Academia Nationala de Informatii Mihai Viteazul [609287]

Academia Nationala de Informatii ”Mihai Viteazul”

CORUPȚIA,
AMENIN ȚARE LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONALE,
FENOMEN SI CONTRACARARE

COORDONATOR Ș TIIN ȚIFIC:

ABSOLVENT: [anonimizat]. Oțel Ionel C ătălin
Grupa M5

BUCURE ȘTI
– 2017 –

CUPRINS

I. ARGUMENT………….. ………………………………………………………………………………..
II. PARTEA TEORETICĂ…………………………………………………………………………….
Capitolul 1. Corupția și securitatea……………….…………………………………………….
1.1 Corupția – delimitări conceptuale …………………………………………………………….
1.2 Conceptul de securitate……………………………………………………………………… ….
1.3 Înțelegeri ale securității ………………………………………………………………………….
1.4 Teorii ale comportamentului corupt…………………………………………………………
1.5 Legătura dintre corupție și securitate………………………………………………………..
Capitolul 2 . Corupția în documentele oficiale ………….. ……………………. …………….. ……… .
III. PARTEA PRACTICĂ………………………………………………………………………………..
Capitolul 5. STUDIUL DE CAZ ………………………………………………………………………..
5.1. Studiu de caz – cadru teoretic general…………………………………….…
5.2. Prezentarea studiului de caz………………………………………………………………….
5.3.Concluzii……………………………………………………………………………………………..

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Securitatea contează. Este imposibil să ne gândim la poltica mondială fără să
facem referire la aceasta. În fiecare zi oamenii de oriunde în lumea aceasta sunt uciși,
înfometați, torturați, violați, sărăciți, închiși, strămutați s au li se neagă accesul la educație
în numele securității. Conceptul este regăsit în comunitatea contemporană de
pretutindeni, în discursurile politicienilor sau învățaților, în paginile ziarelor sau la radio,
imaginile securității sau insecurității se regăsesc pe ecranele televizoarelor sau
calculatorelor noastre în orice moment. Astfel, securitatea reprezintă un subiect
importa nt, chiar fascinant.
Studiile de securitate nu pot fi considerate doar o urmărire intelectuală, deoarece
sunt stimulate în mare p arte, prin impulsul de a obține securitate pentru oameni reali
aflați în locuri reale. Acest lucru implică interpretarea trecutului (în mod specific modul în care diferite grupuri au gândit și practicat securitatea ), înțelegerea prezentului și
încercarea d e a influența viitorul.
Cel mai des securitatea este asociată cu îndepărtarea amenințărilor față de valorile
pe care le prețuim; în special acelea care sunt lăsate nesupravegheate și amenință
supraviețiuirea unui obiect/ființă particulară în viitorul apro piat.
Omul a dovedit de -a lungul istoriei că are nevoie permanentă de siguranță pentru
asigurarea stabilității, iar ca răspuns pentru această realitate a luat naștere conceptul de securitate. Nevoia de securitate este plasată pe al doilea nivel al piramid ei trebuințelor
formulată de Abraham Maslow imediat după nevoile fiziologice. Capacitatea de a proteja și menține drepturile cetățenilor săi și de a le asigura mediul prielnic satisfacerii tuturor nevoilor este singura sursă de legitimare a unui stat. Omul are dreptul la liniște și
bunăstare, fără acestea totul capătă un caracter relativ, ușor schimbător în funcție de presiunile (riscurile) politice, economice, militare, ecologice sau de orice altă natură.
Fiecare individ de pe această planetă operează cu un set de priorități de
securitate unic având la bază factori precum sexul, vârsta, credințele religioase, clasa, rasa, naționalitatea, locul din care provin, unde doresc să meargă sau ce schimbări doresc să se producă în viitor. Aparte de grijile și anxie tățile individuale cele mai multe
insecurități în viață se datorează altor indivizi sau grupuri. Atunci când studiem
securitatea este necesar să acordăm importanță modului în care reprezentanți ai anumitor

grupuri și organizații își construiesc agendele de amenințare, dar acestea nu au aceeași
semnificație politică.
Riscurile și amenințările perturbă mediul de securitate prin afectarea valorilor și
obiectivele naționale și individuale , ducând la sporirea necesitățil or acestuia. Deși m ediul
de securitate este aflat într- o stare de echilibru, apariți a vreunei vulnerabilități interne sau
externe îl pot perturba și chiar transforma într-un mediu de insecuritate și astfel este
foarte important ca statul să poată să le evite, prevină sau oprească. Vulnerabilit ățile
devin riscuri și ca urmare a neglijenței sau a lipsei de conștientizare.
Este necesar ca statul să ia măsuri care pot fi de natură militară , economic ă,
politică, culturală etc., iar acestea creează oportunități de a consolida mijloacele de
susține re a unui stat și de a găsi, într-un mod mai precis și mai ușor, soluții optime și
precise la problemele potențiale care ar putea provoca sau deveni vulnerabilități.
Vulnerabilitățile sunt uneori ignorate, astfel încât, acestea se dezvoltă și dau
naștere unor riscuri și care sunt din ce în ce mai dificil de oprit sau evitat. Se pot întâlni
vulnerabilități prin alegerea nepotrivită a oamenilor pentru anumite responsabilități sau
funcții care privesc securitatea națională, prin interpretarea greșită a unor decizii, prin
efectuarea incompletă sau incorectă a sarcinilor, prin identificarea tardivă a semnelor sau
a probelor în ceea ce privește un potențial pericol, prin întârzierea sau incapacitatea de a
lua măsuri de securitate ferme în contextul problemelor care vizează securitatea.
Amenințarea la adresa securității s- a impus în viața cotidiană ca element de
agresiune de mari dimensiuni, constituind astfel, în epoca modernă, fundamentul
existenței serviciilor de informații cărora le revine privilegiul contrac arării și surmontării
acestor situații incidente.
Corupția se numără printre principalele riscuri și amenințări actuale, de natură
internă și externă la adresa securității naționale alături de: terorism , crima organizată ,
amenințările cibernetice , prolife rarea armelor de distrugere în masă, conflictele regionale
și acțiunile iredentiste.
Noile relații ale lumii generate de cursa pentru obținerea unor facilități politice și
economice sporite și o îmbogățire cât mai rapidă, manifestate în special în cadrul tinerelor democrații, tind să se generalizeze la scară planetară. Efectele secundare

negative ale globalizării în plan economic și politic oferă destule șanse manifestării
fenomenelor de corupție și dezvoltării pieței „negre”.
”Corupția vulnerabilizează statul, generează prejudicii economiei și afectează
potențialul de dezvoltare a țării, buna guvernanță, decizia în folosul cetățenilor și comunităților, precum și încrederea în actul de justiție și în instituțiile statului. În plan extern, persistența coru pției are impact negativ asupra credibilității și imaginii țării
noastre”, se precizează în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2015 –
2019, intitulată "O Românie puternică în Europa și în lume".
Corupția poate fi privită ca o problemă socială complexă, care este percepută de
segmentele sociale oneste ca fiind un fenomen deosebit de grav și periculos ce atacă bazele economice și politice ale societății, pune în pericol stabilitatea instituțiilor statale și afectează nivelul de trai al popu lației prin creșterea nejustificată a costurilor sociale.
Aria tot mai largă, complexitatea și continua diversificare a formelor de
manifestare a acestui fenomen, împreună cu tendințele de globalizare fac din corupție o adevărată amenințare pentru democr ație și pentru principiile statului de drept.
Grupul Multidisciplinar privind Corupția (G.M.C.) înființat în anul 1994 de către
Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei a adoptat provizoriu următoarea definiție:
„Corupția cu care are legătură G.M.C. c uprinde comisioanele oculte și toate celelalte
demersuri care implică persoane învestite cu funcții publice sau private, care și -au
încălcat obligațiile care decurg din calitatea lor de funcționar public, de angajat privat, de agent independent sau dintr -o altă relație de acest gen, în vederea obținerii de avantaje
ilicite, indiferent de ce natură, pentru ele însele sau pentru alții.”
În această eră a schimbărilor efortul de a controla corupția a crescut foarte mult
așa încât au fost dezvoltate de -a lungul timpului sute de proiecte de reformă de combatere
a acesteia și au fost investiți în acest sens foarte mulți bani , dar timpul a demonstrat că
țările corupte sunt și acum la fel de corupte chiar dacă s-a pus accentul pe lupta
anticorupție. Extinderea corupției duce la pierderea încrederii și a legitimității pe care
publicul o are în stat.
Ipoteza de cercetare si documentare are in vedere faptul ca fenomenul corupției se
numără printre principalele riscuri și amenințări actuale, de natură internă și externă la

adresa securității naționale, iar succesul acțiunilor de diminuare a fenomenului este
condiționat de metodele de prevenire și combatere a acesteia.