CAPITOLUL 1. ETIOPATOGENIA PSORIAZISULUI …………………………………………… 3 1.1.ISTORIC… [609115]

CUPRINS

CAPITOLUL 1. ETIOPATOGENIA PSORIAZISULUI …………………………………………… 3
1.1.ISTORIC …………………………………………………………………………………………….……………3
1.2.EPIDEMIOLOGIE…………………………………………….…………..………………. 4
1.3.ETIOLOGIE…………………………………………………………….……………..….. 5
1.4.PATOGENIE……………………………………………………….…………… ……..….11
1.5.GENETICĂ ………………………………………………………………………………..15

CAPITOLUL 2. MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN PSORIAZIS ………………………..19
2.1.PSORIAZIS VULGAR.……………………………………………………………………20
2.2.PSORIAZIS PUSTULOS…………………………………………………………………26
2.3.PSORIAZIS ERITRODERMIC.……… ……………………………………………..……35
2.4.PSORIAZIS ARTROPATIC.………………………………………………………………37
2.5.PSORIAZIS LA COPII…………..……………………………………………………….40

CAPITOLUL 3. DIAGNOSTICUL POZITIV ȘI DIFERENTIAL…………………………….42

CAPITOLUL 4. PRINCIPII DE TRATAMEN T ÎN PSORIAZIS ……………………………..43

CAPITOLUL 5. EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC …………….……………………..…….60

PARTEA PERSONALĂ ………………………………………………………………….….63
1. MATERIAL ȘI METODĂ ………………………………….…………….………..………63
2. METODE ȘI TEHNICI DE RECOLTARE, PRE LUCRARE ȘI INTERPRETARE A DATELOR
…………………………………………………………………………………………………63
3. PREZENTAREA ȘI DISCUȚIA DATELOR …………………………………………… 64

CONCLUZII …………………………………………………………………………..….…74

ANEXE ……………………………………………….……………….……………………….79
ANEXA 1 CAZUISTICA ANULUI 2011 …………………………………………….………79
ANEXA 2 CAZUISTICA ANULUI 2012 …………………………………………………….84
ANEXA 3 CAZUISTICA ANULUI 2013 …………………………………………….………89
ANEXA 4 CAZUISTICA ANULUI 2014 ……………………………………………………95
ANEXA 5 CAZUISTICA ANULUI 2015 ………………………………….………………..10 0

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………..……..….105

CAPITOLUL 1
ETIOPATOGENIA PSORIAZISULUI

Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, reacțională și plurifactorială cu leziuni ce sunt
caracterizate prin hiperplazia epidermului și rata accelerată a proliferării epidermului. Leziunile sunt de
obicei papule sau plăci eritematoase aco perite cu scuame albe tipice, rezultatul unui proces de
parakeratoză.
Această trăsătura morfologică atestă clasificarea psoriazisului ca fiind o dermatoză papulo –
scuamoasă. Afecțiunea cutanată poate fi extinsă și chiar generalizată, implicând t oată suprafața pielii. La
un număr semnificativ de pacienți boala e asociată cu artrita inflamatorie, în mod obișnuit la articulațiile
distale, în care este caracteristică distrucția juxta articulară a osului.

1.1.ISTORIC

Psoriazisul este una dintre cele mai vechi boli cunoscute ale omului. De -a lungul anilor și secolelor,
variate afecțiuni dermatologice au fost atribuite igienei precare. Psoriazisul a fost asociat de asemenea
aceleiași idei, până în 1808 când Robert Wilan a fost primul care a facut o descriere clinică a
psoriazisului. De când a fost recunoscut, psoriazisul a devenit o provocare constantă pentru
dermatologi, cu privire la descoperirea cauzelor fundamentale și a tra tamentului specific.
De cele mai multe ori psoriazisul era frecvent descris ca o varietate de lepră. Psoriazisul era numit
lepra lui Willan in secolul XVIII când dermatologii englezi Robert Willan și Thomas Bateman au separat -o
de celelalte bo li de piele.

Ei au asemuit numele bolii cu descrierea leziunilor. Willan a identificat două leziuni: leprosa
graecorum si psora leprosa. O perioadă a fost confundată atât cu lepra, însă în anul 1841 i s -a dat
numele de psoriasis de către dermat ologul vienez Ferdinand von Hebra. Numele derivă din cuvântul
grecesc psora ce înseamna prurit. De -a lungul istoriei au fost încercate numeroase remedii pentru a
reduce disabilitațile bolii. Ulterior și alți medici renumiți au contribuit la realizarea sep arării psoriazisului
de lepră, considerându -se două afecțiuni total distincte, cu manifestări caracteristice și descrierea
formelor clinice de psoriasis. Printre aceștia se numără Bateman, Halloppeau , von Zumbusch, Barber.
Artrita psoriazică a f ost pentru prima dată descrisă științific de către Besnier în 1886. Studiile
histologice au fost realizate în special în secolul XIX , iar autori importanți sunt considerați Auspitz și
Munro.
Chiar dacă au fost făcute progrese, psoriazisul e încă cercetat și sunt așteptate descoperiri și
dezvoltări în cadrul tratamentului.

1.2. EPIDEMIOLOGIE

Prevalența psoriazisului este estimată la nivel global la 1,5 -3%, practic din 100 de persoane
aproximativ 2 au psor iazis, dar există și o serie de extreme.
Estimările prevalenței psoriazisului variază de la 0.5% la 4.6%, ratele variind de la o țară la alta și în
funcție de rasă. Astfel procentul de persoane afectate de această boală este variabil în rela ție cu factori
precum rasa, vârsta, sex. Psoriazisul tinde să fie mai frecvent la latitudini înalte decât la latitudini joase și
să afecteze mai adesea caucazienii decât alte rase.
Patologia este frecventă la rasa albă, în timp ce numărul subiecților bolnavi de psoriazis printre
persoanele cu pielea neagră sau rasa asiatică este foarte redus. Importanța factorului rasial în cadrul
psoriazisului este confirmată de frecvența foarte scăzută a psoriazisului în cadrul populației de origi ne
africană, de exemplu în Africa de Est se întâlnește o frecvență de aproximativ 0,7%. Astfel există autori
care au găsit o prevalență de 0% în Samoa respectiv de 11,8% în cazul populației arctice Kasach’ye.
Pentru alte țări, datele epidemiologice indică o prevalență de 4,6% în Statele Unite, 4,7% în Canada,
1,6% în Marea Britanie .
Vârsta medie a simptomelor de psoriazis a fost de 28 de ani, peste un sfert de pacienți raportând
debutul bolii înainte vârstei de 18 de ani. Poate să se ivească la orice vârstă, chiar și primele luni de
viață. Simptomele apar de regulă între a doua și a treia decadă a vieții. Psoriazisul poate debuta la orice
vârstă, de la nou născut până la vârste foarte înaintate, dar există două momente (peak) în care se
întâlnesc cele mai multe cazuri de debut a bolii: primul este în decadele doi și trei ale vieții (16-22 ani),
iar al doilea în decadele cinci și sase (57 -60de ani).
În ceea ce privește repartiția pe sexe, aceasta este aproximativ egală cu mențiunea că în cazul femeilor
se constată o tendință de a dezvolta psoriazis mai devreme comparativ cu bărbați i, respectiv debutul
psoriazisului este la o vârstă mai mică comparativ cu bărbații. Patologia pare a fi egal distribuită între
cele doua sexe, deși femeile au avut o probabilitate mai mare decât barbații de a -și cota psoriazisul

drept sever. Psoriazisul î n plăci este cea mai frecventă formă de boală, care survine în peste 80% din
cazuri.
Psoriazisul gutat apare la circa 10% dintre pacienții cu psoriazis, iar psoriazisul eritrodermic și cel
pustulos apar fiecare la mai puțin de 3% dintre pacienți. Psoriazi sul unghiilor a fost primul semn de
boală la 4% dintre pacienți, dar modificarile unghiale apar în final la majoritatea pacienților. 68% ditre
pacienți prezentau depresiuni punctiforme la nivelul lamei unghiale (pitted nails), iar 67% aveau
onicoliza –separarea lamei unghiale de patul unghial. Hipercheratoza subunghială a fost raportată la un
sfert din pacienți, iar modificările de culoare (decolorare) la 18%.

1.3. ETIOLOGIE
În mod normal, celulele tegumentului cresc și se maturează gradat, pe pa rcursul unui ciclu de 28 de
zile (turn -over celular), urmând ca apoi să fie inlocuite de alte celule tinere. Celulele îmbătrânite din
straturile superficiale a pieleii sunt înlocuite treptat cu alte celule noi din straturile profunde. Celulele
straturilor superficiale mor și se desprind treptat odată cu desfăsurarea activitaților zilnice (baie,
purtarea hainelor). În psoriazis, celulele nu se maturează suficient, însa migrează rapid spre straturile
superficiale ale pielii (în 3 -6 zile) și formează la acest nivel leziuni caracteristice bolii (plăcile
hipercheratozice). Prima apariție a bolii este adesea asociată cu trauma superficială a pielii, unde
leziunile inițiale au la bază o cauză mecanică. Inducerea leziunii determinată de rănirea epidermului, are
la bază un răspus cunoscut ca fenomen Koebner sau răspuns izomorfic. Alți factori cum ar fi umiditatea
scăzută, răni fizice sau chimice ale pielii și administrarea sistemică a unor medicamente (clorochina) au
fost asociate cu prima apariție a bolii sau cu in tensificarea bolii existente. Pe un teren genetic predispus
acționează diverși factori declanșatori sau agravanți care sunt caracteristici, particulari fiecărui pacient în
parte. Cei mai frecvenți factori declanșatori sunt: traumatismele, stresul neuropsih ic, infecțiile, fumatul
și alcoolul, anumite medicamente, modificările hormonale, infecția HIV /SIDA, factori metabolici,
radiațiile ultraviolete. Traumatismele mecanice, chimice, electrice sunt urmate la locul respectiv de
apariția leziunilor de psoriazis . Infecțiile, în special cele streptococice, sunt urmate de apariția
psoriazisului mai ales la copii, dar și alte infecții virale sau bacteriene pot declanșa sau agrava boala.
Factorii metabolici cei mai frecvenți implicați sunt cei asociați cu hipocalcem ie (scăderea concentratiei
de calciu din sânge). Factorii endocrini implicați sunt asociați în special cu doua momente particulare
fiziologice, respectiv menarha și menopauza. Medicamentele cele mai frecvent implicate sunt sărurile de
litiu, agenții beta -blocanți, antimalarice de sinteză, corticoterapia de sinteză.
Radiațiile ultraviolete au efect benefic la marea majoritate a pacienților, la un procent de circa
10% dintre bolnavi sunt asociate cu agravarea sau declanșarea psoriazisului. Alți fa ctori declanșatori pot
fi stress -ul neuropsihic, traumatismele, anumite medicamante, factori climatici, dieta și anumite alergii.
Stress -ul neuropsihic este cel mai important factor declanșator al psoriazisului la persoanele cu
predispoziție gene tică. Din punct de vedere medical, stress -ul este un ansamblu de reacții pe care
creierul îl pune în mișcare în organism dinaintea unui eveniment dramatic sau care consideră periculos
pentru integritatea psihofizică a persoanei. De mult timp știința a iden tificat cu exactitate efectele
dăunătoare pe care tensiunile psihice le au asupra organelor și aparatelor prin intermediu creierului.
Printre acestea un rol fundamental este jucat de acțiunea debilitantă a sistemului imunitar. La
persoanele predispuse la p soriazis pe care genetic, orice eveniment de mare importantă psihoemotivă

slăbeste echilibrul sistemului imunitar și deci poate să devină, chiar și indirect, responsabil al primei
manifestări a bolii. De asemenea stress -ul poate să favorizeze inrăutațirea sau să cauzeze din nou
apariția după o perioadă de remisiune. Se mai știe și faptul că psoriazisul poate apare într -un interval de
șase luni după ce s -a consumat un eveniment de stress. Acest stress poate fi rezultatul unui eveniment
major (examen de admit ere, pierderea unei persoane apropiate ) sau poate fi un stress cronic, recurent,
de lungă durată. Controlul sau cel puțin reducerea nivelului de stress al pacientului cu psoriazis are un
rol foarte important în controlul și managementul afecțiunii pe term en lung.
Traumatismele cutanate sunt un alt factor important implicat în declanșarea psoriazisului,așa
numitul „Fenomen Koebner” – dezvoltarea leziunilor de psoriazis la nivelul pielii traumatizate sau lezate.
Traumatismele implicate sunt foarte va riate, începând de la zgârieturi, înțepături, arsuri solare
,cicatricile chirurgicale sau loviturile întâmplătoare. Nu întâmplător psoriazisul în plăci, care este forma
ce mai des întalnită, adeseori începe de la coate care sunt, după cum este cunoscut, pă rțile cele mai
expuse acestui tip de accident. Se pare că nu doar intensitatea traumatismului întâmplător dar și
frecvența cu care o persoana este victima acestor evenimente, este determinant pentru dezvoltarea
psoriazisului. Cu alte cuvinte, o singură lo vitură nu provoacă nimic, zece lovituri în același punct al
corpului pot să accelereze momentul apariției bolii. Psoriazisul nu se comportă, nici clinic, nici
experimental, ca o boală contagioasă. Există cazuri în care primele elemente de psoriazis și -au făcut
apariția la nivelul unor teritorii supuse unor microtraumatisme repetate, determinate de exemplu de
bretele, curele, sau de un bandaj herniar. De asemenea, în locurile unde s -au aplicat puncte de foc, sau
în urma aplicării unei substanțe chimice caust ice. Câteodată psoriazisul poate începe la nivelul unei
erupții cutanate preexistente, ca: eritem solar, radiodermite, erupții artificiale.
Deosebit de aceasta, o înțepătură sau o zgârietura practicată cu un ac pe o porțiune de piele
sanătoasă, la un bolnav care se găsește în plină erupție psoriazică, determină după 10 -12 zile, în locul
unde a fost practicată, dezvoltarea unui element de psoriazis tipic. Există în literatură un număr
important de observații în care erupția ps oriazică (la fel ca și alte dermatoze ca lichenul plan, pelada,
urticarii, prurituri generalizate) s -a dezvoltat la câteva zile după o emoție sau o spaimă violentă. Tot la fel
de bine s -a observat, o erupție psoriazică veche, recidivantă, dispărând în acel eași condiții ca cele
menționate mai sus. Astfel se poate da dreptate lui Pavlov când spunea că o puternică excitație a
scoarței cerebrale ar putea da naștere la reflexe patologice în piele, capabile să deștepte anumite
reactivități cutanate. În favoarea r elațiilor posibile ale psoriazisului cu sistemul nervos s -a mai invocat și
localizarea uneori sistematizată, zoniformă a erupției, cât și coexistenta câteodată a acestei dermatoze
cu diferite manifestări nevropatice, ca nevralgii, melancolie, neurastenie. Medicamentele pot, de
asemenea, să declanșeze psoriazisul la pacienții cu predispoziție genetica. Astfel, cel mai frecvent
implicate în apariția psoriazisului sunt sărurile de litiu, produsele antimalarice, unele beta -blocante,
preparatele antiinflamatoare (indometacin). În schimb unele forme de steroide pot sa conducă la o
inrăutățire a situației, in momentul reducerii sau a supradozării.
Infecțiile bacteriene, în special cele streptococice, pot declanșa și ele psoriazisul, respectiv forma
de psoriazis gutat. Unii factori climatici, de exemplu climatul care provoacă uscăciunea pielii poate
determina declanșarea leziunilor de psoriazis. Cercetatorii americani au descoperit că fumatorii au un
risc cu aproape 80% mai mare de a face psoriazis, co mparativ cu nefumătorii. La fumători, formele
acestei boli de piele sunt mai severe decât la persoanele care nu au acest viciu. De vină sunt toxinele din
fumul de tigară inhalat, care influentează mecanismul de declansare a psoriazisului.

Riscul se menține chiar și atunci când au renunțat la țigări, însă el este mai scăzut. Gravidele sau
copiii expuși fumului de tigară au risc de a face psoriazis. Psoriazisul este o boala de piele necontagioasa
care se manifestă prin apariția de pete rosii acoperite de scuame groase, vizibile în special în zona
coatelor și genunchilor. Se mai iau în discuție ca posibili factori declanșatori ai psoriazisului unele alergii
precum și dieta. Evoluția bolii poate fi apreciată atât prin impactul fizic cât și prin cel emoțional. Astfel
din punct de vedere fizic, clasificăm psoriazisul în blând dacă aria afectată reprezintă cel mult 2 % din
suprafața totală a pielii, moderat când această valoare este între 3 și 10 % și sever peste 10 %
(aproximăm că 1 % din sup rafața totală a pielii este egal cu aria palmei pacientului).
Gravitatea psoriazisului este, de asemenea, evaluată și după impactul asupra calității vieții
pacientului. Este considerat sever când afectează mâinile și picioarele deoarece influ ențează în mod
negativ abilitățile funcționale ale acestora. Se apreciază starea emoțională și psihică a pacientului și dacă
se consideră afectate de manifestările bolii, psoriazisul este clasificat de asemenea ca sever. Aceste idei
sunt importante pentru că deși afecțiunea amenință extrem de rar viața bolnavului, calitatea vieții are
de suferit în cazul în care nu se iau măsuri terapeutice. Aspectul inestetic și caracterul cronic determină
suferințe psihice ajungând până la depresii. De aceea aspectul psih ologic al psoriazisului este foarte
important și se descriu la pacienții afectați ,dificultăți de comunicare, de integrare socială deoarece
leziunile sunt localizate în regiuni expuse (mâini, baza părului). Sunt de reținut ca factori de gravitate ai
bolii afectarea calității vieții, aria afectată de leziuni și de asemenea rezistența la tratamentele folosite.
Ca factori agravanți ai evoluției psoriazisului pot fi amintiți:alcoolul și fumatul, formele cele
mai grave de psoriazis sunt adese a însoțite de abuzul de alcool și de nicotina; dieta, deși s -a afirmat
importanța acesteia în psoriazis, nu s -a găsit încă o legătură cu evoluția bolii; alimentatia nu pare sa
reprezinte o metodă de tratament, deoarece boala se manifestă și la vegetarieni “convinsi” dar și la cei
cu o alimentație echilibrată; climatul și vremea: sunt cunoscute efectele benefice ale razelor de soare
asupra leziunilor și evoluția favorabilă în timpul verii a psoriazisului. Cu toate acestea, expunerile brutale
la soare, arsuri le solare, pot provoca agravarea leziunilor de psoriazis.
Cele mai frecvente cauze ale puseelor și recidivelor sunt traumatismele psihice (emoțiile
puternice, decese ale unor persoane apropiate, despărțiri), accidentele, intervențiile chirurg icale și
medicamentele „interzise”. În plus, la 5 -10 % din pacienți psoriazisul se complică prin apariția artritei
descrisă prin inflamarea și umflarea mâinilor, picioarelor și a articulațiilor mari.
Astfel, factorii care declanșează psoriazis ul la copii sunt foarte numeroși, și sunt caracteristici
fiecărui pacient în parte. Factorii declanșatori, sau factorii trigger, acționează pe un teren genetic
predispus și determină apariția bolii. Foarte frecvent, psoriazisul la copii este declanșat de o infecție
streptococică în sfera ORL (în special forma „gutată”, în picături a psoriazisului).Alte infecții de focar pot
determina apariția psoriazisului la copii: granuloame dentare, sinuzite cronice, paraziți intestinali, infecții
urinare.
Există situații la care psoriazisul poate fi declanșat de anumite boli infecțioase ale copilăriei
(varicelă, rujeolă, rubeolă ). Până acum, doar faringoamigdalita streptococică (mai frecvent streptococul
de grup A) a fost acceptată ca fiind în directă legătu ră cu exacerbările bolii. Într -un studiu s -a evidențiat
că psoriazisul gutat este cel mai frecvent asociat cu faringoamigdalita streptococică. S -a evidențiat că 3
proteine cu greutate moleculară de 14, 60, 70 kDa ai streptococului pyogenes sunt antigene
imunodominante în etiologia psoriazisului gutat. Este acceptată ideea conform căreia pacienții cu
psoriazis gutat dezvoltă plăci psoriatice după 1 an de evoluție sau chiar mai mult.

Aceaste modificări în tipul de leziune sunt dirijate de aceeași a ntigeni ca cei responsabili de
faringoamigdalita streptococică. La peste 50% din pacienții psoriatici s -a evidențiat titru ASLO crescut,
dar nu s -a putut corela cu afecțiunea acută, astfel încât se presupune că un alt antigen decât
streptolizina O este imp licat în declanșarea bolii. Acești antigeni au reactivitate încrucișată cu antigenele
epidermale și pot menține autoagresiunea chiar în absența infecției streptococice acute. Ca urmare a
acestor observații nu se poate exclude că triggerul răspunsului imun din psoriazis este infecția
streptococică. De asemenea, la 50% din exudatele faringiene ale pacienților cu psoriazis s -a izolat
streptococcus pyogenes. În anumite studii s -a ajuns la concluzia că proteinele streptococului pyogenes
pot fi antigenul imunodom inant în etiologia psoriazisului. Creșterea activității acestor proteine poate
induce răspunsul primar al keratonocitelor sau a citokinelor sau a altor mediatori inflamatori, cu
autoagresivitate ulterioară asupra antigenelor pielii paciențiilor cu psoriazi s.
Unii cercetători presupun că un rol important în patogenie îl joacă și Candida albicans, Malaezia
furfur, Stafilococul aureu și Borellia burgdorferi, ipoteză neacceptată de alți cercetători . Apariția
psoriazisului la copii este posibilă, dar puține cazuri apar în perioada de sugar. Deși este recunoscut
faptul că debutul psoriazisului la copii este mai frecvent în familiile cu psoriazis, în cazul prezentat nu s -a
putut demonstra o certă documentare genetică.
Ca factor trigger esen țial în declanșarea psoriazisului pot fi recunoscute infecțiile bacteriene
strepto -stafilococice, infecțiile virale, infecțiile micotice. În cazul nostru asocierea unei infecții virale, cu
evoluție severă la vârstă mică (varicelă suprainfectată, bronhopne umonie, insuficiență respiratorie,
rinofaringită acută, enterocolită acută, conjunctivită purulentă ambii ochi, infecție de tract urinar,
intertrigo fesier) cu colonizarea tegumentară cu Stafilococ alb și enterobacter cloacae, a putut induce
perturbări imu ne, în special a imunității mediate celular, ce au favorizat apariția psoriazisului după
vârsta de 6 luni, când a intrat în acțiune sistemul imunitar propriu. Un factor asociat în exacerbarea
leziunilor este o posibilă infecție micotică inghino -genitală (i ntertrigo -ul micotic inițial). O agresiune
bacteriană susținută și de lungă durată poate juca un rol în declanșarea și extinderea psoriazisului la
sugar. La fetițe intervin și modificările endocrinologice caracteristice pubertății, astfel boala poate fi
declanșată de menarhă (apariția primei menstruații).
Un alt factor declanșator important al psoriazisului la copii este stressul neuropsihic prin existența
stărilor conflictuale în familie, dificultăți în activitățile școlare, așteptări ner ealiste din partea părinților,
glumele răutăcioase făcute de colegii de școală . Stressul ca factor de întreținere. Hans Selye a introdus
conceptul general de stres, definit ca o reacție generală nespecifică a organismului la acțiunea externă a
unor facto ri cauzali numiți stresori. Stressul este modul în care corpurile noastre răspund la orice
reprezintă o amenințare pentru sănătate.
Practic orice poate acționa ca stresor, de la factori fizici cum sunt frigul sau căldura la stresori
psihologici c a îngrijorarea, teama, anxietatea. Stressul psihic este un caz particular înscris în sfera
noțiunii de stres general, fiind declanșat de anumiți agenți stresori – cei psihologici. Tot Selye a descris
Sindromul General de Adaptare, sumă a proceselor adaptat ive și normale pentru organism ca răspuns la
stres, cu trei faze – reacția de alarmă, rezistența și epuizarea. Un aspect cheie al răspunsurilor adaptative
sănătoase la stress îl reprezintă evoluția temporală. Răspunsurile trebuie inițiate rapid, menținute o
perioadă optimă de timp, apoi stopate pentru a asigura rezultat optim. Un hiper -răspuns la stress sau
incapacitatea de a întrerupe un răspuns la stres pot avea consecințe biologice negative pentru un
individ. Răspunsul normal la stres are 3 componente: c reierul mediază răspunsul imediat, semnalizând

medulosuprarenalei să elibereze epinefrină și norepinefrină; hipotalamusul și hipofiza inițiază răspunsul
mai lent de întreținere, inducând eliberarea de cortizol și alți hormoni din corticosuprarenale; în
răspunsul comportamental sunt implicate și multe circuite nervoase. Rezultatele acțiunilor combinate
ale acestor trei componente ale răspunsului la stress mențin homeostazia, cresc producerea și utilizarea
de energie, alterează balanțele fluidelor și electro liților în corp. De asemenea conferă organismului
posibilitatea unei reacții rapide prin intermediul sistemului nervos simpatic.
Cele două sisteme majore implicate în răspunsul la stress sunt axul hipotalamo -hipofizo -suprarenal
și sistemu l nervos simpatic.
Analiza Minerală Tisulară (mineralograma – Watts, 1995) este o metodă ultramodernă de analiză,
total neinvazivă (analizează firul de păr), una dintre cele mai complete (dintr -o singură probă determină
39 de minerale din organi sm) și plurivalent -integrativă (caracterizează trei tipologii).
AMT are o specificitate remarcabilă în diagnosticul stresului (acut și cronic, neuro -endocrin și
oxidativ -metabolic) și evaluarea celor trei faze ale Sindromului General de Adaptare (I-alarmă, II –
rezistență, III -epuizare).
Cel care a sesizat o relație între tipurile oxidative și stadiile stresului descrise de Selye a fost P. Eck;
el a descoperit că raporturile unor minerale determinate prin analiza minerală a firului de păr (AMT) pot
fi folosite pentru calcularea ratei oxidative, oferind astfel o metodă exactă pentru identificarea stadiului
de stress în care se află o persoană.

1.4.PATOGENIE

Formele ușoare de boală, sunt caracterizate prin leziuni cutanate (plăci) localizate doar la nivelul
coatelor și genunchilor.
Formele moderate de psoriazis prezintă urmatoarele simptome: câteva plăci cutanate de
dimensiuni medii (de obic ei pielea scalpului este afectată în proporție de peste 80%); plăcile
tegumentare pot acoperii până la 20% din suprafața corporală (echivalentul pielii ambelor membre
superioare); artralgii (dureri articulare), fără impotență funcțională; disconfort cosmet ic (complexe
legate de aspectul leziunilor cutanate).
Formele severe de psoriazis, prezintă urmatoarele simptome: plăci cutanate care acoperă porțiuni
mari de piele (20 -30%). Pentru calcularea suprafeței corporale menționăm că palma este echivale ntul a
1% din totalul suprafeței tegumentare și ca fiecare membru superior reprezintă aproximativ 10% din
totalul acesteia; plăci cutanate cu localizare la nivelul feței; leziuni cutanate de tip pustulă (leziuni
cutanate reliefate, pline cu lichid) sau apa riția psoriazisului eritrodermic cu inflamație severă și exfoliere
masivă a pielii; artrita psoriazică, care constă în inflamația și umflarea incheieturilor cu durere,
impotența funcționla, roseață și căldură locală. Formele severe de artrită psoriazică po t cauza chiar și
distrucție osoasă.
Psoriazisul poate persista pentru o perioadă mai lungă de timp fără agravarea sau ameliorarea
simptomelor. Boala poate cauza stress psihic și anxietate, precum și aparititia unor complexe de ordin

cosmetic. Unele studii au evidențiat faptul că unii pacienti cu psoriazis prezintă o alterare funcțională și
psihică asemanatoare pacienților care suferă de alte boli grave precum cancerul, artrita cronică,
depresia sau bolile cardiace. Uneori, este necesar ca tratamentu l medicamentos al psoriazisului să
asocieze și psihoterapie.
Mult timp psoriazisul a fost considerat în principal o afecțiune epidermică. Totuși, descoperirea că
agenții imunosupresori ameliorează psoriazisul a modificat dramatic noțiunea refer itoare la patogeneza
acestei afecțiuni.
În patogenia psoriazisului sunt implicate tulburările de keratinizare. În tegumentul psoriazic s -a
demostrat existența a două tipuri de keratine particulare K6 și K16, care lipsesc în epidermul normal.
Există numeroase dovezi în favoarea rolului important pe care îl joacă limfocitele T. Infiltratele dermice
apar în leziunile precoce, înaintea modificărilor epidermice și constau din limfocite T și macrofage.
Rapoartele conform cărora pacienții care au be neficiat de transplante sinergice de maduvă osoasă de la
donatori cu psoriazis au dezvoltat ulterior psoriazis sugerează un mecaism imunologic primar al acestei
afecțiunui. Cilcosporina, un inhibitor major al activarii limfocitelor T, este foarte eficient în tratamentul
psoriazisului. Rolul limfocitelor T a fost prezentat în momentul în care s -a demonstrat că leziunile de
psoriazis raspund la DAB389IL -2, un medicamant care nu afectează keratinocitele, ci țintește specific
limfocitele T care exprimă recepto ri pentru interleukina 2. Răspunsul limfocitelor T care duce la
psoriazis presupune diverse etape. Raspunsul este inițiat de un antigen neidentificat ce determină
maturizarea canulelor prezentatoare de antigen de la nivelul epidermului (celulelel Langerha ns), care
migrează în ganglionii limfatici regionali. La acest nivel, celulă prezentatoare de antigen interacționează
cu limfocitele T naive, ceea ce duce la activarea limfocitelor T. Acest proces necesită cel putin două
semnale unul atunci când antigenul asociat cu molecula de histocompatibilitate (MHC) de pe celula
prezentatoare de antigen interactionează cu receptorul de pe limfocitul T, și un altul ( semnal
costimulator) care trebuie primit de limfocitele T din partea celulei prezentatoare de antigen. Câteva
din aceste interacțiuni costimulatoare dintre receptori și liganzi pot fi ținta intervențiilor terapeutice
menite să prevină activarea limfacitelor T. Odată ce interacțiunile dintre celula prezentatoare de antigen
si limfocitele T au avut loc, limf ocitele T proliferează, unele devenind limfocite T cu memorie. Aceste
celule intră în torentul circulator și în final sunt extravazate prin endoteliu la locul inflamației cutanate.
O etapa cheie în migrarea limfocitelor T la nivel epidermic este repreze ntată de interacțiunea dintre
LFA-1 de pe limfocitele T si ICAM -1 de pe celulele endoteliale. La nivelul dermului sau epidermului
limfocotele T vin în contact cu antigenul inițiator și secreta citokine de tip (Th1), în special interferonul

, interkeuk ina 2 și factorul de necroză tumorala
(TNF
). Acești produși de secreție determină
creșterea gradului de proliferare și scăderea maturării keratinocitelor, precum și modificări vasculare
asociate. Secreția altor citokine, cum ar fi interleukina 8, con tribuie la tabloul complet al psoriazisului.
Numeroase alte celule și substanțe chimice sunt probabil implicate în apariția psoriazisului . Diverse
citokine au rolul chemotactic pentru limfocite la nivelul țesuturilor inflamate. După interacțiunea cu
celulele prezentatoare de antigen, limfocitele CD8 se maturizează, proliferează și ulterior pătrund în
torentul circulator, pentru a se întoarce la nivelul tegumentului afectat, unde vin în contact cu antigenul
inițiator și secretă interferonul. Rolul prolif erării și diferențierii keratinocitelor în apariția psoriazisului
rămane o trăsătură importantă a fiziopatologiei acestei afecțiuni, continuând să fie una din etapele
carora li se adresează intervențiile terapeutice din psoriazis.
Fiziopatologia psoriazisului presupune trei evenimente -cheie:

– hiperproliferare epidermală (are loc creșterea numărului de keratinocite prezente în stratul bazal al
epidermului, alături de pierderea diferențierii, fapt responsabil de apariția scuamei sidefii. Rata de
creștere este de până la 10 ori mai mare față de epidermul normal);
– angiogeneza (vasele din derm devin dilatate, hiperpermeabile și mai numeroase, aceasta expansiune a
vascularizatiei traducandu -se prin prezenta eritemului de la nivelul plăcii);
– acumular e dermoepidermica de celule inflamatorii (neutrofile si limfocite T).
Este cunoscut faptul că psoriazisul se prezintă sub mai multe forme clinice, placa cronică
caracteristică apărând in 85% din cazuri cu variații ale celor trei semne cardinal e: scuama, eritem,
indurație, cu localizare tipică la nivelul scalpului, pe fețele de extensie (coate, genunchi, regiunea
sacrală) și acompaniată de prurit sau senzație de arsură.

Hiperkeratoză și parakeratoză

Alte forme morfologice care pot coexista la același pacient includ: leziuni gutate (predominant pe
trunchi, prec ipitate de o infecție respiratorie streptococica), leziuni flexurale, în pliuri – psoriazis inversat,
forma eritrodermică (eritem și scuame generalizate), psoriazis pustulos (localizat sau generalizat) și
artropatic (inflamații ale articulațiilor care dete rmină o simptomatologie artritică).
Histopatologic, elementele care trebuie căutate sunt urmatoarele: în epiderm – crește interpapilar
regulat alungite, strat bazal multiplu cu celule în diviziune tipică, strat spinos îngrosat interpapilar,
gran ulos absent, hiperkeratoză cu parakeratoză, microabcese Munro/pustule Kogoj caracteristice
(neutrofile degenerate) în epidermul suprapapilar; în derm – papile dermice măciucate, capilare dilatate
și tortuoase.
Mecanismele inflamatorii și imunolo gice joacă un rol important în patogenie. Succesiunea
evenimentelor este următoarea :activarea keratinocitului, diferiți stimuli externi, traumatisme,
ultraviolete, infecții, medicamente, determină eliberarea de interleukine IL -1 și IL -8 din keratinocite;
acumularea de celule inflamatorii, neutrofile și limfocite;

1.5.GENETICA

Atât factorul genetic cât și cel de mediu determină o frecventă crescută a apariției clinice a
psoriazisului în cadrul populației. Numeroase studii legate de apariția clinică a bolii au ajuns la concluzia

că psoriazisul are o trasatură autozomal dominant simplă(Ward si Stephens,1961). Psoriazisul este rar
manifest la nou -născut sau la mica copilărie. Cu o frecvență crescută boala apare în timpul adolescenței,
cu incidența crescută la adultul tânăr.
Cauza bolii nu este cunoscută, existând o predispoziție înnăscută, moștenirea genetica, pe care
acționează factorii favorizanți de tip declanșator sau agravant. Datorită pr edispoziției genetice, unii
oameni pot dezvolta psoriazis sub acțiunea unor factori declanșatori – factorii trigger. Acești factori sunt
specifici fiecărei persoane în parte, si trebuie căutați si tratați pentru ca evoluția bolii să fie favorabilă.
Studiil e efectuate au arătat că la circa 30 -50% dintre pacienții cu diverse forme de psoriazis au putut fi
identificate alte persoane cu această afecțiune în cadrul familiei acestora. Se presupune că aceste gene
controlează reacțiile inflamatorii precum și răspun sul immunologic din partea organismului.
Baza genetică a psoriazisului a fost investigată în detaliu în studiu familial și pe gemeni. Din studiile
antecedentelor familiale ale pacienților cu psoriazis a reieșit clar agregarea familială a bolii. Într -un
studiu populațional în Insulele Faroe, Lomholt (1963) a examinat 11.000 de subiecți, aproximativ o
treime din întreaga populație, si a raportat ca 91% dintre pacienti aveau un membru al familiei afectat.
Într-un alt amplu studiu, 36% dintre pacienti aveau o ruda afectată si 47% din rudele de gradul I
prezentau boala. Într -un studiu suedez, riscul estimat de a face psoriazis pe parcursul vieți era de 28%
dacă un parinte era afectat și de 24% în cazul unui frate ce prezintă boala. În studiile pe gemeni, rata de
concordanță este de 63 -73% în cazul gemenilor monozigoti si de 17 -20% pentru cei heterozigoți. Rata
mai mare de concordanță în cazul celor monozigoți pledează pentru importanța componentei genetice.
Mai mult, caractere clinice cum ar fi distribuția plă cilor, indexul de severitate, caracterul evolutiv este
similar în cazul gemenilor monozigoți, dar nu și la heterozigoți.
Totuși, deoarece concordanța nu atinge niciodata 100%, reiese clar importanța factorilor trigger de
mediu. În baza studiilor pe gemeni , riscul de moștenire a bolii este estimat la 81 -90%.
Aproximativ două treimi dintre pacienții cu psoriazis nu prezintă istoric familial de boală, fiind
astfel încadrați ca și cazuri de psoriazis sporadic. În ultimele decenii s -au caracterizat d ouă tipuri ale
bolii: tipul I cu debut înainte de vârsta de 40 de ani și componenta genetica bine exprimată și tipul II cu
debut după vârsta de 40 de ani și agregare familială mai puțin exprimată.
Teoriile de statistică genetică stipuleaza faptul că, dacă prevalența bolii la rudele de gradul I ale
pacienților este de cel puțin patru ori mai mare decât în populația generală, cel puțin una din genele
implicate are impact major asupra fenot ipului și astfel este fezabilă încercarea de definire a ei prin
tehnici de linkage. Este evident că această condiție este îndeplinită în cazul psoriazisului, ceea ce a
condus la eforturi susținute în această direcție. Se consideră că psoriazisul este o afe cțiune
multifactorială în care o serie de gene interactionează una cu cealaltă și cu factorii de mediu. Gena sau
genele exacte ale psoriazisului nu au fost identificate, dar au fost sugerate câteva posibilități.
Human Genome Project, aflat în d esfășurare, furnizează continuu date despre variații ale
secvențelor ADN uman. Astfel s -a caracterizat deja localizarea unor loci susceptibili, in principal la nivelul
cromozomului 6, dar și la nivelul cromozomilor 1, 2, 4, 8, 16, 17, 20. Studii repetate a u demonstrat
existenta unui locus major de susceptibilitate PSORS 1, situate la nivelul complexului MHC pe
cromozomul 6p21.3. Interpretarea asocierii psoriazisului cu anumite alele se realizează fragmentat, prin
analize repetate și limitate de posibilitati le tehnice actuale, ale conservării dezechilibrului de linkage
dintre un marker și boală (transmission/disequilibrium test – TDT). Bazele genetice au fost demonstrate

prin studii de segregare pe familii și gemeni monozigoți, arătându -se ca este vorba de o boală
multigenică, multifactorială, cu transmitere genetică complexă. Locusul major de susceptibilitate PSORS
1 este situat pe cromozomul 6p21.3. (50% din pacienti), dar s -au descris și loci susceptibili pe
cromozomii 1q, 2, 4q, 8, 16, 17q, 20. Fenomenele imunologice ar putea fi explicate prin linkage -ul dintre
genele PSORS si cele ce codifică MHC. Psoriazisul se asociază frecvent cu antigenele HLA B13, B17, CW6,
artrita psoriazică cu antigenele HLA B27, B7 si DR4. Antigenele HLA B39, B27 si DQW3 sunt asoci ate cu
progresia bolii (apariția complicatiilor), HLA -A11 cu psoriazisul eritrodermic. Când unul dintre parinți
este afectat, copii acestuia au 25% „șansa” fiecare de a dezvolta boala. Când ambii parinți sunt afectati,
șansa crește la 50%. La gemenii monoz igoți rata concordantei este de 90%. În ciuda studiilor
cromozomiale profunde, nici un tratament nu s -a găsit până în prezent care să schimbe harta genetică a
individului.
Recent, a fost descrisă o nouă metodă de determinare a existenței unei asocieri în tre o genă
candidată și o anumită afecțiune, și anume analiza de segregare bazată pe marker (marker -based
segregation analysis – MBSA).
Aplicată referitor la PSORS 1, metoda a confirmat datele anterioare, dovedindu – se promițătoa re
în ceea ce privește furnizarea de informații despre relația genotip -fenotip, penetrantă și heterogenitate
alelică.
Un alt locus de susceptibilitate a fost determinat la nivelul brațului lung al cromozomului 16.
Evidentă de linkage a fost determ inată atât în model de transmitere recesiv, cât și dominant. La nivelul
aceleași regiuni s -a determinat un locus de susceptibilitate și pentru boala Crohn. Riscul de a dezvolta
psoriazis la pacienții cu boala Crohn este de șapte ori mai mare decât în popul ația generala. Nu se știe cu
siguranța dacă aceeași genă este implicată în ambele boli, dar se pune problema ca anumite gene să fie
implicate în aparția mai multor afecțiuni, probabil prin controlul asupra unor aspecte ale inflamației si
imunității.
În studiul bolilor cu transmitere genetică, datorită complexitații și dificultăților metodologiei de
studiu, se știe că rezultatele pot fi adesea contradictorii, mai ales în ceea ce privește analiza de linkage.
Rezultatele unei echipe pot să nu fie conf irmate de alta, chiar dacă linkage -ul este real, fiind astfel
necesare pentru validare mai multe confirmări. Din cauza faptului că psoriazisul pare a fi o afecțiune cu
transmitere poligenică, atât sfatul genetic, cât și terapia de înlocuire genică nu par a constitui opțiuni
viabile de terapie.
Totuși, caracterizarea locilor de susceptibilitate și eventual a genelor implicate reprezintă un pas
important pentru elucidarea patogeniei bolii, în vederea determinării țintelor moleculare adecvate
pentr u noi agenți terapeutici, precum și pentru elucidarea modului de acțiune a factorilor trigger pe un
teren predispus genetic.
Relația genotip -fenotip în psoriazis.
În ceea ce privește analiza variațiilor fenotipice ale bolii (index de severi tate, afectare articulară,
afectare unghială), în funcție de vârstă de debut și istoricul familial, concluziile mai multor studii ar fi: în
cazul psoriazisului familial, severitatea bolii a fost mai mare cu cât debutul a fost mai devreme;
dimpotriva, în ps oriazisul sporadic severiatea bolii a fost mai mare la cei cu debut tardiv. Nu s -au gasit

corelații semnificative între afectarea articulară, vârsta de debut și caracterul familial al bolii. Nu s -au
găsit diferențe semnificative între asocierea HLA și cara cterul sporadic sau familial al bolii.
S-au găsit în schimb asocieri semnificativ crescute HLA -psoriazis la cei cu debut precoce. Indexul de
severitate și afectarea unghială au fost mai mari la cei ce asociau debut precoce și componenta familială.
Aceste date sugerează o bază de transmitere genetică similară atât pentru psoriazisul sporadic, cât
și pentru cel cu caracter familial, cel puțin în cazul debutului la varste tinere. Psoriazisul este asociat cu o
supraexprimare a citokinelor de tip Th1 (IFN –
, TNF -a) și cu relativa scădere a exprimării citokinelor de
tip Th 2 (IL -4 si IL -10). Producția de citokine se află sub control genetic, ceea ce presupune ca anumite
variante alelice ale genelor pentru citokine sunt asociate cu pattern -ul exp rimării lor (in vivo si in vitro).
Craven (2001) a investigat ipoteza conform căreia existența unor variante alelice pentru exprimarea
crescuta de citokine tip Th 1 si mai scazuta de citokine Th 2 ar reprezenta un factor de risc pentru
dezvoltarea psoriazi sului. Concluzia ar fi că boala nu este determinată de prezența unui genotip ce
corespunde unui profil crescut de exprimare a citokinelor Th 1 și scăzut a citokinelor Th 2. Se pare că
acest profil de exprimare a citokinelor la nivelul leziunii de psoriazis este consecința unor factori locali.

CAPITOLUL 2.
MANIFESTĂRILE CLINICE ÎN PSORIAZIS

Prima apariție a leziunii cutanate se dezvoltă insidiuos, evidentiindu -se ca o leziune mică,
singulară, adesea la nivelul coatelor sau genunchilo r. Deși trauma este cel mai frecvect factor ce induce
leziunea, în cele mai multe cazuri trauma specifica ce precede leziunea nu este semnalată de către
pacient.
Psoriazisul ce implică arii extinse ale pielii poate fi o urmare a a diferi telor dermatoze cum ar fii
dermatita alergică de contact, exantemul alergic medicamentos, pojarul sau arsurile acute solare. A
fost demostrată deasemenea o relație cauzală particulară cu administrarea sistemică a clorochinei
(Cornbleet,1956).
Leziunea elementară tipică de psoriazis vulgar este placa psoriazică, care are drept caracteristici
principale faptul că este bine delimitată, rotund ovalară, de dimensiuni variabile ( de la câțiva mm pana
la zeci de centimetri), de culoare roșie (er itematoasă), acoperită de scuame albe sidefii, ușor detașabile.
Placa de psoriazis este localizată, în general, pe zonele de extensie ale corpului (coate, genunchi,
lombosacrat), dar leziunile de psoriazis se pot localiza in orice regiune a corpului, inclu siv la nivelul
unghiilor. Cu toate acestea, se descrie o varietate foarte mare de leziuni cutanate de psoriazis, practic nu
există doi bolnavi cu psoriazis care să prezinte leziuni identice.
Leziunile clinice ale psoriazisului au trei elemente cararteristice ce reflectă evenimentele la nivelul
pielii: leziune ridicată deasupra suprafeței pielii neimplicate indicative al hipertrofiei papilelor dermatice
a epidermei; mici, aderente descuamații ce acopera leziunea fiind un rezultat al proliferării accelerate a

epidermei si keratinizarii incomplete; leziunea este eritematoasă reflectând vascularea accentuate și
fluxul sangvin subepidermal.
În funcție de aspectul și de localizarea plăcilor, pot fi definite mai multe tipuri de psoriazis . Forma
cea mai frecventă este psoriazisul vulgar. Alte forme sunt psoriazisul gutat (in picatură), inversat,
eritrodermic si pustulos.
Psoriazisul este o boală a pielii, caracterizată prin pete albe -roz, lucitoare, acoperite cu scuame fine
pe p iele, localizate, în special, la coate, genunchi și cap.
După dimensiunea și forma leziunilor acesta poate fi: psoriazis palmo -plantar, psoriazis unghial,
psoriazis al scalpului (al pielii păroase a capului) , psoriazis inversat (afectează pli urile corpului). Există
mai multe forme de psoriazis care diferă prin aspectul clinic și histopatologic. Formele eritrodermice,
pustuloase și artropatice sunt cunoscute și sub denumirea de forme exudative de psoriazis.
Clinic formele de psoriaz is sunt:
2.1. psoriazis vulgar,
2.2. psoriazis pustulos, acesta cu forme localizate, cronic palmoplantar (Barber), acrodermatitis
continuă (Hallopeau) și forme generalizate, acut( von Zumbusch), de sarcina( Hebra), circinat și inelar (
Bloc h Lapiere)
2.3. psoriazis eritrodermic
2.4. psoriazis artropatic.
2.5. psoriazis la copil

2.1. PSORIAZIS VULGAR

Psoriazisul vulgar este forma cea mai comună apărâd în general între a doua si a treia decadă de
viață cu mici leziuni izolate sub forma unor plăci roșii, bine delimitate, rotunde sau ovale, acoperite de
cruste groase, albe, care se descuameaz ă. Psoriaziusul vulgar este cea mai frecventă formă de psoriazis
întâlnită în practica medicală.
Psoriazisul pielii glabre prezintă următoarele trăsături definitorii: sunt eritematoase, eritemul
fiind produs de vascularizația și de fluxul san guin crescute la nivelul subepidermic. Acestea pot fi
obiectivate prin gratarea metodică a scuamelor: la desprinderea ultimului strat se produce o mică
hemoragie punctiformă, datorată deschiderii manunciului de capilare din vârful papilelor dermice (
semnu l Auspitz sau „rouă sângerândă”).

Plăci acoperite de scuame

Leziunile sunt acoperite de scuame sidefii, groase, lamelare, ușor detașabile. Acestea sunt
rezultatul hiperproliferării e pidermului și a keratinizării sale incomplete. Gratarea scuamelor produce
dâre albicioase, datorită pătrunderii aerului între straturile scuamelor (semnul spermanțetului).
În practica este util să facem distincția între urmatoarele forme:
– psoriazis eruptiv în care apar busc leziuni multiple, de obicei sub formă gutată. Este mai frecvent
la copii și tineri, urmând unei infecții a tractului respirator superior cu streptococ betahemolitic. Poate fi
produs și prin arsura solară, ca răspuns izomorfic la injuria produsă de UV.
-psoriazis stabil, cronic, cunoscut sub diferite denumiri : rupioid, ostreaceu. Caracterizat prin plăci
persistente de dimensiuni relative mari, infiltrate, acoperite de scuame groase, hiperkeratozice.
-psoriazis instabil, forma fluctuantă, cu evoluție imprevizibilă (transformarea formei croice întro
formă pustuloasă sau eritrodermică).
Placa de psoriazis are o serie de caracteristici importante, și este bine delimitată („trasă cu
creionul”), roșie („eritematoasă”), acoperită de scuame („scuame”). Aceste scuame sunt de culoare alb –
sidefie, subțiri, ușor detașabile, sfărămicioase și sunt așezate pe mai multe straturi („pluristratificate”).
Leziunile de psoriazis vulgar pot apărea în o rice regiune a corpului, afectând pielea glabră, pielea
păroasă a scalpului, fanerele și mucoasele. Se descriu câteva zone elective, preferate de către această
variantă clinică de psoriazis: coate, genunchi, zona sacrată, pielea capului. Afectarea unghiilo r apare la
aproximativ o jumătate dintre pacienți (îngroșare, depresiuni punctiforme, chiar uneori distrugerea
unghiei).

Placă de psoriazis
Există pacienti cu psoriazis vulgar care prezintă câteva leziuni pe perioade d e zeci de ani, iar alți
pacienți pot avea o evoluție ondulantă, cu ameliorări și agravări periodice. De asemenea, o parte dintre
pacienții cu psoriazis vulgar pot să dezvolte forme grave de psoriazis: psoriazis artropatic sau psoriazis
eritrodermic. Psoria zisul scalpului poate îmbrăca aspect de plăci eritemato -scuoamoase circumscrise
sau poate fi difuz, cu afectarea întregii calote. Leziunile sunt de obicei net limitate de interlinia păroasă.
Există mai multe forme de psoriazis vulgar: psoriazis gutat sau „în picături”, în care leziunile au
dimensiuni mici, de câțiva milimetri, psoriazis numular, leziunile sunt rotund -ovalare și au dimensiuni de
câțiva centimetri, în placarde, inelar sau girat cu central clar,figurat sau geografic plăci cu contur
policicli c.

Placard de psoriazis

Placard de psoriazis

Crestele interpapilare sunt regulat alungite și bombate, adesea coalescente prin extremitățile lor.
Stratul gros lipsește și malpighianul suprapapilar conține neutrofile în exocitoză care formează
micropustule.
Papilele dermice sunt înalte și edemațiate, conțin capilare hiperemiate, iar perivascular există mici
infiltrate inflamatorii cu neutrofile și mononucleare.
Părul este indemn macroscopic , dar microscopic s -au constatat anomalii ale tijei. Histologic stratul
epidermul este îngr oșat cu scuamă parakeratozică groasa. Înteriorul căreia se observă microabcese cu
neutrofile microabcese Munro. De asemenea, psoriazisul facial ridică unele probleme legate de
tratament deoarece unele preparate medicamentoase nu trebuie să fie aplicate la nivelul feței
(deoarece pot produce înroșiri importante, iritații, iar altele trebuie utilizate cu maximă prudență în
vederea prevenirii dezvoltării reacțiilor adverse și a intoleranței.

Microabcese Munro,capilare dilatate, hiperkeratoză, parakeratoză
Psoriazisul facial, respectiv localizarea psoriazisului la nivelul feței, este o formă de psoriazis mai rar
întâlnită. Psoriazisul facial este întâlnit mai ales la persoanele cu forme extinse de psoriazis, care
afectează o suprafață importantă a corpului, sau la persoane care locuiesc în zone în care zilele însorite
anuale sunt în număr redus. Leziunile de psoriazis de la nivelul feței nu sunt atât de bine delimitat e
comparativ cu plăcile de psoriazis de la nivelul trunchiului și sunt mai palide. Psoriazisul facial se poate
localiza și la nivelul zonei intersprâncenoase sau a urechilor.
Leziunile de psoriazis facial sunt asociate cu un impact negativ major a supra calității vieții
pacienților, fiind corelate cu jenă, stânjeneală, reducerea sentimentului de atractivitate. Psoriazisul
scalpului sau psoriazisul pielii capului, reprezintă o formă particulară de psoriazis în care leziunile sunt
prezente la nivelul pielii păroase a extremității cefalice.

Psoriazis facial

Leziunile de psoriazis al scalpului pot să existe în asociere cu leziuni de psoriazis vulgar în alte
zone, psoriazis unghial, psoriazis artropatic sau pustulos, sau pot să fie singura manifest are clinică a
psoriazisului. În această ultimă situație, psoriazisul scalpului poate fi mai dificil de diagnosticat,
principala afecțiune de care trebuie să fie diferențiat este eczema seboreică a scalpului (dermatita
seboreică a scalpului). Manifestările de psoriazis al scalpului sunt variate, și îmbracă forma diferite de la
un pacient la altul sau chiar la același pacient se pot modifica de -a lungul timpului. Una dintre
manifestările frecvent întâlnite este reprezentată de un lizereu (bandă liniară) la ni velul zonei de graniță
dintre pielea frunții și inserția firelor de păr, acoperită de scuame ușor detașabile, care după ce sunt
îndepărtate lasă să se observe o roșeață a pielii capului.
Alți pacienți pot prezenta plăci de psoriazis răspândite pe toată suprafața calotei craniene, care în
situații extreme se pot uni și acoperă tot capul ca un coif. La pacienții care au o secreție excesivă de
grăsime la nivelul pielii capului scuamele au un aspect modificat, fiind mai groase, și uneori asociate cu
senzație de mâncărime. Părul pacienților cu psoriazis al scalpului nu prezintă modificări vizibile cu ochiul
liber, dar la examenul microscopic s -au pus în evidență modificări de structură ale firelor de păr. De
asemenea, în situația unor leziuni de psori azis extinse, asociate cu leziuni de psoriazis exudativ (pustulos
sau eritrodermic) pot să se dezvolte zone de alopecie (zone în care părul cade abundent).

Psoriazis al scalpului

2.2.PSORIAZIS PUSTULOS

Psoriazisul pustulos este împărțit în psoriazis pustulos localizat limitat la palme și plante ce are
evoluție cronică și psoriazis pustulos generalizat ce afectează întreg corpul cu evoluție subacută sau
acută și poate amenința viața.
Psoriazisul pustulos palmoplantar cronic este o afecțiune cronică caracterizată prin prezența de
plăci eritemoscuamoase acoperite de pustule.
Este o afecțiune a adulților, întâlnită mai ales la femei. Se caracterizeaza prin plăci er itemato
scuamoase, burate de pustule de 2 -5 mm, de culoare gălbuie cele recente sau maronie cele mai vechi.
Leziunile uscate se pot exfolia.
Pustulele sunt prezente în toate stadiile de evoluție.
Zonele afectate sunt emin ența tenară, mai rar cea hipotenară, partea medială a plantei, zona
laterală a călcâiului. Respectă de obicei degetele.
Relația psoriazisului pustulos palmoplantar cronic cu psoriazisul vulgar este controversată.
Asocierea sa cu leziuni tipice de psoriazis vulgar susține legătura dintre aceste forme. Adesea,
psoriazisul pustulos palmoplantar cronic apare ca o singură manifestare de psoriazis. Este mai frecvent
la cei cu HLA – B8 și pare a fi declanșat de prezența unor focare septice și de trata mente prelungite cu
litiu.
Psoriazisul pustulos palmoplantar acut ( bacteride pustuloase) prezintă o erupție monomorfă ci
debut acut, format din pustule sterile, de câțiva mm, localizate pe palme și plante.

Psoria zis pustulos
Uneori leziunile se extind și pe dosul mâinilor și picioarelor. Denumirea de bacteride sugerează
posibila declanșare a erupției de către o infecție bacteriană aflată la distanță. Acest termen este folosit
pentru formele de psoriazis în care apar pustule macroscopic. Substratul lor histologic îl reprezintă
acumularile de neutrofile în epiderm (pustula spongiformă Kogoj).
Acrodermatitis continua (Hallopeau) este o erupție cronică cu pustule sterile localizate pe vârfurile
dege telor la mâna sau de la picioare și care are tendința de extindere locală. Afectează vârstnicii și este
rară la adulții tineri. Apare mai frecvent la femei.
Debutează la nivelul falangei distale, ale cărei tegumente sunt roșii, scuamoase, acoperi te de
pustule, dureroase. Factorii declanșatori incriminați sunt traumatismele și infecțiile pulpei degetelor.

Psoriazis plantar

Pustulă spongiformă Kogoj
Este posibilă afectarea repliului și patului unghial, ceea ce conduce la distrofie unghială și chiar pierderea
unghiei.
Extinderea proximală a leziunilor este foarte lentă. Uneori apar modificări osoase, osteoliza
falangei distale și leziuni scl erodermiforme ale degetelor. Poate evolua spre un psoriazis pustulos
generalizat, în special la vârstnici.
Psoriazisul unghial este destul de frecvent întâlnit în practică. În marea majoritate a cazurilor
pacienții prezintă leziuni de psoriazis și în alte regiuni alte corpului, dar există și situații în care leziunile
de psoriazis unghial sunt singure (la mai puțin de 5% dintre pacienți). Pe de altă parte, în cazul
pacienților cu artrită psoriazică leziunile de psoriasis unghial sunt întâlnite la circa 75% dintre acești
pacienți. Cauzele apariției psoriazisului unghial nu sunt elucidate și se discută asupra implicării unei
„combinații” de factori genetici, de mediu și imuni.

Există mai multe tipuri de leziuni de psoriazis, după cum urmează: decolorări gălbui, translucide ale
unghiilor, asemănătoare cu petele de ulei “ oil drop “; Pitting sau depresiuni punctiforme ale unghiilor,
unghiile sunt “înțepate cu un ac”; linii transverse la nivelul unghiilor, “liniile Beau”; leuconichia, sau
„unghii albe”; îngroșarea importantă a unghiilor, acestea devenind casante, sfărămicioase; onicoliza, sau
desprinderea unghiei de la nivelul patului unghial.

Psoriazis unghial

Localizarea leziunilor de psoriazis la nivel genital, respectiv psoriazisul genital este o formă de
psoriazis mai rar întâlnită, și care face parte din grupul mai mare al psoriazisului inversat”. Psoriazisul
inversat este o formă specială de psoriazis în care leziunile se locali zează în special la nivelul pliurilor
organismului (care sunt zone de flexiune) spre deosebire de așa -zisul „psoriazis clasic” în care sunt
afectate cu predilecție zonele de extensie ale corpului.
Leziunile de psoriazis inversat se pot localiza în plicile axilare, inghinale, submamar, șanțul interfesier
etc., și spre deosebire de celelalte tipuri de leziuni psoriazice, nu prezintă scuama caracteristică. În cazul
pacienților de sex masculin, leziunile de psoriazis se prezintă sub forma unor plăci rotund – ovalare, bine
delimitate, cu o culoare caracteristică și absența scuamelor tipice alb -sidefii. Ca urmare a macerării pot
apărea fisuri, și uneori simptome de tip iritație, jenă, mâncărime. Ca diagnostic diferențial trebuie luate
în considerare ba lanita candidozică, dermatita de contact, herpesul genital, intertrigo bacterian sau
micotic. În cazul pacientelor, leziunile se prezintă de asemenea sub forma unor plăci, cu contur mai mult
sau mai puțin regulat, bine delimitate și fără scuame.
De asemenea, unele paciente pot prezenta extinderea leziunilor spre plica inghinală sau
interfesieră, iar o parte dintre acestea prezintă diverse simptome de tip jenă, usturime, mâncărime.
Tratamentul acestei forme de psoriazis se face după precizarea co rectă a diagnosticului și excluderea
unor alte afecțiuni, prin efectuarea de examene micologice și bacteriologice. Se utilizează diverse
preparate blânde de tip dermatocorticoid, la care se pot adăuga unguente cu produse antibiotice sau
anticandidozice dup ă caz.

Psoriazis inversat

Psoriazis pustulos generalizat von Zumbusch prezintă două tipuri din punct de vedere al modului
de apariție. Psoriazis vulgar tipic cu debut precoce, ce se transformă în psoriazis pustulos ca urmare a
opririi corticoterapiei sistemice sau in tervenției altor factori declanșatori externi.
Psoriazis cu debut tardiv cu localizare sacrală sau flexurală, care se transform în psoriazis pustulos
generalizat. Erupția este precedată de febră și de alterarea stării generale și se însoțește variabil de
senzația de piele uscată și arsură. Pustulele erup în valuri, se dezvoltă pe leziuni preexistente și se extind
și pe zonele indemne. Sunt implicate în mod special flexurile și regiunea genitală.
Modificările unghiale sunt constan te și se caracterizează prin îngroșarea lamei unghiale și detașarea
ei de patul unghial. Este posibilă și afectarea mucoasei și a limbii. Remisiunea se reduce în zile sau
săptămâni. Recurențele sunt frecvente.
Poate evolua spre eritrodermiz are. Complicațiile sunt hipoalbuminemie, hipocalcemie, afectarea
hepatică, favorizată de oligoanurie și de toxicitatea medicamentelor administrate, supreinfectarea

leziunilor, poliartrită inflamatorie, căderea părului la 2 -3 luni de la puseul acut (efluvi u telogen), exitus
în faza acută netratată. Psoriazisul pustulos generalizat al sarcinii, impetigo herpetiform Hebra,
afectează gravidele și se manifestă printr -o erupție asemănătoare psoriazisului pustulos generalizat.
Boala este rară și apare de obicei în ultimul trimestru de sarcină, persista până la naștere, ocazional
continuă și postpartum. Recidivează la sarcinile ulterioare. Trăsăturile generale sunt cele ale
psoriazisului pustulos generalizat.

Psoriazis generalizat

Debutează flexural prin apariția de pustule pe fond eritematos. Leziunile se extind centrifug și se
vindecă central, cu hiperpigmentare reziduală. Au tendință la simetrie. Uneori se descriu plăci cu contur
erodat sau vegetant. Este posibilă afectarea limbii, a mucoasei bucale și esofagiene. Erupția se însoțește
de manifestări sistemice de gravitate variabilă, de la febră și frisoane până la exitus prin insuficiență
cardiaca sau renală. Severitatea și durata de evoluție a leziunilor cresc riscul de naștere prematură,
anomalii fetale sau moarte neonatala a copilului.
Psoriazis pustulos circinat și inelar debute ază cu leziuni discret eritematoase, care devin
edematoase și se extind periferic lent, mimând eritemul inelar centrifug. Evoluează de sine stătător, în
absența oricăror modificări tipice de psoriazis, sau ca fază a psoriazisului pustulos generalizat. La
nivelul marginilor leziunilor apar pustule, care se usucă și lasă o descuamare reziduală. Denumirea de
„Psoriazis pustulos” provine de la existența pustulelor, leziuni mici care conțin un lichid gălbui,
asemănător cu puroiul (dar la examenul bacteriolog ic rezultatul este negativ). Psoriazisul pustulos face
parte din cadrul psoriazisului exudativ, alături de psoriazisul eritrodermic și psoriazisul artropatic (artrita
psoriazică), având un potențial de evoluție gravă. Astfel, există anumite forme de psoria zis pustulos,
respectiv forma de psoriazis pustulos generalizat acut care pune în pericol viața bolnavului și constituie o
urgență medicală.

Psoriazis generalizat

Psoriazis generalizat

Psoriazis generalizat

2.3. PSORIAZIS ERITRODERMIC

Psoriazisul eritrodermic este forma cea mai gravă, din fericire rară și se caracterizează prin eritem
inflamator generalizat și descuamare accentuate afectând până la 100% din suprafața corporală.
Pacienții își pierd multe din functiile protect oare ale tegumentului, inclusiv capacitatea de protective
împotriva infectiilor, controlul temperaturii corporale și prevenirea pierderilor lichidiene și substanțe
nutritive prin piele. Psoriazisul eritrodermic se manifestă prin apariția progresivă sau sub ită a unui
eritem difuz (aproape toată suprafața pielii este rosie și inflamată), iar plăcile psoriatice sunt mai puțin
proeminente sau chiar absente. Psoriasizul eritrodermic apare deseori la pacienții cu psoriazis vulgar,
datorită utilizarii neadecvate a corticosteroizilor topici sau sistemici sau a fototerapiei. Poate să apară și

de novo,ca primă manifestare a bolii ,mai rar, sau prin inducție iatrogenă datorită utilizării intempestive
sau greșite a tratamentului topic, psoriazis eritrodermizat.
Psoriazisul eritrodermic (sau eritrodermia psoriazică) reprezintă o formă clinică gravă de psoriazis,
care prin complicațiile sale poate pune în pericol viața pacientului (în situația în care nu se intervine
terapeutic).
Psoriazisul eritroder mic poate să apară d´emblee (dintr -o dată , brusc) fără manifestări clinice
anterioare de psoriazis (vulgar, artropatic) sau pe fondul unui psoriazis vulgar cunoscut să se dezvolte un
psoriazis artropatic. Factorii care pot determina transformarea unui pso riazis vulgar în psoriazis
artropatic sunt infecțiile, hipocalcemia, tratamentul cu anumite preparate pe cale generală
(antimalarice) sau tratamentul local brutal cu diverse preparate, sau oprirea bruscă a corticoterapiei.
Pacientul este roșu din cap până în picioare, piele este tumefiată, edemațiată și apare o descuamare fină
de asemenea, este prezent pruritul (mâncărimea), starea generală este alterată, cu febră înaltă și
frisoane. Apare deshidratarea profundă, cu pierderi importante de apă, proteine și f ier. Unii pacienți pot
prezenta hipotermie, insuficiență cardiacă sau renală, infecții severe, tulburări de absorbție ale
alimentelor.
Eritrodermia psoriazică trebuie să fie diferențiată de eritrodermiile provocate de medicamente, de
cele care ap ar în unele boli de sânge, precum și de eczemele eritrodermizate.
În psoriazisul eritrodermic, tegumentele sunt afectate în totalitate, sunt intens eritematoase
(inflamatie puternica), iar scuamele fine, macerate și se însotesc cu stare general ă profund alterată.
Pacientul este febril și prezintă adesea frisoane, poliartrita, modificari unghiale, adenopatie. Există riscul
unor dezechilibre electrolitice și proteice, cu decompensări secundare cardiace, hepatorenale, infecții
severe și chiar deces . Eritrodermizarea poate apărea d’emblée sau, cel mai frecvent, se instalează
gradat, prin erori de tratament (tratament intempestiv sau corticoterapie).

Psoriazis eritrodermic

Eritrodermia are următoarele consecințe: hipotermie datorită vasodilatației generalizate se
pierde căldură în exces, insuficiență cardiacă congestivă, datorită fluxului sanguin crescut ce
suprasolicită cordul, pierdere crescută de l ichide ce conduce la dezechilibre hidro -electrolitice,
descuamare masivă ce determină pierderi importante de proteine peste 50% și fier, cu hipoproteinemie
și anemie feriprivă secundară, absorbția topicelor este mult crescută. Asfel psoriazisul eritrodermi c este
considerat o urgență medicală.

2.4. PSORIAZIS ARTROPATIC
Psoriazisul artropatic este o boala erozivă a articulatiilor, uneori severă, de obicei poliarticulară cu
predilectie cu implicarea articulațiilor interfalangeale distale, c u absența serologică a lupusului sau
factorului reumatoid. 5 -10% din pacienții cu psoriazis pot prezenta manifestări articulare. Psoriazisul
artropatic este o formă de psoriazis cutanat sau unghial asociat cu o artrită seronegativă periferică sau a
coloa nei vertebrale. Psoriazisul artropatic sau artrita psoriazică reprezintă asocierea leziunilor cutanate
de psoriazis cu afectarea articulațiilor. Conform statisticilor medicale, această formă de psoriazis
afectează aproximativ 7% din pacienții cu psoriazi s, cu o distribuție pe sexe aproximativ egală, iar cel mai
frecvent se dezvoltă între 30 -50 ani.
Psoriazisul artropatic poate să apară oricând în timpul evoluției psoriazisului; de obicei apare după
aproximativ 5 – 10 ani de la primele semne de psoriazis d ar există situații rare în care apar concomitent
leziunile cutanate de psoriazis și artrita psoriazică sau situații foarte rare când artrita psoriazică precede
leziunile de psoriazis cu ani de zile.
În general, psoriazisul artropatic afectează ar ticulațiile mici de la mâini și/sau picioare (pumni,
călcâi) dar poate afecta orice articulație, inclusiv articulațiile mari (genunchi, coate .) sau coloana
vertebrală.
Tabloul clinic al artritei psoriazice este variat și au existat diverse înce rcări de clasificare a
manifestărilor clinice. Cea mai utilă dintre acestea este cea propusă de Moll și Wright .
Artrita oligoarticulară asimetrică este cea mai frecvent întâlnită 70%. Se caracterizează prin
modificări ale articulațiilor inter falangiene și sinovită, ”degete în cârnăcior”. În acest grup sunt încadrate
și formele monoarticulare.
Artrita simetrică, seronegativă, dificil de diferențiat clinic de artrita reumatoidă, 15%. Afectarea
metacarpofalangiană este mai frecventă d ecât în forma anterioară.
Artrită localizată predominant sau exclusiv la articulațiile interfalangiene,distal 5%. Se însoțește de
modificări unghiale severe.
Artrită mutilantă, formă rară, 5%, caracterizată prin osteoliză severă, care duce la telescoparea
degetelor, cu scurtarea acestora.
Artrită axială, 5%, manifestată prin spondilită și /sau sacroileită.
La majoritatea bolnavilor cu art rită psoriazică, leziunile cutanate le preced pe cele articulare.

Psoriazis artropatic

Uneori debutul cutanat și articular are loc simultan și foarte rar, manifestările articulare apar
primele. Leziunile cutanate pot avea orice localizare și orice formă clinic. Aproximativ trei pătrimi dintre
pacienți au modificări unghiale.
Simptomele psoriazisului artropatic constau în dureri articulare, atât în repaus cât și la mișcare,
tumefacția articulațiilor și a țesuturilor moi din jurul articulațiilor, reducerea amplitudinii mișcărilor
articulare. De asemenea, pacienții pot prezenta d imineața senzația de „articulații ruginite”, cu dificultate
la primele mișcări articulare și senzație de oboseală. Foarte mulți pacienți cu psoriazis artropatic, între
75 și 80%, prezintă afectare unghială importantă, cu leziuni tipice de psoriazis unghial .
Diagnosticul de psoriazis artropatic trebuie să fie precizat cât mai precoce, pentru instituirea unui
tratament corespunzător care să permită atât desfășurarea unei vieți normale cât și instalarea unor
complicații, care pot conduce până la anc hiloză totală (imposibilitatea realizării mișcărilor articulare
normale). Diagnosticul este stabilit prin examen clinic, analize de laborator precum și investigații
radiologice.
Cea mai grava forma este psoriazisul artropatic, cunoscuta si sub d enumirea de artita psoriazică. La
psoriazisul obisnuit nu apar mâncărimi, usturimi, dureri, pe cand in cel artropatic apar dureri puternice
articulare, pacientul are deficiente la mișcare, în anumite cazuri ajungându -se chiar la imobilizare.
Psoriazisul ar tropatic este asimetric la nivelul articulațiilor distale.

Psoriazis artropatic

Radiologic apar eroziuni interfalangiale ce dau aspectul de “ur echi de șoarece”.

Psoriazis artropatic: modificări radiologice.
2.5.PSORIAZIS LA COPII
Copii chiar și nou -născutii pot să fie afectați. Acesta are o serie de particularități, care derivă pe de o
parte din vârsta pacienților și adaptarea corespunzătoare a tratamentului, iar pe de altă parte din
dificultățile de a depista factorii decl anșatori și agravanți ai bolii. Zonele sunt cutele pielii, plica cotului,
axial, zona de înfasare. Din acest motiv părinții trebuie să aibă grijă de igiena și hidratarea pielii nou –
nascutului.
Frecvența bolii la copii este destul de ridicată, co nform datelor din revistele de specialitate
aproximativ o treime din cazurile de psoriazis se întâlnesc la pacienții în vârstă de până la 15 ani. Din
punct de vedere al vârstei de debut a psoriazisului, aceasta poate fi foarte mică: s -au descris manifestăr i
de psoriazis la nou -născuții de câteva zile.
Factorii declanșatori ai bolii sunt foarte variați, practic nu se întâlnesc doi pacienți care să prezinte
aceiași factori declanșatori. Foarte frecvent, psoriazisul la copii este declanșat de o infecț ie streptococică
în sfera ORL (în special forma „gutată”, în picături a psoriazisului). De asemenea, și alte infecții de focar
pot determina apariția psoriazisului la copii: granuloame dentare, sinuzite cronice, paraziți intestinali,
infecții urinare. Exis tă situații la care psoriazisul poate fi declanșat de anumite boli infecțioase ale
copilăriei(varicelă,rujeolă,rubeolă).
La fetițe, psoriazisul poate fi declanșat de menarhă (apariția primei menstruații). Un alt factor
declanșator importan t al psoriazisului la copii este stressul neuropsihic. Astfel, existența stărilor
conflictuale în familie, dificultăți în activitățile școlare, așteptări nerealiste din partea părinților, glumele
răutăcioase făcute de colegii de școală.
Forme le clinice de psoriazis întâlnite la copii prezintă câteva caracteristici. Astfel, frecvent se
întâlnesc formele gutate (în picătură) și afectarea pliurilor și a regiunii faciale. Nou născuții dezvoltă în
special la nivel anogenital o formă de psoriazis de numită „psoriazis de scutece” (napkin psoriasis). Mai
rar, copii prezintă psoriazis pustulos, artropatic sau eritrodermic.
Tratamentul psoriazisului la copii are câteva caracteristici determinate de vârsta pacienților,
factorii declanșatori/agr avanți, zona și suprafața afectată, și eventualele afecțiuni asociate. Mai mult
decât la alți pacienți cu psoriazis, terapia psoriazisului la copii trebuie realizată în strânsă colaborare cu
medicul dermatolog și medicul pediatru. Sunt total interzise apli carea unor așa -zise „tratamente” care
au făcut bine altor pacienți cu psoriazis, deoarece există atât riscul agravării și extinderii leziunilor de
psoriazis cât și de apariție a unor complicații grave, severe. Deoarece pielea copiilor este mai subțire
comp arativ cu cea a adulților, există riscul ca la aplicarea unor mari cantități de unguente pe o suprafață
cutanată largă, substanțele respective se pot absorbi și provoca reacții sistemice severe. De asemenea,
administrarea anumitor medicamente, atât pe cal e generală cât și locală, este interzisă la copii.

La fiecare copil cu psoriazis trebuie făcute consulturi de specialitate și investigații pentru
depistarea unor focare infecțioase: consult ORL și stomatologie, exudat nazo -faringian, urocultură,
examen c oproparazitologic.
Dieta va fi echilibrată, în conformitate cu vârsta și activitățile fizice efectuate, cu un conținut
corespunzător de vitamine, minerale și proteine.
Regimul de viață va avea un număr corespunzător de ore de odihnă și somn, cu evitarea
vizionărilor prelungite a programelor TV.
Rolul părinților este extrem de important .Părinții trebuie să comunice cât mai mult cu copii
bolnavi de psoriazis pentru a afla frământările și stările conflictuale ale a cestora, și au rolul de a realiza
un climat familial lipsit de conflicte. Psoriazisul la gravide se întâlnește într -una din următoarele situații:
debutul psoriazisului în timpul gravidității sau, situația cel mai frecvent întâlnită în practica medicală,
psoriazisul este cunoscut anterior de sarcină.
Această formă de psoriazis are o importanță fundamentală având în vedere faptul că anumite
medicamente se pot absorbi și pot produce efecte nedorite la nivelul fătului. Evoluția psoriazisu lui
vulgar în cursul sarcinii, la majoritatea gravidelor, este favorabilă, leziunile de psoriazis cunoscând o
ameliorare importantă. Cu toate acestea, la o parte dintre paciente, psoriazisul poate evolua staționar
sau chiar să se agraveze. De altfel, apari ția de noi leziuni de psoriazis se întâlnește mai frecvent imediat
după naștere, în primele trei -patru luni. Există o serie de forme de psoriazis care, conform datelor din
literatura de specialitate, pot prezenta agravări în cursul sarcinii: artrita psoria zică și o formă specială de
psoriazis pustulos -impetigo herpetiform. Aspectele terapeutice ale psoriazisului la gravide sunt extrem
de importante deoarece o parte a medicamentelor folosite uzual în tratamentul psoriazisului nu pot fi
utilizate pentru că au efecte negative majore la nivelul fătului. Astfel, alegerea opțiunii terapeutice se
face cu prudență în funcție de vârsta sarcinii, extinderea psoriazisului iar colaborarea permanentă medic
dermatolog – medic ginecolog este obligatorie. Tratamentul trebuie să fie strict supravegheat și se
interzice cu desăvârșire aplicarea oricărui produs din proprie inițiativă. În ceea ce privește fătul, nu este
obligatoriu ca acesta să dezvolte leziuni de psoriazis, iar acesta va fi supravegheat având în vedere
moștenire genetică pe linie maternă.

CAPITOLUL 3.
DIAGNOSTICUL POZITIV ȘI DIFERENȚIAL

Nici un test nu pune diagnosticul de psoriazis,dar un dermatolog poate stabili diagnosticul prin
aspectul leziunilor pielii individul ui și prin istoricul medical al familiei sale. În unele cazuri specialistul
poate confirma diagnosticul prin examinarea la microscop unei piese de biopsie din piele.
Diagnosticul în psoriazis este în primul rand unul clinic, istoricul familial, medical și examenul fizic
coroborate cu depistarea factorilor trigger conturând un tablou aproape complet, a cărui certitudine
este oferită de aportul examenului histopatologic. Șansele de reușită ale unui tratament eficient în
psoriazis depind în mod esen tial de obiectivele pe care acesta trebuie să le atingă: îmbunătățirea calității

vieții pacientului, obținerea unei remisiuni și a unui bun control al bolii pe termen lung, reducerea
toxicității individuale a medicamentelor folosite și monitorizarea relați ei costeficiență.
Diagnosticul diferențial se face cu dermatita seboreică, lupus eritematos sistemic, eczema,
lichen plan, carcinom cu celule scuamoase in situ (boala Bowen, în special când este localizată la nivelul
trunchiului), lichen sim plex cronic. Biopsia este rareori necesară. Boala este evaluată în funcție de
severitate, drept usoară moderată sau gravă.
Analizele de laborator care se efectuează pacienților cu psoriazis, cu excepția biopsiei cutanate, nu
sunt esențiale pentru diagnosticul pozitiv de psoriazis. Aceste analize sunt necesare pentru evaluarea
stării generale de sănătate a bolnavilor cu psoriazis sau pentru inițierea unor tratamente speciale cu
medicamente administrate pe cale generală.
Din grupul anali zelor generale (uzuale) fac parte hemoleucograma, VSH, glicemia, testele pentru
investigarea funcției hepatice și renale, sumarul de urină. În anumite situații speciale se poate efectua
radiografia articulațiilor ( la pacienții cu artrită psoriazică), exam en micologic unghial (la bolnavii cu
psoriazis unghial), determinarea anumitor minerale în sânge (calciu, fier, magneziu). La pacienții cu
psoriazis artropatic se poate efectua puncția articulară cu examenul lichidului sinovial precum și biopsia
sinovială. Tot la acești pacienți cu psoriazis artropatic este necesară determinarea factorului reumatoid
pentru realizarea diagnosticului diferențial cu artrita reumatoidă.
Biopsia cutanată se efectuează în situațiile, rare de altfel, în care diagnostic ul de psoriazis nu
poate fi precizat pe baza elementelor clinice.
CAPITOLUL 4.
PRINCIPII DE TRATAMENT ÎN PSORIAZIS

Tratamentul psoriazisului are la bază principiile care decurg din evolutia sa cronică, cu agravări și
ameliorări frecvente, precum și adaptarea permanentă a terapiei la condițiile concrete ale pacientului.
Psoriazisul este o boala cronică, ceea ce înseamnă că nu există un tratament care să garanteze
vindecarea completă, de aceea obiectivul tratamentului este reprezentat de obținerea unei remisiuni cât
mai precoce și cât mai prelungite, respectiv ca pielea sa fie fără semne de boală.
Tratamentul este individualizat, adaptat fiecarui pacient in functie de mai multe criteri: vârstă, sex,
afecțiuni asociate (Diabet zaharat, hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, insuficiență renală,
ulcer gastro -duodenal, hepatită); tipul clini c de psoriazis — localizare leziuni, numărul și mărimea lor,
prezența sau nu a afectării articulare , tratamente concomitente cu alte medicamente, răspunsul
anterior la alte preparate administrate pentru terapia psoriazisului. Comunicarea permanentă cu
med icul dumneavoastră curant și prezentarea periodică la control sunt factori importanți în
managementul corect al afecțiunii pe termen lung și au rolul de a contribui la prevenirea extinderii
leziunilor și apariția unor forme grave de psoriazis (pustulos, er itrodermic, artropatic). Regimul de viață
trebuie să fie echilibrat, cu ore suficiente de odihnă și cu evitarea exceselor de orice fel; în plin puseu
eruptiv, regimul alimentar este foarte important – se vor exclude alcoolul, cafeaua, condimentele,
conserv ele. Puseul de psoriazis poate să apară ca urmare a unui stress psihic prelungit, a unor infecții
cronice de focar, a unor infecții virale sau ca urmare a ingestiei unor medicamente. Diferitele pusee pot

fi declanșate la același pacient de factori diferiți , de aceea este indicat consultul dermatologic periodic
pentru realizarea unei strategii terapeutice de durată. Se vor combate toate focarele de infecție cronice
dentare sau din sfera ORL. Se vor identifica și exclude medicamentele asociate care influențea ză
nefavorabil psoriazisul, înlocuindu -se cu alte preparate. Se vor evita traumatismele. Se recomandă cure
marine anuale (concedii, vacanțe la mare). Se va evita uscăciunea pielii care apare în psoriazis, prin
folosirea zilnică de produse emoliente și hid ratante, recomandate de către medicul dumneavoastră
curant.
Schema terapeutica generala cuprinde urmatoarele elemente:
– identificarea și îndepărtarea, în situațiile în care este posibil, a factorilor declanșatori și agravanți;
– dieta tre buie să fie echilibrată, fără excese de nici un fel, cu un aport crescut de vitamine și produse
antioxidante;
– produsele cosmetice utilizate trebuie să fie hipoalergenice, adaptate zonei corporale unde vor fi
aplicate, iar alegerea lor trebuie să fie făc ută în colaborare cu medicul specialist dermatolog;
– tratamentul local și general (oral) trebuie să fie administrat în conformitate cu recomandările
medicului dumneavoastră (dozaj, durată de administrare) și se va evita depășirea dozei și/sau a
perioadei recomandate de tratament. Importanța controlului periodic este foarte mare. Pentru cazurile
usoare sau moderate, sunt prescrise în general unguente topice cu propriețăti emoliente, creme,
parafină si uleiuri.
Acestea au rolul de a reduce descumar ea, de a calma inflamația și de a înmuia pielea, fiind mai eficiente
atunci când sunt aplicate imediat după baie.
Alterarea metabolică fiind unul din factorii declanșatori al bolii, cu siguranță dieta alimentară joaca
un rol important și semnificat iv în administrarea tratamentului posoriazis -ului. O dieta corectă
favorizează echilibru sistemului imunitar. Dieta (regimul alimentar) al bolnavului cu psoriazis trebuie în
primul rând să țină cont de vârsta, sexul, ocupația, efortul fizic depus de pacien tul cu psoriazis. De
asemenea, dacă este asociată o altă afecțiune – hepatică, gastrică, renală, cardiacă – care impune un
regim alimentar deosebit, se va ține cont de aceste restricții în alcătuirea dietei pacientului cu psoriazis.
Dieta va fi echilibrată , cu un aport corespunzător de lipide, glucide, proteine, vitamine și minerale.
Având în vedere tendința la uscăciune a pielii bolnavului cu psoriazis, un aport de lichide corelat cu
vârsta și temperatura mediului ambiant are un rol foarte important.
În cadrul mecanismelor de apariție a psoriazisului un rol important este deținut de mecanismele
oxidative. Astfel, este benefic consumul alimentelor cu un conținut bogat de vitamine A,C,E și de zinc și
seleniu. În mod special fructele, legumele, fiind bo gate în vitamine și substante micronutritive,
favorizează bunăstarea pielii. Doze reduse însa de lipide și glucide și o cantitate adecvată de proteine
atât de origine animal ă cât și vegetală ca acelea continute de legume, este la baza unei corecte
alimen tări. Se recomandă eliminarea din dieta a alimentelor care pot să îngreuneze activitatea
intestinului și în special a ficatului, ca de exemplu friptura, salam, cârnat, condimente ca piper, muștar,
maioneză, sosuri semipreparate, vin, produse alcoolice conc entrate, alune.

Este bine cunoscut rolul negativ în evoluția și agravarea psoriazisului de către stress, încordarea
neuropsihică, de aceea, este foarte importantă evitarea consumului excesiv de substanțe
neuroexcitante.
Aceasta boală n u se poate vindeca dar simptomele ei se pot ameliora prin pregatirea fizică pentru
autotratament și un repaus alimentar de 42 de zile.
Regimul constă din consumul de fructe si legume crude, evitând diferențele de temperatură. Nu
este indicat să se amestece fructele acide cu cele alcaline și nici legumele cu fructele. Intre mese se va
lasa un timp de digestie de 3 -4 ore.
Dieta este un factor care intervine atât în etiologia psoriazisului cât și în mecanismele patogenice
ale bolii. Dieta cu un număr redus de calorii are efecte benefice asupra evoluției psoriazisului. Regimul
bogat în ulei de pește, care conține grăsimi nesaturate de tip n -3, are de asemenea efecte pozitive în
psoriazis. La pacienții care prezintă anticorpi anti -gliadină, determinați prin mijloace specifice, dieta fără
gluten este indicată.
Reducerea completă a consumului de alcool. Suplimentarea dietei cu produse antioxidante de tip
vitamina C, E, beta -caroten, seleniu, catalază are efecte benefice asupra psori azisului. Suplimentarea
aportului de vitamina D, dar doar la acei pacienți care nu utilizează local derivați de vitamina D și în
anumite perioada ale anului, noiembrie -februarie. Produsele cosmetice pentru pielea pacientului cu
psoriazis. Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, necontagioasă, care evoluează în pusee, iar
pielea pacientului devine uscată și rugoasă, sensibilă la acțiunea factorilor externi, cu descuamări și
înroșiri.
Îngrijirea pielii pacientului cu psoriazis este foarte imp ortanta și constituie un element de bază al
tratamentului afectiunii. Se vor folosi produse care nu sunt iritante, special destinate acestei afecțiuni.
Utilizarea de produse dermato -cosmetice destinate îngrijirii pielii normale,chiar dacă sunt de bună
calitate, nu este indicată, putând avea uneori efecte negative.
Produsele de îngrijire cosmetică nu înlocuiesc tratamentele locale din psoriazis,dar au un efect
complementar prin înlăturarea senzației de disconfort și îmbunătățirea aspectului estetic al pielii.
Produsele utilizate sunt de tipul hidratantelor corporale și a produselor pentru toaleta si îngrijirea pielii
feței,corpului si pielii capului. O piele mai bine hidratată este mai plăcută la atingere, se ameliorează
suplețea pielii și s cade senzația de uscăciune specifică în psoriazis. Unele produse favorizează eliminarea
scuamelor și permit penetrarea preparatelor medicamentoase aplicate local. Produsele de îngrijire
cosmetică determină efecte pozitive în ceea ce privește respectul de s ine , prin ameliorarea calității vieții
persoanelor afectate de psoriazis. Produsele cosmetice utilizate de pacienții cu psoriazis au importanță
majoră atât în inducerea și menținerea remisiunii cât și în prevenirea recăderilor. Produsele de îngrijire
cosm etică determină efecte pozitive prin ameliorarea calității vieții persoanelor afectate de psoriazis. În
psoriazis, pielea devine roșie, uscată și rugoasă, sensibilă la acțiunea factorilor externi, cu descuamări și
îngroșări la nivelul leziunilor și cu înc ărcătură microbiană mare. Se vor folosi produse care nu sunt
iritante, special destinate modificărilor cutanate apărute în psoriazis.
Tratamentul topic a fost cel mai utilizat în tratamentul psoriazisului, la cazurile luate în st udiu,
un procent important de pacienți cu psoriazis, respectiv în jur de 70%, au prezentat forme ușoare sau
moderate de boală care pot fi tratate doar cu ajutorul tratamentului local.

Alegerea metodei de tratament depinde de vârsta, sexul, starea generală și afecțiunile asociate
pe care le prezintă pacientul, precum și de tipul, extinderea și durata de evoluție a leziunilor. Ca măsuri
generale nespecifice sunt echilibrarea stării generale, repaus și medicație anxiolitică.
Există câteva principii ale tr atamentului local, care au fost respectate la bolnavii incluși în lotul
studiat, după cum urmează: anumite produse nu se utilizează pe față, pliurile mari ale corpului deoarece
există un risc foarte mare de iritare tegumentară; tipul de vehicul al preparat ului care se aplică pentru
tratamentul local al psoriazisului, respectiv unguent, cremă, loțiune, soluție, trebuie să fie adaptat cu
zona care urmează a fi tratată: de exemplu în cazul leziunilor de psoriazis de la nivelul scalpului se
preferă soluțiile sa u preparatele de tip lapte, în timp ce în cazul unor leziuni groase de la nivelul
genunchilor se indică unguentele. Nu trebuie utilizat decât produsul recomandat de medicul curant
dermatolog, și cu respectarea dozelor (cantității de produs recomandat) și a perioadei de aplicare,
deoarece există riscul apariției unor efecte adverse grave; in caz de apariție a unor efecte, reacții
adverse pacientul se va prezenta cât mai repede la o evaluare dermatologică.
Produsele utilizate fac parte din următoar ele categorii: preparatele decapante, keratolitice, care
îndepărtează scuamele și permit penetrarea, pătrunderea în profunzime a medicamentelor active
antipsoriazice: uree, acid salicilic, derivați de vitamina A, sulf. Produsele reductoare, cu acțiune
antimitotică și imunodepresivă, de tip cignolin, gudron, al căror efect poate fi limitat de mirosul
neplăcut, murdărirea lenjeriei și apariției unor iritații cutanate. Dermatocorticoizii sunt cele mai utilizate
produse pentru tratamentul topic al psoriazisului , și pot fi utilizați singuri sau în combinație cu alte
produse destinate tratamentului local al psoriazisului (decapante, reductoare, derivați de vitamina D).
Mecanismele de acțiune ale acestor preparate este complex, respectiv antiinflamator ie,
citostatică, vasoconstrictorie. Utilizarea acestor produse trebuie să țină cont de vârsta pacientului,
extensia leziunilor și de regiunile care trebuie tratate. Se evită aplicarea pe durate lungi de timp și
oprirea bruscă a tratamentului(pentru că apar e fenomenul de rebound). Derivații de vitamina D
(calcipotriol) se utilizează în tratamentul formelor ușoare sau moderate de psoriazis. Preparatele
utilizate pentru scalp sunt de tipul loțiunilor sau șampoanelor cu produse antimicotice, keratolitice și
reductoare. De asemenea, trebuie respectată doza recomandată de către medicul specialist.
În situația în care medicul curant nu recomandă o altă modalitate, se pot utiliza următoarele reguli
de aplicare a unguentelor sau cremelor:
-spălarea zonei afectate cu apă călduță și un săpun blând, emolient;
-aplicarea treptată a produsului concomitent cu efectuarea unui masaj blând, ușor care să favorizeze
pătrunderea unguentului în piele (unguentul trebuie să fie în piele, nu pe piele);
-ștergerea ușoar ă a excesului de unguent (pentru o dozare corectă se poate folosi următoarea regulă: o
cantitate de unguent de lungimea ultimei falange a degetului arătător este suficientă să acopere o
suprafață de mărimea palmei).
-înainte de o nouă aplicare, zona trebu ie spălată din nou. În cazul în care s -a recomandat aplicarea
tratamentului pentru o anumită durată de timp, se poate utiliza un ceas cu alarmă iar la expirarea
timpului indicat, se va spăla pielea cu maximă atenție.
Reactii adverse ale tratamentului local.

Tratamentul local este cea mai utilizată variantă terapeutică în cadrul tratamentului psoriazisului,
practic în cazul psoriazisului de severitate ușoară și medie este singurul tratament localizat. Nu mărul
mare de preparate terapeutice, care aparțin unor clase variate de agenți activi (dermatocorticoizi,
keratolitice, reductoare, retinoizi topici, derivați de vitamina D, imunomodulatoare topice), precum și
varietatea de forme sub care se găsesc (unguen te, creme, loțiuni, sprayuri), oferă posibitatea adaptării
corespunzătoare a tratamentului la forma de psoriazis,respectiv localizare, extindere. Cu toate acestea,
există cazuri de reacții adverse, unele dintre ele grave, declanșate de preparatele topice, locale utilizate
în cadrul terapiei psoriazisului.
Principalele cauze ale reacțiilor adverse ale tratamentului local în psoriazis sunt:
-aplicarea unor praparate din proprie inițiativă, aceste preparate sunt medicamente cu cale de
administrare loca lă, iar „drumul” lor până în farmacii a fost presărat cu numeroase studii și verificări,
-aplicarea unor preparate recomandate de medicul dermatolog, dar nu conform recomandărilor
medicale, respectiv utilizarea unor cantități foarte mari sau timp îndelunga t, aplicarea preparatelor pe
zone ale corpului „interzise”.
Reacțiile adverse ale tratamentului local au o gravitate variabilă, mergând de la iritații și mâncărimi
ale pielii până la reacții foarte grave de tipul hipercalcemiei sau a sindromului C ushing.
În momentul apariției unor reacții adverse locale este indicată prezentarea cât mai grabnică la
un consul de dermatologie pentru stabilirea cauzei și instituirea măsurilor corespunzătoare. Dintre cele
mai frecvente reacții adverse întâlnite în p ractica medicală, reacții provocate de preparatele utilizate în
tratamentul psoriazisului:
Dermatocorticoizii pot produce, în cazul utilizării necorespunzătoare, atrofia cutanată, apariția de
hiperpilozitate și teleangiectazii (dilatații ale vas elor mici cutanate), tahifilaxie (dispariția efectului
terapeutic după utilizarea prelungită – „piele se obișnuiește cu produsul”), modificări ale pigmentării
cutanate. Trebuie acordată a atenție specială la utilizarea steroizilor foarte potenți la copii. Preparatele
pe bază de dermatocorticoizi sunt contraindicate în caz de infecții virale, micotice, bacteriene deoarece
pot agrava infecțiile respective.
Calcipotriol este o formă sintetică a Vitaminei D3. Aplicata de 2 ori pe zi controlează turnove rul
celulelor epiteliale. Deoarece este iritant, nu se aplică pe fața sau pe regiunea genitală. Uneori se
combină cu corticosteroizii, pentru a reduce iritația. Dozele peste 100g de calcipotriol pe saptamană
determină creșterea nivelului de calciu in corp peste limitele admise.
Retinoizii topici
Tazarotenul este un derivat sintetic al vitaminei A și se găsește sub formă de crema sau gel. Folosit
singur nu are efecte rapide asemeni corticosteroizilor, dar nici efectele secundare ale a cestora. Se aplica
pe pielea uscată și, în particular, poate fi folosit și pe pielea capului. Din cauza efectelor teratogene, nu
se administreaza femeilor gravide. Cignolinul reduce proliferarea epitelială și calmează iritația. Doctorii
prescriu creme sau unguente ce se aplică o dată pe zi, timp de 15 -30 minute, in tratarea leziunilor
psoriazisului cronic. Dupa aceea, cignolinul trebuie indepărtat de pe piele pentru a preveni iritațiile. Din
cauza potențialului inflamator, nu se folosesc in faza activă a ps oriazisului.

Keratoliticele, cele mai utilizate sunt acidul salicilic și ureea au ca efect indepărtarea scuamelor de
pe corp și cap, se găsesc sub formă de creme, unguente, geluri, sampoane. Adesea, pentru potențarea
efectului, se asocia ză cu corticosteroizii topici, cignolinul și gudroanele. Substanțele hidratante aplicate
regulat, pe perioade lungi, hidratantele au un efect favorabil. Păstrează pielea umedă, reducând
scuamele și pruritul. Fototerapia, ultravioletele naturale și cele art ificiale sunt folosite in derivații topici
de vitamina D, pot provoca iritații importante la nivelul feței sau a pliurilor, iar o utilizare necontrolată a
acestora se asociază cu hipercalcemie, precum și cu efectele negative ale acesteia.
Retinoiz ii topici, Tazaroten, au un efect iritant, manifestat prin prurit și descuamare cutanată, nu
este recomandată utilizarea în cursul zilei ( există riscul dezvoltării unor reacții de sensibilitate). De
asemenea este interzisă utilizarea acestora la femeile g ravide.
Preparatele reductoare pot provoca iritații importante, au un miros neplăcut și murdăresc lenjeria.
Există o serie de modalități practice care permit scăderea riscului de a dezvolta reacții adverse la
preparatele topice.
Tratamentul decapan t al psoriazisului are drept scop îndepărtarea scuamelor, cu rol în facilitarea
penetrării în profunzime a medicamentelor active antipsoriazice și se efectuează la începutul
tratamentului local.
În vederea îndepărtării scuamelor se folosesc prepara te keratolitice de tip acid salicilic, rezorcină,
uree sau derivați de vitamina A, iar concentrația utilizată este în funcție de zona afectată și de vârsta
pacienților. Aceste produse sunt înglobate într -un vehicul de tip vaselină, lanolină, cremă adaptate zonei
corporale care urmează să fie tratate.
Astfel, utilizarea de concentrații mari de acid salicilic, pe perioade de timp lungi și pe suprafețe întinse la
copii, poate fi urmată de absorbția acestuia și apariția de efecte toxice generale.
De asemenea, produsele keratolitice pot fi asociate cu preparate reductoare sau dermatocorticoizi atât
în vederea stabilizării preparatelor reductoare cât și pentru creșterea eficienței terapiei cu reducerea
consecutivă a reacțiilor adverse.
Tratamentul reducto r în psoriazis reprezintă o altă metodă terapeutică topică, locală utilizată
pentru tratamentul psoriazisului. În acest grup de medicamente întră o serie de produse, dintre care
unele nu se mai folosesc datorită potențialului iritant ( cum este crisarobin a, extrasă din rădăcina de
Goa, care avea un efect iritant și a fost abandonată).
Cignolinul(antralin,ditranol) are acțiune antimicotică care se exercită prin următoarele mecanisme:
legarea de acizii nucleic, inhibarea încorporării uridinei în ARN ș i a sintezei de AND și ARN, deprimarea
catenei respiratorii celulare. Cignolinul reprezintă un derivat sintetic al crisarobinei, și se utilizează în
asociere cu acid salicilic, în concentrații variabile, de la 0,1% până la 1 -3%.
Utilizarea practic ă a acestui preparat implică tratamentul cu doze progresiv crescânde și pe perioade
din ce în ce mai lungi pentru a testa tolerabilitatea pacientului și de a preveni apariția reacțiilor adverse
iritative, care uneori pot fi foarte severe. De asemenea, util izarea cignolinului este absolut
contraindicată la pacienții cu psoriazis eritrodermic și pustulos, respectiv în anumite localizări cum ar fi
psoriazisul de la nivelul feței și al pliurilor. Pentru a preveni apariția reacțiilor adverse, în special efectul
iritativ și colorarea lenjeriei, se poate utiliza o substanță neutralizantă de tip trietanolamină. De curând,

se utilizeaza vehicule care eliberează antralin la temperature corpului, pentru a reduce la minimum
colorarea lenjeriei de corp sau pat.
Gudronul reprezintă o altă varianta de terapie reductoare utilizată în psoriazis, iar în funcție de
proveniență poate fi gudron de lemn (oleum cadini), gudron bituminos (ihtiol) și gudron de cărbune
(coaltar). Coaltarul se poate utiliza sub mai multe for me inclusiv soluții alcoolice, unguente, săpunuri,
preparate pentru baie, șampoane. De asemenea, gudronul se poate folosi și în combinație cu terapie cu
ultraviolete B – metoda Goeckerman.
Terapia reductoare poate fi utilizată singură sau în comb inații cu produse keratolitice și / sau
dermatocorticoizi, atât pentru creșterea eficienței tratamentului cât și pentru prevenirea dezvoltării
unor reacții adverse .
Acidul salicilic este un agent keratolitic, cu efect de înmuiere a scuamelo r, facilitând îndepărtarea
acestora și absorbția altor ageți topici. Este deosebit de util în tratamentul scalpului. Unguentele,
soluțiile sau șampoanele pe baza de gudron au acțiune antiinflamatoare și reduc proliferarea
keratinocitelor, printr -un mecanim necunoscut. Sunt aplicate de obicei pe durata nopții și îndepărtate
dimineața. Pot fi utilizate alături de corticosteroizii topici sau după expunerea la radiațiile ultraviolete B
(UVB), în doze crescute progresiv (regimul Goeckerman).
Corticostero izii utilizați în tratamentul psoriazisului sunt cei cu administrare topică (locală). Eficiența
acestora este mai mare atunci când sunt aplicați pe durata nopții, acoperind aria cutanată cu o folie de
polietilenă. O cremă ce conține corticosteroizi poate f i aplicată fără pansament ocluziv în timpul zilei.
Pe măsura ameliorării manifestărilor, corticosteroizii trebuie aplicați mai rar, sau inlocuiți cu
preparate mai puțin potente, pentru a reduce atrofia locală, formarea striațiilor și teleang iectazia. După
trei săptămâni de utilizare a corticosteroizilor, acestia trebuie inlocuitți cu un emolient timp de 1 -2
saptamani. Aplicarea de lungă durată și pe arii cutanate extinse poate exacerba psoriazisul.
Corticosteroizii sistemici pot fi responsab ili pentru exacerbarea sau dezvoltarea psoriazisului pustulos și
nu trebuie utilizați pentru orice forma de psoriazis.
Tratamentul sistemic
Interesant este faptul ca aproximativ 70% din pacienții cu forme blânde sau moderate de psoriazis
prefer utilizarea exclusivă a terapiei topice (emoliente, keratolitice, gudroane, ditranol,
dermatocorticoizi, analogi de vitamina D3, tazarotene), acestă reprezentând tratamentul de prima linie.
Keratoliticele, acidul salicilic si ureea indepartează scuamele, favorizând pătrunderea celorlalte
medicamente active. Calcipotriol este o forma sintetica a vitaminei D3 si poate fi asociată tratamentului
cu corticosteroizi topici.
Pentru cazurile grave de psoriazis, pot fi prescrise medicamente administrate pe cale orală sau prin
injecții intramusculare: retinoizi care reduc proliferarea celulară, metotrexat sau ciclosporina, care
diminuează activitatea sistemului imunitar. Toate acestea pot antrena efecte secundare foarte grave
(inflamatii ale ochilor, căderea părului, afectarea ficatului sau rinichilor).
Pentru a reduce aceste riscuri, este propusă în general o medicație prin rotație, fără ca durata
administră rii unui medicament să depăsească 24 luni.

Metotrexatul este cel mai eficient tratament pentru psoriazisul sever, cu complicații (artrita
psoriazică), ce nu răspunde la alte forme de tratament (agenți topici și fotochimioterapia PUVA).
Retinoizii sistemici (acitretin) pot fi indicați in cazurile severe de psoriazis vulgar, pustulos, cât și de
psoriazis palmoplantar. Datorită efectului său teratogen (care determină malfomarii fetale) și a retenției
de lungă durată a acitretinului în corp, me dicamentul este contraindicat gravidelor. De asemenea,
femeile sunt sfătuite să aibă o sarcină după cel putin 2 ani de la terminarea tratamentului. Ciclosporina
este un medicament imunosupresor, utilizat timp de cateva luni (rar, 1 an) si alternat cu alte terapii.
La pacienții cu afectare cutanată extinsă sau cu erupții persistente, pot fi utilizate fototerapia și
fotochimioterapia. Fototerapia constă în expunerea bolnavului la radiațiile ultraviolete (radiatii UVB, in
general), naturale sau artif iciale. Fotochimioterapia combină expunera la radiațiile ultraviolete cu luarea
unui medicament fotosensibilizant (care sensibilizeaza pielea la acțiunea radiațiilor).
Metoda numita PUVA este o terapia ce combina expunerea la radiațiile ultravio lete A cu
medicamentul Psoralen. Dozele de radiații sunt crescute progresiv, in funcție de toleranța pacientului.
Riscurile pe termen scurt ale terapiei PUVA sunt neglijabile (in special, arsuri). In schimb, pe termen
lung, această metoda poate crește risc ul de cancer de piele. Tehnicile recente permit o expunere la
radiațiile UVB cu spectru îngust, cu riscuri mai mici. Această terapie cu radiatii UVB poate fi asociata cu
aplicarea unui fotosensibilizant, precum preparatele pe baza de gudron.
Tratam entele disponibile astăzi includ o mare diversitate de terapii locale,
foto(chimio)terapii și o varietate generoasă de terapii sistemice.
Reductoarele, precum cignolinul (dithranol, anthralin), oleumul cadini sau gudronul de huila, au un
efect an timitotic, consumand oxigenul keratinocitelor bazale si diminuandu -le astfel turn -overul.
Dermatocorticoizii utilizați ca atare sau in combinații constituie medicația de elecție având efecte
antiinflamatorii, antiproliferative și imunomodulatoare remarcabi le în ciuda modului de acțiune
incomplet elucidat. Se folosesc astăzi corticoizi potenți (mometazona furoat, metilprednisolon aceponat,
hidrocortizon butirat) sau foarte potenți (clobetazol propionat) in administrare atentă, combinată și
discontinuă, ținân du-se seama de posibila pierdere a eficacității (tahifilaxie) sau de apariția unor
redutabile efecte adverse (atrofie cutanata,telangiectazii, vergeturi, infecții, supresia cortizolului
plasmatic, recaderi rapide la oprirea bruscă a terapiei ).
Derivații de vitamina D3 (calcipotriol, tacalcitrol, calcitriol) induc diferențierea terminală a
keratinocitelor și inhibă proliferarea limfocitelor T, fiind eficienti pe placa cronică psoriazică dupa 4 -6
săptaămâni de administrare.
Reacțiile lor adverse, puține (iritație locală, hipercalcemie) , de altfel sunt diminuate prin utilizarea
in combinație cu dermatocorticoizii, menținând în același timp remisiunea indusă de aceștia.
Retinoizii topici (tazaroten, adaphalen) promit in viitor rezultate deosebite prin efectul de creștere
și diferențiere keratinocitară. Considerată de a doua linie, fototerapia (UVB) este larg utilizată in
psoriazisul gutat persistent, sebopsoriazis și plăcile cornice extensive, alături de fotochimioterapie
(Psora len-UVA), indicată la pacienții fără raspuns la tratamentul topic sau care prezintă forme moderat –
severe cu peste 10% afectare cutanată. Efectul benefic al acestora se datorează, pe de o parte, inhibarii
sintezei ADN -ului celular cu reducerea mitozelor ker atinocitare, iar pe de altă parte, imunosupresiei

realizate asupra limfocitelor T și celulelor Langerhans. Psoralenii realizează legături covalente cu ADN -ul
iar la expunerea la UVA produc fotoinhibiția ireversibila a sintezei de ADN. Exista desigur și
contraindicații ale acestei terapii: psoriazisul eritrodermic sau pustulos generalizat, boli cardiace severe,
boli fotoagravante (lupus eritematos sistemic, porfirie cutanata tardiva), afecțiuni hepatice, renale,
cataracta, sarcina, pacienți cu risc crescut d e a dezvolta neoplazii. Absența eficacității terapiilor
mentionațe, formele severe de psoriazis, restricțiile de ordin psihologic reprezintă argumente necesare
orientării spre terapiile sistemice care include utilizarea de: metotrexat, retinoizi (acitretin , etretinat),
ciclosporina, hidroxiuree, 6 – tioguanina, medicamente ce afectează funcționarea celulei T (azatioprina,
6- mercaptopurina, mycofenolat de mofetil, tacro/pimecrolimus, rapamicina), modulatori ai raspunsului
biologic.
Metotrexatul, de și utilizat in tratamentul psoriazisului de peste 40 ani, ramane standardul de aur.
Administrarea sa în trei prize săptămânal la interval de 12 ore, fără a se depăși doza de 1,5 g, se face
după o prealabilă testare clinico -biologică (hemograma, teste hepat ice și renale), înregistrându -se o
îmbunătățire după primele 4 săptămâni. Principalele efecte adverse sunt hematologice, hematice și
digestive. În caz de supradozaj se administrează acid folinic în cantitate egală cu cea de Metotrexat.
Retinoizii p e cale sistemică (etretinat și acitretin) în doze de 0,5 -1 mg/kg corp sunt rezervați mai ales
formelor grave de psoriazis, fiind administrați cu precauție din cauza efectului lor teratogen.
Ciclosporina in doze de 2,5 -5 mg/kg/zi acționeza prin diminuarea eliberarii de citokine, fiind
indicată in formele rebele la tratament.
Inconvenientele acestei terapii sunt reprezentate de nefrotoxicitate și hipertensiune arterială. Dat
fiind faptul că psoriazisul constituie o boală cronică, o terapie eficientă pe termen lung se impune in
mod evident. De aceea strategiile terapeutice moderne de tip rotațional, secvențial, combinativ sunt
benefice pentru reducerea efectelor adverse și creșterea eficacității medicamentelor, menținând un bun
contr ol al bolii pe termen lung, diminuând frecvența și severitatea potențialelor recăderi.
Cercetările asupra imunopatogenitatii psoriazisului au permis dezvoltarea recenta a noilor terapii
biologice care interferează cu activarea și functionarea ce lulelor T, responsabile de efectele inflamatorii
caracteristice unui grup de afecțiuni precum: psoriazisul moderat -sever, artrita reumatoidă, boala
Crohn.
Protagonistii acestor terapii moderne sunt modulatorii răspunsului biolog ic, proteine rezultate prin
tehnici de recombinare ADN, inalt selective, care pot fi: anticorpi monoclonali (infliximab, efalizumab,
adalizumab), proteine de fuziune (alefacept, etanercept, onercept) si citokine sau factori umani de
crestere recombinati. S e cunosc în prezent patru căi majore de imunomodulare în psoriazis: eliminarea
celulelor T patogenice (alefacept), blocarea activării și migrarii celulelor T (efalizumab), alterarea
semnalelor proliferative ale acestora (efalizumab) si inhibarea efectelor citokinelor proinflamatorii
(infliximab, etanercept). Efalizumabul acționează prin blocarea interactțiunii LFA -1/ICAM -1 pentru
limfocitele T de la nivel tisular. Această strategie constă in blocarea semnalului primar sau costimulator
ce activează limfocite le, precum și a migrării lor cutanate. Dar având în vedere că nu este redus efectiv
numărul limfocitelor T potențial implicate în evenimentele patogenice, există riscul de recurentă la
întreruperea tratamentului. Un astfel de agent terapeutic ar trebui adm inistrat continuu, cu efecte
imunosupresive greu de controlat pe termen lung.

Etanerceptul (o proteina de fuziune imunoglobulina -receptor) și infliximabul sunt doi blocanți ai
TNF-a. Citokinele inflamatorii eliberate la nivelul leziunilor de psor iazis intrețin procesul inflamator.
Blocarea acestor citokine ar duce la intreruperea lanțului patogenic și remisiunea leziunilor. Și in acest
caz efectul pare a se exercită numai pe perioada administrării, prin prezenta limfocitelor T cu memorie
activate.
Alefaceptul (o proteina umana de fuziune LFA -3-IgG1) cu blocarea selectiva a limfocitelor T cu
memorie implicate în patogenia psoriazisului pare a fi o strategie extrem de promițătoare, deoarece
acționează asupra verigii patogenice reprezentate de limfocitul T cu memorie efector. Acestă exprimă la
suprafață markerul specific CD45RO+, precum și niveluri semnificativ crescute ale proteinei CD2.
Substanța care ar recunoaște și ar bloca selectiv aceste celule ar produce nu numai o supresie a
inflamației cu dispariția consecutivă a leziunilor, dar și o remisiune pe termen lung a bolii.
Terapiile biologice moderne au revoluționat tratamentul psoriazisului moderat -sever, oferind
avantaje precum lipsa toxicitații organelor interne, o excelentă tole rabilitate, inducerea uneori a unor
remisiuni susținute.
Identificarea cu acuratete a genelor implicate in psoriazis va determina pe viitor implicații clinice
benefice, profilul genetic al fiecarui individ permițând un răspuns terapeutic par ticular și optim.
Terapiile viitorului apropiat oferă sperante pacienților suferinzi de psoriazis prin posibila și reala
contribuție la ameliorarea calitații vieții. ISIS -104838 este o oligonucleotidă specifică pentru TNF – a cărei
acțiune o inhibă prin legarea de ARN -ul mesager. Peste 15 modulatori ai raspunsului biologic se află în
lucru în diferite stadii de cercetare. Tendințele viitoare in acest domeniu al "biologicelor" se
concentrează pe aspecte ale terenului imun și cercetarea aberațiilor im une specifice implicate în
patogeneza psoriazisului. Căile optime de combinare ale terapiilor biologice cu terapiile tradiționale,
precum fototerapia, retinoizii, metotrexatul sau topicele, sunt studiate in vederea unei rapide
disponibilități.
Se cercetează folosirea sistemică per os a tazarotenului fără neajunsurile efectelor adverse
prezente astăzi la ceilalți retinoizi sistemici folosiți. Peptidul T, un lanț de 8 aminoacizi, este cercetat
pentru proprietațile sale antiinflamatoare și antich emotactice. Există rezultate promițătoare ale utilizarii
topice și orale a inhibitorilor de calcineurina (pimecrolimus) care previn transcripția citokinelor
proinflamatorii ce mediază apariția psoriazisului și a altor dermatoze. Se cercetează, de asemenea, noi
agenți fotodinamici: verteporfina și MV9411. În concluzie, medici și cercetatori colaborează și folosesc
impreună instrumente diverse pentru a monitoriza eficiența terapiilor și tehnologiilor care le
completează. Scopul final este diminuarea impactulu i negativ pe care psoriazisul, și implicit tratamentul
său, îl are asupra calității vieții pacienților, recunoașterea și conștientizarea lui intensificînd nevoia
pentru terapii de maxima eficiență.
Acupunctura si fitoterapia in psoriazis
Tratamentul prin a cupunctura a fost menționat și descris pe scurt, pentru prima dată în țara noastră, de
N.Vatamanu, în monografia "Reflexoterapia modernă", publicată la editura "Orientarea" in anul 1934.
Inițiatorul acupuncturii practicate la noi a fost Ion Bratu(1910 -1965), personalitate medicală de prim
ordin la acea vreme. In anul 1973, a avut loc la Bucuresti primul "Simpozion National de Acupuntura",
lucările prezentate atunci fiind adunate intr -un volum intitulat "Manualul de

acupunctura"(N.N.Gheorghiu, Cr. Dragomire scu,C.Raut, C.Ionescu -Tirgoviste, St.Ciuca) Congresul
International de Acupunctura și Tehnologie Aplicata desfăsurat la Bucuresti in anul 1977, a reluat șirul
simpozioanelor naționale care s -au desfășurat de atunci și până în prezent în România. La congr esul ce a
avut loc la Centrul National de Acupunctura si Homeopatie în anul 2002, a fost prezentată o lucrare de
către doi medici, renumiți specialiști în acupunctura, Dr. Corneliu Moldovan și Dr. Ion Gheorghe,
intitulată "Acupunctura și Fitoterapia in Pso riazis -Observatii Clinice." S -au prezentat rezultatele unui
studiu efectuat pe 20 bolnavi din care:
– 12 cu Psoriazis localizat (coate, genunchi, pielea capului,), 5 de sex feminin, 7 de sex masculin;
– 8 cu Psoriazis generalizat: 5 de sex feminin, 3 de s ex masculin.
Vârsta : 19 – 54 ani, cu pondere mare la grupă de varstâ 20 -30 ani (10 cazuri ). Toți bolnavii erau în
tratament alopat cronic cu ameliorări temporare, în unele cazuri, reapariția elementelor de psoriazis
imediat după întreruperea tratamentul ui.
Principiile de tratament in acupunctura au fost:
– activarea circulației energetice;
– activarea microcirculației sangvine locale;
– racirea sângelui;
– îndepărtarea stazei și vântului patogen;
– umezirea uscăciunii.
Ritm : 1 sedintă la 2 zile x 8 sedinte / serie; 4 serii / an.
Fitoterapie.
Pe timpul tratamentului și in pauză dintre seriile de acupunctură, bolnavii au urmat fitoterapie zilnic, cu
produsul Deniplant. Bolnavii au fost urmăriți clinic pe o perioadă de 5 ani.
Rezultate:
-ameliorarea lez iunilor după primele 4 -6 sedințe de acupunctură;
-dispariția leziunilor după 3 serii de tratament asociat (acupunctură + fitoterapie ) la toți bolnavii cu
psoriazis localizat;
– în cazurile de psoriazis generalizat, ameliorarile au fost obtinuțe după 10 lu ni – 2 ani de tratament
asociat;
– dispariția leziunilor la 80% din bolnavi (nu au fost recidive în perioada de 2 -3 ani).
Concluziile acestui studiu au fost:
– forma localizată de psoriazis raspunde foarte bine la tratament asociat (acupunctura + fitoterap ie );
– forma generalizată este varianta în care dezechilibrele energetice sunt complexe, pe un fond de
imunitate scăzută, necesitand un tratament de lungă durată;

– un tratament asociat, acupunctura + fitoterapie, ofera mai multe șanse de abordare a unor mecanisme
fiziopatologice ce induc apariția și recidivele bolii, pentru ambele forme de manifestare a bolii.

Tratamente naturiste
Pielea cu cruste uscate se unge cu alifie de rostopască, suc de nalbă. Se fac băi cu infuzie de
ciubotică cucului, nalba, coada calului. Se ține o dieta cu sucuri de fructe si zarzavaturi timp de 1 an,
regim crudivor depurativ timp de 5 -7 zile pe lu na, cură cu suc de orz verde 3×50 ml pe zi, cu boabe de
ienupar, cu tije de păpădie, timp de 5 -7 zile. Se aplică comprese locale cu infuzie de cimbrisor și
badijonare cu suc de galbenele. Se fac bai de trunchi, vitala, înfăsurare scurtă, duș scoțian altern ant de
2-3 ori pe săptămâna.
Se prepara urmatoarele rețete: Rp. 2 – 40 gr coada calului, 30 gr coaja de salcie alba, 50 gr urzică,
10 gr ventrilică, 20 gr fumarița, 30 gr galbenele, 20 gr coada soricelului, 10 gr coaja de stejar, 30 gr
tataneasa, 40 gr trifoi rosu. Rp. 2 – 20 gr brusture, 20 gr mesteacan alb, 20 gr salcie alba, 20 gr trei frați
patați.
Se face infuzie din 1 linguriță amestec la 250 ml de apă, se beau 3 -4 cești pe zi, alternând rețetele.
Pentru uz extern se prepară următoarea rețeta: năprasnică, coada calului, coada soricelului, galbenele,
nalbă, rostopască, se amestecă în parți egale, se iau 200 gr din amestec la 5 l apa rece, se macerează 12
ore, se încălzeste puțin, se strecoară ți se toarnă în apa de b aie. Baia durează 20 minute, după care se
aplică alifia de galbenele, tătăneasă sau tinctura de frunze de limba câinelui. Reflexoterapia se aplică
prin masarea zonelor reflexe corespunzatoare glandelor suprarenale si paratiroide, pentru combaterea
stărilor inflamatorii. Zonele limfatice se vor masa pentru creșterea puterii de aparare a organismului la
infecții, prin producerea de anticorpi. Zonele ficatului, colecistului, stomacului, intestinelor, se vor masa
pentru reglarea funcțiilor metabolice. Se vor ma sa punctele: 24, 25, 26 timp de 5 -7 minute fiecare; 13,
23 timp de 3 minute; 15, 17, 28 -33 timp de 5 minute. Masajul se va face zilnic timp de 12 -14 zile, apoi se
continuă cu 3 ședințe pe săptămâna înca 5 -6 săptămâni, menținând o igiena riguroasă a tegumen telor.
Psoriazisul este o afecțiune a pielii, cu evoluție cronică, necontagioasă evoluând în pusee de
reactivare, afectează 2 -4% din rasa alba, mai frecvent la fumători si/sau consumatorii de alcool. Deși s –

au facut multe cercetări, progresele în priviința etiopatogeniei sunt modeste. S -a elucidat în mare parte
mecanismul formării, dar nu și acela al producerii ca boala. În consecința și încercările de tratament local
sau sistemic, continuă să fie numerose.
În acest context balneofitoterap ia încearcă să ofere o variantă terapeutică, pentru ameliorarea de
cât mai lungă durată, a puseelor acestei complexe afecțiuni, repausul și îndepărtarea factorilor
declanșatori, sunt importante pentru bolnavii cu psoriasis. Stațiunea balneara băile Hercula ne oferă
condiții foarte bune pentu influențarea factorilor declanșatori și ameliorarea simptomatologiei prin
climat și apele minerale termo -sulfuroase aplicate în cura externă. Apele termo -sulfuroase de la
Herculane acționeaza prin hidrogenul sulfurat con ținut. Acesta intervine în metabolismul celular și are
rol desensibilizant, acțiveaza microcirculația pielii are efect cheratolitic și reechilibrează tonusul
vegetativ. Toate aceste efecte au dus la utilizarea apelor termo -sulfuroase și în boli dermatologi ce
precum: psoriazisul, parapsoriazisul, unele cheratodermii.
Numeroase studii și cercetări arată că boli ca psoriazisul pot fi ameliorate cu ajutorul unor plante
medicinale din flora României. În acest sens avem la dispoziție ceaiul Deniplant, o pulbere obținută din
mai multe plante medicinale, care s -a dovedit eficient în psoriazis. Folosind ceaiul Deniplant, ceai
brevetat de către dl. Gheorghe Giurgiu, s -au obținut ameliorări, din primele luni de tratament și
dispariția elementelor de psoriasi s după 6 -12 luni.
Ceaiul Deniplant acționează la nivelul întregului organism, influențează diferitele verigi ale lanțului
etiopatogenetic ce declanșează și întrețin boala, încetinind evoluția și chiar stopând -o. Tratamentul cu
Deniplant est e de lungă durata, este usor de folosit, este bine tolerat si nu au fost semnalate pâna acum
efecte secundare nedorite.
Deoarece tratamentul cu ceaiul Deniplant presupune încetarea oricărui unguent sau alt medicament
si fără regim alimentar, se poate aplica urmatoarea schemă de tratament :
1. Bai termo -sulfuroase la temperatura de 37° în cura externa (la vana), aplicate 15 min. timp de 6
zile.
2. Ceaiul Deniplant – 750 ml ceai preparat conform unei proceduri speciale se va bea în cursul unei z ile
în mai multe prize, pe tot parcursul zilei. Pachetul de ceai Deniplant contine 30 de doze zilnice.. După
cele 6 zile petrecute în stațiune, se continuă tratamentul la domiciliul pacientului până la dispariția
totală a leziunilor. Administrarea ceaiului nu trebuie întreruptă brusc ci treptat o zi da, o zi nu, timp de 2
luni. Dacă nu mai apare nici o leziune se poate renunța definitiv la ceai.
3. De doua ori în 6 zile se fac băi în cadă cu plante balneologice, cu efecte antiseptice, antiinflamatorii,
cicatrizante, sedative.
Dacă in primele zile de tratament organismul nu rezistă fără unguente, se poate folosi o cremă
cosmetică.
Factori de cură:
1.Apele minerale ale stațiunii Calimanești – Căciulata sunt atermale, ieșind din pământ la tempe ratura
de 5 -14 grade Celsius. Din punct de vedere al compoziției chimice, apele minerale sunt: sulfuroase,
clorosodice, calcice, magnezice, bromurate , iodurate și s -au dovedit mereu a fi un bun remediu în
tratarea afecțiunilor locomotorii cronice, a malad iilor neurologice periferice și a psoriazisului. Apele

minerale -sulfuroase de la Calimănești Căciulata acționează asupra psoriazisului prin hidrogenul sulfurat
conținut. Acestă intervine în metabolismul celular și are rol desensibilizant, activează microci rculația
pielii are efect cheratolitic și reechilibreaza tonusul vegetativ.
Toate aceste efecte au dus la utilizarea apelor minerale -sulfuroase și în alte boli dermatologice
precum: parapsoriazisul, unele cheratodermii și dermatoze, alergii cut anate.
2. Namolul sapropelic
3.Bioclimat sedativ de crutare(aerosolii).
Indicatii terapeutice: psoriazis vulgar generalizat (in plăci), psoriazis gutat, artrita psoriazică cu leziuni
cutanate, în afara puseelor de acutizare (VSH <20mm/h) .

Tipuri de procedui băi calde cu apa minerală sulfuroasă:
-Impachetări generale sau parțiale cu namol cald;
-Kinetoterapie și hidrokinetoterapie individuală;
-Electroterapie ;
-Hidroterapie;
-Magnetoterapie de reechilibrare neuro -vegetativă;
-la acestea se adaugă helioterapia practicabilă în sezonul estival.

CAPITOLUL 5.
EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC

Psoriazisul evoluează prin pusee imprevizibile și foarte variabile de la un individ la altul.
Simptomele dureaza intre 3 si 4 luni, dispar timp de cateva luni sau chiar ani (perioada de remisie), iar
apoi reapar în majoritatea cazurilor.
Diagnosticul este în majoritatea cazurilor clinic, bazat pe aspectul și distributia leziunilor. La uni
pacienți se poate remite spontan iar la alții pot apare exacerbări fără anumite cauze. Din păcate, nu
există un tratament curativ pentru psoriazis, iar bolnavii nu pot fi niciodată siguri de dispariția
erupțiilor.Totuși, există tratamente medicale ce reduc intensitatea erupțiilor cutanate în timpul
episoadelor de psoriazis.

Psoriazisul are un impact foa rte mare asupra calității vieții, exercitând un efect negativ major
asupra tuturor aspectelor vieții, inclusiv asupra activităților zilnice, școlii sau serviciului, activităților de
relaxare atât ale pacientului cu psoriazis cât și ale familiei.
Un studiu publicat în Journal American Academy of Dermatology în anul 1999 a evidențiat faptul că
psoriazisul produce un grad de disabilitate similar cu cel indus de diabet, artrită, cancer sau
hipertensiune arterială.
În ceea ce privesc efecte le negative ale tratamentului psoriazisului asupra calității vieții, acestea
sunt următoarele: consumul mare de timp, timp utilizat pentru aplicarea diverselor unguente sau creme,
interval de timp care este cu atât mai mare cu cât suprafața cutanată afecta tă de psoriazis este mai
mare, riscul de a murdări lenjeria, îmbrăcămintea sau mobile, spălarea mult mai frecventă a articolelor
de îmbrăcăminte sau lenjerie, mirosul neplăcut al unor unguente precum și senzația de „gras”,
„unsuros” pe care o lasă după apl icare.
În cazul pacienților care urmează tratamente cu ultraviolete (PUVA terapie) intervine și deplasarea
la și de la spital sau policlinică, cu modificarea programului zilnic.
Stresul zilnic legat de psoriazis reprezintă un stres cronic, recure nt, de joasă intensitate care rezultă din
„conviețuirea” cu o boală cronică, iar studiile legate de stres în psoriazis s -au concentrat în special pe
evenimentele stresante majore; cu toate acestea anumite studii au sugerat marea importanță a stresului
cron ic, recurent, de mică intensitate.
O mare parte dintre pacienții cu psoriazis sunt conștienți de faptul că afecțiunea lor a fost
considerată de către alții ca fiind de natură infecțioasă, iar psoriazisul a fost greșit interpretat de alții ca
fiind de natură toxică sau chiar SIDA. Aceste concepții greșite conduc la excluderea bolnavilor cu
psoriazis din societate, cu efecte nefaste atât asupra psihicului cât și asupra relațiilor sociale.
Un aspect important al vieții este reprezentat de a ctivitățile zilnice, iar psoriazisul are efecte
negative majore asupra activitățile zilnice cum ar fi alegerea îmbrăcăminții, imposibilitatea de a merge la
cumpărături, dificultăți în îngrijirea casei, tentative de ascundere a leziunilor prin purtatul/util izarea de
pălării, alegerea unor articole de îmbrăcăminte mai lungi sau mai largi pentru „acoperirea leziunilor” .
De asemenea, unii pacienți prezintă dificultăți în realizarea anumitor activități zilnice, mai ales cele
care sunt strâns legate de uti lizarea mâinilor sau mersul pe jos. Pe de altă parte activitățile zilnice sunt
profund modificate de rigorile impuse de tratamentul psoriazisului : aplicare zilnică sau de două ori a
unguentelor, murdărirea hainelor sau a mobilierului (care implică activit ăți de curățenie duble sau triple
față de normal) .
Aspectele complexe ale psoriazisului și ramificațiile sale psihologice și fizice se întind inclusiv până la
exercitarea unor influențe asupra vieții de familie a pacienților, viață de familie care este afectată într -un
mod larg și profund.
Multe dintre elementele care caracterizează o viață de familie armonioasă, respectiv comunicarea
deschisă, excursiile, vacanțele, activitățile sportive etc. nu se pot desfășura întotdeauna în condiții
normale la bolnavii cu psoriazis. Acțiunile negative ale bolii apar atât ca urmare a efectelor psihologice
induse de către psoriazis cât și ca urmare a simptomatologiei cutanate și uneori articulare a bolii. Pe de

altă parte, constrângerile financiare impus e de această maladie cronică, cu evoluție imprevizibilă
contribuie și ele în mod negativ la desfășurarea unei vieți de familie normale.
Modificările psihologice induse de psoriazis, respectiv anxietatea, depresia, senzația de inutilitate
etc., det ermină o scădere a comunicării în familia pacienților cu psoriazis, cu o tendință de izolare a
bolnavului și apariția unui adevărat „cerc vicios”.
Existența leziunilor cutanate de psoriazis mai mult sau mai puțin extinse, uneori prezența a 2 -3
plăci mici de psoriazis, determină ca acești bolnavi să nu participe la excursii sau vacanțe sau la
desfășurarea unor activități sportive, cum ar fi înot. Aceste reacții sunt cel mai frecvent determinate de
temerea pacienților de reacțiile celor din jur la v ederea leziunilor cutanate, de a nu fi categorisiți ca „un
potențial pericol de infecție”. În cazul bolnavilor cu artrită psoriazică, existența durerilor articulare, a
dificultăților de mobilizare a articulațiilor determină o reducere corespunzătoare a act ivităților fizice.
Este binecunoscut efectul favorabil al expunerii la soare asupra leziunilor de psoriazis, cu
mențiunea că această expunere trebuie realizată în anumite condiții, cu evitarea expunerilor brutale,
intempestive . De asemenea, efo rtul fizic moderat, adaptat stării generale a pacientului cu psoriazis
determină o stare de bine generală, cu reducerea tensiunilor nervoase și a stressului neuropsihic, și
efecte benefice asupra psoriazisului.

PARTEA PERSONALĂ
1.MATERIAL SI METODA

Am luat în studiu un lot de 434 de pacienți cu psoriazis, internați în Clinica de Dermatologie a
Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța în perioada 1.01.2011 – 31.12.2015.

2.METODE SI T EHNICI DE RECOLTARE, PRELUCRARE SI INTERPRETARE A DATELOR
În cercetarea obiectivelor temei propuse am folosit ca metodă de lucru înregistrarea statistică,care
constă în :
●Culegerea informațiilor:
– observarea
– înregistrarea
– centralizarea informațiilor
●Prelucrarea informațiilor:
– stadializarea
– codificarea și gruparea
– compararea diferențelor
●Analiza informațiilor.

Tehnicile de recoltare,prelucrare și interpretare a datelor pe care le -am folosit au fost:
– tehnica observației directe participative și tehnica observației indirecte
– tehnica datelor statistice, demografice,studiile efectuate anterior(datele din literatura de
specialitate) și foile de observație ale bolnavilor
– documente din arhiva clinicii
Am ales aceste metode și tehnici pentru a putea surprinde cât mai complex subiectul
studiat.Astfel, am coroborat studiul statistic cu studiul clinic,terapeutic și evolutiv.

3.PREZENATREA SI DISCUTIA CAZURILOR
Cele 434 cazuri au fost urmărite în funcție de :
2.1. incidența pe ani de studiu
2.2. incidența în funcție de manifestarea clinică predominantă
2.3 distribuția cazurilor pe sexe
2.4. repartiția pe mediul de proveniență
2.5. incidența în funcție de vârstă

2.1.Cazurile incluse în lotul studiat au fost trecute în tabele, pe ani de studiu, și am urmărit :
– anul studiat ;
– numărul de cazuri din anul respectiv, pe forme clinice de psoriazis ;
– procentajul în lotul studiat ;
– tratamentul efectuat.

Nr crt.
An
Număr de cazuri
Procente %

1.
2011

77
18

2
2012

66
15

3
2013

119

27

4.
2014

96
22

5.
2015

76
18

6.
Total

434
100

Tabelul 1.
Numărul cazurilor de psoriazis, luate în studiu

Diagrama 1.
Psoriazis: cazurile luate în studiu(perioada 01.01.2011 -31.12.2015)

2.2. Distribuția cazurilor în funcție de forma clinică de psoriazis.

NR.
CRT.
REPARTIȚIA ÎN FUNCȚIE

DE FORMA CLINICĂ

NUMĂRUL DE CAZURI

PROCENTE

1.
PSORIAZIS VULGAR

358

82

2.
PSORIAZIS ARTROPATIC

35

8

3.
PSORIAZIS PUSTULOS

25

6

4.
PSORIAZIS ERITRODERMIC

5

1

5.
PSORIAZIS INVERSAT

11

3

6.
TOTAL

434

100

Diagrama 2.

Forma clinică de psoriazis în perioada 01.01.2011 -31.12.2015

2.3. Repartiția cazurilor pe sexe.

Din cele 434 de cazuri 167(38%) au fost femei si 267(62%) au fost barbați.
Astfel se observă o usoară prodominanță a cazurilor masculine.
Psoriazisul este cunoscut pâna în prezent ca o boală cronică a pielii, necontagioasă, destul de
raspândită la ambele sexe, evoluând cu leziuni specifice ce afectează diferite zone topografice ale
corpului, cu predilecție pielea de pe coate, genunchi, scalp dar și palme și plante.

NR.CRT.
REPARTIȚIA ÎN
FUNCȚIE DE SEX

NUMĂRUL DE CAZURI

PROCENTE

%

1.
MASCULIN

255

58

2.
FEMININ

179
41

3.
TOTAL

434 100

Tabelul 3.

Repartiția cazurilor în funcție de sex în perioada 01.01.2011 -31.12.2015

Diagrama 3.
Repartiția cazurilor în funcție de sex în perioada 01.01.2011 -31.12.2015

2.4. Incidența cazurilor pe mediu de proveniență.
Incidența în mediu urban este mai mare decât în mediu rural. Datele obținute se află încadrate în
tabelul 4.

NR.CRT . REPARTIȚIA PE MEDII DE PROVENIENȚĂ
NUMĂR DE CAZURI PROCENTE
1. URBAN
309 72
2. RURAL
125 28
3. TOTAL
434 100
Tabelul 4.
Incidența cazurilor pe mediul de provenienta

Diagrama 4.
Incidența cazurilor pe mediu de proveniență

2.5. Distribuția pe gr upe de varstă.

Asa cum se poate remarca din tabelul 5, în care este prezentată repartiția cazurilor pe grupe de
vârstă frecvența psoriazisului crește odată cu vârsta, incidența fiind maximă la grupele de vârstă
cuprinse între 51 -60 de a ni(38%), următoarea grupă de vârstă ca frecvență este cea cuprinsă între 61 –
70(23%).
Se observă de a semenea și absența cazurilor în cardul vârstelor cuprinse între 0 -10 ani, și peste 90
ani.

Nr.crt. Grupa de vârstă Număr de cazuri Procente(%)
1. 0-10 ani 0 0,00
2. 11-20 ani 6 1
3. 21-30ani 10 2
4. 31-40 ani 30 7
5. 41-50 ani 92 21
6. 51-60 ani 146 34
7. 61-70 ani 116 27
8. 71-80 ani 32 7
9 81-90 ani 2 1
10. peste 90 ani 0 0,00

Tabelul 5.
Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă

Diagrama 5

Distribuția cazurilor pe grupe de vârstă

CONCLUZII
1. Psoriazisul este o afecțiune cutanată cronică, reacțională și plurifactorială. Pe un teren genetic
predispus acționează diverși factori declanșatori sau agravanți care sunt caracteristici, particulari fiecărui
pacient în parte. Cei mai frecvenți factori declanșatori sunt: traumatismele, stresul neuropsihic,
infecțiil e, fumatul și alcoolul, anumite medicamente, modificările hormonale, infecția HIV /SIDA, factori
metabolici, radiațiile ultraviolete.
2. Prevalența psoriazisului este estimată la nivel global la 1,5 -3%, practic din 100 de persoane
aproximativ 2 au psoriazi s, dar există și o serie de extreme. Estimarile prevalenței psoriazisului variază
de la 0.5% la 4.6%, ratele variind de la o țară la alta și în funcție de rasă. Astfel procentul de persoane
afectate de această boală este variabil în relație cu factori pre cum rasa, vârsta, sex. Psoriazisul tinde să
fie mai frecvent la latitudini înalte decât la latitudini joase și să afecteze mai adesea caucazienii decât
alte rase.
3. Vârsta medie a simptomelor de psoriazis a fost de 28 de ani, pest e un sfert de pacienți raportând
debutul bolii înainte vârstei de 18 de ani. Poate să se ivească la orice varstă, chiar și primele luni de
viață. Simptomele apar de regulă între a doua și a treia decadă a vieții. Psoriazisul poate debuta la orice
vârstă, de la nou născut până la vârste foarte înaintate, dar există două momente (peak) în care se
întâlnesc cele mai multe cazuri de debut a bolii: primul este în decadele doi și trei ale vieții (16 -22 ani),
iar al doilea în decadele cinci și sase (57 -60de ani ).

4. În ceea ce privește repartiția pe sexe, aceasta este aproximativ egală cu mențiunea că în cazul
femeilor se constată o tendință de a dezvolta psoriazis mai devreme comparativ cu bărbații, respectiv
debutul psoriazisului este la o vârstă mai mică co mparativ cu bărbații. Patologia pare a fi egal distribuită
între cele doua sexe, deși femeile au avut o probabilitate mai mare decât barbații de a -și cota psoriazisul
drept sever. Psoriazisul în plăci este cea mai frecventă formă de boală, care survine în peste 80% din
cazuri.
5. Psoriazisul gutat apare la circa 10% dintre pacienții cu psoriazis, iar psoriazisul eritrodermic și cel
pustulos apar fiecare la mai puțin de 3% dintre pacienți. Psoriazisul unghiilor a fost primul semn de
boala la 4% dintre paci enți, dar modificarile unghiale apar in final la majoritatea pacienților. 68% ditre
pacienți prezentau depresiuni punctiforme la nivelul lamei unghiale (pitted nails), iar 67% aveau
onicoliza –separarea lamei unghiale de patul unghial. Hipercheratoza subu nghială a fost raportata la un
sfert din pacienți, iar modificarile de culoare (decolorare) la 18%.
6. Gravitatea psoriazisului este, de asemenea, evaluată și după impactul asupra calității vieții
pacientului. Este considerat sever când afectează mâinile și picioarele deoarece influențează în mod
negativ abilitățile funcționale ale acestora. Se apreciciază starea emoțională și psihică a pacientului și
dacă se consideră afectate de manifestările bolii, psoriazisul este clasificat de asemenea ca sever.
7. Ca factori agravanți ai evoluției psoriazisului pot fi amintiți:alcoolul și fumatul, formele cele mai grave
de psoriazis sunt adesea însoțite de abuzul de alcool și de nicotina; dieta, deși s -a afirmat importanța
acesteia în psoriazis, nu s -a găsit încă o l egătură cu evoluția bolii; alimentatia nu pare sa reprezinte o
metodă de tratament, deoarece boala se manifestă și la vegetarieni “convinsi” dar și la cei cu o
alimentație echilibrată; climatul și vremea: sunt cunoscute efectele benefice ale razelor de soa re asupra
leziunilor și evoluția favorabilă în timpul verii a psoriazisului. Cu toate acestea, expunerile brutale la
soare, arsurile solare, pot provoca agravarea leziunilor de psoriazis.
8. Cele mai frecvente cauze ale puseelor și recidivelor sunt trauma tismele psihice (emoțiile puternice,
decese ale unor persoane apropiate, despărțiri), accidentele, intervențiile chirurgicale și medicamentele
„interzise”. În plus, la 5 -10 % din pacienți psoriazisul se complică prin apariția artritei descrisă prin
inflama rea și umflarea mâinilor, picioarelor și a articulațiilor mari.
Există situații la care psoriazisul poate fi declanșat de anumite boli infecțioase ale copilăriei (varicelă,
rujeolă, rubeolă ). Până acum, doar faringoamigdalita streptococică (mai f recvent streptococul de grup
A) a fost acceptată ca fiind în directă legătură cu exacerbările bolii. Într -un studiu s -a evidențiat că
psoriazisul gutat este cel mai frecvent asociat cu faringoamigdalita streptococică.
9. In funcție de aspectul și de local izarea plăcilor, pot fi definite mai multe tipuri de psoriazis. Forma cea
mai frecventă este psoriazisul vulgar. Alte forme sunt psoriazisul gutat (in picatură), inversat,
eritrodermic si pustulos. Formele eritrodermice, pustuloase și artropatice sunt cu noscute și sub
denumirea de forme exudative de psoriazis.
Pacienții cu psoriazis și familia acestora trebuie să realizeze măsuri active de contracarare,
combatere a efectelor nocive ale psoriazisului asupra vieții de familie, măsuri care pot con duce la o
ameliorare semnificativă a calității vieții a bolnavilor cu psoriasis

Aspectul estetic al unei persoane joacă un rol extrem de important atât în maniera în care ne privesc cei
din jur cât și asupra modului de autoevaluare, respectiv cât de mulțum iți sau nemulțumiți suntem de
caracteristicile noastre fizice.
Conceptul de „Self -esteem” sau „Stimă de sine” este definit ca sensul pozitiv al autoaprecierii, și
este extrem de important pentru realizarea sănătății mentale. Persoanele care au un nivel înalt de self –
esteem au o părere bună despre ei înșiși și au încredere în capacitatea personală de a face față
diverselor situații.
Self-esteem are cinci componente, doi factori fizici (aspectul fizic și abilitățile fizice) și trei fact ori
psihologici. Având în vedere importanța acordată aspectului fizic, pacienții cu psoriazis de obicei au un
nivel redus de self -esteem, cu efecte negative asupra interacțiunii cu cei din jur și cu limitarea
posibilităților acestor bolnavi de a -și realiza întregul potențial.
Leziunile de psoriazis influențează aspectul estetic al pacientului cu psoriazis atât prin localizarea și
mărimea acestor leziuni, cât și prin simptomatologia asociată. Astfel, leziunile de la nivelul feței sau a
mâinilor, ușor observ abile de către cei din jur, au un efect negativ major asupra aspectului fizic. De
asemenea, tratamentul utilizat necorespunzător, prin „realizarea” unui aspect de „gras”, „unsuros”, sau
pătarea articolelor vestimentare contribuie la obținerea unui aspect f izic mai puțin plăcut. Nu trebuie
uitat faptul că la unii pacienți,chiar existența unor leziuni minime, minore, practic insesizabile de către
cei din jur au un impact negativ major asupra psihicului acestor pacienți cu psoriazis.
Pacienții cu psoriazis , mai devreme sau mai târziu, sunt supuși unor diverse intervenții chirurgicale de
tip apendicită, ulcer gastric sau duodenal, hernie de disc, colecist, litiază renală. Existența psoriazisului
determină ca pregătirea preoperatorie să prezinte anumite parti cularități. În acest sens pacientul cu
psoriazis trebuie să informeze medicul chirurg asupra existenței psoriazisului, a evoluției sale și a
tratamentului urmat.
Placa de psoriazis prezintă o cantitate de bacterii (microbi de diverse tipuri) mult mai ma re comparativ
cu pielea neafaectată, și de aceea, pe cât posibil, incizia chirurgicală nu trebuie să se facă la nivelul plăcii
de psoriazis pentru a evita o eventuală infecție a plăgii chirurgicale. Dacă se impune o incizie chiar la
nivelul plăcii de psori azis, o prevenție a infecțiilor postoperatorii se realizează prin utilizarea unor
preparate antibiotice cu spectru larg, care să fie foarte active, puternice în special asupra stafilococului și
streptococului.
Anumite medicamente care se utilizează în tratamentul psoriazisului au efecte negative asupra
cicatrizării cutanate, și de aceea pacientul cu psoriazis care urmează să fie supus unei intervenții
chirurgicale trebuie să informeze medicul chirurg asupra tuturor produselor medicamentoase utilizate
pentru ca evoluția postoperatorie să fie favorabilă.
Depresia poate fi definită ca o stare de rău, de suferință interioară sufletească, cu pierderea interesului
sau plăcerii pentru toate sau aproape toat e activitățile. Se poate însoți de modificări ale apetitului
alimentar și/sau sexual, de modificări ale somnului (insomnie sau hipersomnie), scăderea activității și a
energiei vitale, pierderea speranței și a planurilor de viitor, sentimente de culpă sau i nutilitate și eșec,
dispariția din memorie a amintirilor plăcute, care dau încredere în sine și activarea selectivă a amintirilor
neplăcute, care motivează o scădere dramatică a respectului de sine. În anumite cazuri, se poate însoți
de o teama permanentă, care poate avea sau nu expresii corporale (dificultate în respirație, probleme

circulatorii, digestive, disfuncții abdominale), tulburări de dinamica sexuală (scăderea interesului și/sau
lipsa de plăcere sexuală).
În funcție de intensitatea lor, se pot î ntâlni depresii nevrotice sau depresii psihotice. După etiologie
(cauze), depresiile pot fi depresii endogene (cu o componentă genetică majoră) și depresii exogene sau
reactive, datorate cu preponderenta mediului. Cele mai răspândite sunt depresiile nevrot ice, exogene.
Prevalenta afecțiunii este enormă, astfel conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, un om din
trei face cel puțin o dată în viață o depresie de semnificație psihiatrică. În plus, dacă luăm în considerație
și depresia mascată (cu form a cenestopat – hipocondriacă, tratată la cabinetele de interne, cardiologie,
endocrine, reumatologie, și cu forma anxioasă, care poate merge de la grija comună și până la angoasa
cu palpitații, sufocări și teama de moarte), afecțiunea capătă proporții ende mice și afectează milioane
de persoane din întreaga lume.
Examenul clinic psihiatric este esențial în stabilirea diagnosticului. Pot fi necesare explorări
suplimentare, pe care trebuie sa le efectuăm doar la recomandarea specialistului. Conturarea tipului de
persoană și istoricul recent, contribuie decisiv la stabilirea diagnosticului diferențial și implicit a
prognosticului. Acesta este bun la depresiile reactive, cum sunt cele din sindromul de stress
posttraumatic, mai puțin bun sau rezervat in dezvoltăr ile nevrotice și foarte rezervat sau chiar infaust în
depresiile cu idei sau tentative de suicid. Tratamentul are un aspect biologic (medicamentele), un aspect
psihologic si o latura de prevenție. Deși în ultimii ani industria farmaceutică a lansat prepara te de mare
valoare, făcând posibilă prevenția secundară și terțiară a imensei majorități a depresiilor, există forme
de depresie rezistentă pentru care sunt necesare măsuri complexe de recuperare. Prevenția primară,
adică prevenirea apariției bolii, se fac e prin eliminarea evenimentelor de viață depresogene, iar cel mai
important mijloc este educația. Toate țările civilizate pun un accent deosebit pe eliminarea agresivității
din comportamentul omului nu numai față de psoriazis – factor de risc pentru îmbătr ânirea cutanată .