Lucrarea curentă capturează, exprimă și înglobează frumusețea și [609078]

3
INTRODUCERE
Lucrarea curentă capturează, exprimă și înglobează frumusețea și
multitudinea artei japoneze , fiind puternic inspirată și conturată înspre acestă
direcție . Înclinația către această zonă se datorează unei atracții active ce vizează
tematica cireșilor japonezi și a poporului Nippon. Odată intrați în acest topos
descoperim conceptul I kigai, tehnici precum shibori, sumi -e și altele concepte
și tehnici care surprind ochiul privitorului . Datorită pasiunii pentru cultura
japoneză și al curentelor a rtistice aduse de aceasta, lucrarea curentă dorește să
nu lase neexplorate aceste zone , ci din contr ă, dorește să le aplifice și să le
promoveze sub proiectul curent intitulat “Land of the rising sun” .
Lucrarea de licen ță cuprinde mai multe seturi de t apiserii inspirate din stilul
Japonez, dar prin tehnici ușor diferite față de cele utlizate în predominanță de
poporul Nippon.
Japonia este o țară insulară din Asia de Est, d enumirea oficială este 日本国
Nipponkoku, ceea ce se traduce textual „Țara de la o riginea soarelui.” Este
cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare , de unde și
numele câ t se poate de sugestiv a l lucră rii, “Land of the rising sun” .
Lucrarea abordeaz ă și se axează în principal pe simboluri emblematice ale
Japoniei cum ar fi, florile de cireș, motivul soarelui ș i zeitatea din spatele
acestuia .
Odată cu o abordare sumaristică al lucrării se pot observa motivele
predominante și anume, florile de cireș și soarele proaspăt răsărit pe cer. S-a
ales ca simbol pr edominan t floarea de cireș din două motive și anume
importanța florilor de cireș pentru poporul japonez și totodată faptul că acest
simbol este unul dintre primele întâlnite , simbol cu un impact major asupra
întregii culturi.
Principala sărbătoare a primăverii în Japonia este înflorirea copacilor de
sakura altfel spus, a florilor de cireș, iar admirarea florilor de cireș poartă
numele de Hanami. Perioada înfloririi cireșilor nu este o sărbătoar e oficială în
Japonia și n u este trecută nici în calendaru l nippon ca sărbătoare națională. Cu
toate acestea , această perioadă este văzută de japonezi, dar și de mulți turiști
străini, ca fiind o sărbătoare cu însemnătate majoră . În zilele înfloririi cireșilor
japonezi, parcurile, aleile și teritoriile templelor budiste și șintoiste sunt vizitate
de un număr mare de oameni, turiști sau localnici. Perioada de înflorire este
relativ scurtă, de aceea florile de cireș sunt admirate atât în timpul zilei, cât și
seara. Admirarea cireșilor în timpul serii este foarte populară: dup ă ora 18:00,
cireșii sunt iluminați iar privelistiea este cu atât mai compleșitoare.

4
Tradi ția purt ând denumirea de hanami a aparut î n Perioada Nara (710 -794) ca
privilegiu al membrilor Casei Imperiale, începâ nd cu Perio ada Heian (794 –
1185) admirarea î nfloririi cireșilor era rezervată numai clasei ari stocrate, ca mai
apoi î n Perioada Edo (1600 -1867), obiceiul extinz ându-se în rândul întregii
populații, iar astăzi a devenit un ritual național. În Japonia există peste 400 de
specii de cireși care nu sunt pl antaț i pentru fructe, ci numai pentru flori .

Florile de cires, denumite sakura în japoneză, sunt luate foarte serios î n Japonia.
Orice turist sau vizitator poate să observe că nu e doar un eveniment trecă tor, ci
atunci cand le vine vremea, cireșii sunt r idicaț i la rangul de zei. Sakura este
peste tot: în artă, în ceștile de ceai, în reclamele de la TV, pe hârtiile de
împachetat cad ouri, pe tricourile oamenilor, nefiind vorba doar de o acțiune cu
caracter commercial. Cireșii înfloriț i devin astfel o a doua stemă a Japoniei .

Fig. 1 – Sărbătoarea Hanami

Cea mai iubită specie de cireș î n Japonia este Some i Yoshino. Florile acestui
cireș sunt de o culoare albă aproape imaculată, cu nuanț e de roz pal la florile
apropiate de tulpină. De obicei, aceste flori î nfloresc și cad într -o săptămână,
înainte de î nmugurirea frunzelor , copacii fiind albi din varf până jos, la pămâ nt.

5

Fig. 2 Florile speciei de cireș Somei Yoshino
Florile de cireș ocupă un loc special în cultura și î n inimile japonezilor. Acest
lucru provine din legatura strânsă a japonezilor cu natura și tot ceea ce
înseamnă aceasta, cât ș i din cre dința acestora că natura, oric âte obstacole le -ar
pune î n cale, este parte foarte importantă din viața lor ș i trebuie protejată.
SAKURA sau cireșul japonez.
În China, floarea de cireș simbolizează fumusețea feminină. În schimb în
Japonia, aceasta simbolize ază natura efemeră a vieții. In timpul celui de al
Doilea Razboi Mondial, sakura a fost folosită de autoritaț ile japoneze pentru
întreținerea sentimentelo r naț ionaliste. Frumusețea sakurei i -a copleșit pe
japonezi iar flo area de cireș are o simbolistică specială î n inima acestora.
Festivalul Cireș ilor Înfloriți fiind dovada pură a acestui lucru.

Fig. 3 Ciresi japonezi “yozakura” noaptea

6
CAPITOLUL I. CULTURA ȘI ARTA JAPONEZĂ
1.1 CIVILIZAȚIA JAPONEZĂ
Mitologia japoneză, ne spune că cele patru mii de insule din care este format
arhipelea gul s -ar fi închegat din pică turile de ap ă oceanică , ce se scurgeau din
sulița zeului Izanagi.

Fig. 4 – Utagawa Hiroshige: Izanami și Izanagi pe podul plutitor din rai (Ame no Ukihashi)
Mitul creației
Izanagi și Izanam i creează prima insulă, Ongoro. Primii zei au făurit două
ființe divine, una masculină, Izanagi, și una feminină, Izanami și le -au
însărcinat cu c rearea primului pământ. Pentru a le ajuta să facă acest lucru zeii
le-au dat și o naginată, decorată cu nestemate, cunoscută sub numele de
Amanonuhoko (Halebarda divină a mlaștinii). Cele două zeități au plecat apoi
pe podul dintre rai și pământ, Amenoukih ashi („Podul plutitor al Paradisului”)
și au agitat marea cu halebarda. Când stropi i de apă sărată au căzut de pe
halebardă, au format insula Onogoro. Izanagi și Izanami au coborât de pe pod și
și-au făcut o casă pe insulă. În final, ei hotărât să se împre uneze pentru a popula
insula. Au construit un stâlp numit Amenomihashira, iar în jurul lui un palat
numit Yahirodono. Izanagi și Izanami au înconjurat în direcții opuse coloana
construită în centru, iar când s -au întâlnit Izanami, zeitatea feminină, a fost cea
care a vorbit prima. Lui Izanagi nu i s -a părut acest lucru potrivit, dar în cele din
urmă a avut cu Izanami doi copii: Hiruko și Awashima, care însă având un
aspect neplăcut nu au fost considerați zeități. Rușinați, Izanagi și Izanami au
pus copii în tr-o barcă și le -au dat drumul pe mare, apoi i -au întrebat pe zei cu ce
au greșit în ritualul, de au avut acei copii. Li s -a spus că Izanagi trebuia să
vorbească primul și nu Izanami, deoarece el era zeitatea masculină. Astfel cei
doi au reluat ceremonia, mergând în jurul stâlpului, iar când s -au întâlnit,

7
Izanagi a fost cel care a rupt tăcerea. Uniunea lor a avut succes de această dată
și astfel copii lor au fost cei opt Ōyashima, sau cel e opt insule mari ale Japoniei.
Ei au mai avut drept copii încă șa se insule și un mare număr de zeități.
Izanami, cu toate acestea, a murit dând naștere copilului Kagututi („încarnarea
focului”) sau Ho -Masubi („cauzatorul de foc”). Zeița a fost îngropată pe
Muntele Hiba, la granița dintre vechile provincii Izumo și Hoki, lângă orașul
modern Yasugi. Din cauza furiei pierderii jumătății sale, Izanagi l -a ucis pe
Kagutiti. Moartea lui a creat de asemenea o mulțime de zeități.1
1.2 IKIGAI
IKIGAI, este un concept japonez care s -ar traduce prin “fericirea de a fi
mereu ocup at”. Acesta se scrie 生き甲斐 ; 生き înseamnă “viață” , iar 甲斐
semnifică “merită” astfel, Ikigai se tradu ce mot -a-mot prin “lucrul pentru care
merita sa trăiești”, sau “motivul pentru care te trezești dimineața”. Acest
concept explică longevitatea japonezilo r, mai ales a celor din insula Okinawa,
unde, numărul persoanelor centenare depășeste media mondială .
Cultivarea prieteniilor, alimentația moderat ă, odihna adecvată și mișcarea
ușoară par să facă parte din ecuația sănătăț ii, însă î n centru este acea “joie de
vivre ”, bucuria de a trai, care îi ajută să însumeze ani și să să rbatorească în
continuare fiecare ră sarit de soare, ikigai -ul personal al fiecaruia. “ 2
Mitsuo Aida a fost un caligraf și scriitor important de haiku3 a secolului XX
din Japonia. Ac esta este un exemplu de japone z care și -a dedicat viața unui
ikigai concret, să comunice emoții prin poezii haiku, folosind o pensulă de
shodo4. Multe dintre haikuurile sale filozofează despre importanța momentului
actual și a trecerii timpului. 5
Cele 10 legi ale ikigai -ului:
1. Fii mereu activ, nu te pensiona niciodată.
2. Privește lucrurile cu calm.
3. Nu mânca pe săturate.
4. Înconjoară -te de prieteni buni.

1- Octavian Simu, Civilizația Japoneză Tradițională, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984,pp.33 -37
-https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_mythology
2 Hector Garcia și Francesc Miralles,IKIGAI Secrete J aponeze pentru o viață lungă și fericită, Traducerea din
spaniolă de Camelia Dinică, Editura Humanitas, București, 2017, pg 15
3 Haiku este un gen de poezie japoneză cu formă fixă, alcătuită din 17 silabe repartizate pe 3 „versuri” formate din 5,
7, 5 sila be.
4 Shodo este caligrafia Japoneza.
5 Hector Garcia și Francesc Miralles,IKIGAI Secrete Japoneze pentru o viață lungă și fericită, Traducerea din
spaniolă de Camelia Dinică, Editura Humanitas, București, 2017, pag 167

8
5. Fii în formă pentru următoarea ta aniversare.
6. Zâmbește.
7. Reconectează -te la natură.
8. Fii recunoscător.
9. Trăiește clipa.
10. Urmează -ți ikigai -ul.
Motivul pentru care s -a ales s ă se vorbească despre IKIGAI este pentru că
acest concep t a ajutat tocmai în alegerea temei proiectul ui de licență. Atfel s -a
creat o sinergie între ceva ce e iubit și dorit cu o tehnică cunosc ută și stăpânită .

Fig. 5

9
1.3 ARTA JAPONEZĂ
Istoria artei japoneze este vastă, datând din antichitate. Erele artei japoneze
sunt numite pentru locațiile diferitelor guverne. Artefactele timpurii ale Japoniei
au fost lăsate de tribul Ainu, care a influențat în cele din urmă poporul lui
Jomon. Aceste ere sunt numite perioadele Jomon și Yayoi. Primul împărat
încoronat al Japoniei a fost Jimmu în 660 î.Hr. înainte ca poporul Yayoi să
invadeze Japonia. Oamenii Jamon și Yo yoi au făcut arme de bronz și cupru.
Figurile de argint și vasele de ceramică au fost găsite printre resturile acestor
civilizații.
Mai târziu a venit poporul Haniwa din perioada Kofun, care a existat în jurul
anului 250 î.Hr. Artefactele poporului Haniwa includ sculpturi care au fost
găsite în morminte și oglinzi din bronz.
Perioada Asuka a început când chinezii au adus budismul în Japonia. În acest
moment, arta japoneză a suferit o serie de evoluții. Chinezii, a căror artă a fost
mai avansată, au infuz at cultura japoneză prin tehnici de artă și arhitectură. O
mare parte din influența chineză ar fi putut ajunge în Japonia prin Coreea. Pe
măsură ce japonezii au îmbrățișat pe deplin budismul, a apărut una dintre cele
mai semnificative perioade de artă japo neză.
Această epocă se numește perioada Nara, iar în acest timp, japonezii au adoptat
stilul dinastiei chinezești Tang. Nara a fost capitala Japoniei după 710. Perioada
Nara este responsabilă pentru multe temple din lemn, inclusiv templele budiste
existe nte de astăzi. Zen Buddhismul a schimbat și stilul japonez de pictură și
alte lucrări de artă. O varietate mai mare de medii a u fost folosite în arta
Japoniei aceasta înfloriind în timpul perioadei Heian, care a durat de la 784 la
897.
Murasaki Shikibu scrie Genji Monogatari , primul roman cunoscut. Acesta
provine din perioada Heian și prezintă o cultură rafinată și locul grădinii în artă .
Perioada Fujiwara, între 897 și 1185, a avansat în continuare arta Japoniei.
Samuraii și shogunatul au adus o nouă v iață la opera de artă japoneză. Capitala
Japoniei era, până atunci, la Kamakura. Această epocă este cunoscută sub
numele de perioada Kamakura, care a durat între 1185 și 1332. Arta sa îndreptat
spre o tendință realistă în această epocă. Acest timp a dat na ștere, de asemenea,
caligrafiei japoneze. Perioada Kamakura a pus capăt perioadei de sculptură
religioasă. Pictura de cerneală a înflorit după ce capitala Japoniei s -a întors la
Kyoto, perioadă cunoscută ca perioada Ashikaga sau Muromachi, care a durat
între 1333 și 1573. Călugării budiști Shubun și Sesshu erau faimoși în perioada
Muromachi. În timpul perioadei Momoyama, între 1573 și 1615, arta s -a
despărțit de religie ca o epocă de lux la început.

10
În istoria omenirii sunt perioade în care arta ajunge l a o înflorire neașteptată, la
un apogeu care mai apoi se pierde. Acest lucru s -a întamplat și în arta japoneza,
cu stampa japonez ă în perioada dominației politice a shogunilor Tokugawa,
cand orașul Edo, sau Tokyo cum îl cunoa ștem toți în zilele de astăzi fiind
reședintă shogunală, a eclipsat până și reședința imperială, Kyoto, determinând
astfel denumirea întregii perioade: Edo
În timpul perioadei Tokugawa sau Edo , Japonia a devenit naționalistă și s-a
separat de lumea exterioară. Japonezii sunt renumiț i pentru amprentele colorate
produse în acest timp. În același timp, japonezii au avansat de asemenea,
producția de textile, lac și porțelan în perioada Tokugawa.6

Artele tradiționale
Lumea artelor tradiționale japoneze a reprezentat întotdeauna pentru oc cidentali
o fascinație, iar discipline precum , sculptura, laviul și caligrafia pe mătase și
hârtie, ukiyo -e, sumi -e, kirigami, ikebana, origami, dorodango, și mai recent
manga și multe altele au simbolizat elemente ale frumuseții și perfecțiunii
japoneze.

Origami sau arta plierii hârtiei colorate în modele de creaturi vii, obiecte
neînsuflețite sau forme decorative abstracte .
Există multe stiluri de origami, acestea pornind de la cele mai simple
compoziții până la compoziții extraordinar de complexe, alcăt uite din mai multe
unități origami pentru a forma un poliedru, precum și reprezentări formate din
două sau mai multe coli de hârtie. Cu toate aceste multe forme de abordare, cele
mai simple forme de origami sunt modelele formate dintr -un pătrat de hârtie,
fără a utiliza lipiciul.
Se pot folosi diferite feluri de hârtie, de la cea subțire la cea groasă, precum și
hârtia velină a revistelor sau hârtia de împachetat. Pe lângă valoarea estetică,
arta origami mai are, în viața cotidiană, și una utilitară în ves timentație (broșe,
ornamente de păr) și decorarea interioarelor (lămpi, bibelouri, abajururi).
Uneori îndemânarea meșteșugului origami produce cupe, farfurii, cutii de
diferite forme, șervețele ornamentale. Dar, nu trebuie să uităm că formele
tradiționale ale acestei arte sunt modelele de cocori, broaște, berze, baloane și
corăbii.

6 https://www.gardenvisit.com/histor y_theory/garden_landscape_design_articles/east_asia/japanese_periods_art
– consultat la 15 aprilie 2018

11

Fig. 6 Cocor origami

Ikebana este o tehnică artistică de aranjare a florilor (în vase) după anumite
principii, arta aranjamentelor florale în stil japonez, arta tablourilo r vii.
Ikebana este concretizarea cea mai reprezentativă a cultului pentru frumos
prezent de -a lungul istoriei în universul spiritual japonez. S -a conformat
întotdeauna, față de celelalte arte, și pretutindeni situațiilor noi impuse de
evoluția simțului e stetic al japonezilor.
Ikebana este aducerea vieții vegetale la dimensiunile unei încăperi, unei vaze.
Elementele florale dintr -un aranjament sunt puse în vază cu intenția transpunerii
lor într -o nouă viață, încercându -se recrearea universului lor natural .
Aranjarea florilor este o expresie a vitalității, a competiției neîntrerupte dintre
viață și moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte
indispensabilă a interioarelor japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută
să exprime pacea sufletească, echilibrul din natură și al naturii cu omul. În
aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice și necesare cum ar fi
forma imperfectă, neregularitatea, înfățișarea simplă, săracă, dar în același timp
delicată și fragilă. Kokedama re prezinta un tip d e aranjament extrem de popular
în Japonia, care a fost preluat ș i de europeni. Aranjamentul constă într-o plantă
prinsă într -o bilă de muș chi.

12

Fig. 7 – ikebana
Ceremonia ceaiului (chanoyu, chadō sau sadō în japoneză) este un ritual
tradițional influențat de budismul Zen prin care ceaiul verde matcha este
preparat într -o manieră ceremonioasă de către o persoană inițiată și servit unui
grup mic de oaspeți într -o atmosferă liniștită. În esența sa, ceremonia ceaiului
reprezintă expresia sin tetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze.

Fig. 8 Yōshū Chikanobu, Ceremonia ceaiului, 1895

13
Japonia avea un teatru numit nō. Acesta se desfăsura la curțile daimyi7-lor încă
din cele mai vechi timpuri și avea piese legendare, într -o factură mult redusă,
simbolică și cu măști din lemn care relatau expresiil e pure ale fețelor. Ca o
reacți e a acestui teatru s -a format începâ nd cu secolul XVII teatrul kabuki ,
paralel cu cel de păpuși -bunraku8.
Kabuki este una din cele trei mari stiluri de teat ru japonez (împreună cu nō și
bunraku), jucată în prezent doar de actori. Acest teatru care “a subjugat inima
populației din Edo” reprezenta întamplări din viața contemporană, cât mai
direct dar liric. Durata medie a unei piese kabuki este de 5 ore (inclu zând
pauzele).

Fig. 9 Teatru Kabuki

Bunraku este un teatru tradițional de păpuși, cunoscut de asemenea ca Ningyō
jōruri, apărut în Osaka î n 1684. Bunraku este o artă care a apărut în perioada
Edo (1600 –1868). Bunraku este caracterizat de o concentrare asupra poveștilor
tragice de dragoste, care se sfârșesc cu sinuciderea (japoneză Shinjū). Există
trei categ orii de artiști care participă l a spectacolul unei piese bunraku: –
Ningyōtsukai sau Ningyōzukai – păpușarii -Tayū – cântăreții -Cântăreții la
instru mentul Shamisen Nō (sau noh) este o formă de teatru tradițional japonez.
Teatrul nō a păstrat ce ea ce s -a pierdut la majoritatea formelor de teatru modern

7 Daimyi -senior feudal
8 Nina Stănculescu, Stampa japoneză în secolul al XVIII -lea, Editura Meridiane, 1986 , pag 8

14
în Japonia: originea în ritual, reflectând o viziune existențială în esență budistă.
Spectacolul seam ănă mai degrabă cu o observație solemnă decât cu viața.
Actorii sunt sacerdotali, jucând rolul lor de intermediari între lumea zeilor și
cea a oamenilor. Scena este decorată la minim, cei ce apar pe ea fiind
instrumentaliștii, care sunt îmbrăcați sombru, c orul de 6 -8 persoane, actorul
secundar (numit waki), deseori costumat ca preot, și la urmă actorul principal
(numit shite), îmbrăcat în costum împodobit cu splendoare. Limbajul este în
marea sa parte poetic, iar mișcările controlate la maxim.

Fig. 10 Teatru Bunraku
Obiectele de artă populară japoneză , 民芸 (mingei ) sunt obiectele de artă
folosite în viața de toate zilele. Termenul mingei se referă și la mișcarea inițiată
de către Muneyoshi Yanagi (1889 -1961 ), care a folosit termenul pentru prima
dată în 1926 .9
Obiectele numite astăzi mingei au fost în marea lor majoritate confecționate
prima dată în era Muromachi când stilul de viață tradițional a devenit răspândit:
tipul de arhitectură numit
shoin -zukuri a fost perfecționat, și tehnicile de lăcuit și ceramică s-au dezvoltat
mult. U n alt factor a fost popularizarea ceremoniei ceaiului începând cu era
Muromachi până în era Azuchi -Momoyama . În a doua jumătate a erei
Edo (1600 -1868 ) producători de obiecte de ceramică și de textile au avut o

9 https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta _japonez%C4%83 consultat la 15 aprilie 2018

15
perioadă de înflori re, multe obiecte din acea perioadă supraviețuind până în ziua
de astăzi. Japonia este întradevar o țară unică î n toate aspectele, toate formele
de artă sunt de -a dre ptul impresionante, iar datorită unicităț ii sale a devenit un
adevarat fenomen în î ntreaga lume.
Pictura japoneză era și ea complet diferită, deseori reprezentând scene de
acțiune violente, străine tradițiilor chineze.
Ascuțimea simțului artistic japonez a afectat aproape toate laturile vieții
japoneze, de la fastuosul ritual al servirii cea iului până la cel al aranjării florilor.
Gustul japonezilor pentru artizanatul miniatural s -a făcut simțit chiar în
articolele de zi cu zi, de exemplu în splendidele "netsuke" sculptate (mici
piroane cu care se prindeau diverse obiecte de cercevele).
În pictură, japonezii au preferat culorile plate dar izbitoare și contururile
ferme, pline de vitalitate. Acestea puteau fi observate pe pergamente și
paravane, niște piese de mobilier, printre puținele obiecte admise în interiorul
auster al căminelor japone ze. Împodobite cu frunze aurite, efectul era și mai
frapant. Reflectând valorile unei perioade de calm și liniște, a perioadei
Tokugawa, în timpul căreia viața la oraș a înflorit și s -a creat o adevărată clasă
mijlocie, gravurile reprezentau ilustrații ins pirate din viața obișnuită, scene
teatrale, întâmplări sentimentale sau chiar amoroase.
Clasa superioară japoneză a disprețuit acest gen de artă, considerând -o ieftină și
populară. Însă o dată ajunse în Occident, gravurile au avut o influență majoră
asupr a direcției ulterioare de dezvoltare a picturii europene și artiști ca Hokusai,
împreună cu mulți alți mari maeștri gravori, sunt astăzi recunoscuți ca figuri
proeminente în istoria artei.10

1.4 INFLUENȚA ARTEI JAPONEZE ÎN EUROPA
Japonismul este influe nța artei japoneze, a culturii ș i esteticii . Termenul este
folosit în special pentru a se referi la influența japoneză asupr a artei europene,
în special în impresionism.
Sunt multe feluri în care se spune că arta japoneză a patruns în Europa . În
1857, Mo net găsește niște stampe într -o bacănie olandeză, ca o “hârtie de
împachetat”; Braquemond descoperă cartea “Mangwa” a lui Hokusai; frații
Goncourt și Beaudelaire revendică și ei la rândul lor lansarea modei
japonismului. Se spune că și Whristler, asemenea lui Monet, a găsit pentru
prima dată un Hiroshige (Andō Hiroshige a fost un artist ukiyo -e japonez) într –
o ceainărie chinezească de lânga London Bridge, tot sub forma unei hârtii de
împachetat. Primele exemplare cunoscute de europeni nu au fost nici cele mai

10 Despre Arta Japoneza:
-https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_art – consultat la data de 1 aprilie 2018
– https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_craft – consultat la data de 1 aprilie 2018
– Octavian Simu, Civi lizația Japoneză Tradițională, Editura Științifică și Enciclopedică, Bucuresti, 1984, pag. 237,
pag. 259, pag. 269, pag 316, pag. 322

16
reușite și nici cele ale perioadei de apogeu și totuși, au fost considerate o culme
a rafinamentului pictural.11
Din 1860, ukiyo -e, picturi japoneze pe lemn , au devenit o s ursă de inspirație
pentru mulți pictori impresionisti europeni în Franța și în al te părți, și în c ele
din urmă pentru Art Nouveau și Cubism.
Porțelan ul japonez de culoare al bastru și alb , a fost exportat și reprodus în
Europa, precum și unele stiluri foarte caracteristi ce porț elanului japonez, cum ar
fi stilul Kakiemon, care a fost reprodus la scară largă în întreag a Europă, în
special la fabrica Meissen în Germania și fabrica Chantilly în Franța.
Printre cei influențat de arta japoneză se numără artiștii: James Tissot, James
McNeill Whistler, Édouard Manet, Claude Monet, Vincent van Gogh, Edgar
Degas, Auguste Renoir, Camille Pissarro , Paul Gauguin, Henri de Toulouse –
Lautrec, Mary Cassatt, Bertha Lum, William Bradley, Aubrey Beardsley,
Arthur Wesley Dow, Alphonse Mucha, Gustav Klimt, Pierre Bonnard, și
surorile Frances și Margare t Macdonald, arhitecți Edward William Godwin,
Frank Lloyd Wright, Charles Rennie Mackintosh, ș i Stanford alb, și ceramiști
Edmond Lachenal și Taxile Doat. Unii artisti, cum ar fi Georges Ferdinand
Bigot și Helen Hyde s -au mutat în Japonia, datorita fascina ției lor privind arta
japoneză.
Japonismul a început cu o manie pentru colectionarea de art ă japoneză, în
special ukiyo -e, primele probe s -au văzut în Paris. Printre artiș tii japonezi care
au avut o influență mare se includ: Utamaro și Hokusai.
12

11 Nina Stănculescu, Stampa japoneză în secolul al XVIII -lea, Editura Meridiane, 1986 pp32 -33
12 -https://en.wikipedia.org/wiki/Japonism consultat la data de 3 aprilie 2018
-https://www.scribd.com/doc/225934850/Arta -Japoneza consultat la data de 3 aprilie 2018

17
CAPITOLUL 2: ARTIȘTI
2.1 KATSUSHIKA HOKUSAI
Katsushika Hokusai (1760 -1849) a fost un artist japonez, pictor ukiyo -e și
grafician din perioada Edo. El a fost influențat de pictori, cum ar fi Sesshu, și
alte stiluri de pictura chineza. Născut în Edo (T okyo în prezent), Hokusai este
cel mai bine cunoscut ca autor al seriei de imprimare masiv „Treizeci și șas e de
vederi ale Muntelui Fuji” ( Fugaku Sanjūroku -kei, c. 1831), care include printul
recunoscut pe plan internațio nal, „Marele val” sau „Valul”, cr eat în 1820.

Fig. 11 Katsushika Hokusai, Marele val din Kanagawa
Cel mai bine îl putem întelege pe Katsushika Hokusai dacă îi
studiem viața. S -a născut într -un târg de langă Edo iar părinții
acestuia făceau parte din clasa meșteșugarilor. Hokusai aleg e să
părasească casa părintească pe la varsta de 13 -14 ani și intră ucenic
la un gravor. Dupa 4 ani acesta pleacă de la meșterul pentru care
lucra și devine elevul marelui ar tist Shunsho. Acesta reușește să
imite stilul maiestrului său însă nu se multumeșt e cu atât. Petrecând
8 ani alături de Shunsho, Hokusai învațase tot ce putea despre ukio-
e13. La vârsta de 25 de ani acesta încearcă să se descurce singur și
astfel ajunge sa ilustreze cărți umoristice, care uneori erau chiar

13 Ukiyo -e : picturi a lumii în mișcare

18
scrise de el. În primavara anul ui 1804 acesta are un mare succes în
momentul în care pictează în curtea unui templu din Edo, o figură
imensă. Acesta lucra cu mături și cu găleți pline cu apă și vopsea pe
o hârtie de peste 11 metri în fața unei mulțimi adunate. Pentru a
demostra talentul pe care acesta îl posedă, Hokusai a început să
execute desene minuscule pe boabe de orez sau de grâu. În 1817
acesta publică primul său volum de mangwa . Termenul se poate
traduce în mai multe feluri: “crochiuri diverse”, “crochiuri
spontane”, “schițe”. Ac esta este primul dintr -o serie de 15
volume.14
Hokusai a trăit nouăzeci de ani și cea mai mare parte a vieții și -a
dedicat -o desenului. Acesta a ilustrat peste 160 de publicații, unele
având mai multe volume. Un volum avea în medie 50 de pagini și
fiecare p agină era însoțită de câte o ilustrație. Acest lucru ne dă o
idee despre numarul enorm de stampe realizate de Hokusai de -a
lungul vieții.
Gravurile acestuia se pot clasifica în trei faze: romane, surimono ș i
Vederi din Edo realizate până în 1810; culegeri le de crochiuri
(gwadu, mang wa etc) și “O suta de vederi ale Muntelui Fuji”; și
seriile de planșe – “cele Treizeci și șase de vederi ale Muntelui Fuji”,
“Podurile”, “Cascadele” etc.
Katsushika Hokusai începe sa se formeze ca artist datorită
îndrumării lu i Shunsho. Gravurile realizate în perioada în care
acesta lucra sub îndrumarea maestrului său se pot confunda cu ale
acestuia. În schimb, după ce pleacă de la acesta, gravurile executate
sunt complet diferite și astfel se întelege de ce a fost un conflict
între cei doi. Hokusai reprezentă figura feminină suplă si înaltă,
Shunsho în schimb le reprezenta pe doamne mici și durdulii.
Hokusai folosea verde puternic, cafeniu cald si uneori albastru
intens și roșu viu – culori ce sunt mai greu de armonizat. Pe cand

14 C.J. Holmes, KAT SUSHIKA HOKUSAI, Traducerea lui Laurențiu Ziucaș, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007 pag15

19
Shunsho avea o paletă de culoare total opusă. Acesta folosea o
armonie delicată de roz, gri, galben și verde pal.15
Hokusai are prima întalnire cu regulile perpectivei în 1796 datorită
unui alt artist, Shiba Gokan, care studiase o lucarare pe această
temă. În următorii patru ani, artistul face progrese enorme și astfel,
unele lucrări precum “ Valurile râului Sumida ” executată î n 1804
pare lucrarea altcuiva.16
Hokusai este primul artist care înfățișează zeițele, demonii,
strigoii și monștrii în figură umană . Deși răman supraumani prin
natura lor aceștia își pierd aspectul vag și devin chiar reali. Zeițele
sunt cu adevarat frumoase și acesta adaugă la atributele lor
tradiționale grația și gingășia femeilor pe care le avea ca model în
jurul lui. Zeii redați de acesta sunt zei din popor, eliberați de
caracterul lor divin ș i devin oameni aproape obiș nuiți. Singurele
ființe care rămân cu adevarat amenințatoare sunt strigoii. Exemplu
fantoma soției asasinate din a zecea mangwa care era înfățișată ca
“un embrion mon struos, mutilat și sfrijit, cu mainile ca niș te gheare
și cu un singur ochi sfredelitor, întruchiparea a violeței oarbe”.17
Charles John Holmes, autorul cărții “ Hokusai ” compară strigoii lui
Hokusai cu alte creaturi a diverșilor artiști si ajunge la conclu zia că
aceștia în comparație cu creaturile lui Bruegel, Goya sau Da Vinci
sunt cei mai înspăimântători în adevaratul sens al cuvantului.
Katsushika Hokusai -pictor peisagist.
Japonia este un amalgam de peisaje și diferite climate, la care
putem adăuga is toria și civilizația sa. Pe lânga Japonia trece un
curent oceanic și datorită acestuia climatul este similar cu cel al
insulelor britanice dar mai calduros și umed. Altitudinile diverse ș i
clima temperată generează o flora enorm de variată. În zonele în

15 C.J. Holmes, KATSUSHIKA HOKUSAI, Traducerea lui Laurențiu Ziucaș, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007 , pag 22
16 C.J. Holmes, KATSUSHIKA HOKUSAI, Traducerea lui Lau rențiu Ziucaș, Editura Hum anitas, Bucuresti, 2007, pag 23
17 C.J. Holmes, KATSUSHIKA HOKUSAI, Traducerea lui Laurențiu Ziucaș, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

20
care se cultivă orez, cresc plante tropicale și semitropicale, precum
bambusul, dealurile sunt acoperite cu pini iar grădinile și marginea
drumurilor sunt pline ochi de cireși sau pruni ori, umbrite cu cedri.
În peisagistica japoniei, aceasta apare mult dif erită de realitate.
Hiroshige, unul dintre cei mai realiști pictori exagereaza formele
muntelui Fuji, pictează stancile mai abrupte, copacii mai înalți,
iarba mai verde, marea mai albastra și conul muntelui mai evazat
așa cum se vede de pildă în fotografii . Hokusai care s -a născut cu
cincizeci de ani înaintea lui Hiroshige nu avea multi înaintași,
singurii fiind peisagiștii de la scoala Kano .
Hokusai reprezentează cu ușurință copaci și plante. Acesta are
desene amănunțite cu frunze, flori si tulpini, îns ă frunzișul are de
suferit din cauza tradiției japoneze care interzicea redarea umbrelor.
Cel mai mult îl atrag cascadele care sunt reprezentate ca niște pânze
de ceață verticale sau ca niște torente umflate.
Trăsăturile operei lui Hokusai.
Opera lui Hokusai este comusă în majoritate din desene alb –
negru executate cu pensula pentru gravura pe lemn. Deși tradiția
japoneză interzicea redarea umbrelor, în stampele acestuia putem
regăsi un spirit ușor i ndependent și putin răzvrătit. Hokusai
stapânea foart e bine viața și miscările oamenilor și animalelor aflate
în jurul său. Știa să reprezinte atat realul cât și ir ealul prin crearea
de monștrii și fantome cu o individualitate aparte.

21
2.2 HIROSHI YOSHIDA

Fig. 12 Hiroshi Yoshida, In a Temple Yard
Fig. 13 Hiroshi Yoshida , Kameidô Bridge
Hiroshi Yoshida (născut Hiroshi Ueda) sa născut în orașul
Kurume, Fukuoka, în Kyushu, la 19 septembrie 1876. Yoshida a
fost al doilea fiu al Ueda Tsukane, un profesor de la o veche familie
de samurai. În 189 1 a fost adoptat de profesorul de artă Yoshida
Kasaburo din Fukuoka și i -a luat numele de familie. A arătat o
aptitudine timpurie pentru arta promovată de tatăl său adoptiv, un
profesor de pictură în școlile publice. La vârsta de 19 ani a fost
trimis la Ky oto pentru a studia sub Tamura Shoryu, un profesor de
pictura de stil occidental. Apoi a studiat sub Koyama Shotaro, în
Tokyo, încă trei ani. În 1899, Yoshida a avut prima sa expoziție
americană la Muzeul de Artă din Detroit (acum Institutul de Artă
din D etroit). Apoi a călătorit în Boston, Washington, D.C.,
Providence, Rhode Island și Europa. În 1920, Yoshida a prezentat
prima sa bucată de lemn la atelierul de imprimare Watanabe,
organizat de Watanabe Shōzaburō (1885 -1962), editor și avocat al
mișcării sh in-hanga. Cu toate acestea, colaborarea lui Yoshida cu

22
Watanabe a fost scurtă parțial din cauza cutremurului Mar e Kanto
din 1 septembrie 1923.
În 1925, a angajat un grup de șoferi și imprimante profesionale și și –
a înființat propriul studio. Imprimatele au fost făcute sub
supravegherea lui. Yoshida a combinat sistemul de colaborare
ukiyo -e cu principiul sōsaku -hanga al "amprentelor artistului" și a
format o a treia școală, separându -se de mișcarea shin -hanga și
sōsaku -hanga.
Acesta este deosebit, în sp ecial pentru amprentele excelente
peisagistice. Yoshida a călătorit pe scară largă și a fost deosebit de
faimos pentru imaginile sale de subiecți non -japonezi, făcuț i în
stilul tradițional japonez. A fost instruit în tradiția vestică de
pictura în ulei, a doptată în Japonia în perioada Meiji. Yoshida și -a
petrecut o mare parte din cariera sa timpurie, lucrând pe peisaje și
picturi în ulei, însă în 1920 a decis să -și încerce mâna la tipărirea pe
lemn. După ce a văzut lucrarea, un editor local a tipărit câtev a
dintre piesele sale, ceea ce a dus la o muncă suplimentară. Artistul a
folosit o metodă specifică pentru a -și crea blănuri de lemn, care au
implicat pictarea unei imagini mari și tăierea unui bloc de lemn
pentru a imita imaginea. Artiștii japonezi au luc rat cu o singură
culoare la un moment dat, aplicând vopseaua pe bloc și apăsând -o
pe hârtie. Istoricii artei consideră Yoshida tatăl mișcării Shin
Hanga. Artiș tii din generaț iile anterioare au creat piese clasice și
tradiționale care încorporează imagini ș i design -uri refe ritoare la
elementele japoneze ș i asiatice. Yoshida a început să încorporeze
elemente și modele americane din alte țări în amprentele sale finite.
Yoshida folosea adesea aceeași imagine pentru a face mai multe
imprimări în culori diferite . Schimbând pur și simplu culorile, a
creat două piese similare cu aspect complet diferit. Călătoria pe care
a făcut -o în timpul vieții a influențat lucrarea sa ulterioară. Mt. Fuji
de la Okitsu și Ziua Matterhorn au fost două amprente pe care le -a
făcut du pă călătoriile sale. El a transformat, de asemenea,

23
imprimarea Matterhorn într -o a doua imprimare care detaliază
aspectul muntelui pe timp de noapte. Artistul s -a mutat mai târziu la
Tokyo, dar a continuat să facă excursii pentru a face schițe și a
căuta i nspirație pentru amprentele sale. A continuat să lucreze la
arta sa ani de zile și a murit la câteva zile după ce a lucrat la o nouă
pictur ă.
Yoshida a folosit adesea aceleași blocuri și a variat culoarea pentru
a sugera diferite stări de spirit. Cel mai bun exemplu în acest sens îl
reprezintă "bărcile de navigație" în 1921. Călătoriile și cunoștințele
bogate ale lui Yoshida cu americanii au influențat considerabil arta
sa.
În 1931 a fost publicată o serie de amprente care ilustrează
scene din India, Pakistan, Afganistan și Singapore. Șase dintre
acestea erau vederi ale Taj Mahal -ului în diferite stări și culori. La
vârsta de 73 de ani, Yoshida și -a luat ultima călătorie spre Izu și
Nagaoka și a pictat ultimele sale lucrări Marea Izu de Vest și Munții
Izu. S -a îmbolnăvit în călătorie și s -a întors în Tokyo, unde a murit
la 5 aprilie 1950 la domiciliu. A fost îngropat la Templul Ryuun -in,
Kosihikawa, Tokyo.18

18 https://www.annexgalleries.com/artists/biography/2595/Yoshida/Hiroshi – consultat la data de 20 aprilie 2018

24
2.3 KITAGAWA UTAMARO

Fig 14 A Woman and a Cat
Fig. 15 Hairdresser (Kamiyui)
Kitagawa Utamaro , numele original Kitagawa Nebsuyoshi
(născut în 1753, Japonia – 31 octombrie 1806, Edo, Japonia), pictor
japonez și unul dintre cei mai mari artiști ai ukiyo -e.
Este cunoscut mai ales pentr u portretele lui compuse în mod frumos
de frumusețe senzuale ale sexului feminin.
Probabil născut într -un oraș provincial, s-a dus la Edo (acum
Tokyo) împreună cu mama sa. Acolo, sub numele de Toyoaki, el a
început să picteze și să proiecteze niște tipog rafii de femei .
De asemenea, el a produs studii ale naturii, în special cărți
ilustrate de insecte. Munca lui Utamaro a ajuns Europa la mijlocul
secolului al XIX -lea, în care a fost foarte popular, se bucură de
aprecieri în special în Franța . Acesta a infl uențat impresioniști
europe ni, în special cu utilizarea accentul ui pe lumină și umbră.
Arta Ukiyo -e a înflorit în Japonia în timpul perioadei Edo din
secolele al XVII -lea până în secolul al XIX -lea. Forma de artă a

25
avut ca subiecte principale curtezani, ac tori kabuki și alții, asociate
cu stilul de viață ukiyo "lumea plutitoare" a districtelor de
agrement. Alături de picturi, amprentele de lemn obținute în masă
erau o formă majoră a genului. Arta Ukiyo -e era destinată
locuitorilor comunității de la baza scă rii sociale, în speci al a
capitalei administrative Edo. Publicul, temele, este tica și natura
produsă în masă i -au păstra t arta o artă serioasă. La mijlocul
secolului al XVIII -lea, printurile colorate nishiki -e au devenit
comune. Au fost imprimate folosind un număr mare de blocuri de
lemn, cât e unul pentru fiecare culoare. Spre sfârșitul secolulu i al
XVIII -lea a existat un punct maxim atât în calitatea, cât și în
cantitatea muncii . Torii Kiyonaga a fost artistul preeminent al
frumuseților din anii 1780, iar frumusețile înalte, grațioase din
opera sa au avut o mare influență asupra lui Utamaro, care urma să -l
succeadă în faima lui. Shunsho, fondator al școlii Katsukawa a
introdus imag inea ōkubi -e "în anii 1760." 19
Utamaro și -a impus prezența î n anul 1790, anul în care s -a stins
din viață Shunsho, aducând în cadrul m ișcării o noua apariție
feminină , diversă, reală și cu multa poezie. Despre Utam aro se
spune că a fost cel care a reușit să reprezinte cea mai autentică și
mai emoționantă figură feminină.
Femeile reprezentate de acesta erau “zvelte precum florile, sub
coafuri uriașe, în kimonouri cu linii șiroide” (Nina Stănculescu în
lucrarea – “Stampa Japoneză în Secolul al XVIII -lea”). Femeile
reprezentate de Utamaro erau de diferite condiții, nu doa r curtezane.
Erau prezente și tinere de condiție mijlocie, crescătoare de viermi
de mătase, mame cu copii. Acestea sunt schițate simplu și direct, de
la figurile întregi, în picioare, așezate, câte una, câte doua sau mai

19 https://www.britannica.com/biography/Utamaro – consultat la data de 2 mai

26
multe la femei cu un bust unic, apo i la un simplu cap, care acopera
întreaga stampă.20
În jurul anului 1791, Utamaro a renunțat la proiectarea
tipăriturilor pentru cărți și s -a concentrat pe reali zarea unor portrete
de femei de la bust în sus. În 1804, la apogeul succesului său, a
făcut câteva amprente care descriu soția și concubinele
domnitorului militar Toyotomi Hideyoshi. În consecință, a fost
acuzat că a insultat demnitatea lui Hideyoshi și a fost obligat să fie
încătușat timp de 50 de zile. Experiența l -a zdrobit emoțional și și -a
încheiat cariera ca artist. Printre cele mai cunoscute lucrări se
numără seria "Fu ninsōgaku jittai" ("Ten Physiognomies of
Women"), "Seirō jūni -toki" ("Twelve Hours in Yoshiwara" ), "Seirō
nanakomachi"( “The Seven Beauties of the Gay Quarters” ) și "
Kasen ko i no fu "("Women in Love ")
2.4 SESSHU TOYO ODA

Fig. 16 THREE SCROLLS, INK AND LIGHT COLOR ON FIGURE
Fig. 17 Haboku -Sansui

20 Nina Stănculescu, Stampa japoneză în secolul al XVIII -lea, Editura Meridiane, 1986 , pag 22

27
Spre deosebire de mulți dintre maeștrii artei japoneze despre a
căror viață este puțin cunoscut ă, biografia și cariera artist ică a lui
Sesshū sunt consemnate în detaliu. Numele de familie era Oda;
numele său original nu mai este cunoscut. În 1431, la vârsta de 10
ani, el a fost înscris la templul local Zen, cunoscut sub numele de
Templul Hofuku, unde a primit numele Tōyō, adică "vorbăreț ”.
Templele budiste Zen au fost centrele artistice și culturale ale
perioadei, precum și centrele vieții spirituale. Ca tânăr novice, prin
urmare, Sesshū, fără îndoială, a primit nu numai îndrumări
religioase, ci și in struire în caligrafie și pictură .
În jurul anului 1440 a părăsit provincia nativă pentru Kyōto, apoi
capitala și centrul intelectual și artistic al Japoniei. Tânărul călugăr
locuia la Templul Shōkoku , un templu Zen faimos adiacent la
Palatul Imperial al shogunilor Ashikaga. Shūbun, cel ma i faimos
pictor japonez al zile lor respective , a fost supraveghetorul clădirilor
și a terenurilor din Templul Shōkoku. Pe lângă studierea picturii sub
Shūbun, Sesshu a studiat budismul sub faimosul maestru Zen
Shurin Suto. Deși nu există picturi care pot fi atribuite cu
certitudine la această perioadă timpurie a carierei lui Sesshū , se
crede că el trebuie să fi lucrat în stilul Shūbun, care a fost profund
influențat atât de alegerea subiectului cât și de stilul pictori lor
chinezi. Sesshū a plecat în 1468 la Ningbo, în sudul Chinei. Trebuia
să acționeze ca un "preot cumpărător", care să cumpere picturi
chinezești pentru patronii săi și să studieze, de asemenea, la
mănăstirile Chan (cuvântul chinezesc pentru Zen). Sesshū a fost
dezamăgit de pictura contemporană ch ineză, care, sub dinastia
Ming, s-a îndepărtat de ideile spirit uale și estetice predominante din
timpul perioadei Song. Cu toate acestea, peisajul magnific al
Chinei, precum și contactul cu mănăstirile Chan, au fost o sursă de

28
mare inspirați e pentru Sesshū, care se referă adesea la aceste
experiențe în viața sa ulterioară.21
Artist al perioadei Muromachi, Sesshu Tōyō Oda, este unul dintre
cei mai importanți artiști reprezentanți ai picturii japoneze și a celei
orien tal-asiatice. Utilizâ nd te hnica sumi -e, sau a picturii cu cerneală
monocromă, Sesshū a adaptat modelele chineze la idealurile
artistice japoneze și sensibilitățile estetice. A pictat peisaje, poze
Buddhiste Zen și ecrane decorate cu flori și păsări și alte animale.
Stilul său se di stinge prin forța pensulației.
Nu există japonez care să nu admire și să venereze într -o oarecare
măsura frumusețea naturii, și în egala măsura, reproducerile
artistice după aceasta. Ca oricare Japonez veritabil, dragostea
pentru natură a lui Sesshu Toya îi este element de bază în lucrări. El
caută să nu se îndeparteze de formele naturii în operele sale. Acest
lucru îl observăm în asimetria caracteristică gustului japonez . Noi,
europenii, observăm și vedem natura cu o concepție pur
antropomorfa și astfel o umanizăm. Japonezii exprimă prin operele
de artă înț elesul ezoteric al naturii. 22
Sesshu a pictat de asemenea panouri decorative. Poate că cele mai
bune dintre cele care îi sunt atribuite s unt perechea de șase ecrane
cu păsări și flori din Colecția Kosa ka din Tokyo. Pictate într -o
manieră realistă, dar decorativă, cu mici adăugiri de culoare, ele
dezvăl uie încă un alt aspect al geniu lui artistului . Spre deosebire de
peisajele și imaginile Zen, care sunt inspirate de picturile Song
China, aceste compoziți i picturale sunt mai aproape de tipul de
pictură decorativă care a înflorit în China în perioada Ming.

21 https://www.britannica.com/biography/Sesshu – consultat la data de 15 mai
22 Albert Emilian, Pictura Japoneză și Epoca lui Sesshu Toyo Oda, Editura de Stat prentu Literatură și Artă, București
1917 , pp 8 -10

29

Fig. 18 Flowers and Birds of the Four Seasons
CAPITOLUL III: DESIGN DE INTERIOR ÎN JAPONIA
3.1 STILUL INTERIOARELOR Î N JAPONIA
Istoria Designului de i nterior î n Japonia.
Pericolul constant al cutremu relor a jucat un rol important î n
arhitectura caselor japoneze. Astfel, pereții trebuiau sa fie cât mai
subtiri din hartie de orez și lemn pentru ca propieta tea sa fie cat mai
usoara sigură ș i frumoasă .
În Japonia, se presupune că frumusețea este într -o armonie
naturală. Prin urmare, interiorul japonez nu este supraîncărcat cu
detalii. Casa este percepută ca și cum o parte din peisajul natural,
este prezent ș i în interior.
În designul de interior j aponez se concentrează filozofia orientală și
vederea biocentrică într -o simp litate a materialelor naturale.
Designul de interior Japonez are anumite caracteristici specifice.
O cameră în stil japone z este plină de aer, lumină și în plină
armonie cu spirit ul și frumus ețea naturii.
Mobilierul multifuncțional trebuie să aibe o înalțime redusă. Sunt
prezente o multitudine de materiale naturale: lemn, piatră, bambus,
orez și țesături: bumbac, mătase, in . Patul în stil japonez e ste destul
de îngust și rigid . În Japonia ades ea este folosită o saltea groasă

30
numita Futon ce ține loc de pat. Aceasta se depozitează în dulap pe
timpul zilei. Scaunele sunt des înlocuite cu pouf -uri mici , perne sau
covorașe. Daca totuș i există scaune ace ste vor avea dimensiuni
reduse și vor fi din acelasi material ș i culoare ca și masa.
Culorile trebuie să fie și ele la randul lor naturale: nuanțe de
accente maro și verde, bej, alb, negru și roșu aprins.
Decorul ar trebui plasat pe scară largă, nu ar trebui să fie “prea
mult” – stilul japonez nu acceptă c onfuzia, haosul și aglomerația.
Interiorul modern în stil japonez poate fi decorat cu evantaie
decorative , bonsai miniatural în ghiveci de ceramică, amenajări de
flori (ikebana), lămpi japoneze Akari, din lemn și orez, vase
elegante și cer amică pentru ceremonia de ceai. Interiorul va fi
completat cu jaluzele sau draperii în stil japonez. Ele su nt adesea
decorate cu ideograme , imagi ni de crizanteme, flori de cireș sau cu
imaginea Munteleui Fuji.
Plafonul din interior trebu ie decorat și el în stil japone z și anume
să fie , fie luminos și neted, fi e din lemn, cu grinzi vizibile.
Materialele de acoperire a pereților pot fi făcute din lemn sau plută,
sau pot fi chiar netede și acoperite cu vopsea albă. Tapetul poate fi
si el pre zent. Acesta trebuie sa fie decorat cu flori de cireș , frunze
de toamnă, dragoni etc.
Podelele pot fi decorate cu materiale naturale: rattan, bambus,
scânduri din lemn și acoperite cu covoare de paie (tatami) sau covor
discret.
Un dormitor în stil japo nez conține un pat scăzut, o paletă de
culori restrânsă și dulapuri încorporate lucrurile pot fi, de a semenea,
ascunse în nișe acoperite ;
Baia în stil japonez îmbi nă eleganța și funcționalitatea. Placi
ceramice cu modele japoneze sau panouri din lemn, cadă mică

31
dreptunghiulară sau rotundă, un minim de decor și, de regulă, o
combin ație contrastant ă de culori maro închise și bej (rareori
albe).23

Panourile Shoji
Panourile Shoju sunt de fapt, uși glisante, pereți pentru separare
sau ferestre realizate dint r-un cadru de lemn și acoperite cu o hârtie
albă dur ă și translucidă numită Washi .
Washi sau Wagami ( 和紙 ) este numele colectiv dat hârtiei
japoneze făcută de mână. Este de obicei făcută din fibre de dud
japonez (Broussonetia papyrifera), mitsumata (Edge worthia
papyrifera), gampi (Wikstroemia diplomorpha). Se poate face și din
fibre de in („Cannabis sativa”), orez, etc.24 Hârtia japoneză
tradițională este durabilă și translucidă. Numele washi provine din
"wa" înseamnă literatură ja poneză și "shi" înseamn ă hârtie. Aceasta
are o istorie de peste 1300 de ani și este încă o parte din viața de zi
cu zi din Japonia. Procesul său de producție necesită răbd are iar
tehnicile sunt transmise din generație în generație.
Metoda de lucru: În primul rând, coaja ext erioară este despicată,
lăsând partea interioară albă să fie înmuiată și curățată în apă
limpede timp de câteva zile. Apa limpede este esențială pentru a
permite coerența în crearea de hârtie de înaltă calitate pe tot
parcursul anului. În timp ce se înmoai e în apă limpede, coaja este
albită și orice impurități sunt îndepărtate cu grijă înaint e de fierbere .
Fibrele motificate sunt plasate pe un ecran de bambus numit
sogitsuke și apoi sunt rotite înainte și înapoi folosind o tehnică
tradițională numită nagash izuki. Balansarea fibrelor pe un ecran
reduce cantitatea de lichid din interior și încurajează fibrele să se

23 https://www.smalldesignideas.com/japanese -interior -design -style.html – consultat la data de 30 mai 2018
24 https://ro.w ikipedia.org/wiki/Washi consultat la data de 31 mai 2018

32
lipească reciproc. Foile de hârtie sunt în cele din urmă uscate în
lumina soarelui, ceea ce reprezintă un pas cheie în a face hârtia
moale, dar dur abilă. Washi posedă câteva trăsături distincte care îl
deosebesc de hârtia de stil occidental făcută din lemn.
O astfel de caracteristică este culo area. Hârtiile normale sunt
albite chimic, și astfel se sfârșesc prin a deveni galbene după ani de
expune re la lumină. Washi, pe de altă parte, nu folosește niciun fel
de substanțe chimice în procesul de albire, iar expunerea la soare va
face chiar mai albă în timp. În al doilea rând, aceste hand -made
washi sunt mult mai durabile în comparație cu mașinile pro duse de
omologii lor. Deoarece procesul de uscare realizat manual permite
evaporarea lentă a apei, produsul rezultat este destul de durabil,
ceea ce îl face extrem de viabil chiar și atunci când este umed. În
cele din urmă, Washi are o supraf ață uimitor de moale și texturată .
Din moment ce fibrele Kozo sunt ușor transparente natural, Washi
permite strălucirea luminii, oferind hârtiei un sentiment cald firesc .
Mai frecvent, Washi este folosit ca hârtie shoji, pentru o ușă
glisantă cu stil tradițional în J aponia. Datorită culorii și texturii moi,
alb-negru, aceasta permite o lumină soarelui blândă, cr eând o
ambianță moale în cameră .
Un avantaj suplimentar pentru a avea uși de hârtie shoji este
faptul că Washi absoarbe umezeala în aer când umiditatea este
ridicată și o eliberează atunci când aerul este uscat – perfect pentru
climatul umed din J aponia. Subțire și durabilă washi este, de
asemenea, ideală pentru repararea vechilor picturi, motiv pentru
care este utilizată în reparația pieselor de artă în Muze ul Luvru și
Muzeul Vaticanului.
Astăzi, există mai multe produse de tip washi cu design tactil și
modern, cum ar fi accesoriile, cărțile poștale, lămpile etc. Washi

33
este, de asemenea, utilizat în multe festivaluri japoneze, sub formă
de felinare și măști .25

3.2 MINIMANISMUL Î N DESIGNUL DE INTERIOR
Minimalismul se referă la minimul absolut de care aveți nevoie –
nu doriți, dar aveți nevoie – și este procesul de auto -reflecție de a
afla care este absolut minimul pentru dvs. personal.
Minimalismul este doar un principiu care se poate aplica în to ate
domeniile vieții.
Există multe beneficii în aplicarea minimanismului , dar ma i întâi de
toate, treburile de uz casn ic sun t mult mai ușoare. Acest lucru ne
eliberează timpul și energia pentru a ieși și a încerca lucruri noi sau
pentru a petrece mai mult timp în natură cunoscâ ndu-ne pe noi.
Majoritatea persoanelor refuză să arunce anumite lucruri de care
nu mai au nevoie dar au valoare sentimentală mărit ă și astfel noi
devenim o anexă în propriul nostru loc de odihnă nu invers. Fumio
Sasak i scriitorul cartii “Adio, lucruri”, în japoneză, “Bokutachini
Mo Monowa Hitsuyo Nai” susține că trebuie să ne limităm stric la
lucrurile de care avem nevoie.
Kanso este un concept japonez de design interior care se re feră la
minimalism. Similar cu feng shui. Kanso, înseamnă simplitate și se
concentrează pe fluxul și mișcarea energiei într -un spațiu. Acesta
este unul dintre cele șapte principii ale zenului alături de Fukinsei
(asimetrie), Seijaku (tăcere), Shizen (natur alitatea), Koko ),
Datsuzoku (libertate de atașamente) și Yugen (profundă subtilă).
Estetica japoneză este concepută pentru a elimina dezordinea din
casă.

25 https://www.toki.tokyo/blogt/2015/8/30/the -elegant -and-refined -world -of-washi – consultat la data de 2 iunie
2018

34
Conceptul face parte dintr -un set de idei străvechi care includ
wabi (frumusețe tranzitorie ) și sabi (frumusețea naturii și a
îmbătrânirii), ambele reprezentând o parte importantă a vieții de zi
cu zi, încorporând vechiul cu principiile moderne.
De-a lungul timpului, cele două principii au devenit cunoscute sub
numele de unul, wabi -sabi, pentru a subli nia "imperfectul,
impermanentul și incompletul", spune autorul Leonard Koren.
Acest lucru se datorează faptului că, pe lângă dragostea
minimalismului, conceptul servește și ca o reamintire că lucrurile
materiale sunt impermanente.26

Fig. 18.b – Interior j aponez

26 https://www.cosmopolitan.com/lifestyle/a8674774/fumio -sasaki -goodbye -things -new -japanese -minimalism/
consultat la data de 30 mai 2018

35
CAPITOLUL 4: DEMERSUL LUCRĂRII ȘI TEHNICI
APLICATE
DEMERSUL LUCRARII
Transpunerea lucrării de diplomă, a constat în realizarea unui
triptic decorativ. Dimensiunile lucrării vor fi urmatoarele 210×65
cm fiecare panou. Materialul folosit drept baz ă este un material de
in și bumbac iar în capetele de sus și respectiv jos, ale lucrării vor fi
din lemn de bambus.
I TEHNICA ȚESERII
Tehnica țeserii este o tehnică cu bătăi discontinue, în care se țes
firele de urzeală și de bătătură sau alesătură. În funcție de modelul
pe care îl vrem aceasta este mai complicată sau mai simplistă.
Pentru lucrarea curentă, s -a am folosit material deja țesut însă se va
redacta pe scurt cum s -a obținut acesta.
Țesutul este în primă fază o chestiune p ur matematică și s implă. O
țesătură este ca o rețea compusă din fire care sunt fixate pe un cadru
mare (cunoscut ca un război de țesut). Firele verticale sunt
cunoscute sub numele de urzeală, iar firele orizontale sunt
cunoscute ca bătăi sau alesătură . Țeserea poate să fie din diferite
materiale. De exemplu urzeala poate să fie de lână și alesătura tot de
lână. Sau urzeala de bumbac și alesătura de lână. În cazul tapiseriile
japoneze, urzeala de bumbac și alesătura de mătase. În cazul
lucrării, materialul utilizat este din bumbac și in.

36
Cum este obținut materialul din in.

Fig 19 Schiță obținere material in Fig 20 Schiță obținere material in
Este nevoie de aproximativ 100 de zile de la plantarea semințelor
până la recoltarea plantelor de in. Inul nu s uportă vremea foarte
caldă. În unele zone ale lumii, inul este semănat în timpul iernii din
cauza căldurii de la începutul primăverii. În producția comercială,
terenul este arat în primăvară, apoi lucrat. În trei luni, plantele devin
tulpini drepte, subțir i, care pot avea înălțimea de 61 -122 cm, cu
fibre albastre sau albe mici. Plantele de in cu flori albastre dau cele
mai bune și fine fibre de in.
După aproximativ 90 de zile, frunzele se usucă, tulpina devine
galbenă și semințele devin maro, indicând fa ptul că este timpul să
se recolteze planta. Planta trebuie să fie trasă imediat ce devine
maronie, deoarece orice întârziere are drept rezultat materialul fără
luciu apreciat. Este neapărat ca tulpina să nu fie tăiată în procesul de
recoltare, ci scoasă di n pământ intactă; dacă tulpina este tăiată
afectează calitatea materialului. Aceste plante sunt deseori extrase
din pământ cu mâna, prinse chiar sub capetele de semințe și trase
ușor. Capetele conice ale tulpinii trebuie să fie conservate astfel
încât să p oată fi rotit un fir neted. Aceste tulpini sunt legate în
legături numite sfecla și sunt pregătite pentru extracția fibrei de in
din tulpină. Cu toate acestea, mașinile destul de eficiente pot trage
plantele din sol. Planta este trecută printr -un pieptene grosier, care

37
elimină semințele și frunzele din p lantă. Acest proces este numit
meliță. Fibrele lungi de in sunt țesute în fire de in.
Coaja lemnoasă care înconjoară fibra de in este descompusă de
apă. Acest proces se poate face și prin retezarea chimică , dar
slăbește guma care este atașată în fibra, la tulpină. Dacă inul nu
este întins complet, tulpina plantei nu poate fi separată de fibră fără
a răni fibrele delicate. Scoaterea fibrei poate fi realizată într -o
varietate de moduri.
Tulpinele sunt î mprăștiate și apoi scufundate în bazine de apă sau
plasate în cursuri de apă. Lucrătorii trebuie să aștepte ca apa să
înceapă să putrezească ca tulpina să fermenteze – uneori mai mult
de o săptămână sau două. Cu toate acestea, majoritatea
producătorilor f olosesc substanțe chimice pentru repetare. Plantele
sunt plasate într -o soluție de acid alcalin sau acid oxalic, apoi
presurizate și fierte. Această metodă este ușor de monitorizat și
destul de rapidă, deși unii cred că reacția chimică afectează în mod
negativ culoarea și rezistența fibrei.
Inul este apoi scos din cuve și trecut între role pentru a zdrobi
coaja, deoarece apa curată îndepărtează pectina și alte impurități.
După procesul de răsucire, plantele de in sunt stoarse și lăsate să
se usuce îna inte de a fi supuse procesului numit spargere. Pentru a
zdrobi tulpinile descompuse, ele sunt trimise prin intermediul unor
role îndoite care despică tulpina și separă fibrele exterioare de coada
care va fi utilizată pentru a crea materiale. Acest proces s parge
tulpina în bucăți mici de scoarță numită deșeuri. Apoi, deșeurile
sunt răzuite. Mașina de scrumbare (ciopărțire) îndepărtează
deșeurile rupte cu palete rotative, eliberând în cele din urmă fibra de
in de pe tulpină.
Fibrele sunt acum pieptărate și în dreptate în pregătire pentru filare.
Aceasta separă fibrele scurte (numite remorchere și utilizate pentru

38
fabricarea produselor mai grosiere, rezistente) de fibrele de in, mai
lungi. Prelungirile de in, asemănătoare cu părul blond, sunt așezate
pe un cadru de filare și trase în fire și înfășurate în final pe bobine.
Multe astfel de bobine sunt umplute pe un cadru de rotire în același
timp. Fibrele sunt formate într -o panglică continuă prin presarea
între role și pieptănate. Aceste bobine se duc la uscătoare , iar atunci
când firele sunt uscate, se înfășoară pe bobine pentru a fi țesute.27

Fig. 21 In în diferite stagii
Procesul obținerii bumbacului este asemănător.
.
Fig 22 Schiță obținere material bumbac

27 http://www.madehow.com/Volume -4/Linen.html consultat la data de 14 mai 2018

39
Lucrarea a început prin schițarea unor elemente în tehnica sumi -e.
Deși era o tehnică necunoscută încă, până anul trecut, este cu
siguranță una care m -a captivat în procesul realizării. Având în
vedere ca tehnica este una complexă ce necesită multă experiență
pentru o practică fără cusurs, schițele nu au putut fi utilizate în
forma lor pură și astfel, cele mai reușite au fost transpuse și
modificate în digital (photoshop).

Fig. 23 Încercare tehnica sumi -e
II SUMI -E

Fig. 24 Tehnica sumi -e

40
Pictura în cerneală – tehnică japoneză .
Arta sumi -e, care înseamnă "imagine de cerneala ", combină
caligrafia și vopsea ua cu cerneală pentru a produce compozitii de
pictură cu perii de o frumusețe rară. Această frumusețe este
paradoxală – veche, dar modernă, simplă, dar sofisticată,
îndrăzneață, dar supusă – fără înd oială, reflectând baza spiri tuală a
artei în budismul Zen.
Astăzi, arta sumi -e poate fi admirată în cărți, reproduceri și muzee,
dar tehnicile artei au fost mult mai puțin accesibile. Ca rezultat,
puține informații au fost disponibile artistului occidenta l curios,
atras de arta japoneză sumi -e.28
Termenul japonez "sumi" înseamnă "cerneal ă neagră", "e"
înseamnă "pictură ". Aceasta indică una dintre formele de art ă în
care singura pată de culoare este neagră , variind de la negru pur la
cele mai ușoare nuanț e realizabile prin dizolvarea cernelii în apă.
Cu toate acestea, aceasta nu înseamnă că tot ceea ce este pictat în
acest fel merită să fie numit sumi -e.
Sumi-e ul veritabil trebuie să corespundă trăsăturilor tipice, cum
ar fi simplitatea și spontaneita tea care lovește direct sensibilitatea
spectatorilor. Pentru ca un tablou să fie "viu", toate componentele
sale trebuie să fie vii. Acest tip de pictură include deja schița; nu
este nevoie de pregătire, ca în pictura tradițională; orice formă sau
detaliu i nutil este lăsat afară.
Preoții budiști au adus toiagul de cerneală și peria cu mâner de
bambus în Japonia din China în secolul al șase -lea, iar în ultimele
patrusprezece secole, Japonia a dezvoltat un bogat patrimoniu de
pictură cu cerneală . Această teh nică a devenit rapid un succes,
deoarece prin această metodă de pictură, ca în practică Zen,

28 Kay Morrissey Thompson, THE ART AND TECHNIQUE OF SUMI -E JAPANESE INK PAINTING, Editura Tuttle
Publishing,2017

41
realitatea este exprimată prin reducerea ei la forma pură, goală.
Suplimentele , adaosurile și decorațiile nu îmbunătățesc o lucrare, ci
ascund adevarata sa natură.
La fel ca în Zen, câteva cuvinte sunt suficiente pentru a exprima
sensul multor ore de meditație, în sumi -e, câteva semne de cerneală
neagră pictate cu o pensulă pe o foaie simplă de hârtie albă, pot
reprezenta cel mai complex model.
Modul în sine al realizării tehnicii este foarte “zen”. Cel care
pictează trebuie să fie într -o armonie cu ceea ce v -a picta, trebuie sa
vizualizeze. Pentru a picta bambusul de exemplu, trebuie să -i simți
"coerența", să vezi trunchiul, ramurile, să simți frunzele lumin oase
agitate de vânt sau umede, pline de ploaie.
În cazul hârtiei de orez, este permisă doar o singură lovitură de
perie pentru fiecare marcaj: orice a tingere este imediat evidentă.
Astfel, t oate activitățile mentale care comp lică imaginea (și viața ta)
trebuiesc înlăturate. Acest mod de pictură este complet, implică atăt
întregul trup cât și sufletul . Nu este deloc ușor și este necesar să
lucrezi cu un profesor în primă fază pentru a te obișnui cu
subiecte le repetat . Spiritul devine din ce în ce mai raf inat și sensibil
prin repetarea constantă. La început lucrarile sunt rigide si reci dar
în cele din urmă cu multă perseverență se poate ajunge la rezultate
fabuloase.29
În același mod, sumi -e depășește o simplă tehnică de pictură .
Aceasta este tot o dată și o meditație și astfel o cunoaștere
interioară.

29 http://www. sumi -e.it/en/what -is-sumi -e/ – consultat la 5 iunie 2018

42

Fig 25 Tehnica sumi -e Fig 26 Tehnica sumi -e
După acest pas, s -au făcut diferite variante digitale care au fost
supuse mai multor e xperimente pornind de la schitele create inițial.

Fig 27 Schiță provizorie Fig 28 Schiță provizorie Fig 29 Schiță provizorie

43

Fig 30 Schiță provizorie

Fig 31 Schiță provizorie

44

Fig. 32 Schiță provizorie
În procesul realizării lucrării am dorit o confirmare asupra capturării
spiritului nippon și astfel am apelat la o perspectivă avizata al unor
japonezi nativi, Sen si Yuuya, cu ajutorul cărora s -a confirmat
surpinderea autentică a culturii și cizilizației nippone.

Fig. 33 Schiță finală

45
După ce a fost aleasă schița finală, î n pri mul rând, am început cu o
machetă mică pentru a testa materialul și rezistența acestuia la
șocurile supuse în timpul împâslitului.

Fig. 34 Machetă testare
După acea sta etapă am proiectat lucrarea cu ajutorul
videopri ectorului și am realizat o schiță rapidă pe material, detaliile
urmând să fie adăugate pe parcurs.

Fig. 35 Proiectare în atelier
Imediat ce am întins materialul pe ramă, am început împaslirea cu
acul.

46
III TEHNICA ÎMPÂSLIRII
Împâslirea poate fi de mai multe feluri. În lucrarea curentă s -a
utilizat în proportie de 99% împaslirea cu acul.
În cele ce urmează se va explica procedura împâslirii. În
împâslirea cu acul, folosim un ac ascuțit și special pentru a
transforma lâna. Materiale necesar e pentru realizarea procesului de
împâslire sunt lâna, un ac special pentru împaslire și o bază. În
lucrarea actuală baza este cea despre care am vorbit mai sus.
Împâslirea cu acul este folosirea manuală a unuia sau a mai multor
ace de împâslire pentru a c rea sculptură plată sau 3D. Prin agitarea
firelor de lână cu cleștii acului ( fig 37 ), “solzii” acestora se “prind”
între ei și astfel sunt foarte greu de despărțit.

Fig. 36 Ac împâslire Fig. 37 Procesul de împâslire

Fig. 38 Etapa lucrare Fig. 39 Etapa lucrare

47

Fig. 40 Etapa lucrare

Fig. 41 Etapa lucrare

48

Fig. 42 Etapa lucrare

Fig 43 Etapa lucrare

49

Fig 44 Etapa lucrare

Fig 45 Etapa lucrare

50

Fig. 46 Panou I II împâslit, față -verso

Fig. 47 Etapa lucrare

51

Fig. 48 Etapa lucrare

Fig. 49 Etapa lucrare, detaliu

52

Fig. 50 Etapa lucrare

53

Fig 51 Panou I împâslit, față -verso

Fig. 52 Etapa lucrare Fig. 53 Etapa lucrare

54

Fig 54 Etapa lucrare

Fig 55 Etapa lucrare

55

Fig 56 Etapa lucrare

Fig 57 Etapa lucrare

56

Fig. 58 Panou II împâslit, față -verso

Prima folosire a acelor de împâslire în acest mod despre care știm
a fost la înc eputul anilor 1980 de către artizanii David & Eleanor
Stanwood, care au folosit un instrument din industria daracelor de
lână pentru a le folosi pe scară mică și astfel, au început împâslirea
acului cu mâna. Ayala Talpai a învățat meștesugul și a creat apo i
câteva cărți distractive, cu tematică fantastică. Împâslirea cu acul
este în prezent mai puțin practicată față de împaslirea cu apă și
săpun, dar câștigă popularitate printre artiștii textiliști, producători
de păpuși și artizani.

57
Pentru împaslirea simb olului soarelui de pe lucrare, am folosit o alta
tehnnică a împaslirii, și anume împaslirea cu apă și săpun.

Fig. 59 Împâslire cu apă și săpun
Aceasta este utilizată pentru redarea de simțuri folosind tehnici
tradiționale. Această tehnică necesită lâ nă, apă, săpun și două mâini.
Lana poate fi utilizată în stare naturală sau prelucrată, vopsită și
cardată. Aceasta este așezată în straturi, fiecare strat urmând o
direcție diferită. Se adaugă apă caldă și săpun, începe agitația
blândă. Procesul de agitar e variază în funcție de metodele de feliere
și de piesa creată, dar rezultatul este același. Cu cât agitația este mai
mare, cu atât este mai strictă țesătura.30

De îndată ce lâna împâslită s -a uscat, am decupat două cercuri
acestea fiind dupa aplicate pe lucrare cu ajutorul unui ac pentru
împaslire.

30 DESPRE ARTA ÎMPÂSLIRII: http://www.livingfelt.com/felt.html – consultat la data de 15 mai 2018

58

Fig. 60 Etapa lucrare -prindere “soare”

Fig. 61 Detaliu lucrare

59
Lucrare finală

Fig 62

60
CONCLUZII
În capitolul întâi s-au analizat temele japoneze din punct de
vedere estetic. Dragostea japonezilor față de natură a contribuit și a
alimentat decizia realizării unei lucrări pe această temă și pe cât
posibil care să exprime și să reliefeze acelaș i stil.
Lucrarea curentă se axează și surpinde în special simboluri
emblematice ale Japoniei precum florile de cireș și motivul soarelui.
Procesul realizării lucrării fiind unul migălos c e necesită atenție nu
doar asupra realizării lucrării fizice , ci mai presus , al exemplificării
și capturării spiritului și filozofiei nippone s-a apelat și la o
perspectivă avizată al unor japonezi nativi, Sen si Yuuya, cu
ajutorul cărora s -a confirmat surpinderea autentică a culturii și
cizilizației nippone.
Coloristica utilizată nu este una întâmplătoare ci este aleasă cu
atenție suprinzând natura efemeră a vieții. Acea stă imagine
consacrată de efemeritate ce sălășluiește în întregul spatiu profan
este foarte atent suprinsă tocmai prin acțiunea cotidiană a
japonezilor care admiră florile de cireș în timpul sarbatorii Hanami.
În cel de al doi -lea capitol , s-a arătat c um tema naturii a fost
asumată de un număr important de artiști japonezi de -a lungul
istoriei fiind o importantă muză creatoare și contemplatoare . După
cum afirmă Albert Emilian în lucrarea “Pictura Japoneză și Epoca
lui Sesshu Toyo Oda”, nu există japonez care să nu admire și să
venereze într -o oarecare măsura frumusețea naturii, și în egală
măsura, reproducerile artistice după aceasta. Pornind de la această
cugetare în redactarea lucrării un impact major l-au constituit
influența pensulației lui Utamaro, culorile puternice ale lui Hokusai
și de starea de zen oferită de Sesshu care toate cumulare au asigurat
un demers artistic coerent.

61
Pe parcursul capitolului trei s -au prezentat curentele design -ului
de interior î n japonia ș i a fost suprinsă filozofia minimanismul ca și
current și still de viață . Datorit ă stilului clasic al tehnicilor, cu care
lucrarea a fost efectuată, aceastea înclină înspre încadrarea lucrării
ca un obiect de artă decorativă, însă datorită culorilor, formelor și a
mesajului ce subli niază simplismul lucrarea poate fi considerate în
același timp drept un obi ect de design textil, utilizat î n interioarele
simpliste ale japoniei.
Astfel luând în considerare ideile menționate pe întregul parcurs
al lucrării se poate susține validitate a unui demers artistic autentic
care prin prezenta lui dorește să surprindă influența, imporanța,
originalitatea și diversitatea culturii, artei și spiritului de creație
nippon tocmai prin crearea unui obiect de artă care perpetuează și
suprinde poziția fi lozofică japoneză asupra efemerității și simplității
vieții.

62
BIBLIOGRAFIE
1) Emilian Albert, Pictura Japoneză și Epoca lui Sesshu Toyo Oda,
Editura de Stat prentu Literatură și Artă, București 1917
2) Hector Garcia și Francesc Miralles,IKIGAI Secrete Jap oneze
pentru o viață lungă și fericită, Traducerea din spaniolă de Camelia
Dinică, Editura Humanitas, București, 2017
3) Holmes C.J, KATSUSHIKA HOKUSAI, Traducerea lui
Laurențiu Ziucaș, Editura Humanitas, Bucuresti, 2007
4) Simu Octavian, Civilizația Japo neză Tradițională, Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 1984
5) Stănculescu Nina, Stampa japoneză în secolul al XVIII -lea,
Editura Meridiane, 1986
6) Thompson Kay Morrissey, THE ART AND TECHNIQUE OF
SUMI -E JAPANESE INK PAINTING, Editura Tuttle
Publishing,2017
WEBGRAFIE
https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_mythology
https://www.gardenvisit.com/history_theory/garden_landscape_desi
gn_articles/east_asia/japanese_periods_art
https://ro.wikipedia.org/wiki/Arta_japonez%C4%83
https://en.wikipedia.or g/wiki/Japanese_art
https://en.wikipedia.org/wiki/Japanese_craft
https://en.wikipedia.org/wiki/Japonism
https://www.scribd.com/doc/225934850/Arta -Japoneza

63
https://www.annexgalleries.com/artists/biography/2595/Yoshida/Hi
roshi
https://www.br itannica.com /biography/Utamaro
https://www.britannica.com/biography/Sesshu
https://www.smalldesignideas.com/japanese -interior -design –
style.html
https://ro.wikipedia.org/wiki/Washi
https://www.toki.tokyo/blogt/2015/8/30/the -elegant -and-refined –
world -of-washi –
https://www.cosmopolitan.com/lifestyle/a8674774/fumio -sasaki –
goodbye -things -new-japanese -minimalism/
http://www.sumi -e.it/en/what -is-sumi -e/

LISTĂ ILUSTRAȚII
Fig. 1 – Sărbătoarea Hanami: http://japaninsides.com/embrace –
spring -pictures -japans -cherry -blossoms/
Fig. 2 – Florile speciei de cireș Somei Yoshino:

Fig. 3 – Ciresi japonezi “yozakura” noaptea:
http://gethiroshima.com/event/cherry -blossom -yozakura -night –
viewing/
Fig. 4 – fragment – Utagawa Hiroshige: Izanami și Izanagi pe podul
plutitor din rai (Ame no Ukihashi) , perioada Edo, 15 x 33.9 cm:
https://www.mfa.org/collections/object/fragment -of-izanami -and-
izanagi -on-the-floating -bridge -of-heaven -ame-no-ukihashi -no-1-

64
from -the-series -illustrated -history -of-japan -honch%C3%B4 –
nenreki -zue-253473
Fig. 5 – Diagrama lui Mark Winn: Hector Garcia și Francesc
Miralles, IKIGAI Secrete Japoneze pentru o viață lungă și fericită ,
Traducerea din spaniolă de Camelia Dinică, Editura Humanitas,
Bucuresti, 2017
Fig.6-Cocor origami:

Fig.7-ikebana: nhttps://www.nytimes.com/2017/11/06/t –
magazine/ikebana -japanese -flower -art.html
Fig. 8 – Yōshū Chikanobu, Ceremonia ceaiului, 1895,
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Y%C5%8Dsh%C5%A B_
Chikanobu_Cha_no_yu.jpg
Fig. 9 – Teatru Kabuki :
http://clevelandteapartypatriots.blogspot.com/2017/05/obamacare –
repeal -replace -or-just-more.html
Fig. 10 – Teatru Bunraku:
https://steemit.com/culture/@singa/japanese -theater -bunraku –
history -and-modernity
Fig. 11 – Katsushika Hokusai, Marele val din Kanagawa, 26 cm x
38 cm, 1829 –1832:
https://en.wikipedia.org/wiki/The_Great_Wave_off_Kanagawa
Fig. 12 – Hiroshi Yoshida, In a Temple Yard , 1935, 40.98 x 27.31
cm: https://www.1stdibs.com/art/prints -works -on-paper/landscape –
prints -works -on-paper/hiroshi -yoshida -temple -yard/id -a_135326/
Fig. 13 – HIROSHI YOSHIDA, Kameidô Bridge , 1927:
https://it.wikipedia.org/wiki/Hiroshi_Yoshida

65
Fig. 14 – Kitagawa Utamaro – Hairdresser (Kamiyui) – from the
series 'Twelve types of women's handicraft (Fujin tewaza juniko) ':
https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Kitagawa_Utamaro_ –
_Hairdresser_(Kamiyui)_ –
_from_the_series_%27Twelve_types_of_women%27s_handicraft_(
Fujin_tewaza_juniko)%27_ -_Google_Art_Project.jpg
Fig. 15 – Kitagawa Utam aro, A Woman and a Cat ,1793 –1794,
https://ukiyo -e.org/image/met/DP141291
Fig. 16 – Sesshu Toyo Oda, THREE SCROLLS, INK AND LIGHT
COLOR ON FIGURE,
https://www.invaluable.co.uk/auction -lot/sesshu -toyo-japanese –
1420 -1506 -4b343a1a75
Fig. 17 – Sesshu Toyo Oda, Haboku -Sansui (Landscape with ink
broken), 1413,111.5 × 75.8 cm:
http://www.theartwolf.com/landscapes/sesshu -toyo-landscape -ink-
broken.htm
Fig. 18 – Sesshu Toyo Oda, Flowers and Birds of the Four Seasons ,
Muromachi period,
http://www.tnm.jp/modules/r_free _page/index.php?id=1889&lang=
en
Fig. 18.b – Interior Japonez: http://idealnijdom.ru/interer -spalni -v-
yaponskom -stile/
Fig. 19 – Schiță obținere material in:
http://www.madehow.com/Volume -4/Linen.html
Fig. 20 – Schiță obținere material in:
http://www.madeho w.com/Volume -4/Linen.html

66
Fig. 21 – In în diferite stagii:
https://theswatchbook.offsetwarehouse.com/2015/01/26/series -on-
fibres -how-is-linen -made/
Fig. 22 -Cum se obține bumbacul:
http://www.shallowfashion.com/how -to-blog/2016/6/19/knit –
fabrics -vs-woven -fabrics
Fig. 23 – Tehnica sumi -e, arhiva proprie
Fig. 24 – Tehnica sumi -e, https://punktum.ru/archives/1224
Fig. 25 – Tehnica sumi -e, Kay Morrissey Thompson, THE ART
AND TECHNIQUE OF SUMI -E JAPANESE INK PAINTING ,
Editura Tuttle Publishing,2017
Fig. 26 – Tehnica sumi -e, https://punktum.ru/archives/1224
Fig. 27 – Schiță provizorie lucrare 1 – arhivă proprie
Fig. 28 – Schiță provizorie lucrare 2 – arhivă proprie
Fig. 29 – Schiță provizorie lucrare 3 – arhivă proprie
Fig. 30 – Schiță provizorie lucrare 4 – arhivă proprie
Fig. 31 – Schiță provizorie lucrare 5 – arhivă proprie
Fig. 32 – Schiță provizorie lucrare 6 – arhivă proprie
Fig. 33 – Schiță lucrare 7 – arhivă proprie
Fig. 34 – Machetă împâslită – arhivă proprie
Fig. 35 – Proiectarea lucrării în atelier – arhivă proprie
Fig. 36 – Ac pentru împaslire:
https://crafts.tutsplus.com/tutorials/how -to-make -a-cute-needle –
felted -bunny -for-easter –craft-18908

67
Fig. 37 – Procesul de împâslire: https://www.wikihow.com/Needle –
Felt
Fig. 38 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 39 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 40 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 41 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 42 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 43 – Stadiu împâslire , detaliu – arhivă proprie
Fig. 44 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 45 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 46 – Panou III împâslit, față -verso – arhivă proprie
Fig. 47 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 48 – Stadiu împâslire, în lucru – arhivă proprie
Fig. 49 – Stadiu împâslire, în lucru detaliu – arhivă proprie
Fig. 50 – Stadiu împâslire – arhivă proprie
Fig. 51 – Panou I împâslit, față -verso – arhivă proprie
Fig. 52 – Stadiu împâslire, în lucru detaliu – arhivă proprie
Fig. 53 – Stadiu împâslire, în lucru detaliu – arhivă proprie
Fig. 54 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 55 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 56 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 57 -Stadiu î mpâslire, detaliu – arhivă proprie

68
Fig. 58 – Panou II împâslit, față -verso – arhiva proprie
Fig. 59 – Tehnica împâslirii cu apa și săpun, arhivă proprie
Fig. 60 – Stadiu împâslire, în lucru detaliu – arhivă proprie
Fig. 61 – Stadiu împâslire, detaliu – arhivă proprie
Fig. 62 -Lucrare finală