pentru obținerea gradului didactic I în învățământ, sesiunea 2016 – 2018 Coordonator științific, prof. univ. dr. SIMONA ANTOFI Candidat, MIHAELA… [609075]

1
UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS , GALAȚI
FACULTATEA DE LITERE

ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ
A LITERATURII
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL

Lucrare metodico – științifică
pentru obținerea gradului didactic I în învățământ,
sesiunea 2016 – 2018

Coordonator științific,
prof. univ. dr. SIMONA ANTOFI

Candidat: [anonimizat]

2

UNIVERSITATEA DUNĂREA DE JOS , GALAȚI
FACULTATEA DE LITERE

ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ
A LITERATURII
ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL LICEAL

Coordonator științific :
prof. univ. dr. SIMONA ANTOFI

Profesor:
MIHAELA HARABAGIU (CAPRIȘ)

3

Există un singur obiect de studiu pentru educație
și acela este viața în toate manifestările ei.

Alfred North Whitehead

4

CUPRINS

ARGUMENT …………………………………………………………………………………. 5
CAPITOLUL I – Interdisciplinaritatea – modalitate inovatoare
de organizare a procesului didactic …………………………………………………………8
I. 1 Elemente teoretice …………………………………………………………………..9
I. 2 Importanța educației interdisciplinare la nivel liceal ……………………13
CAPITOLUL II – Literatura, gastronomia și alte forme de artă …………..19
II. 1. Delimitări conceptuale …………………………………………………………20
II.2. Discursul gastronomic în literatură ………………………………………22
II.3. La masă cu scriitorii…………………………………………………………….27
II.4.Ritualul mesei și personajele literare ……………………………………….33
II.4.1. Hanu Ancuței – ritualul povestirii
II. 4.2. Ciocoii vechi și noi – petrecerile ˶cu cheltuială ̋
II.4.3. Povestea lui Harap – Alb – la curtea Împăratului Roș
II.4.4. Repausul dominical – la masă cu amicii
II.4.5. Enigma Otiliei – gustul banilor
CAPITOLUL III – Modele de abordări interdisciplinare a literaturii ….. 47
III.1 Proiect didactic interdisciplinar – Aromele poeziilor …………………… 48
III. 2 Opționalul de dezbateri ………………………………………………………..61
III. 3. Instrumentele TIC în abordarea interdisciplinară a literaturii …..66
CONCLUZII ………………………………………………………………. 84
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………86

5

ARGUMENT

În lucrarea de față propunem o manieră aparte prin care disciplina limba și literatura
română poate ajunge la sufletul și la mintea elevilor de liceu: abordarea interdisciplinară.
Trăind într-o lume în care informația se găsește foarte ușor pe internet, iar timpul pentru
lectură este din ce în ce mai limitat, profesorul se vede nevoit să se adapteze în funcție de
interesele elevilor și să vină în întâmpinarea nevoilor pe care aceștia le au în prezent.
Premisa de la care pornim este următoarea: literatura poate fi iubită de elevi, îi poate
atrage în mrejele ei oferindu-le modele pentru viață și îi poate ajuta să se dezvolte, atâta
vreme cât ea nu este impusă, oferită cu forța. Literatura trebuie descoperită, îndrăgită,
discutată, contestată și primită în cele din urmă în viața fiecăruia precum hrana. Această
analogie nu este întâmplătoare: Ținând seama de faptul că am privilegiul de a preda limba și
literatura română la un liceu de industrie alimentară, am considerat că ar fi potrivit să mă
folosesc de cunoștințele gastronomice ale elevilor mei în călătoria fascinantă prin lumea
cărților. Lucrarea Abordare interdisciplinară a literaturii în învățământul liceal prezintă
câteva direcții pe care le poate avea în vedere profesorul în misiunea sa de a-i ajuta pe
adolescenți să descopere savoarea cuvântului . Abordarea interdisciplinară presupune
valorificarea informației, transferul de cunoștințe dintr-un domeniu în altul. Mai mult decât
atât, se poate face foarte ușor trecerea de la conceptele teoretice la aplicațiile practice atât de
necesare în existența cotidiană.
În general, abordarea interdisciplinară a literaturii presupune apropierea textului de
alte forme de exprimare artistică: muzică, pictură, artă grafică, sculptură, artă
cinematografică , fotografie etc. Profesorul are permanent în vedere educarea gustului
pentru frumos în rândul elevilor invitându-i să observe și să descopere, provocându-i apoi în
conversații sau în dezbateri în care își pot exprima sincer punctul de vedere.
În literatură găsim numeroase secvențe care fac trimitere la un alt fel de artă,
gastronomia , lucru care demonstrează că există o atracție mai mult sau mai puțin conștientă a
scriitorilor spre acest domeniu. ˶ Literatura română are câteva pagini bune după care îți lasă gura
apă. Și câțiva scriitori cărora li s-a dus vestea de gurmanzi și pentru care o porție de scris merge ca
unsă cu o masă copioasă ̋ 1, remarca jurnalista Florentina Ciuverca într-un articol din Evenimentul

1 Ciuverca, Florentina, Marii mâncăi ai lumii literare , (Evenimentul zilei , 25 iulie 2008, http://evz.ro/marii-
mancai-ai-lumii-literare-813633.html ).

6
zilei. Lucrarea își propune să urmărească acest fenomen în lumea literelor, prin parcurgerea
unor texte din proza scriitorilor români printr-o grilă de lectură mai puțin cunoscută.
Analizând semnificațiile codului alimentar din diverse opere literare vom avea în vedere și
unele aspecte biografice, pentru a crea o imagine de ansamblu asupra relației dintre literatură
și arta culinară, de-a lungul timpului. Demersul are la bază atât un motiv subiectiv, respectiv
pasiunea pentru temă, cât și două motive obiective: pe de o parte, numărul redus al studiilor
în domeniu, pe de altă parte, prezentarea unei grile inovatoare de receptare a textelor literare.
De asemenea, am făcut apel și la interesul elevilor noștri pentru tot ceea ce înseamnă
telefon, tabletă, rețele de socializare etc. Cursul ICT pentru predare și învățare desfășurat în
Spania în cadrul proiectului Erasmus + ˶Innovation, originality and applicability in teaching
using ICT ̋ a reprezentat o sursă de inspirație pentru folosirea unei varietăți de instrumente
care pot deschide noi posibilități în sălile de clasă. Instrumentele TIC și abilitățile de lucru
pe calculator ale elevilor sunt resurse de care profesorul trebuie să se folosească, într-o epocă
în care tehnologia a intrat atât de mult în viața cotidiană. Încercând să exploatăm aceste
interese, am desfășurat împreună cu alți colegi de limba și literatura română proiectul De la
Gutenberg la Google – pasiunea mea, lectura . Prin booktrailer , elevii sunt invitați să
promoveze o carte citită cu ajutorul mijloacele web. Elevii răspund foarte bine la provocările
de acest tip, simt că școala se apropie mai mult de preocupările lor.
Curiozitatea, dorința tinerilor de a descopri lucruri noi și de a-și folosi potențialul
creativ pentru a construi a fost remarcat și în cadrul dezbaterilor , unde activitatea vizează
abilitatea elevilor de a se documenta. Având la îndemână atâtea resurse, trăind într-o eră în
care informația se găsește foarte ușor cu ajutorul internetului, este de la sine înțeles că
literatura trebuie pusă în relație și cu alte discipline.
Conținutul lucrării metodico-științifice urmărește aspectele prezentate mai sus,
evidențiind atât aspectele teoretice, cât și cele practice de abordare a literaturii printr-o grilă
interdisciplinară, la nivelul claselor de liceu.
CAPITOLUL I – Interdisciplinaritatea – modalitate inovatoare de organizare a
procesului didactic prezentă o clarificare a conceptelor, precum și importanța și necesitatea
interdisciplinarității la nivel liceal.
CAPITOLUL II – Literatura, gastronomia și alte forme de artă are în vedere
preocuparea scriitorilor pentru arta culinară și transpunerea acesteia în opera literară, făcând
trimitere atât la texte din literatura română, cât și din literatura universală. De asemenea, am
analizat ritualul mesei în câteva secvențe narative din operele studiate de elevi, scrise de
Nicolae Filimon, Ion Creangă, I.L. Caragiale, Mihail Sadoveanu și George Călinescu.

7
CAPITOLUL III – Modele de abordări interdisciplinare a literaturii oferă câteva
sugestii cu specific didactic: proiectul interdisciplinar, opționalul de dezbateri și proiecte
didactice care au în vedere atât folosirea metodelor tradiționale, cât și a celor moderne,
exploatând instrumentele TIC.
Experiența profesorului de liceu cumulată cu provocările meseriei de părinte ne-au
cofirmat faptul că fiecare copil este unic, având un potențial care trebuie valorificat. Încercăm
să avem în vedere acest aspect în procesul educativ pe care-l desfășurăm. Fiecare copil învață
în ritmul său și în felul său, în funcție de interesele și de aptitudinile pe care le are. Copiii
trebuie ajutați să se dezvolte creativ atât în timpul orelor de curs, cât și în afara lor. Limba și
literatura română le oferă destul de multe oportunități în acest sens, mai ales atunci când
sarcinile de lucru fac apel și la alte domenii ale cunoașterii.

8
Capitolul I
Interdisciplinaritatea – modalitate inovatoare de organizare
a procesului didactic
Precizări terminologice. Importanța educației interdisciplinare la nivel liceal

Dorința de a crea un sistem de educație cât mai atractiv și în același timp eficient
reprezintă o preocupare permanentă a dascălilor. Această atitudine este firească, deoarece
societatea este în continuă transformare, iar școala trebuie să se adapteze în acest sens. Cu
toate că drumul a mai fost rătăcit, se încearcă păstrarea unei căi potrivite. Școala din Atena
înfățișează într-o formă alegorică Binele, Adevărul și Frumusețea alături de Muzică, Poezie,
Filosofie, Înțelepciune . Fresca lui Rafael are în centru două personaje simbolice: Platon și
Aristotel dezbat problema cunoașterii, venind fiecare cu propria viziune. Platon arată cu
degetul spre cer, susținând teoria despre lumea Ideilor care se află dincolo de realitatea
vizibilă. Aristotel ține mâna îndreptată spre pământ, susținând observarea lumii din jurul
nostru, cunoașterea raționalistă a Universului.
Un sistem ideal de învățământ nu există. Nicăieri în lume, în niciun moment din
istorie, nu a fost găsită o rețetă general valabilă, deoarece acest proces presupune lucrul cu
oamenii, cu indivizi care au personalitate proprie. Toți actorii implicați în actul educativ îi
găsesc acestuia câte un neajuns: Elevii vor găsi întotdeauna motive să se plângă de școală,
deoarece trebuie să depună un efort intelectual care le răpește din timpul pentru alte activități
specifice vârstei, care-i atrag mult mai mult. Părin ții sunt adesea nemulțumiți că ˶școala nu
mai este ca altădată, acum nu se mai învață carte.̋ Profesorii, care au fost odată elevi și au
poate la rândul lor copii, înțeleg toate aceste frământări. Tocmai de aceea încearcă să
Rafael, Școala din Atena

9
găsească mereu metodele și strategiile didactice potrivite pentru a face orele de curs mai
frumoase, mai atractive și în același timp utile, modelând și dezvoltând personalitatea
elevilor…
Încă din 1825, istoricul Jules Michelet anticipa în Discursul asupra unității științelor
o formă de organizare a procesului educativ sub forma unei abordări interdisciplinare, din ce
în ce mai agreată astăzi de către profesori: ˶Înțeleapta Antichitate ne -a învățat că Muzele sunt
surori… Cunoașterea este una singură: limbile, literatura, istoria, fizica, matematica, filozofia,
ramuri ale învățării care par îndepărtate, sunt de fapt apropiate, sau, mai bine spus, se
combină pentru a forma un sistem pe care, datorită limitelor noastre, îl percepem în
succesiune, sub formă de părți distincte. Dar, va veni o zi când vom încerca să percepem
armonia impresionantă a științei. Acesta este de fapt sensul progresului cunoașterii umane:
mai întâi știință, apoi științe și din nou știință.̋ 2

I.1. Precizări terminologice
Având o viziune interdisciplinară, profesorul are în vedere valorificarea informației la
care elevii au acces, folosirea tehnicilor și strategiilor didactice care fac posibilă depășirea
unor granițe, favorizând transferul de cunoștințe dintr-un domeniu în altul. Acest demers
pedagogic le deschide elevilor orizontul de cunoaștere, le permite să realizeze conexiuni între
disciplinele studiate. De altfel, Gilbert Leroy este de părere că ˶Pedagogia ni se înfățișează ca
o știință interdisciplinară de sinteză și de aplicație, care, pentru rezolvarea propriilor sale
probleme, recurge la elemente de explicație, împrumutate de la alte discipline teoretice ̋ .3
Încă din Antichitate se poate întâlni ideea de interdisciplinaritate . Sofiștii greci aveau
în vedere programul enkyklios paidea , un învățământ circular prin care discipolul cuprindea
un orizont unitar al educației intelectuale. Mai târziu, Umanismul a avut în vedere idealul
omului universal capabil să cunoască totul, cu atât mai mult cu cât în secolul al XIV – lea nu
exista o delimitare atât de clară a științelor. În ultima vreme, în pedagogie a revenit ideea că
educarea elevilor trebuie să se axeze pe o abordare interdisciplinară și transdisciplinară, după
ce ani la rând a fost promovată specializarea în funcție de interesele și aptitudinile elevului,
lucru care a dus la o limitare a capacității acestuia de a percepe lumea în ansamblu.
Experiența pedagogică a demonstrat faptul că studierea pe discipline are dezavantajul
că folosește numai fragmentar aspecte din realitate, scăpând din vedere perceperea unitară și

2 Apud Văideanu, George, Educația la frontiera dintre milenii , Editura Politică, București, 1988, p. 247.
3 Leroy, Gilbert, Dialogul în educație , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974, p.90

10
coerentă a fenomenelor. În felul acesta realitatea devine artificială, fiecare disciplină de
studiu prezentându-se ca un domeniu închis. Experimental, în Finlanda se încearcă deja
eliminarea disciplinelor de sine stătătoare și abordarea integrată a curriculum-ului școlar.
Deocamdată, acest lucru se realizează în învățământul românesc doar la grădiniță și la clasele
mici. Cel mai puternic argument pentru integrarea curriculum-ului este chiar faptul că viața
nu este împărțită pe deiscipline, după J. Moffett. Pentru ca elevii să se dezvolte atât personal,
cât și social, trebuie ca școala să se apropie mai mult de viața reală oferindu-le posibilitatea
de a pune teoria în practică. Prin predarea integrată nu se are în vedere o singură disciplină de
studiu, ci un conținut unitar, comun mai multor discipline. Elevii au astfel ocazia de a-și
dezvolta creativitatea și de a se manifesta liber. Într-o lume în care tehnologia se dezvoltă
amețitor de repede, și în care suntem confruntați cu o adevărată explozie informațională,
organizarea clasică a procesului didactic devine insuficientă, impunându-se eliminarea
barierelor disciplinare.
Definirea interdisciplinarității
Conceptul de interdisciplinaritate își are originea în spațiul cercetării științifice, iar în
domeniul educației reprezintă o intersecție între ˶conceperea conținuturilor în perspectivă
interdisciplinară și proiectarea și organizarea proceselor didactice în viziune interdisciplinară.̋
4 În DEX termenul este prezentat astfel: INTERDISCIPLINARITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea
ce este interdisciplinar. 2. Transfer de concepte și metodologie dintr-o disciplină ( 2) în alta
pentru a permite abordarea mai adecvată a problemelor cercetate. – Din fr.
interdisciplinarité.
În pedagogie există mai multe definiții pentru interdisciplinaritate : Constantin Cucoș
o prezintă ca ˶formă a cooperării între discipline diferite cu privire la o problematică a cărei
complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergență și o combinare prudentă a mai
multor puncte de vedere.̋ 5 În opinia lui G. Văideanu, interdisciplinaritatea „implică un
anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoașterii și diferite abordări, ca și
utilizarea unui limbaj comun permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic.̋ 6
Termenul trebuie pus în relație cu alte concepte corelative: monodisciplinaritate,
multidisciplinaritate, pluridisciplinaritate și transdisciplinaritate.
Monodisciplinaritatea se referă la sistemul de învățare care este bazat pe discipline
independente, oferindu-i elevului o evoluție lineară și gradual ascendentă pe un traseu de

4 Cucoș,Constantin, Pedagogie , Editura Polirom, Iași, 2014, p. 272.
5 Ibidem.
6 Văideanu, George , Educația la frontiera dintre milenii , Editura Politică, 1988, p. 250.

11
cunoaștere finit. Se îndepărtează uneori de realitate, punând accent pe conținuturile învățării
și uitând de elev.
Pluridisciplinaritatea are în vedere abordarea unei teme sau a unei probleme abordate
de mai multe discipline, cu metodologii specifice. Fiecare disciplină este independentă față de
celelalte, menținându-și propria stuctură. Cele mai clare demersuri în acest sens se realizează
între discipline înrudite (din aceeași arie curriculară) sau care se pot înrudi prin tema
discutată.
Presupune o diferență de perspectivă, are un grad înalt de specializare și conduce adesea la o
supraîncărcare a programelor școlare
Transdisciplinaritatea constituie forma superioară a învățării integrate și presupune
întrepătrunderea mai multor discipline în analiza unei probleme într-o formă inedită, putând
conduce la descoperirea unui nou domeniu de cunoaștere. Lucian Ciolan afirmă că abordarea
transdisciplinară favorizează înțelegerea și învățarea autentică, deoarece este centrată pe viața
reală. ˶Abordarea transdisciplinară plasează procesele individuale de învățare ale elevilor,
nevoile, interesele și caracteristicile acestora în centrul experiențelor de învățare. Se produce
o responsabilizare a elevilor în raport cu propria învățare, prin participarea directă la toate
etapele procesului și prin structurarea instruirii în jurul marilor probleme sau provocări ale
lumii contemporane, la care, până la urmă, fiecare trebuie să poată da un răspuns.̋ 7
Favorizează dezvoltarea unei viziuni globale, dar folosită în exces și fără rigoare,
poate duce la acumularea unor lacune.
Interdisciplinaritatea se bazează pe organizarea conținuturilor având în vedere
transferurile noțiunilor dintr-un domeniu în altul. Demersul didactic nu mai este organizat în
funcție de conținut, depășindu-se granițele disciplinei pentru a avea în vedere în primul rând
competențe transversale. ˶Aici, conținutul și procedurile disciplinelor individuale sunt
depășite; de exemplu, luarea de decizii și rezolvarea de probleme implică aceleași principii,
indiferent de discipline.̋ 😯 temă abordată poate fi ˶laitmotivul în muzică și poezie ̋. De
asemenea, în cazul celor două domenii se poate realiza un transfer al strategiilor și metodelor
de cunoaștere prin investigație, proiect sau portofoliu.
În învățământul preuniversitar, conform lui G.Văideanu, se pot identifica trei direcții
ale interdisciplinarității:
1.la nivelul autorilor de planuri, programe, manuale școlare, teste sau fișe de evaluare;

7 Ciolan, Lucian, Învățarea integrată: Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar , Editura Polirom,
Iași, 2008, p. 131.

12
2. puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare-evaluare (în
acest caz programele rămân neschimbate);
3. prin intermediul activităților nonformale sau extrașcolare.9
Educația interdisciplinară cea mai accesibilă este în prezent relizată prin intermediul
activităților extracurriculare, în care profesorii pot colabora mai ușor, iar elevii au mai multă
libertate de exprimare. La rândul lor, manualele alternative propun diverse abordări ale
conținuturilor din programă, lăsându-i profesorului libertatea de aorganiza demersul didactic
așa cum crede că este potrivit. ˶Manualele alternative sunt necesare pentru că nici profesorii
nu sunt identici, și nici elevii. Nu există elevul «în general», neutru, unul și același, căruia să-
i prescriem o evoluție standard în școală; neurobiologia și psihologia demonstrează
diferențele individuale ale fiecăruia dintre noi (abilități diferite, ritmuri diferite, interese
diferite, chiar tipuri diferite de «inteligențe»). În acest sens, o societate modernă trebuie să-și
propună valorizarea potențialului fiecăruia, nu numai pentru că acesta este un ideal
respectabil, ci și pentru că are nevoie de cetățeni bine formați și eficienți. Din această
perspectivă, primează formarea unor competențe, a cunoașterii de tip procedural care permite
asimilarea de noi informații și operarea cu acestea, iar nu simple acumulări de cunoștințe, ca
în didactica tradițională ̋ . 10
Scopul interdisciplinarității
În desfășurarea lecțiilor, profesorii pot căuta teme comune pentru diferite obiecte de
studiu, aplicând metode eficiente de învățare. De altfel, în programele școlare și în planul de
învățământ se regăsesc sugerate câteva demersuri interdisciplinare la nivelul corelațiilor
minimale obligatorii. Se poate ajunge astfel la atingerea unor obiective de învățare de ordin
înalt, cunoscute sub denumirea de higher order learning objectives : rezolvarea de probleme,
luarea deciziilor, însușirea unor metode și tehnici de învățare eficientă, dezvoltarea gândirii
critice, abilitatea de a lucra individual și în echipă, antreprenoriatul etc. Competențele cu
caracter generic pot fi ușor transferate dintr-o discilpină în alta, dar mai important este faptul
că pot fi transferate în situațiile din viața cotidiană din afara clasei. În felul acesta școala își
atinge unul dintre obiectivele esențiale, acela de a exploata aptitudinile, înclinațiile și
interesele elevilor. Astfel, scopul abordării interdisciplinare este îndreptat spre formarea

8 D’Hainaut L., Lawton D., Sursele unei reforme a conținuturilor axate pe educația permanentă/ Programul
de învățare și educație permanentă, București, 1998, p.338.
9 Văideanu, George, op. cit, p. 250.
10Ghid metodologic. Aria curriculară ˶Limbă și comunicare ̋ . Liceu, M.E.C., C.N.C.., Editura Aramis Print,
București, 2002, p. 21.

13
profesională multiplă a elevului, modelând personalități armonioase, deschise creativ spre
diverse domenii profesionale: medicină, inginerie, arhitectură, comerț etc.

I. 2. Importanța educației interdisciplinare la nivel liceal
În sistemul de educație din România există un document normativ obigatoriu stabilit
de Minister, care fixează numărul disciplinelor de învățământ, în consonanță cu profilul
școlii, pe ani (clase) de studiu și pe clicluri. Planul cadru de învățământ este structurat în
șapte arii curriculare Limbă și comunicare, Matematică și științe ale naturii, Om și societate,
Arte, Educație fizică și sport, Tehnologii, Consiliere și orientare.
Disciplinele sunt grupate în funcție de obiectivele de formare pe care le au în comun.
Raportul dintre ariile curriculare se modifică în funcție de vârsta elevilor și de specificul
ciclurilor curriculare. De exemplu, Programa școlară pentru limba și literatura română,
clasa a IX-a, precizează: ,,Potrivit planurilor-cadru de învățământ în vigoare, disciplinei
limba și literatura română îi sunt alocate trei ore pe săptămână în trunchiul comun, la
toate filierele, profilurile și specializările”.11 În cadrul unor unor programe pentru
învățământul preuniversitar se operează cu ˶orientări tematice ̋ care-i permit profesorului o
anumită libertate în alegerea sau propunerea conținuturilor, adaptându-le realității concrete în
care trăim. Unele texte literare au un limbaj cu foarte multe arhaisme și regionalisme, fiind mai puțin
accesibile elevilor.
Cu toate acestea, pentru a realiza o educație interdisciplinară eficientă, ar trebui regândite
conținuturile, programele, manualele școlare, ˶în perspectiva conexiunilor posibile și necesare
sub raport epistemologic și pedagogic. ̋ 12 De asemenea, trebuie avute în vedere unele
schimbări radicale pentru organizarea unui siste de învâ țământ modern: ˶regândirea învățării
și a evaluării în perspective educației permanente, introducerea învățării în clase – biblioteci
dotate și organizate potrivit trebuințelor a 2-3 discipline, extinderea învățării în grupe mici,
(…) predarea – învățarea realizată în echipe de profesori pentru temele-cheie, realizarea de
către elevi de referate cu character bi- sau multi- disciplinar etc.̋ 13 Din această ecuație nu
poate lipsi, desigur, învățarea asistată de calculator, introducerea instrumentelor TIC în
procesul didactic fiind mai mult decât necesar în zilele noastre.
Avantajele unei abordări interdisciplinare:
 clarifică mai bine și cu mai multă ușurință o anumită temă;

11 Progama școlară de limba și literatura română pentru clasa a IX – a, Ministerul Educației, Cercetării și
Inovării, București, 2009, p. 2.
12 Văideanu, George, op. cit., p. 252.

14
 elevul dobândește informații despre procese, fenomene care vor fi aprofundate pe
parcursul anilor școlari viitori;
 permite aplicarea cunoștințelor teoretice în domenii diferite;
 crearea unor structuri mentale flexibile;
 favorozează rezolvarea problemelor noi;
 încurajează folosirea metodelor activ-participative;
 lărgește orizontul de cunoaștere;
 dezvoltă potențialul de adaptare al elevilor
La nivel liceal profesorii pot avea în vedere cele trei tipuri de abordări: pluridisciplinar,
interdisciplinar, transdisciplinar. Se poate începe cu varianta cea mai apropiată de modelul
disciplinar existent ajungându-se progresiv la înlăturarea barierelor disciplinare sau poate
chiar mai departe, în viitor.

La orele de literatură, aceste noțiuni sunt intrinseci procesului de interpretare a
textelor. De multe ori, chiar opera literară obligă la realizarea unor conexiuni între diferite
discipline. Astfel, elevii transferă metode din diverse domenii ale cunoașterii în cel al
literaturii și le aplică în vederea interpretării textului artistic. Analizând conceptul de artă, Ion
Pascadi afirma: ˶Arta valoroasă s-a caracterizat dintotdeauna printr-o strânsă legătură cu
viața, prin încercarea de a descifra sensurile umane esențiale ̋ .14
Opera literară conține sensuri care se cer descifrate, interpretate și înțelese, de aceea
se apelează de multe ori la domeniile care cultivă limbajul artistic: muzica, pictura, sculptura,
arhitectura, dansul, teatrul, filmul, fotografia. De exemplu, chiar manualele oferă uneori

13 Ibidem, pp. 253 – 254.
14 Pascadi, Ion, Idealul și valoarea estetică , Editura Politică, București, 1966, p. 102. ?

transdisciplinaritatea

interdisciplinaritatea

pluridisciplinaritatea

disciplinaritatea

15
ilustrații la anumite opere litarare. (Elevii pot analiza relația dintre o poezie și o pictură sau o
fotografie – Ce sugerează imaginea?; Care sunt asemănările dintre imagine și text?; Care
sunt formele de transmitere a mesajului artistic? ) La clasa a XI-a, programa școlară
sugerează următoarele teme de discuție: Natura în poezia și pictura romantică, Pictura
religioasă medievală, Universul rural în poezie și în pictură.15
De asemenea, foarte utilă este compararea unei ecranizări cu opera literară propriu-
zisă (romanul și filmul Moromeții : În ce măsură scenariul filmului respectă nucleul epic al
cărții? Cum vi se par personajele? Ce părere aveți despre regie? etc.). Vizionarea unui
spectacol sau punerea în scenă a unor secvențe din opera dramatică studiată sunt alte ocazii
de manifestare a transdisciplinarității. La clasa a IX-a, pentru profilurile și specializările cu 3
ore pe săptămână în trunchiul comun, se recomandă studiul unei creații cinematografice.
Domeniul Literatură este structurat modular astfel: 1. Ficțiunea literară 2. Ficțiune și
realitate și 3. Literatura și alte arte. Modulul Literatura și alte arte: literatură și
cinematografie recomandă studierea creațiilor cinematografice astfel încât să se realizeze
conexiuni între literatură și alte limbaje artistice. Alegerea filmelor trebuie făcută în funcție
de temele precizate la puctul 1 (Ficțiunea literară). Anexa consemnează liste de exemple care
facilitează alegerea textelor în vederea analizai. Sunt marcate ecranizările după opera de Ioan
Slavici, Ion Creangă, I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu,
Marin Preda, Geo Bogza, Franz Kafka, William Shakespeare, Stanislaw Lem ș.a.16 Vor fi
avute în vedere următoarele noțiuni specifice artei cinematografice: scenariu, imagine, regie,
interpretare actoricească, coloană sonoră. De asemenea, se precizează: ˶Profesorii au
libertatea de a selecta atât metodele pe care le consideră cele mai adecvate pentru atingerea
finalităților vizate, cât și temele și textele pentru studiu ̋ . 17
La acestea se adaugă disciplinele din celelalte arii curriculare: istorie, geografie,
filozofie, psihologie etc. De exemplu, studierea nuvelei Alexandru Lăpușneanul de Costache
Negruzzi impune relația literatură – istorie, analiza romanului Pădurea spânzuraților de
Liviu Rebreanu se bazează pe relația literatură – psihologie, poezia lui Lucian Blaga se
bazează pe analogia cu filosofia etc.
De asemenea, interdisciplinaritatea se asociază și cu strategii didactice inovatoare,
oferite de TIC (Tehnologia Informației și Comunicării). Inovațiile artistice iau amploare în
secolul al XX – lea, atât în poezie și în roman, cât și în muzică sau în domeniul artelor

15 Programa școlară de limba și literatura română pentru clasa a XI – a , nr.3252/ 13.02.2006, p. 8.
16 Progama școlară de limba și literatura română pentru clasa a IX – a , Ministerul Educației, Cercetării și
Inovării, București, 2009, p.15.

16
plastice. Prin dezvoltarea televiziunii și a tehnicii computerizate, vizualul capătă în arta
actuală capătă o importanță deosebită. Chiar și ficțiunea suferă această influență și se
manifestă prin tehnici moderne (fotografie, film, înregistrare audio-video). Totuși, această
dezvoltare fără precedent a științelor nu înlătură literatura, ci îi creează noi condiții pentru a
se manifesta.
Utilizarea instrumentelor TIC în cadrul orelor de limba și literatura română este foarte
apreciată de elevi. Folosirea lor face ca lecția să fie mai atractivă, mai ales când sunt
introduse elemente de interactivitate. Motivația elevilor crește, devenind cu toții implicați în
ceea ce fac. Acest demers didactic stimulează formarea și dezvoltarea capacităților
intelectuale ale elevilor, precum și abilitatea de a lucra independent sau în echipă. De
asemenea, se reduce foarte mult timpul necesar însușirii cunoștințelor și al celui de
transmitere a informațiilor. Profesorul descoperă mai ușor noi metode interactive potrivite
pentru lecții, eliminând dificultățile pe care le-ar întîmpina în predarea conținuturilor, iar
evaluările pot fi mult mai concludente. În plus, se pot dezvolta proiecte care au legătură cu
realitatea cotidiană. Calculatorul îi oferă profesorului reale posibilități de individualizare a
instruirii, transformându-se dintr-un mijloc de transmitere a informației într-un instrument ce
oferă programe de învățare adaptate conduitei și cunoștințelor elevului.
În plus, pot fi realizate și conexiuni mai îndrăznețe, cu forme de artă mai puțin
cunoscute, cum ar fi gastronomia. În cadrul unui liceu de industrie alimentară, legătura dintre
literatură și arta gastronomică este mai la îndemână. Profesorul se sprijină pe noțiunile pe
care elevii le-au dobândit deja la discipline tehnologice precum Tehnica servirii sau Tehnica
culinară. Astfel, pornind de la textul literar Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu, se poate
realiza o abordare interdisciplinară a unei teme precum Ritualul mesei și ritualul povestirii .
Cum preocuparea pentru alimentație face parte până la urmă din viața fiecăruia, cu siguranță
o astfel de temă ar trezi interesul elevilor de la orice liceu, indiferent de profil, având la
îndemână Codul bunelor maniere , de exemplu. Această abordare este foarte generoasă,
deschizând căi nelimitate de explorare a multor opere din programa școlară. Receptarea
textului literar prin prisma experiențelor gastronomice poate reprezenta o formă inedită și
atractivă de a-i apropia pe elevi de literatură.
Prin lectura unui text litarar, elevii sunt chemați să trăiască anumite emoții. Din
păcate, uneori literatura studiată în școală se învață, nu se ˶simte ̋ . Elevii ajung să fie speriați
de eseuri, referate, concepte operaționale precum perspectivă narativă, nucleu epic, eu liric

17 Ibidem.

17
etc. Profesorul ar trebui să fie preocupat mai mult de stimularea gustului pentru lectură, nu de
acumularea unor informații fără sare și piper , prea puțin importante pentru elevi. Aceștia ar
trebui să savureze opera literară, să trăiască anumite emoții citind-o. De altfel, în programa de
limba și literatura română, la clasa a IX-a sunt vizate, printre altele, următoarele valori și
atitudini: ˶Cultivarea interesului pentru lectură și a plăcerii de a citi ̋ .18
Se știe că la vârsta adolescenței se manifestă negativismul, atitudinea de respingerea
a autorității, nonconformismul, emanciparea. În grupurile de tineri moda și imitația sunt
factori extrem de dinamici, de aceea trebuie ca profesorul să aibă în vedere protejarea
adolescentului de efectele kitsch-ului, orientându-i opțiunile spre sfera valorilor.19 Oamenii,
indiferent de vârstă, sunt atrași de frumos, însă din păcate în liceu singura disciplină care
cultivă gustul estetic al elevilor a rămas limba și literatura română. Tocmai din acest motiv,
trimiterea la muzică, artele plastice sau chiar arta gastronomică devine chiar o obligație
pentru profesor.
Limitele unei abordări interdisciplinare
Trebuie precizat că interdisciplinaritatea nu presupune eliminarea totală disciplinelor
de studiu. Aceasta ar fi o exagerare nerecomandată din punct de vedere didactic, deoarece
˶trebuie să existe o fază de aprofundare pe linie disciplinară pentru a facilita, mai apoi,
abordări de tip inter sau trans-disciplinar.̋ 20 Constantin Cucoș analizează acest aspect având
în vedere fiecare nivel de învățământ considerând că ciclul primar și gimnazial reprezintă
baza pe care se poate construi ulterior, deoarece ˶acest interval reprezintă ciclul achizițiilor
fundamentale și al interiorizării instrumentelor culturale de bază. Ca să practici
interdisciplinaritatea trebuie să fi intrat cât de cât în conținutul intim al unei abordări centrate
disciplinar pentru ca, mai apoi, să pui în concordanță și să integrezi anumite cunoștințe.
Interdisciplinaritatea se bazează pe niște acumulări anterioare.̋ 21Obiectele de studiu integrate,
structurate pe diverse teme se pot introduce cu mai mult succes la sfârșitul gimnaziului și mai
ales în anii de liceu, este de părere autorul. În această perioadă elevii au o gândire complexă,
fac mai ușor analogii (pot analiza o temă precum suprarealismul având în vedere litaratura,
muzica, pictura etc).

18 Progama școlară de limba și literatura română pentru clasa a IX – a , Ministerul Educației, Cercetării și
Inovării, București, 2009, p.8 .
19Cristea, Mircea, Sistemul educațional și personalitatea – Dimensiunea estetică , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1994, pp. 73-74.
20Cucoș, Constantin, Ce facem cu disciplinele școlare? (Literatura de azi ,
https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/de-magistro/ce-facem-cu-disciplinele-scolare-5847 ).
21 Ibidem.

18
Pentru a avea cele mai bune rezultate, calea potrivită este melanjul între metodele
tradiționale și cele moderne, ˶în care să existe alternanțe și ciclicități între mai multe tipuri de
abordări. Acestea pot fi când numai integrate, când numai disciplinare, când combinate cu
accente pe integrare sau pe sondare adâncă, când genetice, când tematice, când sistematice,
când ierarhice, când hiper-specializate etc.̋ 22
Trebuie să ținem seama și de faptul că limba și literatura română sau matematica sunt
discipline de bază, de tip ˶ancoră ̋, de la care pornește accesul spre alte materii. În același
timp, alte obiecte de studiu sunt în mai mică măsură deschise spre abordări interdisciplinare,
având de asemenea locul lor bine stabilit în sistemul de învățâmânt. Este suficient să dăm
exemplul educației fizice, atât de importantă pentru o dezvoltare armonioasă. Acest lucru era
cunoscut foarte bine atât de grecii antici, cât și de învățații umaniști. Montaigne recomanda:
˶Nu-i destul să i se încordeze sufletul (copilului); se cade să i se încordeze și mușchii…
trebuie obișnuit cu asprimea și corvoada exercițiilor pentru a-l deprinde cu asprimea și
corvoada răutăților, a durerii, a usturimii, a gerului și a caznelor.̋ 23
Idealul educațional are în vedere exploatarea și desăvârșirea potențialului uman,
formarea unei personalități creatoare și armonioase, a omului implicat activ în ceea ce
întreprinde ca agent al unei activități. Se poate considera că idealul educațional din societatea
românească presupune formarea unei personalități creatoare și integral-vocaționale, capabilă
să inițieze și să exercite funcții sociale care concordă cu cerințele sociale și cu propriile
aspirații.24
Premisa acestei lucrări de cercetare metodico-aplicativă constă în convingerea că un
demers metodic interdisciplinar de studiere a limbii și literaturii române va crește interesul
elevilor pentru propria educație, ajutându-i să se dezvolte atât personal, cât și social. Școala
ar putea să ofere răspunsuri mai bune la întrebările lor despre viață… Anulând din când în
când barierele dintre discipline, se poate elimina și prăpastia dintre sistemul de educație și
realitatea din viața cotidiană, căreia trebuie să-i facă față cei care termină liceul.

22Ibidem.
23Apud Galeș, Iuliana, Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea – redescoperirea valorilor umaniste?
(iTeach, experiențe didactice, https://iteach.ro/experientedidactice/interdisciplinaritatea-si-
transdisciplinaritatea-%E2%80%93-redescoperirea-valorilor-umaniste ).
24 Nicola, Ioan , Tratat de pedagogie școlară , E.D.P., București, 1996 p. 171.

19
II Literatura, gastronomia și alte forme de artă
Delimitări conceptuale. Discursul gastronomic în literatură.
La masă cu scriitorii. Ritualul mesei în culturi și epoci diferite

Dorindu-și din tot sufletul să trăiască frumos, de multe ori oamenii obțin tocmai
contrariul, aglomerându-și inutil existența și uitând de lucrurile simple. Lectura în tihnă a
unei cărți, gustul delicios al unui fel de mâncare preparat cu grijă și ascultarea unei melodii ar
putea fi ingredientele din rețeta fericirii. Astfel, în final fiecare dintre noi ar putea exclama:
Et in Arcadia ego! Paradisul terestru, tărâm al fericirii absolute, se regăsea probabil în cadrul
celebrelor sympozioane grecești sau în banchete romanilor, unde masa era o adevărată
sărbătoare a simțurilor, iar pe lângă felurile de mâncare un rol foarte important îl ocupau
poezia, muzica și dansul. Rolul simpozioanelor era acela de a potoli foamea și setea resimțite
atât de trup, cât și de spirit. Acolo se adunau laolaltă ˶plăcerile existenței ̋. Se pare că la
această reuniune participau doar bărbații și preotesele, rareori luau parte femeile și copiii.
Servitorii mergeau cu coșurile pline cu pâine pentru a-i servi pe oaspeți. ˶La egipteni, invitații
soseau în litiere aurite și se puruficau pe mâini și pe picioare, erau încoronați cu flori și
primeau băuturi răcoritoare, stăteau pe saltele și ascultau muzică și se delectau cu mirosuri
îmbietoare, privind dansurile, acrobațiile și mimii. ̋ 25
În spațiul greco-roman a apărut și prima carte de bucate, scrisă de Archestratos din
Gela, geograful grec născut în Sicilia. El a rămas cunoscut ca părintele gastronomiei,
deoarece în cartea sa apare pentru prima oară acest cuvânt, prin 350 î. Hr.
La începutul secolului al XIX – lea, Jean Anthelme Brillat-Savarin a alcătuit un
compendiu gastronomic ce a rămas ca punct de reper până astăzi, pentru toți cei preocupați de

25 Noemi Bomher, Ospăț din cuvinte , Editura ALFA, Iași, 2005, p.8.
Symposion

20
arta gastronomiei. În Fiziologia gustului, autorul afirmă hotărât că descoperirea unui fel de
mâncare nou le oferă oamenilor mai multă bucurie decât descoperirea unei stele. Cartea
studiază relațiile care se stabilesc între simțuri și mâncare, tratând ca pe un fenomen științific
starea de bine survenită după o masă bună. Această carte oferă informații prețioase despre
alimentație și despre felul în care trebuie să mâncăm. Aforismele sunt ilustrative în acest
sens: „Spune-mi ce mănânci ca să-ți spun cine ești” sau „Desertul fără brânză este ca o
femeie frumoasă care și-a pierdut un ochi”.

II. 1. Delimitări conceptuale
Având certitudinea că discursul gurmand se potriveste marilor spirite, trebuie făcute
câteva precizări cu privire la terminologie. Din punct de vedere etimologic, gastronomie
derivă din cuvântul gastronomίa din greaca veche, unde gaster însemna stomac, iar nomos
înseamna cunoștiință sau lege. Multă vreme termenul a fost uitat, fiind regăsit abia în 1801 la
Berchoux, în poemul La gastronomie ou l’homme des champs à table. Scriitorii francezi au
propus și alte denumiri cu referire la ˶cunoașterea stomacului ̋ , precum gastrolatrie (Rabelais)
sau gastrosofie (Fourier). În limba română, cuvintele din aceeași familie sunt preluate din
limba franceză ( gastronomie < fr. gastronomie ; gastronomic < fr. gastronomique ; gastronom
< fr. gastronome ; culinar < fr. culinaire; gurmand < fr. gourmand ; gourmet/gurmet < fr.
gourmet) și apar în dicționarele limbii române din secolul al XIX – lea. Conform Izabellei
Krizsanoveszki , în dicționarul Laurian-Massim din 1871 sunt menționate pentru prima oară
cuvintele-titlu enologia sau vinologia – din italiană – și gastro – cu compusele gastrolatria ,
gastrologia , gastromania , gastronomia etc. Din păcate, Dicționarul explicative al limbii
române dă o definiție incompletă a cuvântului gastronomie: ˶ arta de a prepara mâncăruri
alese sau însușirea de a le aprecia calitatea, gustul. ̋ Explicațiile din această definiție se
exclude una pe cealaltă, gastronomia este fie artă culinară , fie calitatea de a fi gurmand.
Analizând termenii gastronom, gurmand, gurmet , Izabella Krizsanoveszki atrage
atenția asupra faptului că ˶lucrările lexicografice italiene și franceze definesc, în general,
cuvântul titlu gastronom prin sintagma expert în gastronomie (eventual gourmet), denumind
persoana căreia îi place mâncarea aleasă cu termenul gurmand, iar cea cunoscătoare a
bucatelor și a vinurilor, cu vocabula gourmet (chiar dacă unele dicționare ale limbii franceze
insinuează o posibilă sinonimie gourmand / gourmet, bazându-se, probabil, pe originea

21
comună a celor două, fr. veche grommes, valet).̋ 26În schimb, în Dicționarul explicativ al
limbii române , cuvântul gastronom este persoană căreia îi place mâncarea aleasă și care
știe s-o aprecieze , omițându-se sensul expert în gastronomie . ˶Admițând că delimitarea dintre
plăcere și cunoaștere e întrucâtva artificială – în ideea că o persoană căreia îi place mâncarea
aleasă e, de regulă, și cunoscătoare de bunătăți, (…) acceptăm descrierea lexicografilor
români, considerând-o însă incompletă, întrucât aceasta nu acoperă sensul, unanim existent în
alte limbi, de specialist de mare clasă . Revizuirea ar fi cu atât mai necesară, cu cât în forma
actuală definiția cuvântului gastronom se suprapune descrierii cuvântului gurmand.27
Autoarea aduce în discu ție și ˶absența inexplicabilă atât din DEX, cât și din DOOM, a
cuvântului gurmet/ gourmet (în contextul în care este „perechea” lingvistică obligatorie a lui
gourmand .̋ Se pare că această scăpare este o dovadă a culturii gastronomic deficitare, ca și
folosirea greșită a termenului gurmand, din perechea gurmand-gurmet. Acesta este echivalat
în mod greșit cu lexemele lacom, nesătul, avid, hulpav, mâncăcios , nesățios. ˶Situația
derutantă e amplificată de confuzia gurmand-gurmet, întreținută și de lucrările lexicografice
românești ( Marele dicționar de neologisme : gurmet = gurmand) și, uneori, străine
(franceze).̋28 În plus, sarcinile unui gurmet vizează în special băutura.
Radu Popovici completează aceste explicații lingvistice printr-o abordare practică:
˶Activitatea unui gurmet include descoperirea, degustarea, experimentarea, cercetarea,
înțelegerea și comunicarea relaționată cu mâncarea. Comunicarea se face de obicei prin scris,
dar nu numai. Gastronomia este, deci, o activitate interdisciplinară. (…) În opinia mea
mâncarea, privită ca ritual (atmosfera din restaurant sau de acasă, montarea pe farfurie,
prezentarea, servirea, alcătuirea meniului, asocierea mâncării cu băutura, în special cu
vinurile) intră în corelație cu artele dramatice, artele grafice, literatura, arhitectura și muzica;
cu arta deci, și nu este de mirare, căci una dintre componentele gastronomiei este ea însăși o
artă: cea culinară. ̋ 29
La rândul său, cuvântul culinar este definit în DEX astfel: CULINÁR, -Ă, culinari, –
e, adj.. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊ Artă culinară = pricepere
deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. Din fr. culinaire, lat. Culinarius .
În limba engleză există chiar termenul culinarian , adică o persoană care lucrează în domeniul

26Krizsanoveszki, Izabella, Fascinația enogastronomică în literatura română , Editura Tipo Moldova, Iași,
2010, p. 17.
27 Ibidem
28 Ibidem.
29Popovici, Radu, Gastronomia, sau filozofia mâncării , (Observatorul gastronomic ,
http://www.reteteleluiradu.ro/2010/12/01/gastronomia-sau-filozofia-mancarii.html ).

22
artei culinare. ˶Culinarianul ̋ care lucrează în bucătărie este numit bucătar sau chef. De
asemenea, ˶culinarieni ̋ sunt jurnaliștii și criticii culinari, dieteticienii sau nutriționiștii.30
Izabella Krizsanoveszki aduce pe acest tărâm un cuvânt nou în limba română:
enogastronomie, rezultat din unirea dintre un element savant de compunere ( eno < gr. oinos,
vin) cu un cuvânt ( gastronomie < gr. gastronomía < gr. gastér, genitiv gastrós, stomac și gr.
nómos, lege). Termenul face referire la arta bucătăriei îmbinate cu vinurile, mai ales în spațiul
cultural mediteranean. Autoarea î și exprimă speranța că ˶printre sonorități jucăușe și atât de
„trendy” precum invazivele fast-food, junk food , slow food , nouvelle cuisine, spa-cuisine ,
haute cuisine , chocology etc., în habitudinile lingvistice (și nu numai) ale românilor se va
strecura și mai sobra și profunda enogastronomie .̋ 31

II. 2. Discursul gastronomic în literatură
Masa oferă hrană atât pentru trup, cât mai ales pentru suflet. Pe lângă delectarea
personală, mâncarea este și un bun prilej de socializare și de cunoaștere. ˶Pentru a înțelege
cum se cuvine cultura și tradițiile unui popor, specificul unei categorii sociale, chiar
protocolul greu perceptibil din interiorul unei familii, mâncarea și ritualul mesei nu pot fi
ocolite.̋ 32Arta culinară face parte din cultura unei națiuni. Unele feluri de mâncare sunt chiar
incluse în patrimoniul internațional, fiind protejate prin decizii oficiale. Prin intermediul
literaturii, putem cunoaște mai îndeaproape aceste valori. Criticul literar Eugen Simion
subliniază această idee făcând referire la romanul Zodia Cancerului scris de Mihail
Sadoveanu: ˶Eu cred că, într-o dimensiune a istoriei ei, cultura română se vede mai bine
poate în gastronomie decât în cultura scrisă. Influențelor pozitive pe care noi le-am avut în
bucătărie… Am luat de peste tot, am primit de peste tot, ne-am creat, cred eu, o bucătărie
tradițională, care e bună, e interesantă, are logica ei. (…) Dacă vă amintiți, din Zodia
Cancerului , este o celebră cină, acolo, când franțuzul intră în țară și i se oferă, de către o
familie de răzeși, o masă, care ține mult. Francezul, care era trimisul lui Ludovic al XIV-lea,
trece prin această țară necunoscută, care era Țara Moldovei, sub această impresie.
Ceremonialul gastronomic de acolo e nu numai o pagină memorabilă, dar este și un reper
foarte importnt pentru spiritul românesc, pentru felul de a fi, pentru lumea românească, o

30 Ibidem
31 Krizsanoveszki, Izabella, op. cit., p. 18.
32Iorga, Ana; Iorga, Filip-Lucian, Mesele de odinioară. De la Palatul Regal la Târgul Moșilor, Grupul
Editorial CORINT, București, 2015, p.8.

23
lume necunoscută încă.33 Iată cum se pot descoperi căi nebănuite pentru a cunoaște o cultură:
˶pentru structuraliști, limba și hrana constituie două sisteme semiotice. Bucătăria – alături de
sistemele de înrudire, miturile și riturile – reprezintă un limbaj semnificant, un sistem ce
trădează structura, particularitățile unei societăți.̋ 34Antropologul Claude Lévi-Strauss
analizează societățile moderne prin codul culinar, stabilind că asemenea limbii, ˶bucătăria
unei societăți este analizabilă în elementele sale constitutive care ar putea fi denumite în acest
caz «gusteme» și care sunt organizate după anumite structuri de opoziție și de corelație. ̋ 35
Teoria sa este susținută de exemplele prin care diferențiază bucătăria engleză de cea franceză:
acru/ dulce, crud/ gătit, proaspăt/ stricat etc.
Analiza discursului gurmand în literatură reprezintă deocamdată un domeniu prea
puțin cercetat. Eugen Simion a deschis acest drum preluând modelul lui Jean-Pierre Richard,
profesor la Sorbona, în câteva articole care analizează din această perspectivă opera unor
scriitori precum I. L. Caragiale, Ion Creangă și Mihail Sadoveanu. Studiul realizat de Izabella
Krizsanovski, Fascinația enogastronomică în literatura română , vine la rândul său cu
informații importante pe acest tărâm atât de bogat, care așteaptă să fie descoperit.
Raporturile litaraturii cu alimentația se manifestă în două direcții: în domeniul
literaturii gastronomice și în prezența discursului gastronomic în operele literare. ˶Ambele
sunt produsul unei alchimii – a cuvintelor, a alimentelor – al căror artizan – literatul,
bucătarul (…) să înfăptuiască miracolul unei transsubstanțieri laice: alimentul – atent gătit și
inspirit servit, deci digerabil – devine astfel poem, baladă, nuvelă, epopee, iar literatura –
aliment al intelectului. Pe de altă parte, înainte chiar de a prepara cea mai simplă mâncare,
bucătarul o numește, eventual o recapitulează – în gând sau cu voce tare. Aceasta este rețeta.
E un devorator de cuvinte.̋ 36
Bogdan Ulmu remarcă faptul că ˶zorii bucătăriei naționale nu aparțin, culmea,
profesioniștilor anonimi, ci intelectualilor celebri! De la Cronicari, D.Cantemir, Ion Ghica
(…) Odobescu, Caragiale, Filimon, Hogaș… pînă la Sadoveanu, Ionel & Al. O. Teodoreanu,
T. Mușatescu, Arghezi, V. Voiculescu, Eugen Barbu, G.Bălăiță, Octavian Stoica, Radu Anton

33Lazăr, Simona, Spiritul lui Caragiale – dialog cu acad. Eugen Simion, editorul ediției de "opere
fundamentale" Caragiale, (jurnalul.ro , http://jurnalul.ro/special-jurnalul/spiritul-lui-caragiale-dialog-cu-acad-
eugen-simion-editorul-editiei-de-opere-fundamentale-caragiale-614953.html ).
34 Krizsanoveszki, Izabella, Fascinația enogastronomică în literatura română , Editura Tipo Moldova, Iași,
2010, p. 8.
35 Lévi-Strauss, Claude, Antropologia structurală , Editura Politică, București, 1978, p. 106.
36 Krizsanoveszki, Izabella , op. cit., p.9.

24
Roman, Adriana Babeți, ș.a.m.d., primele secole de literatură cultă coincid, în țările române,
cu primele secole de știință gastronomică . ̋ 37
În literatura română, preocuparea pentru arta culinară este manifestată la început de
doi literați, Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, care publică în 1841 prima carte de
bucate: 200 de rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești . Cei doi s-au
semnat atunci doar cu inițialele, astfel încât nimeni nu a știut că autorii culegerii de rețete
erau două personalități ale epocii. În Iluzii pierdute , Kogălniceanu face această dezvăluire:
˶Atâta vă voi mai zice că acum de curând am mai publicat – împreună cu d. C.N., un alt
Prometeu manque ca și mine – o carte care, răsturnând toate puterile așezate, călcând în
picioare toate pravilele primite de adunare și de obiceiul pământului, are să facă o revoluție
strașnică în toată Moldova întru chipul de a face frigănele și găluști; vreu să vorbesc de o
colecție de 200 de rețete de feluri de bucate, care are să ne facă cea mai mare reputație între
bucătărițe și viitorimea recunoscătoare ne va da negreșit frumosul nume de: introducătorii
artei culinare în Moldova. Suntem mulțumiți și cu atâta.̋ 38A treia ediție, cea din 1846, este
editată de postelnicul Manolachi Draghici care, la rândul lui, traduce o carte de bucate
franțuzească deschizând drumul traducerilor din alte limbi pentru cărțile de bucate.
Cartea a fost retipărită de-a lungul anilor și reprezintă o adevărată comoară pentru
filologi, mai ales prin felurile de mâncare cu nume originale: supă pisată, bou de modă,
curechi nemțes, uger de vacă. De asemenea, printre ˶deliciile lexicale ̋ se sflă numeroase
cuvinte pe care nici nu le mai găsim în dicționarele de astăzi, după cum remarcă Bogdan
Ulmu: ˶ un bucătar, un curios laic, un cercetător, un student cu fixații culinare, dacă ar dori să
decripteze cartea marilor doi înaintași studiați și-n manuale, ar trăi o cumplită deziluzie! Trei
sferturi din arhaisme (turcisme, franțuzisme, grecisme, slavisme, regionalisme) nu figurează
în dicționarele mari ale României! Dau un exemplu: la HAMUT, Dicționar universal al
limbii române – vocabular general (E-M, apărut la MYDO CENTER în 1996, oferă
denotația: „ hamut, hamuturi n. (inv.) parte a hamului care trece peste gâtul calului” . Or,
evident, autorii manualului nostru nu la accesoriile harnașamentului se gândeau!…̋ 39 De fapt,
hamutul face referire la niște cordoane de cocă pe care le poți prelucra sub diferite forme,
după cum ne lămurește Bogdan Ulmu. Nu s-au pierdut din cultura noastră doar felurile de
mâncare, ci și cuvintele…

37 Ulmu, Bogdan, Rețete de la Kogălniceanu și Negruzzi , (http://www.bucatarescu.ro/2015/07/retete-de-la-
kogalniceanu-negruzzi/ ).
38 Kogălniceanu, Mihail, Tainele inimei, Editura Albatros, București, 1987, p.42,43.
39 Ulmu, Bogdan, Ibidem.

25
În această culegere este descris pentru prima oară modul de preparare a cozonacilor.
Rețeta este în mare măsură cea cunoscută de gospodinele din zilele noastre: ˶Ia trei ocă de
făină, faci plămădeală cu o litră de drojdie de bere și cu una litră de lapte, puind și trei ouă
întregi. Lași de dospește frumos și pui două litre și jumătate de lapte, 18 ouă întregi, trei litre
de unt topit și sarea trebuincioasă și, frământându-l până ce se desprinde de mâini. Apoi lasă
de dospește frumos și, după ce au dospit bine, întoarce aluatul, îl mai lasă puțin de șede, pe
urmă, făcând cozonaci, îi ungi cu gălbenuș de ou și-i dai la cuptori ̋ .40
Savoarea limbii din opera scriitorilor români este comparată de Geo Bogza cu
aromele vinului: ˶„Cred că scrisul lui Rebreanu ar putea fi asemănat cu Băbeasca Neagră, iar
al lui Arghezi cu Muscatul de Segarcea. Dar ar trebui puși pe limbă, în paralel, Odobescu,
Mateiu Caragiale, Sadoveanu, Călinescu, Camil Petrescu, cu Cotnarul, Murfatlarul,
Bohotinul, spre a vedea care cu care se potrivește mai bine. Bacovia, care a băut doar vin de
cârciumă și a scris o poezie atât de rafinată, ar fi cel mai greu de situat; ca și Caragiale – care
și-a potolit setea cu râuri de bere, dar parcă n-a băut decât coniac franțuzesc! ̋ 41 La rândul
său, Nicolae Manolescu stabile ște solemn că un critic adevărat ˶ seamănă mai curând cu
gospodinele care știu pe dinafară cum se face prăjitura și pun după ochi zahărul sau făina
trebuitoare decât cu cele care nu se pot despărți de cartea de bucate a Sandei Marin. Ar fi
ridicol să negăm utilitatea «algoritmilor» din aceasta din urmă, dar rareori prăjitura iese
gustoasă când e făcută după rețetă ̋ . 42
Crearea unei opere literare având un pretext culinar poate fi realizată numai de către
o personalitate care trece banalul existenței cotidiene prin filtrul unei sensibilități aparte.
Poate că cea mai cunoscută relație dintre gastronomie și literatură se află în romanul lui
Marcel Proust, În căutarea timpului pierdut. Meoria involuntară are o încărcătură afectivă
aparte, rămasă intactă în ciuda trecerii anilor. Memoria voluntară, a inteligenței, nu este
capabilă să descifreze stările emotive. Pentru narator simpla vedere a madlenei nu are nicio
importanță, pe când gustul prăjiturii și mirosul ceaiului de tei îl fac să-și amintească de
vremurile copilăriei, simțind exact aceleași emoții ca atunci: ˶Într-o zi de iarnă, întorcându-
mă acasă, mama, văzând că-mi este frig, îmi propuse, împotriva obiceiului meu, să beau puțin
ceai. Am refuzat la început și, nu știu pentru ce, m-am răzgândit. Ea trimise după una din
prăjiturile scurte și durdulii numite mici madlene, care parcă ar fi fost turnate în ghiocul

40 Kogălniceanu, Mihail, Negruzzi, Kostache, Carte de bucate boierești , Editura Vremea, București, p. 58.
41 Bogza, Geo, Trapez LXXXXVII , în România literară , XVI, nr. 49, 8 decembrie 1983, p. 7.
42 Manolescu, Nicolae, Julien Green și strămătușa mea (Teme 5) , Editura Cartea Românească, București,
1984, p. 121.

26
scobit al unei scoici Saint-Jacques. Și curând, în mod mașinal, copleșit de ziua mohorâtă și
perspectiva tristă a zilei de mâine, am dus la gură o linguriță de ceai în care înmuiasem o
bucată de madlenă. Dar chiar în clipa în care înghițitura amestecată cu firimiturile prăjiturii
îmi atinseră cerul urii, am tresărit, atent la lucrul extraordinar care se petrecea cu mine. O
plăcere fermecătoare mă cuprinse, mă izolase, fără să am noțiunea a ceea ce o pricinuise (…).
Și, pe neașteptate, amintirea mi-a apărut. Gustul acesta era acela al bucății de madlenă pe care
mătușa Leonie mi-o oferea după ce o înmuiase în infuzia ei de ceai de tei, când mă duceam la
ea în odaie, duminica dimineața, la Combray, să-i spun bună ziua ̋ . Cunoscutul episod al
madlenei reprezintă de fapt pretextul cărții, ocazia rememorării unor episoade din trecut într-
o ordine aleatorie. Totul pornește de la o senzație gustativă aparent neînsemnată care are un
efect neașteptat, urmărit de narator printr-o atentă autoanaliză.
Uneori, cărțile pe care le citim ne oferă în fragmente sporadice sau în capitole întregi
informații gastronomice care ne provoacă simțurile și ne stârnesc imaginația, dar mai ales ne
dezvăluie arta de a ne bucura de viață, sub toate formele ei. ˶Descrierile vii, mirosurile pe
care le evocă, amintirile pe care ni le stârnesc acele paragrafe magistral lustruite de scriitori
cu apetit și pentru cuvinte, și pentru mâncare, ne fac să salivăm, să punem la cale festinuri și
să ne imaginăm în cât mai multe detalii toate bunătățile pe care personajul cărții le vede în
fața ochilor sau le mănâncă cu poftă. Ne plac cărțile despre bucuria de a mânca mai ales dacă
și noi suntem gurmanzi cu acte-n regulă și visători cu imaginația mereu la cote maxime.
Mâncarea de pe pagină ne transpune într-un viitor pe care merită să-l așteptăm sau ne face să
ne gândim la un trecut pe care acum îl vedem lipsit de griji tocmai datorită ei.̋ 43 Pentru a ne
bucura de senzațiile oferite de o masă bună, avem câteva cărți care ne oferă o lectură
delicioasă.
O masă poate fi un prilej de a descoperi o altă lume și poate schimba perspectiva
asupra existenței. Peter Mayle, britanicul care a ales să trăiască în Provence, ne încântă prin
felul în care prezintă cultura gastronomică a Fran ței: ˶Am descoperit că nimic nu este mai
bun ca un prânz gustos care să-ți deschidă pofta pentru cină. Este alarmant. Trebuie să aibă
legătură cu faptul că ne-am mutat într-un loc unde există o asemenea abundență de bunătăți,
și că trăim printre oameni al căror interes pentru mâncare frizează obsesia. Măcelarii, de
pildă, nu se mulțumesc să-ți vândă carnea. Îți spun pe larg, în timp ce coada se lungește în
spatele tău, cum să o prepari, cum să o servești și ce să mănânci și să bei la ea.̋ Mesele
savuroase, numeroasele festivaluri, restaurantele cu stele Michelin fac cititorul să viseze cu

43 Ristea, Ioana, Cărți despre bucuria de a mânca sau ce citește un gurmand, ( Cartea de la ora 5,
http://www.carteadelaora5.ro/ce-citeste-un-gurmand-carti-despre-bucuria-gustului/ ).

27
ochii deschiși la o existență liniștită, într-un spațiu rural, departe de tumultul unei vieți
agitate. Acea joie de vivre pare că se poate afla doar în piețele pline brânză proaspătă, fructe,
usturoi și lavandă sau în cramele cu vinuri parfumate. Oricare dintre cărțile acestui scriitor
gourmand ne bucură simțurile: Un an în Provence, Hoțul de vinuri, Provence pentru
totdeauna etc.
În anul 2011, New York Times publica dosarul Snacks of the Great Scribblers , care
conține gustările preferate ale scriitorilor, împreună cu o ilustrație de Wendy Macnaughton.
Proiectul trece în revistă plăcerile de zi cu zi și micile secrete culinare ale unor autori precum
Gustave Flaubert, Truman Capote sau Mary Dickinson, care își cocea propria pâine.44
Există cărți și feluri de mâncare pentru toate gusturile. Cititorul sau consumatorul de
cultură poate să descopere în opera și în biografia unor scriitori un modus vivendi patriarhal,
de o savoare aparte, care lipsește din viața omului de astăzi.

II. 3. La masă cu scriitorii
Tema gastronomiei este tratată în literatura română de mulți scriitori care în timpul
vieții s-au dovedit a fi mari gurmanzi, uneori chiar mai lacomi, mai agitați și mai îndrăgostiți
de profumurile bucătăriei (cum se zice pe la mijlocul secolului al XIX-lea) decât eroii lor.45
Apetitul fără limite al povestitorului Ion Creangă este cunoscut din biografia scrisă
de George Călinescu și din nenumăratele povestiri ale prietenilor sau ale cunoscuților, care
poate conțin și o doză de fantezie. Trecând în revistă câteva dintre aceste mărturii, regăsim
asemănări izbitoare între bulimicul Creangă și personajul său, Flămânzilă, care deși înghite
24 de brazde de pământ tot țipă de foame. ˶Odată imaginea de lup flămând, de bivol lacom
creată, ea se rostogolește și capătă proporții nemăsurate cu ajutorul anecdotelor, amintirilor,
impresiilor ce se țin lanț după dispariția scriitorului.46 Se pare că la el acasă era mai cumpătat,
mâncând cu poftă din bucatele tradiționale pe care i le făcea Tinca: sarmale, afumături,
cârnați etc. La o singură masă, mânca o găină friptă pe țiglă de lemn, în mujdei de usturoi, o
oală de găluște pregătite cu păsat mei și cu bucăți de slănină, iar la urmă o strachină de
plăcinte moldovenești poale-n brâu. Ca băutură, se mulțumea cu o cofiță de vin amestecat cu
apă. ˶La Neamț, la mănăstire, strânge bureți și-i dă rudelor să-i gătească. Mănâncă lacom,
neinvitând pe niciunul, spre a nu i se împuțina porția, apoi toți, afară de el, dau semne de

44Cojocaru, Alexandra, Gastronomia și literatura: despre legătura dintre artă și bucătărie , (Povești din sertar ,
http://www.povestidinsertar.com/gastronomia-si-literatura-despre/ ).
45Simion, Eugen, Creangă. Note despre discursul gurmand , (Cultura literară,
http://revistacultura.ro/nou/2014/09/creanga-note-despre-discursul-gurmand/ ).
46 Ibidem.

28
otrăvire. Creangă cheamă doctorii de la spital cu fluierul, strângând vardiștii din târg, își duce
băiatul în cârcă la spital, e deznădăjduit, dar la stomac se simte bine. ̋ 47 Spre deosebire de
eroii lui Caragiale, Ion Creangă nu-și pierde vremea cu aperitive. El mănâncă gospodărește,
devorând la o singură masă cinci fripturi și înghițind lacom, ca lupul din Capra cu trei iezi, o
oală plină cu sarmale.
Când se afla cu prietenii la Bolta Rece sau prin alte cârciumi din Iași, Creangă este
mai degrabă încântat de cantitatea bucatelor, decât de calitatea lor. ˶Nu insistă asupra
rafinamentului culinar, nu laudă prea mult bucatele ce-i stau ațâțător în față și nu încearcă să
facă o filozofie a gustului. El știe că sarmalele trebuie să fie cum trebuie, găina friptă pe țiglă
să fie bine rumenită și, mai ales, pretinde ca toate aceste bucate tradiționale, verificate de
timp, trebuie să fie – musai – în cantități uriașe pentru a satisface un pântece lacom și
proeminent. ̋ 48 Se spune că atunci când era chinuit de foame bătea cu pumnul în masă
terorizând cârciumarii din oraș.
Creangă rămâne un tradiționalist care își păstrează obiceiurile rurale, chiar dacă la
oraș este inclus în cercul Junimii printre oameni rafinați, cu studii în străinătate. Pentru el,
cârciuma nu este un refugiu. Fără a ține socoteala timpului, petrece acolo pentru a se bucura
de compania prietenilor, nu pentru a fi departe de cicălelile nevestei. De altfel, Tinca era o
femeie simplă care își vedea în liniște de treburile gospodăriei și avea grijă ca bărbatului ei să
nu-i lipsească niciodată sarmalele și plăcintele.
I. L. Caragiale nu trebuie confundat cu personajele create de el. Spiritul lui Mitică nu
se regăsește în personalitatea sa complexă din punct de vedere intelectual și psihologic.
Citindu-i corespondența, Eugen Simion îl percepe astfel: ˶era un om sentimental, era un om
superstițios, era un om educat, avea o cultură muzicală extraordinară. Era în stare să se ducă
la Leipzig să asculte un concert și să facă drumul înapoi la Berlin.̋ 49 Pasiunea pentru
gastronomie se regăsește atât în operă, cât și în existența sa. Înainte de a pleca din țară, se
pare că ruga un prieten să-i cumpere tot felul de bunătăți pe care i le dădea scrise pe o listă.
Din corespondența sa reiese faptul că avea un fel de lăcomie rafinată, declarând el însuși că
este ˶o bestie lacomă de lucruri delicate ̋ . 50 Fiind departe de țară, la Berlin, comanda la Sinaia
icre moi prima, la kilogram . Caragiale a deschis și două berării, care se pare că nu prea au
avut succes. Una dintre ele se chema Academia ˶Bene biben ti ̋, amintind de replica lui

47 Apud Călinescu, George, Ion Creangă , Editura pentru literatură, București, 1964, p. 177, 178.
48 Ibidem.
49 Simion, Eugen ( http://jurnalul.ro/special-jurnalul/spiritul-lui-caragiale-dialog-cu-acad-eugen-simion-editorul-
editiei-de-opere-fundamentale-caragiale-614953.html ).
50 Ibidem.

29
Cațavencu ( Honeste bibere ). Intelectualii vremurilor de altădată își petreceau timpul în câteva
restaurante celebre. Mâncarea era foarte importantă, exista chiar o anumită presiune socială în
această privință. În plus, viața intelectuală era o frescă a lumii care nu știa doar să mănânce,
ci chiar să savureaza mâncarea. În cafenelele primitoare de odinioară oamenii își petreceau o
bună parte din zi întâlnindu-se pentru a socializa, pentru a schimba idei sau pentru a-și găsi
inspirația. Nu trebuie să ne mire afirmația lui Tudor Arghezi , conform căreia ˶o cafenea
serioasă face cât o universitate ̋ . Se pare că elita din amfiteatre își găsea refugiul în cafenelele
din centrul Bucureștilor, care țineau loc de catedră, birou, bibliotecă, salon și, de ce nu,
dormitor, pentru micile moțăieli din timpul după-amiezei.51
La Capșa, atracția principală era cafeaua amăruie. În București, Mircea Damian
povestește că acolo îl puteai găsi în fiecare dimineață pe Camil Petrescu citindu-și gazeta,
așezat la masa lui dinspre Calea Victoriei. Nu putea suferi cafeaua cu frișcă iar chelnerii,
uitînd acest amănunt, îl aduceau pe culmile disperării când îl serveau cu o cafea în care se
putea vedea spuma pe care o detesta:
˶La o masă, singur deocamdată și la 9.30 precis, Camil Petrescu își ia cafeaua cu
lapte.
– Fără frișcă, domnule…Ce Dumnezeu, îți spun în fiecare zi.
În fiecare zi, într-adevăr, și fiecărui chelner, pe rând, îi spune că nu-i trebue frișcă. Și
în fiecare zi i se-aduce.
– Nemaipomenit.
– Salutare, Camil !
– Ce faci dragă ?
– Te văd supărat…Iar ți-au adus frișcă ?
– Iar…Și nu pot să sufăr spuma asta, care-ți murdărește gazetele…̋ 52
Cafeaua Marghiloman a apărut tot la Capșa. Se pare că într-o dimineață, omul politic
Alexandru Margiloman ajunge la Capșa, cere o cafea, iar chelnerul îi spune că nu are apă. În
vremea aceea, apa în București era cărată de sacagii din Dâmbovița. Pentru că sacagiul nu
ajunsese, Marghiloman îi spune: Fierbe cu ce-oi avea . Cafeaua a fost fiartă în rom și a
devenit faimoasă, fiind considerată un deliciu de către scriitori.
Se întâmpla deseori ca scriitorii să intre în conflict din cauza neînțelegeri provocate de
ortografie și punctuație. În acele momente, comportamentul devine chiar infantil:

51Apostu, Andreea, Cafenele literare din Bucureștiul anilor ҆ 30, (Via București, http://viabucuresti.ro/cafenele-
literare-din-bucurestiul-anilor-30/ ).
52 Ibidem.

30
˶ – Nu trebuie, domnule, virgulă aici.
– Serios?! Și de ce nu trebuie virgulă, deșteptule?
Urmează o discuție foarte amplă asupra gramaticei, se citează, de o parte și de alta,
dicționare și nume celebre de scriitori și academicieni și deodată:
– Pleosc!
Poftim?! Da, palmă a fost. Celălalt ripostează:
– Plici! Na, virgule! Cretinule!
– Imbecilule!
A doua zi, în gazete: Ieri, a avut loc la Capșa o bătaie între prozatorul X și poetul Y
iscată dintr-o discuție în contradictoriu. Combatanții au fost despărțiți de confrați, după un
schimb violent de palme ̋ .53
Corso, cafeneaua lui papa Finkelstein, era de asemenea frecventată de oameni ai lumii
literare printre care Tudor Vianu, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Ion Vinea. Aflat la
Paris, Cioran își amintea mereu cu nostalgie despre raiul pierdut al cafenelei Corso unde
fusese dus de Țuțea, prietenul său. Localul dispărut in 1939 este descris asftel de Mircea
Eliade: ˶Luxosul local de pe Calea Victoriei, cu mesele încadrate în loji de catifea, sub o
revărsare de lumini, este peste drum de Palat și în vecinătatea grădinii Ateneului, la doi pași
de căminul studențesc Vasiliu-Bolnavu, unde locuia Cioran. […] Reprezenta un patrulater
perfect de vastă întindere, mobilat în stil vienez, cu mesele încadrate de loji tapisate în catifea
vișinie și tavanul înstelat cu lămpi de Murano. Un șir de ferestre mari se înșirau statuar în
peretele ce dădea spre Palat, un altul la fel în cel dinspre grădina Ateneului. Se intra în local
printr-o ușă rulantă situată la locul de întâlnire al acestor doi pereți și, ajuns înăuntru, înaintai
pe culoarul circular care despărțea lojile proptite-n ziduri de cele grupate în centrul localului,
până la masa pe care ți-o alegeai. La mijlocul peretului din fund, trei uși: una ducea la
toaletele de la subsol, alta la bucătărie, iar cea aflată între ele, la etajul de sus, sala mare de
jocuri, înzestrată cu mese de biliard clasic și biliard american și cu mesele obișnuite la care se
juca șah, table etc. – i se spunea Corso oriental–, unde știu că am urcat o singură dată, din
pură curiozitate. În sala de jos, o masă a presei, a artiștilor și a scriitorilor, plasată în fund, la
stânga, făcea pandant cu o alta, situată de cealaltă parte a localului, care era masa ardelenilor.
Aici, la această masă, trăgea totdeauna Petre Țuțea, și intrarea lui Cioran la Corso prin el s-a
făcut.̋ 54 De altfel, cafeneaua Corso a intrat în literatură prin romanul Întoarcerea din rai a lui
Mircea Eliade. Acolo avea Pavel Anicet în fiecare joi discuții însuflețite cu prietenii săi.

53 Ibidem.
54 Eliade, Mircea, Memorii, Humanitas, București, 1999, p. 240.

31
Acestea au un corespondent în realitate, prin întâlnirile lui Eliade cu prietenii din generația
sa: ˶Pentru membrii „Criterionului”, simpozionul nu se încheia în sala „Fundației”. Ne
adunam toți la cafeneaua „Corso”, unde ocupam un colț intreg, la etaj, și continuam discuția
până după miezul nopții. De obicei, Dan Botta, care participa foarte rar la simpozioane, își
exprima succint, dar necruțător impresiile, nu uita niciodată să ne amintească răspunderea pe
care o aveam față de public. Pentru el, asta însemna în primul rând datoria de a ridica
publicul, nu până la noi, ci dincolo de noi, până la idealurile noastre. Dan Botta credea că
„Criterion” poate efectua, în mințile celor mai inteligenți dintre ascultători, o operație de
anamnesis platoniciană. Asistând la simpozioanele noastre, unde erau prezentate și dezbătute
atâtea puncte de vedere, publicul asista de fapt la un nou tip de dialog socratic. Scopul pe
care-l urmăream nu era numai informația, ci, în primul rând „trezirea” auditorilor,
confruntarea lor cu ideile și, în cele din urmă, modificarea modului lor de de a fi în lume .̋ 55
Cafenelele Bucureștiului interbelic nu erau prin urmare doar locuri de reuniune, ci și
locuri de comuniune a spiritelor. În ele, ca-ntr-un alambic când serios, când plin de umor,
prindeau consistență ideile care aveau să schimbe literatura și scena culturală românească în
genere. Aici viitorul, în aburii cafelei sau ai alcool ului și în fumul dens al țigărilor, prindea
contururi în mod paradoxal din ce în ce mai clare.56
Expertul în vinuri este fără îndoială Păstorel Teodoreanu , care în cartea
Gastronomice prezintă în stilul său umoristic secretele bucătăriei tradiționale, realizând prin
rețetele de mâncare un imn închinat vieții . În creația sa gastronomia nu este separată de
literatură, deoarece rețetele seamănă cu niște poeme în proză în care strecoară celebrele
epigrame, iar povestirile reprezintă adevărate excursii gastronomice. ˶Cronicarul consideră,
asemenea lui Brillat-Savarin, că bucătăria e o știință și o artă.̋ 57 În articolele publicate prin
reviste, Păstorel oferă sfaturi pentru tinerele gospodine, propune meniuri pentru anumite
ocazii, stabilește regulile de etichetă la masă, vorbește despre eleganța servirii etc. ˶Gentilom
al enogastronomiei românești și aristocrat al spiritului deopotrivă, Păstorel a fost un personaj
legendar al boemei ieșene și bucureștene. Îmbrăcat impecabil, manierat, curtenitor cu
femeile, amfitrion perfect și conviv desăvârșit, extrem de inteligent, ironic și binevoitor,
Păstorel era simpatizat de intelectualitatea vremii, care-i trecea cu vederea petrecerile

55 Eliade, Mircea, Ibidem.
56 Apud Apostu, Andreea, Cafenele literare din Bucureștiul anilor ҆ 30, op. cit.
57 Krizsanoveszki, Izabella, op. cit., p. 260.

32
interminabile.̋ 58 Dragostea pentru licorile bahice, precum și realele cunoștințe enologice au
făcut să fie poreclit în epocă Păhărel Teodoreanu.
Într-un articol din Evenimentul zilei , Florentina Ciuverca observă că răsfoind cărțile
din literatura română întâlnim numeroși scriitori gurmanzi, pentru care actul creației era la fel
de savuros ca și o masă îmbelșugată. La Mihail Sadoveanu întâlnim un adevărat ritual al
povestirii, ospățul domnesc de la curtea lui Alexandru Lăpușneanul este la fel de bogat ca
mesele fabuloase ale fanarioților din opera lui Nicolae Filimon. Ion Creangă este un
„mâncău“ de poveste, pe când I.L. Caragiale este adeptul rafinamentelor culinare.
În zilele noastre, s-au remarcat prin pasiunea lor pentru arta culinară Andrei Pleșu, Radu
Anton Roman sau Mircea Dinescu. ˶Nu neapărat cei mai mari scriitori erau și mari gurmanzi,
să ne-nțelegem. Dar scriitorii ăștia tineri, alde Cărtărescu și alții, nu prea știu să mănânce.
Ăștia-s scriitori de McDonald’s ̋ , spune malițios Mircea Dinescu .59 De altfel, acesta a înființat
în 2006 Academia Română de Gastronomie, din care fac parte personalități din cultura română,
printre care Andrei Pleșu, Stelian Tănase, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuț, Ioana
Crăciunescu sau Irina Cajal Marin.
Gabriel Liiceanu este un adevărat gurmet, după cum reiese din mărturisirea sa în
Ușa interzisă : ˶Gătitul mă recreează și uneori pregătesc cu pasiune pentru câțiva prieteni fie
un fileu de crap în sos de vin, fie un mușchiuleț de porc cu miere și lămâie, fie, în momente
de grație, picioare de broască cu sos de mentă sau smochine proaspete la cuptor cu smântână
și Grand Marnier ̋ . Desigur, la o asemenea masă este oricând invitat prietenul său, Andrei
Pleșu, care știe să aprecieze în aceeași măsură mâncărurile fine precum ˶ Camembert, morun,
ficat de gâscă și alte asemenea tulburătoare materii ̋ , cât și bucatele autohtone, ca ˶iahnia de
fasole, ciorba de lobodă, ghiveciul călugăresc sau mâncarea de ștevie.̋ 60 De altfel, Andrei
Pleșu mărturisea că își așteaptă întotdeauna prietenii la masă cu un meniu redactat chiar de el,
pentru a trezi apetitul invitaților.
Emisiunile televizate au luat locul cafenelelor de altădată. Mircea Dinescu aduce în
casele noastre savoarea bucatelor și a cuvintelor prin emisiunea Politică și delicatețuri
(Denumirea amintește de schița lui Caragiale, Politică și delicatețe ). Drumul acesta a fost
deschis de Radu Anton Roman , realizator al emisiunii Bucătăria lui Radu , la Pro TV, unde
arăta un apetit extraordinar pentru viață și pentru povești spuse cu jovialitate. Cărțile sale
prezintă rețete autohtone culese cu grijă și prezentate cu mare artă, precum și obiceiurile de la

58 Ibidem.
59Ciuverca, Florentina, Marii mâncăi ai lumii literare , (Evenimentul zilei , 25 iulie 2008, http://evz.ro/marii-
mancai-ai-lumii-literare-813633.html ).

33
sărbători sau de la ceremoniile sacre (botezul nunta, înmormântarea sau hramul). Bucate,
vinuri și obiceiuri românești și Savoureuse Roumanie sunt două lucrări de referință pentru
cei interesați atât de gastronomia autohtonă cât și de istorie, folclor, sociologie etc.
˶În timpul comunismului, a cam dispărut bucătăria boierească, pentru că au apărut
cantinele populare, mirodeniile s-au cam împuținat, marile familii care găteau s-au cam stins,
la fel și cucoanele pricepute. Ar trebui reimpusă subtil această bucătărie ̋ , își propune Mircea
Dinescu.61 Totuși, mai există în cultura română o cucoană care vine parcă din vremurile de
altădată: Kera Calița – Laura Nicolau . Însăși prezența ei este spectaculoasă atunci când își
întâmpină oaspeții în locanta gastronomico – literară Jariștea, care amintește de vremea lui
Mateiu Caragiale. Cartea Bucătăria Balkaniei scrisă împreună cu Horia Pana este
impresionantă prin limbajul arhaic, plin de culoare, ironic uneori, la adresa vremurilor de
acum. Criticul Alex. Ștefănescu remarca faptul că rețetele ˶reînvie ceremonialul pitoresc din
cuhniile de altădată. Ele sunt nu numai instrucțiuni pentru bucătari sau gospodine, ci și pagini
de literatură.̋

II. 4 Ritualul mesei și personajele literare

 Ciocoii vechi și noi: petrecerile ˶cu cheltuială ̋
Bucureștiul din epoca domniilor fanariote este ilustrat cu măiestrie de Nicolae Filimon în
romanul Ciocoii vechi și noi . Monografia are în vedere aspecte ale societății corupte,
informații despre modă, teatru, muzică și desigur, obiceiurile gastronomice din vremea
respectivă.
În Prolog este prezentat portretul ciocoiului care după ce a urcat toate treptele parvenirii
își schimbă și preferințele culinare: ˶Ca sofragiu, se obicinuiește atât de mult cu mâncă rile
delicate încât nu mai poate să trăiască fără friptură de fazan, brânză de Parma, salami de
Verona, icre moi, coserve de Francia și vinuri din cele mai celebre dealuri ale Europei. Astfel
dar, când ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moralicește și fizicește până la
măduva oaselor.̋ Pentru acest tip de arivist hrana reprezintă o modalitate ușoară de a corupe,
pentru a-și asigura ascensiunea socială. Tânărul îmbrăcat sărăcăcios care stătea la porțile
postelnicului Andronache Tuzluc ajunge ciubucciu în casa acestuia cu ajutorul unui plocon
(două cutii cu păstrăvi și câteva găini). Ambițiile sale sunt hrănite de tabloul gospodăriei
boierești: ˶… apoi se întoarse către bucătărie și, la vederea mulțimei de tingiri de diferite

60 Apud Ciuverca, Florentina.

34
capacități, în care se pregăteau cele mai gustoase bucate din Fanar, fața lui se coloră de o
bucurie nedescriptibilă, iar după o reflecție de câteva minute, zise în sine: «Iată-mă, în sfârșit,
ajuns pe pământul făgăduinței; am pus mâna pe pâne și pe cuțit; curagiu și răbdare,
prefăcătorie și iușchiuzarlâc, și ca mâne voi avea și eu case mari și bogății ca ale acestui
fanariot.» ̋ . Expresia din domeniul culinar ˶am pus mâna pe pâne și pe cuțit ̋ arată prima
izbândă a lui Dinu Păturică în drumul său spre îmbogățire și implicit spre puterea pe care i-o
oferă aceasta.
Lăcomia pentru bani se reflectă și în felul în care se ospătează: inspectând moșiile
boierești pentru a delapida veniturile acestora, este ospătat de tâlhari în codrul Vlăsiei. Dinu
Păturică este un hoț mai rafinat, dar ˶fură ca în codru ̋ și mănâncă la fel, alătuti de tâlharii
sălbatici și rudimentari care îl primesc cu ˶miel fript hoțește, mămăligă, ouă coapte, unt
proaspăt, ceapă, usturoi, vin de Cernătești ̋ . Mieii eviscerați sunt îngropați în jeratec de
curpeni de vi ță sălbatică, fripți și udați cu ˶un fel de salță compusă din vin amestecat cu
usturoi pisat și cu sare.̋ Friptura înăbușită este pregătită cu mare atenție, iar gustul ei
depășește ˶toate chiabapurile de la masa lui vodă ̋. Totuși, Dinu Păturică știe să se delecteze și
cu finețuri, alături de amanta stăpânului său, care îi oferă dulceață, cafea, alune prăjite și
anason de Chio. De altfel, chera Duduca este ambițioasă, vicleană și lipsită de scrupule ca și
Dinu Păturică, putând fi considerată dubletul moral al acestuia. Uneltele sale sunt ˶vicleniile
femeiești ̋ , prin care va reuși foarte ușor să-l ruineze pe Androneche Tuzluc.
Curtea domnească din epoca lui Caragea atrage ˶tot ce avea Bucureștii mai inteligent, dar
mai leneș și mai depravat ̋ . Acolo se găseau adunați boieri vicleni, curtezane, vizitii,
măscărici. Un tablou aparte este alcătuit de comercianți: ˶Simigiii, cu tablele lor sferice puse
pe cap și cu tripodelede lemn la subsuoară, împreună cu bragagiii și salepgiii arnăuți, făceau
contrast cu alunarii și cu vânzătorii de șerbet din Fanar, cari purtau pe cap fesuri mici cu
funde stufoase de ibrișim și cămăși de borangic subțiri.̋
Petrecerile populare sunt alcătuite din bucurii simple: oamenii se distrează în grădinile de
vară unde mănâncă, beau și joacă hora, în vreme ce copiii nu se mai satură de ciurechi, simiți
cu brânză, alune prăjite, floricele de porumb, șerbet roșu și bragă. În schimb, ˶zaiafeturile
boierești etalează deopotrivă opulență gastronomică și prost gust. ̋ 62 Societatea este descrisă
˶etajat ̋ sau în ˶oglindă ̋, după cum observă Nicolae Manolescu, ˶ca și cum ar voi să indice în

61Ibidem.
62 Krizsanoveszki, Izabella, Fascinația enogastronomică în literatura română , Editura Tipo Moldova, Iași,
2010, p.101.

35
imitație un factor de stimulare al schimbării ̋ .63 Postelnicul Andronache Tuzluc organizează
de Sfântul Andrei un mare ospăț, ˶care ar fi putut să ațâțe dorințele chiar ale vestiților noștri
străbuni în lăcomie Lucullus și Heliogabal ̋ . În același timp Dinu Păturică organizează
propriul festin, la care vin ˶corifeii ciocoismului ̋. Autorul ne invită cu mărinimie la petrecere:
˶Să părăsim partea de sus a caselor postelnicului, căci nu mai are niciun interes pentru
lectorii noștri, și să coborâm în partea de jos , sau mai bine în beciuri, să vedem ce face Dinu
Păturică. Acest ambițios ciocoi, nevoind a se lăsa nicidecum mai jos decât stăpânul său,
pregătise și el o cină, la care invitase pe câțiva din cei mai apropiați amici ai săi. ̋ Izabella
Krizsanoveszki observă că ˶descinderea în beciuri reprezintă inițiere în economia subterană,
în ingineriile financiare care-l vor înălța pe ciocoi la nivelul stăpânului său.̋ 64 Interesant este
faptul că toată strădania lui Dinu Păturică de a ajunge sus va avea tocmai efectul invers,
deoarece în finalul romanului îl găsim pe erou tot jos, mai precis în ocnă.
Nicolae Filimon descrie amănunțit felurile de mâncare pe care le oferă Dinu Păturică la
petrecerea sa, tocmai pentru evidenția opulența și contrastul cu masa lui Andronache Tuzluc:
˶Pe masă erau rânduite o mulțime de farfurii cu mezelicuri de tot felul: marinată de stacoji,
farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupuiți, sardele muiate în untdelemn
de Messina, măsline dulci de Tessalia, grămădite în formă piramidală, icre tari de chefal,
smochine de Santorini, halva de Adrianopole ̋ . Printre aceste delicate țuri erau așezate ˶după o
regulă militară ̋ carafele cu vin galben de Drăgă șani, pelin roșu de Bistrița, ˶vinuri orientale
de diferite culori și gusturi ̋ , anason de Chio și mastică de Corint. După ce oaspeții au golit
într-o clipă farfuriile cu mezelicuri, Dinu Păturică a poruncit să fie aduse celelalte feluri de
mâncare: ciorbă de știucă fiartă în zeamă de varză cu hrean; mihalți și păstrăvi rasol, muiați
în oțet și untdelemn; iahnii, plachii, morun gătit cu măsline și foi de dafin, crapi umpluți cu
stafide și coconoare. Toate acestea și multe altele care au urmat erau numite pe atunci ˶bucate
cu cheltuială. ̋ La festin Dinu Păturică le arată oaspeților cum să fure, falsificând ˶foaia de
socoteală a curții ̋ prin scrierea unor prețuri și a unor cantități mincinoase. ˶Fă-te om de lumea
nouă/ Să furi cloșca după ouă ̋ este chiar titlul celui de-al XVI – lea capitol al romanului.
˶Virtuozitatea unui hoț poate fi probată printr-o realizare nu numai dificilă (știut fiind că o
cloșcă se apără, ˶cârâie ̋ ) ci și inutilă: oul clocit nu are nicio valoare, ca și cloșca, privită ca
pasăre – pentru gătit, deoarece este slabă ̋ .65 Dinu Păturică își dovedește abilitatea de a-l fura

63 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe , Editura 1001 GRAMAR, București, 1998, p. 98.
64 Krizsanoveszki, Izabella, op. cit., p. 101.

65Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe. Dicționar de expresii românești , Institutul European, Iași, 2001, p.
291.

36
pe stăpânul său fără ca acesta să poată riposta, luând de la acesta orice, de la păsările din curte
la moșii. Lăcomia se manifestă și prin atitudinea mesenilor față de hrană, la cele două
petreceri: ˶în timp ce boierii respectă un anumit protocol – înainte de a se așeza la masă gustă
vutcă de izmă, migdale și năut prăjit; savurează cafea și tutun; se pun la masa de joc –
oaspeții lui Păturică se reped ca lăcustele asupra mâncărurilor.̋ 66 Respectarea unui anumit
ritual se observă mai ales în ceea ce prive ște servirea băuturilor: ˶două țigance tinere și
frumușele erau însărcinate a turna prin pahare nectarul care, de la căderea zeilor din Olimp
încoace, a luat prozaicele nume de vin și rachiu.̋ De altfel, graba cu care este adus apoi ˶un
castron colosal plin cu ciorbă fiartă în zeamă de varză cu hrean ̋ reflectă o cutumă a
petrecerilor, fiind cund cunoscut faptul că efectul negative al excesului de licori bahice poate
fi atenuat prin mâncărurile mai acre.
Finalul romanului este voit moralizator și justițiar: trădătorul Dinu Păturică moare în
ocnă, în timp ce vătaful Gheorghe, răsplătit pentru cinstea sa, ajunge mare spătar și ginerele
banului Chera Duduca este înecată în Dunăre, pe când Maria își găsește dragostea curată care
o va face fericită. Simetriile tipologice completează structura duală a romanului, în care
răului i se opune binele. Pe lîngă aceasta, ˶ceea ce se ține cel mai bine minte, în af ara eroului
principal, sunt tablourile și scenele de epocă, instructive ca niște gravuri, în care vedem, cu
mare claritate, moravurile sociale, instituțiile, locurile publice, casele, străzile, echipajele,
costumele, bucatele și vinurile de pe masă, cosmeticalele, teatrul, muzica și limba.̋ 67 În
romanul său, Nicolae Filimon reflectă foarte bine epoca domniilor fanariote, fiind un reper
atât din punct de vedere literar cât și istoric, prin monografia Bucureștiului din acea perioadă.

 Povestea lui Harap – Alb : la curtea împăratului Roș
Multe dintre personajele lui Ion Creangă sunt create după chipul și asemănarea autorului.
Felul în care ele se bucură de o masă îmbelșugată, pofta de viață și spiritul ludic se regăsesc
și în portretele eroilor săi, care par niște țărani din Humulești. Ilustrativă în acest sens este
scena în care Harap-Alb și prietenii săi intră la curtea împăratului Roș: ˶Și cum ajung o dată
intră buluc în ogradă, tusșese, Harap-Alb înainte și ceilalți în urmă, care de care mai chipos și
mai îmbrăcat, de se târâiau ațele și curgeau oghelele după dânșii, parcă era oastea lui Papuc
Hogea Hogegarul ̋ . Comicul și grotescul se îmbină într-un mod aparte în ilustrarea
portretelor. Flămânzilă ˶mânca brazdele de pe urma a 24 de pluguri și tot striga în gura mare
că crapă de foame.̋ Setilă este ˶fiul Secetei, născut în zodia rățelor și împodobit cu darul

66 Krizsanoveszki, Izabella, op. cit., p. 101.
67 Manolescu, Nicolae, op. cit., p. 95.

37
suptului ̋, ˶prăpădania apelor ̋. Hiperbolizarea accentuează trăsăturile personajelor, îngroșând
tușele, îndreptându-se spre caricatură, tocmai pentru a evidenția anumite laturi ale
personalității umane. În acest sens, este cu atât mai justificată folosirea cuvântului om în
sintagme precum ˶o namilă de om ̋, ˶o dihanie de om ̋, ˶o arătare de om ̋, ˶o pocitanie de om ̋ .
În Povestea lui Harap – Alb , ospățul de la curtea împătratului Roș impresionează în
primul rând prin cantitatea bucatelor. În literatură, mai găsim o asemenea abundență la
scriitorul francez Franҫois Rabelais. Oferta este exagerată, pusă sub semnul cifrei magice 12
și prezentată prin enumerarea unor recipiente supradimensionate: ˶12 harabale cu pâine, 12
ialovițe fripte și 12 buți pline cu vin ̋ . Toate recipientele enumerate se caracterizează prin
volumul impresionant ( harabalele sunt niște căruțe foarte mari, ialovițele sunt vaci grase și
mari, buțile sunt butoaie enorme). Flămânzilă și Setilă fac să dispară imediat toate acestea,
plângându-se apoi fără rușine că nu au mâncat și nu au băut mai nimic. La o asemenea masă,
vinul este desigur foarte important, având efecte surprinzătoare asupra celui care-l consumă:
˶cum bei câte oleacă, pe loc ți se taie picioarele, îți steclesc ochii în cap, ți se încleie limba în
gură și începi a bolborosi turcește, fără a ști bechi măcar ̋ . Criticul Eugen Simion remarca
rolul important al vinului în opera lui Ion Creangă: ˶Bucătăria este în calea aventurii epice și,
lângă bucătăria țărănească (singura de care vorbește prozatorul), se află mereu o pivniță în
care se află vinul trebuitor. Fără vin, nimic nu se leagă și nici nu se dezleagă în narațiune și,
fatal, nici în reveria culinară… Vinul (…) este drogul care înveselește sau asuprește individul
în țara imaginară a lui Creangă.̋ 68
Atât vizual, cât și auditiv, este redată nerăbdarea oaspeților care așteaptă venirea
bucatelor: le ˶ghiorăiesc mațele de foame ̋ și le ˶sfârâie gâtlejul de sete ̋ . Cel mai mult suferă
Flămânzilă, care spune că-l arde la inimă de foame și ˶se ține cu mâinile de pântece ̋, iar lui
Setilă ˶îi lăsa gura apă ̋. Totuși, cu generozitate, îi lasă pe ceilalți tovarăși să se bucure primii
de masa împărătească, constatând cu superioritate că aceștia nu au cine știe ce poftă de
mâncare: ˶ ̶ Hai, ia dați-vă deoparte, măi păcătoșilor, că numai ați crâmpoțit mâncarea, zise
atunci Flămânzilă și Setilă, care așteptau cu neastâmpăr, fiind rupți în coș de foame și de sete.̋
Împăratul Roș ˶înghițea noduri ̋ și ˶își punea mâinile în cap de necaz ̋ , fiind surprins de
paguba pe care i-o fac musafirii care cer ˶mai multă mâncare și băuturică ̋ și care se laudă că
la mâncare și băutură nu-i întrece nimeni. Izabella Krizsanovszki observă că ˶în contrast cu
alte basme, în care încercarea poate lua forma abstinenței, aici asistăm la proba îmbuibării.̋69

68Simion, Eugen, Creangă. Note despre discursul gurmand , (Cultura literară,
http://revistacultura.ro/nou/2014/09/creanga-note-despre-discursul-gurmand/ ).
69 Manolescu, Nicolae, op. cit., p.115).

38
Capacitatea de a mânca și de a bea peste măsură este mai important decât puterea răbdării. De
altfel, chiar de la început împăratul Roș lansează malițios această provocare: ˶numai de-ați
putea dovedi cât vă voi da eu, că de nu-ți mâncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu
mine… nu vă pară lucru de șagă.̋ În procesul inițierii, fiul de crai trebuie să facă dovada că
poate să-și depășească propriile limite. Flămânzilă, Setilă și ceilalți tovarăși sunt de fapt
personificări ale instinctelor omene ști. ˶Fiecare dintre aceste personaje simbolizează puterea
la limita ei maximă, supraumană, desemnând astfel puterile extatice supraumane pe care le
capătă inițiatul.̋70 Mihai Apostolescu afirmă că însoțitorii lui Harap-Alb sunt de fapt
˶gigantizarea unor funcții strict fiziologice: foamea, setea, văzul ̋ .71
Eroii lui Creangă mănâncă mult, dar fără protocol, remarcă și Eugen Simoin. Simțul
ceremonialului lipsește aproape cu desăvârșire. ˶Masa nu-i, ca în casa șetrarului din Zodia
Cancerului , o liturghie cu reguli precise, este doar o acumulare rapidă și enormă de bucate în
absența oricărui criteriu estetic. (…) Flămânzilă este simbolul unui teribil instinct al bulimiei.
Ca și Setilă, simbolul absorbției și pustiirii colosale a lichidelor terestre.̋ 72 În operele sale,
scenariul epic trece, aproape mereu prin bucătăria țărănească. ˶Ospățul lui Creangă nu este
deloc ceremonios și nici nu angajează istorii de demult, vorbe înțelepte și regrete despre
vremurile de altădată, cum se întâmplă cu eroii lui Sadoveanu la popasurile de la Hanul
Ancuței. Eroii fabuloși ai lui Creangă mănâncă mult și, ciondănindu-se, n-au timp de
filozofie.̋ 73

 Hanu Ancuței – ceremonialul povestirii
Prin erudiția sa, Mihail Sadoveanu reușește să zugrăvrească tabloul unor vremuri de
mult apuse. Hanul, moara, crâșma sunt imagini ale unui paradis pierdut, locuri de refugiu și
de petrecere, având atribute reale și mitice. Culoarea locală este dată, printre altele, și de
prezența detaliilor de ordin gastronomic.
La Hanu Ancuței se stă la masă, se deapănă amintirile și se țes poveștile . Mâncarea
și vinul sunt semnule belșugului, oaspeții se bucură de viață participând parcă la un
symposion în variantă moldavă. Rolul amfitrionului este jucat de Ancuța cea tânără, la fel de
harnică și de frumoasă ca și cea de demult. Pentru că de la ea ˶vin toate bunătățile ̋, pare că

70Oișteanu, Andrei, Grădina de dincolo. Comentarii mitologice la basmul Harap Alb. Zoosophia. Comentarii
de mitologie zoologică , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1980, p.111.
71 Apostolescu, Mihai, Ion Creangă între mari povestitori ai lumii , Editura Minerva, București, 1978, p.237.
72Simion, Eugen, Creangă. Note despre discursul gurmand , (Cultura literară,
http://revistacultura.ro/nou/2014/09/creanga-note-despre-discursul-gurmand/ ).
72Ibidem.

39
este ˶o zeitate tutelară căreia i se închină, con form unui ritual autohton, toți călătorii, fără
excepție, indiferent de condiția socială.̋ 74
Mâncarea este un stimulent pentru confesiune, iar vinul dezleagă limbile. Oaspeții se
desfată cu pui la țiglă, sarmale, hartane de berbeci și de viței, clean și mreană, pâine
proaspătă, plăcinte cu poale-n brâu, vin nou și vin vechi. Sadoveanu mărturisea că nu a
trebuit să facă cercetări pentru a reda atmosfera de altădată: ˶N-am avut niciun document. Eu
am scris ce ași fi dorit să mănânc eu la masă și nu ce a mâncat vodă. Și nu uita că mama mea
a fost răzeșiță din satul Grănicești, unde fiecare țărancă știe să pregătească ospețe domnești ̋ 75
Participarea la aceste adunări se pierde în negura timpului, după cum spune și moș
Leonte Zodierul: ˶Noi, aici, de când țin eu minte, încă de pe vremea Ancuței celei de demult,
am luat obicei să întemeiem sfaturi și să ne îndeletnicim cu vin din Țara-de-Jos. Gustând
băutură bună, ascultăm întâmplări cari au fost.̋ Mircea Zaciu remarcă această plăcere a
participării la ceremonialul mesei, unde doar se gustă mai puțin din ceea ce este pe masă și
mai mult din plăcerea de a sta de vorbă cu ceilalți: ˶Petrecerea, «kieful», nu constă așadar în
libația exagerată, nici în îngurgitarea pantagruelică, ci în plăcerea sociabilității și în oficiere.̋76
˶Sadoveanu transferă mâncarea, băutura și petrecerea întru poveste – cu ceremonia lor
cu tot – asupra unei lumi compusă în fapt din oameni simpli, săraci, lucrători cu brațele.
Efectul e dintre cele mai neașteptate.̋ 77
Totuși, unii oaspeți de la han s-au delectat în călătoriile lor și cu mâncăruri sau băuturi
ale altor culturi. Ascultătorii îl supun pe negustorul Dămian unui adevărat interogatoriu
culinar, arătându-și prejudecățile cu privire la alte nații: ˶Eu socot, cinstite jupâne Dămian, că
te-i ferit și de mâță, și de broască, și de guzgan. ̋ Oaspeți sunt oripilați când negustorul le
vorbește despre cartofi și le descrie cum se prepară prin alte părți carnea de porc sau de vacă:
˶Carne fiartă? Se miră căpitanul Isac.̋ Berea la rândul său este prezentată ca ˶un fel de leșie
amară ̋. Toate aceste ciudățenii ar putea fi trecute cu vederea, dar nu ar putea fi acceptată sub
nicio formă lipsa puiului fript în țiglă, a mielului ˶fript tâlhărește și tăvălit în mojdei ̋, a
sarmalelor, a crapului fript la proțap, a borșului și a vinului bun. Viața din Țara nemțească
trebuie să fie foarte tristă, așa că mesenii se roagă să nu treacă niciodată printr-un asemenea
necaz: ˶Doamne ferește și apără! ̋ Căpitanul Isac decide cu hotărâre: ˶(…) dacă nu au toate
acestea, nici nu-mi pasă! Să rămână ei cu tenul lor și noi cu țara Moldovei.̋

74 Krizsanoveszki, Izabella, op. cit., p. 213.
75 Almanahul gospodinei . Editat de revista „Steaua”, 1982, p. 8 .
76 Zaciu, Mircea, Ordinea și aventura , Editura Dacia, Cluj, 1973, 117.
77 Manolescu, Nicolae, op. cit., p. 109.

40
Apetitul la rândul său este influențat de multe ori de starea sufletească a personajelor,
care nu se mai pot bucura de mâncare când au necazuri sau suferă din dragoste, cum se
întâmplă în Fântâna dintre plopi: ˶Dar mâncarea, pentru mine, n-avea gust și preț. Am
înfulicat hulpav ceva, în fugă.̋ La han, nimic nu se face în grabă. Mâncarea se face încet,
friptă sau la cuptor. Mai întâi se aduce vinul cel nou, direct din cofăcel sau din ulcică. Pâine
este întotdeauna proaspătă. ˶Ceremonialul invitațiilor, al primirii, al aperitivelor și al vinului
[…] nu sunt altceva decât un număr de «informații» din discursul pregătitor al rostirii
narațiunilor.̋ 78 Fiecare povestitor laudă mâncarea și băutura, înainte de a spune propria
poveste. Acest ritual face ca bucatele să pară sacre, George Călinescu vorbește chiar de un
otium fericit, un Canaan. De fapt ˶lauda nu se adresează muncii, ci rodului, nu unui timp al
efortului, ci unuia ulterior, al satisfacției de pe urma muncii.̋ 79
Naratorul atrage de la început atenția asupra faptului că hanul este unul aparte:
˶Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, era cetate. Avea niște
ziduri groase, de ici până colo, și niște porți ferecate cum n-am văzut de zilele mele. În
cuprinsul lui se puteau oploși oameni, vite și căruțe și nici habar n-aveau dinspre partea
hoților. ̋ Locul pare o fortăreață de tip medieval, gata oricând să înfrunte pericolele din afară.
Din fericire, în țară oamenii trăiesc în pace: ˶Porțile stăteau deschise ca la domnie. Și prin ele,
în zile line de toamnă, puteai vedea valea Moldovei cât bătea ochiul și pâclele munților pe
păduri de brad până la Ceahlău și Hălăuca.̋ În plus, cei care poposesc la han sunt cât se poate
de liniștiți, după cum spune hangița: ˶Pe lângă porți, pe care le cunoști, avem în popas la
focul acesta lume bună care cearcă vinul nou.̋ Nicolae Manolescu remarca natura dublă a
hanului: acesta este un spațiu deshis ziua, ˶spre drumurile și spre existența oamenilor ̋ și
închis noaptea, pentru a oferi siguran ță oaspeților și pentru a se întoarce ˶asupra lui înșiși ca
un pur tărâm al imaginației.̋ 80 De altfel, spre deosebire de situația relatată în Decameronul ,
unde oamenii s-au retras la han pentru a se apăra de ciumă, oaspeții de la Hanu Ancuței s-au
adunat pentru a celebra ˶rodul pământului și al soarelui .̋
Timpul la rândul său pare a fi unul mitic. Ienache Coropcarul își începe povestirea
făcând referire nostalgic la vremuri de demult: ˶Într-adevăr, în vremea veche s-au întâmplat
lucruri care azi nu se mai văd…̋ Trecutul evocat este un timp al bogăției și al frumuseții.
Confuzia planurilor temporale este dată și de faptul că autorul se declară contemporan cu
oaspeții de la han, deoarece a ascultat toate acele povești ˶într-o toamnă aurie.̋ Acest cadru

78 Vlad, Ion, ˶Cărțile ̋lui Mihail Sadoveanu , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981, p. 115.
79 Manolescu, Nicolae, Mihail Sadoveanu sau utopia cărții , Paralela 45, Cluj-Napoca, 2002, p. 118.
80 Ibidem, p. 112.

41
˶autumnal facilitează transpunerea în mit,̋ afirmă Izabella Krizsanovszki. ˶Anotimpul
belșugului și al fericirii material e un timp homeric în care ˶luptătorii ̋ se înfruntă pe acorduri
lăutărești cu ˶hartane de berbeci și de viței ̋ și cu oale nenumărate de vin. Timp dionisiac și
timp al recapitulației, al exaltării vieții și al stingerii, toamna e vremea celebrărăă darurilor
pământului și a spiritelor generoase, a amintirii.̋ 81

 Repausul dominical – la masă cu amicii
Discursul gourmand din opera lui Caragiale este foarte pitoresc și foarte bogat. Eugen
Simion remarcă faptul că ˶pe lângă râsul lui, sunt foarte multe suspinuri, o jale, care e autentică, în
felul de a fi a lui Caragiale față de România .̋ 82
˶Mâncărica și berica (două atribute de bază ale omului caragialian) merg împreună cu
politica. Cu alte vorbe, se mănâncă mult, se bea mult și se face politică multă în țara
imaginară a lui Mitică. Discursul politic nu iese bine dacă nu este bine nutrit cu aperitive și
bine udat (discursul gurmand) cu bere (o băutură stimulantă).̋ 83 Pofta de mâncare este
asociată cu pofta de a face politică, indiferent de locul în care se întâlnesc amicii: la cafenea,
la simigerie sau la dugheană. Important este ca locul dezbaterii să fie în spațiul public,
deoarece personajele lui Caragiale nu suportă singurătatea. Zilele de repaos sunt văzute ca
niște pedepse, dacă eroul nu are în preajmă prietenii care să-i țină de urât. Chefurile țin chiar
și trei zile, în care se discută cu patimă despre starea proasă în care se găsește țara.
Eugen Simion realizează o comparație între licorile bahice din opera lui Creangă și a lui
Caragiale, stabilind rolul pe care îl au acestea în cadrul mesei: ˶Berea este o băutură populară,
socială, rapidă, vinul cere ritmuri lente și o filozofie de viață bazată pe resemnare și
meditație. Berea provoacă spiritul lui Mitică și-i iuțește vorbele, vinul lui Creangă adâncește
tăcerea spiritul de contemplație al eroilor. Iar când „udeala“ le dezleagă limba și le rupe
tăcerea, ei oferă un spectacol de înțelepciuni cu „vorba ceea“ sau, ca Setilă, Flămânzilă și
Gerilă, un număr savuros de comunicări verbale. Două civilizații, două discursuri culinare,
două moduri de a întâmpina solitudinea…̋ 84
În schița Repaosul dominical , Costică Parigoridi este atât de afectat de liniștea Capitalei
încât are ˶idei foarte negre ̋ , greu de alungat. Salvarea vine prin întâlnirea cu nenea Iancu.

81 Krizsanoveszki, Izabella, op. cit., p. 220.
82Lazăr, Simona, Spiritul lui Caragiale – dialog cu acad. Eugen Simion, editorul ediției de "opere
fundamentale" Caragiale, (jurnalul.ro , http://jurnalul.ro/special-jurnalul/spiritul-lui-caragiale-dialog-cu-acad-
eugen-simion-editorul-editiei-de-opere-fundamentale-caragiale-614953.html );
83 Lazăr, Simona, op. cit.
84 Ibidem

42
După ce-i critică aspru pe cei care nu știu decât să petreacă în zilele libere întrecând măsura
la băutură, cei doi merg să mănânce împreună. Pe drum, mai întâlnesc niște prieteni care sunt
la rândul lor ˶foarte plictisiți de repaosul dominical ̋. Merg cu toții la Iordache, în Covaci,
unde stabilesc plini de entuziasm că trebuie să elimine starea de letargie provocată de ziua
liberă: ˶Jos repaosul dominical!… Să lucrăm!… lucrați, domnilor! ̋ . Și astfel lucrează ˶cu
stăruință ̋ cinci ore, având rezultate spectaculoase ( ˶Aperitive, 18; baterii, 8; șampanii, 12, și
12 pachete de regale… și cinci rânduri de marghilomane. ̋ ). După acest succes urmează altele,
prin diverse localuri bucureștene: la Lăptăria de la Șosea, o șampanie la botul calului ̋ , mai
departe, un ˶șvarț cu cognac ̋, lângă hală, o schembea ˶dreasă bine, cu puțin ardei roșu ̋. Acest
tur se încheie cu întoarcerea la Lăptărie unde iau un dejun prelungit până seara, și abia în zori
simt nevoia să mănânce. După o asemenea activitate, prietenii își arată afecțiunea unul față de
altul prin pupături: ˶ ̶ Eș ҆ du ҆ce, ҆ ne Iancule! ̶ Sân ҆ tu’tă, Costică! ̶ Tu’tă du’ce, ҆ ne Iancule! ̋ .
Formulele de alint reflectă printr-un joc de cuvinte din sfera culinară tocmai starea de
ebrietate a personajelor.
Criticii literari V. Fanache și Al. Călinescu au remarcat faptul că personajele din opera lui
Caragiale se află sub influența verbelor a mânca și a bea. În multe situații, a mânca poate fi
asociat cu pofta de a vorbi , chiar de a bârfi, de a manifesta o foame de senzațional. Liviu
Papadima este de părere că ˶paradigma lui «a mânca» funcționează ca o paradigmă secundă,
interpretativă, atât pentru «a face» cât și pentru «a ști»̋ .85 Cum personajele arată lipsa de
cultură gastronomică, cumpătarea lipsește, astfel încât criticul înlocuiește verbul a mânca
prin a consuma. În cazul schiței Repaosul dominical mâncarea este doar pretextul unei
petreceri cu prietenii, la care se bea (se consumă) alcool în cantități impresionante.

 Enigma Otiliei : gustul averii

Descrierile munuțioase, conturarea unor tipologii umane, zugrăvirea unor fresce
sociale sau perspectiva omniscientă se regăsesc în tiparul romanelor lui George Călinescu, ca
trăsături ale balzacianismului, la care se adaugă notele parodice sau pasajele lirice, ca peceți
ale originalității. I. Negoițescu, în Scriitori moderni , este primul critic literar care prezintă
Enigma Otiliei ca roman comic, descoperind și lumea caragialescă din cadrul său.
Caracterele sunt individualizate și prin obiceiurile lor culinare, date de pornirile
instinctuale ale fiecăruia. Cu excepția lui Pascalopol și a lui Felix, care au o concepție morală
asupra vie ții, toate celelalte personaje fac parte din categoria instinctivilor, ˶ordonați aproape

43
schematic de autor și ilustrând un tip ̋ 86, este de părere Nicolae Manolescu. Expresivitatea
fiecăruia este dată de excesul de calități sau de defecte. De altfel, aceeași îngroșare a tușelor,
care duce spre caricatură, este întâlnită și la Caragiale.
Costache Giurgiuveanu are un apetit ieșit din comun. La un moment dat oferă un
prânz foarte bogat, după ce Pascalopol ˶greșise ̋ oferindu-i cu o sută de franci mai mult :
˶Felix observă că mâncărurile earu prea abundente, parcă destinate unui număr mai mare de
persoane, sau gătite cu voluptate, după o îndelungă foamete. Bătrânul mânca cu mare
lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență. Bucatele erau nu
numai copioase, dar și numeroase, ceea ce nu mira deloc pe moș Costache, care mânca din
toate.̋ Ca și Hagi Tudose sau Harpagon, avarul creionat de G. Călinescu ascunde banii, se
împrumută uitând să mai înapoieze, îi escrochează chiar și pe cei apropiați, sfârșind prin a
pierde totul. Cu toate acestea, moș Costache știe să aprecieze uneori micile bucurii ale veții, o
iubește sincer pe Otilia și are chiar momente în care își arată generozitatea. După sfeștania
făcută în casă, se înfruptă cu toții, inclusiv fețele bisericești, din mâncărurile de pe masă.
Singurul care stă deoparte este moș Costache, preocupat de necunoscutul ce-l așteaptă după
moarte. Prins între iubirea de bani și afecțiunea pentru Otilia, ajunge să facă gesturi ridicole,
care o distrează pe fată: bucuros peste măsură când ea îi spune că nu dorește să fie adoptată se
gândește să-i ofere un cadou, însă nu se îndură să scoată niciun ban din buzunar, așa că
rămâne ca Otilia să-și cumpere singură o rochie care-i va plăcea, urmând ca el să o plătească.
În casa lui Costache Giurgiuveanu mesele se iau dezordonat, nu există o preocupare
constantă pentru mâncare. Marina este foarte superficială, iar Otilia nu pu pune deloc preț pe
astfel de lucruri, chiar dacă la un moment dat se apucă să facă ordine în bucătărie certând-o
pe slujnică. Singura ei plăcere este ciocolata, pe care o împarte de multe ori cu Felix. Se pare
că firea ei înclinată spre lux și spre lucrurile fine este înțeleasă de Felix, care la rândul său îi
aduce acest dulce atunci când ea este supărată. În seara în care Felix vine la moș Costache, i
se oferă doar două prăjituri de casă. Nu este exclus să fi fost făcute, poate, de Aurica, cea care
încearcă insistent să-i atragă pe bărbații din preajma sa într-o căsătorie, oferindu-le prăjituri
de tot felul. În casa familiei Tulea, supraalimentarea lui Simion este semnul unei patologii:
˶Se aduse pe masă un alt coș cu felii de pâine, din care Simion își luă repede una, mușcând-o
ca aperitiv, și-și mai puse înainte două felii, și apoi, răzgândindu-se, patru. Apoi luă pâinea și
dădu generos și celorlalți câte două felii, așa încât coșul se goli.̋

85 Papadima, Liviu, Caragiale, firește , Editura Fundației Culturale Române, București, 1999, pp. 56-57.
86 Manolescu, Nicolae, op. cit., p. 225

44
Stănică Rațiu este cel care-i trage pe sfoară pe toți, deși prin comportamentul său
dădea clar de înțeles că nu este o persoană de încredere. Chiar și pe Felix îl implică în
intrigile sale, fiind cel care îi face cunoștință cu Georgeta la restaurantul lui Iorgu. Tânărul
nevinovat se familiarizează astfel cu viața mondenă a Capitalei, într-un moment în care avea
nevoie să fie consolat după ce Otilia a plecat fără o vorbă la Paris, cu Pascalopol. ˶Stănică,
aflând că Felix nu mâncase, comandă din proprie inițiativă un meniu și ceru vin, dând
recomandații bogate asupra buchetului și temperaturii băuturilor.̋ Intențiile ascunse ale
personajului le scapă celor care se lasă păcăliți de el, pentru că are abilitatea de a face ca totul
să pară firesc și mai ales le spune exact ceea ce vor ele să audă în momentul respectiv.
Ilustrativă în acest sens este și vizita pe care Stănică i-o face mătușii Agripina de ziua ei.
Cunoscându-i slăbiciunile, îi duce alune americane și covrigi cu susan. Inspectând camera,
simte aroma mirodeniilor din dulapuri și începe să enumere cu nostalgie ingredientele unei
rețete vechi, orientale, pentru a-și demonstra încă o dată atașamentul față de familie: ˶Iei
carne tocată, fără vine și fără miez de pâine sau ou, ca pentru cârnați de vacă (Stănică făcu
buze lacome), pui frumușel usturoi, tăiat bucățele, sare, piper mult, boia de ardei, enibahar
pisat, chimion și puțină apă să fiarbă.̋ Sărbătorita se bucură amintindu-și de vremurile de
altădată: ˶Stănică ține minte. Bunicii noștri așa găteau, numai cu untdelemn, cu mirodenii și
în tingiri de aramă cositorite. Și mâncau mai mult pește și carne de oaie. Pătlăgelele așa se
fac: cureți vinetele de pieliță, ca de obicei, le dai în undă, le scurgi de apă, le toci, le prăjești
în untdelemn, pui și puțină ceapă tocată mărunțel, pe urmă le așezi în tingire cu apă, sare,
piper, ce-i trebuie, pătrunjel, scorțișoară și unt de nucă (cum se mânca odată) și înăcrești cu
zeamă de lămâie. Și lași să fiarbă.̋ Stanică profită astfel de bunăvoința bătrânei și pleacă acasă
cu patru ceșcuțe de cafea pe care i le oferă galant soției sale plictisite, nepăsătoare la
sentimentalismele soțului când vine vorba despre familie.
Cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce o privește pe Aglae, care se simte datoare să
preia comanda în casa lui moș Costache, atunci când acesta cade la pat. Ca soră a sa, vine să-l
vegheze cu toată familia, caută prin dulapuri, dă tot felul de ordine. Desigur, Stănică este și el
foarte implicat în tot acest demers. Nicolae Manolescu observă că ˶simplificând intriga și
caracterele, romancierul își manevrează personajele ca pe o scenă de comedie.̋ 87 Clanul
Tulea ocupă casa militărește pentru a păzi averea lui miș Costache. Lipsită de instinctul de
proprietate al mamei sale, Aurica nu înțelege toată această forfotă și dorește să se întoarcă la
tabieturile ei ( ˶Trebuie să fie ceasul trei, nimeni n-a mâncat . Moș Costache stă și singur, doar

87 Manolescu, Nicolae, op. cit., p. 228

45
e aici Otilia, e Marina, domnul Felix.̋ ). Pe Aglae nu o neliniștește atacul fratelui său, ci este la
rândul ei nemulțumită de momentul în care acesta a avut loc (˶Ah! Tocmai acum l-a găsit pe
Costache. Sunt sfârșită. N-am pus nimic în gură de azi-dimineață .̋). Stănică are aceeași
problemă: ˶Mamă-soacră, toate bune, dar mie mi-e foame! Vrei să fac de veghe nemâncat?
Adu ceva aici, la botul calului. Voi n-aveți nimic aici, nu gătiți? se adresă Stănică Otiliei, care
il privi speriată, umilă.̋ Pentru a rezolva problema se apucă să caute fără nicio reținere prin
bufet, unde găse ște victorios niște delicatese (˶Ăsta e salam de Sibiu veritabil, salam fin, de
unde naiba-l aveți, Otilio? ̋ ). Rafinamentul vinului este pus în contrast cu grosolănia
avocatului: acesta îi reproșează chiar lui moș Costache faptul că nu are în casă un tirbușon ca
lumea, se poartă ca la restaurant, are impulsul de a ciocni, cere în gura mare să i se aducă
sarmale de la Aglae, vorbește zgomotos cu ceilalți. Lăcomia pentru mâncare reflectă dorința
lui de acaparare: înhață o felie mai groasă de salam, cere pahare mai mari pentru vin.
Nemulțumit de felul în care Olimpia împarte salamul, îi dă comenzi clare (˶ ̶ Taie mai gros ̶
protestă Stănică ̶ să simți ce muști.̋ ). Se pare că avocatul fără procese care obținuse până
atunci doar beneficii mărunte simte că se apropie momentul de a da marea lovitură. Din casa
lui moș Costache nu va pleca doar cu niște ceșcuțe de cafea, ci cu un pachet mare cu bani,
acaparând o porție considerabilă din averea bâtrânului. Nerăbdarea sa este trădată de gesturi,
fiind certat de so ție: ˶Nu fi lacom, ce Dumnezeu, îl înghiți cu pieliță cu tot .̋ De fapt, o
asemenea șansă nu se ivește de multe ori în viață, de aceea trebuie să profite de ea, pentru a
simți gustul victoriei (˶Parc-aș mânca ceva bun, ceva rar.̋ ). Simțurile îi sunt exploatate la
maximum: privirea care ochea cea mai groasă felie de salam pândește acum momentul
prielnic de a lua banii. De altfel, moș Costache observă ochii care-l urmăresc atât de atent,
însă nu are puterea de a protesta. Ca și în casa matușii Agripina, nasul său adulmecă atât
aromele alimentelor ( ˶Îmi vine un miros cunoscut în nări, de la bufetul acesta ̋) cât și mirosul
banilor (˶netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vârî brusc mâna sub ea și trase
pachetul cu bani.̋ ).
Moș Costache se vede nevoit să asiste neputincios la scena în care alții se înfruptă
lacom din ceea ce el agonisise cu atâta grijă. Până și doctorul Vasiliad participă la ospăț,
înghițind ˶ca un lup, aplecat asupra farfuriei ̋. Aurica întreabă cu gura plină : ˶Oare lui moșu
(…) nu-i dăm nimic de mâncare? ̋ Stănică are un răspns cinic: ˶Mâncarea prea multă strică,
(… ), de la o anumită vârstă. Călugarii cum trăiesc? ̋ .
Viitorul medic Felix Sima urmărește cu atenție simptomele unor afecțiuni. Dacă la
Simion Tulea observă semnele nebuniei, în cazul lui moș Costache culoarea rubinie a vinului
îl trimite cu gândul la flebotomie, o procedură care se realizează în cazul unui atac cerebral.

46
Izabella Krizsanoveszki este de părere că ˶asocierea vinului cu lichidul vital conferă textului
accente naturaliste.̋ 88 Ilustrativ în acest sens este momentul în care Stănică Rațiu se
pregătește să-și savureze victoria, anticipând sfâr șitul lui moș Costache: ˶Dopul pocni și vinul
începu să gâlgâie roșu, ca un sânge închegat, în paharul lui Stănică ̋ .

88 Krizsanoveszki, Izabella, op. cit., p.281

47
CAPITOLUL III
Modele de abordări interdisciplinare a literaturii
Proiectul didactic interdisciplinar. Opționalul de dezbateri.
Instrumentele TIC în abordarea interdisciplinară a literaturii

Juan Gris a fost unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai cubismului, alături de
Pablo Picasso și Georges Braque. A realizat nenumărate ilustrații pentru cărți și reviste și a a
iubit atât de mult cărțile, încât le-a transformat în personaj principal al picturilor sale. În
multe dintre compozițiile cu natură moartă, piesa centrală este reprezentată de imaginea unei
cărți. În tabloul Fereastra deschisă cu dealuri penelul său conturează prin accentuarea
formei direcțiile pe care le putem avea în vedere pentru a ne face viața mai frumoasă. În a
doua etapă a sa cubismul încearcă să recompună imaginea, să o sintetizeze. Abordarea
interdisciplinară a literaturii poate fi privită din acest unghi: profesorul încearcă să deschidă
împreună cu elevii o fereastră spre lume, recompunând imaginea unor bucăți de înțelepciune
aflate în literatură și în alte domenii ale cunoașterii.
Constantin Cucoș afirma: ˶Pentru a recepta opera artistică, trebuie ca însăși viața
noastră să fi devenit, într-un fel, «operă de artă» ̋ .89 O peregrinare literaro-gastronomică
îndeplinește toate condițiile interdisciplinarității văzută ca o componentă a educației ce are
menirea de a așeza la aceeași masă gătitul, scrisul și cititul , astfel încât să putem savura atât
ceea ce mâncăm, cât și ceea ce citim.

89 Cucoș, Constantin, Educația: iubire, edificare, desăvârșire , Editura Polirom, Iași, 2008, p. 46
Juan Gris
Fereastră deschisă cu dealuri

48
III. 1. Proiect didactic interdisciplinar
Aromele poeziei
Munca interdisciplinară solicită instruire integrată, caută căile de a rezolva problemele
prin amestecul mai multor discipline și se finalizează mai ales sub formă de proiecte. În acest
tip de activități se pune accent nu atât pe conținut, cât pe dezvoltarea unor competențe.
Referindu-se la importanța folosirii proiectului în cadrul școlii, Gardner afirmă: ˶În
cursul vieții școlare, elevii americani sunt supuși la sute, dacă nu mii, de teste. Ei își dezvoltă
deprinderi de înalt nivel în «exersarea» testelor, dar acestea vor deveni inutile de îndată ce
școala este absolvită. Prin contrast, dacă examinăm viața din afara școlii, proiectele,
(individuale și de grup) sunt modalitatea de lucru cea mai frecventă. Deci, de vreme ce în
viața profesională nu se operează cu teste, ci cu proiecte, este necesară inițierea și dezvoltarea
unor deprinderi de proiect, încă de la începutul formării intelectuale în școală”.90
Un model de abordare interdisciplinară a literaturii, prin care este studiat într-o
manieră inovatoare textul liric este proiectul didactic Aromele poeziei. Metoda a fost deja
folosită cu succes la clasa a IX-a în cadrul unității Iubirea, la modulul Ficțiune și realitate .
Prezentând interes pentru această temă, elevii sunt motivați să deruleze o documentare
amănunțită căutând informații în domenii variate ale cunoașterii și să realizeze conexiuni cu
alte discipline pentru a realiza un produs de care să fie mândri în final.
Proiectul pornește de la observarea nevoilor reale ale elevilor, în funcție de care
profesorul își adaptează demersurile didactice. Utilizarea acestei metode oferă ocazia
dezvoltării competențelor generale prevăzute în programă, în special ˶folosirea modalităților
de analiză, tematică, structurală și stilistică în receptarea diverselor texte literare și
nonliterare.̋ 91 În plus, activitatea intelectuală este însoțită de activități practice care sporesc
interesul elevilor pentru îndeplinirea sarcinilor de lucru. ˶Finalitățile disciplinei se pot realiza
eficient prin centrarea pe procesul învățării, pe activitatea elevului. De aici decurge
necesitatea de a pune un accent mai mare pe activitățile didactice de tip formativ și
performativ, care presupun implicare și interacțiune pentru rezolvarea unor sarcini de învățare
concrete.̋ 92

90 Apud Ghid metodologic . Aria curriculară ˶Limbă și comunicare ̋ . Liceu, M.E.C., C.N.C.., Editura Aramis
Print, 2002, p. 66.
91 Apud Progama școlară de limba și literatura română pentru clasa a IX – a , Ministerul Educației, Cercetării
și Inovării, București, 2009, p. 4.
92 Ibidem, p. 12.

49
AROMELE POEZIEI
Tipul proiectului: interdisciplinar
Parteneri implicați: Colegiul de Industrie Alimentară Elena Doamna
Complexul Muzeal de Științele Naturii Răsvan Angheluță,
secția Grădina Botanică
Argument
Colegiul de Industrie Alimentară Elena Doamna din Galați se implică activ în
numeroase activități care vizează dezvoltarea personală a tinerilor. Proiectul Aromele poeziei
pornește de la ideea c ă abordarea interdisciplinară a limbii și literaturii române are un rol
important în creșterea calității învățării, a randamentului școlar și a pregătirii pentru viață a
liceenilor. În acest context, am considerat că elevii ar putea desfășura o activitate din care se
pot îmbog ăți foarte mult pe plan spiritual și din care vor învăța multe lucruri folositoare.
Astfel, plecând de la poezii din literatura română în care apar menționate plantele
aromatice, se va avea în vedere și profilul alimentar al liceului, observându-se utilitatea
acestor ingrediente în arta culinară. În plus, pentru elevi va fi extrem de util să știe cum se
cultivă, cum se îngrijesc și cum se pot folosi plantele aromatice.
Aceste demers a pornit de la recomandările privind conținuturile învățării, precizate
în programa școlară de la clasa a IX – a: ˶Domeniul Literatură este conceput cu o dominantă
pentru fiecare an de studiu. În clasa a IX – a, dominant este Literatura și viața .̋ 93
Scop: dezvoltarea interesului pentru poezie, prin abordarea interdisciplinar ă a textului
liric făcându-se trimitere la literatur ă, muzică, pictură, discipline tehnologice, biologie,
geografie etc.).
Obiective
 desfășurarea unei activități de cercetare pe o temă dată, în vedere texte literare și
nonliterare;
 elaborarea unor portofolii care au ca temă ˶Aromele poeziei ̋ ;
 inițierea unor grupe de elevi și implicarea lor în activit ăți practice;
 descoperirea unor conexiuni între literatură, muzică, biologie, gastronomie;
 formarea unor competențe integrate, care să permită transferul de cunoștințe și metode
dintr-o disciplină într-alta.
Resurse

93 Ibidem, p. 7.

50
– texte lirice din literatura română, care au ca motiv central anumite plante aromatice:
busuioc, lavandă, măghiran, razmarin, mentă etc.;
– selecție de melodii cu aceeași temă;
– desene și fotografii realizate de elevi;
– jardiniere cu plante aromatice;
– obiecte decorative realizate cu ajutorul plantelor aromatice;
– mici gustări care au ca ingrediente plante aromatice
Metode
Se va folosi în mod special metoda experților , care le va da elevilor posibilitatea să se
ocupe de o activitate spre care au o anumită înclinație. Această metodă va fi asociată cu jocul
de rol, fiecare elev având ocazia să descopere tainele unor meserii din diferite domenii:
literatură, gastronomie, grădinărit, fotografie, jurnalism, arte vizuale etc. Desigur, se va avea
în vedere observarea sistematică a comportamentului elevilor, iar unde va fi nevoie
profesorul va interveni oferind lămuririle necesare, prin explicație . Evaluarea finală se va realize printr-
un portofoliu . Printr-un chestionar , profesorul va afla afla impresiile elevilor despre acest proiect.
Durata
Proiectul se va derula pe durata a cinci săptămâni. Fiecare elev se va implica în
această activitate, îndeplinind sarcini care-i vor solicita experiența și cunoștințele. Profesorul
va discuta cu elevii despre strategia care va fi avută în vedere în derularea proiectului și va
ține seama de sugestiile și de interesele lor. Astfel, vor fi stabilite împreună cu elevii etapele
desfășurării activităților din proiect:
– stabilirea echipelor și a sarcinilor de lucru pentru documentarea teoretică și practică;
– vizita la serele experimentale de la Grădina Botanică, sub directa îndrumare a
personalului specializat;
– documentarea și rezolvarea sarcinilor de lucru, pentru realizarea portofoliilor digitale;
– prezentarea materialelor din portofoliu; eseuri, desene, fotografii, confecționarea unor
obiecte decorative etc.;
– evaluarea;
– diseminarea rezultatelor.
Forme de organizare
Inițial, activitatea didactică se desfășoară frontal, după care clasa este împărțită în
cinci grupe a câte cinci elevi, experți într-o anumită activitate:
Filologii – inteligența lingvistică
Biologii – inteligența logică

51
Gastronomii – inteligența kinestezică
Artiștii – inteligența interpersonală și intrapersonală
Redactorii – inteligența vizuală
Gruparea urmărește să exploateze aptitudinile elevilor și tipul de inteligență (după
Gardner). Fiecare expert are sarcini precise în cadrul grupelor. În perioada de documentare
vor colabora pentru a schimba idei și informații, după care fiecare se va întoarce la echipa din
care face parte.
Desfășurarea proiectului
Fiecare grupă va primi câte o plantă aromatică în ghiveci, prin tragere la sorți:
busuioc, lavandă, rozmarin, măghiran, mentă. În continuare se vor stabili:
 recomandarea bibliografică pentru toate grupele;
 sarcinile de lucru, în funcție de tipul de inteligență predominant al fiecărui elev;
 precizarea obiectivelor și a criteriilor de evaluare în funcție de prezentare, aspectul și
conținutul portofoliului, implicarea în elaborarea proiectului;
 vizita la Grădina Botanică;
 modalitățile de lucru din fiecare echipă;
 structura și conținutul fiecărui portofoliu:
Filologii
– identifică semnificațiile pe care le are în textul ficțional termenul respectiv, folosind
concepte ca figură de stil, motiv literar, idee poetică, elemente de recurență/ simetrie,
ficțiune, imaginație etc.;
– caută cel puțin două poezii în care să apară ca motiv central o plantă aromatică.
Biologii
– au în vedere textul nonficțional , caută informații despre origine, răspândire, mod de
îngrijire; vor avea în vedere și observațiile făcute cu ocazia vizitei le Grădina
Botanică.
– prezintă rolul plantelor aromatice în viața oamenilor.
Gastronomii
– au în vedere textul nonficțional , caută cel puțin 4 rețete care au ca ingredient principal
planta aromatică;
– pregătesc un preparat cu planta aromatică dată.
Artiștii

52
– stabilesc legături între textele poetice și alte forme de artă: muzică, pictură, film,
fotografie, colaj etc.;
– prezintă textele lirice din portofoliu într-o manieră artistică: ilustrații, colaj,
interpretare proprie etc.
Redactorii
– realizează prezentarea portofoliului digital într-o formă grafică cât mai atractivă;
– coordonează echipa și sunt responsabili de corectarea greșelilor (ortografice, de
punctuație, de exprimare).
Întreaga echipă :
– are grijă de planta primită, păstrată în sala de clasă
– urmărește diferențele cu privire la modul de transmitere a mesajului și la scopul
comunicării, în textele ficționale și nonficționale studiate;
– învață o poezie din portofoliu (la alegere)
Evaluare
Va fi monitorizată permanent activitatea elevilor și se va analiza feedback-ul
desfășurării proiectului. Fiecare echipă va realiza un portofoliu digital care va conține fișe de
lucru, eseuri, creații artistice, fotografii etc. legate de planta aromatică studiată. În evaluare se
va ține seama atât de activitatea individuală a elevilor, cât și de eficiența echipei de lucru.
Profesorul va avea în vedere realizarea unei activități de autoevaluare și interevaluare a
activității, pe baza unor chestionare .
Diseminarea rezultatelor
– prezentarea proiectului în biblioteca liceului;
– organizarea unei expoziții și a unor activități demonstrative în cadrul Grădinii
Botanice;
– împărțirea pliantelor în școală, pentru colegii din alte clase;
– scrierea unui articol pentru revista școlii.
Impact
Acest proiect le va da elevilor ocazia să învețe prin joc, descoperind pas cu pas, prin
activitățile practice la care vor lua parte, conexiunile dintre literatură și alte discipline. În
textele poetice vor găsi valențele stilistice ale unor plante aromatice, făcând analogii și cu
muzica.
Mergând mai departe în acest demers, prin vizita la Grădina Botanică, vor descoperi
informații despre răpândirea geografică a plantelor aromatice aflând cum se cultivă, cum se

53
îngrijesc și cum pot fi întrebuințate acestea. În final, vor folosi aceste ingrediente în
prepararea unor produse gastronomice (covrigei, biscuiți, ceaiuri etc.).
Textele-suport recomandate de profesor pentru fiecare grupă sunt alese în funcție de
interesele elevilor, atât din literatura cultă, cât și din literatura populară. Fiecare text este
asociat cu o melodie, pentru a ilustra mai bine elementele de versificație specifice genului
liric. Elevii vor observa că în în general motuvul plantelor aromatice este asociat cu tema
iubirii. De altfel, plante ca busuiocul și rozmarinul sunt întâlnite chiar în cântecele de nuntă
din literatura populară.
Grupa I – Busuiocul
Busuiocul
(text popular cules de Vasile Alecsandri)
„- Busuioace, busuioace,
N-ai mai crește, nici te-ai coace!”
„- Dar de ce să nu mă coc
Că mă port fetele-n joc”.
„- Trandafire, n-ai mai fi,
Nici în cale-ai înflori!”
„- Dar de ce să nu mai fiu
Că mă poartă lelea viu”.
„- Tu ești viu, dar eu sunt mort,
Și de-abia în lume mă port”.
„- Mergi în horă, saltă-n joc,
S-ai parte de busuioc.
– Vin’ la horă ici în șir,
– S-ai parte de trandafir”.
(Muzica: Maria Tănase , Mi-am pus busuioc în păr)
(Versurile de Ion Vasilescu și N. Kanner, muzica de Ion Vasilescu )
Grupa II – Lavanda
Tudor Arghezi , Morgenstimmung
Tu ți-ai strecurat cântecul în mine
Într-o dup-amiază, când
Fereastra sufletului zăvorâtă bine
Se deschisese-n vânt,
Fără să știu că te aud cântând.

54

Cântecul tău a umplut clădirea toată,
Sertarele, cutiile, covoarele,
Ca o lavandă sonoră. Iată,
Au sărit zăvoarele,
Și mânăstirea mi-a rămas descuiată.

Și poate că nu ar fi fost nimic
Dacă nu intra să sape,
Cu cântecul, și degetul tău cel mic,
Care pipăia mierlele pe clape
Și-întraga ta făptură, aproape.

Cu tunetul se prabișiră și norii
În încăperea universului închis.
Vijelia aduse cocorii,
Albinele, frunzele…Mi-s
Șubrede bârnele, ca foile florii.

De ce-ai cântat? De ce te-am auzit?
Tu te-ai dumicat cu mine vaporos
Nedespărțiți
în bolți.
Eu veneam de sus, tu veneai de jos.
Tu soseai din vieți, eu veneam din morți.
Muzica: Edvard Grieg, Morgenstimmung

Ion Minulescu, Rânduri pentru MI-TZU-KO
Zi cu soare,
După ploaie!…

În odaia mea – odaie
Albă,
Veselă

55
Și mică,
Cu parfum de levănțică –
Brațele noastre se-ndoaie
Ca patru raze de soare –
Patru suliți paralele,
Ce pătrund printre perdele
Înfigându-și în covoare
Vârfurile lor rebele!…

Nu mai plânge, Mi-Tzu-Ko,
Că-n grădiăa nu mai plouă
Și-n odaia mea cea mică,
Cu parfum de levănțică,
Nu te mai mira de ce –
În rochița ta cea nouă-
Pari a fi rază de soare
Ce-mi dădu buzna-n odaie,
Dornică de-o sărutare
După ploaie!
Șterge-i ochii
Nu mai plănge
Mi-Tzu-Ko, tu nu ghicești
Că-n odaia mea cea mică
Cu parfum de levănțică
Ce-ai fost ieri
Azi nu mai ești?…

Și nu vezi că Dumnezeu
Ne-a trimis un curcubeu,
Că faptura noastră nouă –
Despărțită ieri în două –
Azi să ne-o-ntregim în soare
Ca-ntr-o zi de sărbătoare
Și s-o-ntindem pe sofa

56
Printre perne
Și covoare,
Ca și cum odaia mea –
Albă,
Veselă
Și mică,
Cu parfum de levănțică –
Ar mai fi și-odaia ta?

Mi-Tzu-Ko, n-auzi?…
Nu vezi?
Sau – ce-auzi și vezi – nu crezi?
N-azuzi tu cum sună ora
Fericirii-amândurora?
Muzica: Joshua Bell , Ladies in lavender

Grupa III – Rozmarinul
Rozmarin în colțul mesei (Cântecul miresei)
Mireasa
Frumoasă-i mireasa noastră
Parcă-i floare de pe coastă
Mai frumoasă cum să fie
Parcă-i scoasă din cutie.
Numai mirele-i buzat
C-o umblat noaptea prin sat
Și prea multe-o sărutat.
IU IU IU !
Hai mireasă, hai cu noi
Că-i mai bine ca la voi,
Avem drumul pietruit
Și-i mai bine de trăit.
IU IU IU !
Rozmarin în colțul mesei
Frumos plâng ochii miresei.

57
Dar nu plâng de supărare,
I-a ieșit norocu-n cale.
La dat voalul jos
Mireasă, mireasă hai
I-ați gândul de la flăcăi
Și ți-l pune la bărbat
Căci cu el te-ai măritat.
IU IU IU !
Mireasă al tău bărbat
Când ți-o cere de mâncat
Să-i dai blidul nespălat
Să știe că s-o-nsurat!
Interpretare: Nicolae Sabău
Grupa IV – Măghiranul

Literatura populară: M-a făcut mama oltean

Foaie verde maghiran, măi
M-a făcut mama oltean, măi
Port căciulă de-astrahan
Și cămașă de tulpan
Cojocel de miel bârsan, măi Leano.

Oltean sunt, oltean îmi zice
Oltean sunt oriun’m-oi duce
Sunt oltean de Jiuleț, mititel și iubăreț
M-a făcut mama isteț, măi Leano.

Foaie verde maghiran, măi
M-a făcut mama oltean, măi
Port condeiul de tufan
Unde scriu nu șterg un an
Că mi-s pui de craiovean, măi Leano.

58
Cin’ se ia cu mine bine
Îi dau haina de pe mine
Cin’ se ia cu mine rău
Să-l păzească Dumnezeu
Că sunt șarpe de dudău,
Dă-l galbin și mușcă rău, măi Leano.
Interpretare: Ion Lucian

Grupa V – Menta
Nichita Stănescu , vol. Dreptul la timp
La stânga se-nclină, la dreapta,
yola aceea dementă,
după cum te strângeam de tare în brațe,
după mirosul de algă sau mentă.
Scria un alfabet rapid,
cu litere de apă, de sepii, de pești.
Cuvintele erau numai două:
Sunt, Ești…
Și păreau că se scufundă, galeș,
în luciul monoton, adormitor,
sau leneșe prin norii leneși
se-ntretăiau cu olandezul zburător…
Zigzag iubit, visat aproape,
pe mări de caraibi și de sargase,
al inimii eliberate din sclavia
țărmului strict, de nervi și oase!
Muzica: Zucchero, Menta e rosmarino
Portofoliul digital este o formă de evaluare complexă depășind metoda evaluării prin
portofoliul clasic, care are un caracter static. Când lucrează în format electronic, elevii pot
face mai ușor modificări asupra conținutului, pot face schimb de informații, și pot transfera
fără probleme conținutul în diferite fișiere. Astfel, câștigă foarte mult timp pentru rezolvarea
unei sarcini de lucru. În cuprinsul portofoliului elevul poate include fișe de documentare,
referate, fotografii, scheme etc.

59
Folosit la sfârșitul unei unități de învățare, se poate încadra într-o formă de evaluare
sumativă care oferă o imagine de ansamblu asupra felului în care elevul a progresat în timp.
În plus, îl ajută pe dacăl să cunoască mai bine personalitatea elevilor săi. ˶Portofoliul es te
relevant pentru creativitatea elevilor, iar profesorul trebuie să demonstreze flexibilitate,
apreciind elementele suplimentare introduce în structura sa. (…) Se evidențiază astfel
capacitatea elevului de a realize o lucrare unitară, de a se racorda temei abordate. ̋ 94
În cazul proiectului Aromele poeziei, fiecare echipă de lucru are sarcina de a prezenta
în final un portofoliu propriu, realizat prin efortul fiecărui membru din echipă, care a avut de
îndeplinit sarcini de lucru precise. La sfârșit, toți membrii echipei vor avea satisfacția
îndeplinirii unei misiuni și vor fi mândri de reușita lor. Prezetarea poate fi făcută în orice
program, la alegerea elevilor (Word, PowerPoint, Prezi etc.). Preofesorul le-a recomandat
elevilor să realizeze în Publisher și câte un pliant, pentru a disemina informația și pe suport
de hârtie.

Model de pliant (față)

Model de pliant (verso)

94 Cucoș,Constantin, Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008, p. 142.

60

Chestionarul urmărește impactul pe care proiectul Aromele poeziei l-a avut în rândul
elevilor de clasa a IX – a. Elevii semnează fișele cu întrebări, pentru ca profesorul să
cunoască mai bine personalitatea fiecăruia.
1. Ce activitate ți-a plăcut cel mai mult în cadrul acestui proiect?
2. Cum ai colaborat cu ceilalți colegi?
3. Ce dificultăți ai întâmpinat?
4. Ce cunoștințe dobândite în acest proiect crezi că-ți vor fi de folos în viitor?
5. Scrie o sugestie pentru alte proiecte de acest fel, pe care ai dori să le desfășori în
viitor.

Interpretarea răspunsurilor: Elevii sunt foarte deschiși spre activitățile practice, sunt
dornici să iasă din rutina impusă de programul școlar și de programele de învățământ destul
de rigide. Colaborarea cu ceilalți colegi s-a dovedit a fi foarte utilă în descoperirea unor
interese commune. Dificultățile întâmpinate au fost mai mult de ordin tehnic. Având ocazia
să-și cultive anumite pasiuni din domenii precum literatura, grădinăritul, gastronomia etc.,
sunt deschiși spre proiecte asemănătoare în cadrul orelor de limba și literatura română.

61
III. 2. Opționalul de dezbateri
Dezbaterile de tip academic sunt foarte iubite de elevi, deoarece le dau posibilitatea să
se dezvolte foarte mult pe plan personal. Se simt provocați să evolueze atât prin pregătirea
cazului, care presupune documentarea temeinică în legătură cu o temă (moțiune) și găsirea
argumentelor potrivite, cât și prin susținerea propriu-zisă a meciurilor. Din păcate, trei ore pe
săptămână sunt prea puțin pentru a parcurge în voie programa foarte încărcată la limba și
literatura română. În plus, profesorul trebuie să aibă în vedere și pregătirea elevilor pentru
examenul de bacalaureat. Din acest motiv, desfășurarea unui Opțional de dezbateri în cadrul
școlii reprezintă o necesitate, începând chiar de la clasa a IX-a. Această activitate le oferă
elevilor șansa de a-și dezvolta competențe foarte utile pe parcursul întregii vieți: gândirea
critică, capacitatea de adaptare, managementul emoțiilor, folosirea timpului, cunoașterea
noilor media și IT (numită și a doua alfabetizare) etc.
La noi în țară, cea mai mare organizație de dezbateri este ARDOR (Asociația Română
de Dezbateri, Oratorie și Retorică). În Caietul Profesorului , editat pentru a veni în sprijinul
profesorilor care desfășoară un opțional de dezbateri, sunt prezentate următoarele competențe
generale:
1. Utilizarea corectă și adecvată a elementelor specifice argumentării în cadrul unei
dezbateri;
2. Aplicarea abilităților de gândire critică în exersarea dialogului democratic;
3. Abordarea inter/ pluri/ transdisciplinară a problematicii supuse dezbaterii.95
Cea mai cunoscută formă de dezbatere în rândul liceenilor români este în prezent
World Schools Style (WSS ) care și o variant simplificată , PTA. Formatul este prezentat
explicit de către organizatorii competițiilor de debate.
 Dezbaterea se ține între 2 echipe a cate 3 membri fiecare.
 Echipa care propune moțiunea se numește Guvern și echipa care se opune moțiunii se
numește Opoziție.
 Fiecare echipă susține 3 discursuri constructive de 6 minute și un discurs de “reply”/
sumativ de 3 minute.
 Se acceptă intervenții doar în discursurile constructive, și nu in reply, și doar după
primul minut de discurs și inainte de ultimul minut (minute protejate).

95http://ardor.org.ro/wp-content/uploads/2016/08/CAIETUL-PROFESORULUI-disciplina-optionala-Dezbatere-
Oratorie-si-Retorica.pdf

62
Moțiunile trebuie dezbătute în forma în care sunt date. Echipele nu a dreptul de a
lărgi sau de îngusta aria dezbaterii conferită de motiune.
Rolurile Vorbitorilor:
Primul vorbitor al Guvernului:
 prezintă definițiile necesare
 prezintă cum ințelege echipa Guvernului dezbaterea
 prezintă primele argumente ale echipei Guvernului (1, 2, maxim 3 la număr)
Primul vorbitor al Opozitiei:
 răspunde definitiilor si interpretarii din partea Guvernului (dacă nu există probleme
este recomandat ca opoziția să le accepte și să poarte dezbaterea pe argumente!)
 contraargumentează ideile Guvernului
 prezintă primele argumente ale Opoziției (1, maxim 2 la număr)
Al doilea vorbitor al Guvernului:
 apără interpretarea și definițiile (dacă e cazul) și argumentele echipei sale
 contraargumentează argumentele Opoziției
 prezintă un nou argument al Guvernului
Al doilea vorbitor al Opoziției:
 atacă din nou argumentele Guvernului, inclusiv noul argument al Vorbitorului 2 din
Guvern
 apară argumentele echipei sale
 poate prezenta (și este recomandat) un nou argument constructiv al Opoziției
Al treilea vorbitor al Guvernului sau Opoziției:
 apară toate argumentele echipei sale
 contraargumentează toate argumentele echipei oponente
 oferă exemple si explicații noi pentru argumentele deja prezentate în dezbatere, le
intărește și le analizează mai in profunzime
Vorbitorul de “Reply” al Guvernului sau Opoziției:
 prezintă marile arii de dezbatere, ideile principale despre care cele două echipe nu
au căzut de acord
 trage concluzia în favoarea echipei sale pe fiecare dintre aceste arii
 face o sinteză, per ansamblu, în favoarea echipei sale 96

96 http://pta.argodebate.ro/competitia/format

63
Moțiunile pe care le au de pregătit elevii vizează toate domeniile cunoașterii, astfel
încât dezbaterea este cu siguranță o modalitate de lărgire a orizontului, a gândirii critice și a
culturii generale.
Programa de limba și literatura română prevede la clasa a XI-a organizarea unei
dezbateri în cadrul unității de învățare Secolul al XIX – lea – începutul secolului al XX – lea.
Un exercițiu de acest fel, care să vizeze Cultura română între Orient și Occident este foarte
util pentru o mai bună cunoaștere a epocii respective. Manualele de limba și literatura română
oferă în acest sens câteva exemple de moțiuni, precum și recomandări bibliografice.
Moțiune: În secolul al XIX – lea – începutul secolului al XX – lea, boierii
au fost mai deschiși spre inovțiile aduse de Occident decât oamenii
obișnuiți.
Acest demers poate porni de la câteva fragmente din opera scriitorilor care aparțin
acelei epoci. Cum discursul gastronomic este foarte generos în epoca respectivă, le oferim
elevilor câteva sugestii în acest sens, pentru a cunoaște mai bine cultura și civilizația română
din acea vreme. Manualul oferă ca text-suport Chirița în privinție de Vasile Alecsandri. La
acesta, putem adăuga fragmente din opera lui Nicolae Filimon sau Ion Ghica. Pentru o mai
bună ilustrare a perioadei respective, am făcut trimitere la pictura și la muzică.
Petrecerile oamenilor din popor

Claude Monet, Dejun pe iarbă (1866)

Artistul prezintă o variantă personală a unei teme abordate anterior de Titian și
Édouard Manet. Pictura sa este o pânză enormă, lată de șase metri și având patru metri
înălțime, cu personaje în mărime naturală. S-au păstrat doar două fragmente la Musée
d’Orsay. Opera nu a fost terminată, în pofida înverșunării cu care a lucrat la ea pictorul. Se
pare că nu răspundea exigențelor picturii en plein air . Tehnica presupunea realizarea în aer

64
liber a subiectului, într-o lumină naturală care respingea contrastele aspre. Din cauza
dimensiunilor tabloul trebuia readus în atelier.
Masa întinsă pe iarbă (ceea ce numim atăzi picnic) apare adesea în în tablourile
impresioni știlor. Participanții sunt relaxați, se bucură de mâncare și băutură. Studiul făcut ˶în
aer liber ̋ ne prezintă o pajiște însorită unde personajele cu un farmec rural sunt surprinse în
lumini și umbre, care unifică viziunea de ansamblu și dizolvă contururile.

Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi (1863)
Orașul București, atât de zgomotos și de capricios în zilele noastre, nu era tot astfel
în timpul lui Caragea.
Locuitorii săi din clasa de mijloc, deprinși de mult timp cu viața orientală cea plină
de lene și poezie, vara se adunau la grădinile Breslea, Barbălată, Cișmegiu și Giafer. Acolo,
fiecare isnaf sau cap de familie își întindea masa și, împreună cu casnicii și amicii, beau și
mâncau; apoi începeau a învârti hora strămoșească și dansurile cele vesele, care se
deosebesc foarte puțin de tarantela neapolitană și care plac atât de mult întregului popor
latin.
(cap. XV, Scene din viața socială )
Excesele

Peter Aertsen , Standul măcelarului cu fuga în Egipt
Tabloul are pe lângă tematică gastronomică și una religioasă: în fundal se poate vedea o mică scenă
ce prezintă fuga lui Iosif cu Fecioara Maria spre Egipt. Pictorul olandez are tablouri pline de savoare, cu un
colorit în care locul principal este deținut de roșu. Natura moartă din arta olandeză este un gen de
pictură care ilustrează obiecte inanimate naturale precum: mâncare, flori, pietre, scoici sau
făcute de om: pahare, farfurii, cărți, bijuterii, pipe, în combinații bizare. Scenele cu mese
îmbelșugate de la banchete și din bucătării sunt o reprezentare a prânzurilor burgheze, dar și
un semnal de alarmă cu privire la excesele de orice fel.

65
Ion Ghica, Opere (vol. II)
Cum intrai pe ușă, figurau un șir de farfurii cu piftii de picioare de porc, vițel și de
labe de păsări. Cu usturoi și fără usturoi: fiecare dintre aceste răcituri avea la spatele sale
câte un rât de porc sau de purcel cu urechile ciulite și cu nările umflate, curățite și făcute
dobă. În mijlocul cămării se ridică o piramidă mare de piepți de gâscă destinați a fi puși la
fum, ca să se facă pastramă; apo, în toate părțile, festoane de cârnați mari și mititei, înșirați
unii după alții, și atârnați de tavan, ce păreau frânghiile unei corăbii gata de plecare; în
fund, o baterie de șunci sfidau mândru Yorkul și Westfalia.
Bogdan Ulmu comentează cu umor acest tablou care impresionant: ˶Te cred, un
asemenea peisaj putea speria, prin opulență și forță de sugestie, nu doar Yorkul și Westfalia,
ci întregul glob pământesc, căzut câteodată, nimeni nu poate înțelege de ce, în imposibile zile
de post… Categoric, asceză nu-i un cuvînt românesc! ̋ 97
Muzica potrivită pentru abordarea acestei teme este cea interpretată de formația
vocal-instrumentală de muzică veche Anton Pann, înființată în anul 2004 sub coordonarea
lui Constantin Răileanu. Pasiunea muzicienilor pentru cultura româneasca veche aduce în
actualitate repertoriul întâlnit odinioară la curțile domnești și boierești românești, precum și
muzica mahalalelor și a satelor (inclusiv maneaua, definită în DEX ca un cântec de dragoste
de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată).
Muzica interpretată își are sursele în manuscrisele medievale bizantine, otomane și
occidentale care au circulat în spațiul românesc între secolele al XIII-lea și al XIX-lea.
Alături de acestea, se simte influența spiritului balcanic și a folclorului. De altfel, și
instrumentele sunt mărturia dialogului dintre Occident și Orient, căci alături de vioară și
clarinet se aude sunetul de ney, caval, bendir, saz, al-ud. Partiturile utilizate au fost găsite
după multe cercetări în codexurile si culegerile unor compozitori consacrati precum Ioan
Caianu, Dimitrie Cantemir, Petros Peloponesios, Anton Pann, precum și în bibliotecile unor
biserici.
Acordurile melodiilor mențin forma, stilul, ornamentația și ritmica originale. Printre
cele mai cunoscute melodii se numără Bordeiaș, bordei, bordei, Lelița Saftița, Ah, a mea
iubită floare.
Echipele vor fi formate prin tragere la sorți, după care vor începe pregătirea cazului.
Elevii care nu fac parte din echipe vor alcătui juriul. Activitatea se va desfășura în trei ore: o

97Ulmu, Bogdan, Rețete de la Kogălniceanu și Negruzzi , (http://www.bucatarescu.ro/2015/07/retete-de-la-
kogalniceanu-negruzzi/ ).

66
oră pentru pregătirea temei, o oră pentru dezbaterea propriu-zisă și o oră pentru analiză.
Pentru ca toți elevii clasei să valorifice cunoștințele dobândite, fiecare va redacta un referat
prin care va susține sau va respinge moțiunea dată.

III. 3. Utilizarea instrumentelor TIC
în abordarea interdisciplinară a literaturii

Activitatea didactică reprezintă o continuă provocare în dorința de a descoperi noi
metode prin care să contribuim la dezvoltarea elevilor noștri. Copiii învață altfel, sunt
receptivi la alte metode de predare, primesc cu mare entuziasm schimbările în modul de
desfășurare a lecției, iar profesorul este nevoit să caute în orizontul lor de interes, adaptându-
se nevoilor întâmpinate de ei. În momentul de față folosirea calculatorului sau a telefonului
mobil este foarte atractivă. Accesul la informație este una dintre caracteristicile de bază a
lumii în care trăim, iar internetul este una dintre principalele căi de acces spre aceasta.
Analfabetul de mâine nu mai este neapărat cel care nu știe să scrie și să citească, ci este cel
care nu știe să folosească informația. În școlile care au inițiat deja o strategie didactică pentru
a se include mijloacele TIC în sistemul de educație, tableta este un instrument foarte des folosit de
elevi, încă de la clasele mici. Copiii beneficiază de lecții interactive cu alți colegi, din școli aflate la mare
distanță. De asemenea, evaluările se realizează folosind aplicațiile de pe tablete.
Există o varietate de instrumente și de platform e-learning care pot deschide noi
posibilități în sălile de clasă, adaptând procesul de învățământ la nevoile fiecărui elev.
Platforma Moodle de exemplu, are chiar avantajul de a oferi suport pentru instruire la
distanță astfel încât elevii pot avea acces la material atunci când doresc, cu monitorizarea
progresului acestora, dar și suport pentru instruire on-line, prin sesiuni de tip clasă virtuală.
Printre metodele eLearning utilizate poate fi menționată metoda flip classroom, care
presupune crearea conținuturilor în format digital, ca pagină/aplicație web sau ca videoclip
online. Strategia facilitează minimalizarea timpului alocat predării și maximizarea timpului
necesar interacțiunii cu elevii. Predarea noțiunilor de bază ale unei lecții se face acasă și nu în
sala de clasă. ˶Tema ̋ de acasă a elevilor constă în angajarea lor motivată, cu eforturi proprii
creative, în procesul cunoașterii, iar temele date clasic pentru aplicarea și consolidarea
conținuturilor se efectuează în activitatea colaborativă din sala de clasă. Elevii câstigă

67
controlul asupra procesului de învățare prin studierea materialelor de curs în afara clasei,
folosind lecturi, cursuri video.
În cazul unor copii, una dintre cauzele eșecului școlar și social poate fi, din păcate,
chiar… școala, atunci când profesorii îi încadrează pe elevi într-un pat al lui Procust lucrând
cu toți la fel. Cei care nu se încadrează în tiparele obișnuite ajung uneori să abandoneze
studiile. Capacitatea de adaptare, intuiția, instinctul și curiozitatea de a descoperi lucruri noi
ne-au ajutat până în prezent să găsim strategiile didactice potrivite care să-i ajute pe copii să
progreseze până la cel mai înalt nivel pe care-l pot ei atinge. Pentru a putea veni în
întâmpinarea elevilor și pentru a-i aduce în lumea noastră, a cunoașterii din cărți, este bine să
încercăm și noi să intrăm în lumea lor plină de tehnologie.
Profesorul are la dispoziție nenumărate posibilități de a folosi instrumentele TIC în
procesul didactic, pe lângă metodele tradiționale. De exemplu, cele mai la îndemână
modalități de prezentare sunt PowerPoint sau Prezi. Rețelele de socializae precum Facebook,
Tweeter, Instagram, LinkedIn, YouTube le sunt foarte cunoscute atât elevilor, cât și
profesorilor. La acestea se adaugă diversele site-uri sau bloguri care pot fi accesate pentru
găsirea unor informații.
Facilitățile oferite de Google sunt multiple: Google Image , Google Maps, Google
Calendar, Google Drive, Gmail, Google Translate, Google Sheets. Există anumite comenzi
(settings – undo send, labels, google academics, ctrl+click hyperlink, etc.) ce pot fi
întrebuințate astfel încât utilizatorul să-și facă sarcinile de lucru mult mai acccesibile. Google
forms, de exemplu, ușurează elaborarea unui test, pentru evaluarea la clasă a unui capitol, a
unei unități de învățare.
În sprijinul procesului didactic vine și padlet.com , un tablou virtual "buletin", unde
elevii și profesorii pot colabora, reflecta, împărtăși legături și imagini, într-un loc sigur.
Cu ajutorul https://www.mindmeister.com , se pot realiza lecții de recapitulare mult
mai atractive. Profesorul poate elabora chiar în clasă, împreună cu elevii, scheme care să
ajute la o mai bună sistematizare a informațiilor transmise
Ca modalitate de divertisment se poate folosi jocul Akinator ( http://en.akinator.com/ ).
Îl putem utiliza la clasă într-un anumit moment al lecției, de exemplu în vederea fixării unor
cunoștințe. De asemenea, site-ul https://quizizz.com/ , poate fi accesat ușor de copii și de pe
telefonul mobil. Prin intermediul acestui joc profesorul poate face cu elevii diverse teste, într-
un mod foarte atractiv.
Utilizând instrumentele TIC, profesorul are posibilități nelimitate de a descoperi
strategii de predare inovatoare și atractive pentru implicarea activă a elevilor în procesul de

68
învățare. Într-o perioadă în care elevii par interesați numai de telefoane și de gadgeturi,
atragerea lor către literatură se poate realiza tocmai prin folosirea acestor instrumente. Cea
mai mare provocare pentru profesorul de limba și literatura română rămâne până la urmă
dezvoltarea gustului pentru lectură. Aceasta trebuie să-și păstreze locul în viața fiecărei
persoane, chiar dacă poate, în viitor, cartea electronică va înlocui cartea din hârtie.

69
PROIECT DE LECȚIE
Colegiul de Industrie Alimentară Elena Doamna din Galați
Obiectul: Limba și literatura română
Clasa a IX – a
Titlul lecției: Maitreyi de Mircea Eliade
Subiectul: Maitreyi – mit al eternului feminin
Tipul lecției : mixtă
Profesor: Mihaela Capriș

Competențe generale:
 Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare;
 Comprehensiunea și interpretarea textelor;
 Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente
culturale/literare;
 Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diferite situații de comunicare.
Competențe specifice:
 Folosirea adecvată a strategiilor de comunicare orală în monolog și dialog;
 Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înțelegerii adecvate a textelor studiate;
 Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori și a propriei experiențe de
lectură;
 Identificarea și explicarea relațiilor dintre opera literară studiată și contextual cultural
în care a apărut aceasta;
 Utilizarea tehnicilor și strategiilor argumentative în situații de comunicare diverse
(scrise sau orale.)
Obiective operaționale:
La sfârșitul lecției, toți elevii vor fi capabili:
a) cognitive:
O1 – să contureze portretul fizic și moral al Maitreyiei;
O2 – să identifice modalitățile de caracterizare;
O3 – să reconstituie traseul iubirii dintre Allan și Maitreyi;
O4 – să argumenteze dacă Maitreyi este sau nu un mit al eternului feminin;
O5 –să prezinte în programul https://www.mindmeister.com etapele iubirii dintre Allan și
Maitreyi.

70
b) afective:
OI – să manifeste interes pentru opiniile colegilor, respectând punctul de vedere al fiecăruia.
Strategia didactică:
 metode și procedee : conversația euristică, problematizarea, activitate independentă
la calculator ( https://www.mindmeister.com și
https://www.google.ro/maps/@42.3969717,24.1800235,4z);
 forme de organizare : frontală, individuală;
 materiale : romanul, fișe de lucru, fișele pe calculator, filmulețe și imagini de pe
YouTube (Atlasul frumuseții de Mihaela Noroc
https://www.youtube.com/watch?v=4XzVdll_KCo și videoclipul melodiei Două
condimente , cântată de Ruby https://www.youtube.com/watch?v=zjgqAQelqFQ ).
Bibliografie:
 Manualul de limba și literatura română, clasa a IX – a, Marin Iancu Rodica
Lăzărescu, Editura Corint, 2004;
 Emilia Boghiu și Lăcrămioara Vulpeș, Hermeneutică și naratologie aplicată ,
Eurocart, Iași, 2003;
 Almanahul Convorbiri literare , 1988;
 Vistian Goia, Didactica limbii și literaturii române , Editura Dacia, 2002;
 Nicolae Manolescu, Arca lui Noe , Editura Gramar , București, 2000
 Mircea Eliade, Maitreyi, Editura Cartex 2000, București, 2015

SCENARIUL DIDACTIC
1. Moment organizatoric: 2’
Se salută și se face prezența.
2. Captatio benevolentiae: 2’
Pentru că romanul studiat prezintă un mit al eternului feminin , profesorul va propune
ca elevii să se transforme pentru aproximativ o oră într-un fel de cercetători, asemănători
cu cei de pe canalul Discovery, care au ca pasiune dezlegarea misterelor. Persoana
misterioasă va fi Maitreyi, chiar dacă personajele de roman sunt numite „ființe de hârtie”.
Folosind Google Maps, vom face o călătorie în India. În acest fel, elevii vor localiza
pe hartă spațiul cultural în care a trăit Maitreyi.

71
https://www.google.ro/maps/@42.3969717,24.1800235,4z .

3. Anunțarea subiectului și a obiectivelor urmărite: 1’
Se va scrie titlul lecției pe tablă: Maitreyi de Mircea Eliade
4. Verificarea temei și stabilirea ideilor – ancoră: 5’
Elevii au avut de completat o fișă care conturează portretul Maitreyiei, din perspectiva
lor.
Dacă ar fi o floare, ar fi…
Dacă ar fi o pasăre, ar fi…
Dacă ar fi un animal, ar fi…
Dacă ar fi o culoare, ar fi…
Dacă ar fi un instrument musical, ar fi…
5. Dirijarea procesului de învățare: 30’
Profesorul le propune să realizeze un portret cu date exacte, preluate din roman, cu
următoarele informații:
Nume și prenume : Maitreyi Devi
Vârsta: 16 ani
Domiciliul : Calcutta, India
Aspect fizic : mă întrebam câteodată ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atât
de schimbătoare a feței (căci erau zile când se urâțea și zile când era frumoasă de nu
mă puteam satura privind-o).
Familie: fiica cea mare a lui Narendra Sen; mai are o soră, Chabu

72
Educație și studii : foarte inteligentă, ține conferințe despre esența frumosului
Poziție socială: face parte dintr-o castă superioară
Trăsături de caracter: exuberantă, generoasă, temperamentală, grijulie față de cei
apropiați, inteligentă, inconsecventă, enigmatică – personaj complex, nu poate fi încadrat
într-o tipologie.
Acest portret va fi conturat cu ajutorul fișelor de lectură și cu ajutorul unei fișe de
lucru pe care elevii o vor rezolva individual. Se vor evidenția mijloacele de caracterizare
a personajului.
Profesorul le cere elevilor să explice de ce prin Maitreyi Allan descoperă
adevărata dragoste, misterul sufletului indian. Elevii aduc argumente din text:
nicio femeie nu m-a tulburat atâta. Suferința mea senzuală e un blestem”
nu știu cât a durat privirea aceea , dar ea nu semăna cu nicio privire întâlnită
și îmbrățișată până atunci
jocul Maitreyiei – un ˶spectacol sacru ̋
e cea mai talentată și mai enigmatică fata din câte am cunoscut
Frontal, prin conversație, elevii răspund la următoarele întrebări:
1. Care sunt etapele iubirii? https://www.mindmeister.com/917165384

a) întâlnirea (curiozitate)
b) etapa idilică – jocurile Maitreyiei:

73
 al privirilor (cădere în transă)
 al mâinilor (senzualitate mai pronunțată)
 al picioarelor
c) etapa pasională – creează iluzia atingerii absolutului
d)suferința
Elevii, îndrumați de profesor, vor sintatiza grafic etapele iubirii dintre Allan și
Maitreyi, folosind programul meindmeister.
2. Care sunt simbolurile iubirii?
-floarea de glicină, roșie (pasiunea
-coronița de iasomie (logodna)
-inelul de logodnă, alcătuit din doi șerpi: unul de fier, simbolizând masculinul, altul de
aur, simbolizând feminitatea.
6. Asigurarea retenției și a transferului : 5’
Elevii vor urmări videoclipul Două condimente pe You Tube ,
(https://www.youtube.com/watch?v=zjgqAQelqFQ) apoi vor fi rugați să comenteze
afirmația lui Nicolae Manolescu: Nimeni n-a ieșit nevătămat din jocurile Maitreyiei.
7. Asigurarea feed-backului:
Se face pe tot parcursul lecției.
8. Tema pentru acasă: 2’
Elevii au de răspuns în 10 – 15 la următoarea întrebare: Este Maitreyi un simbol al iubirii
eterne?
9. Evaluare: 3’
Se fac aprecieri generale în legătură cu participarea întregii clase. Sunt notați elevii care
au prezentat concludent etapele iubirii dintre Allan și Maitreyi.

74
FIȘĂ DE LUCRU
MAITREYI
mit al eternului feminin

Mihaela Noroc, Atlasul frumuseții
…văzând-o odată în mașină, am avut o ciudată tresărire, urmată de un foarte
surprinzător dispreț. Mi se părea urâtă – cu ochii ei prea mari și prea negri, cu buzele
cărnoase și răsfrânte, cu sânii puternici de fecioară bengaleză crescută prea plin, ca un fruct
trecut în copt. I-am văzut deodată brațul întreg gol și m-a lovit culoarea pielii : mată, brună,
de un brun nemaiîntalnit până atunci , s-ar fi spus de lut și de ceară.
Maitreyi mi s-a părut, atunci, mult mai frumoasă, în sari de culoarea ceaiului palid,
cu papuci albi cusuți în argint, cu șalul asemenea cireșelor galbene, și buclele ei prea negre,
ochii ei prea mari, buzele ei prea roșii creau parcă o viață mai puțin umană în acest trup
înfășurat și totuși transparent, care trăia, s-ar fi spus, prin miracol, nu prin biologie. O
priveam cu oarecare curiozitate, căci nu izbuteam să înțeleg ce taină ascunde făptura
aceasta în mișcările ei moi, de mătase, în zâmbetul timid,preliminar de panică, și mai ales în
glasul ei atât de schimbat în fiecare clipă, un glas care parcă ar fi descoperit atunci anumite
sunete (…) parcă ar fi chemat vorbele ei!
…bănuiam că-și bate joc de mine și se preface mai naivă decât este. N-aș fi suportat
pentru nimic în lume să-și bată joc de mine o fată de 16 ani, pentru care nu simțeam niciun
fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale. De aceea nu i-am luat în seamă multă vreme o
serie de acte foarte abile și discrete, prin care ea poate încerca să mă prindă în cursă și să
mă facă ridicul…. Mă știam imun, simțeam că voi putea rămâne deasupra jocului, implicat în
eventuala ei pasiune, dar liber față de mine însumi (…) Urmăream jocul Maitreyiei cu multă
luciditate. De când îi pierise timiditatea de la început și începuse să vorbească deschis cu
mine, Maitreyi îmi făcea impresia că se joacă.
(Mircea Eliade, Maitreyi)

75
1. Transcrie cinci trăsături fizice ale personajului Maitreyi.
2. Identifică cinci trăsături de caracter ale protagonistei.
3. Numește mijloacele de caracterizare utilizate în fragmentele de mai sus.
4. Comentează, în trei – cinci rânduri, schimbarea de perspectivă a lui Allan în ceea ce o
privește pe Maitreyi.
5. În ce constă farmecul pe care îl exercită Maitreyi asupra lui Allan?
6. Pornind de la imaginile din Atlasul frumuseții , identifică două trăsături prin care se
conturează misterul unei femei.

76
PROIECT DE LECȚIE

Colegiul de Industrie Alimentară Elena Doamna din Galați
Obiectul: Limba și literatura română
Clasa a XII – a
Subiectul: Dragostea în poezia postmodernistă
Tipul lecției: fixare de cunoștințe
Profesor: MIHAELA CAPRIȘ

Competențe generale:
 Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în diferite situații de comunicare;
 Comprehensiunea și interpretarea textelor;
 Punerea în context a textelor studiate prin raportare la epocă sau la curente
culturale/ literare.
 Argumentarea orală sau în scris a unor opinii în diferite situații de comunicare.
Competențe specifice:
 Folosirea adecvată a strategiilor de comunicare orală în monolog și dialog;
 Utilizarea strategiilor de lectură în vederea înțelegerii adecvate a textelor studiate;
 Interpretarea textelor studiate prin prisma propriilor valori și a propriei experiențe de
lectură;
 Identificarea și explicarea relațiilor dintre opera literară studiată și contextual cultural
în care a apărut aceasta;
 Identificarea unor conexiuni între literatura română și cea universală;
 Utilizarea tehnicilor și strategiilor argumentative în situații de comunicare diverse
(scrise sau orale).
Obiective operaționale:
a) cognitive:
La sfârșitul orei, toți elevii vor fi capabili:
O1 – să recunoască trăsăturile specifice liricii postmoderniste;
O2 – să comenteze semnificația unor imagini artistice;
O3 – să analizeze modul de ilustrare a iubirii în poezia postmodernistă;
O4 – să identifice elementele de intertextualitate;
O5 – să ilustreze elementele de noutate la nivelul limbajului poetic:

77
O6 – să utilizeze mijloacele IT în receptarea textului poetic.

b) afective:
OI – să recepteze textul literar conform sistemului propriu de valori estetice
OII– să realizeze conexiuni între literatura contemporană și muzică

c) psihomotrice:
Oa – să adopte o poziție corectă în bancă.
Strategia didactică:
a) metode și procedee: ciorchinele, lectura expresivă, conversația euristică, exercițiul,
problematizarea; explicația, jocul Akinator;
b) forme de organizare: frontal, individual;
c) mijloace de învățare: fișe de lucru, fișe de documentare, calculatorul, aplicațiile de pe
telefon.

Bibliografie:
Manualul de clasa a XII– a, Grupul Editorial ART;
Vistian Goia, Didactica limbii și literaturii române , Editura Dacia, 2002;
Lăcrămioara Vulpeș, Alchimia textului poetic , Editura Versus, Iași, 2006.
Fișe de documentare:
http://www.versuri.us/fara-zahar-o-cal-frumos-versuri/
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1818928/C%C3%A2ntec_de_inim%C4%83_albastr%C4
%83
SCENARIUL DIDACTIC

1. Moment organizatoric: 1’
Se salută, se face prezența și se pregătesc materialele necesare desfășurării lecției.
2. Verificarea temei și stabilirea ideilor – ancoră: 5’
Elevii au avut de analizat limbajul poeziei O motocicletă parcată sub stele de
Mircea Cărtărescu. Pentru a sublinia limbajul parodic, specific poeziei
postmoderniste, vor fi invitați să asculte o melodie care are un text în același registru:
O, cal frumos al formației Fără zahăr. Se va observa de asemenea felul în care sunt
căzute în derizoriu două motive romantice, simboluri ale seducției: calul și
motocicleta.

78
3. Captatio benevolentiae: 3’
Profesorul le propune elevilor un joc pe care ei îl pot deschide de pe telefon:
http://en.akinator.com/ . Geniul de pe internet va trebui să ghicească numele lui
Mircea Cărtărescu.
4. Anunțarea subiectului și a obiectivelor urmărite: 1’
Se va scrie titlul lecției pe tablă: Iubirea în Postmodernism
5. Dirijarea procesului de învățare: 35’
II Elevii sunt rugați să prezinte câteva exemple din literatură în care este reflectată
tema iubirii imposibile ( Romeo și Julieta, Maitreyi, Luceafărul ). Profesorul va avea
cu elevii o scurta discuție despre felul în care este văzută iubirea în prezent. Mai este
ea un sentiment privit cu o anumită candoare, sau nu? În acest sens, va fi urmărit pe
YouTube un dialog între Mircea Dinescu și Mihai Mărgineanu, despre poezia Cântic
de inimă albastră : https://www.youtube.com/watch?v=nKwnI7c6Hpg
Profesorul îi va provoca pe elevi să descopere o altă manieră de abordare a
dragostei, reflectată într-un text postmodernist. Printr-un desen, profesorul le va
explica elevilor faptul că această epocă este deschisă multor forme de exprimare, dar
și de receptare a mesajului artistic. Printr-un ciorchine, vor fi reflectate câteva
trăsături ale postmodernismului. Elevii vor primi fișe cu Poema chiuvetei de Mircea
Cărtărescu.
III După lectura poeziei, se va discuta frontal despre aspectele pe care elevii le
consideră frapante, insolite în acest text. Ei vor identifica interferarea unor planuri
incompatibile (realitatea microuniversului casnic cu cea a macrouniversului stelar).
De asemenea, vor observa prezentarea universului derizoriu al obiectelor de bucătărie
și sentimentele nutrite de acestea.
IV Lucrând pe text, elevii vor realiza o fișă în programul
https://www.mindmeister.com/ , urmărind:
 limbajul poetic
– scrierea cu minusculă a numelor proprii (Dâmbovița, Dacie) și scrierea cu
minusculă după punct (semnalează instaurarea unei convenții poetice noi,
care ține seama de fluxul ideilor și nu de norme, oricare a r fi acestea);
– observând că cea care spune povestea este o gaură din perdea , este clar că
aceasta se situează în afara normelor de ortografie și de punctuație
curente;
– registrul grav

79
 perechile de îndrăgostiți
chiuveta și steaua, steaua și strecurătoarea de supă, chiuveta și mușamaua,
gaura din perdea și o dacie crem
 figurile de stil
– predomină personificarea ( noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi,
într-un foarte târziu îi făcu o propunere mușamalei – orice obiect din
existența comună poate deveni subiect poetic (Mircea Cărtărescu este
autorul unui cuvânt nou, texistență (text + existență), abolind granițele
dintre ficțiune și realitate;
 trăsăturile postmoderniste
– registrul ludic și grav
– elementele de intertextualitate (Luceafărul și Riga Crypto și lapona
Enigel)
– abaterile de la normele limbii literare
 elementele de compoziție (incipit, final, titlu etc.)
Ultima strofă vine cu o surpriză pentru cititor. Finalul dezvălui atât trecerea
timpului față de poveștile de dragoste neîmpărtășite ( acum am copii
preșcolari ), cât și detașarea față de acestea, spulberarea convenției romantic a
iubirii (și tot ce a fost mi se pare un vis ).

80
6. Asigurarea retenției și a transferului: 3’
Exprimă-ți opinia, într-un text de 8-10 rânduri, cu privire la felul în care este
abordată în poezie tema iubirii imposibile.
7. Asigurarea feed – backului:
Se va face pe tot parcursul lecției.
8. Tema pentru acasă: 1’
Elevii vor avea de redactat un text argumentativ pornind de la următoarea
afirmație: Iubirea este cel mai adesea asociată cu suferința.
9. Evaluare: 1’
Elevii vor fi notați pe baza fișei de lucru. Se vor face aprecieri generale asupra
întregii clase.

81
FIȘA DE LUCRU
POSTMODERNISMUL

https://www.uloop.com/news/view.php/177064/What-is-Post-Modernism-A-
Walkthrough
Scriitorul postmodern are sentimentul că toate lucrurile au fost deja scrise, de aceea
face literatură pornind de la literatura ce îl precede. Iese din cărți, dintr-o uriașă Bibliotecă la
care se atașează cu un spirit pe de o parte ironic, pe de altă parte ludic.
Mă gândesc la atitudinea postmodernă ca la atitudinea celui care iubește o femeie,
foarte cultă, și căreia nu-i poate spune: „Te iubesc cu disperare”, pentru că el știe că ea știe
(și ea că el știe că ea știe) că propoziții ca acestea le-a mai scris și Liala [scriitor italian de
mare success comercial]; există totuși o soluție. Va putea spune: „Cum ar spune Liala, te
iubesc cu disperare”. În acest moment, evitând falsa inocență, acesta îi spune totuși femeii
ceea ce voia să-I spună: că o iubește, dar că o iubește într-o epocă de inocență pierdută. […]
Ironie, joc metalingvistic, enunț la pătrat.
(Umberto Eco , Marginalii și Glossa la Numele trandafirului, în Secolul XX, nr. 8-10/
1983)
– Eu scriu poezii de dragoste… Și m-am gândit că o să vină unul într-o zi și o să-i citească
unei femei poezia mea și ea se va îndrăgosti de el din pricina poeziei mele! Aici e drama
artistului…
– Nu e dramă! Așa s-a întâmplat! Așa am cucerit-o eu pe nevasta mea, într-o seară…
Mircea Dinescu în dialog cu Mihai Mărgineanu,
în emisiunea Politică și delicatețuri ,

Care crezi că este rolul poetului și a poeziei în societatea contemporană?

82
FIȘĂ DE LUCRU

Mircea Cărtărescu
Poema chiuvetei
într-o zi chiuveta căzu în dragoste
iubi o mică stea galbenă din colțul geamului de la bucătărie
se confesă mușamalei și borcanului de muștar
se plânse tacâmurilor ude.
în altă zi chiuveta își mărturisi dragostea:
– stea mică, nu scânteia peste fabrica de pâine și moara dâmbovița
dă-te jos, căci ele nu au nevoie de tine
ele au la subsol centrale electrice și sunt pline de becuri
te risipești punându-ți auriul pe acoperișuri
și paratrăznete.
stea mică, nichelul meu te dorește, sifonul meu a bolborosit
tot felul de cântece pentru tine, cum se pricepe și el
vasele cu resturi de conservă de pește
te-au și îndrăgit.
vino, și ai să scânteiezi toată noaptea deasupra regatului de linoleum
crăiasă a gândacilor de bucătărie.

dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei chemări
căci ea iubea o strecurătoare de supă
din casa unui contabil din pomerania
și noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi.
așa că într-un târziu chiuveta începu să-și pună întrebări cu privire la sensul existenței și
obiectivitatea ei
și într-un foarte târziu îi făcu o propunere mușamalei.
… cândva în jocul dragostei m-am implicat și eu,
eu, gaura din perdea, care v-am spus această poveste.
am iubit o superbă dacie crem pe care nu am văzut-o decât o dată…
dar, ce să mai vorbim, acum am copii preșcolari
și tot ce a fost mi se pare un vis.

83

Răspunde la fiecare dintre următoarele cerințe:
1. Indică două abateri de la normele limbii literare scrise și explică rolul pe care crezi că-l
au acestea în text.
2. Menționează care sunt cele patru perechi de obiecte îndrăgostite prezentate în poezie.
3. Precizează care este figura de stil predominantă în poezie și explică rolul ei în
exprimarea unei viziuni despre lume/ despre poezie.
4. Transcrie din text o secvență care aparține registrului grav și explică efectul acesteia în
context.
5. Indică două trăsături ale poeziei postmoderniste, ilustrate prin exemple.
6. Comentează ultimul vers al poeziei, în 40 – 60 de cuvinte.

84
CONCLUZIE

Scopul acestui demers a fost acela de propune o modalitate prin care profesorul îi poate
apropia mai mult de literatură pe elevii de liceu, parcurgând operele literare printr-o grilă de
lectură mai puțin obișnuită. Foamea și setea sunt atât niște atribute ale trupului, cât și ale
sufletului. O masă adevărată trebuie să fie o sărbătoare a tuturor simțurilor. La ospețele
boierilor de pe la noi, ca și în cadrul celebrelor simposioane grecești sau al banchetelor date de
romani, muzica, dansul și poezia erau nelipsite pe lângă nenumăratele feluri de mâncare. Acolo
s-a născut sincretismul artelor. În prezent, aruncând o privire asupra creației și asupra biografiei
unor scriitori pasionați de gastronomie, avem ocazia să redescoperim bucuria de a trăi mai
frumos, de a gusta viața din plin.
Emil Cioran mărturisea: ˶La Paris mi-am dat seama că a mânca este un ritual, un act de
civilizație, aproape o luare de poziție filozofică…̋ 98 În spațiul cultural francez, filosoful a
descoperit noi valențe pentru a mânca și a scrie. Existența sa a căpătat sensuri noi atunci când
a înțeles că a mânca reprezintă o transgresare a biologicului, nu doar un act prin care se înlătură
foamea, iar a scrisul presupune reflecție, nu doar înșirarea unor cuvinte pe hârtie.
Receptarea literaturii printr-o grilă interdisciplinară care să aibă în vedere și
gastronomia este potrivită la nivelul tuturor claselor de liceu, indiferent de profil, deoarece
profesorul are misiunea de a modela mintea și sufletul elevilor, pregătindu-i pentru viață.
Secolul în care trăim stă sub semnul unei lumi grăbite, în care am pierdut bucuria de a ne
bucura în tihnă de ceea ce facem și de ceea ce ne înconjoară. Atunci când admirăm un tablou
sau când ni se umple sufletul de sunetele unei melodii, simțim o stare de liniște. La fel se
întâmplă când citim o carte sau ne bucurăm de gustul unui fel de mâncare. Într-o epocă în care
sunt atât de populare preparatele de tip fast-food și cafeaua expresso băută în fugă, cu ochii pe
telefon, tot ceea ce reprezintă tradiție pare să nu mai conteze. Totuși, chiar și în această lume a
corporațiilor care își doresc angajați inteligenți și empatici, capabili să lucreze în echipă,
idealul moral al omului renascentist este cel care î și păstrează valoarea. ˶ Doresc, pe lângă
noblețe, să aibă curteanul din fire numai duh și bună înțelegere, prezență frumoasă și obraz
subțire, dar și ceva grație și precum se spune o însușire care de la întâia ochire să-l facă plăcut
și îndrăgit de toți cei care dau ochii cu dânsul ̋ , spunea rafinatul Baldassare Castiglione. Toate
aceste calități pot fi dezvoltate la fiecare elev în parte, prin încurajare permanentă și prin
găsirea strategiilor didactice potrivite.

98 Convorbiri cu Cioran , Editura Humanitas, București, 1993, p. 30.

85
Elevii primesc cu mare entuziasm schimbările în modul de desfășurare a lecției, devin
foarte receptivi atunci când sunt rugați să asculte o melodie, de exemplu. De asemenea, scurtele
prezentări de tip ppt. sau filmulețele îi fac foarte atenți. O provocare de tipul unui concurs în
care ei trebuie să găsească anumite informații pe internet este foarte atractivă. În condițiile în
care mijloacele tehnice lipsesc de multe ori, iar profesorul are la dispoziție doar tabla, ar fi chiar
indicat să ne folosim de ceea ce copiii au la îndemână – cei mai mulți dintre ei au telefoane cu o
conexiune bună la internet, astfel că pot fi îndrumați să caute diverse informații: imagini,
semnificația unor cuvinte etc. De altfel, se știe că desenele, graficele, tabelele etc. sunt extrem
de utile în cazul elevilor cu un stil de învățare preponderent vizual. În momentul de față
folosirea calculatorului sau a telefonului mobil este foarte atractivă. Accesul la informație este
una dintre caracteristicile de bază a lumii în care trăim, iar internetul este una dintre principalele
căi de acces spre aceasta. Analfabetul de mâine nu mai este neapărat cel care nu știe să scrie și
să citească, ci este cel care nu știe să folosească informația. Trebuie să recunoaștem, de multe
ori la acest capitol suntem în urma elevilor… Profesorii sunt încă reticenți în ceea ce privește
folosirea rețelelor de socializare sau încă acceptă cu greu cartea electronică.
Școala are printre obiectivele sale fundamentale exploatarea înclinațiilor, aptitudinilor
și intereselor elevilor. În acest sens, educația interdisciplinară favorizează capacitatea de a
descoperi, de a observa, de a face conexiuni, dezvoltând în final abilitatea de a construi pe o
bază solidă. Pentru a putea veni în întâmpinarea elevilor ar trebui să încercăm și noi, dascălii,
să-i ascultăm mai atent. În felul acesta le putem afla nevoile și putem învăța la rândul nostru,
chiar de la copii, cum putem să-i ajutăm.
Această lucrare trasează câteva direcții spre care se poate îndrepta profesorul de limba și
literatura română în activitatea sa didactică, ținând seama de faptul că literatura poate fi
receptată prin filtrul celorlalte discipline. Capacitatea de adaptare, intuiția, instinctul și
curiozitatea de a descoperi lucruri noi îl ajută profesorul să găsească strategiile didactice
potrivite pentru a veni în sprijinul elevilor, încurajându-i să progreseze până la cel mai înalt
nivel pe care-l pot ei atinge.

.

86
BIBLIOGRAFIE

I BIBLOIGRAFIE CRITICĂ
 Bogza, Geo, Trapez LXXXXVII , în România literară , XVI, nr. 49, 8 decembrie 1983.
 Brillant-Savarin, Fiziologia gustului , Editura Meridiane, București, 1988.
 Călinescu, Al., Caragiale sau vârsta modernă a literaturii , Editura Albatros,
București, 1976.
 Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent , Editura
SemnE, București, 2003.
 Călinescu, George, Ion Creangă , Editura pentru literatură, București, 1964.
 Bârna, Vlaicu , Între Capșa și Corso , Polirom, Iași, 2014 .
 Bomher, Noemi, Ospăț din cuvinte. Imaginarul hranei în cărțile de bucate, Editura
Alfa, Iași, 2005.
 Krizsanoveszki, Izabella, Fascinația enogastronomică în literatura română , Editura
Tipo Moldova, Iași, 2010.
 Damian, Mircea , București , Fundația pentru literatură și artă Carol II, București,
1935.
 Eliade, Mircea, Memorii, Humanitas, București, 1999.
 Fanache, V., Caragiale , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002.
 Iorga, Ana; Iorga, Filip-Lucian, Mesele de odinioară. De la Palatul Regal la Târgul
Moșilor, Grupul Editorial CORINT, București, 2015.
 Kogălniceanu, Mihail, Tainele inimei. Scrieri literare și istorice, Editura Albatros,
București, 1987.
 Kogălniceanu, Mihail, Negruzzi, Kostache, Carte de bucate boierești , Editura
Vremea, București, 2007.
 Lévi-Strauss, Claude, Antropologia structurală , Editura Politică, București, 1978.
 Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe , Editura 1001 GRAMAR, București, 1998.
 Manolescu, Nicolae, Julien Green și strămătușa mea (Teme 5) , Editura Cartea
Românească, București, 1984.
 Manolescu, Nicolae, Mihail Sadoveanu sau utopia cărții , Paralela 45, Cluj-Napoca,
2002.
 Marinescu, Aurelia, Codul bunelor maniere astăzi , Editura Humanitas, București,
2017.

87
 Negoițescu, Ion, Scriitori moderni. Studii și însemnări critice , Editura pentru
literatură, București, 1966.
 Nicolau, Aurora & Pană, Horia, Bucătăria Balkaniei , Editura Integral, București,
2016.
 Papadima, Liviu, Caragiale, firește , Editura Fundației Culturale Române, București,
1999.
 Pascadi, Ion, Idealul și valoarea estetică , Editura Politică, București, 1966.
 Pașca, Maria Dorina., Mâncărurile gătite în povestea și basmul românesc , Editura
Ardealul, Târgu Mureș, 2010.
 Alves, Rubem, Cartea cuvintelor bune de mâncat sau Bucătăria ca parabolă
teologică, Editura Deisis, Sibiu, 2007.
 Ulmu, Bogdan, Spectacolul gastronomic sau Arta & Arta culinară , Casa Cărții de
Știință, Cluj, 2000.
 Vlad, Ion, ˶Cărțile ̋ lui Mihail Sadoveanu , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1981.
 Zaciu, Mircea, Ordinea și aventura , Editura Dacia, Cluj, 1973.
 Album literar gastronomic editat de revista literară Viața Românească, București,
1981;
 Almanahul gospodinei . Editat de revista „Steaua”, 1982.
 Convorbiri cu Cioran , Editura Humanitas, București, 1993.

II METODICĂ ȘI PSIHOPEDAGOGIE
 Alecu, Simona, Metodologia cercetării educaționale , Editura Fundației Universității
Dunărea de Jos , Galați, 2005.
 Ciolan, Lucian, Învățarea integrată: Fundamente pentru un curriculum
transdisciplinar , Editura Polirom, Iași, 2008.
 Cristea, Mircea, Sistemul educațional și personalitatea – Dimensiunea estetică ,
Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.
 Cucoș, Constantin, Educația: iubire, edificare, desăvârșire , Editura Polirom, Iași,
2008.
 Cucoș,Constantin, Pedagogie , Editura Polirom, Iași, 1996.
 Cucoș,Constantin, Teoria și metodologia evaluării , Editura Polirom, Iași, 2008;.
 D’Hainaut, L.; Lawton, D., Sursele unei reforme a conținuturilor axate pe educația
permanentă/ Programul de învățare și educație permanentă , București, 1998.

88
 Drăgan, Ion, Nicola, Ioan, Cercetarea psihopedagogică , Editura Tipomur, Târgu-
Mureș, 1993.
 Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie școlară , E.D.P., București, 1996.
 Ionescu, Miron; Radu, Ioan, Didactica modernă , Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.
 Muster, Dumitru, Metodologia cercetării în educație și învățământ , Editura Litera,
București, 1985.
 Parfene, Constantin, Metodica predării limbii și literaturii române în școală. Ghid
teoretico-aplicativ, Editura Polirom, Iași, 1999.
 Văideanu, George , Cultura estetică școlară , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1967.
 Văideanu, George , Educația la frontiera dintre milenii , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1988.
 Ghid metodologic. Aria curriculară ,,Limbă și comunicare”. Liceu , M.E.C.,
C.N.C.., Editura Aramis Print, 2002.
 Progama școlară de limba și literatura română pentru clasa a IX – a , Ministerul
Educației, Cercetării și Inovării, București, 2009.
 Programa școlară de limba și literatura română pentru clasa a XI – a , nr.3252/
13.02.2006)

III DICȚIONARE
 Dicționarul explicative al limbii române, EditurA Univers Enciclopedic, București,
2012.
 Dumistrăcel, Stelian, Până-n pânzele albe, Dicționar de expresii românești ,
Institutul European, Iași, 2001.
 Legendre, Renald – Dictionnaire actuel de l’ éducation , Guérin Montréal, Québec,
1993.

IV TEXTE DE REFERINȚĂ
 Arghezi, Tudor, Versuri, Editura Albatros, București, 1980.
 Alecsandri, Vasile, Poezii populare ale românilor , Editura Minerva, 1971.
 Creangă, Ion, Povești, Povestiri, Amintiri , Editura Eduard, Constanța, 2015.
 Caragiale, I., L., Momente, schițe, notițe critice , Editura Minerva, București, 1983.

89
 Filimon, Nicolae, Ciocoii vechi și noi , Editura Minerva, București, 1977.
 Mayle, Peter, Un an în Provence , Editura RAO, București, 2013.
 Ghica, Ion, Opere II, Editura pentru literatură, București, 1970.
 Călinescu, George, Enigma Otiliei , Editura Eminescu, București, 1982.
 Eliade, Mircea, Maitreyi, Editura Cartex 2000, București, 20114.
 Proust, Marcel, În căutarea timpului pierdut , vol. I, Swann, Grupul Editorial ART,
București, 2011.
 Minulescu, Ion, Poezii, Editura Blassco, Bucure;ti, 2010.
 Sadoveanu, Mihail, Hanu Ancuței , Editura Albatros, București, 1985.
 Stănescu, Nichita, Poezii, Editura Pontica, Constanța, 1997.

V SURSE ON-LINE
Articole
 Apostu, Andreea, Cafenele literare din Bucureștiul anilor ҆ 30, (Via București ,
http://viabucuresti.ro/cafenele-literare-din-bucurestiul-anilor-30/ , accesat în 05 august
2017).
 Bouleanu, Elisabeth , Pasiunile exotice ale lui Kogălniceanu, (Adevărul Moldova,
adev.ro/od2584 , accesat în 07 august 2017).
 Cărtărescu, Mircea, Poema chiuvetei (http://www.versuri-si-
creatii.ro/poezii/c/mircea-cartarescu-6zudzcu/poema-chiuvetei-
6zupucu.html#.WZNNf7ZLfIU , accesat în 15 august 2017).
 Ciuverca, Florentina, Marii mâncăi ai lumii literare , (Evenimentul zilei , 25 iulie
2008, http://evz.ro/marii-mancai-ai-lumii-literare-813633.html , accesat în 14 august
2017).
 Cojocaru, Alexandra, Gastronomia și literatura: despre legătura dintre artă și
bucătărie , (Povești din sertar , http://www.povestidinsertar.com/gastronomia-si-
literatura-despre/ , accesat în 05 august 2017).
 Cucoș, Constantin, Ce facem cu disciplinele școlare? ( Literatura de azi , 30.01.2016,
https://www.literaturadeazi.ro/rubrici/de-magistro/ce-facem-cu-disciplinele-scolare-
5847, accesat în 04 august 2017).
 Damian, Vasile, În casa lui Van Gogh cu paharele din România,
(http://www.rfi.ro/reportaj-rfi-96281-casa-lui-van-gogh-cu-paharele-din-romania-
audio-si-foto , Reportaj Radio France International, accesat în 09august 2107).

90
 Fotea, Crina, Abordarea integrată a curriculum-ului școlar , (Editura Integral,
https://blog.eintegral.ro/abordarea-integrata-a-curriculum-ului-scolar/ , accesat în 31
iulie 2017).
 Galeș, Iuliana, Interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea – redescoperirea
valorilor umaniste? (iTeach, Experiențe didactice ,
https://iteach.ro/experientedidactice/interdisciplinaritatea-si-transdisciplinaritatea-
%E2%80%93-redescoperirea-valorilor-umaniste , accesat în 05 august 2017 ).
 Lazăr, Simona, Spiritul lui Caragiale – dialog cu acad. Eugen Simion, editorul
ediției de "opere fundamentale" Caragiale, (jurnalul.ro , http://jurnalul.ro/special-
jurnalul/spiritul-lui-caragiale-dialog-cu-acad-eugen-simion-editorul-editiei-de-opere-
fundamentale-caragiale-614953.html , accesat în 07 august 2017).
 Popovici, Radu, Gastronomia, sau filozofia mâncării , (Observatorul gastronomic ,
http://www.reteteleluiradu.ro/2010/12/01/gastronomia-sau-filozofia-mancarii.html ,
accesat în 09 august 2017).
 Popovici, Radu, La masă cu strămoșii , (http://www.reteteleluiradu.ro/2015/02/19/la-
masa-cu-stramosii-grecia-antica-6.html , accesat în 06 august 2017).
 (https://prezi.com/h12_yr3cyeyn/copy-of-interdisciplinaritate/ , accesat în 04 august
2017);
 Purcar, Noreta, Argument pentru predarea interdisciplinară,
(https://www.scribd.com/doc/75788233/Argument-Pentru-Predarea-Interdisciplinara ,
accesat în 04 august 2017).
 Ristea, Ioana, Cărți despre bucuria de a mânca sau ce citește un gurmand, ( Cartea
de la ora 5, http://www.carteadelaora5.ro/ce-citeste-un-gurmand-carti-despre-bucuria-
gustului/, accesat în 08 august 2017).
 Sash, Segal, Alchimia cafelei , (https://issuu.com/sashsegal/docs/zz_alchemia_3x2 ,
accesat în 14 august 2017).
 Simion, Eugen, Creangă. Note despre discursul gurmand , (Cultura literară,
http://revistacultura.ro/nou/2014/09/creanga-note-despre-discursul-gurmand/ , accesat
în 07 august 2017).
 Ulmu, Bogdan, Rețete de la Kogălniceanu și Negruzzi ,
(http://www.bucatarescu.ro/2015/07/retete-de-la-kogalniceanu-negruzzi/ , accesat în
08 august 2017).
 http://ardor.org.ro/

91
 http://pta.argodebate.ro/
 http://www.cdinside.ro/145/strigaturi-de-nunta/
 https://www.youtube.com/

Imagini
 https://www.google.ro/url
 https://www.google.ro/imgres
 https://www.google.ro/search