MINI STERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE [608999]

MINI STERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
ȘCOALA POSTLICEALĂ “HENRI COANDĂ” CLUJ – NAPOCA
CALIFICAREA PROFESIONALĂ : ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE

PLANTE MEDICINALE DIN
FAMILIA LAMIACEAE

COORDONATOR FARMACIST
PRIMA R: DUNA LENUȚA

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

2

CUPRINS

Introducere …………………………………………………………………………………………
Capitolul I – Familia Lamiaceae – caracteregenerale ………………………………………….
Capitolul II – Genul Lavandula ………………………………………………………………….
2.1. Încadrarea sistematică a speciei LAVANDULA VERA………………………… ………
2.2. Descriere botanică…………………………………………………………………… …..
2.3. Obținerea produsului vegetal………………………………………………………… …..
2.4. Acțiune și întrebuințări………………………………………………………… …… ……
2.4.1. Tinctura de lavandă…………………………………………………………… …
2.4.2. Uleiuri volatile de lavandă……………………………………………………… .
2.4.3. Oțetul aromatic de lavandă…………………………………………………… ….
2.4.4. Uleiul esențial de lavandă………………………………………………… ………
2.4.5. Baia de lavandă………………… ……………………………………………… ..
2.4.6. Folosirea externă a lavandei…………………………………………………… ..
Capitolul III – Genul Rosmarinus ………………………………………………………………
3.1. Încadrarea sistematică a speciei Rosmarinus officinalis……………………… …………
3.2. Descrierea botanică………………………………………………………… …………….
3.3. Rosmarinus officinalis……………………………………………… ……………………
3.4. Obținerea produsului vegetal…………………………………………… ………………..
3.5. Acțiune și întrebuințări………………………………………………………… ………. .
3.6. Contraindicații………………………………………………………………………… …
3.7. Mod de utilizare…………………………………………………………………………
Capitolul IV – Genul Thymus ……………………………………………………………………
4.1. Încadrarea sistematică a speciei Thymus vulgaris……………………………………… ..
4.2. Descrierea botanică………………………………………………………………………
4.3. Thymus vulgaris ………………………………………………………………… ..
4.3.1. Thymus serpyllum…………………………………………………………… …
4.3.2. Timolul…………………………………………………………………………
4.4. Acțiune și întrebuințări……………………………………………………… ………… ..
4.5. Toxicitatea……… …… ………………………………………………………………… ….

3

4.6. Mod de utilizare…………………………………………………………………………
Capitolul V – Genul Leonurus …………………………………………………………………..
5.1. Încadrarea sistematică a speciei Leonurus cardiacae……………………………………
5.2. Descrierea botanică…………………………………………………………………… ..
5.3. Leonurus cardiac…………………………………………………………………………
5.3.1. Tinctura talpa gâștei…………………………………………………………………
5.4. Acțiune și întrebuințări………………………………………………………………… .
5.5. Efecte adverse……………………………………………………………………………
5.6. Mod de utilizare…………………………………………………………………………
Concluzii ……………………………………………………………………………………………..
Bibliografie …………………………………………………………………………………………

4

INTRODUCERE
Fitoterapia s -a născut o dată cu omul, care prin instinct, prin observație și prin experiență
a învățat să-și aleagă din mediul înconjurător cele mai utile plante sau produse obținute din regnul
vegetal în scop profilactic sau curativ: ciuperci, alge, licheni și practice toate părțile din plantele
superioare.
În conce pția hipocratică și paracelsiană se consider a că, plantele sunt remediile noastre.
Deși, un timp s-a uitat acest adevăr, în prezent ca adepți ai unei terapii naturale, va trebui să
recunoaștem că tratamentul cu plante medicinal dă rezultate foarte bune în afecțiuni ușoare,
funcționale sau în stadii incipiente ale bolilor: în bolile cronice, în care au apărut déjà afectarea
organică, fitoterapia are un rol adjuvant și poate contribui la o parțială reversibilitate a
simptomelor sau leziunilor.
Desigur că, nimeni nu constestă în prezent că în caz de prim ajutor, de afecțiuni acute
grave se apelează la substanțe active pure, indifferent dacă sunt natural sau obținute în laborator.
Pentru majoritatea afecțiunilor care necesită tratamente îndelungat e este recomandabilă utilizarea
plantelor ca atare sau a unor extracte care să conți nă cât mainealterate structurile natural sau
complexul de substanțe active existente în specia sau în speciile de plante asociate cu scopul de a
obține un produs fitoterapeutic.
Dacă regnul vegetal poate trăi fără om, în nici un caz omul nu poate trăi fără el. Nici
oamenii și nici celelalte ființe vii care populează pământul nu pot trăi fără plante: de la aliment e
până la medicament e. S-a arătat că toate substanțe le fabricate în laboratoare și străine
organismului trebuie acceptate cu multă prudență de medici și de bolnavi și nu trebuie
considerate inoffensive fără cercetări complexe foarte aprofundate . Apoi urmează un examen
important și anume proba timpului. În privința aceasta, fitoterapia are mare avantaj, ea a trecut
această decisivă probă a timpului în decursul mileniilor de când este aplicată de peste 80% din
populația globului.
Plantele medicinal și în special produsele farmaceutice obținute din ele, de altfel ca toate
medicamentele, trebuie folosite în scopuri profilactice sau curative, pe baza prescripțiilor
medicului specialist. Plantele nu sunt remedii universal și nici un ultimo refugiu la care se
apelează adesea, după ce toate metodele terapeutice au fos t epuizate. Ele își au locul bine stabilit
de specialiști în arsenalul terapeutic, fie că este vorba de cele cu acțiune majoră sau medie, fie că
este vorba de adjuvante. În lucrarea de față sunt prezentate câteva aspect e privind plantele

5

medicinal din familia Lamiaceae. Au fost alese ca și, exemple genurile: Lavendula, Rosmarinus,
Thymus și Leonurus fiind considerate cele mai representative plante medicinale din această
familie.

MOTIVAȚ IA TEMEI
Produsele naturale din plantele medicinal prezintă materii prime importante pentru
obținerea de medicamente. Obținerea unui medicament vegetal de calitate este condiționată și de
stabilirea identității produsului vegetal medicinal, respectiv a materiei prime din care se
realizează acesta. În vederea stabilirii identității unui produs vegetal medicinal s e realizează
analize macro și microscopice , în timp ce în cazul pulberilor vegetale și a extractelor se recurge
de cele mai multe ori la analize cromatografice sau chiar la unele teste biologice.
Familia Laminaceae este una din cele mai bine reprezentate familii în fitoterapie.
Lamiaceaele prezintă utilități multiple în mai multe domenii, ele sunt utilizate în scop terapeutic,
în industria cosmetic și în aromaterapi e.

6

CAPITOLUL I
FAMILIA LAMIAEAE (LABIATAE)
CARACTERE GENERALE

Familia Lamiaceae cuprinde 200 de genuri cu 4000 de specii răspândite pe tot globul, mai
frecvent în regiunea mediteraneană, iar în flora României sunt 123 specii aparți nând unor 32 de
genuri. Sunt plante ierbacee sau arbustive cu tulpini tetramuchiate, cu Frunze nestipelate, simple,
cu dispoziție opusă.
Florile sunt dispuse în inflorescente cimonoase, axilare mai mult sau mai puțin în
contr actate. Sunt flori bisexuale, pentamere, bilabiate, labiul superior rezultând din concresterea a
două petale, iar cel inferior din concreș terea a trei petale cu trei lobi.
Caliciul este gemosepal și persistent, iar androcelul este prins pe tubul corolei format din
4 stamine (în urma avortării unei stamine), este didinam (2 stamine cu filament mai lung și cu 2
filamente mai scurte).
Laminarialele conțin țesuturi secretoare extern e (peri secretori, peri glandular și glande
secretoare) ce secretă ulei volatil cu importan ță farmaceutică , cosmetic și aromatizantă .
Gine ceul este superior, bicarpelar, sincarp, în fiecare lojă cu 2 ovule, între care aparti n un
perete despărțitor, care va separa gineceul în 4 loji.
În următoarele imagini voi prezenta câțiva reprezentanți din familia lamiaceae.

Tămâița de câmp ( Ajuga chamaepytis )

7

Menta comună ( Mentha spicata)

Busuioc ( Ocimum basilicum)

Lavanda (Lavandula)

8

Salvia de câmp ( Salvia
pratensis )

Timolul Rosmarin

9

CAPITOLUL II
GENUL LAVANDULA
2.1 ÎNCADRAREA SISTEMATICĂ A SPECIEI LAVANDULA VERA:
ÎNCRENGĂTURA: MAGNOLIOPHYTA
CLASA: MAGNOLIATAE
SUBCLASA: ASTERIDAE
ORDINUL: LAMIALES
FAMILIA: LAMIACEAE
GENUL: LAVANDULA
2.2.DESCRIEREA BOTANICĂ
Subarbuste sau plante perene, cu Frunze întregi sau petale fidate. Inflorescența
spiciformă. Caliciul cilindric, sulcat, 5 dințat, dintele superior cu 1 apendicul lățit. Corola albastră
sau violetă, bilabită . Stamine incluse. Lobii stigmatului turtiți. La baza ovarului se află un disc
nectarifer cu 4 lobi cu 4 nucule ovoidale. Receptacul convex. Semințe fără endosperm.
Genul cuprinde cca 20 specii, în majoritatea mediteraniene.
Lavandula angustifolia – plantă înaltă de 20 -60 (100) cm cu aspect cenușiu.
Tulpină foarte ramificată începând de la baz ă, cu ramuri subțiri și numeroși lăstari sterili.
Frunze întregi, liniare, lungi de 3 -5 cm, late 3 -5 mm, acute pe margini revolute, cele
inferioare cenușii, cele superioare cenușii verzi, mai puțin păroase.
Inflorescența spiciformă cu pedunculi lungi de 15 -20 cm. Verticile florale în nurmă r de
3-4, axiale +/ – îndepărtate unele de altele, formate în dishazii de câte 4 -6 flori aproape sesile.
Bractei ovate, membran oase, c oriacee, cumin ate, lungi de 4 -5 mm.
Caliciul cilindric păros, glandulos, lung de 4 -5 mm, violet cenușiu, cu 10 -15 nervuri
paralele cu 5 dinți mici, dintre care unul mai dezvoltat.
Corola tubuloasă , bilabiată mai lungă decât caliciu, albastră violată, pubescent și
gandu loasă , cu tubul aproape drept, labiul superior bilobat, cel inferior trilobat, cu lobi obtuzi.
Disc nectarifer cu 4 lobi suprapu și nuculelor. Nuculele ovoidale, netede, lucioase, lungi de cca
2 mm, cafenii deschis. Cultivată prin grădini ca și plantă industrială, odora ntă și
decorativă.

10

Lavandula latifolia – seamănă mult cu L avandula Angustifiola. Frunzele bazale dispuse
în rozetă, lanceolate, sabpatulate, lungi de 3 -4 cm, late de 5 -10 mm, ușor revolute, argintiu
tometoase, cele superioare mai înguste și mai puțin păroase. Inflorescența spiciformă , lung
pedunculară.
Verticile floale mai apropiate unele de altele decât la specia precedentă. Bractei liniare,
verzui, abia atingând lungimea caliciului.
Corola albastră -violetă, lungă de c ca 10 mm, la interior pubescent și granduloasă , la exterior
viloasă, labiul superior bilobat, cel inferior trilobat. Nuculele ovoidale, lucioase, lungi de 2 mm.
Cultivată prin grădini ca levănțică comună. Suportă mai greu climatul nostru.

11

2.3 OBȚINEREA PRODUSULUI VEGETAL
Se obține prin tăierea cu secer ă a vârfurilor florale care se supun uscării la o temperatură
ce nu trebuie să depășească 35 gr. Celsius. După uscare se scutură florile și se cern printr -o sită
cu ochiuri care nu lasă să treacă bucățile de ramuri și pedunculii inflorescentei.
2.4 ACȚIUNI ȘI ÎNTREBUINȚĂRI
Florile de levănțică prezintă proprietăți ușor sedative, spasmoliticite, colagoge și
carminative (flavonoide + acizi fenolici + ulei volatil).
Acțiunea sedativă determinată de către uleiul volatile este mediată pe calea receptorilor
olfactivi , la nivel SNC. Studii le efectuate pe animalele de experiență (șoareci) au demonstrate
proprietăți anxiolitice pentr uuleiul de lavandă, acesta crescând pe durata somnului indus de
pentobarbital. Totodată studii le în vitro și vivo au evidențiat o activitate anestezic ă locală,
dependen tă de d oză, a uleiului de levănțică, ca și pentru unii din constituenții săi majori, linalil
acetatul și lanalo lul. De a semenea , atât uleiul de melisă și cel de levănțică reglează starea de
excitabilitate a cordului.
Pentru uleiul de levănțică s -a constatat și o activitate de promovare a normalizării
nivel ului plasmatic al lipidelor totale. În studii pe animale, alcoolul perilic, o monoterp ă în
compoziția uleiului volatil de lavandă, s -a dovedit a avea efect de regresie a tumorilor
pancreatice , de sâ nși de ficat. El acționează ca și un agent chemoprehensiv în cancerul de colon,
de piele și de plămân și ca agent chimioterapic în cance rul de prostată. Mecanismul de acțiune
implic ă influența diferitelor substanțe celulare care controlează creșterea și diferențierea celulară,
precum și inducerea fazei I și aII-a a sistemului de detoxifiere.
Extractele alcoolice din produsul vegetal prezintă acțiune antioxidantă, iar studii le
experimentale au evidențiat o activi tate de inhibare a lipidperoxidă rii de către acestea. Se pare că
acidul rozmatinic și în general compuși polifenolici determină acest efect.
Cafito-tranchilizant, Lavandula flo s se indică în stări de neliniște, agitație, psihomotori,
anxietate, în sindromul neurostenic și în dereglări vegetative, sedativ e, spasmolitic e și colagog e,
carminativ e, fiind produsul vegetal recomandat și în tulburări funcționale ale abdomenului
superior: stomac iritabil de origine nervoasă, sindrom Roehmheld, meteorism sau în tulburări
intestinale de origine nervoasă.

12

Efectele ușor antiinflamatoare , anestezice locale și antimicrobiene ale uleiului volatile
explică utilizarea sa extern ă în tratamentul rănilor minore, arsuri solare sau superficiale,
înțepături de insect sau dureri reumatice moderate.
Sub formă de inhibiție, uleiul volatil de levănțică în amestec cu cel de mentă, salvi e,
optimizează și crește efectul antiinflamator al tratamentului obișnuit aplicat în bronșit a cronică.
Se mai folosește local și în afecțiuni ale cavității bucale și orofaringiene cât și pentru igiena
bucală.
Uleiul volatil de levănțică este utilizat și în industria parfumurilor și în cosmetologie,
precum și ca aromatizant a unor preparate galenice.

2.4.1 TINCTURA DE LAVANDĂ
TincturaLavand ă Dacia Plant , 50ml
Secțiune: Produse Naturiste
Categorie: Remedii naturiste
Subcategorie: Tincturi simple
Preț: 11 lei
Ingrediente: extract 1:3,75 în soluție hidro -alcoolică (alcool
etilic/apă – 35/65 în raport de masă) din flori de lavandă
(Lavandula angustifolia).

a) PREPARARE
Se obține prin măcinarea părților aeriene uscate, cu rasni ța electrică de cafea, după care
pulberea obținută se pune într-un borcan care va fi umplut până la o treime, restul fiind
compl ectat cu alcool de 70 de grade. După adăugarea alcoolului peste pulberea de plantă,
borcanul se închide ermetic și se lasă la macerat vreme de 14 zile, agitând din când în când
conți nutul prentru o mai bună solubizare a principiilor active. După trecerea intervalului de timp
necesar maceră rii, preparatul se filtrează prin tifon, iar tincture obținută se păstrează în sticluțe
mici și închise la culoare. Se administrează pe stomacul gol, de trei – patru ori pe zi, câte o
sticluță dizolvată în jumătate de pahar de apă.

13

b) ACȚIUNI
Intern: anxiolitică, sedativă, antidepresivă, antispastică, analgezică, hipotensivă,
coleretică, diuretică, antimicrobiană, antifungică (asupra C andida albicans), antitumorală.
Extern: cicatrizantă, antimicrobiană, antimicotică (asupra Candida albicans), analgezică,
antispastică.
c) CONTRIBUIE LA
Intern:
– reducerea tensiunilor psihice, conferind o stare de liniște și calm lăuntric ;
– armonizarea stării psiho -emoționale ;
-protejarea organismului împotriva stresului, contribuind la funcționarea normală a
sistemului nervos, cardio -vascular și digestiv;
– eliminarea tensiunilor psihice care împiedică instalarea somnului ;
– combaterea spasmelor care apar la nivelul tractului gastrointestinal ;
– menținerea tensiunii arteriale în limite normale ;
– detoxifierea organismului ;
– menținerea sănătății arborelui bronșic.
Extern:
– reducerea disconfortului care apare la nivelul pielii ;
– menține rea sănătății cavității bucale ;
– menținerea sănătății scalpului și combaterea căderii părului.
d) INDICAȚII
Intern: Se utilizează ca adjuvant în: anxietate, neliniște, iritabilitate, tensiune psihică,
atacuri de panică, insomnii, depresii, migrene, dureri de cap, hipertensiune arterială, afecțiuni
cardiace pe fond nervos, dispen sii, tulburări intestinale cu substrat nervos, diaree cauzată de stre s,
afecțiuni respiratorii (răceală, faringită, am igdalită, bronșită), reumatism.
Extern: Se utilizează ca adjuvant în: răni superficiale, arsuri ușoare (de gradul I), igiena
bucală, acnee, micoze (în special candidoză), spasme musculare, dureri musculare și osoase,
dureri de diferite cause localizate la nivelul pielii și țesuturilor superficiale, reumatism, du reri
articulare, căderea părului (alopecie), mătreață (în acest caz se recomandă asocierea cu cimbru l și
rozmarin ul).

14

e) PRECAUȚII:
Se administrează cu prudență la persoanele cu gastrită hiper acidă și ulcer gastric și
duodenal (datorită conținutului în alcool, poate crește aciditatea gastrică).
f) CONTRAINDICAȚII:
Din cauza conținutului de alcool nu se recomandă administrarea în: hepatite virale, toxice
și metabolice, steatoză hepatică, ciroză hepatică, sarcină și alăptare. Alergie la lavandă,
tratamente care nu permit consumul de alcool.
g) ADMINISTRARE:
INTERN: Adulți: câte o linguriță de tinctură diluată în 100 ml de apă (jumătate de pahar)
de 3-4 ori pe zi, pe stomacul gol.
EXTERN: – pentru reducerea disconfortului care apare la nivelu l pielii se fac badijonări
locale cu tinctură sau cu soluția diluată (obținută prin adăugarea unei lingurițe de tinctură la 100
ml de apă), în funcție de sensibilitatea pielii;
– pentru menținerea sănătății cavității bucale se clătește gura cu soluția diluată, obținută
prin adăugarea a 1 -2 lingurițe de tinctură la 100 ml de apă (1/2 de pahar);
-pentru menținerea sănătății scalpului și combaterea căderii părului se fricționează pielea
capului cu tinctură de lavandă, asociată cu tinctură de cimbru și tinctură de rozmarin (pentru
potențarea efectului).

2.4.2 ULEIUL VOLATIL DE LAVANDĂ
Ulei de Lavanda 10 ml Fares
ACȚIUNI : are effect calmant, sedativ, antispastic, antiinflamator,
antibacterian, antiviral, antifungic, expectorant, hipotensiv, emenagog,
cicatrizant, si indepartează insectele.
Este preparatul cel mai puternic din lavandă, c are nu poate fi
obținut casnic, ci numai prin procedee industriale (distilare cu aburi). Îl
găsim în magazinele și farmaciile naturiste de la noi.
Intern se iau amestecate cu miere sau pe o bucățică de zahăr 2 -3
picături de trei ori pe zi. Extern , uleiul se folosește amestecat în ungu ente,

15

adăugat la apă de baie, pentru aromatizarea aerului încăperilor.
Atenție: înainte de a folosi un ulei volatile pentru uz intern, citi ți cu atenție eticheta și
prospectul. Există și uleiuri volatile numai pentru uz extern, care sunt semi sintetice și foarte
dăunătoare organismului, dacă sunt administrate intern. În cazul în care în urma tratamentului
apar simptome cum ar fi amețeli, dureri de cap, greață, usturime și urinare, se întrerupe
administrarea.
2.4.3. OȚETUL AROMATIC DE LAVANDĂ
Într-o sticlă cu gât larg se pun 10 linguri de lavandă
mărunțită, peste care se adaugă jumătate de litru de oțet de
mere. Se lasă să se m acereze vreme de 10 zile la
temperature camerei, după care se filtrează. Se folosește
pentru frecționări și comprese.
Se foloseste pentru ten gras sau acneic. Stimuleaz ă
regenerarea pielii si regleaz ă glanda sebacee .
Oțetul aromatic de lavandă se mai poate folosi :
• Pentru baie,unde va neutraliza efectul calcaros al
apei,
• Pentru răceală, gripă și afecțiuni reumatice se vor
face frecții cu oțet de lavandă contra afecțiunilor alergice,
răcelii, gripei și afecțiunilor reumatice;
• Pentru anxietate, insomnie, răceală, stări febrile, acnee;
• Împotriva mătreții.
2.4.4 ULEIUL ESENȚIAL DE LAVANDĂ
PREPARARE:
La jumătate de litru de ulei de floarea soarelui rafinat se adaugă 5 lingurițe de levănțică
uscată și mărunțită. Se pune într-un borcan închis ermetic și se lasă să se macereze la soare sau în
apropierea unei surse de căldură vreme de 5 zile, după care se filtrează și așa mai departe, până
când capătă un miros foarte puternic de lavandă. Se folosește pentru masaje și frecționări.

16

Cum putem folosi uleiul esențial de lavandă :
• Inhalaț ii;
• Aburul facial ;
• Gargară;
• Picături pentru nas;
• Masaj ;
• Imbogăț irea produselor cosmetice ;
• Spălă turi vaginale ;
• Baie, Jacuzzi ;
• Spray pentru cameră ;
• Aromaterapie pentru echilibru psihic și emoț ional ;
• Sănă tate:
– reumatism, artrită, calmează durerile muscular e;
– infecție renală;
– sciatică , nevralgii, zona zoster ;
– durere de cap sau de dinți, migrenă;
– calmant în timpul nașterilor, stimulează contracțiile uterului și grăbește nașterea ;
– acnee, micoze ale pielii (piciorul atletului) ;
– diferite afecț iuni ale pielii: dermatite, neurodermatite ;
– furuncul, herpes facial ;
– infecț ii localizate la ni velul degetului sau al unghiei;
– cistită, infecție urinară;
– menopauză, calmează durerile premenstrual e și menstruale;
– oprește sughițul;
– tonic și sedative pentru inimă (calmează palpitațiile), scade tensiunea arterială,
elimină tahicardia și aritmia ;
– calmează arsurile și grăbeș te vindecarea pielii afectate ;
– înlatură efectel e consumului excesiv de alcool și tutun ;
– afecțiuni respira torii: răceală, gripă, nas înfundat, sinuzită, rinită , tuse ;
– amețeli, senzații de greață, rău de miș care.

17

• Cosmetică și îngriji rea părului:
Uleiul esențial de lavandă, foarte efficient în regenerarea celulelor pielii este folosit pentru
tratarea unor dermatite (psoriazis), eczeme, răni, inflamaț ii ale pie lii. Ideal pentru pielea iritată și
inflamată datorită propriet ăților sale ant iseptice, calmante și regenerative. Deoarece este un ulei
echilibrant, poate fi folosit pentru toate tipurile de ten. Foarte efficient pentru acnee, gr ăbește
vindecarea și cicatrizarea pielii lezate.
• Psihic și emoț ional:
– Îmbunătățeș te starea de spirit ;
– reduce anxietatea pacienților în timpul vizitelor la dentist ;
– echilibrează și stabilizează Qi-ul inimii ;
– elimină frustrarea (persoanelor cu potenț ial creativ ridicat, dar pe care nu și -l pot
valorifica datorită lipsei de încredere) ș i iritabilitatea ;
– calme ază stările de isterie și panică .
– insomnie;
– depres ie, inclusive depresia postnatală;
– are un efect calmant în cazul stresului fizic și emoț ional.
• Precauț ii:
Uleiul esențial de lavandă nu se folosește în anemii și dacă se fac e tratament cu produse
care conțin iod și fier, medicamente împotriva insomniei, pentru scăderea tensiunii, sau înainte de
anestezie.
La aplicarea pe piele puteți simți o senzaț ie de răcoare, aceasta dispare în câteva minute.
Nu se administrează intern, poate cauza problem gasto -intestinale severe, amețeală, vomă ,
etc.
Nu se utilizează în perioada de sarcină sau alăptare. Persoanele care suferă de astm,
epilepsie vor consulta medical sau terapeutul.
Acordați o atenție special în cazul folosirii pe pielea sensibilă .
Evitați contactul cu ochii și mucoasele membranare.
A nu se lasă la îndemâ na copiilor .
Anumiți comp uși naturali din compoziția uleiurilor esențiale pot prezenta riscul de
apariție a unor reacț ii alergice, mai ales persoanelor cu pielea sensibilă .

18

2.4.5 BAIA DE LAVANDĂ
Două mâini de lavandă se lasă la macerat în 2 litri de apă, vreme de -10 ore , după care se
filtrează. Planta rămasă după filtrare se opărește cu încă 2 litri de apă clocotită, după care se
acoperă, se lasă să se răcească și se filtrează. În final, se combină cele două extracte, preparatul
obținut fiind adăugat în apa din cada de baie.
2.4.6. FOLOSIREA EXTERNĂ A LAVANDEI
Adjuvant în pneumonie și bronșită cronică : la 4 linguri de levănțică proaspăt măcinată se
adaugă apă, amestecând progresiv, până când se formează o pastă, care se învelește în tifon și se
aplică pe piele. Deasu pra cataplasmei se pune o sticlă cu apă fierbinte și se acoperă cu o pătură,
că să păstreze căldură. Cataplasma se ține minimum o jumătate de or ă.
Contra păduchilor și a altor insecte parazite : 3-4 picături de ulei volatil de levănțică se
amestecă cu o linguriță de oțet și se aplică pe pă r, după care capul se acoperă vreme de câteva
ore, pentru a se formă un mediu de vapori de ulei volatil care vor elimina insectele. Se aplică
tratamentul timp de 7-10 zile la rând.
Pentru creșterea părului: se face un ma saj la rădăcina părului cu oțet de levănțică obținut
prin macerare după metoda de mai sus.
Întreținerea pielii uscate : imediat după baie se aplică uleiul gras de levănțică pe toată
pielea, făcându -se în același timp un masaj ușor.
Pentru eczeme uscate, tumefacții produse de loviri : se aplică ulei gras de levănțică pe
zona afectată de 3 -4 ori pe zi.

19

CAPITOLUL III
GENUL ROSMARINUS
3.1 ÎNCADRAREA SISTEMATICĂ A SPECIEI ROSMARINUS OFICINALIS:
ÎNCRENGĂTURA: MAGNOLIOPHYTA
CLASA: MAGNOLIATE
SUBCLASA: ASTERIDAE
ORDINUL: LAMIALES
FAMILIA: LAMIACEAE
GENUL: ROSMARINUS
3.2 DESCRIEREA BOTANICĂ
Subarbust semiperviscent, foarte mirositor, înalt de 60 -150 cm cu ramuri ascendente sau
arcuite. Scoarța tulpinii și a ramurilor cenușie. Lujerianuali păroși, cenușii la subțioara frunzelor
cu rămurele scurte, florifere.
Frunze liniare, aciculare, sesile, coriacee, perviscente, lungi de 2 -3 cm, late de 3 -4 mm, la
vârf acute, pe margini revolute, pe față glabre și lucioase, pe dos tometoase, cu peri protector
ramifica ți, îndesui ți și încâlciți și cu numeroși peri glanduro și, scurt stipila ți. Nervura mediană de
pe dosul frunzelor pronunțat dezvoltate . Inflorescența piciformă , laxă.
Florile albăstrui palide, rar albe, în dihazii scurte pedunculare, formate din 3 -10 flori.
Verticile laxe, +/ – distanțate. Flori scurte pedicilate, bracteole liniare, păroase.
Caliciul campanulat, bilabiate, +/ – tometos, cu l abiul superior ușor dințat și tubul de 10 -12
nervuri.
Corolabilabiată, la exterior pubescent, cu tubul puțin mai lung decât caliciul, fără inel
păros la interior, labiul superior adânc bifiat, cel interior mai dezvoltat și trilobat, cu lobul median
în formă de lingură , uneori aproape orbicular, maculat cu petemici albastre, cu marginea ondulată
sau fin denticulată. Lobii laterali mai mici, alungiți și obtuzi. Cele 2 stamine anterioare cu două
ramuri una scurtă înformă de cârlig, alta mai lungă în formă de arc, la vârful căreia stă prinsă o
jumătate de anteră (antera monotecă). Antere exserte. Receptacul convex. La baza ovarului se
află un disc nectarifer.

20

Stil lung și arcuit. Nucule ovoidale, netede, de culoare cafenie. Semințe fără endosperm.
Cultivată adesea prin grădinile țărănești, pe litoralul mediteranean, crește spontan pe coaste
stâncoase însorite.
Varietatea specie, la noi în cultură se găsește:
• Rosmarinus Officinalis
• Rosmarinus Latifolius
• Rosmarinus Arbiflorus

Rosmarinus Latifolius
Rosmarinus Officinalis

Rosmarinus Arbiflorus

21

3.3. ROSMARINUS OFFICINALIS
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis ) este o specie de plante lemnoase, perene, aparținând
familiei Lamiaceae , cu frunze totdeauna verzi, în formă de ace și cu flori albastre, albe sau roșii.
Se întrebuințează în medicină și în industria parfumurilor.
Este ori ginar din regiunile mediteraneene și din Uruguay . Există specii de rozmarin care
cresc pe verticală, atingând 1,5 metri înălțime și specii târâtoare. Lungimea frunzelor este de
2–4 cm, iar lățimea de 2 –5 mm, având culoarea verde în partea superioară și culoarea albă în
partea inferioară, cu perișori scurți, deși și lânoși. Florile au culori variabile: alb, roz, roșu închis
sau albastru.
a) ACȚIUNE: Preparatele din rozmarin stimuleaz ă secreția sucurilor digestive, au
propriet ăți coleretice, colagoge, antiseptic și diuretice. Uleiul volatile stimuleaz ă activitatea
psihic ă și îmbun ătățește oxigenarea creierului.
b) INDICAȚII TERAPUTICE: Preparatele din rozmarin sunt indicate în afecțiunile
căilor biliare și hepatice, în anorexie, afecțiuni ale stomacului, rinit ă cronic ă. Uleiul volatil se
recomand ă în stările de debilitate fizic ă, astenie și în convalesceț ă.
c) ADMINISTRARE: Infuzia se prepar ă din 1 linguriț ă de Frunze uscate și mărunțite la
o can ă cu ap ă. Se beau 1 -2 căni pe zi.
În rinita cronic ă se pot face inhalații cu ceai preparat din 1 lingur ă de frunze la 1 cană cu
apă, dup ă o fierbere de 5 minute.
Efectul tonifiant se obține prin efectuarea unor băi în care s -a adăugat ceai sau extract de
rozmarin. Aceste băi se fac în cursul dimineții.
d) PRECAUȚII ȘI CONTRAINDICAȚII: Depășirea dozei terapeutice poate duce la
apariția convulsiilor, de aceea utilizarea uleiului volatile trebuie făcută cu maximă atenție.
e) COSMETICĂ: Extractele pe bază de rozmarin sunt utilizate în industria cosmetic
pentru obținerea loțiunilor, ajută la combaterea mătreții, regenerează părul și previne căderea
excesivă a acestuia, precum și la tratarea tenului uscat, matur, cuperotic. De asemenea,
preparatele pe bază de rozmarin sunt frecvent folosite în combaterea celulitei.

22

3.4OBȚINEREA PRODUSULUI VEGETAL
Se recoltează frunzele pentru produsul vegetal sau somitățile, în timpul înfloririi, pentru
obținerea uleiului volatil . Când se urmărește recoltarea frunzelor, acestea se culeg înaintea
deschiderii complet ă a florilor, deoarece acesta este momentul când ele au conținut maxim de
principi i active. În cazul în care materialul vegetal ce urmează a fi recoltat din flori, culegerea
acestora se face când ele sunt pe jumătate înflorite, înainte de fecundație , în caz contrar își
modifică atât parfumul cât și culoarea.
Recolta se face în timpul dimineții, până la apariția soarelui. Când se rec oltează somitățile
florale, pentru obținerea uleiului volatil , de obicei nu se ține seamă de varietate sau formă.
Uscarea are loc în condiții blânde, pe cale natural ă,în șoproane adăpostite, iar temperatur a
de uscare pe cale artificial ă nu trebuie să treacă de 30 -35 gr. Celsius.
3.5. ACȚIUNE ȘI ÎNTREBUINȚĂRI
În medicina popular ă, produsul vegetal este utilizat în tratamentul eczemelor și al rănilor
greu vindecabile. Se mai folosește ca și insecticid.
În unele țări precum Franța și Italia , frunzele sunt utilizate mai mult în alimentație.

23

Uleiul volatile imprimă produsul ui vegetal proprietăți stomahice, carminative și
spasmolitice. Acțiunea stomahică are și substanțe amare. În plus ,acestea acționează asupra
secreției biliare , determinant din o creștere a fluidității acestuia (ef ect colagog), urmată de o
mărime ușoară a volumului de bilă secretată (e fect coleric).
Studii le în vitro și în vivo au evidențiat pentru extractele de rosmarini folium, efecte
spasmolitice (la nivelul căilor biliare și a intestinului subțire),inotrop pozitiv , corona
rodilatatoare, diuretice, hepatoprotectoare, antimicrobiene, antivirale și antiinflamatoare. De
asemenea , la administrarea externă a extract elor a fost observată o acțiune a circulației sanguine
datorită unui efect revulsiv.
Laboratorul Biologic de Radiologie și cancer și Departamentul de Zoologie alături de
Universitatea Rajasthan, India demonstrează că extractele din frunzele de R osmarinus Officinalis
sunt bune radioprotectoare .
Un extract etanolic în proporție de 95% din Rosmatin folium s -a dovedit activ în fața
herpesul ui dimplex de tip 2.
Departamentul de Alimentație și Nutriție, Institutul de Cercetare de Biotehnologie și
Divizia Științi fică Medicală, Universitatea Hung -Kuang, Taiwan concluzionează faptul că,
rosmarinul este o plantă teraputică excelent ă și multifuncțională și că alături de alte medicamente
poate deveni un bun adjuvant în profilaxia și tratamentul diabetului și a altor boli neuro
degenerative.
Pentru extractele lipofile și hidrofile din Rosmarini folium au fost evidențiate efecte
antioxidante datorate atât diterpenelor, cât și a compusilor polifenolici, mai ales acidului
rosmarinic. Efectele antioxidante explică parțial acțiunea hepatoprotectoare a produsului vegetal,
ficatul fiin dunul din organelle cele mai expuse stresului oxidativ. Datorită acțiunii antioxidante,
rosmanolul și carnasolul se folosesc drept conservanți și în industria alimentară.
Diosmina reduce permeabilitatea capilară fiind mai activă și mai puțin toxică decât
rutozida, pentru care substanța pură intră în compoziția unor medicamente.
Nepetina și nepitrina inhibă activitatea aldo-reductazei de la nivelul cristalinului.
Intern, extractele d in frunză de rosmarin se administrează în inapetență, dispersie,
flatulență, disfuncții hepato -biliare, colici gastro intestinali precum și ca adjuvant în bolile
reumatice. Extern se folosesc în tratamentul disfuncțiilor circulator ii periferici și al afecțiunilor
reumatice, se mai utilizează și ca cicatrizant și antiseptic.

24

Extractele din frunze de rosmarin au priorități oxidante datorate, în principal, acidul ui
rosmatinic și diterpenoidale cu structura ortodifenoică .
Produsul vegetal este utilizat la prepararea unor băuturi alcoolice.
3.6 CONTRAINDICAȚII
La administrarea internă, în doze mari pe o perioadă îndelungat ă, Aetheroleum Rosmarini
determină gastroenterite, nefrite, convulsii epileptiforme, acestea din urmă fiind datorate
conțiutului ridicat de camfor din uleiul volatil. Preparatele cosmetice care conț in ulei volatil de
rosmarin determină eriteme, d ermatite și chiar reacții de fotosensibilizare.
3.7 MOD DE UTILIZARE
Infuzia se prepară din 2 gr ame de produs vegetal pulverizat și aproximativ 150 ml apă
fierbinte, iar după 15 minute se filtrează. În cazul în care nu se prescrie astfel, se recomandă să se
bea zilnic 3 -4 căni de infuzie caldă, proaspăt preparată.
Un remdiu efficient îl reprezintă și vinul de rosmarin care se prepară d in 20gr produs
vegetal și un litru de vin. Se lasă în contact 5 zile agitând din când în când.
Aeteroleum rosmarini intră în componența unor unguente, uleiuri sau concentrate de baie
cu acțiune stimulentă.

25

CAPITOLUL IV
GENUL THYMUS
4.1 ÎNCADRAREA SISTEMATICĂ A SPECIEI THYMUS VULGARIS:
ÎNCRENGĂTURA: MAGNOLIOPHYTA
CLASA: MAGNOLITAE
SUBCLASA: ASTERIDAE
ORDINUL: LAMIALES
FAMILIA: LAMIACEAE
GENUL: THYMUS
4.2. DESCRIEREA BOTANICĂ
Plante perene sau semiarbu ști cu tulpini rotunde, suberecte, asc endente sau postrate și
terminate cu verticile de flori sau transformate în stolo ni repenț i, terminați cu rozetă de frunze
care își continuă direct în fiecare an creșterea vegetativă, producând ramuri de flori feren e numai
din muguri axilari laterali (repente).
Tulpină acoperită cu peri de jur împrejur (holotriha) sau numai pe muchii (goniotriha) sau
numai pe câte două fețe opuse, alternant.
Frunzele cu margini întregi, liniare, eliptice sau ovate până la subrotunde cu nervure
principală bine dezvoltată, de obicei proeminentă.
Nervurile laterale fie subțiri și spre vârf eferv escente, fie egal de groas e, fie numai cele
două superioare împreunate într-o nervură marginată, numai spre vârfurile frunzelor.
Caliciul campanulat sau tubulos cu 10 -13 ne rvuri, bilabilat, cu gâtul închis cu un inel de
peri, labiul superior erect, cu trei dinți, cel inferior cu doi dinți subulaț i, cilia ți.
Corola bilabiată , cu labiul superior drept, erect, aprope plan, ușor marginant și labiul
inferior trilobat, cu lobi rotunjiți, cel median mai mare.
Stamine exerte, drepte, divergente, cele inferioare mai lungi, tecile arterele paralele. Stil
cu stigmat scurt divizat. Nucule netede, ovoidale , cu o areolă bazilară . Flori ginoidioice: cele
herma frodite proterandrice, cu stamina exerte și corolemari, cele femele cu corolla mică și
stamine avortate. Flori andoidioice mai rare, mici.

26

Genul cuprinde cca 35 de specii răspândite în Eurasia, Africa de Nord și Insulele Canare.
Se cultivă în grădini la orașe și la țară.
Speciile de Thymus din familia Lamiaceae care au utilitate terapeutică sunt: Thymus
Vulgaris (cimbrul) și Thymus Serpyllum (cimbrișorul).
4.3 THYMUS VULGARIS (CIMBRUL)
Thymus Vulgaris este o plantă perenă nu mai înaltă de 20 cm, care în primul an dezvoltă
la sol o rădăcină pivotantă, puternic ramificată și lungă de aproximativ 20 cm, iar în anii următori
dezvoltă un sistem puternic fasciculat. În partea inferioară tulpina este lignificată și acoperită cu
un sufer de culoare cenușie. În funcție de v ârsta plantei, diametrul tufei este cuprins între 10 -50
cm. Ramificațiile pornesc de la subsioara frunzelor care sunt sessile sau scurt pețiolate, lanceolate
orieliptice, mici, cu marginile răsfrânate spre fața inferioară. Florile mici albe, sau albe-roz cu
corola bilabiată, fructele sunt nucule elipsoidale, mici, grupate câte patru. Mirosul este
caracteristic, iar gustul aromat.

Este răspândit în zona spontană a zone i mediteranee ne, în special Spania și sudul Franței,
fiind cultivat în Grecia, Spania, Portugalia, Franța, Algeria, Ungaria, Germania, Bulgaria și
România.
Uleiul volatil de cimbru este i ritant pentru piele și mucoase. În cantități moderate, cimbrul
de grădină se utilizează ca aromatizant alimentar.

27

4.3.1 THYMUS SERPYLLUM (CIMBRIȘORUL DE CÂMP)
Produsul vegetal este constituit din părțile aeriene înflorite recoltate de specia T.
Serplyllum, denumit popular cimbrișor de câmp. La noi produsul este un drog colectiv în
alcătuirea căreia intră în specii Th. Glabescens, Th. Pulegioides, Th. Austiracus, Th. Dacicus.

Cimbriș orul de camp este un subarbust cu ramuri culcate pe pământ și numeroase
ramificații ascenden te. Tulpin ile sunt tetragonale, pubescente sau glabre, de 8 -10 cm lungime.
Frunzele pețioase, ovat -eliptice, florile alb-roz-violacee, cu corolla bilabiată , sunt dispuse
în pseudo verticile glabuloase.
Cimbriș orul de camp prezintă aceleași utilizări ca și produsul Thymiherba, dar
intensitatea acțiunii este mai redusă. Se utilizează frecvent pentru prioritățile sale stomahice,
carminative, expectorante, dar și în tratamentul unor afecțiuni ale vezicii urinare și renale, fiind
antiseptic și diaforetic.
Intră în alcătuirea unor ceaiuri antitusiv e și expectorante utilizate în afecțiunile căilor
respiratorii superioare și în catar.
Extern, se aplică și sub forma băilor de plante singur sau în asociere cu alte produse
aromate.
a) ACȚIUNE
Cimbrișorul este o plantă foarte mult utilizată în fitoterapie. Ceaiul obținut dintr -o linguriță de
cimbrișor uscat, infuzat într-o cană cu apă clocotită, are o acțiune diuretică, coleretică, stomahică,
antihelmintică și antiseptică.

28

b) INDICAȚII TERAPEUTICE
Preparatele fitoterapeutice pe bază de cimbrișor se recomandă în tusea spastică, convulsivă și
astma tică, în caz de reumatism, alcoolism, stimuleaz ă ciclul lunar și secreția de lap te la femeile
care alăptează. Este, în același timp, tonic nervos și reconfortant general. Ajută în cazul durerilor
de cap, migrenelor, epilepsiei.
c) PRECAUȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
Având în vedere conținutul de energie caldă ce-l posedă cimbrișorul, care ar putea agrava
senzațiile de caldură excesiv ă (în perioada caniculară) sau unele afecțiuni cardio -vasculare nu se
recomandă consumul exagerat.
Nu se recomandă admini strarea ceaiului de cimbrișor în perioada de sarcină. Acesta poate
grăbi nașterea. Este contraindicat persoanelor ce suferă de insuficiență pancreatică sau gastric
severă .

4.3.2. TIMOLUL

În sine, dezvoltă și o acțiune antihelmintică, antibacteriană și antifungică . Activitatea
antibacteriană este de 25 de ori mai puternică decât a fenolului, dar datorită slabei solubilităț i în
apă a timolului, efectele nocive dezvoltate de acesta a suprațesuturilor sunt mult mai mici.
Extern , cimbru de grădin ă se utilizează ca și agent antibacterian, odorizant, antiinflamator
fiind folosit la prepararea gargarismelor. Dezvoltă acțiune rubefiantă și intră în alcătuirea
loțiunilor pentru frecție, dar și în extractele aromatice pentru baie.

29

Timolul poate conduce la intoxicații grave caracterizate prin grețuri, vărsături, dureri
gastrice, cefalee, amețeli, convulsii, comă, stop cardio vascular.
Deoarece timolul intră în unele preparate pentru baie, acesta poate provoca la persoanele
alergice inflamații severe și hiperemie.
Dintre uleiurile volatile de uz aromaterapeutic, chemotipultimol, cel mai comun, este
condiționat în Franța sub forma capsulelor gelatinoase, pentru care s -a remarcat că dezvoltă
hepatotoxicitate la administrare pe termen lung. În mod normal, nu se administrează în
aromaterapie concentrații mai mari de 1% ulei volatile (încorporat într-un alt ulei vegetal). Nu se
administrează la copii și gravid e (având proprietăți uterotonice).
4.4. ACȚIUNI ȘI ÎNTREBUINȚĂRI
Pentru cimbru de grădină trei acțiuni farmacologice sunt considerate mai importante și
anume: acțiunea antispastică, antitusiv ă și expentorantă dator ată în mare parte uleiului volatil, dar
și derivațiilor flavonici pe care produsul vegetal îl conține.
Intern,cimbrul de grădin ă se utilizează ca bronhaspasmolitic în tratamentul bronșitelor
cronice și acute, în cadrul căilor respiratorii superioare. După administrarea extractelor s -a
constatat o mărire a secreție de mucus la nivel bronșic , dar și amplificarea mișcărilor ciliare care
favorizează eliminarea secre țiilor. La baza acestui efect stă, pe de o parte o acțiune reflex
manifestată prin contactul cu mucoasa gastrică, iar pe de altă parte, acțiunea directă, executată
asupra mucoasei bronșice, ș tiut fiind faptul că uleiurile volatile se elimină din organism și pe cale
respiratorie.
Acțiunea antispastică ce este emanată de extractele de cimbru de grădină este imprimată
de asocierea compușilor fenolici /derivați flavonici .
În experimentele realizate pe ș oareci a fost pusă în evidență și o acțiune analgezică și
antipiretică pentru extractele de Thymus.
4.5. TOXICITATE
Uleiul volatil de cimbru de grădină este irritant pentru piele și mucoase. Timolul poate
conduce la intoxicații grave caracterizate prin grețuri, vărsături, dureri gastrice, cefalee, amețeli,
convulsii, comă, stop cardiac și respirator.

30

Deoarece timolul intră în unele preparate pentru baie, acesta poate provoca, la persoanele
alergice, inflamații severe și hipotermie.
4.6. MOD DE UTILIZARE
Pentru prepararea unui ceai de 1.5 -2 g. produs vegetal se adduce într-o cană cu apă
fierbinte și după 10 minute se strecoară tinctura și se administrează 2 -6 ml. de trei ori pe zi.
Intră în alcătuirea preparatelor antitusive TUSOMAG (sirop), BRONHICUM, TROPFEN
(picături), BRINHICUM (soluție alcoolică), BRONCHOLIND (picături), PERTUSSIN.

➢ TUSOMAG (sirop)
Compoziț ie: Flacon a 20 ml solutie pentru uz intern conținâ nd: codeină 1 g, benzoat de
sodiu 1 g, tinctură de cimbru 19 g, tinctură de aconit 10 g, tinctură de beladon ă 15 g, bromoform
10 g, apă de migdale amare 15 g, alcool până la 100 g.
Acțiune terapeutic ă: Sedativ al tusei , fluidizant al ex pectorației și aseptizant al căilor
respiratorii .
Doze ș i mod de a dministrare : adulți: 10 -20 de pică turi de 3 or i/zi; copii: 2 -15 ani: 5 -15
picături de 2-3 ori/zi (în lapte sau ceai).
Indicații : Tuse convulsivă și tuse uscată iritantă .
Contraindicaț ii: Afec țiuni cardiace și renale grave; afec țiuni pulmonare acute;
intoleran ță la bromoform sau la conitină. Nu se administrează copiilor sub 2 ani.
Reac ții adverse : Depășirea dozelor provoacă iritarea mucoaselor și a pielii, încetinirea
pulsului și a respirației, somnolență .

➢ BRONHICUM
Compoziție: 100 ml soluție conțin e ca substanț e terapeutic e active:
tinctur ă de cimbru 22 ml, tinctur ă de să punel , 19 ml, tinct ură de coajă de
quebracho 14 ml. Alte componente: sirop special, ulei de eucalipt, mentol ,
etanol, apă pură.
Efecte adverse : Rareori, iritaț ii ale mucoasei gastrice .
Administrare : Copii: 1/2 -1 linguriță de 2-3 ori pe zi , Adulți: 1 linguri ță
de 6 ori pe zi.

31

Indicați i: Afecțiunile inflamatorii acute ș i cronice al e mucoasei bronș ice.
Mod de Prezentare : Flacon cu 130 gr solutie.
Producător: Aventis, Franța

➢ TROPFEN (picături)
Proprietaț i:
– pentru hidratarea ochilor;
– pentru a calma ochii roșii sau obosiț i sau a disconfortului cauzat de
influen țele externe (vânt, fum, poluare, expunere a îndelungată la
soare, apa sărată de mare) și după o perioadă mai lungă de timp
petrecută în fața ecranului unui computer;
– calmează ochii iritaț i de la purtarea lentile lor de contact pentru o
perioadă mai lungă de timp;
– potrivit pentru inserarea și îndepărtarea mai ușoară a lentilelor de
contact;
– potrivit pentru utilizarea frecventă, chiar și de mai multe ori pe zi sau pe baza unei recomandă ri
medicale.
Ingrediente active: Acid hialuronic, hipromeloză .
Mod de utilizare: 1-2 picături în fiecare ochi.
Prezentare: 10 ml

32

➢ PERTUSSIN
Compoziție : Extractum Thymi vulgaris și Thymiserpilli 12 g,
Kaliibromidum 1 g, Spiritus aethylicus 80% 5 ml, Sirupus
simplex ad 100 ml.
Prezentare : Soluție buvabilă 100 ml.
Particularități farmacologice : Fitopreparat cu proprietăți
expectorante și antiseptice datorită uleiului volatil și timolului.
Indicații : Bronșitele, tusea convulsivă.
Utilizare terapeutică : Adulți 1 lingură de 3 ori pe zi. Copii
1/2-2 lingurițe de 3 ori pe zi în funcție de vârstă.

33

CAPITOLUL V
GENUL LEONRUS
5.1. ÎNCADRAREA SISTEMATICĂ A SPECIEI LEONURI CARDIACAE:
ÎNCRENGĂTURA: MAGNOLIOPHYTA
CLASA: MAGNOLIATAE
SUBCLASA: ASTERIDAE
ORDINUL: LAMIALES
FAMILIA: LAMIACEAE
GENUL: LEONURUS
5.2 DESCRIEREA BOTANICĂ
Plante anuale sau perene. Frunze opuse, peț iolate, palmat sectate. Tulpini patru muchiate.
Flori bradate. Caliciul campanulat cu 5 -10 nervuri și 5 dinți +/ – țepoși, egali. Corola roz-palidă,
roz-violetă sau albă, cu tubul de lungimea caliciului sau mai lung, cu inel poros la interior, labiul
superior ovat, +/ – convex și vilos, cel inferior trilobat și adesea maculat. Stamine lipsite de
elaison (caruncula). Samânț a fără endosperm.
Genul cuprinde cca 15 specii, dintre care cele mai multe sunt răspândite în Rusia, iar
câteva în Iran și India. L. cardiacă, Cardiaca vulgaria – coada leului.
Rizom lignifiat, scurt. Tulpini erecte, patrunghiulare cu peri scurți de 50 -60 cm,
ramificate, roșiatice sau bruni, la bază lignefiate, patrunghiulare cu peri scurți +/ – uniți, așezați pe
muchii.
Frunzele petidate la bază subcordate, cele inferioare palmat părțile, cu lobi incizi digitaț i,
în timpul înfloririi căzute, cele mijlocii și superioare descendente. Frunzele bacteiante
cuneiforme, neregulat sectate sauîntregi, slab glanduloase pe dos. Inflorescența foliată lungă de
10-30 cm.
Flori roz, rar albe, lungi de 10 -12 mm, dispuse în dishazii înghesuite, formând verticile
+/- îndepărtate. Bracteele liniare, subulate lu ngi de 2 -3 mm, pubescen te.
Caliciul campanulat, ușor bilobat, glaberscent, lung de cca 5 mm cu dinți triunghiulari,
subulaț i sau țepoși, cei 2 anteriori răsfrânaț i. Corola lungă de 9 mm, de cca 2 ori mai lungă decât
caliciul, cu tubul alb, ușor curbat la interior prevăzut cu un inel păros oblic, labiul superior

34

obovat, puțin convex și erect pe dos vilos, cu peri albi lungi de până la 3 mm, labiul inferior puțin
mai scurt și trilobat, în general brun maculat, cu lobul madian mai mare decât cei laterali.
Stamine cu antene brune, reunite sub labiul superior. Stil filiform. Nucule ovoidale trunchiate, la
vârf pubescen te, lungi de 2.5 -3 mm.
Răspândire – pe marginea drumurilor, locuri virane, gunoaie, în regiuni de câmpie și de
deal.
Varietatea speciei:
-latifolium – Frunze le tulpinate tot atât de lungi cât și de late, pe ambele fețe slab pubescen te.
Florile sunt de un mov palid.
-termilobus – diferă de form a tipică prin frunze cu lobi foarte înguști.
– arbiflorus – flori albe.

Latifolium

Arbiflorus

35

5.3. LEONURUS CARDIACA (talpa gâștei)

Talpa -gâștii este o plantă erbacee, ale cărei
frunze imită conturul labelor de gâscă de unde și
una din denumirile ei populare. Este c unoscut ă
din cele mai vechi timpuri pentru efectele ei
benefice asupra inimii , efecte care explică
denumirea latinească a plantei.
Se găsește răspândită pe poieni și fânețe,
la marginea drumurilor, a pădurilor, pe lângă
garduri, terenuri necultivate din zona de câmpie și
de dealuri. În scop terapeutic se recoltează partea
aeriană a plantei.

a. COMPOZIȚIE
Planta talpa -gâștii este bogată în uleiuri volatile, acizi flavonici, acizi organici, flavonoide,
acizi polifenol carboxilici, alcaloizi (leunucardina, stachidrina), principii amare (lactone), iridoite,
heterozide cardiotonice bufadienolidice, glicozide (heterozizi) cardiotonici (strofantidina,
leonurina), fitosteroli, rezine, saponozide, taninuri, vitamine A, C, E, betacaroten, minerale și
acizi organici.
b. ACȚIUNE
Preparatele fitoterapeutice pe bază de talpa -gâștii au acțiune sedativă, calmantă, asupra
sistemului nervos central și vegetativ, eficientă în insomnie (este de 3 ori mai puternică decât
valeriana), anxio -depresiv ă și relaxantă a fenomenelor de somatizare în disfuncții neuro –
vegetative respiratorii (crize de astm, dispnee funcțională), cardio – vasculare (palpitații, tulburări
de ritm, precordialgii, de cauză nervoasă), digestive (epigastralgii), tulbu rări de menopauză,
tulburări nevrotice diverse, vasodilatatoare, hipotensivă, acțiune relaxantă a musculaturii netede a
vaselor de sânge, cardiotonică, antiaritmică, crește tonusul musculaturii uterului, acțiune
cicatrizantă, antiinflamatorie, antiseptică.

36

c. INDICAȚII TERAPEUTICE
Talpa -gâștii este indicată în distonii neurovegetative, afecțiuni cardiovasculare de cauză
nervoasă, tulburări nervoase apărute la menopauză (stări de neliniște, nervozitate, insomnii,
palpitații, lipsa încrederii în sine, labilitate psiho -afectivă).
d. ADMINISTRARE
Infuzia se prepară din 2 lingurițe de plantă uscată la o cană cu apă clocotită, se strecoară și se
administrează 2 -3 căni pe zi.
e. PRECAUȚII ȘI CONTRAINDICAȚII
La administrare îndelungată sau doze excesive poate apărea senzația de sete intensă și
tulburările digestive.

37

5.3.1. TINCTURĂ TALPA GÂȘTEI
a) Ingrediente : extract 1:3,75 în soluție
hidroalcoolic ă (alcool etilic/ap ă 35/65 în raport de mas ă
din părți aeriene de talpa -gâștei (Leonurus cardiaca).
b) Contribuie la :
Funcționarea normal a aparatului cardiovascular, prin:
– menținerea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale;
– reducerea disconfortului ce apare la nivel cardiac,
– susținerea aparatului cardiovascular î n perioade de stres.
c) Mod de administrare – intern
Copii i între 3 și 12 ani: câte 10-15 pică turi de 3 ori pe zi.
Copii și tineri între 12 și 18 ani: câte 15 -20 pică turi de 3 ori pe zi.
Adul ți: câte 30 pică turi de 3 ori pe zi.
d) Contraindicaț ii: Sarcină, alaptare, intoleranță la oricare dintre componentele produsului.
e) Precauț ii: La persoanele cu sens ibilitate la stomac se recomandă administrarea
produsului după masă .
5.4. ACȚIUNE ȘI ÎNTREBUINȚĂRI
Produsul vegetal are proprietăț i sedative, hipotensive, intro pozitive (crește forța de
contracție a miocardului insuficient), cronotop negativ (scade frecvența cardiacă), antispastică și
hipoglicemiante.
Acțiunea farmacologă complex a extractelor de Leonuri cardiacae herba este datorată unui
fitocoplex din care fac parte alcaloizii, heterozidele cardiotonice, unele terpene. Astfel
heterozidele cardiotonice sunt răspunzătoare de efectele inotrop pozitive și cronotrop negative.
Proprietăți cardio activatoare are și acidul ursolic. Totodată acidul ursolic este răspunzător
pentru efectele tumori i inhibatoare pe care extractele de Leonuri cardiacae herba le -au evidențiat
în vitro. Alcaloizilor li se atribuie efectele sedative și hipotensive ale extractelor. În plus
experimentele în vit ro au evidențiat proprietățile uterotonice pentru leonurimă , iar unii autori

38

consider că stahidrina are proprietatea de a stimuli eliberarea de oxitocină . Aceste efecte justifică
utilizarea extractelor de talpa -gâștei în tratamentul unor afecțiuni ginecologice.
În present extractele din Leonuri cardiacae herba se administrează în nevroza cardiac și ca
adjuvante în hipertiroide.
5.5. EFECTELE ADVERSE
În doze mari extractele din Leonuri cardiacae herba determină diaree, metroragie și iritație
gastrică.
5.6 MOD DE UTILIZARE
Produsul vegetal se administreaz ă sub formă de infuzie, tinctură și extract fluid. În cazul
în care nu se prescri e altfel, cantitatea de produs vegetal supus ă extracției prin infuzare nu trebuie
să depășească 4.5 g/zi. Tinctu ra se prepară în raport 1:5g (produs vegetal/ml vehicul). Ca vehicul
se folosește etanolul de 45 grade. Se recomandă administrarea a 2 -6 ml tinctură de 3 ori pe zi.
Alături de plantele medicinale, Leonurile cardiacae herba intră în compoziția preparatelor
SEDOCALM – comprimate și HIPOTENS – comprimate.
Numeroase preparate medicamentoase condiționează din Loenuri cardiacae herba:
SEDINEX – comprimate, SEDINSTANT – granule, OXACANT – sedativ, THYREOGUTT.

➢ SEDOCALM
a) Compoziț ie:
Pulberi vegetale din păducel , talpa gâștii, tei , sovarf, isop,
rostopască și ulei volatil de levanțică.
b) Indicaț ii
Înlatură efectele ce ap ar în cazul tulbură rilor psihice
(anxietate, hiperexcitabil itate), distoniene urovegetativă
însoțită de tulburări cardiovasculare, înstăr , climacterium, în
tulburările din perioada premenstruală. Asociat, are efecte
benefice î n hipertensiune arterială , ulcer gastro -duodenal,
hipertiroidism.

39

Utilizarea produsului de că tre persoanele suprasolicitate sau cele predispuse la sindromul
anxios, care lucrează și trăiesc în condiții de stres, asigură o bună protecție a sistemului nervos.
Administrare: 1-4 tablete pe zi, la nevoie. În caz de tulbură ri ale somnului, se iau seara, cu 1/2
ora inainte de culcare, 2-3 tablete în doza unică .
Precauț ii: Produsul nu se utilizează de că tre persoanel e hipotensive sau cu afecț iuni renale grave.
Prezentare: 40 comprimate .

40

CONCLUZII GENERALE
Familia Lamiaceae este una din cele mai reprezentate familii în fitoterapie. Numeroși
reprezentanți ai acestei familii se utilizează ca plante medicinale.
În lucrar ea de față am realizat un studiu biologic al membrilor acestei familii răspândite în
flora României și am putut desprinde următoarele concluzii:
1. Din punct de vedere botanic , plantele din familia Lamiaceae se impart în două
categorii: cu 2 stamine ( Saivia) și cu 4 stamine (Lavandula, Melissa, Rosmarinus, Hyssopus,
Majorana, Ocimum, Stureja, Thymus, Origanum).
2. Lamiaceaele conți n țesuturi secret oase externe (peri secretoși, peri glandulari, glande
secretoare) ce secretă uleiul volatil cu importanță farmaceutică, cosmetică și aromatizantă , deși
există și câteva genuri lipsite de uleiul volatil – Lamium, Lycopus, Leonurum.
3. În această lucrare m -am oprit asupra unor specii mai largi răspândite în flora României
sau cultivate în cantități mari, Lavandula vera, Rosmarinus officinalis, Leonurus cardiacă,
Thymus vulgaris, fiecărei specii fiindu -i dedicate câte un capitol î n care s -au evidenț iat:
încadrarea sistematică, datele botanice, produsul vegetal medicinal, acțiunea , contraindicațiile și
utilizările.
4. Lamiaceaele prezintă utilizările multiple în mai multe domenii, ele sunt utilizate în scop
farmaceutic, în industria cosmetic ă și în aromaterapie.
Această lucrare vine în spijinirea persoanelor care studiază sau activează în domeniul
fitomarmaciei și prezintă interes pentru această familie de plante. Cu toate acestea, lucrarea de
față este doar baza de la care aceștia pornesc în studiil e acestora, informațiile prezentate fiind
minimul necesar de cunoștințe pe care studenții, respective specialiștii în fitomarmacie ar trebui
să-l aibă referitor la familia Lamiaceaelor.

41

BIBLIOGRAFIE

1. TĂMAȘ M., “Botanică farmaceutică, vol. III, Sistematică Cormobionta, editura
Medicinală Universitară “Iuliu Hațieganu”,1999, pag. 196;
2. TĂMAȘ M., ILIOARA ONOGA, DANIELA BENEDEC, FLORIAN S.: “Ghid pentru
recunoasterea si recoltarea plantelor medicinal e”, ed. Dacia, Cluj -Napoca, 2005;
3. BOJOR O., POPESCU O., “Fitoterapia tradițională și modernă”, ediția a -II-a, editura Fiat
Lux, București, 2001, pag. 38 -39;
4. ISTUDOR VIORICA, “Farmacognozie, fitochimie, fitoterapie”, editura Medicală
București, vol. I,1998, pag. 148 -164; vol. II pag 277 -288, 2001;
5. U. STĂNESCU, A. MIRON, M. HĂNCEANU C. APROTOSOAIE, “Bazele
farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, editura Gr. T. Popa, Iași, 2002, pag.
12-16;
6. U. STĂNESCU, A. MIRON, M. HĂNCEANU C. APROTOSOAIE, “Bazele
farmaceutice, farmacologice și clinice ale fitoterapiei, editura Gr. T. Popa, Iași, 2001;
7. E. GRIGORE, M.I. LAZĂR, U. STĂNESCU, I, CIULEI, “Index fitoterapeutic”, editura
Cantes, Iași, 2001, pag. 518 -519;
8. U. STĂNESCU, A. MIRON, M. HĂNCEANU C. APROTOSOAIE, O. CIONCĂ,
“PLANTE MEDICINALE DE LA A LA Z”,ediția a doua revizuită și adăugită, editura
Polirom, 2014;

WEBOGRAFIE

1. https://www.esteto.ro/produse -296811 -tinctura -lavanda -dacia -plant ;
2. https://www.pcfarm.ro/produs/2404/Bronhicum -elixir -sirop ;
3. http://www.sfatulmedicului.ro /medicamente/tusomag -solutie -pentru -uz-intern_14133 ;
4. Google imagini – de aici am preluat imaginile;