,,La început afost cuvântul… [608968]

,,La început afost cuvântul……”
Cuvântul înseamnă comunicare. Fără comunicare nu poate exista nicio societate, nu se pot forma și men ține
structurile sociale. Comunicarea este condi ția vie ții omene ști și a vie ții sociale. Persoanele sunt legate unele de altele
prin comunicare.
Cuvântul comunicare provine din latinescul comunis , adică a împărtă și.
Comunicarea este coordonata esen țială a vie ții. Ea înseamnă mai mult decât a stăpâni cuvinte și trebuie făcută în mod
constructiv.
Procesul de comunicare este ch intesen ța umanizării, a manifestării culturale și spirituale a oamenilor, deoarece prin
comunicare se transmit valori atitudinale.
Comunicarea reprezintă în științare, știre, veste, raport, rela ție, legătură. Cam acestea ar fi sinonimele care ne sunt
oferit e de dic ționarul explicativ pentru comunicare. De și pare simplu, în țelesul comunicării este mult mai complex și
plin de substrat.
Comunicarea, la rândul său, conține prin ea însăși potențial educativ: transmitere de cunoștințe, formarea gândirii și
facilitarea operațiilor intelectuale, autoreglarea activității intelectuale, transmiterea codurilor caracteristice fiecărei
științe, etc. , între comunicare și educație existând un raport de interdependență. Personalitatea fiecăruia poate fi
considerat un factor decisiv în comunicare factorul uman fiind conștient de rolul său comunicativ cognitiv.
Profesorul Pavelescu afirmă că stilul este o carte de vizită a individului care ne indică
Există mai multe modele pentru profesorul contemporan. I. Sulea Firu ierarhizează trăsăturile unui profesor
competent astfel:
1. normalitate, inteligență, moralitate
2. caracter moral
3. putere de muncă
4. cadrul explicării lămurite
5. vocație
6. pregătire.
Astfel ajungem la concluzia că personalitatea unui profesor poate influența elevul dincolo de orele petrecute în clasă.
Stilul profesorului definește predominanța verbal -nonverbal prin atitudinile pers onale care demonstrează ceea ce
crede, dar și ceea ce așteaptă de la elevi, ceea ce respinge și ceea ce acceptă în dialogul educațional. Unii profesori
consideră că prin abuz verbal țin sub control clasa. Un mesaj este mai credibil și suportă o înțelegere mai profundă
atunci când, în transmiterea lui suportul verbal și nonverbal se îmbină eficient.
Clasa de elevi și colectivitatea școlară în general, este un mediu de comunicare prilejuit de sarcina comună și de
relațiile interindividuale ale membrilor. O c omunicare deschisă, fără restricții, fără formalism și ritualuri inutile
mărește încrederea membrilor în virtuțile grupului școlar. În școală se regăsesc și bariere de comunicare cum ar fi
distorsiunile sau inexistența unui repertoriu comun între profesor și elev care duce deseori la perturbarea
comunicării. Supra încărcarea informațională care pune elevul în fața unei abundențe extreme de informație, poate
duce la dezvoltarea unui refuz față de activitatea respectivă, la confuzii, epuizare fizică și motiva țională. Se vorbește
în literatura de specialitate de condiții care facilitează înțelegerea mesajului care în accepțiunea lui Gilles Ferry se
grupează în condiții – operatorii care impun că mesajul să fie formulat în termeni sesizabili și semnificativi pen tru
elevi și condiții afective care se referă în mod special la acceptarea persoanei profesorului.
Blocarea comunicării prin relații reci, birocratice și alte manifestări psiho comportamentale din partea unor cadre
didactice face să scadă randamentul comun icării și implicit cel școlar. Funcționând normal, pe principiul feed -back-
ului procesul de comunicare facilitează realizarea sarcinii, asigură coeziunea grupului, valorizează pe fiecare membru,
acționând ca factor de omogenizare. Dacă, prin comportamentul său, profesorul se face „acceptat” de elevi se
creează condiții ca grupul școlar (clasă) să devină receptiv și deschis cooperării. Folosind un limbaj inteligibil și
adecvat, bazat pe o comunicare expresivă și convingătoare, cadrul didactic va încerca să t ransfere conținutul predat în
mod atractiv, nuanțat, argumentat și inteligibil, apelând la întregul arsenal metodic și logistic de care dispune,
depășind simplul și plictisitorul monolog într -o expunere elevată și argumentată care va schimba conformismul î n
participare și activism.
Orice cadru didactic trebuie să fie conștient de responsabilitatea față de cuvântul rostit într -o societate în care totul se
petrece sub semnul rapidității, în care greșelile de exprimare sunt considerate fără importanță și în ca re nimeni nu
răspunde pentru ce a spus, în care nimeni nu așteaptă răspuns la intervenția să într -o conversație. Comunicarea
interumană este una din dezideratele acestui nou secol. Eșecul sau reușita comunicării didactice depinde în foarte
mare măsură de p ersonalitatea profesorului care trebuie să stăpânească nu numai noțiunile teoretice ci și cele practice,
dar în același timp trebuie să dea dovadă de tac pedagogic.

Insp. Școlar pentru mamnagemnet instituțional Tătar Rodica