,,Conflicte înghețate în zona [608964]
1 din 117 ROMÂNIA
MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE NECLAS ICAT
UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE APĂRARE „Carol I” Exemplar nr.
Facultatea de Securitate și Apărare
Camară Emanuela – Petronia
Programul de studii universitare de masterat
Managementul crizelor și prevenirea conflictelor
Tema: ,,Conflicte înghețate în zona
extinsă a Mării Negre – studiu de caz:
Transnistr ia și Crimeea”
Conducător științific
Col. conf.univ. dr. Olariu Cosmin -Florian
– București 20 18 –
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
2 din 117 – Pagină albă –
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
3 din 117
CUPRINS
INTRODUCERE …………… …………………………………… …………………………. 5
CAPITOLUL I Fundam ente teoretice și strategii de analiză ale
conflictelor contemporane ………………………. ………….. ………………………… 18
1.1 Repere ale conflictua lității …………………… ………………………… 17
1.2 Conflictele înghețate. Definiții și caracteristici …………………. 19
1.3 Conflictele contemporane – privire de ansamblu ………………. 22
1.4 Teorii și perspective ale analizei conflictelor contemporane … 24
1.5 Instrumente folosite în cadrul analizei unui conflict ………….. 24
1.5.1 Evaluarea conflictelor la nivel strategic …………….. 25
1.5.2 Complexele regionale de securitate …………………… 27
1.5.3 Analiza conflict ului și struct urarea răspunsului ….. 28
1.6 Definirea Zonei extinse a Mării Negre ………….. ………………… 29
CAPITOLUL II Conflictele înghețate și managementul conflictelor din
spațiul post -sovietic ………. ………………………………………………………………. 35
2.1 Conflictele înghețate din estul Mării N egre ……………. 37
2.1.1 Abhazia ………………………….. ………………………… 39
2.1.2 Nagorno – Karabakh ………… ………………………… 41
2.1.3 Osetia de Sud …………………… ………………………… 43
2.2 Implic area Federației Ruse ……………… ………………………… 44
2.3 Implicarea Uniunii Europene în conflictele înghețate din
vecinătatea estică ……………………………………… ………………………… 47
2.4.1 Aspecte ge opolitice ale spațiului ex -sovietic ………… 54
2.4.2 Evoluția relațiilor dintre Uniunea Europeană și Rusia
asupra securității europene ……………….. ………………………… 57
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
4 din 117
CAPITOLUL III Studiu de caz: Transnistria și Crimeea …………… 61
3.1 Evoluția conflictului transnistrean …………………………. 61
3.2 Tentativele de soluționare a conflictului …………………. 63
3.2.1 Implicarea Uniunii Europene ………………………. . 65
3.2.2 Implicarea OSCE …………………. ……………………. 67
3.2.3 Implicarea Federației Ruse …………………………… 69
3.3 Relațiile Uniunii Europene și Rusi a în cadrul
conflictului din Transnistria ……………….. ………………………… 72
3.3.1 Poziția și dir ecțiile de acțiune ale Rusiei ………… 73
3.4 Situația generată de conflictele din Ucraina …………….. 73
3.4.1 Cauzele crizei ………………….. ………………………… 74
3.4.2 Cronologia crizei din Ucraina ………………………. 78
3.4.3 Istori cul crizei ………………….. ………………………… 88
3.4.3.1 Ambivalența Ucrainei ………. ………………………… 90
3.4.3.2 Diviziunea identitară și diviziunea ideologică …. 91
3.4.4 Managementul internațional al crizei …………….. 91
3.4.5 Interes ele actorilor relevanți în regiune ………….. 93
CONCLUZII ………………………………………………………………………… …. 97
BIBLIOGRAFIE …………………………………………. ………………………… 103
LISTA CU ACRONIME ȘI ABREVIERI …….. ………………………… 111
ANEXE …………………………………………………………………………………. . 113
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
5 din 117
INTRODUCERE
Lucrarea de disertație Conflicte înghețate în zona ex tinsă a Mării
Negre – studiu de caz: Transnistria și Crimeea se constituie într-un studiu în
continuarea tezei de licență Politici lingvistice în Republica Moldova , studiu
care relaționează licența cu domeniul managementului crizelor și prevenirii
conflict elor.
În prezenta lucrare doresc să aduc în prim -plan o interpretare cât mai
vastă, sper eu una holistică, având la bază diferite metodologii și abordări
interdisciplinare, din sfera teoriilor relațiilor internaționale, a procedurilor de
guvernare a secto rului de securitate la nivel național, a studiilor de securitate
și a analizelor mediului de securitate, a riscurilor și amenințărilor la adresa
unui stat independent, precum și analiza politică și sociologică a opțiunilor
politice de securitate ale Republ icii Moldova și Ucrainei.
Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă un concept legat de
procesul de extindere a valorilor democratice și pace în Europa, ca și cele
protejate de Uniunea Europeană și NATO. Este vorba de o regiune în care
guvernele doresc să realizeze pentru cetățenii lor o mai bună securitate, un
nivel de trai mai bun și modern.
Pentru a realiza cele spuse anterior, guvernele din regiun trebuie să
facă față criminalității transfrontaliere și amenințărilor date de dezghețarea
conflictelor.
Așadar, în această lucrare m -am axat doar pe conflictele înghețate din
spațiul post -sovietic și pe caracteristicile acestora, deoarece continuă să
influențeze direcțiile de evoluție ale sistemului internațional contemporan.
Totuși, provocările la adresa stab ilității și securității sunt importante și
este necesară asistență din partea organizațiilor internaționale precum
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
6 din 117 Uniunea Europeană – pentru reforme și dezvoltare economică, și NATO –
entru rezolvarea problemelor democratice.
Această regiune este, de fapt , o punte a tranzitului comercial, de
energie și transporturi, o intersecție de frontiere între regiunile Europei, Asiei
Centrale și Orientului Mijlociu Extins.
În urma cercetărilor făcute, atât pentru elaborarea lucrării de licență
Politici lingvistice în Republica Moldova , a studiului de caz Regiunea
transnistreană din cadrul lucrării de licență, a articolelor Identitatea
națională în Republica Moldova , Găgăuzia – în căutarea propriei identități ,
Conflicte înghețate și Managementul conflictelor din spațiu l post -sovietic ,
proiectelor de cercetare – Politici lingvistice și multiculturalism în Republica
Moldova studiu de caz: Regiunea Transnistreană și Autonomia Găgăuză,
diferențe și similititudini , Politici lingvistice în Republica Moldova , am
constatat că e xistă o așa -zisă listă de riscuri și amenințări caracteristice ale
statelor aflate în apropierea Mării Negre. Această listă conține conflicte
înghețate care se pot încălzi oricând (în special cel din Crimeea), evoluții
legate de fluctuații economice, trafi c ilegal de arme, droguri și persoane,
migrații, fenomenul teorist, corupție instituționalizată, implicări ale
structurilor mafiote în comerț.
Soluția problemelor menționate mai sus este reprezentată de
extinderea conceptelor de securitate, care trebuie să includă integritatea
regională, democratizarea, creșterea economică, redefinirea politicilor de
securitate și abordarea strategică a Regiunii Extinse a Mării Negre.
Abordarea strategic ă a Mării Negre, în contextul actual de securitate,
ar trebui să vizeze câteva direcții: oportunități deosebite de a depăși
moștenirile strategice, adoptarea unor noi modele de cooperare și dezvoltarea
durabilă, extinderea NATO și Uniunea Europeană.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
7 din 117 În plan militar, Regiunea Extinsă a Mării Negre poate fi platformă de
proiecț ie a puterii și stabilității precum și una de proiecție a oerațiunilor de
menținere a păcii.
Din punctul de vedere al metodologiei, lucrarea de disertație va avea
la bază o abordare interdisciplinară a tematicii managementului conflictelor
internaționale.
Dezvoltarea acestei discipline ca studiu, în a doua jumătate a secolului
XX, s -a bazat pe cercetările în istorie și relații internaționale, științe politice,
politici economice internaționale, filosofie politică, studii etno -culturale,
științe sociale, soc iologia relațiilor internaționale, studii militare și strategice.
Lucrarea de disertație va prezenta atât elemente din managementul
crizelor și prevenirea conflictelor, cât și din analiza și soluționarea
conflictelor, la care se adaugă elemente din domeni ul relațiilor
internaționale.
Metoda de cercetare propusă deține o formă calitativă, cea a analizei
de conținut. Interdisciplinaritatea lucrării va fi un alt element caracteristic, în
special abordarea analitică a studiului de caz.
Astfel, mi -am propus să folosesc împreună cu abordările specifice
relațiilor internaționale, științelor politice și abordări corespunzătoare
studiilor de geostrategie sau geopolitică, securitate și politică regională, cât și
pe ele specific managementului crizelor și prevenirii conflictelor.
Tipul de cercetare calitativă oferă posibilitatea colectării unei varietăți
consistente de material pentru documentare, prin dimensiunea istorică
asigurând un spectru larg de argumente ecolutive în demonstrațiile aferente,
legate de diverse c oncepte și larg utilizate precum cel de conflict, analiză de
securitate sau managementul conflictelor.
Am utilizat analiza comparativă – aplicată în prezentarea diverselor
teorii și concepte, dar și în studiul de caz, pentru a putea surprinde
reflectarea în practică a cadrului teoretic al aceste lucrări.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
8 din 117 Materialele bibliografice cuprind surse de natură militară, politică,
acte oficiale, discursuri, articole, care au format fundamentul pentru
extragerea definițiilor, caracteristicilor și principiilor direc toare aferente
conceptelor studiate. Bibliografia va îngloba și studiile teoretice ale autorilor
care analizează subiectele propuse din perspective istoric ă, a științelor
politice și relațiilor internaționale.
Dată fiind existența unui număr impunător de c ercetări și studii pe
tematica ,,conflictelor înghețate” și, în particular, pe problematica
transnistreană și pe cea din Crimeea, propun considerarea acestei lucrări ca o
încercare suplimentară de examinare a situației create în Zona Extinsă a
Mării Negre.
În literatura de specialitate se întâlnesc patru niveluri de stabilire a
cauzelor conflictelor: nivelul individual, nivelul organizaional, nivelul
societal și nivelul sistemului.
Conflictele contemporane însumează tipurile de conflicte politice și
violen te produse după Războiul Rece, caracterizate de conflictul armat
clasic, în care părțile implicate recurg la forță. Se întâlnesc, de asemenea,
elemente ale conflictului violent care presupune violen ța unilaterala, violența
fizică (genocidul) și structurală (relații ce produc suferința ca rezultat).
În categoria conflictelor contemporane se situează și conflictele
insolvabile, care rezistă încercărilor de soluționare, pentru că centrul lor nu
este focusat pe interes, ci pe valori și identitate.
O altă cate gorie de conflict contemporane este reprezentată de
conflictele înghețate/ conflictele de durată ce alternează perioade de calm
relativ cu perioade de intensitate maximă.
Faptul că în ultimul timp s -a dezvoltat o teorie generală a conflictelor,
respectiv o strategie care are la baza unele asemănări proprii unor situații și
procese conflictuale variate, denotă, într -un mod general, principalele tipuri
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
9 din 117 și scheme formale ale evoluției lor, permițând astfel prevederea rezultatelor
și, prin aceasta, posibilitat ea ieșirii dintr -o situație de criză.
Printre altele, conflictele se clasifică în conflicte deschise și conflicte
înghețate, iar pentru cele din urmă, tensiunile există, mocnesc și pot oricând
să se declanșeze.
Astfel de conflicte se regăsesc și în zona extinsă a Mării Negre, și aici
amintim conflictul ceceno -rus, conflictul azero -armean (Nagorno -Karabah/
Karabahul de Munte, conflictul osetino -georgian (Osetia de Sud), abhazo –
georgian (Abhazia), kurdo -turc (Kurdistan), conflictul din Bosnia –
Herțegovina di ntre cele trei populații: musulmani/bosniaci, sârbi/ortodocși și
croați/catolici, conflictul transnistrean și tendința secesionistă a acestuia față
de Republica Moldova și conflictul din Crimeea. Ultimele două conflicte
reprezintă studiul de caz al prezent ei lucrări.
Lucrarea ,, Moldova: A status Qu o of E.U. Institutional Relations ”, a
Florentinei Harbo este o lucrare care se axează pe politic, economic, social, o
lucrare de specialitate despre Moldova și relațiile cu UE.
Sunt evidențiate problemele care su nt legate de Transnistria și aportul
viitor care poate fi adus de Uniunea Europeană cu privire la soluționarea
conflictului transnistrean. Uniunea Europeană și -a propus să soluționeze
conflictele din spațiul ex -sovietic, iar soluționarea conflictului trans nistrean
se dorea a se face în formula ,,5+2”, adică 5 părți: Moldova, Transnistria,
Ucraina, Rusia, OSCE și 2 observatori: SUA și UE, formulă care nu era
agreată de Florentina Harbo care recomanda ca trupele ,,pacifistice” rusești
să fie înlocuite cu cele europene, iar rolul jucat de SUA și Ucraina să
crească. Recomandările sale de la sfârșitul lucrării sunt fezabile și aproape
realității.
Dintre acestea, pe lângă cea enunțată mai sus, următoarele: obținerea
unei securități energetice prin accesul la pia ța energetică a UE, liberalizarea
și demonopolizarea pieței, investiții în cercetare și energia regenerabilă,
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
10 din 117 luarea în considerare a sistemului de interconectare dintre România și
celelalte state membre UE și altele.
Există și un studiu de impact preadera re, realizat în cadrul Institutului
European din România: ,, România și Republica Moldova – Între Politica
Europeană de vecinătate și perspectivele extinderii Uniunii Europene ”,
autori: prof. univ. dr. Adrian Pop – coordonator, conf. univ. dr. Gabriela
Pușc ariu, asis. univ. drd. George Aglițoiu, drd. Alexandru Pescăruș. Acest
studiu se axează mai mult pe politica europeană de vecinătate și analizează
relațiile transfrontaliere dintre Moldova și România, aspirația și orientarea
europeană a Republicii Moldova, conflictul transnistrean în perspectiva
extinderii Uniunii Europene, rolul României în soluționarea conflictului.
La fel, este evidențiat faptul că perspectiva de aderare a Republicii
Moldova este una îndepărtată, iar România depune eforturi pentru a apr opia
acest eveniment. România, ca stat candidat pe parcursul timpului, cât a
realizat studiu, a dezvoltat programul de Sinergie la Marea Neagră, unde este
inclusă și Republica Moldova. Problemele abordate sunt foarte importante
pentru cetățenii Republicii Moldova: traficul la frontieră, acordarea
cetățeniei române, soluționarea conflictului transnistrean.
Simona Moagăr -Poladian și Andreea Drăgoi, în lucrarea ,, Impactul
crizei din Ucraina: Riscuri și amenințări globale ”1, își propun o analiză a
cauzelor econ omice ale crizei ucrainene, a impactului acesteia asupra
relațiilor economice dintre statele implicate, a implicațiilor la nivelul
schimburilor comerciale la nivel regional și mondial, având ca obiectiv
examinarea unor scenarii și soluții pentru refacerea cooperării și înscrierea
pe un trend de stabilitate a relațiilor UE și Ucraina cu Rusia.
La ora actuală, climatul economic și cel politic internațional este
marcat de existența tensiunilor geopolitice generate de acutizarea crizei
1http://www.academia.edu/117641/IMPACTUL_CRIZEI_DIN_UCRAINA_RISCURI_AMENINTARI_G
LOBALE , accesat la 28.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
11 din 117 ucrainene care a culminat cu anexarea Crimeei de către Rusia și impunerea
unor sancțiuni economice reciproce între Rusia și Uniunea Europeană.
Cu alte cuvinte, lucrarea lui Moagăr -Poladian și Drăgoi își propune o
analiză a unor posibile scenarii de impact asupra climatului econom ic global
al escaladării crizei din Ucraina, fiind evidențiate posibile riscuri în
condițiile unui climat economic și global interconectat.
Arthur Elisei, în lucrarea ,, Conflictul Rusia -Ucraina ”2, subliniază
faptul că Ucraina se află ,,la periferia” Rusiei , dar și la marginea flancului
estic al Uniunii Europene.
Dincolo de poziția și rolul Ucrainei în raport cu Rusia și cu
Occidentul, criza în curs de desfășurare are rădăcini mai adânci, care pornesc
din istoria frământată a acestui stat și ambivalența car acteristică populației
sale.
Cristian Leonard Dorca în ,,Criza din Ucraina: o criză de anvergură
sistemică?”3 subliniază faptul că această criză va avea ramificații dincolo de
granițele Ucrainei și va fi nevoie de timp până când va apărea un rezultat
privi nd încheierea crizei. Odată ce Rusia a anexat Crimeea – martie 2014,
încălcând existența ordinii internaționale, apare problematica schimbării
ordinii globale.
Putin menționa că ,, Crimeea a fost primită de Ucraina pur și simplu
printr -o decizie a Biroului Politic al Comitetului Central al Partidului
Comunist al Uniunii Sovietice ”4, neexistând ,, niciun fel de proceduri de stat
privind transferarea acestui teritoriu ”.5 Având în vedere complicata
alcătuire statală a Ucrainei, Putin sugera în continuare că ,, dacă vom adăuga
2 http://www.acad emia.edu /7683899/CONFLICTUL_RUSIA_UCRAINA , accesat la 28.08.2018
3 htttp://buletinul.unap.ro/pagini/pdf/2014/01 -2014 -ro/01 -2014 -ro.pdf, accesat la 28.08.2018
4 https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/de -ce-a-renuntat -rusia -la-crimeea -acum -60-de-ani,
accesat la 28.08.2018
5 Idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
12 din 117 în Ucraina problemele NATO, statul poate ajunge la limita existenței sale ”6,
întrebându -se apoi retoric: ,, Cine poate afirma că noi [Federația Rusă –
n.a.] nu avem niciun interes acolo [în Ucraina – n.a.]? ”7.
Având în vedere contextul intern și internațional în care s -a dezvoltat
preocuparea UE de a dezvolta intrumente specifice pentru punerea în
practică a Politicii Europene de Securitate și Apărare și identificând factorii
care au determinat UE să acorde o importanță sporită spațiului vecină tății
estice, cercetarea mea a pornit de la o serie de întrebări: Uniunea Europeană
este un actor în managementul crizelor internaționale? Care este contribuția
Uniunii Europene la soluționarea conflictelor înghețate din spațiul post –
sovietic și la managem entul securității în vecinătatea estică? Care este
implicarea Uniunii Europene în soluționarea conflictului transnistrean și în
criza din Ucraina?
Formularea acestor întrebări mi -a permis stabilirea temei de disertație
dar și legătura dintre Uniunea Europe ană și Managementul crizelor
internaționale , Uniunea Europeană și soluționarea conflictelor înghețate ,
Uniunea Europeană și conflictul din Transnistria , Uniunea Europeană și
criza din Ucraina .
Pentru lucrarea de disertație Conflicte înghețate în zona extin să a
Mării Negre – studiu de caz: Transnistria și Crimeea , am folosit următoarele
direcții de cercetare : o primă direcție de cercetare, teoretică, în care am
încercat să definesc conceptele, termenii și noțiunile de ordin teoretic,
direcție care s -a reflec tat în primul capitol al lucrării – Fundamente teoretice
și strategii de analiză ale conflictelor contemporane , direcție în care am
delimitat reperele conflictualității ca fenomen, conflictele contemporane
6 Text of Putin`s speech at NATO Summit (Bucharest, April 2,2008)UNIAN Information Agency, 18
aprilie 2008, http://www.unian.info/world/111033 -text-of-putins -speech -at-nato-summit -bucharest -april-2-
2008.html , accesat la 28.08.2018
7 Idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
13 din 117 private per ansamblu, teortiile și perspectivele d e analiză cât și instrumentele
folosite în cadrul analizei de conflict.
Cea de -a doua direcție este una practică, în care am descris natura
practic funcțională a conceptelor cu care am operat și anume conflictele
înghețate și managementul conflictelor și spațiul post -sovietic (capitolul II),
am definit conflictele în general cât și conflictele din Zona Extinsă a Mării
Negre, am precizat care este rolul Federației Ruse, dar și al implicării
Uniunii Europene în conflictele înghețate din vecinătatea estică.
Cea de -a treia direcție, aplicativă, reprezintă, de fapt, studiul de caz –
Transnistria și Crimeea. Aici m -am axat pe evoluția conflictului transnistrean
cât și pe cel crimeean, am încercat să delimitez tentativele de soluționare a
conflictelor, implicații le UE, OSCE și ale Federației Ruse, dar și cronologia
din Ucraina, factorul declanșator, cât și cauzele și interesele actorilor
relevanți în regiune.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
14 din 117
-Pagină albă –
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
15 din 117
CAPITOLUL I
FUNDAMENTE TEORETICE ȘI STRATEGII DE ANA LIZĂ
ALE CONFLICTELOR CONTEMPORANE
Studierea conflictelor armate și a războiului în perioada Războiului
Rece a fost, în mare măsură sistemică, iar conflictele de intensitate scă zută
au fost percepute ca ,,războaie mici”, sau ,,conflicte de joasă intensi tate”, în
mare măsură urmări ale contextului de bipolaritate.
Atât războaiele mondiale, cât și cele internaționale și intranaționale au
atras atenția cercetătorilor preocupați de domeniul relațiilor internaționale cât
și de domeniul strategiei și de secu ritate.
Dar, în timp ce majoritatea persoanelor din mediul academic se
concentrau pe războaiele de intensitate crescută, contextul internațional și
mediul conflictual se îndreptau spre un alt tip de conflicte, cu profil diferit
față de cel cercetat.astfel , în perioada 1950 -1990 se înregistrează o creștere
semnificativă a conflictelor violente in cadrul societăților.8
Căderea Zidului Berlinului în 1989 a marcat începutul unei noi
perioade de instabilitate a conflictelor ascunse, izbucnite în jurul probleme lor
de guvernare și auto -determinare, de diviziune etnică și disputele teritoriale.
Într-o lume marcată de schimbări generate de trecerea de la predictibilitatea
bipolarității la sistemul numit Noua Ordine Mondială, aceste conflicte se
transformă într -o regulă.9 Acest fapt a provocat o schimbare fundamentală în
8 Ted Robert Gurr, M.G. Marshall, Peace and conflict 2001: A global survey of armed conflicts, self
determination movements and democracy , Center for International Development and Conflict Management
(CIDCM), University of Maryland, 2000.
9 Ion Bremmer, A G-Zero World, The New Economic Club Will Produce Conflicts Not Cooperation Foreign
Affairs, March/April 2001; Cristopher Layne The Unipolar IllusionȘ Why New Great Powers Will Rise
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
16 din 117 modul de analiză a unui conflict, pătrunzând în toate disciplinele care s -au
concentrat pe studierea acestui subiect. Principalele tipuri de conflicte
studiate sunt conflictele sovietice, deoarece el e nu numai că ameninț ă pacea,
dar pot provoca distrugeri materiale și umane fără precedent.
După încheierea Războiului Rece și, în principal, în a doua jumătate a
anilor 1990, incidența acestor conflicte a crescut. Un număr de 22 de
conflicte de intensita te crescută există la nivel mondial din 1995, număr care
a crescut la 25 în 1999.10 În aceeași măsură se înregistrează și o creștere a
conflictelor de intensitate scăzută, de la 31 în 1996 la 77 în 1999.11 La un
nivel inferior de violență se situează și conf lictele politice violente, ce au
crecut în mod dramatic, de la un minim de 40 în 1995 la 151 la mijlocul
anului 1999.12
Numărul mare de conflicte atrage după sine întrebarea ,,Ce clasificare
trebuiau să aibă aceste conflicte?”. Inițial au fost denumite con flicte interne,
apoi primesc denumirea de războaie noi/ mici, conflicte etnice, ca mai apoi
să fie încadrate ca fiind niște urgențe umanitare sau politice complexe.
Așadar, perceperea războiului era într -un continuu proces de
schimbare ce provoacă apariț ia unor noi națiuni ca ,,transformarea
structurală a războaielor și a conflictelor”, ,,conflicte de intensitate scăzută”
sau ,,războaie noi”. Aceste concepte subliniază forma și tipul conflictului în
a doua jumătate a secolului al XX -lea. Dar transformarea acestor conflicte se
obervă și prin modul de desfășurare. Adică nu există declarații formale de
declanșare a violenței, bătăliile finale fiind absente și neexistând finaluri
concrete.
International Security , Vol. 17, No.4, Spring 1993; Kenneth Waltz, The New Wo rld Order Millenium
Journal of International Studies, June 1993
10 Carola Ioana Frey, Strategii de analiză a conflictelor contemporate – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic UNAp, București, 2017
11 Op. cit . p. 11
12 Ibidem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
17 din 117 Se poate observa și o diferență între noile conflicte și percepția
tradițională a războiului ca fiind o violență între state sau grupuri politice din
motive politice. Noile tipuri de conflicte se dezvoltă în cadrul unei economii
globale și a globalizării, având complexitate ridicată și o dimensiune
relevantă datorită noilor moduri de manifestare.
Oricum, există o mare diversitate de conflicte, acestea fiind prezente
pe scena istoriei încă din cele mai îndepărtate timpuri. Problema este că
istoria omenirii are la bază o istorie a conflictelor și, potrivit unui analist care
a studiat acest subiect, a existat o singură perioada, de circa 200 de ani în
care nu au existat conflicte pe glob. ,, Starea conflictuală este esența
geopoliticii (…) Oricare ar fi forma sau intensitatea conflictului, acolo unde
acesta se produse există s ubstanță pentru o analiză geopolitică ”.13
1.1 Repere ale conflictualității
Bazele conflictualității contemporane sunt reprezentate de fenomenele
sociale și de manifestările antagonice, generate de diversestadii de dezvoltare
economică și tehnologică atinse de diferite națiuni de la sfârșitul secolului
XX și începutul secolului XXI.
În ceea ce privește conținutul și fizionomia lui, conflictul militar,
văzut ca fenomen social, a evoluat în strânsă legătură cu evoluția societății și
a sistemului de securitate. A ltfel spus, starea de conflict militar rezultă dintr –
un complex de condiții de care este strâns legat succesul ori insuccesul unei
confruntări. Putem considera conflictul ca fiind suma unor forțe materiale,
morale, economice, intel ectuale, politice, diplom atice, militare și
informaționale.
Fenomenul conflictula privit per -ansamblu în perioada post Război
Rece, nu cuprinde totalitatea abordării teoretice formulate în ultimii ani. Un
13 Aymeric Chaupra de, Francois Thual, Dicționar de geopolitică , Ed. Corint, 2003, p.11
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
18 din 117 număr considerabil de viziuni conceptuale privitoare la fizionomia
viitoare lor conflite a fost lansat încă de la sfârșitul Războiului Rece.
La începutul anilor `90, Huntington a afirmat că adversitatea
ideologică a celor două superputeri va fi treptat înlocuită, din diverse motive
de o ,,ciocnire a civilizațiilor”14. El subliniaz ă că ,,principalele conflicte în
politica globala vor avea loc între națiuni și grupuri aparținând unor
civilizații diferite”.15 Huntington argumentează faptul că vestul utilizează
instituțiile, puterea militară și resursele economice pentru a conduce lumea
pe căile respective, căr care asigură menținerea dominației occidentale.
Acest comportament provoacă răspunsuri din partea acelor state care
refuză să accepte să își însușească valorile occidentale așa cum ar fi
democrația liberală sau drepturile omului. 16
Terorismul internațional reprezintă unul din acele răspunsuri. Acest
fenomen se prezintă astăzi ca o amenințare globală, din cauza asimilării unor
metode și tehnologii care l -au făcut mai puternic, mai dinamic și mai dificil
de contracarat, devenind i nstrumentul favorit al grupurilor care nu dispun de
alte mijloace de utiliare a puterii, fiind cel mai uzitat și ademenitor mijloc de
luptă pentru grupări radicale.
Începând cu a doua jumătte a secolului al XX -lea, un alt gen de
conflict se manifestă cu putere. Acesta este conflictul interetnic. Acest tip de
conflict a apărut ca urmare a manifestării unui proces cu dinamică dublă în
societatea post Război Rece și anume integrarea regională și fragmentarea
politică.
Se poate considera că revitalizarea et nicității și căutarea identității ar fi
un lucru pozitiv, dar acestea s -au transformat, producând efecte negative
deoarece au fost afectate drepturile comunități. Până mai acum ceva timp,
14 Samuel Huntington , The Clash of civilizations and the Remarking of World Order , Simon&Schuster,
New York, 2011, p. 51.
15 Op.cit. p. 51.
16 Ibidem , p. 53
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
19 din 117 conflictul identitar era văzut ca fiind expresia unei stări de primi tivism
politic, specific lumii subdezvoltate. Această idee nu mai este de actualitate
deoarece realitatea zilelor noastre demonstrează că asemenea manifestări
apar și în regiuni și state considerate dezvoltate.
1.2. Conflictele înghețate. Definiții și car acteristici
,,Conflictele înghețate” sunt definite ca fiind conflicte etno -politice la
început violente, în care a avut loc o secesiune, în urma căreia s -a instituit un
regim de facto . O astfel de regiune separatistă nu este recunoscută nici de
comunitatea internațională și nici de statul ,,mamă”17. Odată ce etapa
violentă a încetat conflictul se transformă ușor în ,,conflict înghețat”.
Din alte puncte de vedere conceptul de ,,conflict înghețat” reprezintă
,,o situație conflictuală acută, dar fără recurs la violență armată pe scara largă
din pricina epuizării reciproce a combatanților în faza anterioară de conflict
militar și/sau a descurajării exercitate de prezența unei puteri regionale sau a
unei puteri din afara sistemului”18. Aceste conflicte nu sunt solu ționate, ci
doar oprite într -un punct din cauza pericolului grav atât pentru zona
respectivă cât și pentru securitatea internațională în ansamblul său.19
Acest tip de conflict este prezent în Europa, Asia, Africa și America
de Sud, iar cea mai importantă tr ăsătură a acestora reprezintă prezența
militară. Faptul că reprezentanții armatei preiau activitățile de poliție, iar
administrarea civilă trece în mâinile militarilor, teritoriile conflictelor
înghețate devin zone cu o infracționalitate crescută.
În sfârș it, cei care au câștigat prin existența unor conflicte înghețate
sunt membrii grupărilor infracționale organizate. Primii actori interesați în
17 Ghia Noida, Europeanization a nd (not) Resolving Secesionist Conflicts Journal of Politics and Minority
Issue in Europe, vol. 5, no.1, 2004.
18 Mihail Ionescu, Regiunea Extinsă a Mării Negre. Delimitări teoretice și practice al unui areal geopolitic
în plină redefinire , Ed. Militară, Bu curești, 2009, p.233.
19Carola Ioana Frey, Strategii de analiză a conflictelor contemporane – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic , Ed. UNAp, București, 2014, op.cit. p.32.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
20 din 117 existența unui astfel de conflict sunt statele care le -au declanșat, state mari,
cu potențial militar și economic ridicat, state care stabilizează frontul la o
anumită dimenisune astfel încât rezolvarea confictului să se poată face deoar
cu prezența lor.
Există câteva obiective pe care statul declanșator de conflict le
urmărește și anume: sublinierea puterii sale în zonă și mai ales pe scena
internațională și crearea unei zone care va aduce venituri și alte beneficii
pentru diverse structuri.20
Dar, pe lângă statele care produc aceste ,,conflicte înghețate” există și
alți beneficiari care doresc menținerea acestor zone – diplomații care,
dovedind abilități de gestionare a sarcinilor în astfel de zone, primesc
aprecieri din partea liderilor politici; serviciile secrete care au roluri precise
și eficiente, dar și militarii care îndeplinesc misiunea, sacrificându -și
imagin ea la nivel global pentru a urca în ierarhia militară și pentru a avea cât
mai multe avantaje financiare.
Cel mai important stat care întreține aceste conflicte înghețate este
Federația Rusă. Așadar, pe acest teritoriu, enclavele au fost create cu mult
timp înainte, prin schimbarea directă a componenței etnice istorice a acestor
teritorii.21 Generarea de relații negative între vecinii care, cândva conviețuiau
în pace, a avut drept consecință crearea unei stări de tensiune permanentă
între comunități, ajungân du-se foarte ușor la o stare de conflict deschis cu
violențe ce s -au perpetuat mereu.
Configurarea spațiului post -sovietic și dorința Rusiei de a reveni la
statutul de putere dominantă în teritoriile pe care le -a privit ca sfere directe
de interes, a făcut ca în zona Caucazului (și nu numai), să întâlnim o serie de
puncte sensibile pe care Rusia a urmărit să le mențină într -un stadiu de
20 Alvin Johnson, International encyclopedia of the Social Sciences , editat de D.L. Sills, R. K. Merton,
Mammillan Reference USA, 2008, p.65
21 Carola Ioana Frey, Strategii de analiză a conflictelor contemporane – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic , Ed. UNAp, București, 2014, op.cit. p.34
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
21 din 117 incertitudine și să le reactiveze atunci când și -a simțit amenințate pozițiile
politico -economice.22 De aici rezultă că mer eu a existat o forță ascunsă care
a dirijat, ba chiar a stimulat din umbră desfășurarea acțiunilor pentru a se
ajunge la rezultatul dorit. Astfel, atunci când aducem în discuție subiecte
precum conflictele înghețate din Caucaz, ele au drept cauză particula ritățile
istorice și etnice ale statelor pe teritoriul cărora găsim acest tip de conflict,
exploatate direct de către Rusia pentru a -și proteja interesele proprii. Rusia
alimentează tensiunea locală, tensiune pe care o folosește ca o pârghie de
presiune îm potriva acțiunilor de manifestare a independenței statelor post –
sovietice din Caucazul de Sud în sensul opțiunii pentru varianta euro –
atlantică.23
Imediat după destrămarea Uniunii Sovietice, în decembrie 1991, a
început lupta Moscovei pentru păstrarea Cauca zului sub controlul său, dar a
pierdut controlul asupra Țărilor Baltice și a Europei de Est, deoarece aceste
state au aderat la NATO, iar decizia de amplasare a instalațiilor militare în
Polinia și Cehia a generat o reacție deloc prietenoasă din partea Rus iei. Sfera
de influnță a Rusiei, conceptualizată sub forma ,,străinătății apropiate”,
include Ucraina, Belarus, Republica Moldova, precum și statele Asiei
Centrale și regiunea Caucazului.24
Faptul că locuitorii statelor unde există conflicte înghețate au p referat
statutul de independență, Moscova a găsit diverse căi pentru a le opri
dorințele. Tactica importantă pentru a justifica intervenția Federației Ruse în
zonele precizate mai sus este instigarea la revoltă a minorităților împotriva
guvernelor centrale . Dar această tactică nu este singura. Rusia a oferit
cetățenie rusă nu doar etnicilor ruși pentru a -i instiga să pretindă că sunt
22 Nicolae Băc ilă, Istoria modelelor culturale europene , Ed CDPRESS; București, 2006, p. 183
23 Idem
24 Revaz Gachechiladze , Geopolitics in the South Caucasus: Local and External players in Geopolitics,
2002, vol. 7, p.24
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
22 din 117 persecutați. Sub pretext că apără interesele cetățenilor săi, Moscova găsea
pretextul să intervină pentru apărarea lor.25
1.3. Conflictele contemporane – o privire de ansamblu
Managementul crizelor gestionează situațiile de conflict și criză,
creând astfel nevoia de pregătire și cunoaștere a mecanismelor de luare a
deciziilor în aceste cazuri. Analiza de conflict în cadrul mana gementului
crizelor presupune cunoașterea posibilelor riscuri și amenințări, anticiparea
și pregătirea reacțiilor necesare și identificarea soluțiilor optime.
Conflictele contemporane se pot încadra în mai multe generații de
conflict. ,,Am moștenit conf lictele de generația a doua, din perioada
Războiului Rece, fostele crize fierbinți ale acestuia. Apoi avem conflictele de
generație a doua și jumătate, cele care au apărut după ce Războiul Rece s -a
încheiat – de la căderea zidului Berlinului la atacul de l a 11 septembrie.”26
Conflictele din acceastă perioada sunt inter -religioase, interetnice, fiind
considerate conflicte înghețate , consecinte ale destrămării URSS și a
Iugoslaviei, sau războaie de periferie care apar din cauza declinului uneia
dintre puteri.
Începând cu 11 septembrie 2001 se creionează conflictele de
generația a treia, conflicte cu actori de nivel global ,,conflictele la nivel
mondial (peste tot în lume), războiul global împotriva terorismului ca actor
global ce folosește instrumente post -moderne”.27 Conflictele contemporane
sunt suprapuse, independente și se influențează unul pe celălalt, ducând
astfel la o ,,complexitate de conflicte multigeneraționale, care ar trebui să fie
urmărite în funcție de cauzele individuale de generare a lor, dar d e asemenea,
25 Cristian Băhnăreanu, Rolul organismelor internaț ionale în managementul crizelor în regiunea Mării
Negre , UNAp, București, 2008, pp.39 -40
26 Iulian Chifu, Războiul Ruso -Georgian , Ed. Curtea Veche, București, 2010, pp.10 -11.
27 Ibidem , p. 11.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
23 din 117 cu o abordare integrată pentru a face față evoluției lor, mijloacelor
instrumentelor și influențelor date de alte conflicte.”28
Teoria sistemelor dinamice se conturează datorită complexității
conflictelor. Această teorie oferă o serie de idei ș i metode de conceptualizare
inovative în abordarea conflictelor. Altfel spus, sistemul dinamic este definit
ca un set de elemente interconenctate, care sunt intr -un proces continuu de
modificare și evoluție.
Punctul de plecare pentru o analiză dinamică a unui conflict îl
reprezintă recunoașterea caracterului inerent evolutiv al conflictelor, ele
putând escalada, schimba forma și transmite de la generație la generație.29
Dinamica conflictului este influențată de dinamica inerentă a
diferitelor elemente care constituie conflictul. De exemplu, atunci când
părțile terțe intervin într -un conflict, ele nu aduc o schimbare benefică, în
mod direct, ci reprezintă un element de perturbare pentru conflictul
respectiv. Astfel, în cazul intervenției externe, conflictul și părțile implicate
într-un conflict să îi reziste complet și să îi mențină status quo -ul, dar poate
să prezinte și un răspuns exagerat la o intervenție nesemnificativă, chiar dacă
reacția este îndreptată în sensul dorit. Dar conflictul poate lua o direcț ie
imprevizibilă sau poate răspunde într -un mod proporțional cu acțiunile
realizate de intervenție.
Într-un sistem dinamic schimbările se manifestă prin intermediul
interacțiunilor complexe, având două cauze – elemente interne si elemente
externe, rezulta tele specifice fiind intotdeauna imprevizibile.
Fiecare conflict poate răspunde la anumite schimbări în diferite
moduri și va avea modele generate de interacțiune între părți.
28Ibidem , p.12.
29Carola Ioana Frey, Strategii de analiză a conflic telor contemporane – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic , UNAp, București, 2014, p. 15.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
24 din 117 Așadar este esențial ca soluțiile de gestionare să nu fie afectate de
găsirea unor soluții concrete, ci de modificarea tiparelor generate de
interacțiuni ale părților, care să conducă la soluționarea conflictului.30
1.4. Teorii și perspective ale analiz ei conflictelor contemporane
În principal, analiza de conflict este bazată pe î nțelegerea în mod
constructiv a unui conflict. Conflictul trebuie analizat și din punctul de
vedere al comportamentelor, intereselor, al părțlor implicate activ și nu doar
prin dinamica sa. Analiza conflictului reprezintă stadiul sistematic al
cauzelor, a l actorilor și a dinamicii conflictului. O analiză de conflict poate fi
efectuată la diferite niveluri: nivel local, regional, național și caută să
stabilească legăturile existente între acestea.
În general, analiza unui conlict are trei teorii esențiale:
• Conștientizarea existenței unui conflict și a cauzelor acestuia – în
această situatie este importantă și experiența anterioară.
• Incertitudinea – abilitatea decizională este diret proporțională cu
abilitatea decidentului.
• Urgența – timpul pentru evaluare, r eacție și adoptarea unei soluții este
limita.
1.5. Instrumente folosite în cadrul analizei unui conflict
Există numeroase mijloace și instrumente necesare pentru analiza și
soluționarea conflictelor. Calcularea corectă și combinarea adecvată de
abordări care trebuie utilizate de -a lungul procesului unui conflict țin cont de
strategia vizată și de particularitățile conflictului.
Managementul crizelor, ca nouă disciplină pentru studierea relațiilor
internaționale își are originea în studiile efectuate, at ât la nivel
30 Ibidem , p.16.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
25 din 117 guvernamental cât și în mediul academic, în SUA, după criza rachetelor din
Cuba.31
Conflictele reprezintă o parte firească din cotidian, dar ceea ce face
diferența este gestionarea lor. Într -un mod cât se poate de general, conflictul
poate fi p rivit ca fiind o opoziție deschisă, o luptă între indivizi, grupuri,
clase sociale, partide, comunități, state cu interese economice, politice,
religioase, etnice, rasiale, divergente sau incompatibile cu efecte disruptive
asupra interacțiunii sociale. Ast fel că există un conflict atunci când două sau
mai multe persoane sau grupuri manifestă percepția că ele au obiective
incompatibile.32
1.5.1 Evaluarea conflictelor la nivel strategic
Evaluarea conflictelor din punct de vedere strategic33 se utilizează în
analiza de conflict și o reprezintă un instrument de planificare utilizat pentru
pregătirea strategiilor regionale.
Instrumentul poate fi utilizat ca bază pentru o analiză locală, regională
și națională, pentru a estima impactul acestora asupra conflictului . În ajutorul
analizei se dezvoltă strategii și opțiuni privind politici și programe de
gestionare și soluționare.
Proiectată ca un cadrul flexibil, evaluarea conflictelor poate fi adoptată
în funcție de nevoi și diferă de abordările clasice. Baza conceptu ală pentru
evaluarea conflictelor este utilizarea combinată a mai multor paliere
analitice:
– economia politică, care se formează pe interesele politice și sociale
ale celor implicați în conflict;
31 https://sjpa -b.spiruharet.ro/images/secretariat/secretariat -facultate -sjpa/Analiza_de_conflict.pdf , accesat
la 10.06.2018
32http://fspac.ubbcluj.ro/modle/24625/course/overviewfiles/Introducere%20in%20Studii%20de%20Conflict
, accesat la 10.06.2018
33 Nicole Ball, Evaluation o f the Conflict Prevention Pools , The Security Sector Reform Strategy, Bradford
University, Channel Research Ltd, PARC@Associated Consultans, 2004
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
26 din 117 – analizarea cauzelor conflictului în termeni de oportunități ș i
dezavantaje;
– analiza combinată a structurilor și a actorilor și a modului în care
interacționează;
– recunoașterea caracterului dinamic al conflictelor.34
Procesul de evaluare a conflictelor din punct de vedere strategic se
bazează pe trei etape: analiza de conflict, analiza răspunsurilor la nivel
internațional și dezvoltarea strategiilor și opțiunilor de răspuns la crize.
Analiza de conflict are in vedere structur ile, actorii si dinamica.
Structurile se referă la analiza factorilor de termen care stau la ba za
conflictului. Analiza actorilor implicați în conflict se face prin prisma
intereselor, relațiilor, capacităților, iar dinamica este reprezentată de analiza
conflictului cu aspecte ce pot conduce la escaladarea violenței, la capacitățile
de gestionare a conflictului cât și la scenariile viitoare de conflict.
Analiza răspunsurilor la nivel internațional însumează actorii
internaționali, acotrii în dezvoltare și interacțiunea tentativelor de intervenie
și conflict.
Analiza intereselor și politicilor abordat e de actorii internaționali,
evaluarea nivelului de coerență și analiza impatului asupra dinamicii
conflictului a re la bază următoarele domenii: militar, diplomatic, de
securitate și cel comercial. În principal, viziunea de ansamblu se focusează
pe program ul de dezvoltare.
Evaluarea impactului conflictului asupra politicilor și programelor
implementate cât și evaluarea impactului intervențiilor asupra dinamicii
conflictului definesc interacțiunea tentativelor de intervenție și conflict .
34 Carola Ioana Frey, Strategii de analiza a conflictelor contemporane – cazul conflictelor înghețate din
spați ul post -sovietic , UNAp, București, 2014, p. 25.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
27 din 117 Dezvoltarea de strat egii șii opțiuni de răspuns la conflict reprezintă
indentificarea posibilelor strategii de răspuns în funcție de caracteristicile
particulare ale conflictului.35
1.5.2 Complexele regionale de securitate
Definiția generală ca punct de pornire al analizei re prezintă ,,un grup
de state ale căror preocupări majore de securitate sunt interconectate în așa
măsura încât problemele lor naționale de securitate nu pot fi tratate eficient
în mod separat”.36
Din punct de vedere analitic, complexele regionale de securita te oferă
un cadru de previzionare si simulare a relațiilor dintre state, a posibilităților
de pace și conflict cât și recomandări de intervenție și acțiune politică.
Îmbrățișarea unei culturi comune, unei zone de civilizație reprezintă
un factor istoric ca re poate afecta complexele regionale de securitate,
deoarece acesta este concentrat pe interacțiunea structurii anarhice cu balanța
de putere.
Un grup de state, pentru a putea fi considerat un complex regional de
securitate, trebuie să prezinte un grad rid icat de interdependență în domeniul
securității.
Cadrul general pentru complexele regionale de securitate este
reprezentat de: aspectele și chestiunile de ordin intern (relațiile care se
formează între statele din interiorul regiunii), interacțiunile regiu nii cu altele
din vecinătate, specificul relațiilor care se formează între nivelul regional și
cel internațional.
Complexele regionale de securitate au următoarele variabile: granițele
afectează și separă o anume regiune de alte regiuni; structura anarhică
35 Ibidem, p.26.
36 Barry Buzan, Popoarele statele și teama. O agendă pentru studii de securitate internațională în epoca de
după războiul rece , Ed. Cartie, Chișinău, 2000, op.cit. p.106.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
28 din 117 privește unitățile ce formează regiunea; polaritatea privește distribuția de
putere între unități; construcțiile sociale.
1.5.3. Analiza conflictului și structurarea răspunsului
Dinamica conflictului este conturată de planificarea răspunsului. Acest
instrument numit analiză de conflict și conturarea răspunsului înglobează
patru etape.
Prima etapa reprezintă analiza idnicatorilor de conflict – cauzele
profunde, cauzele aparente, declanșatorii conflictului în domeniul politic, de
securitate, economic, soc io-cultural.
A doua etapă este analiza indicatorilor de pace – sisteme, procese și
elemente de susținere a păcii într -o anumită societate, în aria politică, de
securitate, economică și socio -culturală.
A treia etapă reprezintă analiza părților interesate și implicate –
balanța de putere, nevoile și acțiunile părților interesate în domenii de
politică și de securitate.
Ultima etapa este analiza sumara – filosind informațiile obținute în
cadrul etapelor anterioare se pot trasa tendințele predominante î n zonele de
conflict și pace, precum și tendințele generale de acțiune ale părților.
Ansamblul determină tendințele generale ale conflictului.37
Este necesar ca, la sfârșitul acestor etape, să se stabilească legăturile
sinergetice în părțile interesate, identif icate de indicatori; constituindu -se trei
scenarii diferite: status -quo-ul, situația optimă și situația critică.
37 Carola Ioana Frey , Strategii de analiza a conflictelor contemporane – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic , Ed. UNAp, București, 2014, p. 28.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
29 din 117 1.6 Definirea Zonei extinse a Mării Negre
Situată între Europa Sud -Estică și Asia și fiind o mare continentală,
Marea Neagră reprezintă punctul în care România, Ucraina, Turcia și
Bulgaria sunt țări riverane. Așadar, prin strâmtorile Bosfor – Marea Marmara
– Dardanele, Marea Neagră comunică cu Marea Mediterană, iar prin
strâmtoarea Kerci cu Marea Azov, mare care, de fapt, reprezintă o ,,anexă” a
Mării Negre.
Începând cu 11 septembrie 2001, dar și cu luarea deciziei de extindere
a NATO din 2002, Marea Neagră s -a transformat într -un spațiu de
întrepătrundere a frontierelor geopolitice și geo -economice euro -astiatice.
Configurația Mării Negre a încep ut să se modifice încă de la începutul
anilor `90, moment în care s -au trasat primele proiecte ale conductelor ce vor
transporta resursele energetice din est către zona euro -atlantică, deoarece
Marea Neagră este situată geografic la intersecția spațiilor d e securitate
europene, euro -asiatice și ale Orientului Mijlociu.
Regiunea Mării Negre se află în epicentrul eforturilor occidentale de
a-și proiecta interesele spre Caucaz și Orientul Mijlociu.38
Modificarea viziunii statelor occidentale față de întreaga re giune a
Mării Negre a avut punctul de plecare la 11 septembrie 2001.
Nevoia creării unei rampe de lansare pentru combaterea terorismului
islamic este întărită de o serie de factori structurali prezenți în regiunea Mării
Negre, cum sunt: state neconsolidat e, slaba capacitate administrativă, sărăcie
și disparități economice, corupție și crimă organizată.39 Totodată, lărgirea
NATO și a UE până la granițele Mării Negre și, mai ales, aspirațiie globale
ale acestor organizații determină ieșirea Mării Negre din ,, conul de umbră”
în care s -a aflat.40
38 Andreea Mitran, Securitatea în regiunea extinsă a Mării Negre, martie 2007, http://www.cpc –
ew.ro/pdfs/securitatea_in_regiunea_mn.pdf , accesat la 12.06.2018
39 Ibidem
40 Op.cit. 13
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
30 din 117 Rusia, o fostă superputere influențează, alături de alte două puteri
regionale, Ucraina și Turcia, harta politică a zonei Mării Negre. Această
regiune reprezintă, de fapt, un focar al intereselor marilor actori de pe sce na
internațională .
Zona Mării Negre ete importantă nu doar pentru Europa, ci și pentru
Statele Unite deoarece este puntea de legătură în alimentarea cu energie între
vest și este, dar și o barieră împotriva amenințărior transnaționale.41
Poziționarea spația lă a Mării Negre se află între patru zone de
dezvoltare cultural -istorică din Europa, prezentând primul coordonat
geopolitic al acestei arii. La nord este mărginită de Stepa Eurasiatică, la sud
de Asia Mică, la est de spațiul Caspic – frontieră între Orien tul Apropiat și
cel Mijlociu , iar la vest de bazinul inferior al Dunării, ază atât a sud -estului
european, cât și a despărțirii între centrul și estul Europei, zona strategică și
de civilizație a Mării Negre a fost în cursul istoriei ei cunoscute, o zonă d e
contact, schimb și înfruntare între marile civilizații ale Eurasiei.
Poziția geostrategică și geopolitică pe care o ocupă arealul în raport cu
vectori majori de structurare a sistemului relațiilor internaționale și mediul
de securitate european precum in teresele vitale ale statelor UE în accesul
facil la resursele energetice caspice, strădania de creare a unui mediu de
securitate stabil în imediata vecinătate a frontierelor spațiului european
comun, nevoia SUA și a aliaților lor de a folosi această regiun e drept
,,coridor”, o impune puternic pe agenda securității internaționale.
Conceptul de Regiune Extinsă a Mării Negre este relativ nou, fiind
lansat de către cercetătorii Ronald D. Asmus și Bruce P. Jackson într -un
studiu publicat în iunie 2004 în revista ,,Policy Review”.
Interesul regăsit pentru această regiune ce se simte din ce în ce mai
pregnant la începutul secolului XXI răspunde unor probleme specifice
41 B. Rumer, Eugene, Simon, Jeffrey, Toward a Euro -Atlantic Strategy for the Black Sea Region , Institute
for National S trategic Studies – National Defence University, Paper 3, Washington, D.C., 2006, p.1
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
31 din 117 acesteia ce capătă o pondere deloc de neglijat în securitatea europeană odată
cu demararea și dezv oltarea proceselor de extindere europeană și
euroatlantică. Problema resurselor energetice sau a necesității pentru
continentul european, a identificării și dezvoltării unor alternative la
resursele energetice rusești operează cu conceptul de Regiune Lărgi tă a
Mării Negre , concept ce include un vast areal geograffic întins de la Marea
Caspică la Balcani.
Zona din nordul Mării Negre, limită vestică a Marii Stepe Eurasiatice,
a fost atât rezervor de populații care au migrat spre centrul Europei, cât și
spre b azinul estic al Mediteranei, constituind, măcar până la Pacea de la
Kuciuk -Kainargi din 1774, una dintre presiunile majore asupra spațiului
european.42
Sudul Mării Negre, respectiv fațada nordică a Anatoliei și Nord -Estul
peninsulei Balcanice – au constitui t atât zone de contact cu Orientul
Mijlociu, cât și cu Europa Centrală, producând fenomenul de fuziune
culturală, pe care îl numim Europa de sud -est. Pe de altă parte, zona Mării
Negre este punctul final a două drumuri comerciale, dar și axe strategice din
Europa și Eurasia, respectiv bazinul inferior al Dunării și bazinul inferior al
Donului și Niprului. Fiecare dintre aceste bazine hidrografice și -au avut rolul
lor de jucat în constituirea complexului actual geostrategic al Mării Negre,
fie aducând popula ții și culturi înspre zona care ne ocupăm, fie constituind o
barieră strategică pe axa nord -sud, așa cum este cazul Dunării.
Astfel, tratarea independentă a acestor subdiviziuni geopolitice poate
fi extrem de păgubitoare, deoarece fiecare dintre acestea su nt până la un
punct funcționale individual, dar per ansamblu ele se leagă aproape intrinsec
una de cealaltă. De aceea propunem tratarea zonei Mării Negre ca pe un
nexus geopolitic , adică ca pe o zonă de contact și interacțiune între diferite
42https://www.historia.ro/sectiune/general/a rticol/razboiul -ruso-turc-din-1768 -1774 -si-pacea -de-la-kuciuk –
kainargi , accesat la 12.06.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
32 din 117 câmpuri de for ță și axe geopolitice, a căror conjuncție în acest spațiu dă
importanța geostrategică arealului de care ne ocupăm.
Problema punctului de vedere este esențială pentru înțelegerea
spațiului geopolitic al Mării Negre, și mai ales a atitudinilor și reacțiilor pe
care diferiți actori, din zona sau din afara zonei, le au față de poziția și
potențialitățile zonei.
Prima noastră observație este legată de metodele de interpretare a
spațiului Mării Negre prim împrumutarea unei viziuni care are centrul de
greutate și punctul de interes în altă zonă geografică și politică.
O a doua observație este legată de confluența de interese – ideologii
ale națiunii asupra spațiilor geopolitice, mai bine is, încercarea de intervenție
asupra spațiului pentru satisfacerea interesel or statului.
O a treia observație o vom face în problema efectelor percepțiilor
actorilor asupra spațialității proprii, împrumutând în acest caz din ideile lui
Robert Jervis.
Folosind un acronim asumat, am putea spune că primul autor care se
ocupă cu geop olitica Mării Negre este Herodot. Istoriile herodotiene sunt
pentru civilizația europeană, prima investigație în afara spațiului est –
mediteranean, și care stabilesc oarecum, pentru mai bine de două milenii,
punctul de vedere asupra bazinului pontic – cel p lasat la sudul spațiului de
care ne ocupăm, cu o centrare în zona Mării Egee și a coastei micro -asiatice.
Într-o demnitate epistemică egală pentru investigația noastră este și
fixarea punctului de observație asupra Mării Negre pe axa geografică nord –
sud. Î n mod paradoxal, până în zilele noastre, Marea Neagră este analizată pe
o direcție nord -sud, și este văzută ca o mare închisă de strâmtoarea Bosfor la
sud. Este vorba întradevăr de o mare aproape închisă care, așa cum spunea
Gheorghe I. Brătianu, ,, nu comu nică cu Mediterana decât prin îngusta ieșire
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
33 din 117 a Strâmtorilor ”.43 Această frază rezumă destinul tragic pe care spațiul pontic
îl are rin construcția geografică generată de viziunea moștenită de la
Herodot, adică cea a proiecției pe axa nord -sud, pornind din M area Egee.
Nimeni nu s -a gândit să descrie, de fapt, Marea Mediterană ca pe o
zonă comercială, pentru că ar fi părut un truism totalmente non -academic,
deoarece centralitatea acesteia în discursul istoric făcea ca și naturală
înclinarea spațiului pentru o activitate atât de civilizată și civilizatoare
precum comerțul.
Ba chiar a descris operații strategice cu alte scopuri, precum
Cruciadele, ca și operațiuni pentru degajarea unor rute comerciale. Pe când
pentru Marea Neagră avem nevoie de această demonstr ație, nu datorită
faptului că nu ar fi existat comerț, ci pentru că spațiul ca atare nu era
perceput ca fiind deschis comerțului,
Durabilitatea axei de percepție nord -sud este trăsătura definitorie
pentru statutul internațional al Mării Negre, de la Chesti unea Orientală la
Problema Strâmtorilor, spațiul pontic își centrează problemele pe forțarea
axei nord -sud.
Pe de altă parte, nu putem nega faptul că viziunea asupra Mării Negre
pe axa nord -sud nu este lipsită de sens, dacă luăm în considerare mișcările de
populație și de transfer civilizațional care au loc fie din bazinul est
mediteranean spre nord, fie marele rezervor de populații care este reprezentat
de stepa eurasiatică. Problema pe care viziunea nord -sud o pune spațiului
Mării Negre este de a consider a acest spațiu ca și periferie, așa cum din
perspectiva axei Aix la Chapelle – Roma, Franța și Germania sunt periferiile
Imperiului Carolingian, ceea ce impune automat tratamente periferice zonei.
Articulată pe coordonate nord -sud și pe ecuația centru -periferie, zona
Mării Negre devine, după cum o numea Asmus și Jackson, într -un articol
43 https://ecomareaneagra.wordpress.com/2016/01/01/pontica/ , accesat la 13.06.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
34 din 117 care încearcă să restructureze politicile Statelor Unite în acest areal – ,,a
civilizational black -hole in the Western historical consciousness ”.44
44 https://www.hoover.org/research/black -sea-and-frontiers -freedom , accesat la 13.06.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
35 din 117
CAP ITOLUL II
CONFLICTELE ÎNGHEȚATE ȘI MANAGEMENTUL
CONFLICTELOR DIN SPAȚIUL POST -SOVIETIC
Conflictele înghețate de pe teritoriul ex -sovieti c atrag, din ce în ce mai
mult, atenția comunității internaționale cu privire la aspectele care
influențează at ât securitatea europeană cât și cea internațională. Starea
conflictelor din Republica Moldova, Georgia, Armenia și, mai nou, Ucraina,
este aparent latentă.
Problema acestor conflicte este caracterizată de un blocaj. Termenul
de conflict prelungit reprezint ă cel mai potrivit termen pentru a contura
situația din spațiul post -sovietic. Statele afectate de aceste conflicte înghețate
se află într -o situație dezavantajoasă, ridicând în principal probleme în
domeniul securității și în domeniul politic, având conse cințe la nivel
economic ce depășesc dimensiunea locală sau regională a respectivelor
conflicte.
Conflictele fac parte din politicile de vecinătate ale principalilor actori
regionali. O analiză a conflictelor facilitează interconexiunea în domeniul
politic, militar, economic și cultural a diferiților actori din zona geografică
ex-sovietică.
La ora actuală există patru conflicte prelungite în spațiul post -sovietic,
la care se adaugă conflictul de pe teritoriul Ucrainei, fostă țară membr ă a
URSS, conflicte afl ate în desfășurare.45 Aceste conflicte difer ă prin domeniul
de aplicare, prin actorii interna ționali implicați, cât și prin istorie.
45 Nu putem vorbi de conflicte înghețate pe teritoriul Ucrainei.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
36 din 117 Totuși există caracteristici esențiale comune, legate de cauza și
momentul declanșării. Aceste conflicte au dus la crearea u nor state de facto :
Republica Abhazia, Republica Nagorno – Karabah, Republica Osetia de Sud,
Republica Moldovenească Nistreană (Transnistria), Republica Autonomă
Crimeea, Republic Populară Luhansk și Republica Populară Donețk, cele
doup autoproclamate repu blici formând regiunea Donbas. Aceste state de
facto sunt entități politice ce dețin suveranitatea peste un teritoriu și peste o
populație, dar nu sunt recunoscute, la nivel internațional de majoritatea
statelor.
Pentru Abhazia, Osetia de Sud (provincii se paratiste din Georgia),
Transnistria, cât și pentru regiunea Donbas (Ucraina) și Peninsula Crimeea46,
Rusia acționează ca un ,,stat -patron”. Pentru Nagorno -Karabah, ,,statul –
patron” este Armenia, stat care se află, în mod oficial, în război cu
Azerbaidjanul , ,,statul -părinte”47 al provinciei separatiste.
Analiza de față se va baza, în primul rând, pe cele mai recente
cercetări regăsite în literatura de specialitate48, penru a ușura înțelegerea
specificului fiecărui conflict, subliniind totodată starea celor pa tru conflicte
prelungite , dar și a conflictelor de pe teritoriul Ucrainei și rolul eforturilor
internaționale de soluționare a acestora. Astfel, o atenție aparte va fi acorată
contribuțiilor Uniunii Europene pentru soluționarea conflictelor, deoarece
acest ea destabilizează zona din vecinătatea sa, cu importanță strategică din
punct de vedere politic și energetic.
În încercarea de a se implica și de a deține un rol în rezolvarea acestor
conflicte, Uniunea Europeană a numit Reprezentanți Speciali pentru
desfă șurarea unor misiuni civile în interiorul și în jurul entităților separatiste.
46 Actualmente, Peninsula Cri meea face parte din Federația Rusă.
47 Mykola Kapitonenko, Resolving post -soviet ,,frozen conflicts”: is regional integration helpful?
Caucasian Review of International Affairs, Vol. 3, No.1, 2009, p.37.
48 Carola Ioana Frey , Strategii de analiză a conflicte lor contemporane – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic , Ed. UNAp, București, 2014, p. 30.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
37 din 117 Ba mai mult, a încheiat Planuri de Acțiune, în cadrul Politicii
Europene de Vecinătate, care, printre altele, stabilesc chestiuni prioritare
pentru ambele părți în vederea rezo lvării conflictelor.49
Totuși, până în acest moment, politicile UE au avut un profit scăzut,
fiind focusate mai mult pe monitorizarea frontierelor și pe reabilitarea
economică globală.
Momentan , UE este exclusă de la masa negocierilor privind confictul
din Nagorno – Karabakh și nu are nicio influență asupra Abhaziei și Osetiei
de Sud.50
Faptul că Transnistria reprezintă o excepție parțială, se datorează
faptului că aceasta este singurul conflict în cadrul căruia UE are un cuvânt de
spus în fața țării ,,mamă” – Republica Moldova, cât și asupra entității
secesioniste.
Dar, cu toate acestea, rezultatele obținute sunt sărace, deoarece poziția
Transnistriei la limita complexelor de securitate ale UE și ale Rusiei,
determină poziția sa conradictorie ca zonă ,,tampon” a spațiului de securitate
european.
Uniunea Europeană nu poate avea o contribuție semnificativă la
procesul de soluționare al conflictelor din cauza lipsei de voință politică dar
și a pârghiilor economice și militare. În consecință este foarte puțin pro babil
ca UE ssă joace un rol important în conflictele menționate mai sus.
2.1 Conflictele înghețate din estul Mării Negre
,,Conflictele înghețate” din spațiul post -sovietic – Republica Moldova,
Georgia, Armenia și Azerbaijan și, mai nou Ucraina – atrag a tenție
crescândă din partea comunității internaționale, în special în privința
aspectelor care influențează securitatea internațională și europeană. Starea
49 Op.cit . p.31.
50 Nicu Popescu, Mark Leonard, A power audti of EU -Rusia relations , European Council on Foreign
Relations, November 2007, pp. 27 -36.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
38 din 117 lor aparent latentă și eșecul părților implicate de a găsi o soluție finală, face
ca aceste conflict e să fie denumite ,,conflicte înghețate” sau ,,conflicte
nerezolvate”.
Problema acestor conflicte din Europa de Est, în special în
spațiul ex -sovietic, este una complexă, caracterizată de un blocaj. țările
afectate de aceste conflicte ,,prelungite” sau ,, înghețate” continuă să se afle
în situații dezavantajoase, ridicând serioase probleme de securitate.
Conflictele au dus la crearea unor state de facto Republica Abhazia,
Republica Osetia de Sud, Republica Nagorno -Karabah, Republica
Moldovenească Nistreană (Transnistria), Republica Autonomă Crimeea,
Republica Populară Luhansk și Republica Populară Donețk, cele două
autoproclamate republici formând regiunea Donbas. Aceste state de facto
sunt entități politice ce dețin suveranitate peste un teritoriu și peste o
populație, dar nu sunt recunoscute, la nivel internațional de majoritatea
statelor.
Pentru a înțelege specificul fiecărui conflict, analiza se va baza în
primul rând pe cele mai recente cercetări regăsite în literatura de specialitate.
Acest procesc va sublinia starea actuală a conflictelor și rolul eforturilor
internaționale de soluțioonare a acestora. În acest sens, o atenție deosebită va
fi acordată contribuțiilor Uniunii Europene pentru soluționarea conflictelor.
UE are un interes crescut în soluțion area conflictelor, deoarece acestea
destabilizează zonele din vecinătatea sa, cu importanță strategică din punct
de vedere politic și energetic și a încercat să se implice mai mult și să dețină
un rol în rezolvarea acestor conflite, în special prin numirea unor
Reprezentanți Speciali și prin desfășurarea anumitor misiuni civile în
interiorul și în jurul entităților separatiste. Mai mult decât atât, a încheiat
Planuri de Acțiune, în cadrul Politicii Europene de Vecinătate, care, printre
altele, stabilesc che stiuni prioritare pentru ambele părți în vederea rezolvării
conflictelor.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
39 din 117 Spațiul post -sovietic, Eurasiatic, a fost de -a lungul timpului
spațiul în care s -au produs confruntări de ordin politico -militar. Aceste
confruntări au fost generate de evoluții și forțele explozive ale imperiilor.
Efectele istorice au impact asupra securității internaționale
contemporane, care au devenit în ultimele decenii scena fluxurilor globale.
Astfel, aceste evenimente au următoarele cauze: actorii statali confruntați cu
dificultăți interne și externe și problemele de nivel mondial.51
Configurația geografică a Eurasiei este una complexă. În ceea ce
privește cultura, aceasta este schimbătoare. Acest fenomen a afectat
chestiunea identităților și mai ales a originilor. Acest fen omen a fost
amplificat de marile conferințe de pace de la finalul celor două războaie
mondiale, care, pe lângă marile obiective postbelice, au încercat să rezolve o
serie de probleme legate de crizele și disputele teritorial -identitare, procesul
cauzând nu meroase conflicte secundare și probleme locale.52
Problematica gestionării crizelor și prevenirii conflictelor din
zona ex -sovietică constituie o preocupare majoră atât pentru statele direct
implicate, cât și pentru diversele puteri și organizații regional e și
internaționale interesate de pacificarea regiunii. Sintagma ,,conflicte
înghețate” este adoptată relativ recent de limbajul geostrategic și descrie în
fapt realități istorice de foarte lungă durată. Acest tip de conflicte a fost adus
în atenția public ului mondial în special datorită efectelor procesului de
globalizare.53
2.1.1 Abhazia
În acest conflict, entitățile implicare sunt reprezentate de actori
non-statali – separatiștii abhazi, adică statul de facto abhaz și de actorii
51 Ilie Bădescu , Tratat de geopolitică , Vol. I, Editura Mica Valahie, București, 2004, pp.13 -17
52 Tudor, Blându, Crize identitare în conflicte înghețate ale spațiului european , în Geopolitica, Anul VI, Nr.
28, Editura TopForm, București, 2008, p. 25
53 Iulian Chifu, Spațiul post -sovietic în căutarea identității , Editura Politeia, SNSPA, 2005, pp.134 -139
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
40 din 117 statali – Georgia, Fede rația Rusă, cât și de actorii terți – ONU (UNOMIG –
Misiunea de Observatori a Organizației Națiunilor Unite), CSI (Comunitatea
Statelor Independente – prin acțiunea Rusiei) și indirect UE (EUMM –
Georgia, Misiunea de Monitorizare UE din Georgia).
Conflict ul georgiano -abhaz datează de la începutul secolului al
XX-lea. Primele ciocniri militare între cele două grupări etnice au avut loc în
perioada revoluționară, abhazii fiind de partea bolșevicilor, iar georgienii
alături de menșevici.54 În 1922, Abhazia a a derat la Uniunea Sovietică ca
republică independentă. Cu toate acestea, în 1931, I. Stalin a retrogradat
statutul Abhaziei la cel de republică autonomă socialistă în cadrul Republicii
Georgia, intensificând politica de ,,integrare” a provinciei.55
Dezmembr area Uniunii Sovietice reprezintă momentul în care
Georgia își declară independența. Accentuarea naționalismului în Georgia a
fost considerat o amenințare la adresa minorităților etnice din cadrul statului
georgian. Astfel, în 23 iulie 1922, liderii abhazi proclamă suveranitatea
statală, iar în 25 iulie 1992, Consiliul de Stat georgian invalidează declarația
de independență a Abhaziei.56 În august 1992, forțele georgiene au invadat
Abhazia și a început un război civil care a durat mai mult de un an,
provocân d distrugeri materiale , dar și mii de victime. Conflictul a fost
încheiat prin intervenția și medierea Rusiei, iar în 1994, Georgia a semnat un
acord de încetare a focului57 la Moscova, sub medierea Rusiei și ONU.
Acest acord prevedea independența de fact o a Abhaziei și o linie
de control monitorizată de trupele de menținere a păcii ale CSI și observatori
54 Menșevic, -ă, menșevici -e, s. m. și f. Adept al menșevismului. Demascarea de către Lenin a principiilor
ideologice și organizatorice ale menșevicilor a c onstituit o puternică lovitură dată oportunismului
internațional și a avut o imensă însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare în toate
țările. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2874 , https://dexonline .ro/definitie/men%C8%99evic , accesat la 27.06.2018
55 Stanislav Lakoba , History:1917 -1989 , în G. Hewitt, The Abkhazians , Richmond, 1999, pp.89 -94
56 Cristian Băhnăreanu, Rolul organismelor internaționale în managementul crizelor în regiunea Mării
Negre , Edi tura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, București, 2008, op.cit.p.16
57 ,,Agreement on a Ceassefire and Separation of Forces, Report of the Independent International Fact –
Finding Mission on the Conflict in Georgia ”,
htttp://www.incore.ulst.ac .uk/service/cds/agreements/pdf/geol.pdf, accesat la 27/06.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
41 din 117 ONU.58 Misiunea CSI a funcționat sub supravegherea misiunii ONU –
UNOMIG.
În anul 2008, Mikhail Saakashvili a venit la putere în Georgia.
Venirea sa a du s la o escaladare a conflictului, politica dusă vizând
recuperarea suveranității asupra provinciilor separatiste ale țării și integrarea
în NATO și UE. În încercarea de a contracara cererea Georgiei de aderare la
NATO, Rusia a crescut sprijinul pentru prov inciile separatiste și a intervenit
militar de partea acestora atunci cțnd Georgia a lansat o operaie militară
împotriva Osetiei de Sud.
Rezilierea UNOMIG și a misiunii OSCE în Georgia a fost
determinată de veto -ul Rusiei pentru prelungirea acestora în 2 009. În urma
rezilierii nu au existat o altă prezență internațională semnificativă în Abhazia
și Osetia de Sud. Misiunea UE de monitorizare în Georgia are acces interzis
în Abhazia și Osetia de Sud și operează exclusiv pe teritoriul georgian
necontestat, c hiar dacă mandatul său include monitorizarea Abhaziei și
Osetiei de Sud.59
2.1.2 Nagorno -Karabah
Republica auto -proclamată Nagorno -Karabah constituie unul
dintre cele mai recente obstacole pentru stabilitatea regională în Caucazul de
Sud, în special ca ur mare a stării de război care persistă între cele două părți
implicate în conflict – Armenia și Azerbaidjan.
Entitățile implicare sunt reprezentate de actori statali – Armenia,
Azerbaidjan și actori terți – Federația Rusă și OSCE (prin interediul
Grupului de la Minsk).
Acest conflict își are rădăcinile în anii revoluței ruse și a
războiului civil. ,,Conflictul armeano -azer este cel mai complex și, probabil,
58 Ibidem , p. 17
59 Report of the Independent International Fact -Finding Mission on the Conflict in Georgia, Vol. II, pp.89 –
91 și pp. 211 -219, Vol. III, pp.587 -594, http://www.ceiig.ch/Report.html , accesat la 29.06.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
42 din 117 cel mai greu de soluționat dintre toate conflictele din zonă, fiind unul
interstatal, în care părțil e implicate au poziții ireconciliabile”.60
După colapsul Uniunii Sovietice, parlamentul Regiunii
Autonome Nagorno -Karabah în Azerbaidjan a decis, în mod unilateral, să se
alăture Armeniei. Astfel conflictul etnic între Armenia și Azerbaidjan fiind
redeclan șat.61
În mai 1994, s -a ajuns la încetarea fcului, în urma medierii
Rusiei, iar la 27 iulie 1994 a fost semnat un acord tripartit sub egida Rusiei și
OSCE, între miniștrii apărării ai Azerbaidjanului, Armeniei și Karabahului,
părțile începând negocierile p entru reglementarea conflicutului și stabilirea
viitorului statul al enclavei Nagorno -Karabah, cu medierea Grupului de la
Minsk al OSCE, format din reprezentanți ai SUA, Federației Ruse și ai
Franței.62
În ultimii ani, Grupul de la Minsk al OSCE, principal ul
mecanism de discuție co-prezidat de către Rusia, Franța și Statele Unite, nu a
fost în măsură să determine un acord al părților. În 2013 părțile implicate în
conflict, incurajate să ia în considerare, în primul rând, măsuri care ar reduce
tensiunile din regiune,63 și-au exprimat speranța că ședințele viitoare vor
avansa procesul de pace. Escaladarea conflictului reprezintă o realizare
importantă, mai ales în scenariul în care se desfășoară, deoarece atrage puteri
regionale – Turcia și Iranul, chiar dacă d orința Rusiei de a -și afirma
hegemonia este doar unul dintre elementele care ar putea să complice situația
și mai mult în Caucazul de Sud.
60 Sergiu Tudor Medar, Gheorghe Savu, Conflicte ,,Înghețate” în Zona Mării Negre, în Securitate și
Stabilitate în Bazinul Mării Negre , Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I”, Buc urești, 2005, op.cit.
p.76
61 Michael Croissant, The Armenia -Azerbaijan Conflict: Causes and Implication , Londra, 1998, pp.21 -45
62 Sergiu Tudor Medar, Gheorghe Savu, Conflicte ,,Înghețate” în Zona Mării Negre, în Securitate și
Stabilitate în Bazinul Mării N egre, Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I”, București, 2005, op.cit.
p.77
63 Joint Statement by Heads of Delegation of the OSCE Minsk Group Co -Chair Countries and the Foreign
Ministers of Azerbaijan and Armenia , decembrie 2013, http://www.osce.org/mg/109210 , accesat la
30.06.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
43 din 117 În concluzie, Turcia și Rusia nu pot fi mediatori în acest conflict
deoarece ajung să folosească Armenia și Azerbaid janul ca o scuză într -un
război între ele pentru influența în regiune.
2.1.3 Osetia de Sud
Primele ciconiri dintre georgieni și sud -osetieni datează din
perioada războiului civil (1918 -1920), însă rela țiile dintre cele două grupuri
etnice au fost relativ bune în perioada sovietică,64 dar situația s -a deteriorat
rapid în urma căderii Uniunii Sovietice.
Guvernul național georgian a încercat să aducă regiunea Osetia
de Sud sub control georgian strâns. Această regiune s -a bucurat de statutul
de regiune autono mă în Republica Sovietică Socialistă Georgiană în timpul
Uniunii Sovietice și a perceput acțiunea georgiană ca pe o amenințare la
autonomisa sa. Astfel, Osetia de Sud și -a proclamat suzeranitatea deplină în
septembrie 1990. Ciocnirea statului secesionist c u Georgia a produs
escaladarea militară, care a dus la un război distrugător de durată, din
ianuarie 1991 până în iunie 1992. Tot în vara anului 1992, Georgia acceptă o
încetare a focului, în urma unei acțiuni de mediere a Rusiei, dar și un acord
privind u n coridor de securitate de -a lungul graniței administrative între
Osetia de Sud și Georgia.
În decembrie 1991 au avut loc referendumuri și în ianuarie 1992,
populația Osetiei de Sud s -a pronunțat în favoarea independenței regiunii și
reintegrării acesteia în Federația Rusă. Astfel, guvernul georgian a considerat
declarația de independență ca pe o încercare de a submina integritatea
teritorială și suveranitatea statului.65
64 Report of the Independent International Fact -Finding Mission on the Conflict in Georgia , Vol.II, p.4,
http://www.ceiig.ch/Report.h tml, accesat la 10.07.2018
65 Cristian, Băhnăreanu, Rolul organismelor internaționale în managementul crizelor în regiunea Mării
Negre , Editura Univeristății Naționale de Apărare ,,Carol I”, București, 2008, op.cit., p.21
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
44 din 117 Re-escaladarea conflictului din Osetia de Sud a avut loc în
același timp cu conflictu l abhaz. Începând din vara anului 2004, încercările
georgiene de a restabili controlul asupra regiunii a reînviat tensiunile.
Intervenția militară georgiană din 2008 a provocat intervenția militară a
Rusiei, care a respins atacul georgian și a expulzat tru pele georgiene din
întreaga regiune. Fazele ulterioare ale conflictului , inclusiv acordul de
încetare a focului și recunoașterea de către Rusia a independenței entității
separatiste, coincid cu evenimentele din Abhazia.
Negocierile privind soluționarea co nflictelor din ambele
republici separatiste au loc în cadrul discuțiilor de la Geneva și sunt co –
prezidate de către OSCE, UE și ONU.
2.2 Implicarea Federației Ruse
Conflictele menționate în lucrarea de față au loc în zone de importanță
strategică pentru F ederația Rusă. Conflictele din Abhazia, Osetia de Sud,
Nagorno -Karabah reprezintă principalul factor de instabilitate în Caucazul de
sud, o regiune pe care Uniunea Europeană a identificat -o ca un coridor de
transport esențial în planurile sale pentru diver sificarea surselor de energie.66
Caucazul de Sud are o dublă însemnătate pentru Federația Rusă și
anume, reprezintă o arie esențială a spațiului post -sovietic, considerată o
prioritate a politicii externe, iar în al doilea rând este un teritoriu aflat la
granița cu republicile din nordul Caucazului, republici caracterizate prin
războaie secesioniste, răspândrea terorismului islamic, dar sunt afectate și de
o criză economică profundă.67
Strategia Națională a Federației Ruse până în 2020 prevede că
,,principale le amenințări la adresa intereselor și securității Federației Ruse
66 Energy infrastructure priorities for 2020 and beyond – A Blueprint for integrated European energy
network , Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European
Economic and Comittee and the Committee of the Regions, Noiembrie 2010, pp.10 -11
67 Sophia Dim itrakopoulou, Andrew Liaropoulos, Russia`s National Security Strategy to 2020: a great
power in the making? , Caucasian Review of International Affairs, vol. 4, no.1, 2010
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
45 din 117 sunt prezentate prin posibila escaladare a conflictelor armate în apropierea
granițelor sale”68. Acestea subliniază și riscurile legate de propagarea de
activități ilegale, cum ar fi teroris mul și traficul de arme și droguri din zonele
de conflict. Cu toate acestea, Rusia oferă o teorie diferită conflictului
transnistrean prin susținerea unui guvern care câștigă venituri considerabile
din activități ilegale.
Ca urmare a extinderii NATO dar ș i a UE, între anii 1999 -2004,
conflictele înghețate din spațiul ex -sovietic au devenit unul dintre
instrumentele Rusiei pentru prevenirea oricărei extinderi spre est, aproape de
frontierele sale. Uniunea Europeană și NATO au prevederi clare și nu
acceptă u n nou stat membru care nu are control deplin asupra teritoriului său,
sau care este implicat în conflicte interne în regiunile separatiste și care
prezintă trupe rusești pe teritoriul său.
Pentru Moldova și Azerbaidjan situația este asemănătoare. Dacă ar
manifesta interes pentru aderarea la Alianța Nord -Atlaantică, conflictele din
Transnistria și Nagorno -Karabah ar fi un obstacol de netrecut în calea
aderării lor.
Războiul ruso -georgian dezvoltă cadrul cel mai bun pentru a analiza
situația geopolitică a co nflictelor prelungite din spațiul post -sovietic.
Prevenirea și propagarea rapidă a conflictelor din Abhazia și Osetia de Sud a
fost în principal consecința disputelor ruso -americane pe scena internațională
și amenințarea directă și indirectă a puterilor st răine în cadrul conflictelor.
De exemplu, Declarația de Independență realizată de Kosovo în 2008
și recunoașterea acesteia de către Statele Unite și aliații săi, a reînsuflețit
dorința entităților secesioniste, reprezentând un motiv bun pentru a refacerea
cererilor lor de recunoaștere internațională și, mai mult decât atât, sprijinul
puternic acordat de Statele Unite guvernului Georgiei a stimulat creșterea
68 Ibidem , p. 40
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
46 din 117 rapidă a cheltuielilor militare și a provocat o atitudine agresivă față de
Abhazia și Osetia de Sud, forțându -se o soluționare militară a conflictelor.69
După războiul din august 2008, SUA au schimbat abordările și au încercat să
obțină cooperarea Rusiei cu privire la alte chestiuni importante precum
programul nuclear al Iranului și războiul din Afganista n.70
Conflictele înghețate din spațiul ex -soietic și statele de facto au un rol
esențial pentru Federația Rus ă. Acestea au rol de avanposturi politice rusești
cu caracter de control și protecție.71
Paradigma politică poate fi descrisă ca fiind o ,,instabilit ate controlată”
care generează comportamente și evenimente ca apoi să gestioneze
conflictele apărute. O astfel de abordare oferă Federației Ruse un rol dublu,
și anume acela de parte implicată, dar și de arbitru, deoarece prin această
paradigm ă politică co nstrânge și controlează rezolvarea conflictelor și
menține o prezență militară rusă care mizează pe consecințele geopolitice și
socio -economice.
Faptul că Rusia se implică constant, avantajează slăbiciunile de stat și
condițiile dezordonate și distrage ate nția țărilor la agenda de reforme
sistemice, afectând interesul Occidentului de a deschide relații organice cu
Republica Moldova, Georgia, Armenia și Azerbaidjan.72
Strategia de instabilitate controlată are implicații la nivel socio -politic,
prin implementa rea unui ,,model rusesc” de guvernare a regiunilor
separatiste.73
Cu alte cuvinte s -a produs fenomenul rusesc, prin intermediul modului
de acționare a politicii de control și politică de stat, al administrației și
economiei. State ca Republica Moldova, Geo rgia, Armenia și Azerbaidjan au
69 Carola Ioana Frey, Strategii de analiză a conflictelor contemporane – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic , Ed. UNAp, București, 2014, p.48
70 Op.cit. 48
71 Ibidem
72 Ibidem
73 Op.cit. 49
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
47 din 117 evoluat din punct de vedere politic, instituțional și al societății civile, iar
enclavele separatiste sunt extrem de autoritare și militarizate.
2.3 Implicarea Uniunii Europene în conflictele înghețate din vecinătatea
estică
În perioada când actualele conflicte înghețate din zona extinsă a Mării
Negre treceau prin perioadele cele mai intense, comunitatea europeană a fost
complet absentă.74 Acest lucru s -a întâmplat deoarece, în primul rând,
comunității europene îi lipsea c adrul politic de implicare în astfel de situații
– PESC a apărut odată cu Tratatul de la Maastricht din 1992, iar PESA a
început să fie fundamentată abia la sfârșitul anilor `90. În al doilea rând,
crizele ce au dus la destrămarea Iugoslaviei constituiau o provocare de
securitate mai mare în proximitatea imediată și concentrau mai mult atenția
liderilor europeni.75
În urma extinderii relativ rapide, UE a ajuns să aibă granițe directe cu
Federația Rusă, Republica Moldova și granițe maritime cu Georgia – Marea
Neagră, ceea ce a adus spațiul est -european și sud -caucazian printre
prioritățile politicii externe ale Bruxelles.76
Strategia Europeană de Securitate din 2003 creionează drept punct
strategic al UE ,,construirea securității în vecinătatea noastră”77, ideea
reapărând în Raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de
securitate – 2008, documentul subliniind necesitatea extinderii implicării
alături de statele vecine:,, Politica Europeană de Vecinătate a consolidat
relații bilaterale individuale cu UE. Acest proces trebuie să construiască
acum o integrare regională (…) Parteneriatul Estic prevee o schimbare reală
în relațiile cu vecinii noștri e la est, incluzând progrese semnificative în
74 https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rolul_UE_in_gestionarea_conflictelor_inghetate_din_vecinatate.pdf ,
accesat la 11.07.2018
75 Idem
76 Idem
77 O europă sigură într -o lume mai bună . Strategia Europeană de Securitate, 2003, p.7
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
48 din 117 relațiile politice, economice și comerciale. Obiectivul este consolidarea
prosperității și a stabilității acestor țări și, astfel, a securității UE. Propunerea
acoperă o gamă largă de domenii de cooperare bilaterală și multilaterală,
inclusiv securitatea energiei și mobilitatea persoanelor.”78
Cu alte cuvinte, d ocumentele strategice menționează că stabilitatea
statelor de la granița UE se numără printre interesele uniunii, fapt la baza
căruia se află cel puțin două cauze majore.79
Prima cauză subliniază interesul major al UE față de stabilitatea și
securitatea în vecinătatea sa, în special în partea de est și constă în
geoeconomia acestui spațiu, mai ales din perspectiva securității energetice.
Bazinul Mării Negre cuprinde state cu relevanță din punct de vedere
energetic, dar și pentru tranzitul hidrocarburilor din Asia Centrală către
Europa.80
Altfel spus, dezvoltarea securității din Bazinul Mării Negre a fost
adesea influențată de geopolitica energetică, de încercările UE de a -și reduce
dependența față de hidrocarburile rusești și de cntracarările Moscovei.
Cea de -a doua cauză se află în strânsă legătură cu existența în
apropierea granițelor a unor actori slab dezvoltați din punct de vedere
economic, marcați de carențe majore în planul bunei guvernări, instabili,
subiectul unor conflicte secesioniste ancorate în pl an etnic, ceea ce face ca
UE să fie mai vulnerabilă în fața riscurilor și amenințărilor cu caracter
transnațional precum diversele forme de criminalitate organizată, terorismul
internațional, etc.81
78 Raportul privind punerea în apl icare a Strategiei europene de securitate. Asigurarea securității într -o
lume în schimbare , Bruxelles, 11 decembrie 2008, p. 10
79 https://c ssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rolul_UE_in_gestionarea_conflictelor_inghetate_din_vecinatate.pdf ,
accesat la 11.07.2018
80 Idem
81 Idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
49 din 117 Situarea acestor actori pe harta UE este următoarea – partea de est și
bazinul Mării Negre și partea de sud – spațiul euromediteraneean și Balcanii
de Vest.
Per total, regiunea Mării Negre s -a contura t în viziunea UE drept un
loc ce adună provocări și oportunități considerabile. Comunicarea Comisiei
Europene cătr e Consiliu propunând crearea Sinergiei Mării Negre conține un
rezumat semnificativ atât al valorii strategice și al intereselor Uniunii în
această privință: ,,Regiunea Mării Negre este o arie geografică distinctă,
bogată în resurse naturale și localizată s trategic la joncțiunea dintre Europa,
Asia Centrală și Orientul Mijlociu. Cu o populație mare, regiunea se
confruntă cu o serie de oportunități și provocări pentru cetățenii săi.
Regiunea este o piață în extindere, cu un considerabil potențial de
dezvolta re și un centru de interes important din punct de vedere energetic și
al fluxurilor de transport. Este, totuși, o regiune cu conflicte nerezolvate, cu
multe probleme de mediu și controale de graniță insuficiente, care
încurajează migrația ilegală și crimin alitatea organizată”.82
În concluzie, stabilitatea și securitatea regiunii Mării Negre comportă
relevanță pentru UE din următoarele considerente:
– proximitate geografică;
– relevanță din punct de vedere energetic, în special ca rută
alternativă de transport al hidrocarburilor din Asia Centrală către
Europa;
– aspecte transfrontaliere de securitate – imigrația ilegală și
criminalitatea organizată;
82 Commission of the European Communities, Communication from the Commision to the Council and the
European Parliament. Black Sea Synergy – A new regional cooperation initiative, Brussels, 11.04.2007,
COM (2007) 160 final, URL: http://eeas.europa.eu/enp/pdf/pdf/com07_160_en.pdf, accesat 11.07.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
50 din 117 – aspecte de instabilitate structurală care favorizează menținerea
riscurilor și amenințărilor mai sus amintite și conti tuie un teren
propice pentru menținerea conflictelor înghețate.83
Artizanii UE au conștientizat amploarea importanței mențiinerii unui
mediu de securitate stabil în vecinătatea europeană abia odată cu seria de
conflicte ce au dus la destrămarea Iugoslaviei, moment ce a marcat începutul
primilor pași concreți către crearea dimensiunii de securitate și apărare a
construcției europene.84
Gestionarea crizelor și conflictelor se desfășoară sub auspiciul Politicii
Externe și de Securitate Comună sau Politicii de Se curitate și Apărare
Comune, cadru atât pentru afacerile externe, cât și pentru acțiuni legate de
domeniul securității și apărării.
Instrumentele pe termen lung în ceea ce privește implicarea Uniunii
Europene în gestionarea conflictelor înghe țate din spați ul vizat de prezentul
studiu se concretizează în Politica Europeană de Vecinătate și componenta
acesteia – Parteneriatul Estic și Sinergia Mării Negre .
Lansată în 2004, Politica Europeană de Vecinătate a avut drept țel
favorizarea unui grad cât mai mare de integrare a statelor din vecinătatea
apropiată UE, fără ca acest lucru să echivaleze și cu existența posibilității
aderării. Efectiv, aici este vorba despre asocierea în plan politic și integrare
în cel economic. Parteneriatul Estic a fost lansat în 2009, după ce România și
Bulgaria au devenit state membre ale UE (2007), iar UE, actor riveran al
Mării Negre, constituind un cadru prin care oferea sprijin și încuraja
reformele în statele vizate – Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica
Moldova și Ucraina.
În prisma adeării României și Bulgariei, în 2007, UE lansa Sinergia
Mării Negre, un format de cooperare multilaterală, menit să încurajeze
83 https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/rolul_UE_in_gestionarea_conflictelor_inghetate_din_vecinatate.pdf ,
accesat la 12.07.2018
84 Idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
51 din 117 cooperarea între statele riverane Mării Negre, dar și între regiunea Mării
Negre și UE, în ariile de interes comun.
Principalele domenii vizate de Sinergia Mării Negre cuprind
următoarele:
– democrația, respectarea drepturilor fundamentale ale omului și
buna guvernare;
– gestionarea aspectelor de circulație a persoanelor și bunurilor și
îmbogățirea securității;
– conflictele , ,înghețate”;
– energia;
– transporturile;
– mediul;
– poliția maritimă;
– pescuitul;
– comerțul;
– rețelele de cercetare și educație;
– știința și tehnologia;
– combaterea șomajului și afaceri sociale;
– dezvoltarea regională.85
În ceea ce privește conflictele înghețate, docum entul propunea ca UE
să aibă un rol mai activ prin creșterea implicării politice în eforturile în
desșfășurare privind solușionarea acestora și identificarea de moduri prin
care Uniunea Europeană și -ar putea spori participarea ,,de exemplu, prin
monitoriza re”86.
Oricum, propunerea mai sus descrisă subliniază clar că rolul SMN în
gestionarea acestor conflicte rezidă în abordarea climatului general din
85 Commission of the European Communities, Communication from the Commision to the Counc il and the
European Parliament. Black Sea Synergy – A new regional cooperation initiative, Brussels, 11.04.2007,
COM (2007) 160 final, URL: http://eeas.europa.eu/enp/pdf/pdf/com07_160_en.pdf, accesat la 12.07.2018
86 Ibidem , p. 4
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
52 din 117 spațiul menționat, abordând aspecte care se află la baza acestor conflicte,
precum lipsa dezvoltării economic e, a coeziunii sociale, a securității și
stabilității.
Războiul Rece continuă să lase urme în traseul actorilor din
vecinătatea estică a Uniunii Europene. Conflictele înghețate reprezintă o
însușire a statelor care după 1991 s -au desprins din blocul soviet ic, dar au
rămas în umbra Federației Ruse. Chiar și în prezent aceste state se află în
căutarea autonomiei, dovedind, într -un mod expresiv, tendința de apropiere
și consolidare a relațiilor cu actorii occidentali, ceea ce impulsionează
Kremlinul să țină ac este state cât mai mult în propria arie de influență.
Bazinul Mării Negre cuprinde câteva conflicte consacrate. Pe teritoriul
Geogiei, cele doup republici separatiste, Abhazia și Osetia de Sud, Republica
Moldova și tendința separatistă a Transnistriei, dis puta dintre Armenia și
Azerbaidjan în Nagorno -Karabah și, mai nou, conflictul din Ucraina.
Aceste entități separatiste, în prezent, nu sunt recunoscute ca state, dar
se afla sub controlul unor autorități distincte de cele ale statelor din care fac
parte de jure.
Chiar dacă au caracterul de conflicte înghețate, istoria recentă
demonstrază că acestea au tendința de a se reaprinde. De pildă, războiul
ruso-georgian din 2008 reprezintă o acțiune demonstrativă. Acest episod
poate fi descris ca fiind unul din epis oadele confruntărilor dintre Georgia și
Rusia. Acel an a reprezentant punctul culminant al unor încercări constante
ale georgienilor de a consolida relațiile cu actorii occidentali, concomitent cu
eforturile Moscovei de a -și menține influența, în special p e plan politic.87
Reușita lui Saakashvili din 2003 – ,,Revoluția trandafirilor” și
încercarea acestuia de a rămâne la putere și de a -și continua politica externă
pro-occidentală, în ciuda presiunilor Kremlinului, reprezintă unul din factorii
decisivi care a u dus la război. Ba mai mult, în următorul an, 2009, conflictul
87 Idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
53 din 117 ruso-georgian a cunoscut un nou episod de reescaladare, în contextul în care
oficiali ruși anunțau că Federația Rusă este pregătită să apere Osetia de Sud
și Abhazia împotriva agresiunii Georg iei.88
În această situație au avut loc câteva manevre militare de amploare, iar
militari ruși din toate categoriile de forțe armate s -au localizat în interiorul
provinciilor separatiste, dar și în jurul granișelor internaționale ale Georgiei,
iar ciocnirile armate au fost un pretext pentru reluarea operațiilor militare. Și
în prezent prezența militară ruseasă se află pe teritoriul național al Georgiei.
Militarizarea acestor regiuni merge în paralel cu lipsa monitorizării și
supravegherii internaționale. Dato rită dreptului de veto din ONU, Rusia se
opune extinderii mandatelor ONU și OSCE. S -a opus, de altfel și misiunii
ad-hoc de poliție care urma să fie dată Misiunii de Monitorizare a UE. În
sfârșit, Moscova are completă libertate de mișcare pe teritoriul cel or două
republici separatiste.
Încheierea acordului de încetare a focului nu a condus la finalul
tensiunilor din Georgia. De exemplu, în 2013 a început un proces de
demarcare a granițelor dintre Osetia de Sud și Georgia, prin instalarea unor
garduri din sâ rmă ghimpată de către trupele rusești, acțiune care s -a derulat
inclusiv pe parcursul escaladării crizei ucrainene.89
În 2014 această acțiune a fost extinsă și la nivelul Abhaziei, ceea ce a
condus la o serie de proteste stradale, fiind considerată o metodă ilegală de
reducere a teritoriului național al Georgiei.90
Ba mai mult, în noiembrie 2014, Rusia a încheiat un parteneriat
strategic cu Abhazia, ce prevede consolidarea cooperării dintre cei doi actori
în domeniul social, economic, umanitar, dar și în prob leme legate de politica
88 Idem
89Luke Coffey, The creeping Russian border in Georgia, Aljazeera, 27 iunie 2015,
http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2015/07 /creeping -russian -border -georgia -south -Osetiaia –
abkhazia -150722111452829.html , accesat la 13.07.2018
90 https://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii /rolul_UE_in_gestionarea_conflictelor_inghetate_din_vecinatate.pdf ,
accesat la 13.07.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
54 din 117 externă, securitate și apărare.91 Acordul a fost condamnat de către
comunitatea internațională, NATO și UE, iar Georgia a avertizat că această
faptă reprezintă un pas către anexarea provinciei.92 În luna martie a anului
2015, a fost s emnat un acord asemănător cu Osetia de Sud.93
Toate aceste acțiuni arată menținerea unor relații foarte tensionate
între guvernul georgian și cel moscovit cât și ignoranța Kremlinului asupra
normelor internaționale privind integritatea teritorială și suzera nitatea
Georgiei printr -o continuă presiune în afacerile externe.
Georgia este considerată un exemplu unic de stat ex -sovietic care a
reușit să realizeze o tranziție prin mijloace pașnice către democrație, însoțită
de un sprijin consistent al populației și guvernului pentru integrarea
euroatlantică, aderarea la NATO și UE, constituind una dintre principalele
priorități în materie de politică externă.94
2.4.1 Aspecte geopolitice ale spațiului ex -sovietic
Pentru a înțelege situația din zilele noastre, situați e care vizează atât
Rusia cât și Marea Neagră, trebuie să facem un salt înapoi, în timp și să
recunoaștem punctul de pornire al marii dominații.
După destrămarea URSS, cea mai mare schimbare decurge din noua
configurație a frontierelor din zonă și din red ucerea drastică a litoralului
pontic al Rusiei, în sensul că aceasta mai deține un singur port important pe
fațada ei la Marea Neagră – Novorosiisk. Dacă luăm în considerare și
91 Delegation of the European Union to the United States, Statement on the signature of a „Treaty on
Alliance and Strategic Partnership” between the Russian Federatio n and Georgia’s Breakaway Region of
Abhazia”, http://www.euintheus.org/pressmedia/statement -on-the-signature -of-a-treaty -on-alliance -and-
strategic -partnershipbetween -the-russian -federation -and-georgias -breakaway -region -of-abkhazia/, accesat
la 22.07. 2018
92 „Putin strenghtens ties with Georgia breakaway region; Tbilisi protests ”, Reuters, 24 noiembrie 2014,
http://www.reuters.com/article/2014/11/24/usrussia -georgia -abkhazia -idUSKCN0J81KI20141124, accesat
la 30.09.2018
93 UK concern at Russia -South Osetiaia ʻ treatyʼ, 18 martie 2015, https://www.gov.uk/government/news/uk –
concern -at-russia -south -Osetiaia -treaty, accesat la 22.07.2018
94CIA World Factbook, URL: https://w ww.cia.gov/library/publications/the –
worldfactbook/geos/gg.html, accesat la 22.07.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
55 din 117 prezența altor actori importanți precum Turcia sau Ucraina, atunci situația
Rusiei contemporane în zona bazinului Mării Negre se încurcă. Aducând în
discuție Ucraina, este neapărat necesar să amintim și faptul că aceasta a
moștenit cele mai mari porturi sovietice la Marea Neagră, precum și cea mai
mare parte a fostei fâșii de litoral și a platoului continental ale URSS, lăsând
Rusia în dezavantaj.
Există o mare diferență între ce este și ceea ce își dorește Rusia să fie
în planul jocului de putere la nivel global. Determinarea acestei situații se
poate face, îndeosebi, din perspectiva ideilor fostului om politic și analist
americat Zbigniew Brezinski. Lansând sitagma de ,,superputere mondială
multilaterală”95, el aprecia că un stat , pentru a atinge acest statut, trebuie să
dețină o poziție de monopol în patru domenii decisive ale puter ii mondiale,
astfel: din punct de vedere militar să aibă o extindere mondială neegalată;
din punct de vedere economic să dețină poziții determinate privind
dezvoltarea mondială; din punct de vedere tehnologic să dețină întâietatea,
măcar pe câteva trepte a le inovației; din punct de vedere cultural să domine o
mare parte a lumii prin atracția pe care o exercită.
Analizând situația Rusiei prin această abordare pot fi trase câteva
concluzii cu privire la statutul ei de superputere:
– din punct de vedere militar , aceasta nu poate controla oceanele și
mările lumii, deși și -a dezvoltat forțele navale militare la un nivel
ridicat de credibilitate. Mai mult, Rusia nu poate controla din punct de
vedere militar nici continentul european și nici cel asiatic, deși și -a
construit forțe de uscat destul de bine dezvoltate calitativ și cantitativ.
Ea nu are suficiente baze militare avansate ori dispuse pe poziții cheie,
care să -i permită aceasta. Rusia posedă în schimb arsenale nucleare
bine dezvoltate și o tehnologie cosmică ce îi permit să amenințe
95 Zbigniew Brezinski, Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale geostrategice , Ed.
Univers Enciclopedic, București, 2000
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
56 din 117 interesele vitale ale oricărei superputeri sau mari puteri de pe glob. De
asemenea, aceasta mai dispune de o capacitate aeriană, ofensivă și
defensivă, cu o mare forță de reacție și disuasiune, pentru orice putere
care i -ar putea amenința îndeosebi integritatea și apoi interesele;
– din punct de vedere economic, Rusia nu a fost și nu este o superputere
și nici chiar o mare putere. Este una dintre dimensiunile în care nu a
excelat niciodată. În prezent, în această sferă ea are o mare capacitate
de absorbție a investițiilor străinem fiind în curs de modernizare a
infrastructurii sale economice;
– din punct de vedere tehnologic posedă capabilități adecvate,
corespunzătoare înaltelor tehnologii, având în veddere faptul că are o
dezvoltată infrastructură, necesară exploatării spațiului cosmic,
producerii unor armamente sofisticate și performante, producerii unei
largi game de aparatură și mijloace necesale dezvoltării sale
economice. Faptul că ea nu domină ferm, nici unul dintre sectoarele de
vârf ale economiei mondiale de mâine, nereușind să se impună în fața
SUA, Japoniei, Germaniei sau Franței, din acest punct de vedere,
demonstrează că Rusia, totuși, nu este o superputere în acest domeniu
atât de important al progresului social -economic.
Rusia și -a extins, într -un mod accelerat și neconsistent sffera sa de
influență, iar la un moment dat a realizat că în afară de efortul militar de a o
susține nu mai posedă altceva. Prin urmare, într -o lume din ce în ce mai
conștientizată, singurul său ar gument a rămas forța, o forță construită prin
afectarea nivelului de trai și de civilizație al propriului popor. Ultimul
deceniu a demonstrat acest lucru, iar argumentul forte l -a reprezentat și
viteza cu care fostele republici unionale s -au desprins de fo sta uniune.
Apariția unui așa -zis ,,cordon geopolitic” între Rusia și Europa
Occidentală a împin s-o mai mult în planul asiatic. Orientarea tot mai
accentuată a Ucrainei către Uniunea Europeană și NATO a produs reacții
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
57 din 117 contradictorii la Kremlin, care a lua t o atitudine din ce în ce mai radicală
față de Kiev. Lucrurile nu stau mai bine nici în zona caucaziană, în cea a
Mării Caspice și cea a Asiei Centrale. Practic, frontiera Rusiei a fost împinsă
către nord. Statele din zonă controlează cantități uriașe de resurse energetice
și minerale, aici făcându -se simțită prezența marile companii transnaționale
și forțe militare ale SUA, adversarul nedeclarat al Rusiei.
Toate aceste elemente se circumscriu unei crize de natură ex -sovietică a
statului rus, care se găse ște într -o mare dilemă: să continue eforturile pentru
reașezarea în limitele sale istorice ori să se orienteze către interior, pentru
consolidare, dezvoltare economică și ridicarea standardului de civilizație a
propriului popor.
Sub aspect geopolitic, îns ă, Rusia, rămâne ceea ce a fost de secole – o
mare putere euroasiatică, ale cărei interese se regăsesc simultan atât în
Europa cât și în Asia și, așa cum afirma Alexandru Ruțkoi, fostul
vicepreședinte al Rusiei, în 1994: ,, dacă privim la situarea geopoliti că a țării
noastre, devide evident că Rusia reprezintă singurul pod între Europa și
Asia. Cine devine stăpânul acestui spațiu va deveni stăpânul lumii. ”96
Oricum, Marea Neagră, din punctul nostru de vedere, este sortită să fie
,,focarul” unor seisme geopoli tice, în condițiile în care, după ani de uitare,
această regiune reapare în atenția geopoliticienilor și a geostrategilor, grație
revigorării fenomenului sincronismului balcano -caucazian. Aceste două părți
ale lumii se întâlnesc și se întrepătrund astfel – identitatea continentală cu
cea maritimă, cea etnică cu cea confesională, cea europeană cu cea asiatică.
96 L`Espresso, 15 iulie 1994, interviu dat de Alexandru Ruțkoi
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
58 din 117 2.4.2 Evoluția relațiilor dintre Uniunea Europeană și Rusia asupra
securității europene
În evoluția lor, relațiile dintre Uniunea Europeană și Rus ia au fost
structurate în trei faze considerabile, faze care au un impact specific asupra
realizării securității europene.
În anul 1991 ia naștere prima fază, moment în care emergența noii
Rusii, a cărei imagine nu ar avea decât foarte puțină legătură cu f osta URSS,
nu putea lăsa indiferentă Uniunea Europeană, antrenată într -un proces de
integrare substanțială, prin negocieri și intrarea în vigoare a Tratatului de la
Maastricht.
Uniunea Europeană emite degrabă programul de asistență TACIS –
Technical Assiis tance for the Commonwealth of Independent States și în
1991 înființează la Moscova un birou de reprezentare.97
Cea de -a doua fază semnificativă a relațiilor dintre UE și Rusia o
reprezintă semnarea, în 1994, a Acordului de Parteneriat și Cooperare la
Summit -ul european de la Corfu. Cu alte cuvinte, acest Acord intră în
vigoare în decembrie 1997 prin ratificarea sa de către Parlamentul Federației
Ruse și avea o durată de 10 ani.
Acest Tratat dădea un nou avânt dialogului politic și încadra relațiile
dintre c ele două entități – UE și Rusia, într -un parteneriat echitabil.
În fața incertitudinilor politice și economice din Rusia anului 1998 – anul
unei crize financiare, și din 1999 – succesiunea lui Boris Elțîn, Uniunea
Europeană caută să stabilească liniile de cooperare pentru viitor.
Astfel, se adoptă Strategia comună a UE pentru Rusia în iunie 199998
care viza întărirea relațiilor dintre Rusia și Uniunea Europeană pe baza unui
97 Laurent Vinatier, Les relations UE -Russie: Moscou pose ses conditions, http://www.nostre –
europe.eu/fileadmin/IMG/pdf/Policypaper20 -fr.pdf , accesat la 24.07.2018
98 Strategie commune de l `Union europeenne, du 4 juin 1999, a l`egard de la Russie, http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ.do?uri=CELEX:31999E0414:FR:HTML , accesat la 24.07.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
59 din 117 parteneriat strategic. Totuși, acest instrument nu a avut urmările așteptate de
către cei implicați. Rusia a răspuns acestei inițiative a UE după câteva luni.99
La Summit -ul de la Sankt Petersburg din mai 2003, se caută
concilierea ambițiilor afirmate în cele două documente și se stabilesc patru
mari spații comune de cooperare, în domeniul economic; domeniul justiției
și al afacerilor interne; securității externe; cercetării, educației și culturii.
Ultima fază a relațiilor între Uniunea Europeană și Rusia este de actualitate
și ia naștere în 2007 și se continuă și astăzi.
Această etapă est e puternic marcată de extinderea UE spre Est, fapt ce
deschide o nouă eră între Uniunea Europeană și Rusia, ce pare că necesită
punerea în operă a noi mecanisme de cooperare. Ansamblul instrumentelor
de asistență dezvoltată din crsul deceniului 1990 până l a debutul anilor 2000,
ce trebuiau să permită integrarea țărilor candidate și să facă această lărgire
acceptabilă pentru Rusia nu mai corespunde pe deplin cu relațiile între UE și
Rusia așa cum au evoluat ele între timp.
Astăzi Rusia este un partener veci n cu Uniunea Europeană lărgită.
Configurația geografică și geopolitică s -a schimbat. Uniunea Europeană
perturbată prin punerea în discuție a Tratatului constituțional, se află la un
stadiu critic al istoriei sale. Ea reprezintă un gigant economic, și, așad ar, nu
poate rămâne un pitic politic. De aceea, UE trebuie să -și asume
responsabilități mai mari pe scena internațională. În acest scop, o relație mai
solidă cu aceastp putere în devenire care este Rusia facilitează progresele
politice ale Uniunii Europene , inclusiv în Planul Politicii Externe și de
Securitate Comună.
Este posibil ca o apropiere în acest domeniu de Rusia ar forța UE la
mai multă coerență și eforturi constructive, accelerând înfăptuirea unei
politici externe efective.
99 The Russian Federation Middle Term Strategy towards the European Union (2000 -2010),
http://www.eur.ru/eng/newer/user_eng.php?func=apage&id=53 , accesat la 2 7.07.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
60 din 117 Rusia actuală, în ceea ce o privește, înțelege destul de bine că o parte din
viitorul său se va juca, de asemenea, în cadrul unei relații reînnoite cu UE.
Cu alte cuvinte, se simte nevoia stabilirii unui nou parteneriat între
Rusia și UE.
Principala dificultate a unei relații fondate pe ideea unui nou
parteneriat strategic ține de locul rezervat al Rusiei de către UE. Într -adevăr,
relația între Uniunea Europeană și Rusia este marcată de o profundă
asimetrie.100 Astel, în timp ce Uniunea Europeană vorbește de o apropiere
sau de o convergență a normelor, mai ales în domeniul economic, în
realitate, pare a fi vorba de un proces de aliniere a legislației ruse cu cea a
UE.
În același fel, cooperarea în materie de justiție și afaceri interne constă
mai ales pentru Uniunea Europeană să c eară Rusiei să ratifice instrumentele
internaționale la carea ea este parte. Dacă pentru țările candidate la aderare
UE vine cu oferte tentante în ceea ce privește accesul la vasta piață a
finanțării europene, pentru Rusia nu se aplică acest model. În aces t context,
nu este de mirare că Rusia își exprimă insatisfacția în privința actualului
model de relații cu Uniunea Europeană și revendică un parteneriat fondat pe
egalitate între cele două. Pe de altă parte, Rusia dorește să fie asociată la
luarea deciziei în interiorul Uniunii Europene.
100 Unios europeenne – Russie: quelles relations?, http://extranet.senat.fr/rap/r06 -307/r06 -30724html ,
accesat la 27.07.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
61 din 117
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ: TRANSNISTRIA ȘI CRIMEEA
3.1 Evoluția conflictului transnistrean
Situațiile de criză, negestionate adecvat, se pot transforma în conflicte
armate de cele mai multe ori, acestea luând di ferite forme de manifestare,
intrastatale și interstatale. În ultimii ani, comunitatea internațională a adoptat
o atitudine fermă față de majoritatea conflictelor armate încercând să le
prevină și, la nevoie, să le soluționeze prin intervenție militară sub mandat
ONU și OSCE.101
Conflictul asupra regiunii transnistrene datează de la sfârșitul Uniunii
Sovietice și de la crearea unui stat moldovenesc independent: separatiștii din
regiunea transnistreană au luptat un război scurt cu forțele armate din
Republica Moldova.102 Evenimentele au condus la încetarea focului, prin
intermediul unei medieri rusești, și la crearea unui stat cvasi -independent sau
de facto din regiunea transnistreană. Altfel spus, Transnistria și -a declarat
independența față de Chișinău și s -a plasat sub protecția militară a Rusiei.
Conflictul ce a urmat ,,a fost tipic pentru ceea ce a ajuns să însemne un
,,conflict înghețat”: – escaladarea militară – intervenție externă – încetarea
focului sub auspiciile trupelor de menținere a păcii (rusești) – mini-crize
provocate periodic între cele două entități.”103
101 Petre Duțu, Managementul situațiilor de criză și preve nirea conflictelor armate , Ed. Universității
Nationale de Apărare ,,Carol I”, București, 2013
102https://jurispruden tacedo.com/Ilascu -si-altii-c.-Moldovei -si-Rusiei -Jurisdictia -in-regiunea –
Transnistreana/Toate -paginile.html , accesat la 10.08.2018
103 Transnistria Evoluția unui conflict înghețat și perspective de soluționare, Insitutul ,,Ovidiu Șincai”,
București, 2005, p .3, http://www.fisd.ro/PDF/mater_noi/Raport_Transnistria.pdf , accesat la 10.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
62 din 117 Escaladarea militară a avut loc în anul 1992. Republica Moldova nu
avea încă dezvoltată o forță armată unitară, iar luptele au fost desfășurate cu
unități de poliție, fiind depășite atât numeric, cât și din punct de vedere al
dotării. Acest conflict armat se încheie la 21 iulie 1992 cu o convenție
semnată de Boris Elțîn – Președintele Rusiei și Mircea Snegur – primul
Președinte al Republicii Moldova.104 Prin acest acord s -a înființat o Comisie
Unifi cată de Control, formată din reprezentanți ai Chișinăului, Tiraspolului,
Federației Ruse și OSCE, care avea menirea de a deține controlul efectiv
aspura zonei de securitate, adică asupra localităților în care s -au desfășurat
confruntări violente.105
Comisia avea responsabilitatea de a identifica și soluționa potențialele
conflicte. Prin modul de luare al deciziilor la nivelul Comisiei, Rusia putea
folosi consensul ca pe un instrument și ca pe o pârghie importantă pentru
influențarea deciziilor.
Acesta este unul dintre motivele pentru care Moldova nu a putut
obține eliminarea forțelor armate din Transnistria, contrar prevederilor
acordului semnat în 1992.
Status quo -ul a rămas relativ constant, din 1992, consolindându -se în
timp pentru a servi interesele uno r grupări de interese puternice din
Republica Moldova și regiunea transnistreană, precum și din Ucraina și
Rusia.
Cea de -a doua etapă a conflictului se creionează în 1994, prin
semnarea unei declarații comune între Mircea Snegur și Igor Smirnov,
contrasem nată de reprezentantul OSCE și de un reprezentant al președinției
ruse. Valențele strict militare și acordurile semnate pentru încetarea focului
104 https://www.activenews.ro/stiri -basarabia/2 -martie -1992 -26-de-ani-de-la-inceputul -razboiului -romano –
rus-din-Transnistria -130830 , accesat la 10.08.2018
105 Ibidem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
63 din 117 și menținerea păcii s -au extins începând cu 1994. 106 Astfel, sunt atinse
chestiuni juridice și constituționale p rivind statul de facto Transnistria în
cadrul Moldovei și stabilirea unui sistem de garanții reciproce împotriva
întoarcerii la o stare conflictuală.
În noiembrie 2001, la Moscova, a fost semnat Tratatul de prietenie și
cooperare dintre Republica Moldova și Federația Rusă107, în care și -au găsit
reflectarea chestiuni de principii precum condamnarea directă a
separatismului, atașamentul față de principiile dreptului internațional,
respectării reciproce a suveranității, independenței și integrității teritorial e,
făcându -se referire în cadrul separat la soluționarea problemei transnistrene
în baza respectării suveranității și integrității teritoriale a Republicii
Moldova.
3.2 Tentativele de soluționare a conflictului
În 2002 -2003 a fost identificat ă, ca solu ție viabilă a conflictului,
federalizarea Republicii Moldova. Unul dintre planuri a fost propus de
OSCE în iulie 2002, axat pe criteriile federalismului occidental:
proporționalitatea în reprezentarea la centru, egalitate între părți.
Deși această perspec tivă avea la bază orientări vestice, soluția
prevedea o influență tacită rusească, inclusă și acceptată de statele europene
din OSCE.
Planul ,,Principii de Bază ale structurii de stat a Statului Unificat”108,
plan de federalizare inițiat de Dimitri Kozak di n partea Rusiei, presupunea
un proiect de reconstrucție, propus direct Moldovei, fără acord OSCE. Acest
106https://www.punctulcritic.ro/drd -george%E2%80%91dorinel -dumitru -de-la-sfarsitul -razboiului -rece-
pana -astazi.html , accesat la 11.08.2018
107DOGOVOR o druzhbe i sotrudnichestve mezh du Rossiyskoy Federatsiyey i Respublikoy Moldova –
Acord de Prietenie și Cooperare între Federația Rusă și Republica Moldova,
http://www.regione.taa.it/biblioteca/n ormativa/bilaterali/Russia%20Moldova.pdf , accesat la 11.08.2018
108 ***Memorandumul Kozak, 2003, http://www.regnum.ru/news/458547.html , accesat la 11.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
64 din 117 plan viza o federație asimetrică, Transnistria având statut inegal față de
Basarabia.
Aceasta avea la bază concepția sovietică a federalismului,
transp unerea lui, ,,putând genera o confederație cu tendință dezagregativă, de
vreme ce două dintre părți – Transnistria și Autonomia Găgăuză – căpătau
dreptul la referendum pentru a stabili dacă mai doresc sau nu să aparțină
Republicii Moldova și drept de veto asupra chestiunilor de politică internă
sau externă care ar fi contravenit intereselor lor”.109
Kozak implica trei tipuri de competențe: ale federației, ale părților
componente și ale părților reunite.
Opoziția SUA și OSCE a venit în direcția prevederilor mi litare și a
garanțiilor. Din perspectiva occidentală, direcțiile planului de federalizare
rus nu înlăturau pericolul secesiunii Transnistriei și Autonomiei Găgăuze.110
Totuși, planul propus de Rusia nu prevedea soluționarea conflictului,
ci menținerea unei stări conflictuale.
Așadar planul a antrenat intervenția diplomatică din partea statelor UE
și a SUA, determinând nesemnarea memorandumului, iar Moldova a amânat
momentul chestiunii transnistrene. Dar Memorandumul Kozak nu a fost
singura inițiativă a Rusi ei în privința Transnistriei.
În 2004, Stanislav Belkovski venea cu propunerea ca, în schimbul
recunoașterii independenței Transnistriei, Rusia acceptă reunificarea
Basarabiei cu România, dar planul conținea mai multe capcane, creând
probleme României în procesul de integrare europeană, prin integrarea unui
teritoriu instabil cu o administrație de tip post -sovietic. 111
În al doilea rând, proclamarea unui stat transnistrean independent, ar fi
adus NATO și UE în vecinătatea unui nou Kaliningrad.
109 Transnistria Evoluția unui conflict înghețat și perspective de soluționare , Institutul ,,Ovidiu Șincai”, p.6
110 https://adevarul.ro/moldova/politica/voronin -explica -refuzat -2003 -federalizarea -tarii-transnistria -era-sa-
si-declare -independenta -doua -zi-1_5a82956cdf52022f757cd84b/index.html , accesat la 12.08.2018
111https://www.revista22.ro/proiectul -belkovski -transnistria -contra -basarabia -977.html , accesat la
12.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
65 din 117 În urma Me morandumului de la Meseberg, între Germania și Rusia,
din iunie 2010, se exercită o presiune externă pentru a căuta o soluționare
politică ,,corectă” a acestui conflict.
În septembrie 2011, părțile au convenit să reia reuniunile oficiale în
formatul 5+2, pentru prima dată din 2006. Acest memorandum reprezintă o
nouă dinamică în eforturile de soluționare a conflictului.
O soluționare rapidă nu este de așteptat. Situația a devenit evidentă în
cursul negocierilor din cadrul Memorandumului Meseberg care a rel evat
diferențe fundamentale între părțile implicate în negocierile din formatul
5+2.
Deși rolul principal al conflictului tranistrean a fost acela de a constitui
o pârghie de influențare a Moldovei, ulterior transformată într -un instrument
rusesc de gesti onare a echilibrului de politică externă ale României, de
stopare a evoluției NATO spre est, având efecte chiar în relația globală SUA
– Rusia.112
3.2.1 Implicarea Uniunii Europene
Interesul UE în conflictul transnistrean a fost determinat de evoluția a
trei factori.
Primul factor îl reprezintă elaborarea unei politici pentru o ,,Europă
lărgită” în care Uniunea Europeană ar fi mai activă în soluționarea crizelor.
Cel de -al doilea factor îl reprezintă lansarea de către Uniunea
Europeană a primelor operațiu ni de gestionare civilă și militară a crizelor în
Bosnia, Macedonia și Congo, confirmându -se astfel capacitatea operațională
a UE de a contribui direct la gestionarea crizelor și statutul uniunii de actor
în domeniul securității.
112 https://adevarul.ro/moldova/politica/conflictul -transnistrean -trecut -prezent -viitor -comentariu -octavian –
Tacu -1_58b7d4875ab6550cb8f4a99f/index.html , accesat la 13.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
66 din 117 Ultimul factor este reprez entat de neretragerea trupelor ruse din
Transnistria până la finele anului 2002, conform prevederilor OSCE de la
Istanbul113, care a arătat că UE nu poate conta pe alte state atunci când
securitatea zonei de graniță a uniunii este afectată.
Altfel spus, dacă Uniunea dorește să aibă vecini stabili , democratici,
viabili și prosperi, atunci trebuie să se implice direct în atingerea acestor
obiective.
Faptul că trupele ruse din Transnistria nu s -au retras, a demonstrat UE
că trebuiesc întreprinse acțiuni mai larg i în cadrul OSCE.
UE nu este implicată în formatul de negocieri, dar este un actor a cărui
opinie este inluențată, vizând să destructureze grupurile economice, politice
și sociale care au făcut posibil acest conflict înghețat, precum și stoparea
traficului ilicit și a contr abandei.
UE consideră legitim punctul de vedere al Rusiei în legătură cu
retragerea trupelor din Transnistria, care, reprezintă trupe de menținere a
păcii.
Măsurile luate de UE pentru a contribui la soluționarea conflictului
transnistrean sunt limitate și insuficiente, deoarece Moldova trebuie să
promoveze, pe lângă instituțiile UE, necesitatea de a întreprinde și alte
măsuri prin care UE ar putea contribui la stabilizarea vecinătății sale.
Acțiunea de implicare a UE în reglementarea problemei transnistrene a
fost favorizată de interesul UE în eliminarea riscurilor de securitate ce
proliferează în condițiile instabilității cauzată de regiunea transnistreană. UE
este singurul actor ce deține întregul spectru de capacități economice,
politice și de securitate necesare susținerii unei rezolvări pe termen lung a
conflictului.
113,,OSCE Istanbul summit Declarations”, 19 November 1999,
https://www.cvce.eu/en/obj/osce_summit_declaration_istanbul_18_and_19_november _1999 -en-058e63bb –
8157 -4a3f-8977 -d4be3a9a661b.html , accesat la 13.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
67 din 117 3.2.2 Implicarea OSCE
Perspectiva Caucazului depinde de interacțiunea dintre jucătorii
externi, jucători care au interese specifice în Caucaz, în special Rusia,
Turcia, Iran, UE și, desigur , Statele Unite.
Reconstrucția CSI (Commonwealth of Indepen dent States – Armenia,
Belarus, Kazakhstan, Kyrgystan, Moldova, Rusia, Tadjikistan,
Turkmenistan, Ucraina și Uzbekistan) amintește de pretențiile vechi ale
Rusiei, cu atât mai mult cu cât asupra CS I încă mai plutește o nebuloasă, iar
dezvoltarea acestei comunități este într -o fază incipientă, dar pe termen lung,
situația este destul de incertă.114
Republica Moldova a devenit stat participant al OSC ca stat succesor
al URSS semnând, în 1992, Actul Fina l de la Helsinki din 1975 și Carta de
la Paris pentru o nouă Europă , în 1990 , asumându -și toate angajamentele
convenite până atunci în cadrul procesului european general.
Mandatul misiunii OSCE din Moldova are drept scop, începând cu 4
februarie 1993 ,,să faciliteze realizarea unei reglementări de durată,
cuprinzătoare a conflictului în toate aspectele sale […], bazată pe
consolidarea independenței suveranitățoo Republicii Moldova în granițele
sale actuale și a integrității sale teritoriale și o înțeleger e referitoare la un
statut special pentru regiunea transnistreană”.115
Medierea conflictului transnistrean de către OSCE nu s -a dovedit a fi
conform așteptărilor, deoarece s -a reușit doar reducerea armamentului și a
trupelor Federației Ruse, dar nu și respec tarea termenelor succesive
privitoare la retragerea totală a acestora din Transnistria.
114 Paul Dănuț Duță, Teodor Frunzeti, Ion Panai, Operațiuni și misiuni OSCE Studiu de caz: Moldova ,
Editura Tehnomedia, Sibiu, 2008
115 ,,Threat perceptions in the OSCE area ”, wwww.osce .org/documents/MM/1993/02/4312_en.pdf, accesat
la 13.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
68 din 117 În iulie 2002, cu ocazia negocierilor de la Kiev dintre Chișinău și
Tiraspol, a fost prezentat Planul OSCE116 de transformare a Republicii
Moldova într -o federație de ,,e ntități statale”, cu constituțiile și legile lor
proprii, vizându -se, pe lângă Transnistria și regiunea autonomă Găgăuzia.
Se avea în vedere o delimitare a competențelor, guvernului revenindu –
i prerogativele din sfera politicii externe, apărării și securi tății și, potrivit
documentului OSCE, armata Republicii Moldova și forțele militare ale
Transnistriei urmau să se unifice în viitor.
Conform Planului OSCE, noul parlament federal trebuia să fie
bicameral: ,,Camera legislatorilor” și ,,Camera reprezentanțil or”, iar pe
teritoriul federației să circule o singură monedă – leul moldovenesc, iar
taxele vamale din interiorul său, abolite.
Planul OSCE de federalizare al Republicii Moldova este impracticabil
din următoarele puncte de vedere: planui contravine Consti tuției Republicii
Moldova, mandatului OSCE și programului partidului de guvernământ,
deoarece Art. 1 din Contituția Republicii Moldova stipulează că ,,Republica
Moldova este un stat suveran, independent, militar și indivizibil”117,
mandatul OSCE nu prevede s chimbarea statutului juridic șii politic al
statului moldovenesc pe plan intern și internațional, în al doilea rând,
amendarea constituției unui stat independent și divizarea acestuia exclusiv pe
criterii etnice e de natură să instituie un precedent pericu los pentru
reglementarea de către comunitatea internațională a unor conflicte similare.
Consecințele acestui plan ar fi mai degrabăfavorizarea tensiunilor
inter-etnice și destabilizarea politică în regiune, cu consecințe previzibile în
ceea ce privește cre șterea traficului ilegal de arme droguri, persoane, bani și
imigrație clandestină către Europa Centrală și de Vest.
116 ,,Draft Agreement on the Basis of Relations between the Republic of Moldova and Transnistria”, 2 July
2002, www.adept.md , accesat la 23.08.2018
117https://vox.publika.md/politica/republica -moldova -este-un-stat-suveran -si-independent -unitar -si-
indivizibil -509027.html , accesat la 23.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
69 din 117
3.2.3 Implicarea Federației Ruse
Partidul Comunist, până în 2001, a câștigat alegerile din Republica
Moldova având o platformă electorală pro-rusă și ant -occidentală și avea
drept țel aderarea statului moldovenesc la Uniunea Rusia -Belarus.
Chiar dacă alegerile din martie 2005 au fost câștigate de același partid,
lucrurile au stat puțin altfel. Atunci a intervenit un așa -zis moment de
cotitu ră pentru aderarea strategică a Chișinăului prin apariția documentului
denumit informal Memorandumul Kozak, planul rusesc de soluționare a
conflictului transnistrean.
Memorandumul privind principiile de bază ale structurilor oficiale ale
statului unificat118 abordază soluția planului OSCE de federalizare a
Republicii Moldova în granițele sale din 1990. Principiile politice evocate
vizau caracterul unitar și democratic, demilitarizat și neutru al noului stat
care ar avea în componența sa federală doi subiecți cărora li se recunoșteau
prerogativele și însemnările oficiale. Limba moldovenească urma să devină
,,limbă de stat”, în timp ce, conform terminologiei Memorandumului Kozak,
limba rusă căpăta statutul de ,,limbă oficială”.
Celor doi subiecți ai Federației li se dădea dreptul de secesiune, prin
referendum, la nivelul teritoriului entității în cauză, în cazul în care
,,Republica Federală Moldova” decidea să se unească cu un alt stat, își
pierdea calitatea de subiect de drept internațional.119
Principalele ins tituții federale urmau să fie Președinția, Parlamentul și
Curtea Constituțională.120 Parlametul avea o structură bicamerală: Senatul
compus dintr -un număr de 26 de membri – 9 din Republica Moldovenească
118 https://www.aesgs.ro/trecutul -si-perspectiva -unui-conflict -inghetat/ , accesat la 23.08.2018
119 Carola Ioana Frey, Strategii de analiză a conflictelor contempor ate – cazul conflictelor înghețate din
spațiul post -sovietic UNAp, București, 2017, p. 78
120 https://www.aesgs.ro/trecutul -si-perspectiva -unui-conflict -inghetat/ , accesat l a 23.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
70 din 117 Nistreană, 4 din Găgăuzia și 13 provenind din camera le gislativă inferioară,
și Camera Reprezentanților, numărând 71 de aleși la nivel federal.121
Senatul avea competență extinsă, putând respinge orice proiect
legislativ referitor la Federație, fapt cu potențiale consecințe grave în
condițiile în care subiecții Federației aveau 50% din voturi. Curtea
Constituțională prezerva, la rândul său, drepturi de reprezentare excesive
pentru cei doi subiecți – din cei 11 membri, patru erau din partea
Transnistriei, unul din partea autonomiei găgăuze, iar restul de șase, di n
partea Camerei Reprezentanților.
Oricum, unii analiști nu s -au ferit să eticheteze ,,Memorandumul
Kozak” drept un instrument al ,,transnistrizării” în Republica Moldova, din
cauza lipsei unei delimitări clare de competențe între centrul politic federal și
cei doi subiecți, a căror suprareprezentare genera o disproporție politică
inechitabilă.122
Totodată, documentul era însoțit de garanții neclare și incomplete de
securitate, ceea ce conferea trupelor rusești dreptul de a supraveghea, în
calitate de trupe de menținere a păcii, implementarea prevederilor de
securitate ale Memorandumului cu un ,,întâmplător” număr de 2000 de
militar, în timp ce angajamentele de retragere erau destul de vagi.
Memorandumul Kozak propunea, așadar, un exemplu de federație
asime trică în care drepturile viitorilor subiecți ai federației – Transnistria și
Găgăuzia, tindeau să depășească drepturile centrului federal – Chișinău, ceea
ce era o chestiune considerată inacceptabilă de către președintele Vladimir
Voronin, care a și respin s mai târziu ideea.
Dacă s -ar fi aplicat Memorandumul Kozak, atunci ar fi apărut
următoarele probleme:
121 Idem
122 Idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
71 din 117 – s-ar fi creat o federație asimetrică în care subiecții federației aveau
dreptul la secesiune;
– conferea o autonomie deplină și nelimitată pentru Tr ansnistria și
Găgăguzia în rezolvarea problemelor specifice, pe baza legilor și actelor lor,
și a funcționării instituțiilor lor independente la putere, în timp ce pe
,,teritoriul federal” aceste probleme urmau a fi rezolvate numai pe baza
legilor federale , adoptate de Senat;
– atribuia competențe subiecților federației, respectiv Transnistria și
Găgăuzia, în ceea ce privește relațiile de proprietate și condițiile de
privatizare;
– exercitarea atribuțiilor de către regimul separatist nistrean se realiza,
până la confirmarea legislativă a legalității structurilor puterii executive
curente a Tiraspolului, în conformitate cu legislația curentă;
– urmau să lipsească o serie de proceduri de mediere în cazul apariției
unor conflicte între centrul federal și su biecți;
– sporeau atribuțiile organelor puterii de stat al subiecților federației în
rezolvarea unor probleme, în raport cu cele delegate centrului federal;
-crea condiții pentru păstrarea formațiunilor militare neconstituționale,
respectiv cele nistren e, în perioada demilitarizării Republicii Moldova;
– Senatul Republicii Moldova, cu atribuții în confirmarea Guvernului
feneral, a componenței Curții Supreme de Justiție și a Curții Constituționale,
ar fi fost format din 26 de senatori dintre care 9 urmau a fi reprezentanți ai
Tiraspolului;
– creșterea importanței Grupului Operativ de Trupe Ruse (GOTR) din
Transnistria în calitate de forță internațională de menținere a păcii și
garantare a inviolabilității statului federal în condițiile demilitarizării
Republicii Moldova.123
123 Idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
72 din 117 3.3 Relațiile Uniunii Europene și Rusia în cadrul conflictului din
Transnistria
Conflictul transnistrean a izbucnit ca o problemă internă a Republicii
Moldova, conducerea de atunci făcând eforturi mari să aplaneze situația prin
mijoace interne precum Apelul Guvernnului Republicii Moldova către
locuitorii din raioanele de pe malul stâng al Nistrului, din 15 martie 1991,
prin care se spera că se va ajunge la încetarea focului.124
,,Transnistria este marea miză politică externă a Republicii Moldova,
cu reverberații în politica externă. Republica Moldova face un joc dublu:
joacă complet opus fațp de ce joacă Ucraina. Kievul și Chișinăul nu își
coordonează în niciun fel mișcările. Ucraina a ales o confruntare cu
Federația Rusă pentru a evita ,, donbatizarea” ei iar Republica Moldova a
intrat în negocieri cu Federația Rusă în ceea ce privește chiar și statutul
trupelor separatiste. E o strategie complet diferită.”125
Atitudinea UE față de problema conflictului transnistrean este una
ambiguă. Pe de o parte, UE este conștientă de riscurile legate de conflict și
dorește soluționarea lui cât mai rapidă. În același timp, tot UE nu dorește ca
problema conflictului să afecteze într -un fel sau altul relațiile sale cu
Federația Rusă, fără să să filtreze idee a că acest conflict ar putea fi rezolvat
în triunghiul UE -Moldova -Ucraina, evitând astfel o posibilă confruntare cu
Rusia.
Acest scop poate fi atins prin efortul coordonat al Uniunii Europene, al
Moldovei și al Ucrainei în direcția democratizării și decr iminalizării zonei de
est a Republicii Moldova, după care prezenâa militară a Rusiei s -ar
transforma într -o chestiune fără sens, inclusiv pentru administrația
moscovită.
124http://www.soros.md/files/publications/documents/Problema%transnistreana%si%integrare a%europeana
%a%Moldovei%Rolul%UE.pdf , accesat la 24.08.2018
125 http://fumn.eu/conflict -transnistria -republica -moldova -dan-dungaciu -e-cea-mai-mare -capcana -rusia -nu-
vrea-sa-anexeze -transnistria/ , accesat la 24.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
73 din 117 3.3.1 Poziția și direcțiile Rusiei
Odată cu evitarea strategică de unire cu Republica Moldova, conform
Memorandumului Kozak, Transnistria continuă să fie nerecunoscută de către
comunitatea internațională, ba chiar și de Chișinău.
Interesant este faptul că Rusia nu dprește ca Transnistria să devină
independentă, și, după cum afirmă și Dmit ri Danilov, ,,știm care este
strategia Federației Ruse – să mențină fostele republici sovietice în zona sa
de influență prin aceste conflicte separatiste, fără a recurge la recunoașterea
lor internațională”.126
3.4 Situația generată de conflictele din Ucrai na
Faptul că dorința de expansiune teritorială a Rusiei și obținerea
controlului asupra celei mai mari părți din resursa energetică a zonei a
început deja să devină realitate. Deși a anexat Crimeea, consider că nu se va
opri aici, având în vedere conflict ele pe care le -a inițiat în Ucraina și nu
numai, iar acele regiuni au de când să își proclame independența.
Trebuie să luăm în considerare și faptul că există riscul ca Rusia să
încerce alte acțiuni destabilizatoare în zonă, cu scopul de a câștiga control ul
asupra unor teritorii și crearea unor enclave cu populație pro -rusă.
În timpul tulburărilor civile pro -ruse din Ucraina din 2014, guvernele
mai multor țări au inițiat sancțiuni împotriva unor companii și a unor
persoane fizice din Rusia și Ucraina cons iderate ca fiind implicate direct în
destabilizarea situației din Ucraina. Au fost aprobate sancțiuni de către
Japonia, SUA, UE, Canada, Norvgia, Australia, Eleveția și de către alte țări
și organizații internaționale.
Sancțiuni internaționale împotriva Rusiei au avut loc în mai multe
etape și au fost aplicate la scurt timp după intervenția armată rusă în criza din
126https://www.historia.ro/sectiune/gen eral/articol/transnistria -rusia -isi-apara -rezervatia -sovietica , accesat la
24.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
74 din 117 Crimeea din februarie -martie 2014 și ca urmare a sprijinului Ruiei privind
declarația unilaterală de independență a Republicii Crimeea și ulte rior a
intrării Republicii Crimeea în Federația Rusă, și după escaladarea ulterioară
a situației din estul Ucrainei de către Rusia.
Măsurile luate au inclus înghețarea activelor și introducerea regimului
de vize pentru persoanele incluse în listele speci ale – UE și SUA, precum și
interdicția asupra unor companii și impunerea de sancțiuni pentru stoparea
relațiilor de afaceri cu persoanele fizice și organizațiile din liste.
După o perioadă de tensiuni oscilante și discuții despre un nou Război
Rece, Rusia și Occidentul ar putea ajunge curând la o surprinzătoare
împăcare, deoarece economia din zona euro suferă destul de mult, iar o parte
din vină o au și sancțiunile împotriva Rusiei. În plus, o altă importantă
consecință a fost deteriorarea relațiilor dintr e Est și Vest, până la cel mai
mare declin de la Războiul Rece încoace.
Principalul motiv pentru care sancțiunile reciproce dintre Rusia și
Occident ar putea lua sfârșit este ,,implozia” Ucrainei, putând duce la o
,,contaminare” financiară.127
3.4.1 Cauzel e crizei
Chestiunile legate de orientarea Ucrainei spre Rusia sau spre Vest, despre
naționalismul , uneori extrem din partea occ identală a țării versus mișcarea
pentru drepturile rusofonilor din sud si est, se îmbină cu nemulțumirile legate
de un regim pol itic semi -mafiot, corupt până la cel mai înalt nivel și disperat
că nu mai poate să se salveze altfel decât prin violență și cu sărăcia,
economia în picaj liber și alte probleme sociale.128
127 http://www.ziare.com/international/rusia/de -ce-europa -se-va-impaca-rapid -cu-rusia -1328407 , accesat la
25.08.2018
128 http://www.ziare.com/international/ucraina/de -ce-se-omoara -7-detalii -care-explica -razboiul -din-ucraina –
1283851 , accesat pe 25.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
75 din 117 O primă cauză ar fi problemele etnice și culturale din Ucraina –
divizarea statului din punct de vedere etnic dar și cultural). Totul ține de istoria
sa. 129
Astfel, părț ile Ucrainei de est și sud sunt rusofone și rusofile. Acest
lucru nu înseamnă neapărat faptul că toți de acolo sunt ruși (pentru că numai
17,3% din totalul populației sunt ruși), ci doar că, deși ucraineni, vorbesc fie
rusa ca prima limbă, fie un amestec de rusă și ucraineană.130 Ca un amă nunt
de culoare, Ianukovici a început să vorbească în ucraineană doar când a
candidat la președinția țării, în 2004, el fo losind rusa până atunci. În schimb,
vestul Ucrainei e puternic naționalist și anti -rus.131
Nu întâmplător, sudul și estul votează cu Viktor Ianukovici și cu Partidul
Regiunilor întotdeauna. Această diviziune etnică și culturală din Ucraina a adus
confli cte grave din 1991.132 Mulț i rusofoni au trecut de partea pro -occidentali lor,
părăsindu -l pe șeful stat ului, din cauza apariției numărului mare de morți.133
A doua cauză ar fi folosirea mijloacelor „murdare” de către regimul
politic . Guvernarea condusă de Ia nukovici ș i Partidul Regiunilor a radicalizat o
mare parte a societăț ii, întrucât a ,,tăiat” orice șansă nu doar pentru dialog, ci și
speranța că v or ceda puterea în mod corect.134
Ianukovici și ai s ăi nu sunt la prima încercare de a-și subordona statul
prin mijloace ilegale. În 2004, premierul și candidatul la președinț ie, Ianukovici
au frauda t pur și simplu alegerile ș i Ianukovici s -a declarat șef al statului.135
129https://www.activenews.ro/stiri/Culmea -nerusinarii -In-An-Centenar -la-Bucuresti -ucrainenii -fac-
declaratii -provocatoare -sustinand -ca-armata -romana -a-ocupat -teritoriul -ucrainean -in-Bucovina -in-1918 –
151625 , accesat la 25.08.2018
130 https://ro.wikipedia.org/wiki/Ucraina , accesat la 25.08.2015
131 http://www.ziare.com /international/ucraina/de -ce-se-omoara -7-detalii -care-explica -razboiul -din-ucraina –
1283851 , accesat la 25.08.2015
132 Idem
133 https://www.scribd.com/document/231037451/Cauze le-Crizei -Din-Urcraina , accesat la 25.08.2015
134https://www.timpul.md/articol/de -ce-se-omoara –7-detalii -care-explica -razboiul -din-ucraina –
55513.html?action=print , accesat la25.08.2015
135 http://www.ziare.com/international/ucraina/de -ce-se-omoara -7-detalii -care-explica -razboiul -din-ucraina –
1283851 , accesat la 25.08.2015
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
76 din 117 ,,Revoluția Portocalie ” de atunci și intervenț ia Occidentului, l -au făcut să
dea înapoi, astf el încâ t a fost ales Viktor Iușcenko.
Pro-rusul Ianukovici a revenit și a câști gat în 2010. De atunci, el și-a
consolidat puterea, zdrobind opoziția pe toate căile, inclusiv prin subjugarea
Justiției.136
Pentru început, principala amenințare la adresa sa, fosta șefă a
Guvernului – Iulia Timo șenko, a fost b ăgată în î nchisoare pentru submin area
economiei după un proces sumar, considerat ca fiind o înscenare de către
toate țările democratice și organizațiile internaț ionale de prestigiu, care se ocupa u
de apăr area drepturilor omului. Mai mult, Ianukovici și Partidul Regiunilor
au reușit să câștige ș i alegerile parlamentare din 2012, deși stăteau dezastruos în
sondaje și, în mod normal, ar fi trebuit să le piardă. Ei au recurs la șmecheria
schimbării sistemului, astfel încât 50% din locuri să fie alese nu prin vot pe
liste, ci uninominal.
De multe ori, Partidul Regiunilo r a trimis s ă candideze candidați aparent
independenți, pe care apoi i -a ,,cooptat ” și a reușit să facă o majoritate
parlamentară . De asemenea , practica de a cumpă ra voturi sau de a face altfel de
fraude e folosită pe larg de această formaț iune.137
O altă cauză a crizei din Ucraina este corupția înfricoșătoare la nivel
de stat. Puterea de acum din Ucraina este, de fapt, o alianță a oligarhilor cor upți,
care au pus mâna pe resursele statului în perioada postcomunistă, dintre care
cei mai mulți provin din zonele rusofone, însă există și mulți care vin din alte
regiuni. Chiar și familia Ianukovici e implicată î n afaceri dubioase, cel mai bun
exemplu f iind chiar fiul pre ședintelui, Oleksandr, care a reușit să strângă o avere
uriașă . Toate aceste lucruri sunt un factor de nemulțumire în rândurile
populaț iei.138
136 Idem
137 https://www.scribd.com/document/231037451/Cauzele -Crizei -Din-Urcraina , accesat la 25.08.2015
138 https://civitaspolitics.org/2016/03/03/criza -din-ucraina -dupa -doi-ani/, accesat la 25.08.2015
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
77 din 117 O a patra cauză ar putea fi prăbușirea economiei statului . Ucraina are
mari probleme economice , ceea ce e alt factor care generează nemulț umire.
Oficial, creșterea sa a fost de doar 0.3% în 2013, dar, în realitate, veniturile multor
ucrainieni au scăzut.
Corupția sufocantă, piața neagră , monopol urile ș i managamentul
dezastruos din partea statului au dus la o creș tere a tensiunii sociale, ceea ce e unul
din elementele radicalizării populației. 139
Mulți nu văd nicio speranță în administrația Ianukovici, ci doar î n
deschiderea spre Europa, care a fost stopată de refuzul acesteia de a semna acordul de
asociere cu Uniunea Europeana. În plus, nici bani nu sunt. Fondul Monetar
Interna țional a întrerupt programul de împrumut din cauza faptului că guvernul
ucrainean nu a respectat cea mai mare parte a punctelor convenite, așa că singura
sursă a devenit Ru sia, al cărei ajutor financiar vine însă cu niște condiții.140
A cincea cauză ar putea fi friza de „nazism”. Administrația lui
Ianukovici a tratat atât de prost protestele încât acestea au degenerat. Intervenția
brutală a forțelor de ordine împotriva mani festațiilor non -violen ță a dus la
vărsare de sâ nge, care i-au radicalizat pe oponenții săi. 141
Așa s -a ajuns la ciocnirile sângeroase – pur ș i simplu regimul nu mai are nimic
de pierdut decât lupta pentru propria supraviețuire. Țara e paralizată ,
protestat arii nu vor pleca, iar alegerile, care la începutul conflictului ar fi putut
rezova lucrurile, acum ar însemna în mod sigur dispariția politicii lui
Ianukovici și condamnarea sa și a acoliților săi.142
Împușcarea protestatarilor de către lunetiști e semnul că regimul e atât
de disperat să nu cadă, știind că va plăti, încât încearcă să -și zdrobească
139https://stirileprotv.ro/stiri/stirileprotv -special/9 -intrebari -despre -ucraina -pe-care-v-a-fost-rusine -sa-le-
formulati.html , accesat la 25.08.2015
140 https://www.cotidianul.ro/moldova -a-semnat -acordul -de-asociere -cu-ue/, accesat la 25.08.2015
141https://stirileprotv.ro/special/euromaidan -revolutia -care-si-a-luat-numele -de-la-un-hashtag -ucraina -a-fost-
in-strada -3-luni.html , accesat la 25.08.2015
142 http://www.ziare.com/international/ucraina/de -ce-se-omoara -7-detalii -care-explica -razboiul -din-ucraina –
1283851 , accesat la 25.08.2015
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
78 din 117 opoziția prin forță și să instaureze ceva ce nu poate fi altceva decât dictatura
militară. 143
O ultimă cauză este reprezentată de Rusia . Probabil că Viktor
Ianuk ovici ar fi cedat demult în fața protestatarilor, dacă nu ar fi avut sprijinul
Rusiei (lui Putin ), care se teme că țara ar putea cădea în sfera de influență
occidental . Acesta , nu doar că a sprijinit financiar regimul lui Ianukovici, dar a
și fost adeptu l unei reacții dure, fără compromis, fa ță de demonstranț i,
catalogarea tuturor drept ,,fasci ști” sau, încă din faza protestelor pașnice, a
definirii lor ca ,,încercare delovitură de stat ”, i-a radicalizat ș i mai mult pe
adversarii regimului de la Kiev.
Ceea ce a contat cel mai mult a fost , însă, suport ul Moscovei pentru
Ianukovici, chiar și atunci când au început să moară oameni. Daca ar fi fost
singur, Ianukovici nu ar fi îndrăznit niciodată să meargă atâ t de departe.144
3.4.2 Cronologia crizei din Ucrai na
Există, în mod vizibil, o rivalitate intre Occident și Rusia privind
chestiunea ucraineană. Această rivalitate a început în 2008, moment în care
Moscova a început să amenințe cu folosirea unui număr de posibile acțiuni
preventive ca răspuns la extinder ea propusă de NATO în regiunea Mării
Negre și a Caucazului. Contrările ruso -occidentale latente, generate de
desfășurarea sistemelor de apărare antirachetă americane și a celor de
supraveghere radar asociate în țări precum Polonia, Republica Cehă și Turcia
au fost amplificate de inițiativa lansată de NATO la Summit -ul din aprilie,
de la București, privind aderarea Ucrainei și a Georgiei la Alianță. La
vremea aceea, președintele Vladimir Putin a amenințat, într -un mod retoric,
integritatea teritorială a Ucra inei.
143 https://www.timpul.md/articol/de -ce-se-omoara –7-detalii -care-explica -razboiul -din-ucraina -55513.html ,
accesat la 26.08.2015
144 http://www.ziare.com/international/ucraina/de -ce-se-omoara -7-detalii -care-explica -razboiul -din-ucraina –
1283851 , accesat la 26.08.2015
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
79 din 117 În aprilie 2008, la Summit, Vladimir Putin arăta că Ucraina este un
,,stat foarte complicat”, care „[…] a dobândit suprafețe enorme din teritoriile
sale din est și sud în detrimentul Rusiei”, iar în „[…] sudul Ucrainei, există
pe de -a-ntregul nu mai ruși”.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov susține ideea lui Putin și,
într-un interviu acordat Bloomberg TV, afirma145:,,Din punctul meu de
vedere, totul a început mult mai devreme, în anii 1990, când NATO a stabilit
că – în pofida pofida tuturor d eclarațiilor despre sfârșitul Războiului Rece și
despre faptul că nicio parte nu l -a câștigat – Alianța se poate considera un
câștigător; dar în termeni practici, criza actuală a început, semințele acestei
crize au fost sădite în anul 2008, în aprilie, în timpul Summit -ului NATO de
la București, când liderii NATO au afirmat, în declarația finală, că Georgia și
Ucraina vor deveni membre ale Alianței”.
În evoluția evenimentelor de pe teritoriul Ucrainei, de la început până
la ora actuală, se pot desluși trei momente/faze: Euromaidanul, aprofundarea
protestelor în sud -estul Ucrainei și escaladarea.
Euromaidanul – Faza I : Criza din Ucraina s -a declanșat la 21
noiembrie 2013, odată cu protestele Euromaidan din Kiev. În acea zi,
parlamentul ucrainean nu a reușit s ă voteze legea privind eliberarea din
detenție a fostului prim -ministru ucrainean Iulia Timoșenko, eveniment care,
de facto, a condus la suspendarea negocierilor pentru semnarea Acordului de
asociere cu UE, negociat încă din 2007. În același timp, ex -preșe dintele
ucrainean Viktor Ianukovici a anunțat că dialogul cu Rusia a fost reluat. Ca
urmare, liderul partidului de opoziție Batkivșcina (Patria), Arseni Iațeniuk
(devenit, la 27 februarie 2014, prim -ministru interimar al Ucrainei), a
îndemnat, prin interme diul Twitter și Facebook, populația la proteste (pe
145 Denisa Miron, Ministrul rus de Externe: Criza din Ucraina a început la București , stiripesurse.ro, 16
mai 2014 , http://www.stiripesurse.ro/ministrul -rus-de-externe -criza -din-ucraina -a-inceput -la-bucuresti/ ,
accesat la 26.08.2015
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
80 din 117 care le -a numit „Euromaidan)”, declanșând astfel ample mișcări de stradă în
Ucraina.
Mișcarea Euromaidan s -a radicalizat după represiunea de la Kiev, din
noaptea de 30 noiembrie 2013, în care colaboratori ai forțelor speciale
ucrainene, înarmați cu mijloace ale detașamentului pentru destinații speciale
Berkut, aduse în Kiev din trei regiuni pro -ruse (Crimeea, Donețk și
Cernigov), au luat măsuri pentru a curăța zona de participanții la protest. Ca
urmare a acțiunilor de represiune, au fost rănite cel puțin 80 de persoane.
Campania a câștigat multă publicitate, evenimentele din 30 noiembrie 2013
constituind un punct de cotitură în protestele din Ucraina, care au mutat
accentul protestelor de la pro -europene l a anti -guvern.
În decembrie 2013, demonstrațiile contra lui Ianukovici au luat
amploare, concentrându -se în Piața Indepedendenței din Kiev, Maidan.
Protestatarii au ocupat primăria și Casa Sindicatelor din capitala ucraineană,
în confruntările cu forțele de ordine fiind rănite numeroase persoane.
Pe acest fond, în ianuarie 2014, parlamentul ucrainean a adoptat o
serie de legi menite a îngrădi dreptul la demonstrație; în același timp, au fost
înăsprite pedepsele cu închisoarea aplicate opozanților care ocu pă clădiri
guvernamentale. Măsurile dure la adresa demonstranților au dat naștere la un
nou val de proteste, iar în contrapartidă guvernul a intervenit împotriva
demonstranților cu unități speciale. La finele lunii ianuarie 2014, guvernul s –
a arătat dispus să renunțe la o parte din măsurile punitive adoptate contra
demonstranților, iar Rada (parlamentul ucrainean) a decis amnistierea
opozanților arestați, solicitând în schimb demonstranților să pună capăt
blocadelor pe străzi și eliberării clădirilor asedia te.
În februarie 2014, acțiunile forțelor de securitate contra
demonstranților au devenit din ce în ce mai brutale. La 20 februarie 2014,
violențele au escaladat în capitala ucraineană. Poliția a deschis focul asupra
demonstranților, iar 80 de persoane și -au pierdut viața.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
81 din 117 La 21 februarie 2014, guvernul și opoziția au început negocierile cu
medierea UE și Rusiei. Ianukovici a anunțat organizarea de alegeri anticipate
și revenirea la Constituția din 2004, care prevedea prerogative reduse pentru
președinte. Mulți opozanți nu au acceptat propunerile lui Ianukovici, cerând
demisia imediată a acestuia. Deși Vitali Kliciko, Oleg Tiagnibok și Arseni
Iațeniuk au ajuns la un compromis negociat cu Ianukovici, protestele de pe
Maidan au continuat.
Prima fază a crizei a durat până la 22 februarie 2014, când ex –
președintele Viktor Ianukovici a fost demis (sub acuzația de abuz de putere)
de Rada cu votul majorității (328 voturi „pentru” din 450 posibile) și a fugit,
refugiindu -se împreună cu familia și o serie de apropiaț i în Federația Rusă.
Totdată, Rada a decis organizarea de alegeri prezidențiale anticipate
pentru data de 25 mai 2014. În aceeași zi, Iulia Timoșenko, fost premier al
Ucrainei, a fost eliberată din închisoare, după doi ani și jumătate petrecuți
după grati i.
Caracteristica principală a acestei prime etape a crizei ucrainene este
caracterul intern al conflictelor, escaladarea violențelor în capitala Kiev și
încercările internaționale de mediere a conflictului, de a pune la masa
tratativelor părțile implicate .
Ce-a dea doua fază – Aprofundarea protestelor în sud -est: s-a
prefigurat o dată cu începerea protestelor din Sevastopol, la 23 februarie
2014, prin care demonstanții urmăreau „să declare loialitatea față de
Rusia”146.
Tot pe 23 februarie 2014, legislativu l de la Kiev l -a desemnat pe
Alexander Turcinov drept președinte interimar al Ucrainei, acesta anunțând
promovarea unei politici pro -occidentale. În aceeași zi, Rada de la Kiev a
146 Howard Amos, Ukraine crisis fuels secession calls in pro -Russian south , The Guardian, 23 februarie
2014 , http://www.theguardian.com/ world/2014/ feb/23/ukraine -crisis -secession -russian -crimea , accesat la
26.08.2015
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
82 din 117 decis să anuleze legea din 2012 privind principiul politicii limbii de stat147,
care a permis, în fiecare regiune, utilizarea altor oficiale limbi în afară de
limba ucraineană, în cazul în care o limbă este vorbită de cel puțin 10% din
populație.
Imediat, la 26 februarie 2014, noul guvern interimar a fost prezentat
de premierul Arsen i Iațeniuk, fiind votat de Rada pe 27 februarie 2014. Un
mandat de arestare a fost emis pe numele ex -președintelui Viktor Ianukovici,
sub acuzația de genocid.
În intervalul 27 -28 februarie 2014, bărbați înarmați pro -ruși au
început să ocupe clădiri importa nte (sediile guvernului și parlamentului,
printre altele) din capitala peninsulei Crimeei, Simferopol. Persoane
înarmate neidentificate, în uniforme de luptă, au apărut în preajma
principalelor aeroporturi Crimeea. La prima conferință de presă de la fuga î n
Rusia, ex -președintele Viktor Ianukovici a denunțat „lovitura de stat”,
insistând asupra statutului său legal de președinte al Ucrainei. Mii de tătari
crimeeni au început să demonstreze contra scindării Ucrainei, în timp ce
protestatarii pro -ruși cereau alipirea Crimeei la Rusia.
La 1 martie 2014, Duma (parlamentul rus) a aprobat cererea lui
Vladimir Putin de a folosi forța în Ucraina pentru „protejarea intereselor
Rusiei”. Mitinguri pro -ruse au loc în mai multe orașe ucrainene, inclusiv în
al doilea ora ș ca mărime al țării, Harkov. Barack Obama îi cere public lui
Putin să -și retragă forțele în baze.
Începând cu 1 martie 2014, persoane înarmate, în uniforme fără
însemne, au preluat controlul asupra unor puncte strategice din peninsula
crimeeană. În seara zilei de 2 martie 2014, abia -numitul comandant al
marinei ucrainene, amiralul Denis Berezovski, a dezertat, arătând că se
supune ordinelor auto -intitulatelor autorități pro -ruse din Crimeea. Forțele
147 Law of Ukraine No. 5029 -VI from July 3, 2012, about principles of the state language policy , http://cis –
legislation.com/document.fwx?rgn=53865 , accesat la 26.08.2015
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
83 din 117 navale nu l -au urmat, rămânând loiale Kievului. Imediat, procuratura
generală ucraineană l -a pus pe Berezovski sub acuzare pentru înaltă trădare.
La 4 martie 2014, Vladimir Putin a rupt tăcerea, susținând că bărbații
înarmați care asediau forțele ucrainene din Crimeea nu sunt trupe rusești, ci
forțe de auto -apărare autohtone.
La 6 martie 2014, parlamentul Crimeei a votat o declarație privind
alipirea la Federația Rusă, referendumul cu privire viitorul statut al Crimeei
fiind stabilit pentru data de 16 martie 2014. În pofida masivelor proteste din
occident, Rusia a anunțat la 7 martie 2014 că va sprijini Crimeea dacă
regiunea votează separarea de Ucraina. Ca reacție, pe 8 martie 2014, UE
(Franța) și SUA au amenințat Moscova cu sancțiuni.
La 12 martie 2014, Barack Obama s -a angajat să sprijine Ucraina, în
timpul u nei întâlniri pe care a avut -o cu prim -ministrul interimar Arseni
Iațeniuk la Casa Albă.
La 13 martie 2014, Rada a votat crearea unei Gărzi Naționale cu
efective de 60.000 de militari, cu misiunea de apărare a țării.
La 15 martie 2014, Moscova a respins, f olosind dreptul de veto, un
proiect de rezoluție a ONU care critica referendumul din Crimeea148.
La 16 martie 2014, a avut loc plebiscitul cu privire la viitorul
Crimeei. Rezultatele oficiale de la referendum arătau că 97% din alegători
sprijineau secesiune a Crimeei și alăturarea la Federația Rusă.
În contrapondere, la 17 martie 2014 UE și SUA au impus interdicții
de călătorie și înghețarea activelor pentru mai mulți oficiali din Rusia și
Ucraina.
La 18 martie 2014, președintele rus Vladimir Putin s -a adres at
Dumei, apărând acțiunile Moscovei în Crimeea, apoi a semnat un proiect de
148 UN Sec urity Council action on Crimea referendum blocked , UN News Centre, 15 martie 2014 ,
http://www.un.org/apps/news/story.asp?NewsID=47362 , accesat la 27.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
84 din 117 lege privind absorbirea peninsulei în Federația Rusă. La 20 martie, Duma de
Stat a ratificat tratatul privind alipirea Crimeii la Federația Rusă.
Această etapă a crizei din Ucrai na este caracterizată de
internaționalizarea conflictului, o dezvoltare deosebit de rapidă a acțiunilor,
o implicare puternică a Rusiei, coroborat cu o implicare foarte firavă, doar la
nivel declarativ, din partea UE, SUA sau NATO.
Ultima fază – Escaladare a, este cea de -a treia și este actuala fază a
crizei ucrainene demonstrează o escaladare a violenței în estul și sudul
Ucrainei (mai puțin). Evenimentele arată în mod clar o escaladare și
răspândire a conflictului în rândul civililor, care sunt din ce în c e mai forțați
să ia parte la acțiune . Pe de altă parte, etapa este caracterizată de un „dialog
al surzilor” între actorii principali (Rusia, SUA, NATO și UE), cu aplicarea
de sancțiuni de o parte și de cealaltă, mobilizarea de forțe armate în
vecinătatea U crainei, precum și implicarea în acțiuni specifice diplomației.
La 24 martie 2014, în contextul anexării Crimeei, Federația Rusă a
fost exclusă din grupul G8, contramandându -se și summit -ul care ar fi urmat
să aibă loc în iunie 2014, la Soci. Totodată, la ordinul președintelui interimar
Alexander Turcinov, trupele ucrainene au început retragerea din Crimeea.
La 27 martie 2014, ONU a condamnat alipirea Crimeei la Rusia149,
iar NATO a sistat colaborarea cu Moscova.
La 31 martie 2014, președintele rus Vladimir P utin a ordonat o
„retragere parțială” a trupelor ruse comasate la granița cu Ucraina.
La începutul lunii aprilie 2014, activiști pro -ruși au ocupat în forță
sedii administrative regionale din estul Ucrainei (în special, Donețk,
Lugansk și Harkov), solicit ând organizarea unui referendum pe tema
149 Resolution adopted by the Gene ral Assembly on 27 March 2014 [without reference to a Main Committee
(A/68/L.39 and Add.1)], 68/262. Territorial integrity of Ukraine , United Nations G eneral Assembly, United
NationsDocumentA/RES/68/262(2014), 1aprilie2014 ,http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&so
urce=web&cd=4&cad=rja&uact =8&ved=0CE ,FjD&url=http%3A%2F%2Fwww.refworld.org%2Fpdfid%2
F534502a14.pdf&ei=CGyVU7rxOuaf7ga2h4GoAw&usg=AFQ jCNGNPDyrPpClqdqQDO tK2Vkv5Gdesg ,
accesat la 27.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
85 din 117 separării de Ucraina. Autoritățile ucrainene au recâștigat controlul asupra
clădirilor guvernamentale din Harkov a doua zi.
La 12 aprilie 2014, militanți pro -ruși în uniforme de camuflaj au
ocupat sediile poliției și serviciului secret din Sloviansk, în estul Ucrainei. Și
în Kramatorsk și Donețk separatiștii au preluat controlul asupra cartierelor
generale ale poliției. Pe acest fond, la 15 aprilie 2014, președintele în
exercițiu al Ucrainei, Alexander Turcinov, a anu nțat începutul unei „operații
antiteroriste” impotriva separatiștilor pro -ruși, soldată cu morți și răniți.
La 17 aprilie 2014, în urma negocierilor de la Geneva, cu participarea
Ucrainei, Rusiei, UE și SUA, s -a convenit asupra unui acord privind „de –
escal adarea situației” din estul Ucrainei, prin dezarmarea grupărilor ilegale și
abandonarea sediilor administrative ocupate de separatiști. Acordul nu a avut
însă niciun efect în practică, ministrul rus de externe Serghei Lavrov acuzând
aproape imediat (21 apr ilie 2014) Kievul de ruperea angajamentului.
La 25 aprilie 2014, opt observatori militari internaționali ai
Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) au fost
reținuți de către separatiștii pro -ruși în apropierea orașului Sloviansk, sub
acuzația de a fi spioni.
La 1 mai 2014, separatiștii pro -ruși au ocupat sediul procuraturii din
Donețk, provocând ciocniri puternice cu forțele de poliție. Președintele
interimar Alexander Turcinov ordonă reluarea serviciului militar obligatoriu,
avertizâ nd că forțele militare ucrainene sunt în stare de „alertă de luptă
deplină”.
2 mai 2014 a marcat cea mai sângeroasă zi de la răsturnarea de la
putere a ex -președintelui Viktor Ianukovici. Nouă persoane și -au pierdut
viața în timpul unei ofensive militare contra separatiștilor la Sloviansk,
militanții pro -ruși doborând două elicoptere de război ucrainene. Pe străzile
orașului Odesa au fost ucise peste 40 de persoane.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
86 din 117 La 7 mai 2014, într -o schimbare evidentă în abordarea rusă,
președintele Putin a cerut ca referendumurile din estul Ucrainei să fie
amânate „pentru a încuraja dialogul”. El a arătat de asemenea că alegerile
prezidențiale din Ucraina programate pentru 25 mai 2014 sunt „o mișcare în
direcția bună”150.
La 11 mai 2014, separatiștii pro -ruși din Doneț k și Lugansk și -au
declarat independența față de Ucraina, după un referendum care nu a fost
recunoscut nici de Kiev, nici de Occident. Pe baza controlului din teren,
aceștia au format Republica Populară Donețk, respectiv Republica Populară
Lugansk, nerecun oscute oficial.
La 25 mai 2014, în Ucraina s -au desfășurat alegerile prezidențiale
anticipate, în urma cărora a fost ales, din primul tur (cu peste 54% din
sufragii), Petro Poroșenko, un om de afaceri miliardar, fost ministru al
afacerilor externe (2009 -2010) și ministru al economiei (2012). Cele mai
multe secții de votare din est au rămas închise. La aflarea rezultatului,
președintele ales a promis să aducă „pace într -o Ucraină unită și liberă”151.
La 26 -27 mai 2014, armata ucraineană a lansat o „operație
antiteroristă”, având ca obiectiv eliminarea separatiștilor care ocupau
aeroportul din Donețk; acțiunea s -a soldat cu moartea a cel puțin 40 de
separatiști.
La 29 mai 2014, rebelii pro -ruși au doborât un elicopter militar
ucrainean în apropiere Sloviansk, om orând 14 persoane (inclusiv un
general).
Începutul lunii iunie 2014, a adus o intensificare a acțiunii externe cu
privire la situația din Ucraina.
15030 Ukraine crisis timeline , BBC News Europe, 7 iunie 2014 , http://www.bbc.com/news/world -middle –
east-26248275 , accesat la 27.08.2018
151 Ibidem .
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
87 din 117 La 4 iunie 2014, președintele SUA, Barack Obama, a condamnat
„agresiunea rusă” din Ucraina, în timp ce vorbe a la Varșovia (Polonia) cu
ocazia aniversării a 25 de ani de la căderea comunismului în Polonia.
O zi mai târziu, la 5 iunie 2014, liderii statelor industrializate din G7,
reuniți în Bruxelles (Belgia) la cel de -al 40 -lea summit al organizației, au
îndemna t Federația Rusă să înceapă discuțiile cu noua conducere de la Kiev,
pentru a pune capăt crizei din estul Ucrainei.
La 6 iunie 2014, președintele rus Vladimir Putin și președintele ales
al Ucrainei, Petro Poroșenko, s -au întâlnit în Franța cu ocazia celeb rării a 70
de ani de la debarcarea din Normandia; cu această ocazie, cei doi au făcut un
apel pentru încheierea rapidă a vărsării de sânge din estul Ucrainei.
La 7 iunie 2014, Petro Poroșenko a fost învestit oficial în funcția de
președinte al Ucrainei.
Se pare că toată această derulare de evenimente va continua, cel puțin
o perioadă, sub aceleași coordonate, în condițiile în care în zilele de 7 și 8
iunie 2014 separatiștii pro -ruși au atacat aeroportul internațional de la
Lugansk, aflat sub controlul forțe lor ucrainene152.
3.4.3 Istoricul crizei
Un eveniment important care introduc evenimentele din martie 2014
din Ucraina îl reprezintă actul generos al lui Nikita Hrușciov din 1954.
Atunci s -au împlinit 300 de ani de când o parte a Ucrainei a solicitat
unificarea cu Rusia deoarece era amenințată de Regatul Polonez și, în urma
unei decizii a Parlamentului de atunci, s -a produs unificarea cu Rusia, factor
benefic la acea vreme, de -a dreptul nebunesc mai târziu.
Evenimentul de atunci are efecte majore astăzi, deoarece Nikita
Hrușciov ,,a donat” Peninsula Crimeea Ucrainei. La vremea respectiv s -a
152 Criza d in Ucraina: Aeroportul din Lugansk, atacat de rebelii proruși (surse militare ucrainene) ,
HotNews.ro , http://www.hotnews.ro/stiri -international -17445281 -criza -din-ucraina -aeroportul -din-lugansk –
atacat -rebelii -prorusi -surse -militare -ucrainene.htm , accesat la 27.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
88 din 117 speculat că Hrușciov ar fi ucrainean și nu rus și din dragoste față de patrie a
făcut ,,donația”. Evident, totul a fost doar o speculație, deoarece Nikita
Hrușciov a fost un rus, născut lângă Kursk și a ajuns în Ucraina, la Donețk,
astăzi Yukovka, unde s -a educat ca munciotr și revoluționar. Mai târziu va
ajunge la conducerea Partidului Comunist al Uniunii Sovietice din Ucraine
în perioada ,,marilor epurări” din partid .153
Cel mai probabil acest gest făcut de Nikita Hrușciov în 1954 a fost un
gest de credință deoarece, atunci, nu prea conta că o regiune făcea parte
dintr -o republică unională sau alta dacă era în cadrul imperiului sovietic, sub
aceleași reguli și obiceiur i.
Problema a apărut odată cu căderea URSS, în decembrie 1991. Atunci
s-au văzut consecințele acelei ,,fapte bune” , moment în care s -a pus în
discuție delimitarea granițelor noilor state și a Federației Ruse. Atunci, cea
din urmă, a cerut Crimeea, însă Uc raina a prevalat de documentul semnat de
Hrușciov, document semnat și aprobat de Sovietul Suprem al Uniunii
Sovietice.
Evenimentele care s -au produs în Ucraina după ce președintele pro -rus
Victor Ianukovici a refuzat semnarea Acordului de Asociere cu Uni unea
Europeană, la 30 noiembrie 2013, la Vilnius, a întărit fenomenul Maidan,
prin ieșirea în stradă a unei mari mulțimi de oameni , mulâime nemulțumită
de situaia social -politică a propriei țări.
Considerând a fi un beneficiu situația creată, Ianukovici fuge în Rusia,
iar Kremlinul profită de situație și favorizează Declarația de Independență a
Republicii Crimeea – referendumul din 16 martie 2014, și admite ,,cererea”
Crimeii de a fi inclusă în Federația Rusă, solicitare aprobată de Parlamentul
Federației Ruse cu două zile mai târziu, respectiv 18 martie 2014.
Atunci, președintele Vladimir Putin a ținut un discurs impetuos,
afirmând că: ,,Acest teritoriu strategic trebuie să se afla sub o puternică și
153 Silviu Neguț, Conflicte înghețate Studiu de caz: Crimeea , Economistul nr. 47 -48, 1 Decembrie 2014
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
89 din 117 stabilă suveranitate, care nu poate fi astăzi decât ce a rusă”154 . Și-a amintit că
Ucraina vrea să adere la NATO și a subliniat faptul că ,,în orașul de slavă
militară rusă Sevastopol să apară o flotă a Alianței Atlanticului de Nord, o
amenințare pentru tot sudul Rusiei, nu una efemeră, ci una foarte
concretă”.155
Aceste evenimente au luat naștere pe fondul reacțiilor întârziate ale
Occidentului, mai exact ale UE și a SUA, fiecare având interese personale în
zonă și, mai ales, în menținerea, aproximativ la aceleași cote, a relațiilor cu
Federația Rusă .
Chiar dac ă Occidentul a schițat un gest de indignare față de acțiunile
președintelul Vladimir Putin cu privire la anexarea Peninsulei Crimeea, este
de constatat reacția, destul de timidă, de altfel, a acestuia, cu doar câteva
sancțiuni economice fără efecte conside rabile.
Pentru a înțelege mai bine acțiunile geostrategice a le Rusiei, trebuie să
pricepem schimbarea atitudinii geopolitice a Rusiei după implozia Uniunii
Sovietice și anume: dacă din punct de vedere geografic nu a pierdut
substanțial și nici din punct de vedere demografic, din punct de vedere al
configurației și al așezării, a pierdut. În termen geopolitici putem formula
astfel – o pierdere morfopolitică și una topopolitică.
Pe scurt, Federația Rusă a pierdut prin detașarea de Europa, spațiu în
care a părut un ,,intermediar” – Ucraina, și pierderea semnificației la Marea
Neagră, rămânând doar cu un sector puțin propice pentru porturi. Ucraina a
preluat inclusiv cel mai mare port militar din regiune – Sevastopol. Acest
oraș-bază militară semnifică pentru Rusia se află la același nivel, de oraș
federal, alături de Moscova și Sankt -Petersburg, chiar dacă are sub 500,000
de locuitori.
154 http://www.jc.md/a -politice -doctrina -vvp-analiza -unui-discurs/ , accesat la 28.08.2018
155 Silviu Neguț, Conflicte înghețate Studiu de caz: Crimeea , Economistul nr. 47 -48, 1 Decembrie 2014
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
90 din 117 3.4.3.1 Ambivalența Ucrainei
Ambivalența Ucrainei este confirmată atât de dovezi empirice, cât și
de date sociologice, fii nd rezultatul unpr discrepanțe regionale, culturale și
lingvistice care există și acum pe teritoriul său, precum și impactul
totalitarismului sovietic în societatea ucraineană.156
Desigur, criza din Ucraina a adus din nou în atenție divizarea țării între
regiunile din est, cu populație pro -rusă, care susține apropierea de Rusia și
vestul dominat de pro -europenii favorabili asocierii cu Uniunea
Europeană.157
Așadar, se pot identifica două tendnințe separatiste în privința
societății ucrainene: o diviziune iden titară – cultural -lingvistică și religioasă
și o diviziune ideologică.
3.4.3.2 Diviziunea identitară și diviziunea ideologică
Chiar dacă limba ucraineană este limba oficială a țării și este vorbită
de mai bine de jumătate din populația Ucrainei, limba rusă este folosită cel
mai des, mai ales de cetățenii din estul și sudul țării. În alte regiuni, rusa este
chiar limbă oficială. Această dominație pro -rusă în sudul și estul Ucrainei
este motivată de imigrația puternică din Rusia din perioada sovietică. În
achimb, în regiunile din vestul țării, unde Polonia și Austria au avut o
influență majpră sute de ani, populația vorbește limba ucraineană, are o mai
mare tendnință naționalistă și se identifică apartinând Europei.
156 Mykola Riabchuk, Ukraine: One State, Two Countries? , Tr@nsit Online, Nr. 23/2002, accesat pe
adresa on -line http://www.iwm.at/ read-listen -watch/transit -online/ukraine -one-state-two-countries/ la
28.08 .2018
157 Luminița Bogdan, Ucraina, divizată între Est și Vest , Mediafax.ro, 21 februarie 2014 ,
http://www.mediafax.ro/externe/analiza -ucraina -divizata -intre-est-si-vest-12125969 , accesat la 28.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
91 din 117 Diviziunea cultural -lingvistică a Ucrai nei este acompaniată și de una
religioasă. Biserica Ortodoxă aparținând de Patriarhia Kievului și Biserica
greco -catolică, prezente în special în vestul țării, îi susțin pe manifestanții
pro-europeni, în timp ce Biserica Ortodoxă aparținând de Patriarhia
Moscovei, situată în estul rusofon, susține mai degrabă interesele
Kremlinului.158
Este de luat în calcul și diviziunea identitară a Ucrainei și reflectarea,
de-a lungul timpului, și în opțiunile de vot ale cetățenilor. De exemplu, la
alegerile din 2010, Ian ukovici a obținut cele mai multe voturi din partea
vorbitorilor de limbă rusă, iar Timoșenko, contracanditatul său, a fost votată
de cetățenii pro -europeni.
Rupere Ucrainei din punct de vedere ideologic poate fi constatată și
din opinia cetățenilor refer itoare la orientarea țării.
3.4.4 Managementul internațional al crizei
Evenimentul care marchează tranziția de la perioada post -Război Rece
la una multipolară îl reprezintă anexarea Crimeii de către Rusia. În acest
eveniment puterile emergente din ultime le două decenii, în special Rusia,
exercită o influență din ce în ce mai mare pe plan geopolitic. Rusia justifică
alipirea Crimeii în baza principiului democratic fundamental – dreptul
popoarelor la autodeterinare, dar și din considerente de ordin istoric, inclusiv
precedentul Kosovo.
Mediul de securitate din Zona Extinsă a Mării Negre – ZEMN, s -a
deteriorat semnificativ,anul 2014 reprezentând un moment de cotitură al
istoriei recente post -sovietice și anume o reafirmare a pretențiilor Rusiei
asupra fostelo r sale zone de influență, susținută de un proces de înarmare
accelerat.
158 https://www.academia.edu/7683899/CONFLICTUL_RUSIA -UCRAINA , accesat la 29.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
92 din 117 Anexarea Crimeii de către Rusia și militarizarea accelerată a acesteia
constituie o amenințare majoră la adresa securității din Zona Extinsă a Mării
Negre, prin extensie, forțând remod elarea str ategiilor de securitate pe
continentul european.
Rusia nu este dispusă să piardă controlul asupra Ucrainei, ceea ce face
ca, pe termen lung, în Zona Extinsă a Mării Negre să se prefigureze
constituirea unui ,,front rece” cu România aflată pe lini a de delimitare.
Zona mai sus meționată continuă să fie un domeniu caracterizat de
incertitudinea evoluțiilor politico -militare și de conflueța intereselor
diferiților actori, riverani și externi, această incertitudine fiind determinată și
menținută de o s erie de cauze și anume: încălcarea integrității teritoriale a
altui stat – Ucraina, invadarea și anexarea Crimeii de către Rusia, acțiune
fără procedent în perioada post -Război Rece, și, ulterior, alimentarea
conflictului în regiunile ucrainene Donețk și L ugansk; construirea accelerată
a unor capabilități militare semnificative în regiune, atât de către Rusia – în
Crimeea, cât și de NATO – consolidarea flancului estic, dislocarea unor
elemente ale scutului antirachetă pe teritoriul României; probleme de na tură
economică și socială cu care se confruntă fostele membre ale blocului
sovietic, întreținute artificial sau provocate de către Rusia, având un singur
scop și anume menținerea influenței sale în aceste țări prin diferite metode
(dăinuirea conflictelor î nghețate din Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud,
Nagorno -Karabah cu posibilitatea reactivării acestora, șantaj economic,
folosirea corupției pentru influențarea decidenților politici etc.)159;
menținerea sau întreținerea vulnerabilităților și riscurilor de terminate de
mișcările separatiste, disputele teritoriale, criminalitatea organizată, migrația
ilegală.160
159 Cătălin – Mihai, Gherman, Evoluții recente în mediul de securitate din Zona Extinsă a Mării Negre , în
Impact Strategic, Nr.3/4 [64 -65]/2017 , Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”, București,
2017, p.32
160 Ib.idem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
93 din 117 Pe termen scurt si mediu, în Zona Extinsă a Mării Negre se schițează,
în linii mari, o subliniere a tensiunilor generate de invadarea și ane xarea
Crime ii de către Rusia. Cu alte cuvinte, această zonă va continua să fie
focusul unor confruntări politice și economice a principalilor actori interni și
externi, confruntări ce sunt determitate de interesele divergente ale actorilor
din regiune.
3.4.5 Interes ele actorilor relevanți în regiune
Ucraina r eprezintă cea mai mare graniță care desparte Federația Rusă
și Uniunea Europeană.
Ucraina a făcut parte din Uniunea Sovietică până în 1991, iar după
prăbușirea blocului sovietic a încercat, la fel ca celelalte foste republici
sovietice, să -și recapete identitatea.
Nereușind să se descătușeze, a devenit un pion pe marea tablă de șah
dintre Rusia și Occident. Ultimul episod de ,,joc” fiind cel din 2013,
noiembrie, când Kievul a refuzat să semneze Acordul de asoc iere cu
Uniunea Europeană, în favoarea menținerii unor relații apropiate cu
Moscova, ceea ce a condus la declanșarea crizei din Ucraina.
Interesele legitime ale Rusiei și ale occidentalilor, aici incluzând și
SUA, în Ucraina, sunt concordante. Atât rușii, cât și vesticii au un interes
comun în restabilirea stabilității în regiune. Pe termen lung, ambele părți ar
putea beneficia de o economie și un sistem politic stabile și sănătoase,
precum și de un guvern responsabil.161 Pentru Rusia, Ucraina are un
import ant interes geostrategic. În fundal, subzistă intenția Federației Ruse,
mai exact a președintelui Vladimir Putin, de a restabili statutul țării în
postura de mare actor regional și chiar global. Pentru generația următoare,
161 https://www.academia.edu/7683899/CONFLICTUL_RUSIA -UCRAINA , accesat la 29.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
94 din 117 până în 2020, preocuparea princip ală a Rusiei o va constitui reconstrucția
statului rus și reafirmarea puterii Federației Rusiei în regiune162.
Se pare că factorul declanșator al crizei l -a constituit iritarea
Federației Ruse față de modul în care a fost tratată de Occident de la
destrămare a Uniunii Sovietice, în 1991. Cea mai mare nemulțumire a Rusiei
a fost intrarea în NATO nu doar a foștilor aliați (precum Polonia și
România), ci și a celor trei republici baltice foste membre ale Uniunii
Sovietice: Letonia, Lituania și Estonia. Ultima pic ătură în paharul Rusiei a
fost încercarea Uniunii Europene de a atrage Ucraina mai aproape de Vest
printr -un acord de asociere. Aceasta a declanșat un lanț de evenimente care
au condus la înlăturarea fostului președinte pro -rus de la Kiev și apoi la
anexar ea Crimeei de către Rusia. Așadar, Rusia face tot posibilul și caută să
mențină Ucraina ca stat tampon între teritoriul rus și NATO, prin
(re)plasarea sa în sfera de dominație a Moscovei.
În plus, Rusia încearcă să edifice Uniunea Euroasiatică, care, fără
Ucraina, nu mai prezintă interes163. Simțindu -se dejucat în planurile sale de a
stabili Uniunea Eurasiatică ca o contrapondere la UE, NATO și SUA, Putin
urmărește stabilirea unei puteri -marionetă în Ucraina164. Cea mai mare parte
a populației ruse susține po litica lui Putin cu privire la Ucraina și deplânge
pierderea statutului de imperiu al Federației. În acest moment, într -un
moment de renaștere națională, există în rândurile rușilor un puternic
sentiment că Occidentul le -a subestimat puterea și că acțiunea militară este
cel mai eficient mod de a -i învăța pe occidentali să trateze altfel cu Rusia.
162 George Friedman, Ukraine and the „Little Cold War” , Stratfor Global Intelligence (Geopolitical
Weekly), 4 martie 2014, http://www.stratfor.com/weekly/ ukraine -and-little-cold-war?utm_s ource=freelist –
f&utm_medium=e mail&utm_campaign=20140304&utm_ term=Gweekly&utm_content=readmore , accesat
la 29.08.2018
163 Ibidem
164 Nina Judith Katz, The True Interests of the US and Russia in Ukraine , Daily Kos, 3 aprilie 2014
http://www.dailykos.com/story/2014/05/04/1296752/ -The-True -Interests -of-the-US-and-Russia -in-Ukraine ,
accesat la 2 9.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
95 din 117 Ca atare, deși ignoră drepturile la autodeterminare și integritate
teritorială ale unui stat suveran, Rusia dorește menținerea Ucrainei în sfera sa
de influență ma i ales pentru a preveni aderarea Ucrainei la NATO sau
aprofundarea relațiilor cu UE.
Având în vedere că Ucraina este foarte dependentă de gazul rusesc și
în același timp este restantă la plata gazului livrat de Rusia, acest fapt o
obligă să aibe relații bune cu Moscova. Nu de puține ori în ultimele două
decenii, Rusia a stopat exporturile de gaz către Ucraina , doar pentru a
reorienta atitudinea ucraineană față de propria politică.
Mai mult, din punct de vedere economic Ucraina nu poate face față
mediulu i economic concurențial din zona UE. Chiar dacă Ucraina are
dezideratul de a rămâne independentă politic, ea nu are suficiente resurse
economice. O mare parte din populația ucraineană crede că singura soluție
pentru o redresare a economiei Ucrainei o const ituie colaborarea economică
strânsă cu Rusia. Ca atare, politica oricărui guvern de la Kiev va rămâne în
permanență legată de dilema referitoare la menținerea independenței politice
complete concomitent cu obținerea beneficiilor economice din colaborarea
cu Rusia. Magistrale importante ale conductelor de gaz rusesc traversează
Ucraina, furnizând energie Europei Centrale și de Vest. Puterile occidentale
încearcă contracararea influenței Rusiei în regiune, dar eforturile diplomatice
sunt în mare măsură inutil e, deoarece Ucraina nu este stat membru NATO,
iar Rusia dispune de drept de veto în Consiliul de Securitate al Organizației
Națiunilor Unite (ONU).
Mai mult decât atât, în UE nu există niciun fel de sprijin popular
pentru o intervenție militară a puterilo r occidentale din regiune, deoarece
acest lucru ar putea conduce la escaladarea tensiunilor dintre Rusia și SUA.
Unii analiști s -au referit la acest impas între Rusia și puterile occidentale ca
la „micul Războiul Rece”, deși comparațiile sunt în general re spinse. Într -o
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
96 din 117 lume globalizată, marile economii sunt puternic interconectate și nu își pot
permite să alunece în altercații ce pot genera conflicte de lungă durată.
Pe termen scurt, UE a pus la dispoziția Kievului 1,6 miliarde de euro.
Totuși, interesele economice ale UE în Ucraina sunt încă prea mărunte
pentru a justifica sprijinul financiar promis Kievului. Referitor la Ucraina,
UE urmărește stabilitate, evitarea unor conflicte la frontiere și a unui posibil
val masiv de refugiați.
SUA doresc să -și exti ndă influența, piețele și capitalul în Ucraina165.
Ucraina oferă bogate resurse minerale, cărbune, petrol și chiar gaze naturale.
Interesele economice și extinderea influenței SUA în Ucraina sunt legitime,
dar infiltrarea de agenți secreți și mercenari în a cest stat în scopul instigării
dezacordului nu sunt corecte politic.
În același timp, este esențial ca Statele Unite să înțeleagă și să
respecte preocupările legitime de securitate ale Rusiei, precum și
profunzimea legăturilor istorice și etnice ale Rusiei cu Ucraina.
În încercarea de a lucra cu Rusia, SUA trebuie să ia în calcul și
necesitatea respectării orgoliului Rusiei în calitatea sa de mare putere.
Popularitatea lui Putin este în creștere, iar populația rusă percepe
evenimentele internaționale ca pe un fel de renaștere națională. Etichetarea
Rusiei doar ca „putere regională” și excluderea acesteia din G8 se
proiectează în mentalul colectiv rus ca o minimizare, prin care SUA
demonstrează că nu -i respectă sau nu -i privesc drept egali pe ruși.
165 Ibidem
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
97 din 117
CONCLUZII
Regiune a Mării Negre este o zonă cu o importanță deosebită, atât
pentru Europa cât și pentru Statele Unite, fiind o punte de legătură între est și
vest în alimentarea cu energie, dar și o barieră împotriva amenințărilor
transnaționale.
În ace astă situație, de implicare tot mai ridicată a NATO în
gestionarea situațiilor de criză dincolo de aria de responsabilitate, bazinul
Mării Negre și zona apropiată acestuia reprezintă avanpostul necesar și util
Alianței în proiectarea stabilității și securi tății în întreaga regiune.
Succesul extinderii NATO și UE, prin încorporarea unui grup
important de state din Centrul și Sud -Estul Europei, majoritatea foste
socialiste, dar și rezultate obținute de către acestea în tranziția către
democrație și economia de piață au contribuit în mod definitiv la trezirea
aspirațiilor din regiune.
Procesele de extindere ale acestor două organizații au dus la lărgirea
spațiului european, astfel încât în vecinătatea frontierelor sale se află
Ucraina, Moldova, țările fostulu i spațiu iugoslav, regiunea Caucazului, a
Mării Caspice și un segment important al Orientului Mijlociu extins. Întreg
acest spațiu este departe de a fi unul stabil, care să poată contribui la
securitatea și stabilitatea europeană, ceea ce a dus la necesita tea unei agende
de securitate cu puncte comune a celor două organizații, fiecare având
punctele sale forte și reușind să ofere avantaje specifice. Plasarea acestor
regiuni instabile în vecinătatea imediată a spațiului
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
98 din 117 european și euro -atlantic face absolut necesară conlucrarea celor două
organizații, în scopul atingerii obiectivelor politice comune și realizării
obiectivelor strategice comune.
Problema conflictelor înghețate a devenit o problemă ce cuprinde
țările Europei, iar comunitatea internațională fa ce eforturi de gestionare a
crizelor și prevenire sau soluționare a conflictelor de pe glob, inclusiv în
regiunea Mării Negre. Probabil, în viitor, războaiele ar putea fi provocate dar
și întreținute de competiția acerbă pentru controlul resurselor, afirma rea
identităților religioase, etnice, statale, disproporția dintre creșterea
demografică și distribuția bogățiilor.
Utilizarea puterii militare și a mijloacelor non -militare în soluționarea
crizelor și conflictelor este astăzi, mai mult ca oricând, mai ef icace și
evidentă.
Un conflict înghețat este mai preferat decât un război deschis, dar, cu
toate acestea, această stare de status quo nu contribuie cu nimic la stabilirea
regiunii extinse a Mării Negre, ba din contra, duce la radicalizarea părților și,
în final, la reizbucnirea ostilităților. Acestea reprezintă un obstacol în calea
oricărei inițiative regionale sau internaționale ce ar avea drept scop
stabilizarea regiunii extinse a Mării Negre.
Chiar dacă ar fi normal ca toți actorii internaționali din r egiune să fie
interesați să reglementeze în comun aceste conflicte, doar pentru că zona
extinsă a Mării Negre reprezintă un coridor strategic important, principalii
actori internaționali exploatează în propriul interes conflictele și tensiunile
din regiune pe fondul ambiguității legislației internaționale în ceea ce
privește raportul dintre suveranitate și auto -determinare. La început, actorul
ce a promovat înghețarea politică a acestor conflicte, cu scopul de a -și
menține influența și controlul asupra fost elor republici sovietice a fost Rusia.
Aceasta a dorit să nu se destabilizeze situația etno -politică din Caucazul de
Nord.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
99 din 117 Se pare că diversele formate de negociere a unor acorduri pe termen
lung în cazul conflictelor înghețate din regiunea extinsă a Mări i Negre,
transformată într -un punct de intersecție de granițe geopolitice complicate,
nu au avut rezultate notabile.
Din punctul meu de vedere, Uniunea Europeană cât și Federația Rusă
pun accent ăe dezvoltarea propriilor complexe de securitate regională. Faptul
că proiectele de integrare se află într -o pozișie contradictorie, precum și
starea de opoziție a conflictelor înghețate sunt rezultatul unui proces
continuu de formare a unor noi arhitecturi de securitate în Europa. Acest
mediu care se află într -o continuă schimbare, este, de fapt, unul instabil și, în
aceste condiții, conflictele înghețate nu pot fi rezolvate, iar dinamica actuală
a dus la formarea unor noi conflicte – conflictele din Ucraina.Problema
esențială rezultă din faptul că Rusia și Uniunea Europeană sunt în stare de
formare a propriilor proiecte de integrare.Atât dorința Uniunii Europene cât
și cea a Rusiei de a implementa propriile proiecte de integrare în spațiul ex –
sovietic, mărește ruptura dintre cei doi actori, în special cu privire la
problema conflictelor înghețate.
Consider că ONU trebuie să aibă, în continuare, un rol decisiv în
legitimizarea utilizării forței, însă, în același timp, organizațiile regionale vor
trebui să își dezvolte propriile mijloace eficiente de acțiune pentru a
răspunde adecvat crizelor și conflictelor actuale și viitoare.
Cea mai bună opțiune de gestionare și soluționare a crizelor și
conflictelor din Europa, dar și din celelalte zone din regiunea extinsă a Mării
Negre, este reprezentată de un forum NATO – UE.
Consider că România ar trebui să se implice mai mult în problematica
conflictelor înghețate din zona sa de interes. Adică țara noastră trebuie să se
implice în negocierile politice cât și să contribuie efectiv la soluționarea
crizelor și conflictelor din regiunea extinsă a Mării Negre, mai ale în
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
100 din 117 problema regiunii transnistrene în contextul statutului să de membră UE și
NATO.
Dominarea informațională și manipularea segmentelor de etnici ruși,
omogeni ca limbă, cultură sau etnicitate, au fost elementele c heie ale
abordării hibride pentru atingerea intereselor strategice ale Kremlinului în
Peninsulei Crimeea și în estul Ucrainei. Succesul acestor două abordări a fost
realizat prin intermediul mass -media rusă, au facilitat transmiterea mesajului
strategic în mediul național, precum și prezentarea trunchiată a situației,
adaptată propriilor interese, în mediul internațional.
Fără îndoială, acțiunile Rusiei din Ucraina începând cu anul 2014 au
marcat un punct de cotitură în ceea ce privește înțelegerea sistemu lui
internațional dar și al evoluției războiului.
Noutățile dezvăluite odată cu declanșarea conflictul ucrainean sunt
actualmente utilizate pentru a îmbunătăți baza teoretică a domeniului
relațiilor internaționale și al analizelor privind războaiele viito rului. Ele ne
pot dezvălui într -o anumită măsură modul de abordare a noii politici externe
a Kremlinului.
Diferențele dintre modul de acțiune al Federației Ruse în Peninsula
Crimeea și din estul Ucrainei evidențiază un alt atribut esențial al războiului
hibrid ‒ adaptabilitatea și flexibilitatea ‒ derivate din aplicabilitatea generală
a conceptelor sale. Fără ca aceste concepte să fi fost descoperite de Federația
Rusă, au fost aplicate în forme și nuanțe variate pe parcursul întregii istorii a
războiului. S e poate afirma că Moscova a adaptat ingenios cadrul general la
situațiile particulare din Crimeea și estul Ucrainei. Însă, dacă rapiditatea
anexării peninsulei seduce adepții unui pattern al războiului hibrid,
alunecarea spre război proxy în estul Ucrainei dezvăluie și capcanele
teoretizării excesive a conceptului de război hibrid. Ceea ce rămâne însă de
necontestat în intervenția rusă din Ucraina este ingeniozitatea strategică în
folosirea sinergică a conceptelor războiului hibrid. Aceasta s -ar putea
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
101 din 117 manif esta și în viitor, însă forma ar putea diferi semnificativ, fără să iasă din
sfera hibridului. Modul de acțiune al Rusiei în Crimeea și punerea în practică
a unei astfel de strategii este direct relaționată și condiționată de acuratețea
acțiunii, dar, mai ales, de evaluarea corectă a situației locale și a
vulnerabilităților adversarului.
Șeful Statului Major General rus, generalul Valery Gherasimov, a
subliniat faptul că rolul mijloacelor nonmilitare în atingerea obiectivelor
militare strategice a crescut semnificativ și în multe cazuri a depășit puterea
armelor, în timp ce Manualul armatei americane pentru operații militare
scoate în evidență faptul că mediul operațional va fi caracterizat din ce în ce
mai mult de amenințări cu caracter hibrid, percepute c a o combinație de
elemente simetrice și asimetrice, capabile să genereze un mediu de securitate
competitiv.
În cazul în care conflictul din Crimeea s -ar dezgheța, atunci
consecințele se vor răsfrânge și în cazul altor conflicte din regiunea Mării
Negre, ma i ales asupra celui transnistrean, care urmează la fel celui din
Ucraina, actorul principal fiind tot Rusia și având aceleași motive geopolitice
și geostrategice.
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
102 din 117
-Pagină albă –
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
103 din 117
BIBLIOGRAFIE
Documente oficiale și rapoarte :
1. ***Memorandumul Kozak, 2003
2. ,,Agreement on a Ceassefire and Separation of Forces, Report of
the Independent International Fact – Finding Mission on the
Conflict in Georgia ”
3. Commission of the European Communities, Communication from
the Commision to the Coun cil and the European Parliament. Black
Sea Synergy – A new regional cooperation initiative, Brussels,
11.04.2007, COM (2007) 160 final
4. Commission of the European Communities, Communication from
the Commision to the Council and the European Parliament. Blac k
Sea Synergy – A new regional cooperation initiative, Brussels,
11.04.2007, COM (2007) 160 final
5. Delegation of the European Union to the United States, Statement
on the signature of a „Treaty on Alliance and Strategic
Partnership” between the Russian Fed eration and Georgia’s
Breakaway Region of Abhazia”
6. Draft Agreement on the Basis of Relations between the Republic of
Moldova and Transnistria
7. Joint Statement by Heads of Delegation of the OSCE Minsk Group
Co-Chair Countries and the Foreign Ministers of Aze rbaijan and
Armenia
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
104 din 117 8. Law of Ukraine No. 5029 -VI from July 3, 2012, about principles of the
state language policy , accesat pe 06.09.2018
9. Raportul privind punerea în aplicare a Strategiei europene de securitate.
Asigurarea securității într -o lume în schimbare , Bruxelles, 11 decembrie
2008
10. Report of the Independent International Fact -Finding Mission on the
Conflict in Georgia, Vol. II, și. Vol. III
11. Report of the Independent International Fact -Finding Mission on the
Conflict in Georgia
12. Resolution adopted by the General Assembly on 27 March 2014
[without reference to a Main Committee (A/68/L.39 and Add.1)],
68/262. Territorial integrity of Ukraine , United Nations General
Assembly, United Nations Document A/RES/68/262 (2014), 1 aprilie
2014
13. Threat perceptions in t he OSCE area
14. UN Security Council action on Crimea referendum blocked , UN News
Centre, 15 martie 2014
Lucrări de autor:
1. Buzan, Barry , Popoarele statele și teama. O agendă pentru studii de
securitate internațională în epoca de după războiul rece , Ed. Cartie ,
Chișinău, 2000
2. Băhnăreanu, Cristian , Rolul organismelor internaționale în
managementul crizelor în regiunea Mării Negre , Editura Univeristății
Naționale de Apărare ,,Carol I”, București, 2008
3. Bădescu , Ilie, Tratat de geopolitică , Vol. I, Editura Mica Val ahie,
București, 2004
4. Bremmer, Ion, A G -Zero World, The New Economic Club Will
Produce Conflicts Not Cooperation Foreign Affairs, March/April
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
105 din 117 2001; Cristopher Layne The Unipolar IllusionȘ Why New Great
Powers Will Rise International Security , Vol. 17, No. 4, Spring 1993;
5. Waltz, Kenneth , The New World Order Millenium Journal of
International Studies, June 1993
6. Chifu, Iulian , Războiul Ruso -Georgian , Ed. Curtea Veche, București,
2010
7. Chifu, Iulian , Spațiul post -sovietic în căutarea identității , Editura
Polite ia, SNSPA, 2005
8. Croissant, Michael, The Armenia -Azerbaijan Conflict: Causes and
Implication , Londra, 1998
9. Ionescu, Mihail , Regiunea Extinsă a Mării Negre. Delimitări
teoretice și practice al unui areal geopolitic în plină redefinire , Ed.
Militară, Bucureș ti, 2009
10. Băcilă, Nicolae , Istoria modelelor culturale europene , Ed CDPRESS;
București, 2006, p. 183
11. Ball, Nicole , Evaluation of the Conflict Prevention Pools , The
Security Sector Reform Strategy, Bradford University, Channel
Research Ltd, PARC@Associated Consultans, 2004
12. Duță, Paul Dănuț , Frunzeti, Teodor , Panai, Ion, Operațiuni și misiuni
OSCE Studiu de caz: Moldova , Editura Tehnomedia, Sibiu, 2008
13. Duțu, Petre , Managementul situațiilor de criză și prevenirea
conflictelor armate , Ed. Universității National e de Apărare ,,Carol I”,
București, 2013
14. Huntington , Samuel , The Clash of civilizations and the Remarking of
World Order , Simon&Schuster, New York, 2011
15. Lakoba , Stanislav , History:1917 -1989 , în G. Hewitt, The Abkhazians ,
Richmond, 1999
16. Gurr, Ted Robert , Marshall, M.G. , Peace and conflict 2001: A global
survey of armed conflicts, self determination movements and
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
106 din 117 democracy , Center for International Development and Conflict
Management (CIDCM), University of Maryland, 2000
17. Blându, Tudor, Crize identitare în co nflicte înghețate ale spațiului
european , în Geopolitica, Anul VI, Nr. 28, Editura TopForm,
București, 2008
18. Brezinski, Zbigniew, Marea tablă de șah. Supremația americană și
imperativele sale geostrategice , Ed. Univers Enciclopedic, București,
2000
Periodi ce și publicații seriale:
1. Chauprade, Aymeric, Thual , Francois, Dicționar de geopolitică , Ed.
Corint, 2003
2. Coffey, Luke , The creeping Russian border in Georgia , Aljazeera
3. Energy infrastructure priorities for 2020 and beyond – A Blueprint for
integrated Euro pean energy network , Communication from the
Commission to the European Parliament, the Council, the European
Economic and Comittee and the Committee of the Regions,
Noiembrie 2010 Sophia Dimitrakopoulou, Andrew Liaropoulos,
Russia`s National Security Strat egy to 2020: a great power in the
making? , Caucasian Review of International Affairs, vol. 4, no.1,
2010
4. Friedman, George , Ukraine and the „Little Cold War” , Stratfor
Global Intelligence (Geopolitical Weekly), 4 martie 2014
5. Gachechiladze , Revaz , Geopoliti cs in the South Caucasus: Local and
External players in Geopolitics, 2002, vol. 7
6. Gherman, Cătălin – Mihai, Evoluții recente în mediul de securitate
din Zona Extinsă a Mării Negre , în Impact Strategic, Nr.3/4 [64 –
65]/2017 , Editura Universității Naționale de Apărare ,,Carol I”,
București, 2017
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
107 din 117 7. Johnson, Alvin, International encyclopedia of the Social Sciences ,
editat de D.L. Sills, R. K. Merton, Mammillan Reference USA, 2008
8. Kapitonenko, Mykola , Resolving post -soviet ,,frozen conflicts”: is
regional integra tion helpful? Caucasian Review of International
Affairs, Vol. 3, No.1, 2009
9. Medar, Sergiu Tudor , Savu, Gheorghe , Conflicte ,,Înghețate” în Zona
Mării Negre, în Securitate și Stabilitate în Bazinul Mării Negre ,
Universitatea Națională de Apărare ,,Carol I” , București, 2005
10. Neguț, Silviu , Conflicte înghețate Studiu de caz: Crimeea ,
Economistul nr. 47 -48, 1 Decembrie 2014
11. Noida, Ghia , Europeanization and (not) Resolving Secesionist
Conflicts Journal of Politics and Minority Issue in Europe, vol. 5,
no.1, 2004
12. O europă sigură într -o lume mai bună . Strategia Europeană de
Securitate, 2003
13. Popescu, Nicu, Leonard, Mark , A power audti of EU -Rusia relations ,
European Council on Foreign Relations, November 2007
14. Rumer , B., Simon, Eugene, Jeffrey Toward a Euro -Atlantic Strategy
for the Black Sea Region, Institute for National Strategic Studies –
National Defence University, Paper 3, Washington, D.C., 2006, p.1
Lucrări academice:
1. Frey, Carola Ioana , Strategii de analiză a conflictelor contemporate –
cazul conflictelor înghețate din spațiul post -sovietic UNAp, București,
2017
Surse internet:
1. http://www. academia.edu
2. http://www. activenews.ro/
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
108 din 117 3. http://www. adept.md
4. http://www. adevarul.ro
5. http://www. aesgs.ro/
6. http://www. aljazeera.com
7. http://www. bbc.com
8. http://ww w.buletinul.unap.ro
9. http://www. ceiig.ch
10. http://www. cia.gov/
11. http://www. cis-legislation.com
12. http://www. civitaspolitics.org
13. http://www. cotidianul.ro/
14. http://www. cpc-ew.ro
15. http://www. cssas.unap.ro
16. http://www. cvce.eu/
17. http://www. dailykos.com
18. http://www. dexonline.ro
19. http://www. ecomareaneagra.wordpress.com
20. http://www. eeas.europa.eu
21. http://www. euintheus.org
22. http://www. eur.ru
23. http://www. eur-lex.europa.eu
24. http://www. extranet.senat.fr
25. http://www.fisd.ro
26. http://www. fspac.ubbcluj.ro
27. http://www. fumn.eu
28. http://www. gov.uk/
29. http://www. historia .ro
30. http://www. hoover.org/
31. http://www. hotnews.ro
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
109 din 117 32. http://www. incore.ulst.ac.uk/
33. http://www. iwm.at
34. http://www. jc.md
35. http://www. jurisprudentacedo.com
36. http://www. mediafax.ro
37. http://www.nostre -europe.eu
38. http://www. osce.org
39. http://www. osce.org
40. http://www. punctulcritic.ro/
41. http://www. regione.taa.it
42. http://www. regnum.ru
43. http://www. reuters.com
44. http://www. revista22.ro/
45. http://www. cribd.com
46. http://www. sjpa-b.spiruharet.ro
47. http://www. soros.md
48. http://www. stirileprotv.ro
49. http://www. stiripesurse.ro
50. http://www. stratfor.com
51. http://www. theguardian.com
52. http://www. timpul.md/
53. http://www. un.or g
54. http://www. unian.info
55. http://www. vox.publika.md/
56. http://www. wikipedia.org
57. http://www. ziare.com
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
110 din 117
LISTĂ CU ACRONIME ȘI ABREVIERI
Abreviere Semnificație limba
română Semnificație limba
engleză
CSI Comunitatea Statelor
Independente Community of
Independent St ates
NATO Organizația Tratatului
Atlanticului de Nord North Atlantic Treathy
Organization
ONU Organizația Națiunilor
Unite United Nations
OSCE Organizația pentru
Securitate și Cooperare
în Europa Organisation for
Security and
Cooperation in Europe
PCSA Politica Comună de
Securitate și Apărare Common Security
Defence Policy
PESC Politica Externă și de
Securitate Comună European Union Policy
and Security Policy
UE Uniunea Europeană European Union
URSS Uniunea Republicilor
Socialiste Sovietice Union of Soviet
Socialist Republics
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
111 din 117
-Pagină albă –
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
112 din 117
ANEXE
Anexa nr. 1
Conflictele înghețate create de Rusia
Sursa: https://en.publika.md/ukraine -today -is-kremlin -fueling -frozen -conflicts -in-europe -with-
separatism_2624393.html , accesat la 25.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
113 din 117
-Pagină albă –
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
114 din 117 Anexa nr. 2
Harta conflictelor din Caucaz
Sursa: https://mondediplo.com/maps/caucasusmdv49 , accesat la 25.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
115 din 117
-Pagină albă –
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
116 din 117 Anexa nr. 3
Zona Extinsă a Mării Negre
Sursa: https://titulescu.eu/2011/05/zona -extinsa -a-marii -negre -povara -sau-sansa -pentru -riverani/ , accesat la
25.08.2018
NECLASIFICAT
NECLASIFIC AT
117 din 117
-Pagină albă –
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ,,Conflicte înghețate în zona [608964] (ID: 608964)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.