PSIHOLOGIE CLINICĂ, CONSILIERE PSIHOLOGICĂ, PSIHOTERAPII LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonator științific: Prof.Univ.Dr. Simona Trip Studentă: Butuc… [608799]
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DOMENIUL DE STUDIU: PSIHOLOGIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
PSIHOLOGIE CLINICĂ, CONSILIERE PSIHOLOGICĂ, PSIHOTERAPII
LUCRARE DE DISERTAȚIE
Coordonator științific:
Prof.Univ.Dr. Simona Trip
Studentă: Butuc Bianca Gabriela
Oradea
2020
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
DOMENIUL DE STUDIU: PSIHOLOGIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI
PSIHOLOGIE CLINICĂ, CONSILIERE PSIHOLOGICĂ, PSIHOTERAPII
Starea de bine , acceptarea necondiționată și depresia
la femeile cu hipotiroidism . Studiu comparativ î ntre
CBT și PPI
Coordonator științific:
Prof.Univ.Dr. Simona Trip
Studentă: Butuc Bianca Gabriela
Oradea
2020
Cuprins
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 5
CAPITOLUL I : FUNDAMENTARE TEORETICĂ ………………………….. ………………………….. …… 6
1.1.Psihologia pozitivă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 6
1.1.1.Starea de bine ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 9
1.1.2. Acceptarea necondiționată a propriei persoane ………………………….. ……………………… 13
1.2.Depresia ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 15
1.2.1.Diferențe de gen ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 18
1.2.2. Diferențe privind vârsta ………………………….. ………………………….. …………………………. 20
1.2.3. Evoluție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 20
1.2.4.Studii privind depresia ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 20
1.3.Terapia cognitiv -comportamentală (CBT) ………………………….. ………………………….. ………. 21
1.4.Hipotiroidismul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 23
1.5.Studii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 25
CAPITOLUL II: METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. …. 28
2.1. Scopul cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 28
2.2. Ipoteză și design ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 28
2.3. Parti cipanți ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 28
2.4. Instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 29
2.5. Procedură ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 31
CAPITOLUL III. PROGRAM DE INTERVENȚIE ………………………….. ………………………….. …. 32
3.1.Intervenție Psihologie Pozitivă ………………………….. ………………………….. ………………………. 32
3.2. Intervenție CBT ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 40
CAPITOLUL IV : PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR …………………. 46
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 82
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 84
Anexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 89
INTRODUCERE
În lume, depresia se situează pe locul trei în rândul bolilor care afectează cel mai des
oamenii, fiind mai răspândită decât cancerul sau bolile sistemului circulator. S -a observat că în
jur de 15 -20% din oameni se simt într -o zi, în stare depresivă iar 3% se îmbolnăvesc de depresie
pe parcursul unui an (Pfeifer, 2015) . Această pondere mare a depresiei în rândul populației a fost
și motivul pentru care am dorit să abordez această temă.
În ziua de azi hipotiroidismul devine tot mai răspândit în cadrul populației. Acestă bo ală
este mai comună în rândul femeilor și datorită acesteia poate apărea și depresia alături de restul
simptomelor care apar odată cu boala.
După cum ne spun Seligman și Steen (2005) o știință completă și o practică completă a
psihologiei ar trebui să in cludă o înțelegere a suferinței și fericirii, precum și a interacțiunii lor și
intervenții validate atât pentru ameliorarea sufer inței, cât și pentru creșterea fericirii. Cu acest
lucru se ocupă psihologia pozitivă și de aceea dorim să realizăm o intervenț ie care se bazeaz ă pe
tehnici ce țin de aceasta și pe compararea ei cu tehnici CBT.
Lucrarea de față propune o intervenție prin tehnici de psihologie pozitivă pentru
diminuarea nivelului depresiei, creșterea nivelului stării de bine, a acceptării necondi ționate de
sine și de asemenea pentru a învăța unele deprinderi care previn recăderile. Ne dorim de
asemenea să comparăm intervenția de psihologie pozitivă (PPI) cu intervenția cognitiv –
comportamentală (CBT) pentru a -i putea observa eficiența.
Structura lu crării este următoarea : primul capitol, fundamentarea teoretică care conține
prezentarea conceptelor ; cel de -al doilea capitol, metodologia cercetării care cuprinde ipoteze,
design, participanți, instrumente, procedură și cel de -al treilea capitol în care este descris
programul de intervenție. La final am prezentat rezultatele obținute în urma intervenției și
concluziile.
CAPITOLUL I : FUNDAMENTARE TEORETICĂ
1.1.Psihologia pozitivă
Una dintre cele mai durabile activități de -a lungul întregii istori i a umanității a
fost căutarea bunăstării, a fericirii și a vieții bune. De-a lungul timpului oamenii au găsit diferite
răspunsuri pentru această întrebare : unii au urmărit plăcerea senzuală, alții au căutat iubirea și
bucuriile re lațiilor intime; a lții au lucrat pentru actualizarea potențialelor lor, în timp ce unii au
căutat pac ea. În ciuda numeroaselor soluții oferite de -a lungul istoriei, întrebarea „Ce este
fericirea?” încă pune pe gânduri mulți oameni și astăzi. Psihologia pozitivă este cel mai nou ef ort
de a răspunde la această întrebare . (Compton, 2005)
Apariția psihologiei pozitive, așa cum o știm astăzi, poate fi urmărită în Adresa
prezidențială din 1998 a lui Martin E. P. Seligman către Asociația American ă de Psihologie .
Seligman si -a dat seama ca psihologia a neglijat în mare parte două din cele trei misiuni :
vindecarea bolilor mintale, ajutarea tuturor oamenilor să ducă vieți mai productive și împlinite și
identificarea și cultivarea talentelor . Una dintre realizările majore ale mișcării psiholog ice
pozitive până în prezent a fost conso lidarea, ridicarea și sărbătorirea a ceea ce știm despre ceea
ce face ca viața să merite trăită, precum și să delimităm cu atenție zonele în care trebuie să facem
mai mult . (Linley Joseph , Harrington și Wood , 2006 )
Psihologia pozitivă este despre perspective informate științific despre ceea ce face ca
viața să merite trăită. Se concentrează pe aspecte ale condiției umane care duc la fericire,
împlinire și înflorire ( Fredrickson, 2001 ).
Psihologia pozitivă este un t ermen umbrelă pentru stud iul emoțiilor și trăsături lor de
caracter pozitive . Rezultatele obținute de la psiholo gia pozitivă sunt destinate să completeze,
ceea ce este cunoscut des pre suferința umană, slăbiciune și tulburare. Intenția acesteia este să
ofere o înțelegere științifică completă și echilibrată a experienței umane – vârfurile, văil e și tot ce
se află între . O știință completă și o practică completă a psihologiei ar trebui să includă o
înțelegere a suferinței și fericirii, precum și a interacțiunii lor și intervenții validate atât pentru
ameliorarea sufer inței, cât și pentru creșterea fericirii (Seligman & Steen, 2005).
Emoțiile pozitive ne pot evidenția bunăstare a optimă. Cu siguranță, momentele din viața
oamenilor caracterizate de experiențe ale emoțiilor pozitive – cum ar fi bucuria, interesul,
mulțumirea, dragostea și altele asemenea – sunt momente în care nu sunt afectate de emoții
negative – cum ar fi anxietat ea, tristețea, mânia și disperarea. Echilibrul global al emoțiilor
pozitiv e sau negative poate prezice jud ecățile oamenilo r despre conceptul de bunăstare. Emoțiile
pozitive semnalează înflorirea dar în același timp acestea pot și produce înflorire și nu do ar în
prezent ci și în viitor, pe termen lung. Acestea merită cultivate, nu doar ca stările finale în sine, ci
și ca mijloc de realizare a creșterii psiholog ice și a îmbunătățirii stării de bine în timp.
(Fredrickson, 2001)
Psihologia pozitivă a crescut î n mare parte din recunoașterea unui dezechilibru în
psihologia clinică, în care majoritatea cercetăr ilor se concentrează mai mult asupra bolilor
mintale. Cercetătorii în psihologia cognitivă, de dezvoltare, socială și a personalității consideră
că lucruril e nu sunt atât de dezechilibrate. Cu toate acestea, chiar și în aceste domenii, credem că
există multe subiecte despre care se poate spune că au două părți și, deși o mare înfăptuire a
cercetării are loc pe partea negativă, lat ura pozitivă este de multe or i neglijată . (Gable, Shelly &
Haidt, 2005).
Știința experienței pozitive subiective, a trăsăturilor individuale și a instituțiilor pozitive
promite să îmbunătățească calitatea vieții și să prevină patologiile care apar atunci când viața este
percepută ca fiind fără sens. Concentrarea exclusivă asupra patologiei care a dominat atâ t de
mult din disciplina psihologiei, rezultă într -un model al ființei umane, lipsit de trăsătu rile
pozitive care fac ca viața să merite să fie trăită. S copul psihologiei pozitive este de a începe să
catalizeze o schimbare a focusului psihologiei de la preocupare a doar cu reparația celor mai rele
lucruri din viață, la construirea unor calități pozitive. D omeniul psihologiei pozitive la nivel
subiectiv este despre experiențele subiec tive evaluate: bunăstarea, mulțumirea și satisfacția (în
trecut) și fluxul și fericirea (în prezent) . La nivel individual, este vorba de trăsături pozitive
individuale: capacitatea de iubire și de vocație, curajul, abilitatea interpersonală, sensibilitatea
estetică, perseverența, iertarea, originalitatea, mentalitatea viitoare, spiritualitatea, talentul înalt și
înțelepciunea. La nivel de grup, este vorba de virtuțile civice și de instituțiile care se mișcă
individual față de o cetățenie mai bună: responsab ilitate, îngrijire, altruism, civi litate, moderare,
toleranță și etică profesională (Seligman, 2000).
În ciuda inegalități lor între latura pozitivă și cea negativă , scopul psihologiei pozitive nu
este negarea aspectelor tulburătoare, neplăcute sau negative ale vieții și nici nu este un efort de a
le vedea pri ntr-un filtru roz . Cei care studiază subiecte în psihologia pozitivă recunosc pe deplin
existența suferinței umane, egoismului, sistemelor familiale disfuncționale și instituțiilor
ineficiente. Dar scop ul psihologiei pozitive este de a studia cealaltă parte a monedei – modul în
care oamenii simt bucurie, arată altruism și creează familii și instituții sănătoase – abordând astfel
spectrul complet al experienței umane. Mai mult decât atât, psihologia pozit ivă argumentează că
aceste subiecte pozitive de anchetă sunt importante pentru a le înțelege în sine, nu doar ca
tampoane împotriva problemelor, stres orilor și tulburărilor de viață. (Gable, Shelly și Haidt,
2005).
Psihologia pozitivă este studiul ș tiințific al obișnuitelor puncte forte și virtuți ale omului.
Aceasta revede "persoana obișnuită", cu interes să afle ce funcționează, ce este bine și c e se
îmbunătățește. Se întreabă care este natura funcționării efective a ființelor umane , care aplică cu
succes competențe le dobândite ș i cum explică psihologii acest lucru că, în ciuda tuturor
dificultăților, majoritatea oamenilor reușesc să trăiască vieți demne și cu scop. Psihologia
pozitivă este o încercare de a îndemna psihologi să adopte o perspectivă mai d eschisă și mai
apreciativă cu privire la potențialele, motivele și capacitățile umane. O astfel de încercare este
surprinzător de dificilă în cadrul psihologiei reducând t radițiile epistemologice care antrenează
oamenii pentru a vedea pozitivitatea cu suspiciune, ca produs al dorinței și negării (Sheldon și
King, 2001).
Exist ă patru trăsături personale diferite, prezentate de către Seligman și
Csikszentmihalyi(2000) care contribuie la psihologia pozitivă:
1. Starea de bine subiectiv ă. Bunăstarea sub iectivă se referă la ceea c e cred
oamenii și la cum anume se simt în privința vieții lor – pâna la concluziile cognitive și afective
pe care le ating atunci când evaluează existența lor .
2. Optimismul . O trăsătură dispozițională care pare să medieze înt re
evenimentele externe și interpretarea de către o persoană a acestora este optimismul . Această
trăsătură include atât un mic optimism (de exemplu : „voi găsi un spațiu de parcare convenabil în
această seară ”), cât și un mare optimism (de exemplu : „națiune a noastră se află pe punctul de a
face ceva grozav ”). Optimismul implică componente cognitive , emoționale și motivaționale.
Oamenii cu un nivel ridicat al optimism ului tind să aibă stări mai bune, să fie mai perseverenți și
mai de succes și să experimenteze o mai bună sănătate fizică .
3. Fericirea . Câteva aspecte care promovează fericirea ar putea fi credința
religioasă, creșterea economică, venitul și relațiile perso nale apropiate.
4. Autodeterminarea. Teoria autodeterminării investighează trei nevoi umane
conexe: nevoia de competență, nevoia de apartenență și nevoia de autonomie . Atunci când aceste
trei nevoi sunt satisfăcute, bunăstarea personală și dezvoltarea s ocială sunt optimizate .
Persoanele aflate în această stare sunt motivate intrinsec, capabile să își îndeplinea scă
potențialitățile și să caute provocări mai mari .
1.1.1.S tarea de bine
Dicționarul englez prez intă starea de bine (well -being) ca fiind o bun ă sau o
satisfăcătoare condiție a existenței, o stare caracterizată prin sănătate, fericire și prosperitate,
bunăstare.
Starea de bine se referă la mai multe aspecte printre care se află : acceptarea de sine,
relații pozitive cu ceilalți, autonomie, mediul de viață, scopul vieții persoanei și dezvoltarea
personală. ( Ryff, 1989 )
Această stare subiectivă se poate observa prin intermediul mai multor aspecte dintre care
amintim : dacă oamenii consideră că trăiesc bine, îi bucură viața lor, oamenii importanți pentru ei
consideră că aceștia trăiesc bine și dacă au un sentiment de împlinire. Starea de bine poate să
reprezinte gradul în care oamenii își îndeplinesc valorile pe care le consideră importante. Include
componente care sunt dependente de plăcere și de îndeplinirea nevoilor umane de bază, dar de
asemenea include și judecățile etice și evaluative ale oamenilor despre viața lor. Aceasta reflectă
într-o oarecare măsură cât de mu lt oamenii trăiesc în acord cu imperativele evoluționare și
nevoile umane, dar de asemenea reprezint ă judecăți bazate pe norme particular e și valorile
fiecărei culturi. ( Diener și Suh, 2003)
Criterii cum ar fi iubirea ce lorlalți, plăcer ea sau auto -înțeleg erea sunt caracteristicile
definitorii ale calității vieții. O altă idee despre ceea ce constituie o viață bună este totuși că este
de dorit ca oamenii înșiși să creadă că trăiesc vieți bune. Această definiție subiectivă a calității
vieții este democratică prin faptul că acordă fiecărui individ dreptul de a decide dacă viața lui sau
a ei este utilă. Această abordare a defi nirii vieții bune este denu mită "bunăstare subiectivă"
(subiective well -being) sau uneori simplu "fericire". Bunăstarea subiectivă se ref eră la evaluările
oamenilor asupra vieții lor – evaluări care sunt atât afective, cât și cognitive. Oamenii
experimentează abundență de bunăstare subiectivă atunci când simt multe emoții plăcute și
puține neplăcute, când sunt implicați în activități intere sante, când au multe plăceri și puține
dureri și când sunt mulțumiți de viața lor. Există caracteristici suplimentare ale vieții valoroase și
ale săn ătății mintale, dar domeniul bunăstării subiective se concentrează asupra propriilor
evaluări ale vieții. Când nevoile materiale de bază sunt îndeplinite, indivizii se îndreaptă către o
fază postmaterialistă în care se preocupă de auto -împlinire. Astfel, există o serie de componente
separabile ale stării de bine subiective : satisfacerea vieții (judecățile globa le ale vieții cuiva),
satisfacția cu domenii importante (de exemplu, satisfacția muncii), afectarea pozitivă (trăind
multe emoții și dispoziții plăcute) nivele scăzute ale efectelor negativ e, experimentarea câtor va
emoții și dispoziții neplăcute (Ed Diener , 2000).
O definiție a fericirii este măsura în care un individ judecă per total calitatea vieții lui ca
fiind favorabilă(Veen hoven, 1991, apud Blanchflower și Oswald, 2004). Psihologii realizează o
distincție între starea de bine a vieții ca un întreg ș i starea de bine asociată cu o singură arie a
vieții. Scalele de auto -raportare sunt recunoscute ca fi ind refr acția a cel puțin patru factori :
circumstanța, aspirațiile, comparația cu alții și fericirea de bază a unei persoane sau perspectiva
dispozițională.
Konow și Earley(1999) descriu evidențele că valorile fericirii înregistrate s -a demonstrat
că corelează cu:
‒ caracteristici obiective cum ar fi șomajul ;
‒ aducerea aminte a persoanei a evenimentelor pozitive versus cele negat ive;
‒ evaluarea fericirii persoanei de către prieteni și membri ai familiei ;
‒ evaluarea fericirii persoanei de cătr e soț/soție;
‒ durata zâmbetelor autentice ;
‒ măsura frecvenței cardiace și a presiunii arteriale ca răspuns la stres și boli psihosomatice
cum ar fi tulburări digestive sau durerile de cap;
‒ măsura electricit ății pielii (skin -resistance) a răspunsului la stres;
‒ măsuratorile electroencefalogramei ale activității cerebrale prefrontale.
Dimensiunile stării de bine, așa cum au fost prezentate de cătr e Ryff(1989) sunt
următoarele :
1. Acceptare de sine . Aceasta este considerată o caracteristică centrală a sănătății
mintale, precum și o caracteristică a auto -actualizării, a funcționării optime și a
maturității. Tensiunile vieții, de asemenea, subliniază acceptarea de sine și a
trecutului . Așadar, păstrarea atitudinilor pozitive față de sine se manifestă ca o
caracteristică centrală a funcționării psihologice pozitive.
2. Relații pozitive cu ceilalți . Abilitatea de a iubi este privită ca o componentă
centrală a sănătății mentale. Auto -actualizatorii sunt descriși ca având sentimente
puternice de empatie și afecțiune pentru toate ființele umane și ca fiind capabili de
o iubire mai mare, o prietenie mai profundă și o identificare mai comple tă cu
ceilalți. Teoriile stadiilor dezvoltării adulte pun accentul pe realizarea unor uniuni
apropiate cu alții (intimitatea) și orientarea și direcția celorlalți (generativitate).
Astfel, importanța relațiilor pozitive cu ceilalți este subliniată în mod repetat în
aceste concepț ii de bunăstare psihologică.
3. Autonomia . Persoana pe deplin funcțională este, de asemenea, descrisă ca având
un loc us intern de evaluare, prin care nu se uită la alții spre aprobare, ci se
evaluează prin standarde personale. Se consideră că individualizarea implică o
eliberare de la convenție, în car e persoana nu se mai agață de temerile colective,
credințele și legile maselor.
4. Stăpânirea mediului. Abilitatea individului de a alege sau de a crea medii
adecvate condițiilor sale psihice este considerată o caracteristică a sănătății
mintale. Maturitatea este considerată a necesita participarea într -o sferă
semnificativă de activitate în afara sinelui. Dezvoltarea duratei de viață este, de
asemenea, descrisă ca necesitând capacitatea de a manipula și de a controla medii
complexe. Aceste teorii subliniază abilitatea oamenilor de a avansa în lume și de a
le schimba creativ prin activități fizice sau mental e. Îmbătrânirea reușită
subliniază, de asemenea, gradul în care individul profită de oportunitățile de
mediu. Aceste perspective combinate sugerează că participarea activă și
stăpânirea mediului sunt ingrediente importante ale unui cadru integrat de
funcți onare psihologică pozitivă.
5. Scop în viață . Sănătatea mintală este prevăzută să includă convingeri care dau un
sentiment în care există un scop și o semnificație pentru viață. Definiția
maturității subliniază, de asemenea, o înțelegere clară a scopului vieț ii, a unui
sentiment de orientare și intenționalitate. Teoriile dezvoltării duratei de viață se
referă la o varietate de scopuri, cum ar fi productivitatea și creativitatea sau
integrarea emoțională în viața ulterioară. Astfel, cine funcționează în mod poz itiv
are scopuri, intenții și un sens al direcției, toate contribuind la sentimentul că viața
este semnificativă
6. Creștere personală . Funcționarea psihologică optimă presupune nu numai faptul
că atingeți caracteristicile anterioare, ci și că omul continuă s ă-și dezvolte
potențialul, să se dezvolte și să se extindă ca persoană. Nevoia de a se actualiza și
de a -și realiza potențialele este esențială pentru perspectivele clinice privind
creșterea personală. Deschiderea spre experiență, de exemplu, este o
caract eristică -cheie a persoanei pe deplin funcționale. Un astfel de individ este
într-o continuă dezvoltare și devenire mai degrabă decât să obțină o stare fixă în
care toate problemele sunt rezolvate. Tensiunile de viață dau, de asemenea, accent
explicit pe creșterea continuă și pe confruntarea cu noi provocări sau sarcini în
diferite perioade de viață.
O potențială problemă în studierea stării de bine subiective în diferite societăți este
relativismul cultural : dacă societățile au diferite valori, membrii a cestora vor folosii diferite
criterii în evaluarea succesului. Starea de bine poate fi analizată în relație cu banii, vârsta, genul,
democrația și alți factori. ( Diener și Suh, 2003)
Studiul realizat de către Diener(1993) ne spune că starea de bine subiec tivă cuprinde
nivelurile pe termen lung ale oamenilor de afectare plăcută, lipsa de afectări neplăcute și
satisfacția vieții. În ciuda succesului măsurilor de până acum, sunt posibile acum abordări mai
sofisticate p entru definirea și măsurarea stării de bi ne. Progresele în psihologia cognitivă indică
faptul că diferențele în recuperarea memoriei, starea de spirit ca informație și procesele de
scalare pot infl uența propriile rapoarte ale stării de bine . Aceste progrese din psihologie
sugerează că o abordare multimetodă pentru evaluarea stării de bine va crea o descriere mai
cuprinzătoare a fenomenului. Nu numai că o baterie de testare cu mai multe fațete va furniza date
mai credibile, dar neconcordanțele între diferitele metode de măsurare și între diferitele
componente ale bunăstării ne vor ajuta să în țelegem mai bine indicatorii stării de bine și
diferențele de grup în ceea ce privește bun ăstarea. Cunoașterea cogniției , a personalității și a
emoției va contribui, de asemenea, la dezvoltarea unor definiții teoretice sofisticate ale bunăstării
subiective. De exemplu, satisfacția vieții este teoretizată ca fiind o hotărâre pe care respondenții
o construiesc pe baza informațiil or actuale. În cele din urmă, concluzionează că măsurarea
reacțiilor negative, cum ar fi depresia sau anxietatea, dă o imagine incompletă a bunăstării
oamenilor și că este imperativ să se măsoare satisfacția vieții și emoțiile pozitive.
1.1.2. Acceptarea necondiționată a propriei persoane
Acceptarea necondiționată a propriei persoane este o construcție din terapia
comportamentului rațional -emotiv (REBT) care implică prezența sau absența tendinței de
evaluare globală a sinelui, adică de a evalua propria valoare. REBT consideră că această tendință
duce la perturbări (de exemplu, depresie), d eoarece valoarea globală de sine este întotdeauna
dependentă de îndeplinirea anumitor standarde (de exemplu, standarde perfecționiste) și, ca
atare, nu poate fi niciodată garantată în realitate. Pe de altă parte, auto -acceptarea necondiționată
implică eval uarea propriilor fapte, mai degrabă decât evaluarea propriei sale v alori. Ca atare, o
auto-acceptare neconditionată ridicată este considerată a fi un factor supresor pentru orice tip de
perturbare . (Stanković, Gvozden și Goran, 2015).
Acceptarea de sine este crucială pentru sănătatea mintală. Absența abilității de a te
accepta necondiționat poate duce la o varietate de dificultăți emoționale, inclusiv furie
necontrolată și depresie. Persoana care este prinsă în aut oevaluare, mai degrabă decât în auto-
acceptare, poate fi, de asemenea, plină de nevoi și poate dedica atenție considerabilă și resurse
personale autoagrandizării pentru a compensa deficiențele personale percepute. (Carson &
Langer, 2006)
Valoarea de sine condiționată este asociată cu stresul psih ologic, dar acceptarea de sine
necondiționată este o condiție care favorizează ajustarea și bunăstarea personală. Ellis (apud Flett,
Besser, Davis și Hewitt , 2003) sugerează că persoanele cu o stimă de sine extrem de ridicată sunt
persoane vulnerabile, deoa rece acestea sunt adesea caracterizate de acceptarea de sine
condiționată, precum și de o concentrare excesivă pe evaluări, inclusiv comparații sociale cu alte
oameni.
Un aspect important al acceptării de sine este capacitatea și disponibilitatea de a per mite
celorlalți să vadă ad evăratul sine. A trăi atent la momentul actual implică trăirea vieții de zi cu zi
fără pretenții și fără îngrijorarea că ceilalți te judecă negativ. Persoana care trăiește așa este pe
deplin „în momentul de față” și nu este îngrij orată cu privire la modul în care se confrunt ă cu
ceilalți. Indivizii sunt cu adevărat autentici prin faptul că sunt angajați pe deplin cu mediul
înconjurător și sunt ocupați să observe aspecte inedite ale situației, mai degrabă decât să consacre
resurse a tenționale către câștigarea aprobării celorlalți sau spre consolidarea stimei de sine
fragile. (Carson și Langer, 2006)
Acceptarea de sine nu are nicio legătură cu îmbunătățirea de sine ca atare. Căci, cu
adevărat, nu este vorba de a repara ceva în noi înșine. Cu acceptarea de sine, suntem doar cine
suntem fără a ne judeca , cu orice puncte forte sau puncte slabe – pe care le deținem în acest
moment. Problema cu orice accent pe auto -îmbunătățire este că o astfel de orientare
condiționează ine vitabil acceptarea de sine. La urma urmei, nu ne putem simți niciodată complet
siguri sau suficient de buni, atât timp cât respectul nostru de sine depinde de a ne perfecționa
constant. Acceptarea de sine este orientată aici și acum – nu orientată spre vii tor, ca în: „Voi fi în
regulă când …”. sau "Imediat ce voi realiza … Voi fi bine." Acceptarea de sine este despre a fi
deja în re gulă, fără a fi nevoie de alte calificări . Nu este faptul că ignorăm sau negăm greșelile
sau fragilitățile noastre, ci doar că le considerăm irelevante pentru acceptabilitatea noastră de
bază. (Seltzer, 2011)
Un alt aspect important al autoacceptării este autoevaluarea adecvată. Fiecare persoană
are un set de experiențe și amintiri care este unic. Percepția este colorată de ac este experiențe și
amintiri și, prin urmar e, două persoane nu vor percepe același obiect sau aceeași situație în mod
identic: fiecare vede lucrul „același” diferit. Cu toate acestea, se poate crede – în mod greșit – că
există o anumită realitate obiectivă, iar această prezumție îl determină să creadă în existența unei
evaluări obiective (Carson și Langer, 2006)
Acceptarea de sine necondiționată permite indivizilor să urmărească excelența și să caute
aprobarea celorlalți, nu din cauza absolutului interioriza t sau a nevoilor suprageneralizate, ci
pentru a satisface dorințele și prefer ințele . În multe privințe, distincția dintre autoacceptarea
condiționată și necondiționată reflectă distincția lui Hamach ek (1978 apud Jibeen, 2017) între
perfecționiștii nevrotic i, care au nevoie de succes și acceptare, și perfecționisti normali, care
urmăresc exc elența fără consecințe negative .
Unul din tre principalele blocaje către auto -acceptare este incapacitatea de a accepta
greșeli din trecut, reale sau percepute. Fiecare gr eșeală din trecut, însă, atunci când este
percepută cu atenție, poate fi considerată fie dintr -o perspectivă pozitivă sau negativă. Greșelile
bune sunt cele de la care se poate învăța ceva de valoare. Greșelile rele sunt cele cu care cineva
nu vrea să se c onfrunte. De fapt, fiecare greșeală are lecția și potențialul său de creștere atunci
când este examinată din perspectiva adecvată. (Carson și Langer, 2006)
Deși înrudită, acceptarea de sine nu este aceeaș i cu stima de sine. În timp ce stima de
sine se ref eră în mod specia l la cât de valoros, sau bun , ne vedem pe noi înșine, autoacceptarea
face aluzie la o afirmație mult mai globală a sine lui. Când ne acceptăm pe noi , suntem capabili să
îmbrățișăm toate fațetele noastre – nu doar părțile pozitive, mai capabile de stimă . Ca atare,
autoacceptarea este necondiționată, fără orice calificare. Ne putem recunoaște slăbiciunile,
limitările și vulnerabilitățile, dar această conștientizare nu interferează în niciun fel cu
capacitate a noastră de a ne accepta pe deplin. (Seltzer, 2011)
1.2.Depresia
Sillamy (1998, p.96) prezintă depresia ca fiind o „stare morbidă, mai mult sau mai puțin
durabilă, caracterizată îndeosebi de tristețe și de o scădere a tonusului și energiei.”
Samuel Pf eifer (2015, p.14) spune despre depresie că înseamnă „diminuarea bucuriei,
relații tensionate și performanță redusă”.
Depresia este un termen care se extinde de la ceva temporar, o tulburare de dispoziție,
până la ceva mai grav, o boală psihică. Orice om trece de -a lungul timpului prin stări de tristețe,
supărare, fiind inevitabile și se datorează nereușitelor, lipselor, insucceselor, care pot avea
diferite cauze. Diferența dintre tristețe și depresia ca simptom apare din punct de vedere
cantitativ. Aceas ta poate de fi scurtă durată și să nu aibă impact mare asupra funcționării
individului sau simptomele pot dura săptămăni, chiar luni. (Dindelegan, 2012)
În lume, aceasta se situează pe locul trei în rândul bolilor care afectează cel mai des
oamenii, fiind mai răspândită decât cancerul sau bolile sistemului circulator. S -a observat că în
jur de 15 -20% din oameni se simt într -o zi, în stare depresivă iar 3% se îmbolnăvesc pe parcursul
unui an, de depresie. (Pfeifer, 2015) Potrivit datelor Organizației Modial e a Sănătății (O.M.S.),
5-10% din populația mondială ar prezenta tulburări depresive.
Cele mai afectate sunt femeile măritate din clasa muncitoare (60%) și persoanele care au
un nivel de instruire superior (cadre didactice, personal administrativ, șefi d e întreprindere), de
vârsta matură (între 45 și 54 de ani) ( Sillamy, 1998) .
La nivelul experienței se pot observa trei grupuri de experimentări devalorizante ale
vieții, care duc la forme specifice de depresie. Pot apărea singular, dar și in combinație. Längle
(2004) prezintă fiecare grupă, care se definește printr -o trăire proprie:
1. Depresia ca reacție de apărare față de deficite relaționale și de valoare . Pierderi
neprelucrate sau stări de lipsă de valori permanente, pot duce la sentimentul de a fi e xclus de la
viață. Depresia va evolua ca o boala prin lipsă atunci când de exemplu nu s -au experimentat
valori prin dragostea și atenția parentală sau a persoanelor apropiate, când nu s -au realizat
niciodată țeluri și vise. De asemenea pot apărea stări de lipsă atunci când omul a pierdut anumite
valori irecuperabile pe care le -a posedat deja ca de exemplu printr -o moarte prematură, despărțire
de persoane apropiate, boli invalidizante. Izolarea permanentă și fără speranță de valorile vieții
duce la un fel de depresie. Reacții psihodinamice tipice, care pot apărea în special în fazele
terapiei sunt invidia față de alți oameni, care n -au fost atât de privați de către viață, sau ciudă
împotriva vieții, sau împotriva lui Dumnezeu.
2. Depresia ca evoluție psihogenă prin blocade emoționale. Deficitul de valori poate fi
experimentat din punct de vedere subiectiv atunci când omul este înconjurat de valori dar
percepția îi este blocată. Această situație se produce atunci când omul a fost rănit, și și -a
construi t o armură sufletească pentru a se feri de noi răniri. Suferința cauzată de experimentarea
unei valori negative poate duce rapid la suprasolicitări. Rănirea este cu atât mai profundă cu cât
omul este mai deschis. Dacă a trebuit să suporte prea multă suferi nță, atunci omul în funcție de
sensibilitatea sa va produce reacții de apărare, iar sensitivitatea sa pentru valori va suferi.
Valorile în acest caz ori produc durere, ori nu mai sunt resimțite. Această stare de lipsă este
indicată de evoluția depresiei.
3. Depresia ca o lipsă de vitalitate endogenă. O lipsă subiectivă de valori mai există și
la subiectul însuși atunci când nu este vorba de o lipsa exterioară, de traumatisme dinafară ci de o
deficiență de putere interioară de a se apropia și a se bucura de valori, care se poate denumi
„depresie endogenă” (care se poate datora și unei pierderi de forță prin stres prelungit). Este o
stare a vieții în retragere, diminuată, ca în cazul tulburărilor de personalitate depresivă sau în
melancolie. Omul preferă liniș tea, retragerea. Auto -agresiunea, auto -învinuirea și
autodevalorizarea sunt reacțiile psihodinamice produse de simțământul de incapacitate de a trăi
cu adevărat.
Simptomele cele mai reprezentative ale depresiei prezentate de Dinu Valentin (2015) pot
fi grupate pe următoarele domenii (structurarea lor facilitează abordarea terapeutică):
– Comportamentale : tonus scăzut al activității; tendință de retragere.
– Motivaționale : lipsa interesului și a sentimentului plăcerii; totul se face cu efort.
– Afective : tristețe, anxietate, culpabilitate, rușine.
– Cognitive: slabă capacitate de concentrare, indecizie, ruminații interioare, autocritică,
gânduri suicidare.
Pfeifer( 2015) distinge patru simptome de bază:
A. Alienarea depresivă a sentimentelor. Lipsa bucur iei, tristețe profundă, neliniște
interioară și teamă, iritabilitate, sentimentul de pustietate, descurajare, vinovăție, disperare, lipsa
oricărui sentiment și indiferență.
B. Tulburări de gândire. Lentoare generală, gânduri depresive (imagine negativă a supra
sinelui, a lumii și a viitorului), stări meditative, incapacitatea de a lua decizii în cazuri extreme.
C. Tulburări motorii. Sedentarism, încremenire, lentoare, paloare, umeri aplecați, dar și
o neliniște exterioară vizibilă, nervozitate, nevoia de a fi activ.
D. Tulburări corporale/vegetative . Slăbiciune și lipsa prospețimii, oboseală, tulburări
ale somnului, dureri de cap, amețeală, uscăciunea gurii, presiune și senzație de înecare,
transpirații , palpitații, respirație îngreun ată, tremur interio r, scăderea greutății, dureri de stomac,
crampe abdominale, constipație, diaree cronică, senzație de urinare, dureri asemănătoare celor
provocate de reumatism, tulburări ale funcției sexuale.
Există puține acorduri cu privire la relația depresiei cu schi mbările de dispoziție suferite
de persoanele obișnuite. Termenul de dispoziție se aplică în general la un spectru de sentimente
care se extinde de la fericire, la o extremă, la tr istețe și nefericire la cealaltă extremă . (Beck și
Alford, 2009)
Această dispoziție poate avea 3 nivele (Beck și Alford, 2009):
Ușoară: Pacientul se plânge că o parte din bucurie a dispărut din viața lui . El sau ea nu
mai primește plăcere de la familie, prieteni sau de la serviciu. Caracteristic, activitățile
care implică respo nsabilitate, obligație sau efort devin mai puțin satisfăcătoare.
Moderată: Pacienții se simt plictisiți mult timp. Ei pot încerca să se bucure de unele
activități pref erate, dar acestea nu li se mai par interesante acum . Activități le profesionale
care îi e xcitau acum nu reușesc să îi miște .
Severă: Nu se bucură de activități care anterior erau plăcute și chiar pot simți o aversiune
pentru activitățile de care se bu curau cândva. Aclamarea sau exprimarea dragoste i sau
prietenie i nu mai aduc niciun grad de sat isfacție. Pacienții se plâng că nimic nu le oferă
niciun grad de satisfacție .
Stima de sine scăzută este o trăsătură caracteristică a depresiei. Auto -devalorizarea face
parte aparent din modelul pacienților deprimați de a se vedea ca fiind deficienți în a cele atribute
care sunt deosebit de importante pentru ei: capacitate, performanță, inteligență, sănătate, forță,
atractivitate personală, popularitate sau resurse financiare. Adesea sentimentul deficienței este
exprimat în termeni precum „Eu sunt inferior” sau „Sunt inadecvat” (Beck și Alford, 2009).
Abramson și col ab. (1978 apud Wright, Brown, Thase și Basco, 2017 ) au propus că
persoan ele deprimate atribuie semnificații evenimentelor din viață distorsionate negativ în trei
domenii :
1. Intern versus extern. Depresia este asociată cu o tendință de a face atribuții
asupra evenimentelor din viață care sunt părtinitoare într -o direcție internă. Astfel,
persoanele deprimate în mod obișnuit dau vina excesivă pe propria persoană
pentru evenimente negative. În schimb , persoanele fără probleme sunt mai
susceptibile să vadă întâmplări nocive ca fiind datorate forțelor externe, cum ar fi
ghinionul, soarta sau acțiunile altora.
2. Global versus specific. În loc să vizualizeze evenimente negative și să aibă doar
o semnificați e izolată sau limitată, persoanele cu depresie pot concluziona că
aceste apariții au implicații îndelungate, globale sau atotcuprinzătoare. Persoanele
care nu sunt depresive au o capacitate mai bună de a elimina evenimentele
negative și de a le împiedica s ă aibă un efect pervasiv asupra stimei de sine și a
răspunsurilor comportamentale.
3. Fix versus schimbabil. În depresie, situațiile negative sau tulburătoare pot fi
considerate ca fiind neschimbabile și este puțin probabil să se îmbunătățească în
viitor. Un stil de gândire mai sănătos este observat la persoanele fără depresie,
care cred mai des că condițiile sau circum stanțele negative se vor schimba cu
timpul.
1.2.1 .Diferențe de gen
Studiile care găsesc diferențe de gen tind să arate că fetele au concepte de sine mai sărace
decât băieții. Din nou, conceptele negative de sine ar putea contribui direct la depresie și ar putea
interacționa cu stresorii pentru a contribui la depresie . O diferență constantă în concepțiile de
sine ale bărbaților și femeilor vizea ză orientarea interpersonală, tendința de a fi preocupat de
statutul relațiilor unuia și de părerile pe care ceilalți le au despre sine. Chiar și în copilărie, fetele
apar mai mult orientate interpersonal decât băieții, iar această diferență de gen crește în
adolescență (Nolen -Hoeksema, 2001).
Femeile sunt mai predispuse să dezvolte forme ușoare de depresie cât și tulburări
depresive majore. Aceste diferențe apar în cadrul tuturor vârstelor, dar totuși în cadrul copiilor nu
s-au putut observa aceste difere nțe, ele apărând doar dupa vârsta de 14 -15 ani.
(Dindelegan,2012)
Până la adolescență, fetele par să aibă mai multe șanse decât băieții să răspundă la stres și
suferință cu ruminație – concentrându -se în interior pe sentimentele de suferință și preocupări le
personale, mai degrabă decât să acționeze pentru a -și calma suferința. Acea stă diferență de gen
privind ruminația este menținută de -a lungul vârstei adulte. Mai multe studii longitudinale și
experimentale au a rătat că persoanele care ruminează ca răspuns la stres prezintă un risc crescut
de a dezvolta simptome depresive și tulburări depresive în timp (Nolen -Hoeksema et al., 1999
apud. Nolen -Hoeksema, 2001 ). La rândul său, diferența de ge n în ruminație reprezintă cel puțin
parțial diferența de gen î n depresie. Ruminația nu poate contribui numai direct la depresie, dar
poate contribui și indirect prin afectarea rezolvării problemelor și astfel împiedicând femeile să
ia măsuri pentru a depăși stresorii cu care se confruntă .
Depresia este mai răspândi tă în cazul femeilor, față de bărbați. Ele sunt afectate de
depresie de trei -patru ori mai mult decât bărbații. Motivele pot fi diferite: e posibil ca femeile să
fie mai sensibile, să fi avut o copilărie mai grea, să fie dependente într -o măsură mai mare d e
ciclul hormonal sau să fie afectate într -o măsură mai mare de responsabilitățile familiale. Toate
acestea prezintă diversitatea posibilelor cauze făcând referire la personalitate, experiența familiei,
condiția biologică și responsabilitățile cotidiene. ( Pfeifer, 2015)
Înțelegerea diferenței de gen în depresie este importantă din cel puțin două motive. În
primul rând, ratele mari de depresie ale femeilor presupun costuri enorme în calitatea vieții și a
productivității, pentru femeile în sine și pentru fam iliile lor. În al doilea rând, înțelegerea
diferenței de gen în depresie ne va ajuta să înțelegem cauzele depresiei în general. În acest fel,
genul oferă o lentilă valoroasă prin care să se examineze procesele umane de bază în
psihopatologie (Nolen -Hoeksem a, 2001).
1.2.2 . Diferențe privind vârsta
Rate mici ale depresiei s -au putut observa la cei cu vârste cuprinse între 45 -54 de ani și
chiar între 55 și 70 de ani și rate mari la cei cu vârsta peste 85 de ani. S -au făcut cercetări privind
depresia în rându l celor mai în vârstă iar ca posibile explicații pentru care depresia nu este asa de
răspândită în rândul lor pot fi: dezvoltarea unui stil de coping și a unei gândiri mai raționale,
oamenii născuți cu câteva generații în urmă, față de cei din generațiile mai recente prezintă un
risc mai scăzut de depresie, acest fapt este așa numitul „efect de cohortă” și au expectanțe mai
mici față de ei înșisi comparativ cu generațiile mai tinere. Efectul de cohortă se referă la faptul că
riscul de depresie ține cont de perioada istorică în care s -a născut persoana, generația din care
face parte. Rata depresiei este mai crescută pentru cei cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani și
se pare că scade odată cu înaintarea în vârstă. (Dindelegan,2012)
1.2.3. Evoluție
Studiil e au arătat că depresia este o boală de lungă durată, 20% dintre persoanele pe care
s-a realizat studiul, la un interval de 1 an, încă mai sufereau de depresie. Este posibil ca mai mult
de jumătate dintre oamenii care au avut un episod depresiv major să m ai aibă și altele în decursul
anilor. Femeile cu o educație slabă și cu o căsnic ie instabilă sunt mai predispuse să aibă o
depresie care să persiste un timp mai îndelungat. Oamenii fără suport social sau cu unul
inadecvat sunt de asemenea mai predispuși să aibă recăderi ale depresiei.(Dindelegan, 2012)
1.2.4. Studii privind depresia
Studiul realizat de către Wells, Stewart, Hays și colaboratorii(1989) descrie
funcționarea și starea de bine a pacienților cu depresie, comparativ cu pacienții cu condiții
medicale cronice sau fără condiții cronice. Pacienții cu tulburări depresive curente sau simptome
depresive în absența tulburării tind să aibă o funcționare rea fizică, socială și a rolului, o
percepție mai rea a sănătății și o mai mare durere corporală, față de pacienții fără condiții
cronice . Funcționarea slabă asociată în mod unic cu simptomele depresive, cu sau fără tulburare
depresivă, a fost comparabilă sau mai slabă decât cea asociată în mo d unic cu opt condiții
medicale cronice majore. De exem plu, asocierea unică a zilelor de stat în pat cu simptome
depresive a fost semnificativ mai mare decât asocierea comparabilă cu hipertensiunea, diabetul și
artrita. Depresia și afecțiunile cronice au a vut efecte unice asupra funcționării pacientului.
Intr-un studiu realizat de Gold, Pottash și Extein (1981), p entru a evalua relația dintre
hipotiroidism și depresie, funcția tiroidiană a fost evaluat ă la 250 de pacienți internați la un spital
psihiatric pentru tr atamentul depresiei . Douăzeci din cei 250 de pacienți au prezentat un anumit
grad de hipotiroidie. Aceste rezultate sugerează că o proporție semnificati vă a pacienților cu
depresie poate avea hipotiroidism precoce, cazuril e în care aproximativ jumătate sunt detectate
doar prin testarea hormonului care eliber ează tirotropină (TRH). H ipotiroidismul poate produce
semne și simptome ale depresiei și poate coexista ca a doua boală la pacienții cu depresie.
1.3.Terapia cognitiv -comportamentală ( CBT )
Terapia cognitiv -comportamentală (CBT) se referă la o clasă de intervenții care
împărtășesc premisa de bază că tulburările psihice și stresul psihic sunt menținute de factori
cognitivi. Premisa de bază a acestei abordări de tratament , susține că cognițiile inadaptative
contribuie la menținerea stresului emoțional și a problemelor de comportament. Conform
modelului lui Beck, aceste cogniții inadaptative includ credințe generale sau scheme, despre
lume, sine și viitor , dând naștere la g ânduri specifice și automate în anumite situații. Modelul de
bază susține că strategiile terapeutice pentru modificarea acestor cogniții inadaptative duc la
modificări ale stresului emoțional și a comportamentelor problematice (Hofmann, Asnaani,
Vonk, Sawyer și Fang, 2012).
„Terapeutul și pacientul colaborează pentru a identifica cognițiile denaturate, care sunt
derivate din credințe sau presupuneri inadaptive. Aceste cogniții și credințe sunt supuse analizei
logice și testării empirice a ipotezelor care îi determină pe indivizi să își realinizeze gândirea cu
realitatea. ” (Clark, 1995 ; p. 155 apud Longmore și Worrell, 2007) . Clark, afirmă că un postulat
fundamental al modelului cognitiv al psihopatologiei este că schimbarea cognitivă este centrală
pentru t ratarea tulburării psihologice.
Intervențiile cognitiv -comportamentale sunt probabil cea mai intens cercetată formă de
tratament ps ihologic . Acestea au ca scop provocarea gândurilor automate negative și credințele
subiacente disfuncționale și schimb area tiparelor comportamentale care sunt legate de problema
vizată în terapie. Peste 300 de studii publicate asupra rezultatelor controlate și, probabil, multe
altele, au examinat efectele terapiei cognitiv -comportamentale (CBT) pentru o gamă largă de
tulburări și probleme de sănătate, de la tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia, tulburări
de anxietate, schizofrenie, la condiții de sănătate precum dureri cronice, probleme de somn ,
cefalee, cancer și multe altele. Majoritatea acestor studii au ar ătat că CBT are efecte pozitive
asupra acestor condiții de sănătate și a mai multor. CBT nu este doar cea mai intens cercetată
formă de psihoterapie, ci și cel mai larg aplicat tip de psihoterapie și, cu siguranță, cel mai
utilizat tip de terapie psihologi că „bazată pe dovezi” (Cuijpers, van Straten și Anders son, 2008 ).
CBT este o abordare comună care se bazează pe două aspecte centrale: 1) cognițiile
noastre au o influență de control asupra emoțiilor și comportamentului nostru și 2) modul în care
acționăm sau ne comportăm ne pot afecta puternic modelele gândurilor și emoțiile . (Wright,
Brown, Thase și Basco, 2017)
Cel mai înalt nivel de cunoaștere este conștiința, o stare de conștientizare în care deciziile
pot fi luate în mod rațional. Atenția conștientă ne permite să 1) monitorizăm și evaluăm
interacțiunile cu mediul, 2) conectăm amintirile din trecut cu experiențele prezente și 3)
controlăm și planificăm acțiunile viitoare. În CBT, terapeuții încurajează dezvoltarea și aplicarea
proceselor adaptative de gândire conștientă, precum gândirea rațională și rezolvarea problemelor.
Terapeutul dedică, de asemenea, un efort considerabil pentru a ajuta pacienții să recunoască și să
schimbe gândirea inadaptativă la două niveluri suplimentare de cunoaștere: gânduri a utomate și
scheme ambele caracterizate prin relativ autonom procesarea informatiei (Wright, Brown, Thase
și Basco, 2017):
Gândurile automate sunt cogniții care curg rapid prin mințile noastre atunci
când ne aflăm în mijlocul situațiilor (sau ne amintim eve nimentele). Deși este
posibil să fim subliminali conștienți de prezența gândurilor automate, de obicei
aceste cogniții nu sunt supuse unei analize raționale atente.
Schemele sunt convingeri de bază care acționează ca șabloane sau reguli care stau
la baza p rocesării informațiilor. Ele servesc o funcție critică pentru a permite
oamenilor să ecranizeze, să filtreze, să codeze și să atribuie sens informațiilor din
mediul înconjurător.
CBT subliniază tehnici concepute pentru a ajuta pacienții să detecteze și să modifice
gândurile și schemele automate, în special cele care sunt asociate cu simptome emoționale, cum
ar fi depresia, anxietatea sau furia. CBT îi învață pe pacienți să se gândească la gândirea lor, să
atingă obiectivul de a aduce cunoștințele autonome î n conștientizarea și controlul conștiinței.
(Wright, Brown, Thase și Basco, 2017)
Studiile care au comparat CBT cu tratamente active, cum ar fi tratamentul psihodinamic,
terapia de rezolvare a problemelor și psihoterapia interpersonală, au găsit rezultate mixte. Mai
exact, metaanalizele au descoperit că CBT este la fel de eficientă în comparație cu alte
tratamente psi hologice. Cu toate acestea, alte studii au găsit r ezultate favorabile pentru CBT.
(Hofmann, Asnaani, Vonk, Sawyer & Fang, 2012).
Modelul CBT subliniază că relația dintre cogniție și comportament este o stradă cu două
sensuri. Intervențiile cognitive pot a vea efecte salutare asupra comportamentului. De asemenea,
modificările pozitive ale comportamentului sunt de obicei asociate cu o perspectivă îmbunătățită
sau cu o altă modificare cognitivă dorită. Majoritatea tehnicilor de comportament utilizate în
CBT su nt concepute pentru a ajuta oamenii 1) să crească participarea la activități care
îmbunătățesc starea de spirit, 2) să schimbe modelul de evitare sau neputință, 3) să se confrunte
treptat cu situații de temut, 4) să dezvolte abilități de coping și 5) să re ducă emoțiile dureroase
sau excitaț ie automată. (Wright, Brown, Thase și Basco, 2017)
1.4.Hipotiroidismul
Tiroida este o glandă endocrină care se situează în zona gâtului. Aceasta are formă de
fluture sau de „H” și este formată din doi lobi care sunt uniți prin istmul tiroidian. Hormonii
produși de glanda tiroidă reglează metabolismul, intensifică metabolismul caloric, procesele
oxidative și dizasimilarea proteinelor, glucidelor, contribuie la evacuarea apei și caliului din
organism, reglează procesele de creștere și dezvoltare, stimulează activitatea glandelor
suprarenale, sexuale și mamare, instigă activitatea sistemului nervos central. (Catereniuc, 2015)
Hipotiroidismul este definit ca fiind eșecul glandei tiroide de a produce suficient hormon
tiroidi an pentru a satisface cerințele metabolice ale organismului. Hipotiroidismul netratat poate
contribui la hipertensiune, dislipidemie, infertilitate, tulburări cognitive și disfuncții
neuromusculare. Datele obținute din Studiul național de sănătate și nutri ție sugerează că
aproximativ una din 300 de persoane din Statele Unite are hipotiroidism. Prevalența crește odată
cu vârsta și este mai mare la femei decât la bărbați. (Gaitonde, Rowley și Sweeney , 2012)
Hipotiroidismul poate apărea ca urmare a insuficie nței glandei primare sau a stimulării
insuficiente a glandei tiroidiene de către hipotalamus sau hipofiză. Insuficiența glandelor primare
poate rezulta din anomalii congenitale, distrugere autoimună (boala Hashimoto), deficiență de
iod și boli infiltrative . (Gaitonde, Rowley și Sweeney, 2012) .
Hormonii tiroidieni au o afecțiune puternică asupra metabolismului. În hipotiroidism,
multe organe și sisteme interne încetinesc ceea ce duce la o gamă largă de simptome – inclusiv
depresie. Persoanele de peste 60 de ani pot avea un singur simptom – cum ar fi tulburări de
dispoziție și depresie. Cu toate acestea, cercetătorii nu sunt deloc siguri de ce există o legătură
între hipotiroidism și depresie. Relația dintre tulburările de dispoziție și disfuncția tiroidiană a
fost descrisă de mult ca o incidență ridicată a afecțiunilor nervoase în anomaliile tiroidiene în
urmă cu aproximativ două sute de ani. Ulterior, s -a introdus termenul de nebunie a mixedemului
pentru descrierea stării mentale la pacienții cu hipotiroidis m. Astăzi, s -a stabilit că disfuncția
tiroidiană, în special hipotiroidismul, poate avea un impact semnificativ asupra stării mentale, în
special a stării de dispoziție și a condițiilor cogniti ve la pacienții cu hipotiroidie (Zavareh,
Jomhouri, Bejestani et all., 2016).
Simptomele asociate frecvent cu hipotiroidismul sunt adesea nespecifice. Acestea includ
creșterea în greutate, oboseala, concentrația slabă, depresie, dureri musculare difuze și nereguli
menstruale. Printre simptomele cu specificitate înaltă pentru hipotiroidism se numără constipația,
intoleranța la frig, pielea uscată, slăbiciunea musculară proximală și subtierea sau pierderea
părului. (Gaitonde, Rowley și Sweeney, 2012)
Asocierea revelată între hipotiroidism și depresie a fost independentă de caracteristicile
de bază, inclusiv vârsta, nivelul educațional și starea profesională. Astfel, se pare că
mecanismele de apariție depresivă la pacienții cu hipotiroidie pot fi influențate de alți factori
potenția li, cum ar fi predispoziția geneti că (Zav areh, Jomhouri, Bejestani et all., 2016).
Tulburările tiroidiene în diferitele sale forme sunt frecvente, afectând aproximativ 5% din
populație. Mai multe studii au subliniat intensitatea prevalenței simptomelor și tulburărilor
psihiatrice în bolile tiroid iene. Hipotiroidismul este o formă de tulburare tiroidiană, care rezultă
din sinteza inadecvată a hormonului tiroidian și e ste clasificată ca fiind excesivă sau subclinică.
În hipotiroidismul excesiv, nivelul hormonilor tiroidieni este anormal de scăzut, TSH este
crescut, iar pacienții sunt simptomatici, în timp ce, în hipotiroidism subclinic, pacienții sunt, prin
definiție, asimptomatici, cu hormoni tiroidie ni normali, dar cu TSH crescut. (Lokesh, Harish,
Verma, Singh și Siddharth , 2013)
Studiul realizat de Lokesh și colaboratorii (2013) a concluzionat că prevalența
hipotiroidismului a fost de 20% în tulburările depresive majore, iar prevalența tulburărilor
depresive majore a fost de 36% la pacienții cu hipotiroidie. Aceștia au găsit o corelație
semnificativă între tulburarea depresivă majoră și hipotiroidism.
1.5.Studii
În metaanaliza realizată de Sin & Lyubomirsky (2009) ni se spune că o abordare
promiță toare pentru creșterea bunăstării este prin intervenții de psihologie pozitivă ( PPI) – adică
prin metode de tratament sau activități intenționate care urmăresc cultivarea sentimentelor,
comportamentelor sau cognițiilor pozitive. De exemplu, strategiile PPI la fel de diverse precum
scrierea scrisorilor de recunoștință, practicarea gândirii optimiste, înlocuirea experiențelor
pozitive și socializarea s -au d ovedit că cresc starea de bine în probe nonclinice Rezultatele
combinate ale celor 49 de studii au relev at faptul că PPI îmbunătățesc în mod semnificativ starea
de bine , iar rezultatele combinate din 25 de studii au arătat că PPI sunt eficiente și în tratarea
simptomelor depresive.
Strategiile din PPI pot fi deosebit de u tile pentru a aborda o diversitate a afectelor
pozitive, a implicării și a sensului vieții care caracterizează depresia. De exemplu, persoanele cu
depresie sunt susceptibile să beneficieze de creșteri ale emoțiilor pozitive, care s -au dovedit că
accelerează recuperarea din efectele fiziolog ice ale emoțiilor negative pentru a îmbunătăți
abilitățile de a face față cu amploare și pentru prevenirea recidivelor . Cu toate acestea, studiile
PPI au furnizat rezultate mixte. Unele studii au arătat că psihoterapia pozitivă, administrată
persoanelor de primate, fie în cadrul unui grup, fie in dividual, crește semnificativ starea de bine și
scade depresia . În general, PPI au fost într -adevăr semnificativ mai eficiente decât grupurile de
comparație pentru stimularea stării de bine și pentru ameliorarea depresiei. (Sin & Lyubomirsky,
2009)
Studiul re alizat de Bolier, Haverman, Westerhof et al. (2013) are s copul de a realiza o
metaanaliză a efectelor intervențiilor specifice de psihologie pozitivă în publicul larg și la
persoanele cu probleme psihosociale specifice. Măsurile de rezultat au fost starea de bine
subiectivă, bunăstarea psihologică și depresia. Această metaanaliză demonstrează că intervențiile
psihologice pozitive pot fi eficiente în îmbunătățirea bunăstării subiective și psihologice și pot
contribui la reducerea nivelului simptomelor depresive. Rezultatele indică faptul că efectele sunt
parțial susținute l a monitorizarea pe ter men scurt .
Legat de vârstă ni se spune că a tât modelele cu efecte fixe, cât și cu efectele aleat orii au
relevat că beneficiile PPI cresc odată cu vârsta. Deși nu au fost suficiente studii pentru a include
grupul „adulți în vârstă” în analiza moderatorilo r pentru depresie, celelalte grupe de vârstă au
arătat totuși scăderi mai mari ale depresiei ca funcție liniară a vârstei. (Sin & Lyubomirsky,
2009)
Studiul realizat de Emmons și McCullough (2003) a avut ca scop examina rea influenței
gândirii recunoscătoa re asupra bunăstării psihologice în viața de zi c u zi și, prin urmare, să pună
la încercare ipoteze populare și clasice cu privire la beneficiile recunoștinței. Au apărut câteva
avantaje pozitive pentru bunăstarea specifică stării de recunoștință din Studi ul 1. În raport cu
problemele și grupurile de evenim ente de viață, participanții în grupul cu sarcina de recunoștință
s-au simțit mai bine cu privire la viața lor în ansamblu și au fost mai optimiști în ceea ce privește
așteptările lor pentru săptămâna vii toare.
Formatul de intervenție are un efect moderator semnificativ asupra eficienței PPI, bazat
atât pe efectele fixe, cât și pe modelele de efecte aleatorii. Mai exact, mărimea medie a efectului
r a fost cea mai mare pentru terapia individuală, urmată d e PPI-urile administrate în grup, apoi
PPI-urile auto -administrate. (Sin și Lyubomirsky, 2009)
În studiul realizat de Froh, Sefick și Emmons(2008) ni se spune că s -a demonstrat că
recunoștința, sub forma contorizării binecuvântărilor cuiva, este legată de bunăstarea subiectivă.
Când se ia în considerare eficacitatea intervențiilor de recunoștință, există unele dovezi că
numărarea binecuvântărilor o dată pe săptămână este mai benefică în îmbunătățirea stării de bine,
comparativ cu cei care s -au angajat în același comportament de trei ori pe săptămână. Poate că
practica mai puțin sist ematică menține procesul proaspăt și semnificativ. În studiul de față, am
observat că unii participanți au demonstrat o frustrare aparentă în timpul finalizării măsurilor și
evaluarea repetată a acestora.
S-au găsit eficiente o varietate de tehnici , inclusiv comportamente pozitive, cum ar fi
implicarea în activități plăcute și folosirea punctelor forte în moduri noi. Strategiile cognitive,
cum ar fi înlocuirea experiențelor poz itive și a instanțelor de auto -monitorizare a stării de bine, s –
au dovedit, de asemenea, eficiente pentru a stimula fericirea și pentru a atenua depresia. În cele
din urmă, practica abilităților emoționale – inclusiv mindfulness și acceptarea – poate avea un
impact pozitiv asupra bunăstării psihologice a unui client. (Sin și Lyubomirsky, 2009)
Se pare că o abordare mai largă , în care indivizi i practică multiple activități PPI, poate
fi mai eficientă decât să se implice într -o singură activitate În conseci nță, practicienii pot vedea
cel mai mare beneficiu la clienții lor atunci când atribuie activități multiple și diferite (Sin și
Lyubomirsky, 2009) .
În studiul realizat de Bolier, Haverman, Westerhof și colaboratorii(2013) ni se spune că
pe baza analizei moderatorului, se recomandă efectuarea intervențiilor pe o perioadă mai lungă
(cel puțin patru săptămâni și, de preferință, opt săptămâni sau mai mult) și pe o bază individuală.
Practicanții își pot adapta strategia de tratament la nevoile și preferințele unui client și pot utiliza
exerciții de psihologie pozitivă în combinație cu alte intervenții bazate pe dovezi care au o
abordare pozitivă și au ca scop îmbunătățirea stării de bine, cum ar fi intervențiile de
mindfulness, accep tarea și terapia de angajame nt, intervenții de iertare, activare
comportamentală și reminiscență.
CAPITOLUL II: METODOLOGIA CERCETĂRII
2.1. Scopul cercetării
Cercetarea de față își propune să demonstreze și să compare eficiența a două programe de
intervenție, CBT și PPI, în vederea scăderii nivelului depresiei, creșterii nivelului stării
psihologice de bine și a acceptării necondiționate a propriei persoane.
Dorim să vedem dacă combinarea mai multor tehnici din Psihologia Pozitivă vor duce la
rezultate mai bune.
2.2. Ipotez ă și design
Ipotezele sunt următoarele:
Ipoteza 1 : Presupunem că există diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul
depresiei în funcție de programul de intervenție și momentul testării.
Ipoteza 2: Presupunem că există diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul
acceptării necondiționate a propriei persoane în funcție de programul de intervenție și momentul
testării.
Ipoteza 3: Presupunem că există diferențe semnificative în ceea ce privește nivelul stăr ii
psihologice de bine în funcție de programul de intervenție și momentul testării.
În lucrarea de față am utilizat în comparațiile realizate ca și variabile independente grupul
cu modalitățile control, CBT și Psihologie Pozitivă (PPI) și momentul testăr ii cu modalitățile
pretest și posttest. Ca și variabile dependente am inclus în cercetare depresia, acceptarea
necondiționată a propriei persoane și starea psihologică de bine. Cercetarea are un d esign
experimental (deoa rece avem o intervenție, grup de co ntrol și eșantion randomizat).
2.3. Participanți
Cercetarea are la bază un eșantion de 28 de participanți cu vârste cuprinse între 20 și 60
de ani, media de vârstă fiind de 36 de ani. Participanții sunt femei care suferă de hipotiroidism și
care conform chestionarului CES -D au depresie. Am întrebat persoanele de cât timp sunt bolnave
și răspunsurile au fost între 1 și 15 ani.
Tabel 2.3.1 Stat istici Descriptive privind vârsta subiecților
Grup N Minim Maxim Media Abaterea
standard
Control 10 24 52 36.300 9.333
CBT 9 24 60 36.333 11.510
PPI 9 21 52 36.333 9.974
Tabel 2.3.2 Statistici Descriptive privind timpul de când sunt bolnavi subiecții
Grup N Minim Maxim Media Abaterea
standard
Control 10 1 15 6.300 5.375
CBT 9 1 10 4.555 2.603
PPI 9 1 10 4.222 3.073
2.4. Instrumente
În această lucrare au fost utilizate trei chestionare, respectiv Scala pentru starea
psihologică de bine (PWBS ), Scala de depresie a centrului de studii epidemiologice (CES -D) și
Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane (USAQ ).
Scala pentru starea psihologică de bine (PWBS – Psychological Well -Being Scale)
Scala stării de bine psihologice a fost dezvoltată de către Ryff în anul 1989 și validată de
către Abbott și colaboratorii în 2006. Acest instrumen t măsoară gradul stării de bine psihologice
al individului. El conține 42 de itemi, cu răspunsuri de la 1 la 6, unde 1 este “dezacord puternic”
iar 6 “acord puternic”. Dintre cei 42 de itemi, 20 de itemi sunt formulați pozitiv iar 22 sunt
inversați.
Itemii sunt repartizați în 6 subscale:
Autonomia (exemplu de item: ”Am încredere în părerile mele chiar dacă sunt contrare
părerii generale.”)
Controlul asupra mediului (exemplu de item: ”Am reușit să -mi construiesc un cămin și
un stil de viață care să fie în bună măsură pe placul meu.”)
Dezvoltarea personală (exemplu de item: ”Cred că este important să trăiești noi
experiențe care să constituie o provocare pentru modul în care gândești asupra lumii.”),
Relațiile pozitive cu ceilalți (exemplu de item: ”Îmi pl ac conversațiile personale și
împărtășite cu membrii familiei sau cu prietenii.”),
Scopul în viață (exemplu de item: ”Îmi place să -mi fac planuri de viitor și să le
transform în realitate”)
Autoacceptarea (exemplu de item: ”Trecutul a avut suișuri și c oborâșuri, însă în general
nu aș vrea să îl schimb.”).
Cotele mari reprezintă un nivel ridicat al aspectelor stării de bine psihologice. Consistența
internă pentru cele 6 subscale are valori cuprinse între .68 (dezvoltarea personală) și .83
(autonomia).
2.Scala de depresie a centrului de studii epidemiologice (Center for Epidemiologic
Studies Depression Scale – CES -D )
Scala CES -D este o scala de auto -evaluare ce cuprinde 20 afirmaț ii referitor la fel ul cum
un subiect se poate simții în ultimele 7 zile. Acești 20 itemi au fost selectaț i din “pool -ul”
itemilor depresivi care au fost validaț i ca atare de mai multe studii. Princ ipalele componente sunt
dispoziția depresivă, sentimentele de vinovăție ș i lipsa de valoare , sentimentele de neajutorare și
pierderea speranț ei, lentoarea psih omotorie, pierderea apetitului și tulbură rile de somn. Numai
trei itemi au fost frazați în direcție pozitivă pentru a impiedica tendința de a răspunde stereotip la
întrebă ri.
Fiecare item /răspuns este scorat pe o scară de la 0 la 3, în funcție de frecvența de apariț ie
a simptom ului: 0 = rar sau deloc (mai puțin decât o zi), 1 = uneori sau puț in timp (1 -2 zile),
ocazional sau un timp moderat (3 -4 zile), majoritatea sau tot timpul (5 -7 zile) . Scorul total se
obține prin aduna rea scorurilor itemilor individuali. Scorul total al scalei CES -D se poate întinde
de la 0 la 60, scorurile ridicate indicând prezenț a de simptome mai multe sau frecvenț a ma i mare
de apariți e a lor. Majoritatea intervievatoril or au folosit scorul prag de 1 6 pentru a indica
depresia.
Privitor la caracteristicile psihometrice de calitate ale scalei CES -D, aceasta are o bună
consistență internă și o bună confidență test-retest.
3. Chestionarul de acceptare necondiționată a propriei persoane ( USAQ –
Uncondi tional Self Acceptance Questionnaire )
Chestionarul cuprinde 20 de itemi care măsoară acceptarea necondiționată a propriei
persoane. Acesta a fost conceput în 2001, de către Chamberlain și Haaga și se bazează pe teoria
lui Albert Ellis asupra acceptării necondiționate, itemii reflectând diferi tele aspecte ale acestui
concept multifațetat, central teoriei rațional -emotive și comportamentale.
USAQ cuprinde 20 de itemi, dintre care 9 itemi sunt astfel formulați încât reflectă nivele
crescute de acceptare necondiționată a propriei persoane (ex., „ Mă simt valoros, chiar dacă nu
reușesc să ating anumite scopuri importante pentru mine.”), iar 11 itemi sunt formulați astfel
încât reflectă o acceptare necondiționată scăzută (ex. „Ca să mă simt o persoană valoroasă
trebuie să fiu iubit de persoanele impo rtante pentru mine.” ).
Posibilitățile de răspuns pentru fiecare item merg de la „Aproape întotdeauna fals”, până
la „Aproape întotdeauna adevărat”.
Scorul total reflectă nivelul de acceptare necondiționată a propriei persoane. Scorurile
mari indică o acceptare necondiționată a propriei persoane ridicată, în timp ce scorurile scăzute
indică o acceptare necondiționată scăzută. Scorurile posibile variază între valorile de 20 (scor
minim) –140 (scor maxim).
2.5. Procedură
Cele trei chestionare au fost in troduse într -un document de tip formular pe platforma
google. Link -ul aferent chestionarului a fost distribuit pe platforme de socializare, în grupurile de
susținere destinate persoanelor cu probleme de tiroidă.
Am realiza t eșantionarea persoanelor cu depresie pe baz a scalei CES -D. Cei care au
îndeplinit această condiți e au fost împărțiți aleator în trei grupe. Primul grup este cel de control,
cel de al doilea grup este cel care a participat la o intervenție CBT și cel de al treilea o intervenție
din Psiho logia Pozitivă. Programele de intervenț ie consta u într-un număr de 5 de sesiuni cu
durată de 50 de minute.
În etapa de posttest , după finalizarea intervenției, subiecților din cele trei grupe li s-au
adminis trat scala CES -D, scala pentru starea psi hologi că de bine (PWBS) și scala pentru
acceptarea neconditionată de sine (USAQ) . S-au analiza t rezultatele între cele 3 grupe.
CAPITOLUL III . PROGRAM DE INTERVENȚIE
3.1.Intervenție Psihologie Pozitivă
Ședința 1.
Recunoștința are una dintre cele mai puternice legături de sănătatea mintală și satisfacția
cu viața față de oricare trăsătură de personalitate – mai mult dec ât chiar optimism ul, speranța sau
compasiunea.
Oamenii recunoscători experimentează niveluri mai ridicate de emoții pozitive, cum ar fi
bucuria, entuziasmul, iubirea, fericirea și optimismul.
Sarcină Recunoștință – „Vrem să ne concentrăm pentru un moment asupra beneficiilor sau
cadourilor pe care le -ați primit în viața voastră. Aceste daruri ar putea fi simple plăceri cotidiene,
oameni din viața voastră, atuuri personale sau talente, momente de frumusețe naturală sau gesturi
de bunătate din partea celorlalți. S -ar putea să nu ne gândim în mod normal la aceste lucruri ca la
cadouri, dar așa dorim să vă gândiți la ele. Ia un moment pentru a savura aceste cadouri,
gândește -te la valoarea lor.”
Vom discuta în continuare despre exemple de situații în care ai fost fericită.
Ședința 2.
Identificarea toleranței scăzute la bunăstare prin căutarea g ândurilor automate. Odată ce
cazurile de bunăstare sunt recunoscute în mod corespunzător, este încurajat să identifice gânduri
și credințe care să conducă la întreruperea prematură a stării de bine (gânduri automate) așa cum
se realizează în terapia cognitivă. Declanșatorul auto -observării este, totuși, diferit, bazându -se
pe bunăstare în loc de suferință.
Ședința 3.
Valorile sunt acțiuni alese . Ele sunt o direcție în viață. Evaluarea valorilor clienților
înseamnă a -i ajuta să conștientizeze direcții pentru viața lor care sunt în conformitate cu ceea ce
este cu adevărat important pentru ei. În plus, valorile pot fi un punct de plecare pentru clienți
pentru a construi obiective care să promoveze comportamentul în acele direcții.
Deși valorile sunt definite ca fiind importante (de ex., Exerciții fizice, petrecerea
timpului cu copiii), comportamentul clienților nu este adesea în concordanță cu valorile acestora
(de exemplu, petrecerea mai multor ore în fața televizorului, lucrul în orele de seară etc.) . Pentru
a reduce discrepanța dintre valori și traiul valoric real, este important să creăm în primul rând
conștientizarea acestei discrepanțe. Vrem să creștem gradul de conștientizare a clientului cu
privire la valorile sale și să a flăm măsura în care acesta trăiește în conformitate cu valorile sale.
Studiul val orilor Bull's Eye . Instruc țiuni:
Board -ul cu săgeți este împărțit în patru domenii care sunt importa nte în viața oamenilor:
muncă/ educație, timp liber, relații și dezvoltar e personală / sănătate.
1. Munca / Educația se referă la obiectivele dvs. din carieră, la valorile dvs. cu privire la
îmbunătățirea educației și cunoștințelor dvs. și, în general, a sentimentului de folos pentru cei
apropiați sau pentru comunitatea dvs. ( adică voluntariat, supravegherea gospodăriei dvs. etc.).
2. Timpul liber se referă la modul în care te joci în viața ta, la cum te distrezi, la hobby –
urile tale sau la alte activități pe care le faci în timpul liber (adică grădinărit, cusut, antrenarea
echipei de fotbal a copiilor, pescuitul, jocurile).
3. Relațiile se referă la intimitatea din viața ta, relațiile cu copiii, familia de origine,
prietenii și contactele sociale din comunitate.
4. Creșterea / sănătatea personală se referă la viața voastră spirituală, fie în religia
organizată, fie în expresiile personale de spiritualitate, exerciții fizice, nutriție și abordarea
factorilor de risc pentru sănătate, cum ar fi consumul de droguri, fumatul, greutatea.
În acest exerc ițiu, vi se va cere să priviți mai atent valorile personale din fiecare dintre
aceste domenii și să le scrieți. Apoi, vei evalua cât de aproape ești de a -ți trăi viața în
conformitate cu valorile tale. De asemenea, veți arunca o privire mai atentă asupra b arierelor sau
obstacolelor din viața voastră care se află între voi și felul de viață pe care doriți să îl trăiți.
Partea 1. Identificați -vă valorile
Începeți să descrieți valorile dvs. în fiecare dintre cele patru zone de valori. Gândește -te
la fiecare domeniu în ceea ce privește visele tale, ca și cum ai avea posibilitatea să -ți îndeplinești
dorințele complet. Care sunt calitățile pe care ți -ai dori să le elimini din fiecare zonă și care sunt
așteptările tale de la aceste domenii ale vieții tale? Valoar ea ta nu trebuie să fie un obiectiv
specific, ci să reflecte un mod în care ți -ai dori să îți trăiești viața în timp. De exemplu, a te
căsători poate fi un obiectiv pe care îl ai în viață, dar doar reflectă valoarea ta de a fi un partener
afectuos, onest ș i iubitor. A -ți însoți i fiul la un joc de fotbal poate fi un obiectiv; a fi un părinte
implicat și interesat ar putea fi valoarea. Notă! Scrieți valoarea pentru fiecare zonă pe liniile
furnizate în spațiul de mai jos și pe pagina următoare. Valorile dvs. p ersonale sunt importante în
acest exercițiu.
Muncă/Educație :
Relații:
Timp liber :
Dezvoltare personală/sănătate :
Acum, uită -te din nou la valorile pe care le -ai scris mai sus. G ândiți -vă la valoarea dvs. ca
„ochiul taurului” (mijlocul bordului de dart ). „Ochiul taurului” este exact cum îți dorești să fie
viața ta, un hit direct, în care îți trăiești viața într -un mod care să fie în concordanță cu valoarea
ta. Acum, creează un X pe placa de darts în fiecare zonă care reprezintă cel mai bine locul în car e
stai astăzi. Un X în ochiul taurului înseamnă că trăiești complet în concordanță cu valoarea ta
pentru acel domeniu de viață. Un X departe de ochiul taurului înseamnă că viața ta este departe
de semn în ceea ce privește modul în care îți trăiești viața. Întrucât există patru domenii de viață
apreciate, ar trebui să marcați patru X -uri pe tabla de dart. Notă! Utilizaț i bordul de săgeți de pe
pagina următoare înainte de a merge la Partea a doua a acestui exercițiu.
Partea 2. Identificați -vă obstacolele
Scrie acum ce este între tine și a -ți trăi viața curentă așa cum vrei, din ceea ce ai scris în
domeniile tale de valoare. Când vă gândiți la viața pe care doriți să o trăiți și la valorile pe care
doriți să le puneți în joc, ce apare în modul în care tr ăiți acel tip de viață? Descrieți orice obstacol
(e) pe liniile de mai jos.
Obstacol 1:
Obstacol 2:
Obstacol 3:
Obstacol 4:
Acum estimați în ce măsură obstacolul (obstacolele) pe care tocmai le -ați descris vă poate
împiedica să trăiți într -un mod care să r especte valorile voastre. Încerc uiți un număr de mai jos
care descrie cel mai bine cât de puternic este acest obstacol în viața voastră.
Nu mă împiedică deloc 1 2 3 4 5 6 7 Mă împiedică complet
Obstac ol 1 1 2 3 4 5 6 7
Obstac ol 2 1 2 3 4 5 6 7
Obstac ol 3 1 2 3 4 5 6 7
Obstac ol 4 1 2 3 4 5 6 7
Partea 3. Planul meu de acțiune
Gândește -te la acțiunile pe care le poți întreprinde în viața ta de zi cu zi, care îți vor spune
că ești la zero în ochiul taurului în fiecare domeniu important al vieții tale. Aceste acțiuni ar
putea fi pași mici către un anumit obiectiv sau ar putea fi doar acțiuni care reflectă ceea ce vrei să
fii ca persoană. De obicei, luarea unui pas valoros include faptul că sunteți di spus să întâlniți
obstacolul pe care l -ați identificat anterior și să acționați oricum. Încercați să identificați cel
puțin o acțiune bazată pe valoare pe care sunteți dispus să o întreprindeți în fiecare dintre cele
patru domenii enumerate mai jos.
Muncă / educație:
Relații:
Timp lib er:
Dezvoltare personală / sănătate:
Ședința 4.
Punctele forte pot fi definite ca „o capacitate preexistentă pentru un anumit mod de
comportament, g ândire sau sentiment care este autentic și energizant pentru utilizator și permite
o funcționare, dezvoltare și performanță optime” (Linley, 2008, p.9). Se disting de alte tipuri de
puncte forte, cum ar fi abilitățile sau talentele. În timp ce punctele forte sunt considerate naturale
pentru o persoană, abilitățile sunt învățate prin instruire sau exper iență. Pe de altă parte, talentele
sunt abilități înnăscute, care se caracterizează printr -un fond b iologic puternic . Conform acestei
definiții, talentele ajung într -un fel firesc pentru o persoană, cu toate acestea nu evocă neapărat
sentimente de energie, bucurie sau autenticitate, așa cum o folosește punctele forte.
Deși fiecare persoană are anumite puncte forte, se susține că majoritatea oamenilor nu
sunt cu adevărat conștienți de p unctele forte pe care le dețin . Această presupunere a fost susținută
de o constatare de cercetare care a relevat că doar 1/3 dintre participanții întrebați erau conștienți
de punctele lor forte (Linley, 2008). Se sugerează că această lipsă de conștientizare își are
originea în factori diferiți. De exemplu, Jones -Smith (2011) s usține că oamenii nu sunt conștienți
de faptul că ei dețin puteri, deoarece le simt atât de obișnuite, încât rămân în afara conștiinței lor
conștiente. Se susține că conștientizarea oamenilor cu privire la punctele forte este părtinitoare de
alte persoane semnificative, cum ar fi profesorii, familia și prietenii, care se concentrează în
principal pe punctele slabe ale unei persoane, mai degrabă decât pe promovarea punctelor sale
forte (Jones -Smith, 2011).
Se sugerează că o persoană nu poate avea doar punct e tari, ci și să -și îmbunătățească
propriile atuuri, precum și să le dezvolte pe altele noi (Biswas -Diener, Kashdan, & Minhas,
2011). Cu toate acestea, dacă sunt ignorate „punctele noastre forte se pot atrofia, în același mod
în care un mușchi, dacă nu est e folosit, se poate rătăci” (Jones -Smith, 2011). Astfel, factorii
menționați mai sus pot conduce la o înstrăinare a forțelor, lăsând individul înstrăinat de propriile
sale puncte forte, ceea ce, la rândul său, poate duce la o deconectare între individ și p ropriile sale
puncte forte (Jones -Smith, 2011).
Deoarece cercetările au sugerat că utilizarea punctelor forte este legată de niveluri mai
mari de bunăstare, se presupune că înstrăinarea punctelor forte este însoțită de experiențe de
nefericire nespecificate (Jones -Smith, 2011). În plus, întrucât punctele forte sunt sugerate să
reflecte nucleul adevărat și individual al oamenilor și să le permită să fie cei mai buni , o stare de
nefericire pare a fi consecința logică atunci când nu trăi ește în conformitate cu punctele forte.
Roata Punctelor Forte . Instruc țiuni:
După identificarea punctelor tari ale clientului dvs., vă poate fi util să investigați dacă
există loc pentru a utiliza mai des punctele tari. Cercu l de puncte forte poate fi ut ilizat pentru a
face o reprezentare grafică a măsurii în care se utilizează pun ctele tari (utilizarea curentă).
Centrul cercului reprezintă un scor de "0", iar marginea exterioară un scor de "10". Cereți
clientului să plaseze două mărci în fiecare segment al cercului care indică (1) în ce măsură
folosește în prezent această putere în contextul ales (de exemplu, munca); și (2) cât de mult a r
putea utiliza această putere în contextul respectiv. În continuare, desenați un triunghi care leagă
cele două mărci.
Exemplu
În pagina următoare, veți găsi un exemplu de grafic completat. În acest grafic, devine
imediat evident că contextul (munca) ales este departe de a fi ideal pentru exprimarea și
construirea punctelor forte ale inteligenței sociale și ale conducerii. Acest lucru este indicat de
săgețile mici apropiate de miezul cercului. Aceste săgeți indică faptul că puterea actuală nu este
folosită mult și că nu există prea mult potențial de creștere. Adesea, atunci când acest model se
aplică la trei sau mai multe puncte forte, este foarte probabil ca contextul actual al clientului să
fie departe de a fi ideal. Poate fi atât o experiență de deschidere a ochilor, cât și de confruntare
pentru clienți să -și concentreze punctele forte în acest fel.
Ceea ce este mai vizibil în grafic este faptul că recunoștința și dragostea de a învăța
reprezintă zona pentru creștere. Ambele zone sunt folosite într -o anumită măsură, dar există un
spațiu suficient pentru utilizarea lor mai mult, așa cum este indicat de triung hiurile mai mari gri.
În cele din urmă, în acest grafic, există o săgeată care indică în direcția opusă. Este
posibil ca unele puncte forte să fie suprautilizate într -un context dat. În cazul acestui client, se
pare că ar putea folosi prea mult umor. Reți neți că acest lucru se aplică tuturor punctelor forte;
fiecare putere care este folosită prea mult sau folosită într -un context greșit își pierde valoarea
adaptativă. Așa cum indică săgeata gri care indică miezul cercului, se pare că umorul este folosit
foarte mult de client, dar scopul nu este atât de mare. În acest caz, este important să combateți
această putere, utilizând -o în mod corespunzător în funcție de situație și context.
Evaluare
După cum am menționat anterior, acest exercițiu oferă un bun punc t de plecare pentru
crearea unui plan de optimizare a utilizării forței. Iată c âteva întrebări pe care le puteți pune
clientului dvs. atunci când graficul este completat:
Ce observați când aruncați o privire la grafic?
În general, cum ați considera punctel e tale forte ca fiind utile în acest context?
Ce puncte forte permit utilizarea mai multă?
Ce atuuri lasă puțin sau niciun loc pentru extindere?
Ce ai putea face pentru a începe să folosești mai mult punctele tale forte în acest context ?
Ședința 5.
Într-o misiune aleatorie, un studiu pe Internet controlat cu placebo, s -a constatat că o
intervenție de recunoștință (scrierea și livrarea unei scrisori de mulțumire pentru cineva care a
fost în special util, dar care nu a fost niciodată mulțumit în mod co respunzător) a crescut
semnificativ fericirea și a redus depresia până la 1 lună după vizită.
Participanții au fost instruiți să scrie și să trimită o scrisoare de recunoștință unei persoane
cărora le erau recunoscătoare, dar cărora nu le -au mulțumit nici odată în mod corespunzător.
3.2. Intervenție CBT
Ședința 1. Planificarea/programarea activităților
Unii oameni se pot simți copleșiți de gânduri negative pe măsură ce încearcă să se
adapteze activităților zilnice.Planificarea din timp a activităților zilnice și săptămânale vă va
ajuta să faceți față acestora, să scadă numărul gândurilor negative, să puteți controla nivelul de
oboseală și în general, să vă simțiți mai puțin deprimat și veți simți că dețineți controlul asupra
propriei vieți.
Mai jos, vă recomandăm pașii care trebuie urmați în plani ficarea unui orar ușor de urmat:
Vă sugerăm să planificați 3 pauze zilnice de masă, la micul dejun, prânz și cină. Poate
veți dori să includeți câteva alte scurte pauze(10 -15 minute) pentru gustări pe parcursul
zilei.
Vă recomandăm să adaugați cel puțin o activitate fizică/de recreere zilnică de 30 de
minute. Alegeți o activitate care să vă placă, cum ar fi mersul pe jos, grădinăritul, yoga.
Studii anterioare au arătat că angajarea constantă în activități fizice / de recreere de
intensitate joasă și medie ( ca de exemplu exercitiile fizice, mersul pe jos, etc) este foarte utilă.
Vă sugerăm să vă notați pe o foaie de hârtie toate activitățile pe care ați dori să le
efectuați pe parcursul zilei.
Să nu uitați să ad augați și activitați plăcute pe lângă cele necesare
Poate veți descoperi că nu vă puteți încadra toate activitățile pe care doriți să le
îndepliniți într -o zi. În acest caz, vă sugerăm să amânați activitățile mai puțin importante pentru
dumneavoastră și să le reprogramați într -o altă zi din săptămână, când programul dumneavoastră
este mai puțin aglomerat.
Ați putea fi tentați să treceți peste perioada zilnică de odihnă sau peste activitatea de
recreere într -o anumită zi pentru a face loc altor activități . Vă sugerăm să nu faceti acest lucru,
datorită faptu lui că perioada dedicată exerci țiilor fizice , recreeri sau relaxării este importantă
pentru menținerea unui stil de viață sănătos. Nu uitați că toți trebuie să fim realiști cu privire la
ceea ce putem ș i ce nu putem face într -o singură zi. De aceea, fixați -vă scopuri realiste! În acest
fel vă veti asigura că nu veți ajunge să fiți dezamăgiți.
Ședința 2.
Un scop major al terapiei este acela de a schimba modalitatea distorsionată de gândire.
Scopul nu este gândirea pozitivă – persoana să vadă lumea în roz, ci gândirea realistă – să vadă
lumea realist, fără lentile negre. Între eveniment și modul în care simțim intervin gândurile
automate. Ele sunt gânduri și imagini ce ne trec prin minte ca răspuns la u n eveniment .
Haideți să facem un exercițiu de imaginație. Să ne gândim la un eveniment legat de boala
ta cu care te -ai confruntat săptămâna asta și să ni -l imaginăm.
Monitorizarea gândurilor automate
Se dă fișa de monitorizare și se explică cum să o fol osească .
Fișa de înregistrare a gândurilor
Eveniment
Emoții – evaluarea pe o scală de la 0 la 100
Gânduri automate
Pe această fișă se vor trece evenimentele cu care te -ai confruntat recent și împreună vom
găsi răspunsul rațional și vom reevalua emoțiile.
Ședința 3
Examinarea evidențelor
Prima tehnică pe care o vom învăța este căutarea dovezilor. În loc să crezi în gândurile
automate și să presupui că sunt adevărate, va trebui să le privești obiectiv și să le testezi căutând
dovezi. Hai să luăm un exemplu din fișă. Acum imagineazăți că ești în fața judecătorului și că
trebuie să susții ceea ce gân dești. Nu îi spui “simt că e adevărat” ci îi aduci dovezi. Ce dovezi ai
împotriva gândului automat?
Generarea alternativelor
Rugăm pacienții să genereze alternative la gândurile lor automate și să le ia în
considerare alături de gândurile automate. “Hai s ă ne gândim la ce s -a întâmplat ș i să generăm
alte interpretări”. În multe situații celela lte gânduri automate nu pot fi susținute, dar cel puțin
clientul conștientizează că pot fi alte interpretări și a faptului că se focalizează pe distorsiunea
negativă .
Ședința 4.
Tehnici metaforice
Aceste tehnici înlocuiesc indirect, prin intermediul metaforelor, gândurile disfuncționale
și/sau iraționale cu unele funcționale și/sau raționale.
Poveste terapeutică 1.
Un batrân indian îi învață despre viață pe nepoții săi. El le spuse:
“Se dă o luptă înăuntrul meu… este o luptă teribilă între doi lupi. Un lup reprezintă frica,
furia, invidia, tristețea, regretul, lăc omia, aroganța, ura și miciuna. Celălalt reprezintă bucuria,
pacea, dragostea, optimismul, umilința, bun ăvoința, prietenia, generozitatea, credința și adevărul.
Aceeași luptă are loc înăuntrul vostru, și de asemenea înăuntrul fiecărui om”.
Copii au reflectat la asta pentru un minut. Apoi unul dintre copii l -a întrebat pe bunic:
“Care lup va câștiga?”
Batrânu l indian i -a răspuns:
“Cel pe care -l vei hrăni.”
Ce este important să reținem din această poveste sunt următoarele idei:
-În fiecare dintre noi se află două forțe: binele și răul cu care am luat contact în diferite
situații de viață.
-Este necesar să recun oaștem că atât binele cât și răul coexistă în noi (și nu doar binele
cum preferăm să credem) pentru că doar astfel vom putea face față provocărilor vieții, cu
maturitate și asumare.
-Dacă suntem indiferenți cu una dintre cele două laturi și refuzăm să o „h rănim” aceasta
își va cere mai devreme sau mai târziu drepturile, moment în care omul ajunge în impas. De
exemplu dacă ignorăm nevoia noastră de dragoste, bucurie și adevăr la un moment dat vom claca
pentru că nici un om nu poate trăi fără bucurii și fără nevoi satisfăcute, vom acumula frustrare și
„lupul negru” din noi va căpăta proporții uriașe, care ne pot distruge.
Pe de altă parte, dacă ignorăm în mod voit suferințele noastre din trecut și nu reușim să le
integrăm în viața noastră de acum și să le dăm un sens, acestea „își vor cere drepturile” și vor
veni din urmă cu forța.
– Ceea ce putem face deci este să ne bucurăm de prezent, să „hrănim lupul alb” pentru a
prinde putere și să recunoaștem că uneori, în situații critice apare de odată și un „lup negru” , să-l
înțelegem și să -l acceptăm cu rolul pe care o dată l -a avut în viața noastră (salvator) , pentru a -l
putea stăpâni în cele din urmă și a -l transforma într -un lupișor mic mic mititel și inofensiv …
cam cât era el în burta lupoaicei la început de tot. Și să-l privim zâmbind. Și să -i mulțumim că a
existat și că ne -a ajutat să fim azi cine suntem.
Discutăm în continuare cu clientul legat de această poveste și despre morala ei.
Povestea terapeutică 2 – stimulează acceptarea necondiționată de sine
Pistruiatul este porecla pe care o purta un băiețel, poreclă pe care i -o dăduseră câțiva
copii care râdeau de el de fiecare dată când îl vedeau. Ca și cum asta nu ar fi fost suficient, au
vorbit cu toți copiii din școală să -i spună astfel. De câte ori merg ea la școală ceilalți începeau să -i
strige porecla și să râdă de el.
-Hei pistruiatule, ți -au mai apărut câțiva pistrui peste noapte? întreabă un coleg.
Luca, acesta era numele lui, lăsă capul în jos și își continuă drumul. Zi de zi asculta
aceleași rep lici dureroase. Ajunsese să -i fie rușine să mai iasă din casă. Uneori inventa diferite
scuze pentru a nu se duce la școală – că îl doare gâtul, că are febră, că îl doare o măsea, etc.
Pentru el a merge la școală devenise un coșmar, datorită celor care râde au de el. Și pentru că
mulți dintre colegi erau și vecini cu el, nu mai ieșea nici afară la joacă. Stătea la fereastră și se
uita supărat la copii care se jucau fotbal, se dădeau cu bicicleta sau jucau diferite jocuri
distractive. Uneori i se prelingeau pe față lacrimi în timp ce se gândea că el este un ciudat în
comparație cu ceilalți și din acest motiv locul lui nu este printre ei. Stând în casă devenise prieten
cu cărțile și citea în timpul liber.
La fel ca î n alte zile în care se prefăcuse bolnav ca să nu mai meargă la școală și azi, Luca
stătea în camera sa. Deschise geamul și se uita la soare.
-Ce frumos ne luminezi și ne încălzești azi! măcar tu ești cel care îmi înseninează zilele.
-Bună ziua Luca! Mă bucur că îmi vorbești! spuse soarele.
-Cum, tu ș ti cum mă cheamă? Și cum poți să îmi vorbești? întrebă Luca.
-Eu te cunosc de foarte mult timp, din prima zi în care tu ai văzut lumina mea. Din acel
moment mi -am dat seama că ești o persoană specială și te -am ales să -ți dăruiesc pistrui. Acesta
este un se cret și vreau să -l păstrezi bine. Eu îi aleg pe oamenii deosebiți și doar acestora le dau
pistrui, spuse soarele.
-Deci vrei să spui că eu sunt special, că sunt deosebit? întreabă din nou mirat Luca.
– Exact și vreau să fii mândru de asta și să ieși în lum e cu fruntea sus.
Pentru un moment Luca a crezut că a visat dar păruse mult prea real ca să fie așa. Se
îndreptă spre patul său, se aplecă și scoase de sub acesta oglinda pe care o ascunsese de mult
timp. Stătu pe g ânduri c âteva momente și în sfârșit prins e curaj să se uite. Oric ât ar părea de
ciudat, imaginea pe care o vedea în oglindă îl făcu să se simtă m ândru de faptul că era una dintre
persoanele deosebite alese de soare. Discuția cu soarele l -a ajutat pe Luca să se bucure de viață,
iar de atunci, c ând se întâlnea cu alți oameni, mergea cu fruntea sus fără să -i mai fie rușine. A
reușit astfel să fie bucuros ca are pistui și le -a transmis și celorlalți încrederea sa. Acum nu mai
este singur, ci se bucură din plin de copilărie alături de prieteni.
Cu cine putem asemăna Băiatul? Dar copii de la școală?
Cu ce putem asemăna pistuii băiatului?
Ce s-a schimbat la băiat av ând în vedere că pistruii au rămas?
Ce poți face tu?
Ședința 5.
Acceptarea de sine presupune admiterea și asumarea responsabilității pentru t ot ceea ce
suntem, cu calități și defecte, cu comportamente și atitudini, fără a le cataloga ca fiind bune sau
rele, corecte sau greșite. Acceptarea necondiționată, valorizarea propriei persoane și evaluarea
corectă și obiectivă, devin premisele fundamenta le în procesului de dezvoltare personală și de
optimizare a funcționării noastre. În termeni cotidieni aș spune ca e nevoie să “mă accept așa
cum sunt”.
Deși există o linie foarte subțire între auto -sabotare și acceptarea de sine, aderarea la una
din aces te două ”tabere” face o mare diferență. Parcă e mai la îndemână să facem evaluări
negative, să aducem critici la adresa propriei persoane și să fim nemulțumiți, decât să ne
apreciem pentru abilitățile și calitățile pe care le deținem, să ne complimentăm, s ă fim mândri de
noi înșine și să fructificăm potențialul.
Nimeni nu spune că aceast parcurs e unul scurt și simplu de traversat. Pentru a trăi în
acord cu noi înșine și pentru a ne împăca cu cine suntem, trebuie să ne acordăm timp de analiză.
Este nevoie să facem cunoștință cu adevăratul SINE, să ajungem să î nțelegem care sunt nevoile,
dorințele și resursele noastre.
Instrucțiuni pentru client:
Gândiți -vă la ceva care v -a determinat recent să vă criticați. Fiecare scaun din fața ta
reprezintă o perspectivă diferită care te poate ajuta să -ți înțelegi autocritica.
Primul scaun reprezintă o voce a autocriticii. Al doilea scaun reprezintă emoționalitatea
sau senzația de a te simți judecat. Ultimul scaun ia perspectiva unui prieten de sprijin sau a un ui
consilier înțelept.
Meseria ta este să joci rolul fiecărei voci reprezentate de scaunele respective. Încercați să
evitați să vă simțiți prost și să învățați să vă permiteți să accesați perspective diferite.
Partea 1. În primul rând, stați în perspectiva criticului interior. Acum, exprimați vocal
cum gândiți despre problema (cu voce tare). De exemplu, „Urăsc că sunt atât de leneș și nu pot
să fac nimic.” Încercați să înțelegeți tonul pe care îl utilizați. Observă emoțiile pe care le
provoacă cuvintele ta le. Chiar observați -vă postura sau comportamentul general.
Partea 2. Acum treceți la scaunul care reprezintă senzația de a fi judecat (de unul singur).
Exprimați vocal cum se simte să întâlniți critici (cu voce tare). De exemplu „mă simt rănit” sau
„nu mă simt susținut”. Observați aceleași lucruri pe care le -ați făcut înai nte (tonul, emoțiile,
postura, etc.).
Partea a 3 -a. Acum, interacționează cu tine însuți într -un dialog între ultimele două
perspective (vocea critică și vocea emoțională). Încercați să înțelegeți cum se simte fiecare
perspectivă.
Partea 4. Apoi, treceți l a scaunul care reprezintă prietenul sau consilierul înțelept.
Pornind de la un sentiment sincer de compasiune, confruntați cu vocea critică și vocea criticată.
Abordează vocal ambele perspective. Ce spui? Ce sfaturi dai? Cum vă raportați la fiecare
perspec tivă dintr -un punct de vedere mai detașat? Observă tonul și comportamentul tău.
Permiteți -vă suficient timp pentru a exprima tot ceea ce aveți nevoie din fiecare
perspectivă. Asigurați -vă că lăsați timp pentru a reflecta asupra experienței. Încercați să î nțelegeți
cum credeți și cum puteți beneficia de perspectivele pe care le -ați explorat. Cum informează asta
criticul tău interior și experiența ta cu compasiune de sine? În cele din urmă, sunteți deja capabil
să utilizați o voce mai susținută.
CAPITOLU L IV: PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA
REZULTATELOR
În cadrul primei ipoteze presupunem că există diferențe semnificative în ceea ce
privește nivelul depresiei în funcție de programul de intervenție și momentul testării.
Pentru verificarea acestei ipoteze am testat pentru început forma distribuției datelor cu
ajutorului testului Kolmogorov -Smirnov și am constatat că distribuțiile datelor respectă criteriul
de normalitate (p >0.05).
Tabel 4.1.Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuția datelor pentru depresie
Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Control KS .245 .168
Sig .092 .200
CBT KS .174 .172
Sig .200 .200
Psihologie Pozitivă KS .227 .183
Sig .200 .200
În consecință pentru d epresie vom putea utiliza metoda parametrică de analiză și anume
ANOVA mixt, pentru a surprinde eventualele diferențe.
Tabel 4 .2.Medii și abateri standard ale depresiei în funcție de grup și momentul testării
Grup N Media Abaterea Standard
Pretest Control 10 31.700 9.978
CBT 9 33.000 9.041
PPI 9 34.111 12.454
Total 28 32.892 10.217
Posttest Control 10 34.500 6.276
CBT 9 13.777 3.666
PPI 9 23.444 14.009
Total 28 24.285 12.286
Tabel 4.3. Compararea nivelului depresiei în funcție de momentul testării și grup, folosind
tehnica A nova Mixt
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Momentul testării 1138.667 1 1138.667 41.644 .00
Momentul testării
*Grup 1176.762 2 588.381 21.518 .00
Intracelulă 683.578 25 27.343
Interpretăm în continuare rezultatele pentru variabila momentul testării , pentru care avem
un design intrasubiect. Prin urmare obținem un F(1,25)= 41.64 la un p = .00 mai mic decât
pragul critic p= .05 deci putem spune că există diferențe semnificative între scorurile depresiei în
funcție de momentul testării . În posttest scorurile depresiei au scăzut față de pretest.
În ceea ce privește interacțiunea dintre momentul testării și grup, obținem un
F(2,25)=21.51 semnificativ la un p=.00 mai mic decât pragul critic p=.05 deci putem spune că
există o interacțiune între cele două variabile.
Tabel 4.4.Compararea pe grupe în funcție de moment ul testării
Grup Momentul testării Diferența mediilor Abaterea standard Prag de semnificație
Control 1 2 -2.800 2.339 .242
2 1 2.800 2.339 .242
CBT 1 2 19.222 2.465 .000
2 1 -19.222 2.465 .000
PPI 1 2 10.667 2.465 .000
2 1 -10.667 2.465 .000
Tabel 4.5 .Compararea grupe lor în pretest și în postest
Momentul
testării Grup Diferența
mediilor Abaterea
standard Prag de semnificație
Pretest Control CBT -1.300 4.855 1.00
PPI -2.411 4.855 1.00
CBT Control 1.300 4.855 1.00
PPI -1.111 4.981 1.00
PPI Control 2.411 4.855 1.00
CBT 1.111 4.981 1.00
Posttest Control CBT 20.722 4.143 .000
PPI 11.056 4.143 .040
CBT Control -20.722 4.143 .00
PPI -9.667 4.250 .095
PPI Control -11.056 4.143 .040
CBT 9.667 4.250 .095
Compararea între grupe ne arată că doar CBT și PPI au evoluat din pretest în posttest și
că nu există diferențe semnificative între cele două în posttest ceea ce înseamnă că au efecte
similare asupra depresiei .
Figura 4.6 . Interacț iunea dintre mome ntul testării și grup pentru depresie
Tabel 4.7 . Compararea nivelului depresiei intergrup
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate
medii Valoarea
lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Grup 894.365 2 447.182 2.701 .087
Intracelulă 4139.689 25 165.588
Referindu -ne la efectele factorului intersubiect grup obținem un F(2,25)=2.701 la un
p=.087 mai mare decât pragul critic p=.05 ceea ce ne permite să spunem că studiul interprins nu
pune în evidență diferențe semnificative în ceea ce privește depresia în funcție de grupul din care
au luat parte subiecții.
În legătură cu prima noastră ipoteză și anume că vor exista variații în ceea ce privește
nivelul depresiei în funcție de grup și momentul testării rezultatele au relevat diferențe
semnificativ e. Ambele intervenții au fost eficiente î n reducerea nivelului depresiei.
În mai multe studii realizate de Lopez -Gomez, Irene & Chaves, Covadonga & Vazquez,
Carmelo & Hervas, Gonzalo. (2014), Chaves, C., Lopez -Gomez, I., Hervas, G. et al. (2017 ) și
Chaves, Covadonga & Lopez -Gomez, Irene & Hervas, Gon zalo & Vazquez, Carmelo. (2016), s –
au putut observa rezultate asemănătoare cu ale noastre. S -a putut observa că atât CBT cât și PPI
au fost eficiente în reducerea nivelului de depresie.
În studiul realizat de Lopez -Gomez , Covadonga & Vazquez, Car melo & Hervas, Gonzalo
(2014) r ezultate le au indicat că CBT și PPI au obținut un model similar de îmbunătățiri
semnificative la toate măsurile clinice și de bunăstare la sfârșitul tratamentelor. Pentru pacienții
cu depr esie severă, PPI a fost la fel de eficient ca și CBT. Mai mult, 73% și 67% dintre
participanții la CBT și PPI nu au îndeplinit criteriile pentru un diagnostic clinic bazat pe SCID -I
a depresiei sau a distimiei la sfârșitul programului.
În studiul realizat de către Chen, Jordan și Thompson(2006) ni se spune că CBT este o
intervenție eficientă pentru tratarea depresiei și s -a putu t observa că cu cât indivizii și -au
îmbunătățit modul în care rezolvă problemele cu atât depresia lor a scăzut mai mult.
În studiul realizat de Lopez -Gomez I, Chaves C, Hervas G, Vazquez C. (2017) ni se
spune că există dovezi din ce în ce mai mari cu privire la eficacitatea interv ențiilor psihologice
pozitive ( PPI) pentru tratarea tulburărilor clinice . Aceștia ne mai spun că pentru participanți,
interve nțiile de psihologie pozitivă ( PPI) pot fi mai sati sfăcătoare decât CBT, deoarece PPI sunt
încadrate într -un model pozitiv de sănătate mintală și, în consecință, pot reduce riscul
stigmatizării, deoarece acceptabilitatea tratam entelor și preferințelor pot afecta eficacitatea
tratamentelor .
Pentru grupul de control nu au apărut diferențe semnificative între pretest și postte st dar
s-a putut observa din gra fic o tendință spre creștere a depresiei. După părerea mea acest lucru se
datorează evenimentelor externe petrecute în ultima perioadă. Izolarea și știrile alarmante ar
putea fi câțiva factori care au favorizat acest lucru. Pe lângă acestea pacienții care suferă de
hipotiroidism au tratamente medicale, dacă tratamentul nu este l uat corespunzător sau apar
anumite schimbări acestea pot influența și starea pacientului, în consecință pot influența și
nivelul depresiei.
Pentru ca terapiile să fie eficiente, pacienții care suferă de hipotiroidism trebuie să fie sub
tratament medicamen tos sau să le fie monitorizată boala și simptomele aferente ale acesteia. În
caz contrar orice modificare în rău în ceea ce privește simptomele bolii, cum ar fi oboseala,
nervozitatea, luarea în greutate sau alte simptome pot influenta pacientul pe partea psihologică.
În a doua ipoteză presupunem că există diferențe la nivelul acceptării necondiționat e de
sine în funcție de grup și momentul testării .
Pentru verificarea acestei ipoteze am testat pentru început forma distribuției datelor cu
ajutorului testului Kolmogorov -Smirnov și am constatat că distribuțiile datelor respectă criteriul
de normalitate (p >0.05).
Tabel 4.8 .Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuția datelor pentru acceptarea
necondiționată
Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Control KS .159 .162
Sig .200 .200
CBT KS .217 .157
Sig .200 .200
Psihologie Pozitivă KS .233 .188
Sig .171 .200
În consecință pentru acceptarea necondiționată de sine vom putea utiliza metoda
parametrică de analiză și anume ANOVA mixt, pentru a surprinde eventualele diferențe.
Tabel 4.9 .Medii și abateri standard ale acceptării necondiționate î n funcție de grup și momentul
testării
Grup N Media Abaterea Standard
Pretest Control 10 82.300 10.506
CBT 9 75.444 19.436
PPI 9 68.444 12.972
Total 28 75.642 15.241
Posttest Control 10 72.100 9.825
CBT 9 91.444 11.215
PPI 9 82.777 11.882
Total 28 81.750 13.321
Tabel 4.10 . Compararea nivelului acceptării necondiționate în funcție de momentul testării și
grup, folosind tehnica Anova Mixt
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Momentul
testării 628.993 1 628.993 8.387 .008
Momentul
testării *Grup 2074.539 2 1037.270 13.832 .000
Intracelulă 1874.800 25 74.992
Interpretăm în continuare rezultat ele pentru variabila momentul testării , pentru care avem
un design intrasubiect. Prin urmare obținem un F(1,25)= 8.387 la un p = .00 8 mai mic decât
pragul critic p= .05 deci putem spune că există diferențe semnifi cative între scorurile acceptării
necondiționate în funcț ie de momentul testării .
În ceea ce privește interacțiunea dintre momentul testării și grup, obținem un
F(2,25)=13.832 semnificativ la un p=.00 mai mic decât pragul critic p=.05 deci putem spune că
există o interacțiune între cele două variabile.
Tabel 4.11 .Compararea pe grupe în funcție de moment ul testării
Grup Momentul testării Diferența mediilor Abaterea Standard Prag de semnificație
Control 1 2 10.200 3.873 .014
2 1 -10.200 3.873 .014
CBT 1 2 -16.000 4.082 .001
2 1 16.000 4.082 .001
PPI 1 2 -14.333 4.082 .002
2 1 14.333 4.082 .002
Tabel 4.12 .Compararea grupelor în pretest și în postest
Momentul
testării Grup Diferența
mediilor Abaterea
standard Prag de semnificație
Pretest Control CBT 6.856 6.729 .954
PPI 13.856 6.729 .150
CBT Control -6.856 6.729 .954
PPI 7.000 6.904 .961
PPI Control -13.856 6.729 .150
CBT -7.000 6.904 .961
Posttest Control CBT -19.344 5.037 .002
PPI -10.678 5.037 .132
CBT Control 19.344 5.037 .002
PPI 8.667 5.168 .318
PPI Control 10.678 5.037 .132
CBT -8.667 5.168 .318
Compararea grupelor ne arată că doar CBT și PPI au evoluat din pretest în posttest,
grupul de control a avut o scădere semnificativă a scorurilor din pretest în posttest. Nu apar
diferențe semnificative între CBT și PPI în posttest ceea ce ne arată că au avut efecte similare.
Figura 4.13 . Interacțiune a dintre momentul testării și grup pentru acceptarea necondiționată de
sine
Tabel 4.14 .Testul Levene pent ru egalitatea varianțelor
F df1 df2 Prag de
semnificație
Pretest 2.490 2 25 .103
Posttest .285 2 25 .755
În ceea ce privește variabila grup constatăm că e galitatea varianțelor este respectată
deoarece pragul de semnificație al testelor Levene este mai mare decât .05.
Tabel 4.15 . Compararea nivelului acceptării necondiționate intergrup
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Grup 621.917 2 310.959 1.197 .319
Intracelulă 6492.422 25 259.697
Referindu -ne la efectele factorului intersubie ct grup obținem un F(2,25)=1.197 la un
p=.319 mai mare decât pragul critic p=.05 ceea ce ne permite să spunem că studiul interprins nu
pune în evidență diferențe semnificat ive în ceea ce privește acceptarea necondiționată în funcție
de grupul din care au luat parte subiecții.
În legătură cu cea de -a doua ipoteză și anume că vor exista variații în ceea ce privește
acceptarea necondiționată de sine în funcție de momentul testării și grupul din care au făcut parte
subiecții, rezultatele au relevat diferențe semnificative. S-a putut observa că atât grupul ui căruia i
s-a aplicat CBT cât și cel cu Psihologie Pozitivă ia crescut semnificativ nivelul acceptării
necondiționate din pretest în posttest, deci intervențiile au avut succes doar că nu s -au putut
observa diferențe semnificative între cele două grupuri în posttest, adică rezultatele celor două au
fost asemănătoare.
Pentru partea de tehnici din CBT am găsit două studii care testează, pentru aceeași
variabilă ca și noi, acceptarea necondiționată, dacă intervenția a avut succes. Acestea au avut
rezultate asemănătoare cu ale noastre.
Studiul realizat de către Pasaribua și Zarfielb(2019) examinează eficacitatea
tratamentului CBT în îmbunătățirea acceptării de sine și reducerea stresului. Câteva dintre
tehnicile folosite care sunt asemănătoare cu ale noastre au fost identificarea gândurilor automate,
schimbarea percepțiilor, gânduri alternative la gândurile automate negative ale participantului.
Ședințele au fost în număr de cinci. Participantul a învățat să dezvolte un gând pozitiv care să -l
contracareze pe c el negativ și să -i îmbunătățească emoțiile și comportament ele. A început să se
deschidă față de oamenii din mediul său social și a încetat să se mai îngrijoreze de judecățile
negative ale altora. Drept urmare, autoacceptarea participantului a crescut. Pe b aza rezultatelor
cercetării, s -a ajuns la concluzia că intervenția CBT a îmbunătățit semnificativ autoacceptarea
participantu lui și a scăzut stresul acestuia .
Studiul realizat de către Pramono și Astuti(2017) își propune să testeze empiric influența
CBT ( terapia cognitivă a comportamentului) asupra autoacceptării la adolescenții care trăiesc
într-un orfelinat. CBT pune accent pe convingerile de bază pe care un individ le are despre sine,
despre lumea sa și despre ceilalți. Modificarea convingerilor lor dis funcționale va duce la o
schimbare în bine. De exemplu, privirea lor într -o viziune mai realistă, toată lumea are puncte
forte și puncte slabe. Rezultatele au dus la concluzia că CBT contribuie la îmbunătățirea
acceptării de sine a adolescenților din orfel inat. Nivelul de autoacceptare după ce a fost aplicat
CBT a fost mai mare decât standardul de autoacceptare din pretest .
În același timp am găsit studii și pentru Psihologia Pozitivă care vor să demonstreze
eficacitatea acesteia asupra acceptării necondiți onate de sine.
În primul studiu, realizat de către Kayedkhordeh , Mousavi și Abdi(2018) , autorii au vrut
să creeze studenților o impresie bună asupra Psihologiei Pozitive și în acest scop au vrut să
demonstreze că aceasta are efecte asupra acceptării nec ondiționate a propriei persoane.
Aproximativ 28 de studenți au fost selectați și repartizați în grupuri de control și experimentale
în mod aleatoriu. Dintre tehnicile folosite am putut sesiza câteva asemănătoare cu cele folosite în
studiul nostru și anume: determinatea capacităților, îmbunătățirea abilităților specifice, amintiri
legate de bunăstare și aprecierea. Rezultatele acestui studiu au arătat că antrenamentul de
psihoterapie pozitivă pe auto -acceptare și relațiile pozitive cu alți studenți este semn ificativ
eficient.
În cel de -al doilea studiu, realizat de către Antoine, Dauvier, Andreotti, și Congard(2018)
ni se spune că intervenția din psihologia pozitivă a dus la schimbări favorabile în ceea ce privește
acceptarea și evaluarea pozitivă.
Toate ac este studii arată pe rând că atât CBT cât și PPI au efecte semnificative asupra
acceptării necondiționate de sine. După părerea mea, având în vedere că ambele terapii sunt
eficiente asupra acceptării necondiționate, cum am putut observa și în studiul nostr u, nu au
apărut diferențe semnificative între cele două pentru că ar fi la fel de eficiente sau grupul fiind
unul mic nu s -au putut evidenția atâta de bine eventualele diferențe. Ar putea fi vorba și de
numărul redus de ședințe, un număr mai mare putând ev entual să scoată mai bine în evidență
eventuale diferențe între grupuri.
În a treia ipoteză presupunem că există diferențe la nivelul stării de bine în funcție de
grup și momentul testării .
Pentru verificarea acestei ipoteze am testat pentru început for ma distribuției datelor cu
ajutorului testului Kolmogorov -Smirnov și am constatat că distribuțiile datelor nu respectă
criteriul de normalitate (p <0.05).
Tabel 4.1 6.Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuția datelor pentru starea de bine
Grup Momentul t estării
Pretest Posttest
Control KS .289 .337
Sig .017 .002
CBT KS .163 .124
Sig .200 .200
PPI KS .268 .167
Sig .062 .200
Vom putea utiliza metode neparametrice de analiză și anume pentru variabila intragrup
momentul testării vom utiliza testul Wilcoxon și pentru variabila intergrup testul Kruskal -Wallis.
Tabel 4. 17.Testul Kruskal -Wallis pentru s tarea de bine în funcție de momentul testării
Grup Mediană χ2 Grade de
libertate Prag de
semnificație
Pretest Control 199.500
5.814 2 .055 CBT 148.000
PPI 172.000
Posttest Control 185.500
.268 2 .875 CBT 188.000
PPI 191.000
Pentru pretest, î n urma comparării rezultatelor am obținut un χ2(2)=5.814 cu un p=.055
mai mare decât .05 nesemnificativ statistic. Rezultă că nu avem diferențe semnificative în ceea
ce privește nivelul stării de bine în cadrul pretestului.
Pentru posttest, î n urma comparării rezultatelor am obținut un χ2(2)=.268 cu un p=.875
mai mare decât .05 nesemnificativ statistic. Rezultă că nu avem diferențe semnificative în ceea
ce privește nivelul stării de bine în cadrul posttestului.
În continuare realizăm testul Wilcoxon pentru a vedea diferențele între prete st și posttest
la fiecare grup în parte.
Tabel 4.18 . Testul Wilcoxon pentru starea de bine în funcție de grup
Grup Momentul
testării Mediană Z Prag de semnificație
Control Pretest 199.500
-2.395 .017
Posttest 185.500
CBT Pretest 148.000
-2.429 .015
Posttest 188.000
PPI Pretest 172.000
-2.668 .008
Posttest 191.000
Total Pretest 174.000
-2.631 .009
Posttest 187.500
În urma comparării rezultatelor am obținut un Z= -2.631 cu un p=.009 semnificativ
statistic deoarece este mai mic decât .05. Ceea ce înseamnă că subiecții prezintă dif erențe în
funcție de momentul testării .
Pentru grupul control am obținut un Z= -2.395 cu un p=.017 semnificativ statistic
deoarece este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul de control prezintă
diferențe în funcție de momentul testării . Starea de bine a subiecților din grupul de control din
momentul pretestului a scăzut până în momentul posttestului.
Pentru grupul CBT am obținut un Z= -2.429 cu un p=.015 semnificativ statistic deoarece
este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul CBT prezintă dif erențe în
funcție de momentul testării . Nivelele stării de bine ale grupului CBT au crescut din pretest în
posttest.
Pentru grupul PPI am obținut un Z= -2.668 cu un p=.008 semnificativ statistic deoarece
este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul PPI prezintă diferențe în
funcție de momentul testării . Nivelele stării de bine ale grupului PPI au crescut din pretest în
posttest.
Starea de bine este f ormată din șas e subscale : autonomie, controlul mediului,
dezvoltare personală, relații pozitive, scop în viață și auto -acceptare. Le -am luat pe fiecare în
parte și am verificat distribuția datelor cu ajutorul testului Kolmogorov -Smirnov și am constatat
că dis tribuțiile datelor pentru subscalele autonomie, dezvoltare personală, relații pozitive și scop
în viață respectă criteriul de normalitate (p >0.05) și nu se respectă acest criteriu pentru subscalele
control al mediului și auto -acceptare (p <0.05).
Tabel 4.1 9.Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuț ia datelor pentru autonomie
Subscală Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Autonomie Control KS .126 .135
Sig .200 .200
CBT KS .199 .267
Sig .200 .064
PPI KS .179 .129
Sig .200 .200
Tabel 4.20 .Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuț ia datelor pentru controlul mediului
Subscală Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Controlul
Mediului Control KS .282 .228
Sig .024 .149
CBT KS .181 .172
Sig .200 .200
PPI KS .169 .249
Sig .200 .112
Tabel 4.21 .Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuț ia datelor pentru dezvoltarea personală
Subscală Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Dezvoltare
Personală Control KS .217 .241
Sig .200 .105
CBT KS .159 .156
Sig .200 .200
PPI KS .178 .193
Sig .200 .200
Tabel 4.22 .Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuț ia datelor pentru relații pozitive
Subscală Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Relații pozitive Control KS .155 .224
Sig .200 .167
CBT KS .155 .238
Sig .200 .151
PPI KS .160 .216
Sig .200 .200
Tabel 4.23 .Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuț ia datelor pentru scopul vieții
Subscală Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Scopul vieții Control KS .237 .211
Sig .119 .200
CBT KS .245 .193
Sig .127 .200
PPI KS .222 .192
Sig .200 .200
Tabel 4. 24.Testul Kolmogorov -Smirnov pentru distribuț ia datelor pentru autoacceptare
Subscală Grup Momentul testării
Pretest Posttest
Auto -acceptare Control KS .293 .292
Sig .015 .015
CBT KS .182 .267
Sig .200 .064
PPI KS .142 .163
Sig .200 .200
În consecință pentru subscalele autonomie, dezvoltare personală, relații pozitive și scop
în viață vom putea utiliz a metoda parametrică de analiză și anume ANOVA mixt, pentru a
surprinde eventualele diferențe.
Tabel 4.2 5.Medii ș i abateri standard ale factorului autonomie î n funcție de grup și momentul
testării
Momentul testării Grup N Media Abaterea Standard
Pretest Control 10 29.900 7.578
CBT 9 22.555 6.839
PPI 9 25.777 6.016
Total 28 26.214 7.299
Posttest Control 10 28.100 6.756
CBT 9 28.222 4.816
PPI 9 30.333 5.590
Total 28 28.857 5.694
Tabel 4.26 . Compararea nivelului autonomiei în funcție de momentul testării și grup, folosind
tehnica A nova Mixt
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Momentul testării 110.070 1 110.070 11.100 .003
Momentul
testării *Grup 156.303 2 78.152 7.881 .002
Intracelulă 247.911 25 9.916
Interpretăm în continuare rezultat ele pentru variabila momentul testării , pentru care avem
un design intrasubiect. Prin urmare obținem un F(1,25)= 11.100 la un p = .003 mai mic decât
pragul critic p= .05 deci putem spune că există diferențe semnificative între sco rurile autonomiei
în funcție de intervenție. Nivelul autonomiei a crescut în posttest față de pretest.
În ceea ce privește inter acțiunea dintre momentul testării și grup, obținem un
F(2,25)= 7.881 semnificativ la un p=.00 2 mai mic decât pragul critic p=.05 deci putem spune că
există o interacțiune între cele două variabile.
Tabel 4.27 .Compararea pe grupe în funcție de moment ul testării
Grup Momentul testă rii Diferența mediilor Abaterea Standard Prag de semnificație
Control 1 2 1.800 1.408 .213
2 1 -1.800 1.408 .213
CBT 1 2 -5.667 1.484 .001
2 1 5.667 1.484 .001
PPI 1 2 -4.556 1.484 .005
2 1 4.556 1.484 .005
Tabel 4.28 .Compararea grupelor în pretest și în postest
Momentul
testării Grup Diferența
mediilor Abaterea
standard Prag de semnificație
Pretest Control CBT 7.344 3.158 .085
PPI 4.122 3.158 .611
CBT Control -7.344 3.158 .085
PPI -3.222 3.240 .988
PPI Control -4.122 3.158 .611
CBT 3.222 3.240 .988
Posttest Control CBT -0.122 2.674 .611
PPI -2.233 2.674 .988
CBT Control 0.122 2.674 1.000
PPI -2.111 2.743 1.000
PPI Control 2.233 2.674 1.000
CBT 2.111 2.743 1.000
Compararea pe grupe ne arată că doar CBT și PPI au evoluat din pretest în posttest și
deoarece n u apar diferențe semnificative între CBT și PPI în posttest aceasta înseamnă că au avut
efecte similare . Se poate observa totuși că cei din grupul de control au rezultate un pic mai mari
în pretest decât celelal te grupe de aceea nu apar diferențe semnificative între grupul de control și
celelalte grupe în posttest.
Figura 4.29 . Interacțiunea dintre momentul testării și grup pentru autonomie
Tabel 4.30 .Testul Levene pentru egalitatea varianțelor
F df1 df2 Prag de
semnificație
Pretest .225 2 25 .800
Posttest .334 2 25 .720
În ceea ce privește variabila grup constatăm că egalitatea varianțelor este respectată
deoarece pragul de semnificație al testelor Levene este mai mare decât .05.
Tabel 4.31 . Compararea nivelului autonomiei intergrup
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate
medii Valoarea
lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Grup 130.706 2 65.353 .918 .412
Intracelulă 1779.222 25 71.169
Referindu -ne la efectele factorului intersubiect grup obțin em un F(2,25)=.918 la un
p=.412 mai mare decât pragul critic p=.05 ceea ce ne permite să spunem că studiul interprins nu
pune în evidență diferențe semnificat ive în ceea ce privește autonomia în funcție de grupul din
care au luat parte subiecții.
Dezvolta re personală
Tabel 4.32 .Medii și abateri standard ale factorului dezvoltare personală în funcție de grup și
momentul testării
Grup N Media Abaterea Standard
Pretest Control 10 31.100 6.505
CBT 9 29.333 6.763
PPI 9 31.888 2.848
Total 28 30.785 5.586
Posttest Control 10 31.500 4.904
CBT 9 34.888 3.789
PPI 9 34.444 2.068
Total 28 33.535 3.995
Tabel 4.33 . Compararea nivelului dezvoltării personale în funcție de momentul testării și grup,
folosind tehnica A nova Mixt
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Momentul
testării 112.405 1 112.405 15.928 .001
Momentul
testării *Grup 63.203 2 31.601 4.478 .022
Intracelulă 176.422 25 7.057
Interpretăm în continuare rezultatele p entru variabila momentul testării , pentru care avem
un design intrasubiect. Prin urmare obținem un F(1,25)= 15.928 la un p = .001 mai mic decât
pragul critic p= .05 deci putem spune că există diferențe semnificative între sco rurile dezvoltării
personale în funcție de mome ntul testării . Nivelul factorului dezvoltare personală a crescut de la
pretest la posttest.
În ceea ce privește interacțiunea dintre momentul testării și grup, obținem un F(2,25)=
4.478 semnificativ la un p=.022 mai mic decât pragul critic p=.05 deci put em spune că există o
interacțiune între cele două variabile.
Tabel 4.34 .Compararea pe grupe în funcție de moment ul testării
Grup Momentul testării Diferența mediilor Abaterea Standard Prag de semnificație
Control 1 2 -0.400 1.188 .739
2 1 0.400 1.188 .739
CBT 1 2 -5.556 1.252 .000
2 1 5.556 1.252 .000
PPI 1 2 -2.556 1.252 .052
2 1 2.556 1.252 .052
Tabel 4.35 .Compararea grupelor în pretest și în postest
Momentul
testării Grup Diferența
mediilor Abaterea
standard Prag de semnificație
Pretest Control CBT 1.767 2.618 1.000
PPI -0.789 2.618 1.000
CBT Control -1.767 2.618 1.000
PPI -2.556 2.686 1.000
PPI Control 0.789 2.686 1.000
CBT 2.556 2.686 1.000
Posttest Control CBT -3.389 1.757 .196
PPI -2.944 1.757 .319
CBT Control 3.389 1.757 .196
PPI 0.444 1.803 1.000
PPI Control 2.944 1.757 .319
CBT -0.444 1.803 1.000
Compararea pe grupe ne arată că doar CBT a evoluat semnificativ din pretest în posttest
dar la grupul PPI se poate observa o tendință spre creștere. Înseamnă că doar CBT a avut efect
asupra factorului dezvoltare personală.
Figura 4.36 . Interacțiunea dintre momentul testării și grup pentru dez voltarea personală
Tabel 4.37 .Testul Levene pentru egalitatea varianțelor
F df1 df2 Prag de
semnificație
Pretest 1.241 2 25 .306
Posttest 1.634 2 25 .215
În ceea ce privește variabila grup constatăm că egalitatea varianțelor este respectată
deoarece pragul de semnificație al testelor Levene este mai mare decât .05.
Tabel 4.3 8. Compararea nivelului dezvoltării personale intergrup
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate
medii Valoarea
lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Grup 33.076 2 16.538 .413 .666
Intracelulă 1000.978 25 40.039
Referindu -ne la efectele factorului intersubiect grup obțin em un F(2,25)=.413 la un
p=.666 mai mare decât pragul critic p=.05 ceea ce ne permite să spunem că studiul interprins nu
pune în evidență diferențe semnificat ive în ceea ce privește dezvoltarea personală în funcție de
grupul din care au luat parte subiecț ii.
Relații pozitive
Tabel 4.39 .Medii și abateri standard ale factorului relații pozitive în funcție d e grup și momentul
testării
Grup N Media Abaterea Standard
Pretest Control 10 30.500 8.797
CBT 9 25.555 4.952
PPI 9 28.777 5.651
Total 28 28.357 6.848
Posttest Control 10 31.400 7.720
CBT 9 32.777 1.641
PPI 9 31.333 5.385
Total 28 31.821 5.450
Tabel 4.40 . Compararea nivelului factorului relații pozitive în funcție de grup și momentul
testării, folosind tehnica A nova Mixt
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Momentul
testării 176.920 1 176.920 21.230 .000
Momentul
testării *Grup 100.143 2 50.072 6.008 .007
Intracelulă 208.339 25 8.334
Interpretăm în continuare rezultat ele pentru variabila momentul testării , pentru care avem
un design intrasubiect. Prin urmare obținem un F(1,25)= 21.230 la un p = .00 mai mic decât
pragul critic p= .05 deci putem spune că există diferențe semnificative între sco rurile factorului
relații p ozitive în funcție de momentul testării . Sunt scoruri mai ridicate în posttest față de
pretest.
În ceea ce privește interacțiunea dintre momentul testării și grup, obținem un F(2,25)=
6.008 semnificativ la un p=.00 7 mai mic decât pragul critic p=.05 deci p utem spune că există o
interacțiune între cele două variabile.
Tabel 4.4 1.Compararea pe grupe în funcție de moment ul testării
Grup Momentul testării Diferența mediilor Abaterea Standard Prag de semnificație
Control 1 2 -0.900 1.291 .492
2 1 0.900 1.291 .492
CBT 1 2 -7.222 1.361 .000
2 1 7.222 1.361 .000
PPI 1 2 -2.556 1.361 .072
2 1 2.556 1.361 .072
Tabel 4.42 .Compararea grupelor în pretest și în postest
Momentul
testării Grup Diferența
mediilor Abaterea
standard Prag de semnificație
Pretest Control CBT 4.944 3.114 .375
PPI 1.722 3.114 1.000
CBT Control -4.944 3.114 .375
PPI -3.222 3.195 .969
PPI Control -1.722 3.114 1.000
CBT 3.222 3.195 .969
Posttest Control CBT -1.378 2.583 1.000
PPI .067 2.583 1.000
CBT Control 1.378 2.583 1.000
PPI 1.444 2.650 1.000
PPI Control -.067 2.583 1.000
CBT -1.444 2.650 1.000
Prin c ompararea pe grupe se poate observa că diferențele semnificative apar datorită
grupul CBT caruia ia crescut semnificativ nivelul factorului relații pozitive din pretest în posttest.
Figura 4.4 3. Interacțiunea dintre momentul testării și grup pentru factorul relații pozi tive
Tabel 4.4 4. Compararea nivelului factorului relații pozitive intergrup
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Grup 30.159 2 15.080 .218 .806
Intracelulă 1729.894 25 69.196
Referindu -ne la efectele factorului intersubiect grup obțin em un F(2,25)=.218 la un
p=.806 mai mare decât pragul critic p=.05 ceea ce ne permite să spunem că studiul interprins nu
pune în evidență diferențe semnificat ive în ceea ce privește factorul relații pozitive în funcție de
grupul din care au luat parte subiecții.
Scop în viață
Tabel 4.4 5.Medii și abateri standa rd ale factorului scop în viață în funcție de grup și momentul
testării
Grup N Media Abaterea Standard
Pretest Control 10 31.400 8.796
CBT 9 25.333 9.874
PPI 9 29.444 5.681
Total 28 28.821 8.419
Posttest Control 10 30.800 7.583
CBT 9 33.555 4.419
PPI 9 32.444 4.126
Total 28 32.214 5.599
Tabel 4.4 6. Compararea nivelului factorului scop în viață în funcție de momentul testării și grup,
folosind tehnica A nova Mixt
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate medii Valoarea lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Momentul
testării 175.084 1 175.084 18.707 .000
Momentul
testării *Grup 185.362 2 92.681 9.903 .001
Intracelulă 233.978 25 9.359
Interpretăm în continuare rezultat ele pentru variabila momentul testării , pentru care avem
un design intrasubiect. Prin urmare obținem un F(1,25)= 18.707 la un p = .00 mai mic decât
pragul critic p= .05 deci putem spune că există diferențe semnificative între scorurile factorului
scop în viață în funcție de momentul testării . Scorurile factorului scop în viață sunt mai ridicate
în posttest față de pretest.
În ceea ce p rivește interacțiunea dintre momentul testării și grup, obținem un
F(2,25)=9.903 semnificativ la un p=.00 1 mai mic decât pragul critic p=.05 deci putem spune că
există o interacțiune între cele două variabile.
Tabel 4.4 7.Compararea pe grupe în funcție d e moment ul testării
Grup Momentul testării Diferența mediilor Abaterea Standard Prag de semnificație
Control 1 2 .600 1.368 .665
2 1 -0.600 1.368 .665
CBT 1 2 -8.222 1.442 .000
2 1 8.222 1.442 .000
PPI 1 2 -3.000 1.442 .048
2 1 3.000 1.442 .048
Tabel 4.48 .Compararea grupelor în pretest și în postest
Momentul
testării Grup Diferența
mediilor Abaterea
standard Prag de semnificație
Pretest Control CBT 6.067 3.827 .377
PPI 1.956 3.827 1.000
CBT Control -6.067 3.827 .377
PPI -4.111 3.927 .915
PPI Control -1.956 3.827 1.000
CBT 4.111 3.927 .915
Posttest Control CBT -2.756 2.615 .906
PPI -1.644 2.615 1.000
CBT Control 2.756 2.615 .906
PPI 1.111 2.683 1.000
PPI Control 1.644 2.615 1.000
CBT -1.111 2.683 1.000
Prin compararea pe grupe se poate observa că atât scorurile grupului CBT cât și cele ale
grupului PPI au crescut semnificativ între pretest și posttest, ceea ce înseamnă că au efecte
similare.
Figura 4.49 . Interacțiunea dintre momentul testării și grup pentru factorul scop în viață
Tabel 4.50 .Testul Levene pentru egalitatea varianțelor
F df1 df2 Prag de
semnificație
Pretest 1.695 2 25 .204
Posttest 1.321 2 25 .285
În ceea ce privește variabila grup constatăm că egalitatea varianțelor este respectată
deoarece pragul de semnificație al testelor Levene este mai mare decât .05.
Tabel 4.51 . Compararea nivelului factorului scop în viață intergrup
Sursa Suma
pătratelor Grade de
libertate Pătrate
medii Valoarea
lui
Fomnibus Prag de
semnificație
Grup 30.793 2 15.397 .167 .847
Intracelulă 2310.689 25 92.428
Referindu -ne la efectele factorului intersubiect grup obțin em un F(2,25)=.167 la un
p=.847 mai mare decât pragul critic p=.05 ceea ce ne permite să spunem că studiul interprins nu
pune în evidență diferențe semnificat ive în ceea ce privește factorul scop în viață în funcție de
grupul din care au luat parte subiecții.
Pentru subscalele controlul mediului și auto -acceptare vom putea utiliza metode
neparametrice de analiză și anume pentru variabila intragrup testul Wilcoxon și pentru variabila
intergrup testul Kruskal -Wallis pentru a surprinde eventualele diferențe.
Control al mediului
Tabel 4.52 .Testul Kruskal -Wallis pentru nivelul factorului control mediu în fun cție de grup
Grup Mediană χ2 Grade de
libertate Prag de
semnificație
Pretest Control 30.000
5.910 2 .052 CBT 21.000
PPI 27.000
Posttest Control 26.500
2.706 2 .258 CBT 29.000
PPI 29.000
Pentru pretest î n urma comparării rezultatelor am obținut un χ2(2)=5.910 cu un p=.052
mai mare decât .05 nesemnificativ statistic. Rezultă că nu avem diferențe semnificative în ceea
ce privește nivelul factorului control mediu în cadrul pretestului.
Pentru posttest î n urma comparării rezultatelor am obținut un χ2(2)=2.706 cu un p=.258
mai mare decât .05 nesemnificativ statistic. Rezultă că nu avem diferențe semnificative în ceea
ce privește nivelul factorului control mediu în cadrul posttestului.
Tabel 4.53 . Testul Wilcoxon pentru nivelul factorului control mediu în funcție de momentul
testării
Grup Momentul
testării Mediană Z Prag de semnificație
Control Pretest 30.00
-2.820 .005
Posttest 26.500
CBT Pretest 21.000
-2.194 .028
Posttest 29.000
PPI Pretest 27.000
-2.155 .031
Posttest 29.000
Total Pretest 27.500
-1.164 .224
Posttest 28.500
În urma comparării rezultatelor am obținut un Z= -1.164 cu un p=.224 nesemnificativ
statistic deoarece este mai mare decât .05. Ceea ce înseamnă că subiecții nu prezintă diferențe
semnificative în ceea ce privește factorul control al mediului în funcție de momentul testării.
Pentru grupul control am obținut un Z= -2.820 cu un p=.005 semnificativ statistic
deoarece este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul control prezintă
diferențe la nivelul factorului control al mediului în funcție de momentul testării . Nivelul
factorului control al mediului a scăzut din pre test în posttest.
Pentru grupul CBT am obținut un Z= -2.194 cu un p=.028 semnificativ statistic deoarece
este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul CBT prezintă diferențe în ceea
ce privește factorul control al mediului în funcție de momentul testării . Nivelul factorului control
al mediului a crescut din pretest în posttest.
Pentru grupul PPI am obținut un Z= -2.155 cu un p=.031 semnificativ statistic deoarece
este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul PPI prez intă diferențe în ceea
ce privește factorul control al mediului în funcție de momentul testării . Nivelul factorului control
al mediului a crescut din pretest în posttest.
Putem observa că nu sunt diferențe semnificative între grupe în momentul pretestului sau
în momentul postestului dar grupurile CBT și PPI au diferențe semnificative între pretest și
posttest, nivelul factorului control al mediului a crescut. Pentru grupul de control nivelul acestui
factor a scăzut semnificativ.
Auto -acceptare a
Tabe l 4.54.Testul Kruskal -Wallis pentru nivelul factorului auto -acceptare în funcție de grup
Auto –
acceptare Grup Mediană χ2 Grade de
libertate Prag de
semnificație
Pretest Control 36.500
6.211 2 .051 CBT 20.000
PPI 25.000
Posttest Control 32.000
.691 2 .708 CBT 30.000
PPI 30.000
În urma comparării rezultatelor am obținut un χ2(2)=6.211 cu un p=.051 mai mare decât
.05 nesemnificativ statistic. Rezultă că nu avem diferențe semnificative în ceea ce privește
nivelul auto -acceptării în cadrul pretestului.
În urma comparării rezultatelor am obținut un χ2(2)=.691 cu un p=.708 mai ma re decât
.05 nesemnificativ statistic. Rezultă că nu avem diferențe semnificative în ceea ce privește
nivelul auto -acceptării în cadrul posttestului.
Tabel 4.55 . Testul Wilcoxon pentru nivelul factorului auto -acceptare în funcție de intervenție
Grup Intervenție Mediană Z Prag de semnificație
Control Pretest 36.500
-2.712 .007
Posttest 32.000
CBT Pretest 20.000
-2.670 .008
Posttest 30.000
PPI Pretest 25.000
-2.677 .007
Posttest 30.000
Total Pretest 27.000
-2.110 .035
Posttest 31.000
În urma comparării rezultatelor am obținut un Z= -2.110 cu un p=.035 semnificativ
statistic deoarece este mai mic decât .05. Ceea ce înseamnă că subiecții prezintă diferențe în ceea
ce privește factorul auto -acceptare în funcție de momentul testării .
Pentru grupul de control am obținut un Z= -2.712 cu un p=.00 7 semnificativ statistic
deoarece este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul de control prezintă
diferențe în ceea ce privește factorul auto -acceptare în funcție de momentul testării .
Pentru grupul CBT am obținut un Z= -2.670 cu un p=.008 semnificativ statistic deoarece
este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul CBT prezintă diferențe în ceea
ce privește factorul auto -acceptare în funcție de momentul tes tării.
Pentru grupul PPI am obținut un Z= -2.677 cu un p=.007 semnificativ statistic deoarece
este mai mic decât .05 . Ceea ce înseamnă că subiecții din grupul PPI prezintă diferențe în ceea
ce privește factorul -autoacceptare în funcție de momentul testări i.
Putem observa că nu sunt diferențe semnificative între grupe în momentul pretestului sau
în momentul posttestului dar grupurile CBT și PPI au diferențe semnificative între pretest și
posttest, nivelul factorului auto -acceptare a crescut. Pentru grupul d e control nivelul acestui
factor a scăzut semnificativ.
În legătură cu cea de -a treia ipoteză și anume că vor exista variații în ceea ce privește
starea de bine în funcție de grup și de momentul testării, rezultatele au relevat diferențe
semnificative. S -a putut observa că atât cei din grupul CBT cât și cei din grupul PPI au avut o
evoluție în ceea ce privește starea d e bine din pretest în posttest, iar pentru cei din grupul de
control nivelele stării de bine au scăzut. În ceea ce privește subscalele, pen tru autonomie, scop în
viață, control al mediului și auto -acceptare au crescut nivelele factorilor din pretest în posttest
atât pentru grupul CBT cât și pentru grupul PPI, nefiind diferențe semnificative între cele două.
Acest lucru înseamnă că ambele tera pii au avut rezultate asemănătoare în ceea ce privește aceste
subsca le. În ceea ce privește subscalele relații pozitive și dezvoltare personală doar grupul CBT
prezintă o diferență semnificativă între pretest și posttest.
În metaanaliza realizată de către Chakhssi, Kraiss, Sommers -Spijkerman și Bohlmeijer
(2018) au fost incluse treizeci de studii, reprezentând 1864 de pacienți cu tulb urări clinice. Dintre
tehnicile din aceste studii se numără și câteva folosite de noi cum ar fi tehnici din terapia
bunăstă rii, descoperirea punctelor forte și recunoștința. La intervenție, grupul PPI a prezentat
dimensiuni semnificative, cu efect mic pentru bunăstare . Aces te constatări indică faptul că PPI,
în care accentul se concentrează pe declanșarea unor sentimente, cogniții sau comportamente
pozitive, nu numai că are potențialul de a îmbunătăți bunăstarea, dar poate reduce și stresul în
populațiile cu tulburări clinice.
În studiul realizat de către Auyeung și Mo (2019) rezultatele au arătat că efec tele
pozitive și s atisfacția privind autonom ia au mediat pe deplin efectul PPI asupra înfloririi, în timp
ce autonomia crescută a mediat pe deplin efectul PPI asupra simptomelor depresive. Mai mult,
efectele asupra simptomelor depresive și înflorirea au fost independente un ele de altele, ceea ce
indică utilitatea generală a PPI în îmbunătățirea stării de bine pozitive, indiferent de schimbarea
simptomelor depresive.
În ceea ce privește comparația dintre cele două intervenții mai multe studii au avut
rezultate asemănătoare cu a noastre. Studiul realizat de către Chaves, Lopez -Gomez, Hervas și
colaboratorii (2017 ) își propune să compare eficacitatea unui protocol manual al intervențiilor
de psiholo gie pozitivă validate empiric ( PPI) cu un protocol de terapie cognitiv -comporta mentală
(CBT). Rezultatele au arătat că ambele in tervenții au fost eficiente în creșterea stării de bine.
Studiul realizat de către Chaves, Covadonga și Lopez -Gomez, Irene și Herv as, Gonzalo și
Vazquez (2016) a avut ca ipoteză faptul că PPI ar funcționa mai bine decât CBT pentru
îmbunătățirea scorurilor participanților la măsuri de funcționare pozitivă. Spre deosebire de
așteptările lor, nu s -au constatat diferențe semnificative atunci când s -au comparat ambele
intervenții cu măsuri de fu ncționare pozitivă.
Un alt studiu realizat de către Vázquez, Hervás, Chaves, López și Duque(2019) care
compară CBT cu PPI are rezultate mai detaliate pe subscale ale stării de bine. Acest studiu a fost
realizat ca și în cazul nostru pe persoane de gen femi nin. S-au putut observa creșteri similare
între cele două grupe în ceea ce privește subscalele scop al vieții, autonomie și control al
mediului. În ceea ce privește subscala relații pozitive și subscala dezvoltare personală în acest
studiu nu s -au putut o bserva diferențe între cele două întervenții spre deosebire de studiul nostru
unde CBT are scoruri semnificativ mai ridicate față de PPI. Ca și concluzie a acestui studiu a fost
că PPI și CBT au o eficacitate asemănătoare.
Ceea ce s -a mai putut observa a fost o scădere a nivelurilor factorilor stare de bine,
autonomie, control al mediului și autoacceptare între pretest și posttest pentru grupul de control.
Nu au fost însă diferențe semnificative în ceea ce privește dezvoltarea persona lă. Aceste
schimbări, ca și în cazul celorlalte variabile dependente co nsider că au apărut datorită
evenimentelor exterioare.
CONCLUZII
După cum am observat și din alte studii, atât CBT ( Chen, Jordan și Thompson, 2006;
Pasaribua și Zarfielb, 2019; Pramono și Astuti, 2017 ) cât și PPI ( Kayedkhordeh , Mousavi și
Abdi, 2018; Antoine, Dauvier, Andreotti, și Congard, 2018; Chakhssi, Kraiss, Sommers –
Spijkerman și Bohlmeijer, 2018; Auyeung și Mo, 2019 ) au avut efecte semnificative asupra
depresiei, acceptării necondiționate de sine și stării de bine. Atunci când am comparat terapiile
una cu alta am putut observa că nu sunt diferențe semnificative între ele la fel ca și în alte
studii( Lopez -Gomez, Irene & Chaves, Covadonga & Vazquez, Ca rmelo & Hervas, Gonzalo,
2014; Chaves, C., Lopez -Gomez, I., Hervas, G. et al. , 2017 ; Chaves, Covadonga & Lopez –
Gomez, Irene & Hervas, Gon zalo & Vazquez, Carmelo, 2016) ceea ce înseamnă că cele două au
efecte similare.
Prima noastră ipoteză a fost că vor exista diferențe în ceea ce privește depresi a în functie
de momentul testării și grup. În urma testelor s -a putut observa că atât CBT cât și PPI au avut
efecte similare asupra depresiei. Din cadrul intervenției CBT tehnicile precum realizarea unui
program, disputarea gândurilor au ajutat la scăderea nivelului depresiei. În ceea ce privește PPI
tehnicile precum sarcina de recunoștință, inde ntificarea toleranței scăzute la bunăstare sau studiul
valorilor au dus la scăderi semnificative ale depresiei.
A doua ipoteză a fost că vor exista diferențe în ce ea ce privește acceptarea necondiționată
de sine în funcție de momentul testării și grup. În urma testelor s -a putut observa că atât CBT cât
și PPI au avut efecte similare asupra acceptării necondiționate de sine . Tehnicile CBT precum
disputarea, povestea terapeutică axată chiar pe acceptarea necondiționată de sine sau ultima
sarcină de acceptare a propriei persoane au dus la creșterea acesteia.
Cea de -a treia ipoteză a fost că vor exista diferențe în ceea ce privește starea de bine în
functie de momentul testării și grup. În urma testelor s -a putut observa că atât CBT cât și PPI au
avut efecte similare asupra stării de bine. În ceea ce privește subscalele , pentru autonomie, scop
în viață, control al mediului și auto -acceptare CBT și PPI au avut efecte simi lare. În ceea ce
privește subscalele relații pozitive și dezvoltare personală doar la grupul CBT s -au putut observa
diferențe semnificative. În ceea ce privește tehnicile folosite, toate, atât cele din CBT cât și cele
din PPI ajută la creșterea stării de bine.
Am putut observa că au apărut unele diferențe în ceea ce privește grupul de control din
pretest în posttest ceea ce înseamnă că au fost unele variabile exogene care au influențat și ele
rezultatele studiului. Ceea ce am putut eu observa au fost eve nimentele din ultima p erioadă la
care toți am luat parte și anume pandemia care a dus la o panică în rândul populației, condițiile
de viață s -au schimbat brusc, oamenii fiind nevoiți să stea în casă, să nu mai aibă contact direct
cu alți oameni, mulți intr ând chiar în șomaj. Pe de altă parte, persoanele care suferă de
hipotiroidism trebuie să ia zilnic un medicament numit eutirox iar în ultima perioadă acesta a fost
foarte greu de găsit, unii întrerupând tratamentul ceea ce după o perioadă duce la dereglări sau
alții fiind foarte stresați în cautarea acestui medicament prin multe farmacii și pe internet.
Consider că rezultatele au mai fost influențate și de mărimea eșantionului, fiind unul
restrâns și de numărul relativ mic de ședințe. În alte studii ni se spune că un număr mai mare de
ședințe ar putea avea un efect mai mare, în ceea ce privește psihologia pozitivă.
Având în vedere că ambele terapii au avut succes în diminuarea depresiei și în creșterea
acceptării necondiționate și a stării de bine, în viitor ar trebui încercată o combinație între cele
două pentru a se vedea dacă împreună au un efect mai mare.
Am pu tut observa că subiecții studiului, cei care au participat la intervenții nu au fost așa
motivați să participe și să rezolve sarcinile, erau ocupați cu serviciul sau stresați cu problemele
cauzate de pandemia în care ne aflăm și aceste lucruri ar fi putut și ele să influențeze rezultatele
studiului.
Sugestii pentru viitoarele cercetări ar fi să fie un număr mai mare de ședințe, de preferat
eșantionul să fie mai mare, pacienții cu hipotiroidism să fie sub tratament, pentru ca acest lucru
să nu influențeze intervenția. Se poate pe viitor încerca o combinație de tehnici între CBT și PPI
pentru maximizarea rezultatelor. Eventual s -ar putea utiliza și o scală pe motivație pentru a vedea
dacă diferențele în motivație influențează rezultatele. S-ar putea adăuga î n studii și bărbați pentru
a vedea dacă sunt diferențe în funcție de gen.
Bibliografie
1. Antoine, P., Dauvier, B., Andreotti, E., Congard, A. (2018), Individual differences in the
effects of a positive psychology intervention: Applied psychology ,Persona lity and
Individual Differences, Volume 122, 1 February, Pages 140 -147
2. Auyeung, L., Mo, P.K.H.(2019), The Efficacy and Mechanism of Online Positive
Psychological Intervention (PPI) on Improving Well -Being Among Chinese University
Students: A Pilot Study of the Best Possible Self (BPS) Intervention . J Happiness Stud 20,
2525 –2550.
3. Beck, A.T. and Alford, B.A. (2009), Depression, Causes and Treatment , University of
Pennsylvania Press, Philadelphia
4. Biswas -Diener, R., Kashdan, T., & Minhas, G. (2011). A dynamic approach to
psychological strength development and intervention. The Journal of Positive
Psychology, 6, 106 -118.
5. Blanchflower, D.G. & Oswald, A.J.(2004), Well-being over time in Britain and the USA .,
Journal of Public Economics, 88(2004), 1359 -1386.
6. Bolier , L., Haverman, M., Westerhof, G.J. et al. (2013) Positive psychology
interventions: a meta -analysis of randomized controlled studies . BMC Public
Health 13, 119.
7. Carson, Shelley & Langer, Ellen. (2006). Mindfulness and self -acceptance . Journal of
Rational -Emotive and Cognitive -Behavior Therapy. 24. 29 -43.
8. Catereniuc (2015), Anatomia Omului (culegere de cursuri pentru Facultatea Farmacie),
Ministerul Sănătății al Republicii Moldova, IP Universitate de Stat de Medicină și
Farmacie Nicolae Testemițanu, Chiș inău.
9. Chakhssi, F., Kraiss, J. T., Sommers -Spijkerman, M., & Bohlmeijer, E. T. (2018). The
effect of positive psychology interventions on well -being and distress in clinical samples
with psychiatric or somatic disorders: a systematic review and meta -analys is. BMC
psychiatry , 18(1), 211.
10. Chaves, Covadonga & Lopez -Gomez, Irene & Hervas, Gonzalo & Vazquez, Carmelo.
(2016). A Comparative Study on the Efficacy of a Positive Psychology Intervention and a
Cognitive Behavioral Therapy for Clinical Depression. Cogni tive Therapy and Research.
41.
11. Chaves, C., Lopez -Gomez, I., Hervas, G. et al. (2017 ) A Comparative Study on the
Efficacy of a Positive Psychology Intervention and a Cognitive Behavioral Therapy for
Clinical Depression. Cogn Ther Res 41, 417–433
12. Chen, S.-Y., Jordan, C., & Thompson, S. (2006). The Effect of Cognitive Behavioral
Therapy (CBT) on Depression: The Role of Problem -Solving Appraisal. Research on
Social Work Practice , 16(5), 500 –510
13. Compton, W. C. (2005). Introduction to Positive Psychology. Thomson Wadsworth.
14. Cuijpers, P., van Straten, A. & Andersson, G.(2008) Internet -administered cognitive
behavior therapy for health problems: a systematic review . J Behav Med 31, 169–177.
15. Diener, E.(1994), Assessing subjective well -being: Progress and opportu nities , Social
Indicators Research , Volume 31, Issue 2, pp 103 –157.
16. Diener, E.(2000), Subjective Well -Being, The Science of Happiness and a Proposal for a
National Index , American Psychological Association , Vol 55. No. 1., 34 -43.
17. Diener, E. & Suh, E.(2003) , Culture and subjective well -being , London : The MIT Press.
18. Dindelegan, C.(2012), Psihopatologie și psihologie clinică . Volumul I, Iași : Institutul
European
19. Dinu Valentin (2015), Depresia. Un model de abordare psihoterapeutică integrativă ,
Revista de Psi hoterapie Integrativă Vol.4. No.1. Aprilie 2015
20. Emmons RA, McCullough ME.(2003) Counting blessings versus burdens: an
experimental investigation of gratitude and subjective well -being in daily life . J Pers Soc
Psychol ;84(2):377 -389.
21. Flett, G.L., Besser, A., Davis, R.A., Hewitt, P.L., (2003), Dimensions of perfectionism,
unconditional selfacceptance, and depression , Journal of Rational -Emotive & Cognitive –
Behavior Therapy, Vol. 21, No. 2.
22. Fredrickson, B. L. (2001), The role of positive emotions in positive psychology: The
broaden -and-build theory of positive emotions . American Psychologist , 56(3), 218 –226
23. Froh JJ, Sefick WJ, Emmons RA. (2008) , Counting blessings in early adolescents: an
experimental study of gratitude and subjective well -being . J Sch Psycho l ;46(2):213 -233.
24. Gable, Shelly & Haidt, Jonathan. (2005). What (and Why) Is Positive Psychology?.
Review of General Psychology. 9. 10.1037/1089 -2680.9.2.103.
25. Gaitonde, D.Y., Rowley, K.D. & Sweeney , L.B. (2012) Hypothyroidism: an
update , South African Fa mily Practice, 54:5, 384-390,
26. Gold MS, Pottash ALC, Extein I.(1981), Hypothyroidism and Depression: Evidence
From Complete Thyroid Function Evaluation . JAMA. 1981;245(19):1919 –1922.
27. Hofmann, S. G., Asnaani, A., Vonk, I. J., Sawyer, A. T., & Fang, A. (2012). The Efficacy
of Cognitive Behavioral Therapy: A Review of Meta -analyses. Cognitive therapy and
research , 36(5), 427 –440
28. Jibeen, T. (2017). Unconditional self acceptance and self esteem in relation to frustration
intolerance beliefs and psychological distress . Journal of Rational -Emotive & Cognitive –
Behavior Therapy , 35(2), 207 –221.
29. Kayedkhordeh. B., Mousavi,S. S. & Abdi, M. (2018). Positive psychotherapy
training on self -acceptance and positive relationships among female stu dents . Global
Journal of Psychology Research: New Trends and Issues. 8(4), 172 -179.178
30. Konow, J. & Earley, J.(1999). The hedonistic Paradox: Is Homo -Economicus Happier? .
Loyola Marymount University, Dept of Psychology Mimeo.
31. Längle,A.(2004), Analiza existe nțială a depresiei.Geneza, înțelegerea și căile
fenomenologice de acces terapeutic ., Existenzanalyse 21, 2, pp.4 -17.
32. Linley, P.A, Joseph, S., Harrington, S. & Wood, A.(2006) Positive psychology: Past,
present, and (possible) future, The Journal of Positive Psychology, January 2006; 1(1):
3–16
33. Linley, A. (2008). Average to A : Realising strengths in yourself and others. Coventry:
CAPP.
34. Lokesh Jain, Harish Arora, KK Verma, Harful Singh, Siddharth Aswal (2013) A study of
correlation between Depression and Hypo thyroidism in Female Patiens , Delhi psychiatry
journal, vol 16 No. 2
35. Longmore, R.J., Worrell, M., (2007), Do we need to challenge thoughts in cognitive
behavior therapy? , Clinical Psychology Review,Volume 27, Issue 2, March 2007, Pages
173-187.
36. Lopez -Gomez, Irene & Chaves, Covadonga & Vazquez, Carmelo & Hervas, Gonzalo.
(2014). Positive psychology vs. CBT for clinical depression: results from a 6 -month
follow -up study. Psychomed. 1 -2.
37. Lopez -Gomez I, Chaves C, Hervas G, Vazquez C. (2017) Comparing the acceptability of
a positive psychology intervention versus a cognitive behavioural therapy for clinical
depression. Clin Psychol Psychother . 24(5):1029 -1039.
38. Nolen -Hoeksema, S. (2001). Gender Differences in Depression. Current Directions in
Psychologi cal Science , 10(5), 173 -176
39. Pasaribua, P.E., and Zarfielb, M.D (2019) Cognitive Behavioral Therapy Treatment for
Reducing Stress: A Case Study of Self -Acceptance in an Early Adult College Student , ,
Advances in Social Science, Education and Humanities Res earch, volume 229, Atlantis
Press.
40. Pfeifer, S.(2015), Depresia boala modernității, traducere de Taloș Ligia, Oradea: Casa
Cărții.
41. Ridwan B. Pramono and Dwi Astuti (2017) Cognitive Behavioral Therapy as an Effort to
Improve Self Acceptance of Adolescents i n Orphanage , The Open Psychology Journal,
10, 161 -169.
42. Ryff, C.D.(1989), Happiness is everything, or is it? Explorations on the meaning of
psychological well -being , Journal of Personality and Social Psychology , Vol 57(6),
pp.1069 -1081
43. Seligman, M. & Csikszentmihalyi, M.(2000), Positive Pshychology. An Introduction .
American Psychological Association , Vol. 55, No. 1, 5 -14.
44. Seligman, M., Steen, T., Park, N. & Peterson, C.(2005), Positive Psychology Progress.
Empirical Validation of Interventions, Tidsskrift For Norsk Psykologforening , 42, 874 –
884.
45. Seltzer(2011), The Path to Unconditional Self -Acceptance , Psychology Today, Sussex
Publisher
46. Sheldon, K.M. & King, L.(2001), Why Positive Psychology Is Necessary , American
Psychological Association , Vol. 56 , No. 3, 216 -217.
47. Sillamy, N.(1998), Larousse . Dicționar de psihologie , București : Univers Enciclopedic.
48. Sin, N.L., Lyubomirsky, S.(2009), Enhancing Well -Being and Alleviating Depressive
Symptoms With Positive Psychology Interventions: A Practice -Friendly Meta -Analysis ,
JOURNAL OF CLINICAL PSYCHOLOGY: IN SESSION, Vol. 65(5), 467 —487.
49. Smith, E. (2011). Spotlighting the strengths of every single student why U.S. schools
need a new, strengths -based approach. Santa Barbara, California: Praeger.
50. Stanković, Sand a & Matic, Marija & Vukosavljević -Gvozden, Tatjana & Opacic, Goran.
(2015). Frustration Intolerance and Unconditional Self -Acceptance as Mediators of the
Relationship between Perfectionism and Depression . Psihologija. 48. 101 -117
51. Vázquez, Hervás, Chaves, L ópez și Duque(2019) PPI vs. CBT for Clinical Depression: A
Pilot Study, Universidad Complutense de Madrid, IPPA.
52. Wells, K.B., Stewart, A., Hays, R. et al (1989), The Functioning and Well -being of
Depressed Patients : Results From the Medical Outcomes Study. JAMA . 262(7):914 –919.
53. Wright, J. H., Brown, G.K, Thase, M.E., Basco, M.R. (2017), Learning Cognitive –
Behavior Therapy: An Illustrated Guide , Second Edition .
54. Zavareh, A., Jomhouri, R., Bejestani, H., Arshad, M., Dan eshmand, M., Ziaei, H.,
Babadi, N., & Amiri, M. (2016). Depression and Hypothyroidism in a Population -Based
Study of Iranian Women , Romanian Journal of Internal Medicine , 54(4), 217-221.
55. http://www.dictionary.com / accesat la data de 15 februarie 2020 .
Anexe
Anexa 1. CES-D
INSTRUCTIUNI: Mai jos este o lista a modurilor in care Dvs va puteti simti sau
comporta. Spuneti -mi cat de des v -ati simtit astfel in ultima saptamana. 0 = Rar sau deloc (mai
putin de 1 zi) 1 = Uneori sau putin timp (1 -2 zile) 2 = Ocazional sau mod erat (3 -4 zile) 3 =
Deseori sau tot timpul (5 -7 zile)
În ultima săptămână:
1. Am fost deranjat de lucruri care in mod obisnuit nu ma deranjau.
2. Nu mi -a fost foame; apetitul meu a fost slab.
3. Am simtit ca nu pot scapa de mahnire chiar cu a jutorul familiei sau prietenilor.
4. M -am simtit tot atat de bun ca si alti oameni.
5. Am avut greutati sa tin minte ce am facut.
6. M -am simtit trist.
7. Am simtit ca orice necesita un efort.
8. M -am simtit fara speranta in viitor.
9. Viata mea a fost un esec.
10. M -am simtit infricosat.
11. Somnul a fost nelinistit.
12. Am fost fericit.
13. Am vorbit mai putin ca deobicei.
14. M -am simtit singur.
15. Oamenii au fost neprietenosi.
16. M -am bucurat de viata.
17. Am pl ans.
18. M -am simtit abatut.
19. Am simtit ca oamenii nu ma plac.
20. Nu am putut sa actionez.
Anexa 2. USAQ – Scala Acceptării necondiționate de sine
INSTRUCȚIUNI:
Vă rugăm indicați c ât de des simțiți că afirmațiile de mai jos sunt adevărate sa u false
pentru dumneavoastră. Pentru fiecare afirmație notați numărul corespunător de la 1 la 7.
1 Aproape întotdeauna fals
2 De obicei fals
3 Mai des fals decât adevărat
4 La fel de des adevărat și fals
5 Mai des adevărat decât fals
6 De obicei adevărat
7 Aproape întotdeauna adevărat
1. Faptul că sunt lăudat mă face să mă simt mai valoros ca persoană.
2. Mă simt valoros, chiar dacă nu reușesc să ating anumite scopuri importante pentru mine.
3.Atunci c ând primesc un comentariu negativ, îl consider o oportu nitate de a -mi îmbunătății
comportamentul sau performanța.
4.Simt că unii oameni sunt mai valoroși dec ât alții.
5.Să faci o greșeală poate fi dezamăgitor, dar nu schimbă ceea ce simt față de mine în general.
6.Uneori mă surprind g ândindu -mă dacă sunt o per soană bună sau rea.
7.Ca să mă simt o persoană valoroasă trebuie să fiu iubit de persoanele importante pentru mine.
8.Îmi fixez scopuri în speranța că mă vor face fericit ( sau mai fericit).
9.Cred că a fi bun în multe domenii, te face o persoană bună în general.
10.Sentimentul valorii mele depinde în mare măsură de rezultatul comparației cu alte persoane.
11.Cred că sunt valoros prin simplul fapt că sunt o ființă umană.
12. Atunci c ând primesc un comentariu negativ mi -e greu să fiu deschis la ceea ce se sp une
despre mine.
13.Îmi stabilesc scopuri care sper să îmi dovedească valoarea.
14.Nepriceperea la anumite lucruri mă face să mă apreciez ca fiind mai puțin valoros.
15.Cred ca oamenii care au succes în ceea ce fac sunt oameni foarte valoroși.
16.Cred că cel mai bun lucru în a fi lăudat este că mă face conștient de forțele mele.
17.Simt că sunt o persoană valoroasă chiar și atunci c ând alți oameni mă dezaprobă.
18.Evit să mă compar cu alți oameni pentru a decide dacă sunt sau nu o persoană valo roasă.
19.Atunci c ând sunt criticat sau atunci c ând nu reusesc în ceva am o părere mai proastă despre
mine ca persoană.
20. Nu cred că este o idee bună să îmi judec valoarea ca persoană.
Anexa 3. PWB – Starea de bine Psihologică
Instructaj: "Vă rugăm încercuiți numărul care descrie cel mai bine măsura în care sunteți
de acord cu fiecare afirmație de mai jos."
1. Nu îmi este teamă să îmi exprim opiniile, chiar și atunci când sunt în opoziție cu opiniile
majorității oameni.
2. În general, simt că am con trolul asupra situației în care trăiesc.
3. Nu sunt interesat(ă) de activităț i care mă ajută să mă dezvolt.
4. Cei mai mulți oameni mă consideră o persoană iubitoare și afectuoasă.
5. Trăiesc în prezent și nu prea mă gândesc la viitor.
6. Când mă uit la povestea vieții mele, sunt mulțumit(ă) de modul în care s -au așezat lucrurile.
7. De obicei, deciziile mele nu sunt influențate de ceea ce fac ceilalți.
8. Solicitările de zi cu zi mă descurajează des.
9. Cred că este important să ai experiențe noi, care s ă provoace felul în care gândești despre tine
și despre lume.
10. A fost dificil și frustrant pentru min e să mențin relații apropiate.
11. Simt că am un sens și o direcție în viață.
12. În general, mă simt încrezător(oare) și am o părere bună despre mine.
13. Mă preocupă adese a ce cred oamenii despre mine.
14. Simt că nu mă potrivesc cu oamenii și comunitatea din jurul meu.
15. Dacă stau să ma gândesc, îmi dau seama că nu am evoluat foarte mult c a persoană de -a
lungul anilor.
16. Adesea, mă simt singur( ă) deoarece am puțini prieteni apropiați cu care să-mi împărtășesc
problemele.
17. Activitățile mele de zi cu zi îmi par ade sea banale și nesemnificative.
18. Simt că mulți dintre cei pe care îi cunosc au avut mai multe succese decât mine.
19. Sunt ades ea influențat de oam enii cu opinii bine conturate.
20. Mă descurc destul de bine la a -mi gestiona responsabilitățile cotidiene.
21. Mi se pare că m -am dezvoltat mult ca persoană de -a lungul timpului.
22. Îmi fac plăcere discuțiile personale cu membrii fam iliei mele sau cu prietenii.
23. Nu îmi dau foarte bine seama care s unt obiectivele mele în viață.
24. Îmi plac multe aspecte ale personalității mele.
25. Am încredere în părerile mele, chiar dacă sunt contrare părerii majorității.
26. Mă simt adesea copleșit de responsabilități.
27. Nu îmi plac situațiile noi, în care sunt nevoit(ă) să mă c omport altfel decât de obicei.
28. Oamenii mă descriu ca pe o persoană generoasă, dispusă să își împartă timpul cu alții.
29. Îmi face plăcere să îmi fac planuri pentru viitor și să mă străduiesc să le realizez.
30. Din multe puncte de vedere, sunt dezamăgit(ă) de ceea ce am realizat până acum.
31. Îmi este greu să -mi exprim opinia cu priv ire la probleme controversate.
32. Îmi este greu să îmi organizez viața într-un mod satisfăcător pentru mine.
33. Pentru mine, viața este un proces continuu de învățare, schimbare și creștere.
34. Nu am avut parte de multe relații apropiat e și de încredere cu ceilalți.
35. Unii oameni trec prin viață fără niciun scop, însă e u nu sunt unul dintre ei.
36. Sunt mai nemulțumit(ă) de mine decât sunt major itatea oamenilor de ei înșiși.
37. Mă judec pe mine în funcție de ceea ce cred eu că este important, nu după valorile importante
pentru alții.
38. Am o locuință și un stil de via ță care îmi plac.
39. Am renunțat să mai fac îmbunătățiri sau schimbări semnificativ e în viața mea acum mult
timp.
40. Știu că pot avea încredere în prietenii mei și ei știu că pot avea încredere în mine.
41. Uneori, simt că nu m ai am nimic de făcut în vi ață.
42. Când mă compar cu prieteni sau cunoștințe, sunt mulțumit de mine însumi/însămi.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: PSIHOLOGIE CLINICĂ, CONSILIERE PSIHOLOGICĂ, PSIHOTERAPII LUCRARE DE DISERTAȚIE Coordonator științific: Prof.Univ.Dr. Simona Trip Studentă: Butuc… [608799] (ID: 608799)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.