Apariția agenților comerciali permanen ți pe scena mandatarilor în afaceri deja [608796]

UNIVERSITATEA “NICOLAE TITULESCU” BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE DREPT

TEZĂ DE DOCTORAT
– REZUMAT –

TEMA:
CONTRACTUL DE AGEN ȚIE

CONDUC ĂTOR ȘTIINȚIFIC:
Profesor Universitar Doctor
STANCIU D. C ĂRPENARU

DOCTORAND: [anonimizat]
2011

Apariția agenților comerciali permanen ți pe scena mandatarilor în afaceri deja
cunoscuți în sistemul de drept românesc semnific ă nașterea unei noi profesiuni –
aceea de intermediar comercial profesionist, a c ărui independen ță joacă un rol
hotărâtor în modul de negociere, derulare și terminare a afacerilor.
În dreptul nostru, acest contract a dobândit o consacrare legal ă, în perioada de
pregătire a țării noastre pentru aderare la Uniunea European ă, prin Legea
nr.509/2002 privind agen ții comerciali permanen ți.
Într-adevăr, contractul de agen ție nu este un simplu contract de intermediere,
ci este instrumentul juridic pus la dispozi ția intermediarului profesionist, care joac ă
un rol important în lumea afacerilor.
Având în vedere faptul c ă după intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, acesta
va constitui reglementarea legal ă a contractului de agen ție, în examinarea acestui
contract din cuprinsul prezentei lucr ări – care urmeaz ă scheletul clasic al unui
contract comercial de intermediere – vor fi evocate atât prevederile în vigoare ale Legii nr.509/2002 privind agen ții comerciali permanen ți, cât și viitoarea
reglementare a acestui contract din cadrul Noului Cod Civil.
În viitor, intrarea în vigoare a Noului Cod Civil va provoca o schimbare
majoră, atât la nivel de principii ale dreptului cât și la nivel de institu ții, iar
încheierea și derularea contractului de agen ție se vor realiza sub auspiciile acestei
noi reglement ări.
Lucrarea cuprinde șapte capitole, împ ărțite în mai multe subdiviziuni,
avându-se în vedere pe de-o parte institu țiile intermedierii în activitatea comercial
ă,
a reprezent ării, cât și mecanismul de func ționare al contractului de agen ție sub
următoarele aspecte: no țiune, caractere și natură juridică, condiții de validitate și
formă, cuprins, efecte și modalitățile de încetare.
O privire de ansamblu asupra apari ției și evoluției acestei conven ții în țări ca
Franța și Regatul Unit al Marii Britanii, cu asem ănările și deosebirile existente în
raport cu prevederile dreptului intern în materie reprezint ă un argument hot ărâtor în
privința adaptării legisla ției române ști la legisla ția european ă a contractului de

agenție, cu consecin ța apariției inclusiv a unei practici judiciare uniforme, care va
deveni – pentru prima oar ă în România – izvor de drept.
Pe de altă parte, în analiza problematicii contractului de agen ție din prezenta
lucrare au fost avute în vedere, în afara normelor juridice interne, inclusiv
prevederile Directivei 86/653/CEE, cât și dispozițiile modelului de contract emis de
Camera Interna țională de Comer ț de la Paris – Publica ția ICC nr. 644/2002 – edi ția a
doua.

Capitolul I prive ște rolul intermedierii în activitatea comercial ă. Sunt
prezentate unele considera ții generale asupra intermedierii în activitatea comercial ă,
precum și un scurt istoric al apariției și evoluției activit ății de intermediere, a
intermediarilor și a contractelor de intermediere.
Referirile privesc contextul interna țional al activit ății comerciale, dar și din
dreptul intern. Capitolul se încheie cu evocarea premiselor și a necesit ății reglement ării
contractului de agen ție.
Sunt prezentate unele aspecte ale apari ției și evoluției contractului de agen ție
în dreptul francez, în dreptul englez, în reglement ările Uniunii Europene și în dreptul
român.
Dreptul cutumiar francez cu privire la activitatea agen ților comerciali are la
temelie conceptul de mandat în interes comun, recunoscut în mod legal în urma
apariției Decretului din 23 decembrie 1958. Acest concept (care a fost preluat
inclusiv în dreptul românesc) se bazeaz ă
atât pe permanen ța mandatului, cât și pe
finalitatea activit ății intermediarului profesionist, aceea ca ambele p ărți din contract
să obțină realizarea unor foloase de ordin patrimonial.
Odat ă cu semnarea Decretului din 23 decembrie 1958 de c ătre Charles de
Gaulle, normele care reglementau activitatea agen ților au conferit acestor
intermediari o protec ție de domeniul ordinii publice.

Directiva 86/653/CEE a stabilit totodat ă principiile care trebuie s ă se
regăsească în sistemele de drept ale statelor membre ale Uniunii Europene cu privire
la contractul de agen ție. Aceste principii care au fost transpuse inclusiv în dreptul
francez sunt urm ătoarele : agentul comercial trebuie s ă aibă autoritatea permanent ă
de a acționa în numele și pe socoteala comitentului; agentul nu trebuie s ă aibă în
mod necesar dreptul de a contracta în numele și pe seama st ăpânului afacerii, el
putând doar s ă îl reprezinte pe acesta din urm ă sau să îi negocieze încheierea
contractelor de afaceri; rela ția de intermediere în afaceri trebuie s ă fie permanent ă;
agentul comercial ac ționează independent, fiind singurul responsabil pentru modul
în care î și organizeaz ă activitatea; intermediarul profesionist poate proceda la
alegerea, la recrutarea în mod liber a personalului pe care îl folose ște în executarea
împuternicirii sale.
În Marea Britanie, Directiva 86/653/CEE a fost implementat ă „Commercial
Agents Regulations” cu intrare în vigoare de la data de 1 ianuarie 1994. În sistemul de drept common law, contractul de agen ție (agency contract)
reunește toate formele de intermediere comercial ă. Acest sistem de drept nu
cunoaște contractul de mandat sau pe cel de comision, func țiile acestor conven ții
fiind îndeplinite de contractul de agen ție. Intermedierea în dreptul britanic nu face
nici un fel de deosebire între mandatar și comisionar și – pe cale de consecin ță – nici
între felurile reprezent ării (perfect ă sau imperfect ă). Aceast ă institu
ție are ca
fundament juridic teoria identit ății principalului cu agentul, teorie conform c ăreia
agentul este pe deplin și permanent autorizat s ă acționeze pentru principal, în
limitele împuternicirii care i-a fost acordat ă.
Contractul de agen ție britanic poate cuprinde mai multe tipuri de agen ți :
agenții del credere (care – de lege ferenda – ar trebui s ă fie legifera ți și în sistemul
nostru de drept); agen ții pentru o singur ă tranzacție (one-off); agen ții de cump ărături
(purchasing agents).

Capitolul II se intituleaz ă Reprezentarea – fundamentul contractului de
agenție.
Plecând de la premisa c ă reprezentarea constituie fundamentul contractelor de
intermediere, în cadrul capitolului II este analizat ă această instituție pe baza
reglement ării Noului Cod Civil, care, pentru prima oar ă, în dreptul român, consacr ă
regulile care definesc teoria general ă a reprezent ării. Noul Cod Civil reglementeaz ă
într-o perspectiv ă nouă mecanismul de func ționare al mandatului cu reprezentare.
Este vorba de interven ția uzanțelor în ceea ce prive ște mecanismul de formare și
derulare a contractului, cazul special de acceptare tacit ă, durata și întândirea
mandatului, obliga țiile părților, ș.a.
Pe de altă parte, au fost avute în vedere și elementele din doctrina dreptului
civil și dreptului comercial.
În cadrul acestui capitol sunt analizate no țiunea și felurile reprezent ării
(directă sau indirect ă, generală sau special ă), condițiile reprezent ării (împuternicirea
de reprezentare, inten ția de a reprezenta și voința valabil ă a reprezentantului),
efectele reprezent ării, încetarea reprezent ării și dubla reprezentare.
Capitolul III are ca obiect no țiunea, caracterele și natura juridic ă a contractului
de agenție în dreptul român.
Contractul de agen ție este definit pe baza reglement ării legale ca o conven ție
prin care comitentul îl împuternice ște în mod statornic pe agent, fie s ă negocieze, fie
atât să negocieze, cât și să încheie contracte, în numele și pe seama comitentului, în
schimbul unei remunera ții, în una sau mai multe regiuni determinate.
Contractul are caracter comercial, fiind bilateral, cu titlu oneros, comutativ, cu
executare succesiv ă și consensual.
Cât prive ște natura juridic ă a contractului de agen ție, acest contract este un
contract de intermediere de sine st ătător, care, în esen ță, poate fi, în func ție de natura
împuternicirii, fie un mandat f ără reprezentare, fie un mandat cu reprezentare.

Capitolul se încheie cu delimitarea contractului de agen ție de alte contracte de
intermediere (mandatul comercial, contractul de comision, contractul de consigna ție,
contractul interna țional de distribu ție exclusiv ă, precum și contractul de franciz ă).

Capitolul IV se refer ă la condi țiile de validitate și forma contractului de
agenție.
Sunt examinate, în lumina Noului Cod Civil, aspectele esen țiale ale
consimțământului și capacității părților, obiectul și cauza (scopul) contractului de
agenție.
În privința consimțământului, a formelor sale de exprimare, trebuie avute în
vedere inclusiv prevederile Noului Cod Civil (art. 1240) care arat ă că voința de a
contracta poate fi exprimat ă verbal sau în scris și poate fi manifestat ă și printr-un
comportament care, potrivit legii, conven ției părților, practicilor stabilite între
acestea sau uzan țelor, nu las ă nicio îndoial ă asupra inten ției de a produce efectele
juridice corespunz ătoare. Aceast ă nouă reglementare face vorbire despre efectele
uzanțelor în ceea ce prive ște contractul dintre p ărți, uzanțe care produc efecte numai
în măsura în care sunt recunoscute ori admise în mod expres de lege.
Caracterizarea uzan țelor ca izvor de drept presupune totodat ă apariția și
cristalizarea obiceiului locului, a uzurilor profesionale în domeniu, care apoi s ă fie
recunoscute și admise în mod expres de lege.
În privința capacității, rețin atenția dispozi țiile din Noul Cod Civil referitoare
la capacitatea de exerci țiu anticipat ă, prevederi cu caracter de noutate în raport cu
actuala reglementare a regulilor privind capacitatea subiectelor de drept – persoane
fizice.
Tot în cadrul problemelor care privesc capacitatea sunt descrise rela țiile care
iau naștere între filiale, sucursale și societatea mam ă, concluzia care se desprinde
fiind aceea potrivit c ăreia activit ățile de intermediere specifice contractului de
agenție nu pot fi derulate printr-o form ă de organizare a activit ății gen sucursal ă.

Referitor la obiectul raportului juridic de agen ție, Noul Cod Civil face
distincție între obiectul contractului (opera țiunea juridic ă, precum vânzarea,
locațiunea, împrumutul, ș.a., astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și
obligațiilor contractuale) și obiectul obliga ției (presta ția la care se angajeaz ă
debitorul). Caracter de noutate în raport cu prevederile Codului Civil în vigoare o au
inclusiv reglement ările din Noul Cod Civil referitoare la imposibilitatea ini țială a
obiectului obliga ției : contractul este valabil chiar dac ă, la momentul încheierii sale,
una din p ărți se află în imposibilitate de a- și executa obliga ția, afară de cazul în care
prin lege se dispune altfel.
În ceea ce prive ște cauza, Noul Cod Civil se abate de la actuala reglementare a
Codului Civil în vigoare, prev ăzând că lipsa acestei condi ții de validitate a raportului
juridic atrage nulitatea relativ ă a contractului și nu nulitatea absolut ă.
Pe de altă parte, contractul – potrivit Noului Cod Civil – este valabil chiar în
situația în care cauza nu a fost expres prev ăzută.
Un ultim aspect ar ătat privește forma contractului de agen ție. Pornind de la
dispoziția legală potrivit c ăreia contractul de agen ție și modific ările acestuia pot fi
probate numai prin înscris, forma scris ă a contractului reprezint ă o condi ție de
formă, iar nu de validitate a contractului (Directiva european ă lăsând la aprecierea
statelor membre impunerea formei scrise pentru valabilitatea conven ției de agen ție).

Capitolul V vizeaz ă cuprinsul contractului de agen ție. În lucrare sunt
examinate principalele clauze ale contractului de agen ție, cu specificul dat de rolul
contractului de instrument juridic de intermediere în activitatea comercial ă.
O aten ție se acord ă calității de agent, faptului c ă acesta are calitatea de
comerciant, care, în mod independent, permanent și profesional, desf ășoară
activitatea de intermediere în favoarea altor comercian ți, analizei diferitelor tipuri de
agenți precum și utilizării subagen ților.
În cadrul acestui capitol sunt analizate problemele care privesc independen ța
agentului, caracterul autonom al activit ății sale, în strâns ă corelație cu noțiunea de

risc al contractului. În func ție de situa ția în care agentul î și asumă sau nu riscurile
financiare, comerciale ale afacerii se poate vorbi despre inciden ța – în cadrul rela ției
dintre comitent și intermediarul profesionist – a art. 5 alin. 1 din Legea concuren ței
nr. 21/1996 cu privire la practicile anticoncuren țiale.
În continuare, sunt evocate incompatibilit ățile privind calitatea de agent
comercial: persoanele care de țin calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane
juridice sau atribu ții de reprezentare a acesteia; asocia ților sau ac ționarilor
împuternici ți în mod legal s ă îi reprezinte pe ceilal ți asociați sau ac ționari;
persoanele care au calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator,
custode sau sechestru în raport cu comitentul.
Împuternicirea dat ă de comitent agentului este examinat ă sub aspectele ei
teoretice și practice și diferențiat, în func ție de interesele comitentului.
Împuternicirea poate s ă privească negocierea de c ătre agent a afacerilor pentru
comitent (mandatul intermediarului profesionist fiind f ără reprezentare) sau
negocierea și încheierea contractelor în numele și pe seama celui care acord ă
împuternicirea (caz în care mandatul acordat este cu reprezentare).
Sunt analizate consecin țele depășirii limitelor împuternicirii, precum și
efectele ratific ării (care trebuie s ă îmbrace o form ă expresă de manifestare a
consimțământului, la fel ca în cazul încheierii contractului dintre comitent și agent)
de către comitent a acestor dep ășiri, facultatea ratific ării – potrivit Noului Cod Civil
– putând fi transmis ă moștenitorilor.
Contractul de agen ție în dreptul intern vizeaz ă tranzacționarea de c ătre agent
atât a bunurilor cât și a serviciilor comitentului, spre deosebire de contractul din
dreptul britanic care prive ște doar tranzac ționarea bunurilor principalului, nu și a
serviciilor furnizate de acesta.
În contract, agentul și comitentul pot stipula și clauza de neconcuren ță (care
trebuie redactat ă scris, sub sanc țiunea nulit ății), care se refer ă la restrângerea
activității profesionale a agentului pe durata desf ășurării și/sau ulterior încet ării
contractului de agen ție. La acest subpunct sunt analizate cazurile în care comitentul

nu se poate prevala de efectele acestei clauze, precum și situațiile în care instan țele
pot – la cererea agentului – s ă limiteze efectele acestei clauze.
Tot în cadrul capitolului V sunt descrise clauzele cu privire la remunera ția
agentului. Intermediarul profesionist are dreptul s ă primeasc ă un comision potrivit
uzanțelor comerciale ale zonei și sectorului de pia ță în care își desfășoară activitatea,
în lipsa unor prevederi legale sau a unor clauze derogatorii în contractul de agen ție.
În privința duratei contractului, dac ă părțile au încheiat un contract de agen ție
pe perioad ă determinat ă, care continu ă să fie executat chiar și după expirarea sa,
acest contract se consider ă transformat în mod automat într-un contract pe perioad ă
nedeterminat ă.

Capitolul VI se refer ă la efectele contractului de agen ție. Sunt descrise în mod
distinct efectele contractului în raporturile dintre comitent și agent și efectele
contractului de agen ție față de terți.
Analizând efectele contractului de agen ție în cadrul prezentului capitol, se
subliniază particularitatea acestui contract de intermediere pentru care legea,
reglementând obliga țiile ce revin agentului și comitentului, interzice, ca regul ă,
modificarea lor prin conven ția părților. Solu ția este dictat ă de specificul acestui
contract de intermediere de care se serve ște, nu intermediarul obi șnuit, ci
intermediarul profesionist.
Agentul este ținut să îndeplineasc ă obligațiile care decurg din împuternicirea
primită din partea comitentului în mod, de a-i procura și comunica acestuia din urm ă
informațiile privitoare la regiunea stabilit ă în contract necesare derul ării conven ției
de agenție. Executarea împuternicirii trebuie f ăcută în condi ții cât mai avantajoase
pentru comitent, cu respectarea corespunz ătoare a instruc țiunilor primite din partea
celui care acord ă împuternicirea.
În același timp, agentul are obliga ția de a ține eviden ța operațiunilor
comerciale efectuate în baza împuternicirii primite de la comitent, de a p ăstra în
condiții corespunz ătoare bunurile și eșantioanele primite de la st ăpânul afacerii. O

ultimă obligație a agentului se refer ă la neexercitarea vreunor acte de concuren ță, în
regiunea determinat ă prin contract, f ără acordul expres al comitentului.
În prezent, datorit ă coroborării (în măsura compatibilit ății) prevederilor Legii
509/2002 cu dispozi țiile legale de la contractul de mandat comercial, agentului îi
revin totodat ă și obligațiile mandatarului a șa cum sunt reglementate de Codul
Comercial în vigoare : obliga ția de a aduce la cuno ștința terțului cu care încheie
actul împuternicirea în temeiul c ăreia acționează (contemplatio domini); de a-l
informa pe comitent despre executarea mandatului și de a plăti dobânzi la sumele de
bani cuvenite st ăpânului afacerii.
Obligațiile agentului sunt analizate a șa după cum rezult ă din modelul de
contract de agen ție emis de Camera Interna țională de Comer ț de la Paris – Publica ția
ICC nr. 644/2002, edi ția a II-a (obliga ția de a organiza și promova vânzarea
mărfurilor principalului; obliga ția de neconcuren ță; de a asigura un volum minim al
vânzărilor; de a verifica solvabilitatea ter ților contractan ți ale căror oferte le
transmite principalului; obliga ția de a-l informa pe principal și de a-i utiliza numele
comercial, m ărcile și alte simboluri ale acestuia cu ocazia execut ării împuternicirii).
În privința comitentului, pe planul dreptului intern, Legea 509/2002 și Noul
Cod Civil, în acord cu prevederile Directivei 86/653/CEE stabilesc urm ătoarele
obligații: comitentul are îndatorirea de a pune la dispozi ția agentului mostre,
cataloage, tarife și orice alte documente referitoare la bunurile și serviciile pe care le
oferă spre valorificare; de a pl ăti agentului remunera ția cuvenit ă și de a-i furniza
agentului informa țiile necesare execut ării contractului.
Obligațiile comitentului potrivit modelului de contract al Camerei
Internaționale de Comer ț de la Paris cuprind, pe lâng ă cele reglementate în legisla ția
internă (obligația de informare a agentului împreun ă cu cea privind plata
comisionului) și o obliga ție nouă, inexistent ă deocamdat ă în sistemul de drept
românesc: obliga ția stăpânului afacerii de a respecta exclusivitatea acordat ă
agentului, în sensul faptului de a se ab ține de la tranzac ționarea de bunuri în

interiorul teritoriului, a zonei geografice sau grupurilor de clien ți care au fost
încredințate agentului, atât în mod direct, cât și prin intermediul altor agen ți.
În privința efectelor contractului de agen ție față de terți, este subliniat faptul
că, deși agentul nu intr ă în raporturi juridice directe cu ter ții, totuși, legea îl implic ă,
cu caracter excep țional, în executarea contractelor pe care le-a negociat și le-a
încheiat cu ter ții, în numele și pe seama comitentului (plata pre țului bunurilor și
serviciilor și îndeplinirea unor formalit ăți în cazul unor reclama ții ale terților privind
bunurile și serviciile).

Capitolul VII al lucr ării are ca obiect încetarea contractului de agen ție.
În acest capitol sunt examinate, mai întâi cauzele de încetare din
reglement ările legale (expirarea duratei contractului, denun țarea unilateral ă a
contractului, rezilierea contractului) și apoi cauzele de încetare, a șa cum sunt
prevăzute în contractul model, elaborat de Camera Interna țională de Comer ț de la
Paris.
Contractele de agen ție încheiate pe perioad ă determinat ă, ca și contractele
care s-au transformat în contracte pe perioad ă nedeterminat ă pot înceta prin
denunțare unilateral ă (cu acordarea unui termen de preaviz) dac ă conțin o clauz ă
expresă în acest sens.
Legea nr.509/2002 și Noul Cod Civil reglementeaz ă totodată existența unui
caz special de denun țare unilateral ă a contractului de agen ție : contractul poate fi
denunțat imediat de c ătre oricare din p ărți, cu repararea prejudiciilor astfel pricinuite
celeilalte p ărți, atunci când circumstan țe excepționale, altele decât for ța majoră ori
cazul fortuit fac imposibil ă continuarea colabor ării dintre comitent și agent.
Sistemul de drept intern nu a cunoscut acest concept de „circumstan țe
excepționale” pân ă la apariția Legii nr.509/2002, concept care î și are rădăcinile în
doctrina frustr ării contractului (frustration) existent ă în dreptul britanic. Potrivit
acestei doctrine, în situa ția în care un eveniment ce nu întrune ște caracteristicile
forței majore sau ale cazului fortuit intervine dup ă semnarea contractului,

împiedicând derularea sa în raport cu clauzele stabilite ini țial, contractul respectiv
poate fi denun țat. Partea care nu- și aduce la îndeplinire obliga țiile nu răspunde, spre
deosebire de situa ția existent ă în cadrul sistemului de drept din România.
Pe lângă aceste aspecte, rezilierea contractului în dreptul britanic dep ășește
sfera neexecut ării culpabile a obliga țiilor de c ătre una din p ărți, ca în dreptul
românesc, incluzând și apariția circumstan țelor excep ționale (ce nu mai presupun
existența vreunei forme de vinov ăție a părților contractante) care justific ă încetarea
contractului (starea de incapacitate de plat ă sau de faliment (bankrupcy), pierderea
capacităților de executare a contractului de c ătre una din p ărți, ș.a.
În legătură cu încetarea contractului de agen ție, în lucrare mai sunt examinate
și dispozițiile legale privind indemniza țiile și despăgubirile, împreun ă cu motivele
care justific ă aceste solu ții ale legii.

* *
*

Lucrarea cuprinde 28 de propuneri de lege ferenda, accentul fiind pus pe
anumite probleme cu caracter de noutate, precum: necesitatea reglement ării
clauzelor privind riscul; utilitatea reglement ării agenților comerciali „del credere”,
precum și a faptului ca și clauza „ducroire” trebuie s ă îmbrace forma scris ă ad
validitatem (a șa cum se întâmpl ă – spre exemplu – în cazul clauzei de
neconcuren ță); al clauzei de exclusivitate privitor la comitent; introducerea în
reglementarea legal ă a obliga ției de loialitate a p ărților contractante; sanc ționarea
prin lege a situa țiilor în care comitentul refuz ă abuziv sau nejustificat ofertele
procurate de agent precum și abrogarea unor dispozi ții din Noul Cod Civil privitoare
la contractul de agen ție.

Lista bibliografiei cuprinde : 19 acte normative, 29 de lucr ări de autori
români; 24 de lucr ăr i d e a u t o ri s t r ăini (din dreptul francez, englez, italian); 32 de
articole și studii de revist ă; 22 de solu ții jurispruden țiale și 12 surse de internet.

I. ACTE NORMATIVE: 1. Constitu ția României
2. Cod Comercial Român
3. Codul Comercial Adnotat, Ed. Tribuna Craiova, 1994,
4. Cod Civil Român
5. Noul Cod Civil – Legea nr.287/2009
6. Proiectul de lege pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul
Civil
7. Legea nr.509/2002 privind agen ții comerciali permanen ți
8. Legea nr.36/1995 a notarilor publici și a activității notariale
9. Legea nr.178/1934 pentru reglementarea contractului de consigna ție
10.Legea nr.161/2003 privind unele m ăsuri pentru asigurarea transparen ței în
exercitarea demnit ăților publice, a func țiilor publice și în mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corup ției
11. Legea nr.85/2006 privind procedura insolven ței
12. Legea nr.455/2001 privind semn ătura electronic ă
13. Legea nr.11/1991 privind concuren ța neloială
14. Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept interna țional
privat
15. O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obliga ții bănești
16. O.G. nr.51/1997 privind opera țiunile de leasing și societățile de leasing
17. Directiva CEE nr.86/653/1986 cu privire la coordonarea legisla țiilor naționale
ale statelor membre ale Uniunii Europene în privin ța agenț
ilor comerciali
18. Legea francez ă nr.91-593/1991 privind contractul de agen ție
19. Commercial Agents Regulations 1993

II. AUTORI ROMÂNI
2. Eftimie Antonescu – Cod comercial adnotat, vol.2, Ed. Tiparul Românesc,
București, 1925
3. Gheorghe Beleiu – Drept Civil Român, ed. a XI-a rev ăzută și adăugită de M.
Nicolae și P. Trușcă, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2007
4. Belu Magdo Monna-Lisa – Drept Comercial, Ed. HG, Bucure ști, 2003
5.Octavian C ăpățînă, Brându șa Ștefănescu, Tratat de drept al comer țului
internațional, vol. II, Editura Academiei, R.S.R., 1987
6. Stanciu C ărpenaru – Tratat de Drept Comercial Român, Ed. Universul Juridic,
București, 2009
7. Stanciu C ărpenaru – Drept comercial român, Ed. All, Bucure ști, 1994
8. Stanciu C ărpenaru, Liviu St ănciulescu, Vasile Neme ș – Contracte civile și
comerciale, cu modific ările aduse de Codul Civil 2009, Ed. Hamangiu, Bucure ști,
2009 9. Francisc Deak – Tratat de Drept civil – Contracte Speciale, ed. a IV-a, vol II, Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2006
10. Francisc Deak, Stanciu C ărpenaru – Contracte Civile și Comerciale, Ed. Lumina
Lex, Bucure ști, 1993
11. I. Dogaru, G. Olteanu, L. S ăuleanu – Bazele dreptului civil, vol. IV – Contracte
Speciale, Ed. C.H. Beck, Bucure ști, 2009
12. I.N. Fin țescu – Curs de drept comercial, vol. I, Bucure ști, 1929
13. Dumitru A. P. Florescu; Liviu Narcis Pîrvu – Contractele de Comer ț
Internaț
ional, edi ția a II-a rev ăzută și adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucure ști,
2009
14. I.L. Georgescu – Drept Comercial Român, vol.I, Ed. Soccec, Bucure ști, 1946
15. I.L. Georgescu – Drept Comercial Român, vol.I, Ed. All Beck, Bucure ști, 2002

16. C. Hamangiu, I.Rosetti B ălănescu, Al. B ăicoianu – Tratat de Drept Civil Român,
vol. II, Ed. Na țională S. Ciornei, Bucure ști, 1929
17. C. Hamangiu – Codul Civil Adnotat, vol. IV, Ed. libr ăriei „Universala” Alcalay
& Co., Bucure ști, 1926
18. F.A. Mo țiu – Contractele comerciale de Intermediere f ără reprezentare, Ed.
Lumina Lex, Bucure ști, 2005
19. Roxana Munteanu – Contracte de intermediere în comer țul exterior al României,
Ed. Academiei, Bucure ști, 1984
20. Liviu Pop -Teoria General ă a Obligațiilor, Ed. Lumina Lex, Bucure ști, 1998
21. T.R. Popescu – Dreptul Comer țului Interna țional, Ed. Didactic ă și Pedagogic ă,
București, 1983
22. Mihai G. Rarincescu – Curs de Drept Civil, Ed. Cursurilor Litografiate,
București, 1941 -1942
23. C. Ro șu – Contractul de mandat în dreptul privat intern, Ed. C.H. Beck,
București, 2008
24. Ioan Schiau – Drept Comercial, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2009
25. D.A. Sitaru – Dreptul Comer țului Interna țional – Partea General ă, Ed. Lumina
Lex, Bucure ști, 2004
26. D.A. Sitaru, C.P. Buglea, Șerban Alexandru-St ănescu – Tratat de Dreptul
Comerțului Interna țional – Partea special ă, Ed. S.C. Universul Juridic S.R.L.,
București, 2008
27. C. Stătescu, C. Bîrsan – Drept Civil Teoria General ă a Obligațiilor, Editura ALL,
București, 1994
28. I.Turcu – Dreptul Afacerilor, Ed. Funda ției Chemarea, Ia și, 1992
29. Romul Petru Vonica – Dreptul Contractelor Comerciale – format CD, tip ărit de
General Partner, Bucure ști, 1999

III. AUTORI STR ĂINI

1. M. Behar-Touchais, G. Virassamy – Les contrats de la distribution, Ed. LGDJ,
Paris, 1999
2. A. Benabent – Les contracts speciaux civils et commerciaux, ed. a V-a, Ed.
Montchrestien, Paris, 2001, nr. 682-683
3. Peter Birks – An introduction to the law of restitution, Oxford University Press,
Walton Street, Oxford OX2 6DP, USA, 1985
4. G.C. Cheshire, C.H.S. Fifoot, M.P. Furmston – Law of contract, editura
Butterworths, Eight Edition, Londra, 1972
5. Paul Crahay – Les contracts internationaux d'agence et de concession du vente,
Librairie Generale de Droit et Jurisprudence, Paris, 1991
6. M. Delamarre, M. Le Poitvin – Traite du contract de commission, Ed. Charles
Hingray, Paris, 1861 7. A.A. Ehrenzweig, E. Jaime – Private International Law, vol III, Oceana Publications, Sijthoff, 1977 8. D. Ferrier – Droit de la distribution, ed. a II-a, Ed. Litec, Paris, 2000 9. Vartui Kudkdjian – Contratti Internazionali, Ed. IPSOA, Torino, 2001 10. Lamy – Droit Economique, 1994
11. J.M. Leloup – Les agents commerciaux, Ed. Delmas, Paris, 1998
12. R. Lowe – Comercial Law, Fifth edition, Sweet & Maxwell, Londra
13. Ph. Malaurie, L.Aynes – Les Contracts speciaux. Civils et Commerciaux,
Librăria Cujas, Paris, 2001
14. Massimo Montanari – Impreditore. Contratti commerciali în Diritto comerciale,
Ed. Giuffre, Milano, 2001
15. Carole Murray, David Holloway, Daren Timson-Hunt – Schmittoff's Export
Trade, “The Law and practice of international trade”, Eleventh Edition, Ed. Sweet & Maxwell, Londra, 2007 16. M. Pedamon – Droit Commercial, Ed. Dalloz, Paris, 2000

17. Fergus Randolph și Jonathan Davey – Guide to Commercial Agents Regulations,
second edition, Ed. Hart Publishing, Oxford-Portland, Oregon, 2003
18. G. Ripert, R. Roblot (sub supravegherea Michel Germain) – Traite de droit
commercial, ed.XVII, Ed. L.C.D.J., Paris, 2004
19. Patrick Wery – Droits des Contrats, Ed. Larcier, Bruxelles, 2003
20. Philippe Le Tourneau – De l’evolution du mandat, Ed. Dalloz, Paris, 1992
21. Philippe Delebecque, Michel Germain – Traite de droit commercial, Ed.
L.G.D.J., Paris, 2004
22. C. Schmitthoff – Agency in international trade, in Recueil des cours de
l'Academie de Droit International de La Haye, vol.129, I, 1970
23. Susan Singleton – Commercial Agency Agreements : Law and Practice, Ed.
Butterworths, Londra, 1998
24. J. Scott Slorach, Jason Ellis – Oxford Business Law, Legal Practice course
Guides 2007 – 2008, Ed. Oxford University Press

IV. REVISTE-ARTICOLE

1. Pandectele Române, 1933 – Sentin ța nr. 3774/1932 a Tribunalului Ilfov I
2. Gazette du Palais nr.1/1980 – Decizia din 29 octombrie 1979 a Cur ții de Casa ție,
Camera Comercial ă, cu notă de J. Dupichot
3. Journal Officiel din 24 mai 1991
4. Giustizia civile 1993 – Decizia nr.1916 din 16 februarie 1993 a Cur ții de Casa ție
Italiană
5. The Gazette 6 ianuarie 1994 – T. Brennan și C. Jones – Compensatory Measures
6. Lamy – Droit Economique, 1994
7. Revista de Drept Comercial nr. 11/1996 – Dorin Clocotici – Mandatul Comercial
8. Revista de drept comercial nr. 6/1998 – Decizia nr. 60/1996 a Cur ții de Apel
Bacău

9. Revista de Drept Comercial nr.7-8/2000 – D.N. Ghi șoiu – Obliga țiile mandatarului
în contractul de mandat comercial
10. Revista de Drept Comercial nr. 11/2001 – Marilena Ene – Contractul de agen ție
comercial ă în Uniunea European ă
11. Revista de Drept Comercial nr. 12/2002 – Claudia Ro șu – Reglementarea
agenților comerciali potrivit Legii 509/2002
12. Revista Dreptul nr. 7/2003 – Titus Prescure, Radu Cri șan – Contractul de agen ție
– un nou contract numit în dreptul comercial român
13. Curierul Judiciar nr. 11/2003 – Stanciu C ărpenaru – Contractul de agen ție în
reglementarea Legii 509/2002
14. Revista de Drept Comercial nr. 11/2003 – Ioan Schiau – Contractul de agen ție
15. Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr.11-12/2003
16. Revista Român ă de Dreptul Muncii nr. 2/2004 – Ovidiu Macovei – Clauza de
neconcuren ță
17. Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr.5/2005 – Hora țiu Sasu – Perspectivele
practice ale aplic ării art.26 din Legea nr.509/2002 privind agen ții comerciali
permanen ți
18. Revista de Drept Comercial nr. 1/2006 – Alexandru-Drago ș Sitaru, Șerban-
Alexandru St ănescu – Contractele de intermediere în comer țul interna țional (II)
19. Revista de Drept Comercial nr. 1/2006 – D.A. Sitaru, Șerban Stănescu:
Contractele de intermediere în Comer țul Interna țional (III)
20. Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr. 2/2006 – Șerban Diaconescu –
Încetarea contractelor-cadru de distribu ție. Împlinirea termenului și denunțarea
unilateral ă
21. Revista Para El Analisis Del Derecho nr. 4/2006, Universitatea Pompeu Fabra,
Barcelona, 2006 – Fernando Gomez Pomar – Compensation after termination of
long-term distribution contracts: an economic perspective of EU law 22. Revista Român ă de Drept Comunitar nr.4/2006 – Dan Velicu – Impactul
dreptului comunitar în definirea reprezent ă
rii comerciale-contractul de agen ție

23. Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr.2/2007 – Decizia 812/23.02.2006
24. Revista Dreptul nr.4/2007 – Decizia nr.812/2006 a Înaltei Cur ți de Casa ție și
Justiție, Secția Comercial ă
25. Revista de Drept Comercial nr. 11/2007 – Gheorghe Stancu – Privire comparativ ă
a contractului de agen ție în cadrul legisla ției europene
26. Revista de Drept Comercial nr. 7-8/2008 – Hora țiu Sasu – Conturarea unei
instituții : privilegiul agentului comercial asupra bunurilor comitentului
27. Revista de Drept Comercial nr.4/2009 – Cristina Popa Nistorescu – Statutul
juridic al agen ților comerciali permanen ți
28. Revista de Drept Comercial nr. 4/2009 – Bogdan Ionescu – Considera ții asupra
clauzei „star del credere” în cadrul contractului de comision
29. Revista de Drept Comercial nr.1/2010 – Irina Liliana Iacob – Reglementarea
europeană a contractului de agen ție comercial ă (I)
30. Revista de Drept Comercial nr.2/2010 – Irina Liliana Iacob – Reglementarea europeană a contractului de agen ție comercial ă (I)
31. Revista de Drept Comercial nr.3/2010 – Giorgiu Coman – Sintez ă de practic ă
judiciară franceză în legătură cu gestiunea de afaceri. Condi țiile ce trebuie
îndeplinite. Absen ța unei obliga ții de a interveni (I)
32. Revista de Drept Comercial nr.4/2010 – Olia-Maria Corsiuc – Unele considera ții
privind auxiliarii comercian ților
33. Revista Buletinul Casa ției nr. 5/2010 – Decizia 3209 din 3 decembrie 2009,
Tribunalul Bucure ști

V. JURISPRUDEN ȚĂ

1. Decizia nr. 398/1923 a Cur ții de Casa ție, în Practic ă
judiciară în materie
comercial ă, vol.II
2. Sentința nr. 3774/1932 a Tribunalul Ilfov I, publicat ă în Pandectele Române, 1933

3. Cazul Clarkson-Booker v. Andjel, 1964, pagina web a „The Institute Commercial
Management”-WWW.ICM.AC.UK
4. Decizia din 16 ianuarie 1968, Curtea de Casa ție, Camera comercial ă, publicat ă în
„ Revue des contracts” 1969
5. Decizia din 29 octombrie 1979 a Cur ții de Casa ție, camera comercial ă, în
„Gazette du Palais” nr. 1/1980
6. Decizia Cur ții de Casa ție din 28 octombrie 1980, Camera comercial ă, publicat ă în
„ Recueil Dalloz”, 1981
7. Decizia nr. 1916 din 16 februarie 1993 a Cur ții de Casa ție Italiană, publicat ă în
Giustizia civile, 1993
8. Cazul Kelly vs Cooper, 1993, publicat în Schmittoff's Export Trade, 2007
9. Decizia nr. 60/1996 a Cur ții de Apel Bac ău, în Revista de drept comercial nr.
6/1998
10. Cazul Skingsley vs. KJC Carpets din 4 iunie 1996, BS517069, a Bristol County Court 11. Hotărârea din 4 iunie 1996 a Bristol County Court, în cauza Skingsley vs. KJC
Carpets, BS517069 12. Hotărârea din 18 decembrie 1998 (Case C-64/99) a High Court of Justice,
Queen's Bench Division (Commercial Court), în cauza Pace Airline Services
Limited versus Aerotrans Luftfahrtagentur Gmbh
13. Cazul Paul Duffen vs Fran ța din 30 aprilie 1998, publicat pe pagina de internet
www.eur-lex.europa.eu
14. Hotărârea din 13 iulie 2000 a Cur ții de Justi ție Europene, în cauza Centrosteel
Srl versus Adipol Gmbh (C-456/98)
15. Hotărârea nr. 1257 FS-P din 25 iunie 2002 a Cur ții de Casa ție Franceze, în cauza
Ste DSR – Senator agency c/ Ste Maritime Union Sud Ouest
16. Decizia nr.812/23 februarie 2006, în Revista Român ă de Drept al Afacerilor nr.
2/2007

17. Hotărârea din 16 martie 2006 a Cur ții de Justi ție Europene, în cauza C-3/04,
Poseidon Chartering BV versus Marianne Zeeschip VOF
18. Cazul Barbara Bellone împotriva Yokohama a Cur ții de Justi ție de la Luxemburg
(C-215/97)
19. Hotărârea din 23 martie 2006 a Cur ții de Justi ție Europene, în cauza Honyvem
Informazioni Commerciali Srl versus Mariella De Zotti ( C- 465/04 )
20. Cazul Boston Deep Sea Fishing & Ice Co versus Ansell, publicat în
Schmitthoff”s Export Trade și pe pagina de internet www.thompsons solicitors.uk
21. Cazul Mahesan S/O Thambiah vs Malaysia Government Officers Co-operative
Housing Society Ltd, publicat în An introduction to the law of restitution, Peter
Birks, Oxford University Press, Walton Street, Oxford OX2 6DP, USA, 1985
22. Decizia 3209 din 3 decembrie 2009, Tribunalul Bucure ști, Secția comercial ă,
publicată în Revista Buletinul Casa ției nr. 5/2010

VI. PAGINI WEB

1.www.curia.europa.eu
2.www.eur-lex.europa.eu 3. http:www.agentlaw.co.uk/news/article.asp?id=52
4. http://www.agentlaw.co.uk/news/article.asp?id=214
5. www.thompsons solicitors.uk
6. www.icm.ac.uk
7. http://www.akamarketing.com/st-albans-v-icl.html
8. http://www.consiliulconcurentei.ro/documente/o077_2004_17345ro.pdf
9. http://www.scotcourts.gov.uk/opinions/083_6_1998.html
10. www.courdecassation.fr
11. www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=3807 12. http://www.akamarketing.com/st-albans-v-icl.html