Capitolul 1 Aspecte Conceptuale Privind Activitatea De Marketing [608782]

1
CAPITOLUL I ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND ACTIVITATEA DE
MARKETING

1.1 Definiția și conceptul de marketing
Marketingul se poate defini ca “acea funcție a firmei, care identifică nevoi și
dorințe încă nesatisfăcute, le definește ca atare și le măsoară intensitatea și potențialul
de profitabilitat e, stabilește care sunt piețele țintă pe care le poate servi mai bine
organizația, decide asupra produselor, se rviciilor și programelor adecvate pentru
servirea piețelor astfel selectate, și le cere tuturor celor din organizație să se gândească
la client și să -l servească.1
Pe scurt, sarcina marketingului este să transforme trebuințele mereu
schimbătoare ale oamenilor în ocazii profitabile.
Așadar, putem spune că scopul marketingului este să mențină o relație durabilă
cu clienții, și nu să vândă un produs propriu -zis”2.
Asociția Americană de Ma rketing afirmă c ă„marketingul este o funcție
organizațională și un set de procese pentru cre area, comunicarea și furnizarea valori i
destinate clienților ș i pentru gestionarea relațiilor cu clienții în moduri care să aducă
beneficii atât organizaț iei, cât ș i grupurilor cointeresate în funcț ionarea ei „3, 4
Din punctul nostru de vedere, o definiție socială adecvată ar fi următoarea :
„marketingul este un proces societal prin care indivizii și grupurile obțin ce le trebuie și
ce își doresc, prin crearea, oferirea și schimbul liber de produse și de servicii purtătoare
de valoare“.5
În România, aspectul i nedit al asimilării concepției ș i acțiunii de marketing îl
reprezintă faptul că până în prezent, acest proces s -a desfăsurat în contextul a două
etape distincte de evoluție.

1 https://ro.wikipedia.org/wiki/Marketing , accesat la 01.11.2017
2Kotler P, Marketing de la A la Z, Editura Codecs, București 2010 , p. 4
3 American Marketing Association, 2004
4 https://docslide.com.br/documents/intrebari -competente -antreprenoriale.html , accesat la 01.11.2017
5 Kotler P,Managementul Marketingului, Editura Teora, București 2006, p.44

2
Într-o primă etapă, care a acoperit perioada 1989 – 2005, s -a manifestat un
process extrem de complex, de tranziție de la un sistem la altul, respecti v, de la
economia de comandă la economia de piață. În această perioadă de tranziție,
caracterizat ă prin ample restructurări, disfunc ționalități ș i greutăți de tot felul, procesul
însusirii c oncepției de marketing de către agenții economici și alte organizații, cât ș i
modul concret de acț iune a acestora din perspectiva marketingului a fost lent ș i extrem
de inegal6.
Societățile co merciale din toate domeniile de activitate, băncile, instituțiile au
trebuit să facă față unor nume roase amenințări, dar, în același timp, au putut să profite
și de multiplele oportunități existente, în condițiile în care însu și procesul general al
asimilă rii marketingului se află în faza sa de început.7
În a doua etapă de evoluție care se manifestă odată cu începutul afirmării unei
economii de piață funcționale, proces devenit evident începând cu anul 2005,
asimilarea gândirii si acțiunii de marketing dev ine o cerință presantă având în vedere
transpun erea în practică a prevederilor legate de aderarea României la Uniunea
Europeană. Alătur i de filialele marilor companii internaționale, societățile comerciale
românesti, indiferent de profilu l lor, se află în situația de a regândi politicile si strategiile
lor de piață, prin prisma afirmării une i competiții la scara extinsă a celor 27 de state
europene.
Spre deosebire de fostele state comuniste din Europa unde marketingu l
economiei libere de piață nu s -a putut manifesta, fiind necesară o perioadă mai lu ngă
sau mai redusă de tranziție odată cu revenirea la sistemul capitalist, în alte țări, în
primul rân d în cadrul țărilor cu economie de piață avansată, apariția si evoluția
marketingului s -a făcut, p utem spune, " în mod firesc", în cadrul aceluiași sistem
economic ș i social, pe baza dezvoltăr ii si perfecționării sistemului economiei de piață.8

6 https://vdocuments.site/documents/mk5695cfde1a28ab9b028fe1bd.html , accesat la 01.11.2017
7 Arndt Johan: The Antropology of Marketing Systems: Symbols, Shared Meanings, and
Ways of Life in International Networks. Proceedings International Research Seminar on
Industrial Marketing, Stockholm School of Economics, 1984, pag.24
8 Brătucu G, Marketing, Editura Universității Transilvania, 2010, pag.28

3
1.2 Marketingul bancar și evoluția sa
Pentru a desfășura o activitate profitabilă în condiții de competitivitate, instituțiile
bancare trebuie să fie receptive la semnalele și cerințele mediului extern, să dispună de
o mare capacitate de adaptare și de flexibilitate în mecanismul lor de funcți onare.
Indiferent de natura proprietății, de profilul și de mărimea lor, organizațiile
financiare trebuie să “profite“ de conjunctura pieței, în ansamblul său de oportunități,
constrângeri și restricții.
Definirea marketingului financiar -bancar ca domeni u de sine stătător al
marketingului s -a realizat prin preluarea și adaptarea conceptelor, metodelor și
tehnicilor de marketing utilizate inițial în cadrul bunurilor de consum și ulterior în cadrul
serviciilor.9
Făcând parte din sfera largă a serviciilor, d omeniul financiar -bancar pune în
centrul preocupărilor sale relațiile de piață ce au ca scop mobilizarea și utilizarea
resurselor bănești existente în economie.
Fie că sfera de cuprindere privește nivelul macroeconomic (finanțele publice) sau
cel microeco nomic (serviciile financiar -bancare), componenta publică sau privată a
ambelor nivele, caracterul universal al marketingului este reconfirmat .
Specialiștii englezi C. Ennew, T. Watk ins și M. Wright, în cartea lor "Marketing
servi ciilor fianciare ", au considerat că conceptul de marketing bancar implică"
realizarea obiectivelor băncii prin stabilirea nevoilor și dorințelor clienților țintă și prin
oferirea sa tisfacției necesare într -o manieră mai eficientă decât concurenții lor "10
Pornind de la acest as pect, putem spune că marketingul bancar cunoaște
următoarele etape în evoluția sa, și anume:
– în anii '70, bănci ile nu utilizat au marketingul în activitatea lor, gestionarea lor
fiind orientată spre piață.
Odată ce competiția s -a intensificat, unele din tre bănci au în ceput să utilizeze
marketingul, lansarea unor campanii publicitare fiind extrem de costisitoare. Băncile se
bazau pe faptul că ele ar putea păcăli clienții prin diverse activități promoț ionale, prin
care ar putea ascunde aspectele negative legate de propriile servicii bancare.

9 Nițescu D, Marketing Bancar Note de curs, București 2010, pag.6 -7
10 3 Ennew C., Watkins T., Wright M.: Marketing Financial Services, Butterworth -Heinemann, Oxford, UK
1991, p.19

4
În această perioadă, reclama a fost cea mai importantă activitate de marketing
efectuată de bănci.
– în anii '80, băncile au dezvoltat programe de susținer e a afacerii, au promova
tactivitatea bancară la scară largă, angajând totalitatea resurselor sale în vederea
creări unui pachet de produse și servicii pentru satisfacerea nevoilor existente ale
clienților ar și pentru o mai bună poziționare în cadrul pieței.11
Anii 80 constituie moment ul în care băncile nu mai pun accentul pe comerț,
vânzarea pe termen scurt al produselor bancare și creșterea volumului acestora, în
schimb se concentrează pe atragerea de noi clienți și fidelizarea celor existenți.
– în anii '90, băncile și -au concentrat eforturile pentru a crea produse / servicii
superioare concurenței, pe de o parte pentru a satisface nevoile clienților, și pe
cealaltă parte stabilirea relații lor de lungă durată cu aceștia.
În această perioadă, sectorul financiar și implicit, sectorul bancar înregistrează o
creșt ere semnificativă în țările dezvoltate.
– în cursul secolului XXI, băncile acționează într -un mediu dinamic, unde piața și
cealalti factori (mediul politic, economic, social, j uridic, cultural, demografic și
tehnologic) ridică frecvent probleme, forțându -le să depună eforturi suplimentare sau să
le ofere oportunități care trebuie să fie fr uctificate cât mai mult posibil, astfel ele trebuie
să-și focuseze forțele pe obiectivele pe termen lung.12
1.3 Rolul și importanța marketingului bancar
În expresia cea mai generală, rolul marketingului în activitatea finaciar -bancară
este reflectat de funcțiile obiectiv sau scop ale marketingului în general, sintetizate
astfel:
 Maximizarea profitului;
 Satisfacerea nevoilor clienților;

11 Mirea C,Concept and evolution of Bank marketing, Annals of Faculty of Economics , University of
Oradea, Faculty of Economics, vol. 1(2), Oradea 2010, pages 1165 -1168
12 http://connection.ebscohost.com/c/articles/65287418/concept -evolution -bank -marketing , accesat la
01.11.2017

5
 Reducerea decalajului dintre se rviciile oferite și prestate, pe de o parte, și
între cele așteptate și receptate, pe de altă parte.13
În cazul instituțiilor de credit care nu au amploare, sunt încă la început, rolul
departamentului de marketing, nu foarte bine conturat încă, este acela de a a analiza și
calibra mărimea pieței, de a alege cele mai potrivite piețe și canale, și de a identifica
motivele și influența potențialilor cumpărători. Lucrează cu diferite agenții pe partea de
advertising și promovare. Rolul departamentului crește o dată cu dezvoltarea instituției
financiare14.
Așadar,marketingul facilitează relațiile de piață dintre prestator și beneficiar,
oferind, pe de o parte, concentrarea resurselor prestatorului în segmentele de piață cele
mai atractive (profitabile) și pe de a ltă parte, o informare adecvată ce oferă posibilitatea
alegerii celei mai bune oferte de pe piață.
Modul specific de manifestare a marketingului pe un anumit domeniu este strâns
legat de comportamentul consumatorului pe acea piață. Comportamentul
consumat orului bancar (eterogen) este unul original, individualizând în acest mod de
marketingul bancar.
Dacă în cazul bunurilor materiale, prin marketing se poate influența într -o
anumită măsură preferința pentru o marcă, în cadrul serviciilor acest l ucru este dificil de
realizat.
Marketingul bancar, parte integrantă a marketingului serviciilor, conceptualizează
elemente precum: satisfacerea primordială a dorințelor clienților, rentabilitatea,
cointeresarea angajaților, maximizarea valorii pentru acționari, responsabilitatea
socială.

13 https://dokumen.tips/documents/marketing -bancar.html , accesat la 01.11.2018
14 Departamentul de marketing dezvoltă materiale colaterale pentru a ajuta forța de vânzare să atragă
clienți și să finalizeze tranzacții. Acum colaborarea cu departamentul de vânză ri este una pozitivă. Cu cât
instituția de credit se dezvoltă și cunoaște succesul, executivii recunosc că rolul departamentului de
marketing constă în ceva mai mult decât stabilirea celor cinci P – produs, preț, plasare, promovare,
personal. Acum se pune accent pe abilitățile de segmentare, targetare, piziționare. Departamentul de
Marketing devine un jucător independent, începând să concureze cu departamentul de vânzări pentru
atragerea fondurilor. Acum rolul marketingului se va îndrepta mai mult spre dezv oltarea brandurilor decât
a produselor, așa cum afirmă Philip Kotler, Neil Rackhamn Suj Krishnaswamy în lucrarea „Ending the
War Between Sales&Marketing”, din revista Harvard Business Review, iulie -august 2006, pg. 70 -71.

6
În concluzie, în domeniul financia r-bancar marketingul înseamnă inovare,
poziționare (delimitare de concurență), comunicare dar și analiză completă a pieței,
planificare a activității, implementare și control, dominate de atitudine tonică, atmosferă
prietenoasă și de … zâmbete.15
1.4 Mixul de marketing financiar -bancar
Philip Kotler definește mixul de marketing ca fiind un ansamblu de instrumente
tactice de marketing controlabile, pe care firma le combină cu scopul de a produce pe
piața -țintă reacția dorită.
Specialiștii, atunci când discută strategiile de marketing pentru produse au în
vedere cele patru componente ale mixului: produsul, prețul, plasamentul (distribuția) și
promovarea (comunicația). Acestea sunt cunoscute și ca cei patru „p” ai mixului de
mark eting.
Produsul – băncile trebuie să identifice, să creeze și să pună la dispoziția
clienților produsul care să le satisfacă necesitățile. Produsul include calitate,
proiectarea, imaginea de ansamblu și beneficiile clientului. Vor fi preferate de clie nți
acele produse bancare care oferă cea mai bună calitate, cele mai bune performanțe
(dobânzi atractive la depozite, anumite tipuri de garanție la împrumuturi, etc.) sau care
au caracteristici noi.16
Prețul – băncile trebuie să identifice acel preț pe care clienții sunt dispuși să -l
plătească pentru produsele oferite. Ca un factor important în „mixul de marketing”,
prețul pe care -l plătește clientul sau venitul pe care -l obține acesta, trebuie să fie
compara bil cu cel al competiției și are valoarea pe care o estimează clientul.17
Plasamentul (plasarea în lanțul de distribuție) – activitatea prin care o bancă
își pune produsele la dispoziția clienților vizați. Banca trebuie să se asigure că

15 Ibidem 9, pag.10
16 Răduț, R., ( coordonator), Management și marketing bancar, Institutul Bancar Român, București, 2006,
pag. 10
17 Bordea G, Marketing bancar, Note de curs, Bacău 2009, pag.8

7
produsele și servi ciile sale sunt disponibile și ușor accesibile pentru piață (mai puțin
birocratice), mai operative și apropiate de client.
Promovarea – procesul de conștientizare a clienților și de comunicare a
trăsăturilor și beneficiilor ce decurg din produsele sau se rviciile băncii. Promovarea are
drept scop de a face cunoscut clienților trăsăturile și beneficiile produselor și serviciilor
bancare, utilizând mijloace de comunicare și de stimulare a vânzărilor. Pentru aceasta
se apelează la diferite medii de comunicare și la relațiile cu publicul18
1.5 Structura sistemului bancar românesc și evoluția acestuia
Până la sfârșitul anului 1989, sistemul bancar românesc oferea un număr limitat
de servicii și produse bancare. Prin reglementările Băncii Naționale, rolul și funcțiile
băncilor erau limitate și priveau atragerea disponibilităților de la populație și din
economie și distribuirea acestora, conform planului de credite, unor întreprinderi sau
persoane.19
Băncile funcționau ca piață pasivă a afacerilor și erau, în principal, unități
administrative. Sistemul centralizat elimina orice formă de concurență între bănci,
întrucât acestea funcționau în cadrul unor linii directoare foarte stricte.20
Până în 1990, sistemul bancar românesc era construit cu respectarea în mar e
măsură a modelului sovietic: o bancă centrală având și atribuții de principală bancă
comercială, aflată în stricta subordine a Ministerului Finanțelor; trei bănci așa zise
specializate (Banca Română de Comerț Exterior, Banca de Investiții și Banca pentru
Agricultură și Industrie Alimentară), o casă de economii (Casa de Economii și
Consemnațiuni) care avea funcțiunea de a atrage disponibilitățile bănești ale populației,
16 folosindu -le în economie, precum și un sistem de cooperative de credit, foarte puțin
dezvoltat. 21
Reforma sistemului bancar a început în 1990 prin elaborarea și adoptarea unei
legislații bancare noi:
 Legea societăților comerciale 31/90;

18 Dumitrescu L, Apostu C, Marketing financiar -bancar, Sibiu 2007, pag.26
19 https://vdocuments.site/marketing -bancar -558f310eb20c1.html , accesat la 01.11.2018
20 Ibidem 15, pag.16
21 http://www.bnr.ro/Sistemul -bancar -din-Romania –pilon -de-baza -al-sistemului -financiar -7333.aspx ,
accesat la 01.11.2017

8
 Legea privind Statutul Băncii Naționale a României 34/91;
 Legea privind activitatea bancar ă 58/5 martie 1998;
 Legea privind Statutul Băncii Naționale a României 312/2004;
 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.99 din 6 decembrie 2006 privind
instituțiile de credit și adecvarea capitalului aprobată, completată și modificată prin
Legea nr.227 din 4 iulie 2007 etc.22
Acestea au pus bazele sistemului bancar “pe două trepte”, av ând în vârful
piramidei banca centrală, fără funcții comerciale ci numai de reglementare,
supraveghere, control și emisiune monetară, iar în eșalonul doi băncile comerciale
(instituții de credit) ca agenți economici independenți, cu respectarea prevederilo r și
rigorilor activității bancare. În anul 1997, în structura sistemul bancar românesc erau 34
de societăți bancare persoane juridice române din care:
 13 cu capital românesc integral
 16 cu capital mixt
 5 cu capital integral străin și 9 sucursal e ale băncilor străine.
În anul 2016, un studiu realizat de arb spunea că„ Sistemul bancar românesc și -a
menținut stabilitatea structurală pe parcursul anului 2016, nivelul indicatorilor de
solvabilitate și lichiditate fiind la un nivel adecvat, indicator ul de lichiditate imediată fiind
de 40%. Indicatorul de solvabilitate la nivelul sistemului bancar era de 19,83%, la finele
lunii iunie 2017.
Menținerea indicatorului de solvabilitate peste dublul pragului minim stabilit
conform cadrului de reglementare european CRD IV/CRR, de 8%, s -a făcut în principal
prin raport de capital suplimentar din partea acționarilor.
În perioada crizei economico -financiare, România nu a fost nevoită să sprijine din
bani publici sectorul bancar, iar acționarii băncilor au contribuit cu capital suplimentar. În
perioada 2008 -2016, capitalul social a fost majorat de către bănci cu 3,5 miliarde euro.
Anul 2016 a fost, pentru piața bancară, primul an de revenire la o profitabilitate
operațională reală, pe care nu o mai avusese de câțiva ani, pe fondul reducerii costului
riscului. ROA a ajuns la 1,10% și ROE la 10,42%.
Sectorul bancar a performat corespunzător pe parcursul anului trecut, în
condițiile în care s -a continuat procesul de optimizare a calității portofoliului de active.
Rata creditelor neperformante s -a redus de 2,3 ori față de maximul înregistrat în
2014.
Rata creditelor neperformante potrivit defini ției ABE s -a redus la 9,46%, la finele
lunii decembrie 2016 și la 8,32% în iunie 2017. Pentru anul 2017 este foarte posibil să
asistăm în continuare la o reducere a ratei creditelor neperformante, către zona de

22 https://vdocuments.site/marketing -bancar -558f310eb20c1.html , accesat la 01.11.2017

9
mijloc a intervalului, atât prin acțiuni ale sistemului bancar de curățare a bilanțurilor, cât
și prin revigorarea pieței secundare de vânzare a garanțiilor materiale afl ate în diverse
faze de executare.
La aproape un deceniu de la debutul crizei financiare mondiale, cerințele de
capital au crescut , au fost introduse noi reguli privind lichiditatea cu impact asupra
maturității structurii de active, iar evaluarea riscului de credit este mult mai strânsă.
Instituțiile de credit au o contribuție substanțială la creșterea economică și la
reducerea excl uziunii sociale și financiare. Trebuie să creștem intermedierea financiară,
de la cel mai scăzut nivel din Uniunea Europeană (29 %) către o zonă mai apropiată
țărilor cu care ne comparăm, sau măcar la nivelul înregistrat în 2008 acela de 40%
credit neguver namental ca și procent din PIB.
Chiar dacă economisirea internă a crescut cu 60% în perioada 2008 -2016, până
la 61 mld. euro, transferul capitalului nu s -a mai produs la intensitatea de dinainte de
criză. Ponderea activelor totale ale sectorului bancar d in PIB s -a redus în ultimii 5 ani cu
14,1 pp, la 54,8 % la finele anului 2016.
Am asistat practic la o retragere ordonată determinată în principal de absența
oportunităților de plasament sau de condiții mai puțin favorabile de rentabilitate a
capitalului. Astfel, putem spune că România a trecut peste pericolul retragerilor
dezordonate care au afectat finanțarea băncilor în anii de criză, dar tendința de
reducere a expunerii este în continuare prezentă.
În aceste condiții, este de datoria băncilor să își asigure finanțarea din surse
locale, iar faptul că sistemul bancar din România a revenit pe profit, ba chiar mai mult
profitabilitate operațională, este un indicator foarte bun legat de aceste riscuri.
Situația poate fiparțial explicată de inițiativele le gislative cu aplicare retroactivă
care au avut tendința de a afecta stabilitatea sectorului financiar și au infl uențat
previzibilitatea și percepția investitorilor.

Tabelul 1.1 Ponderea activelor sectorului bancar în PIB

Anul 2016 a generat o complexitate de abordări în planul imaginii Asociației
Române a Băncilor și a comunității bancare în integralitate.

10
Pe de o parte, 2016 a fost un an al unei comunicări antagoniste, ARB și băncile
fiind puse în situația să explice mai mult date fiind legil e promovate în perioada
preelectorală, iar pe de altă parte din 2011 până în 2016 nivelul de încredere ridicată pe
care îl are clientul în sistemul bancar a crescut de la 33% la 40%, potrivit studiului GFK
realizat pentru ARB.
Perspectivele pentru anul 201 7 sunt poate mai mult ca niciodată legate de
încredere, ca atribut principal al pieței financiare, încrederea în sănătatea sistemului
bancar la nivel european, încrederea investitorilor în evoluția statelor emergente în
contextul incertitudinilor de crește re la nivel mondial, și, poate, aici, cred că vom asista
la revizuirea cadrului macroprudențial, reconstruindu -se în final încrederea de care este
nevoie între clienți și bănci.
ARB are misiunea de a contribui la reconstrucția climatului de încredere dint re
sectorul bancar și consumatori, inclusiv prin programe de educație financiară.
La capitolul vulnerabilități induse de decizii externe rămâne și ieșirea Marii
Britanii din Uniunea Europeană. Testul AQR din anul 2018, evoluția dobânzilor, avansul
creditel or noi cu două cifre, o relație mai bună cu clienții, pregătirea pentru
implementarea IFRS9 din 2018 sunt, alături de provocările induse de evoluțiile externe,
principalele preocupări la nivelul sistemului bancar pentru anul 2017.
Impactul Brexit -ului este încă analizat la nivel de industrie și depinde de modul în
care se vor încheia negocierile dintre UE și Marea Britanie și de capacitatea UE de a
adopta politici care să continue procesul de integrare. Deși implicațiile nu se vor
manifesta decât în mică mă sură în viitorul apropiat, România va trebui să își calibreze
politicile pe termen mediu și lung pornind de la provocările majore cu care se confruntă
spațiul comunitar.
Băncile adoptă noi modele de business și strategii in conformitate cu noile
cerințe de reglementare europene și în funcție de competiția în creștere. Trebuie să
facem cât mai mulți pași ca să contribuim la creditarea economiei, să participăm cât mai
mult la formarea PIB și la creșterea incluziunii financiare. Sistemul bancar poate să -și
demonstreze încă o dată capacitatea și disponibilitatea de a participa la creșterea
economică.

11
Aproximativ 91% din activele sistemului bancar (aprox. 87 miliarde euro) sunt
deținute de instituții cu capital străin, potrivit datelor BNR la luna iunie 2017. Sistemul
bancar este marcat de o perioadă în care fuziunile și achizițiile vor conduce la o mai
mare concentrare, numărul instituțiilor de credit în sistemul bancar românesc fiind în
prezent de 36 în prezent, față de 43 de bănci înainte de criză.
Structura sectorului bancar românesc la finele anului 2016 includea 37 de bănci din
care două bănci cu capital integral sau majoritar de stat, trei instituții de credit cu capital
majoritar privat autohton, 24 de bănci cu capital majoritar străin și 8 sucursale ale unor
bănci străine.
Grupa băncilor cu active de peste 5% în volumul total al activelor sistemului
deținea o pondere de 73,3% la finele anului 2016, în creștere cu 2 puncte procentuale
comparativ cu decembrie 2014, în timp ce grupa băncilor de mărime mijl ocie (cu active
cuprinse între 1% și 5%) deținea 20,4% (în scădere cu 2 puncte procentuale față de
decembrie 2014), iar cea a băncilor cu active sub 1% avea o pondere de 6,3%, potrivit
Raportului Băncii Naționale a României. Datele BNR arată că volumul cap italului social
al sectorului bancar românesc era la 31 decembrie 2016 de 25,75 miliarde lei.
Rețeaua bancară totaliza aproximativ 4.841 de unități, în timp ce numărul de
angajați era de cca 55.400 la nivelul lunii decembrie 2016. Credem însă că reducerea
amprentei sucursalelor va continua – poate nu din aceleași considerente de reducere
de costuri, ci din considerente de creștere a importanței unui canal de distribuție prin
comparație cu celălalt „23.
Principală modificare în topul băncilor după active în 2016 publicat de BNR este
urcarea pe locul doi a Băncii Transilvania (BT), care și -a majorat cotă de piață cu 0,55
puncte față de 2015, la 13,15%, în timp ce BRD a căzut pe locul trei, cu o cotă de pia ță
în scădere cu 0,13 puncte, la 12,87% din totalul activelor sistemului bancar.
Restul băncilor mari cu cote de piață de peste 7% fiecare (BCR, Raiffeisen,
Unicredit, CEC Bank și ING) și -au păstrat aceleași locuri că anul precedent, cu
mențiunea că ING a avut cea mai mare creștere a cotei de piață, cu 0 ,78 puncte, mai
mult decât BT.

23 http://www.arb.ro/sistemul -bancar -din-romania/sistemul -bancar -din-romania/ , accsat la 01.11.2017

12
În grupul băncilor de mărime medie, cu cote de piață între 1% și 4%, avem trei
schimbări: mai întâi OTP Bank a urcat un loc, de pe 12 pe 11, în locul Citibank, deși a
pierd ut din cotă de piață, însă nu atât de mult că sucursală băncii americane,
specializată în servicii pentru companii.

Credit Europe Bank urcă și ea un loc, până pe 15, în locul Veneto Bancă,
această fiind preluată recent de Înțesa Sanpaolo din Italia.
Eximbank urcă două locuri, de pe 18 pe 16, în timp de subsidiara locală a Înțesa
coboară pe 18.
În grupul băncilor cu cote de piață sub 1%, cea mai importantă mutare este
ascensiunea de două locuri a Libră Internet Bank, de pe 21 pe 19, în locul BCR Bancă
pentru Locuințe, afectată d e controlul Curții de Conturi.
O altă creștere importantă, de patru trepte, este cea a Idea Bank, de pe locul 28
pe locu l 24, în locul ProCredit Bank.
În lumea celor mai mici bănci, Bank Leumi a luat față Credit Agric ole, Bancă
Feroviara și Blom Bank au a depășit -o pe Raiffeisen Bancă pentru Locuințe iar BRCI,
pe cale de dispariție, cade pe ultimul loc, în locul Porsche Bank.24

24 http://bancherul.ro/topul -bancilor -dupa -active -in-2016 –17583 , accesat la01.11.2017

13