ȘCOALA DOCTORALĂ ÎN ȘTIINȚELE COMUNICĂRII [608741]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE JURNALISM ȘI ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

ȘCOALA DOCTORALĂ ÎN ȘTIINȚELE COMUNICĂRII

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMATUL LUCRĂRII

Comunicarea instituțională internă și externă în
centre de cercetare

Coordonator științific:

Prof.univ.dr. Petre Anghel

Doctorand: [anonimizat]
2014

CUPRINS

Introducere: Argument ………………….. ……………………………………….. ………. 4

Capitolul I: Importanța comunicării (10)
A. Definirea procesului de comunicare………… ……………. …………………. ……. 10
B. Teorii moderne ale comunicării…………………… ……………. ……………… …… 17

Capitolul II: Comunicarea în instituții (43)
A. Definiții: instituție, organizație……………………………. ……………………….. .. 43
B. Tipologiile comunicării în cadrul organizaț iilor………………………………. .. 49
C. Specificul instituțiilor publice……………………………………. ……………… ….. 56
D. Comunicarea externă instituțională…………………………. ………….. …………. 58
D.1.1.Comunicarea științifică……………………….. …………………………. ………… 64
D.1.2. Comunicarea publică………………………… ………………………… ………….. 67
E. Comunicarea internă – public în corporativ….. ……………. ………………….. . 76
F. Specificul instituțiilor publice și private……………. …………………………… .. 80
G. Comunicarea în instituțiile multinaționale…. ………………. ………………….. .. 82

Capitrolul II I: Cultura organizațională (87)
A. Starea actuală a sistemului organizațional în plan comunicațional ……….. 87
B. Definire, clasificare și teorii privind cultura organizațională ……………….. 89
C. Dezvoltarea practicii decizionale, motivații, valori …………. ………………… 95
D. Comunicarea managerială…………………………………………… …………………107
E. Stiluri de abordare managerială a conflictului managerial.. ………………… 111
F. Efectele stilurilor de conducere asupra organizațiilor…… …………………. …122

Capitolul IV: Comunicarea internă la nivelul instituț iilor de cercetare versus comunicarea
internă la nivelul instituțiilor corporative (140)
A. Metode și tehnici de cercetare …….. ……………………….. …………………… …. 140
B. Obiectivele cercetării……………………………………………. ………………….. …. 141
C. Ipoteze…………………………………………………………… …………………. ……… 141
D. Metoda de cercetare……………………………………………… ………………….. … 141
E. Instrumentul de lucru…………………………………………. ………………………. . 142
F. Eșantion…………………………………………………… …………………. …….. ……… 143
G. Analiza datelor…………………………………………………. …………………. ……… 144
H. Analiza rezultatelor cercetării. ……………………………… …………………….. … 144
I. Concluzii……………………………………………………………. ………………………. . 195

Bibliografie ………………………………………………… ……………… …….. ………….. 210
Webgrafie ………………………………………. ………………………………………… …. 217
Anexa : Chestionar cercetare……………………………………………………………. .. 218

Argument. Activitatea didactică ș i profesională în domeniul comunicării social e și al
relațiilor publice mi -a trezit interesul pentru problematica domeniului comunicării instituționale.
Realizând importanța comunicării în societate și sesizând faptul că uneori procesul comunicării
suportă neajunsuri, am decis să tratez acest subiect și să încerc să -l transform în tr-o temă de
cercetare.
Prin tema Comunicarea instituțională internă și externă în centre de cercetare mi-am
propus să abordez comunicarea în ansamblul ei, dar mai ales să cercetez cum se poate dezvolta
procesul comunicării în cadrul instituțiilo r publice, în special în cadrul centrelor de cercetare.
Alegerea acestei teme a fost determinată de încredințarea că într -o societate care se află
într-o continuă mișcare, a tât instituțiile publice cât și cele private au nevoie de comunicare.
Membrii acest or instituții au nevoie de informații în timp real, ceea ce nu se poate realiza decât
printr -o comunicare eficientă în interiorul instituțiilor, între persoanele care desfășoră diverse
activități, dar și în afara lor, cu oamenii din comunitățile în care re spectivele instituții ființează.
Datorită schimbărilor din tehnologie, atât structura cât și activitatea instituțiilor publice și
private au suportat transformări majore , acestea reprezentând, acum mai mult ca oricând, semne
reprezentative ale epocii conte mporane. În accepțiunea autorilor care au abordat teme specifice
domeniului comunicării instituționale, în contextul actual, termenul de organizație se suprapune
celui de instituție. Dacă instituțiile constituie cadrul în care se stabilesc și se derulează
interacțiunile oamenilor, organizațiile reprezintă mijlocul prin care se stabilesc și se derulează
strategiile propuse de resursa umană. Ceea ce face ca o organizație să se diferențieze de o alta
este dat de regulile și obiectivele prezente în respectiva o rganizație.
Dacă organizațiile publice sunt centrate pe deservirea intereselor cetățenilor, organizațiile
private urmăresc să marească profitul și investițiile. Însă, și unele și altele, indiferent de natura și
scopurile proprii, își desfășoară activitatea prin și cu ajutorul fenomenului de comunicare
instituțională.
În acest context, în care comunicarea îmbracă în mod involuntar diferitele acțiuni și
interacțiuni dintre oameni și mediile în care ei își derulează existența, tehnologiile de
comunicare, modu l în care acestea se desfășoară și felul în care oamenii interrelaționează au
devenit subiecte din ce în ce mai importante pentru instituții, reprezentând o tematică de maximă
actualitate.

Pe de o parte, dezvoltarea tehnologiilor de comunicare în instituț ii oferă posibilitatea
transmiterii unor cantități mari de informații iar, pe de altă parte, oferă și contextul pentru
dezvoltarea activităților democratice bazate pe comunicare și colaborare.
În aceeași măsură, a crescut rolul managerului în comunicarea o rganizațională internă.
Managerul este cel care procesează informația internă, dar și externă. Managerul comunică
informația atât subordonaților, cât și celor din afara organizației. Însă rolul comunicării într -o
organizație reprezintă mai mult decât capac itatea managerului de a avea abilități de comunicare.
Pentru ca o organizație să fie eficientă este nevoie de o continuă îmbunătățire a comunicării
interne și externe.
Cu alte cuvinte , performanța în organizații depinde de calitatea conducerii exercitată de
managerii săi.
Comunicarea este cea care integrează, este liantul prin intermediul căruia se construiesc
în fiecare zi structurile fundamentale ale societății. De aceea, de -a lungul timpului, științele
comunicării au căutat să surprindă cât mai exact elementele esențiale și caracteristicile
fenomenului de comunicare.
Astfel, științele comunicării au fost reprezentate de teoriile care au pornit de la analiza
comunicării ca informație ș i au ajuns la analiza comunicării ca proces, de teoriile care au pornit
de la analiza comunicării ca și conținut și au ajuns la analiza comunicării ca și relație, de teoriile
care au pornit de la analiza comunicării ca și reprezentare a lucrurilor și au aj uns la analiza
comunicării ca acțiune și construcție socială a realității și, nu în ultimul rând, de teoriile care au
pornit de la analiza comunicării informaționale și au ajuns la analiza comunicării
comunicaționale.
Altfel spus, considerațiile privind co municarea s -au concentrat în câteva teorii mari ca
cea interacționistă, informațională, behavioristă și funcționalistă a comunicării.
În ansamblu, comunicarea organizațională în societatea modernă a cunoscut transformări
care au accentuat importanța schimb ului de informație, bazându -se pe noi principii: autonomie,
organizare transversală, echipe de proiecte, participare. Toate acestea au dus la apariția unei
coordonări crescute în cadrul organizațional, coordonarea fiind un proces decisiv al acestei
organiz ări.

Comunicarea instituțională internă strânge laolaltă toate formele de comunicare prezente
în cadrul unei organizații, fiind un proces conștient și voluntar de schimb de mesaje între
membrii ei, pentru îndeplinirea obiectivelor individuale și colective.
Comunicarea instituțională externă vizează relațiile clădite de-a lungul timpului cu cei
din afara organizație i. În mediul ex tern managerul este reprezentantul organizației, sprijinind
crearea și dezvoltarea continuă a imaginii acesteia . Comunicarea externă contribuie la imaginea
organizației și îndeplinește funcția de promovare a acesteia.
În cadrul organizațiilor, oamenii rep rezintă cea mai importantă resursă. În aceeași
măsură , comunicarea este unul dintre cele mai importante instrumente ale unei organizații, mai
ales dacă avem în vedere că toate aspectele care stau la baza desfășurării activitații dintr -o
organizație sunt st râns legate de fenomenul comunicării și de faptul că, chiar și atunci când nu
spunem nimic, tot comunicăm.
Organizațiile se infiltrează în viețile oamenilor într -un mod subtil și deseori ajung să îi
controleze, să îi influențeze și să îi domine. Cu toate c ă organizația modernă este construită pe
idea de schimbare continuă și de inovare, ea funcționează înlăuntrul comunității, dar nu se poate
contopi cu aceasta. Cultura organizației, și anume sistemul de norme și valori, este determinată
de misiunea pe care o are de îndeplinit organizația.
Deși s -au identificat forme de organizații și în epoci anterioa re Revoluției Industriale, în
perioada actuală, mai mult ca oricând, omniprezența și dominația organizațiilor în spațiul social
au devenit semnificative pentru dezvoltarea socială.
Creșterea mărimii organizațiilor este însă asociată și cu dezvoltarea birocrației, prin
concentrarea mijloacelor de informare, cunoaștere și comunicare la nivelul ierarhiei.
Odată cu dezvoltarea organizațiilor moderne s -au dezvoltat și utilizat noi metode de
management care au adus în prim plan importanța comunicării în organizație, a rezolvării
conflictelor, a transparenței decizionale și a implic ării angajaților în luarea deciziilor.
Sintetizând, putem afirma că noile metode de mana gement presupun adecvarea stilului de
conducere al managerului la fiecare situație dată în parte. De aceea, este nevoie ca structurile
organizatorice noi să fie flexibile, să atragă cât mai mulți subordonați în ceea ce privește fixarea
și realizarea obiect ivelor și, de asemenea, să inventeze noi forme manageriale de conducere în
care comunicarea să fie elementul central.

Până în anii 1970 organizația a fost gândită după modelul sistemului rațional, urmând ca
după această perioadă modelul amintit să fie înlocuit pas cu pas de către modelul organizației ca
sistem natural. În acest sens, structura, funcționarea și șa nsele de dezvoltare ale organizațiilor
sunt determinate de mediul în care se află. Analiza organizațiilor ca sisteme naturale deschise
este cunoscută si sub numele de analiza ecologică.
Organizațiile mai pot fi gândite ca și construcții socia le formale. Ele sunt constituite
pentru a realiza obiective comune prin eforturi de grup. O organizație are două componente
principale: una materială și una umană. Resursa umană, fiind elementul central în cadrul
organizațiilor, va determina într -un mod im plicit productivitatea acestora. Iar p roductivitatea
depinde de capacitatea de înțelegere de către manageri a oamenilor, prin adaptarea cerințelelor
organizaționale la cerințele umane.
Pentru realizarea obiectivelor organizaționale este bine să se observe modul în care
oamenii colaborează, în scopul de a -i determina să lucreze în echipă, îmbunătățind, astfel,
eficacitatea și eficiența organizațională.
Comunicarea instituțională, organizațională, aspectele și implic ațiile aferente, au
reprezentat teme ca re s-au bucurat până în prezent de o bogată atenție din partea autorilor de
specialitate din țară, dar mai ales din străinătate. Bibliografia anexată exemplifică doar o mică
parte a interesului manifestat de multitudinea de autori pentru această temă.
În lucrarea de doctorat Comunicarea instituțională internă și externă în centre de
cercetare am realizat o analiză a procesului de comunicare instituțională internă și externă,
punctând, pe rând, elementele cu care interacționează, elemente care pot avea un im pact major
asupra calității și modului de desfășurare a acesteia.
În primul capitol, Importanța comunicării, am evidențiat definiții date de -a lungul
timpului comunicării, subliniind elementele distinctive fiecărei definiții în parte, analizând
asemanăril e și deosebirile dintre ele.
De asemenea, am prezentat complexitatea fenomenului de comunicare prin punctarea
teoriilor moderne ale comunicării, multitudinea ipotezelor de la care s -a pornit pentru definirea
acestei științe, particularitățile, importanța ș i felul în care comunicarea se intersectează cu toate
celelalte domenii din societate.

În cel de -al doilea capitol, Comunicarea în instituții , am definit termenii de instituție și
organizație, am delimitat distincția conceptuală dintre instituție și organi zație, dintre organizare
socială și organizație, am arătat că organizațiile pot fi publice și private.
În acest capitol am punctat tipologiile comunicării în cadrul organizațiilor, canalele prin
care aceastea se desfășoară.
Am mai arătat care sunt canalel e de comunicare în instituțiile publice, cum funcționează
comunicarea externă instituțională, barierele ce pot să apară, modul în care este reglementată și
prin care se evidențiază comunicarea științifică în cadrul instituțiilor științifice și, de asemenea ,
am evidențiat rolul relațiilor publice în comunicarea publică.
Nu în ultimul rând, am analizat comunicarea internă, mijloacele prin care se poate derula
în cadrul instituțiilor, specificul și valorile reprezentative ale instituțiilor publice și private și
modul în care se derulează comunicarea în instituțiile multinaționale -transnaționale.
În cel de -al treilea capitol, Cultura organizațională , am arătat care este starea actuală a
sistemului organizațional în plan comunicațional și am evidențiat tendințel e managementului
public prin conceptul de new public management.
Am definit, clasificat și am punctat teoriile privind cultura organizațională, am arătat
rolul și importanța acesteia în managementul și performanțele organizației. De asemenea, am
prezentat aspecte privind dezvoltarea practicii decizionale, motivații și valori, importanța deciziei
în managementul strategic și în performanța pe termen lung a organizației, am punctat
importanța motivării și recunoașterii profesionale a oamenilor din organizație .
Un alt aspect deosebit de important asupra căruia am făcut referire l -a reprezentat
comunicarea managerială, ca parte a comunicării strategice, prin care se proiectează și se mențin
cultura, climatul și identitatea organizațională.
Posibilele stiluri de abordare managerială a conflictului managerial, cauzele și
clasificarea conflictelor pe diferite nivele, modalități de soluționare a conflictelor și efecte ale
stilurilor de conducere asupra organizațiilor, delimitarea trăsăturilor distincte ale liderilor și
managerilor, clasificarea stilurilor de conducere au fost, de asemenea, aspecte tratate în acest
capitol.
În cel de -al patrulea capitol, Comunicarea internă la nivelul instituțiilor de cercetare
versus comunicarea internă la nivelul instituțiilor corpo rative am desfășurat cercetarea propriu –
zisă, în cadrul celor două tipuri distincte de instituții.

În acest context, pentru identificarea climatului instituțional al comunicării din centrele
de cercetare, pentru identificarea perceptiei și gradului de satisfacție a membrilor instituțiilor de
cercetare în ceea ce privește comunicarea internă, pentru iden tificarea modului în care se
desfășoară comunicarea internă și, totodată, pentru identificarea existenței mijloacelor moderne
de comunicare din centrele de cercetare, am ales ca metodologie de cercetare ancheta sociologică
și instrument de lucru chestionar ul.
După finalizarea analizei rezultatelor cercetării, am obținut validarea ipotezelor de lucru,
anume că procesul de comunicare internă din cadrul instituțiilor de cercetare se desfășoară
anevoios din cauza birocrației, că managerii acestor instituții nu acordă o importanță mare
comunicării interne și nici nu o susțin prin soluții viabile, că în procesul de comunicare internă
există probleme de comunicare cu colegii, dar mai ales cu șefii direcți și, nu în ultimul rând, că
membrii instituțiilor și centrel or de cercetare nu se simt apreciați și nu sunt suficient motivați din
punct de vedere financiar și profesional pentru a avansa și a face carieră, ceea ce se răsfrânge
asupra calității comunicării interne și a relațiilor de muncă.
În lumina celor prezentat e, comunicarea reprezintă tot ceea ce ne înconjoară, este cea
care dă sens acțiunilor noastre, reprezentând chiar scopul final al acestora, atât la nivel
individual, cât și social.
În concluzie, scopul acestei cercetări este să evidențieze importanța aspec telor amintite,
prin prezentarea teoriilor în domeniu și aplicarea acestora în studiul diferitelor forme de
comunicare din interiorul și exteriorul instituțiilor. Toate acestea vor fi detaliate apoi în
prezentarea studiului de caz și în prezentarea rezulta telor aplicării chestionarului pe această temă.

Obiectivele cercetării

Prezenta cercetare a pornit de la presupoziția că în cadrul organizațiilor publice științifice
comunicarea, în special cea internă, suportă anumite neajunsuri. În acest context, am urmărit să
identific și să analizez procesul comunicațional intern din câteva instituții de acest gen și câteva
instituții din mediul privat pentru a putea face comparație.
Astfel, s -au constituit întreb ări pentru identificarea percepț iei și g radului de satisfacție a
membrilor instituțiilor în ceea ce privește comunicarea internă și, totodată, pentru identificarea

modului în care se desfășoară comunicarea internă și pentru identificarea existenței mijloacelor
moderne de comunicare.

Ipoteze

Prima ipoteză de cercetare se referă la faptul că procesul de comunicare internă din cadrul
acestor instituții se desfășoară anevoios din cauza birocrației specifice organizațiilor publice.
A doua ipoteză de cercetare se referă la managerii acestor instituți i care , prin stilul de
conducere adoptat, nu acordă o importanță mare comunicării interne și nici nu o susțin.
A treia ipoteză de cercetare se referă la faptul că în procesul de comunicare internă există
probleme de comunicare cu colegii, dar mai ales cu șefii direcți.
A patra ipoteză de cercetare se referă la faptul că în cadrul acestor instituții personalul nu
se simte apreciat și nu este suficient motivat din punct de vedere financiar și profesional pentru a
avansa și a face carieră, ceea ce se poate răsfrânge asupra calității comunicării interne și a
relațiilor de muncă.

Metoda de cercetare

Pentru a identifica modul în care se desfășoară comunicarea internă în cadrul acestor
instituții ș i pentru a putea face o paralelă cu ceea ce se întâmp lă în domeniul comunicării
instituționale în organizațiile corporative, am făcut apel la metoda de cercetare ancheta și
instrumentul de lucru chestionarul. Am ales această metodă de cercetare deoarece pentru a
analiza climatul comuni cațional din aceste org anizații îmi erau necesare informații din interior,
informații care puteau să ajungă la mine doar prin intermediul angajaților, aflându -le, în acest fel,
punctele de vedere.
Pentru a le cunoaște părerile, felul în care ei percep realitatea specifică propriei
organizații, ambientul în care funcționează și a vedea care sunt probleme le sesizate chiar de ei
inșiși, membrii organizațiilor corporative și publice științifice au fost rugați să răspundă
chestionarului de cercetare.
În ceea ce privește precizi a anchetei, consider că este destul de mare, ținând cont de
faptul că respondenții au fost protejați de anonimat.

Instrumentul de lucru

Prin întrebările chestionarului de cercetare am dorit să obțin informații generale precum:
vârsta, sexul, nivelul de pregătire, ocupația, statusul marital, numărul de copii, venitul
respondenților, apartenența la un anume tip de organizație, perioada de timp de când
funcționează în acel mediu, poziția în acea organizație. De asemenea, am intenționat să aflu
părerea angaj aților despre cum percep importanța comunicării interne, modalitatea în care
comunică cu colegii, cu șeful direct, cu celelalte direcții, cu conducerea, felul în care șeful
relaționează cu echipa, disponibilitatea managerului de a ajuta subalternii atunci când sunt
probleme, gradul de informare a angajaților despre activitățile organizației, sursa prin care
informațiile ajung la aceștia, posibilitatea ca angajații să contribuie la luarea deciziilor, de a urma
cursuri de perfecționare, de a face carieră în r espectiva instituție. În același timp, s -au solicitat
sugestii p rivind îmbunătățirea comunicării interne , s-au formulat întrebări ce vizau satisfacția
muncii angajaților și a disponibilităților acestora de a se implica în acțiuni care să vizeze
dezvoltarea comunicării interne. Totodată, s -au formulat întrebări pentru identificarea modul ui
în care se realizează comunicarea scrisă din cadrul organizațiilor și pentru aflarea preferințelor
angajaților în acest sens.
Chestionarul a fost compus din 24 de întreb ări, dintre care 23 închise și una deschisă prin
care respondenții puteau propune sugestii pentru îmbunătățirea comunicării interne.

Eșantion

Organizațiile corporative care au participat la cercetare au fost compuse din membrii unei
universități, o gradi niță, o tipografie, o firmă de IT, o reprezentanță service auto, o firmă de
publicitate, una de servicii medicale, o firmă de acționări electrice pentru forajul marin și terestru
și o firmă de echipamente de acționare pentru transportul urban și vagoane de călători.
De cealalt ă parte, organizațiile științifice au fost compuse din membrii unor institute de
cercetare din domeniile: inginerie electrică, mecatronică, fizica materialelor, inginerie
aerospatială, industria chimică și petrochimică, microtehnologie și din membri ai Academiei
Române.

Numărul estimat inițial de chestionare care urmau a fi completate a fost de circa 800, însa
numărul final de chestionare completate a fost de 563.
Cercetarea s -a desfășurat pe o perioadă de 6 -7 luni. Perioada de timp re lativ mare a fost
cauzată de faptul că în cadrul organizațiilor c orporative de dimensiuni medii ș i mari există
politici interne prin care doar conducerea solicită și aplică astfel de analize, ale căror rezultate
rămân la nivel intern, având caracter de con fidențialitate.
Costurile necesare cercetării au fost mici, dat fiind faptul că s -a trimis chestionarul pe
email sau a fost tipărit și oferit membrilor organizațiilor spre completare.

Analiza datelor

Analiza datelor s -a realizat cu ajutorul programului SPSS 12.

Concluzii

Pentru a identifica modul în care decurge comunicarea internă în cadrul instituții lor
publice științifice și pentru a putea face o paralelă cu ceea ce se întâmplă în domeniul
comunicării instituționale în organizațiile corporative, am realizat prezenta cercetare.
Din datele obținute din chestionarul de cercetare, încă de la primele întrebări s-au putut
sesiza diferențe semnificative între răspunsurile angajaților din mediul ști ințific și cel corporativ.
Dacă primii au resimțit comunicarea internă ca fiind mai slabă cu colegii, cu ș eful direct, șeful
având mai puț in spirit de echipă, informând mai puțin echipa, fiind mai puțin explicit cu privire
la sarcinile de serviciu și parti cipând mai rar la activitățile ei, ceilalți angajați din organizațiile
corporative sunt mai mulțumiți de toate aceste aspecte.
În ceea ce privește disponibilitatea managerului de a ajuta atunci când sunt probleme,
claritatea sarcinilor și obiectivelor de m uncă, modalitatea de abordare a conflictelor, gradul de
informare a angajaților și sursa prin care informațiile ajung la ei, dificultățile comunicaționale cu
șefii, cu colegii, cu serviciile din care fac parte, cu alte servicii, cu conducerea organizației, la
toate aceste aspecte au răspuns cu o mai mică intensitate angajații din mediul public științific.
În acest context, am putut verifica și valida a doua și a treia ipoteză de cercetare, conform
cărora managerii instituțiilor publice științifice nu acordă o importanță mar e comunicării interne,

nu o susț in prin activități specifice și, în același timp, în interiorul acestor instituții există
probleme de comunicare cu colegii, dar mai ales cu șefii direcți.
La implicarea angajaților în luarea deciziilor, la posibilitatea de a urma cursuri de
perfecționare și de a face carieră în respectiva organizație, la recunoașterea muncii angajaților, la
modalitatea de recompensare a lor în conformitate cu munca depusă au răspuns afirmativ, și de
această dată, într -un pro cent mai mic salariații instituțiilor științifice comparativ cu cei din
organizațiile corporative.
Astfel, am putut testa și valida a patra ipoteză, conform căreia în cadrul instituțiilor
publice științifice personalul nu se simte apreciat și nu este sufic ient motivat din punct de vedere
financiar și profesional pentru a avansa și a face carieră.
Și în aprecierea că îmbunătățirea comunicării interne va influența în mod pozitiv
activitatea profesională, în dorința de implicare în activități care să aibă ca e fect dezvoltarea
comunicării interne, chiar și în afara programului de lucru, angajații din instituțiile publice
științifice au fost mai reticenți în a răspunde afirmativ decât cei din organizațiile corporative.
De asemenea, din analiza datelor obținute di n chestionar, a reieșit faptul că angajații din
instituțiile publice nu dețin multe informații vis -a-vis de ceea ce se întâmplă în instituțiile din
care fac parte, informațiile pe care le primesc venind mai mult din partea șefilor direcți și mai
puțin din discuțiile cu colegii sau prin alte mijloace specifice. Acest fapt este cauzat și de lipsa
unei infrastructuri de IT bine dezvoltată, a unui sistem de intranet prin intermediul căruia să
circule informațiile, atât pe verticală cât și pe orizontală.
În aces t context, am testat și validat prima ipoteză conform căreia procesul de comunicare
internă din cadrul acestor instituții se desfășoară anevoios și din cauza birocrației specifice
organizațiilor publice.
Concluzionând cele prezentate mai sus, putem conside ra că, deși membrii celor două
tipuri de organizații asupra cărora am aplicat cercetarea sunt conștienți de importanța
comunicării interne organizaționale, totuși aceasta se desfășoară deficitar la nivelul organizațiilor
publice științifice .
Plecând de la comunicarea cu colegii, cu șeful direct, cu serviciile din cadrul
organizațiilor respective și ajungând până la comunicarea cu managerii, am constatat diferențe
semnificative între modul în care aceasta funcționează în organizațiile private și cele publice . Cu
toate că s -au putut sesiza și în cadrul organizațiilor private nemulțumiri și aspecte care ar putea fi

îmbunătățite în ceea ce privește comunicarea internă, în cadrul organizațiilor publice științifice
putem vorbi despre probleme și nemulțumiri genera lizate, prezente în t oate centrele de cercetare
supuse anchetei.
Mai întâi am identificat neajunsuri la șefii direcți care nu acordă suficient timp pentru a -și
asculta subalternii, nu participă direct la activitățile echipei și nu o informează în mod const ant,
nu încurajează munca în echipă, nu sunt dispuși întotdeauna să ajute subalternii în rezolvarea
problemelor, nu formulează obiectivele în mod clar.
Apoi, am identificat faptul că membrii instituțiilor publice nu consideră că au contribuții
în luarea deciziilor, nu apreciază că sunt remunerați în concordanță cu munca depusă, nu au
adesea posibilitatea de a face cursuri de perfecționare, nu simt că le este recunoscută munca și
nici că pot face carieră în respectiva organizație.
În acest context, sunt pu țini membri ai instituțiilor publice care cred că prin îmbunătățirea
comunicării interne li s-ar îmbunătăți activitatea profesională, ceea ce explică numărul mic de
persoane care s -ar implica în activități pentru dezvoltarea acesteia.
Consider că probleme le identificate în cadrul institutiilor publice sunt cauzate nu numai
de resursa umană, ci și de instituția în sine, de managerii și liderii cu rol de decizie care, prin
stilul de conducere adoptat, pot contribui sau nu la dezvoltarea comunicării interne d in
respectivele instituții .
Stilul de conducere este o noțiune în strânsă legătură cu organizația, fiind , fără îndoială,
transmis întregii organizații , managerul reușind să -și lase amprenta propriul ui său stil de
conducere asupra climatului organizațional .
Iată de ce nu putem gândi un stil de conducere unic, eficient în orice situație și în orice
climat organizațional . Pentru fiecare situație care apar e de-a lungul timpului în organizație
managerul își personalizează propriul său stil de conducere. Astfel, fiecare manager își concepe
și dezvoltă strategia preferată în funcție de percepția și temperamentul său și în funcție de
interacțiunea dintre acestea și situația de decizie.
În esență, tipurile de leadership adoptate la nivelul organizațiilor diferă în funcție de
viziunea conducerii , care poate fi previzională sau strategică, managerii de succes fiind aceia
care dedică o mare parte a timpului lor oferind atenție resursei umane.
Dacă luăm în considerare faptul că și în cadrul organizațiilor publice a înce put un proces
de descentralizare, devenind mai mult sau mai puțin asemănătoare celor private, preluând de la

acestea aspecte ale stilului managerial de conducere, atunci elementele punctate anterior sunt cu
putință de realizat și de către liderii instituți ilor publice științifice .
Totodată, un rol important în cadrul comunicării instituționale interne îl ocupă
comunicarea managerială, ca parte a procesului de conducere, a feed -back -ului, prin care
managerul îi înțelege pe subordonați, făcându -se, la rândul lui, înțeles de aceștia.
În acest context, comunicarea managerială este un proces de interacțiune reciprocă, bazat
pe feed -back , prin intermediul căreia se influențează și se modifică percepții, atitudini și
comportamente , într -un cuvânt este o parte im portantă a climatului organizațional.
Calitatea comunicării interne depinde de înțelegerea de către manager a aspectelor care
se întâlnesc frecvent în organizație, de calitatea relațiilor dintre membrii ei și de raporturile cu
mediul extern al organizației.
Dar, de cele mai multe ori, lipsa unei comunicări adecvate, diferențele de valori, cultură,
obiective și interese diferite, stilul de conducere ineficient sau neadecvat al ma nagerului
reprezintă elemente perturbatoare ale climatului comunicațional din organizații și instituții.
Aceste aspecte pot fi preîntâmpinate dacă managerii își dezvoltă tehnici mai bune de relaționare
cu oamenii, de prevenire și de gestionare a conflictel or. O bună comunicare, observarea și
identificarea situației conflictuale create sunt deprinderi necesare oricărui manager.
În aceeași măsură , problema conflictelor organizaționale, în special a aspectelor legate de
comunicare și comportament organizațion al, reprezintă interes pentru orice sistem managerial. În
organizațiile în care managerii nu sunt preocupați să satisfacă nevoile fundamentale ale
angajaților, prin stilul de conducere adoptat, îi vor determina pe aceștia să dezvolte stări
conflictuale int ra și interpersonale.
Încurajarea muncii în echipă, implicarea mai multor persoane pentru realizarea sarcinilor,
problemelor de serviciu, comunicarea și ascultarea celuilalt, nu numai de sus în jos, ci și invers,
atât pe orizontală, cât și pe verticală, să direa și dezvoltarea culturii organizaționale, a
sentimentului de apartenență la instituție, transparența decizională , cunoaș terea deciziilor interne,
a obiectivelor pe termen scurt, mediu și lung ale organizatiei, a problemelelor cu care ea se
confruntă, posibilele oportunități sau amenințări economico -financiare, a eșecurilor și realizărilor
instituției sau organizației respective, organizarea de activități gen team -building, valorificarea,
remunerea și aprecierea angajatului la justa valoare sunt dezider ate care, dacă sunt prezente și
fructificate, nu pot aduce decât beneficii în respectivul mediu organizațional.

Analizând impactul pe care stilul de conducere îl are asupra organizațiilor am putut
observa că din ce în ce mai mult se pune un accent deosebit pe liderul deschis spre schimbare, pe
flexibilitate și comunicare interpersonală. Acesta este, fără îndoială, un motiv în plus pentru ca
liderii organizațiilor publice științifice să acorde mai multă atenție acestor aspecte și, nu în
ultimul rând, dacă es te nevoie, să -și îmbunătățească stilul de conducere.
Dacă prin comunicare înțelegem, a semeni Școlii de la Palo Alto, matricea în care sunt
prinse toate activitățile umane , atunci este cu neputință să nu comunicăm, deoarece orice acțiune
presupune și includ e sine -qua-non comunicarea.
În acest context, c omunicarea în organizații reprezintă un factor important ce determină
la nivel microsocial finalitatea acțiunilor noastre, iar la nivel macrosocial excelența
organizațională. De aceea, i nstitutiile și organiza țiile ar fi bine să aibă un sistem de comunicare
bine organizat, în scopul eficientizării activității, prin elaborarea de proceduri destinate
îmbunătățirii comunicării manageriale și interpersonale.
Comunicarea este una din resursele strategic e ale organizației , instituției, care acționeză
într-o complexitate socială, dând răspunsuri specifice nevoilor de informație ale comunității.
Comunicarea nu poate fi gândi tă decât din prisma capacității organizației, instituției , de a
încorpora, în fiecar e dintre componentele sale, competențe și culturi capabile să potențeze
resursele umane, să le orienteze spre scopuri semnificative pentru fiecare participant și, nu în
ultimul rând, un mod de a acționa.
La nivel global, pentru a fi eficientă, comunicarea instituțională trebuie să exprime
coerent scopurile organizaț iei, astfel încât acestea să poată fi înțelese și împărtășite de toți
membrii organizației. În acest fel, comunicarea instituțională contribuie la dezvoltarea coeziunii
și încrederii între membrii organizației.
Utilizarea feed -back -ului pozitiv, a inteligenței emoționale și a ascultării active, într -un
cuvânt construirea și personalizarea unui stil de managenent eficient, reprezintă răspunsurile
moderne ale problemelor domeniului comunicării instituționale . Comunicarea poate deveni
destul de dificilă atunci când opiniile diferă. De aceea , ascultarea este un aspect important al
succesului procesului de comunicare . În acest mod pot fi depășite multe din barierele care există
și se manifestă în comunicarea interumană.

Pentru managementul modern , comunicarea reprezintă pentru un proces cu o multitudine
de implicaț ii, însoțind continuu evoluția și dezvoltarea organizației. În acest context, s chimbările
care intervin în evoluția organizațiilor atra g implicit nevoia schimbării comunicării.
Însă, de multe ori, schimbările ce survin în stilul de comunicare sunt întâmpin ate cu
rezervă de către membrii organizațiilor , uneori chiar cu rezistență. Vârsta, obișnuințel e,
stereotipurile, clișeele mentale, t eama de nou, reprezintă obstacole de care comunicarea se
izbește frecvent.
Ca o concluzie la prezenta cercetare, considerăm mai mult decât necesar ca toate
organizațiile, instituțiile publice și private, științifice sau corporative să efectueze periodic
analize ale procesului de comunicare internă, pentru identificarea stadiului actual al comunicării
și a modalităților de dezvoltare a acesteia .
Voi încheia prin a spune că valabilitatea metodei și a stilul ui de management adoptat
depind de fiecare manager și organizație în parte. În funcție de stilul aplicat de fiecare manager,
crește sau nu eficacitatea managerială și, implicit, calitatea comunicării externe, dar mai ales
interne a respectivei instituții sau organizații.
Studiul realiza t în aces tă lucrare a reprezentat o unealtă prin care am dorit să aducem în
prim plan importanța comunicării in terne și externe în ceea ce privește funcționarea și continua
dezvoltare a organizației, instituției , indiferent de natura și domeniul său de act ivitate.
Gradul de noutate al cercetări i constă în dezvoltarea unui model de comunicare internă,
bazat pe literatura de specialitat e din domeniu. Totodată, am identificat modul în care se
desfășoară comunicarea internă din cadrul centrelor de cercetare, am evidențiat problemele cu
care se confruntă instituț iile, organizațiile, am punctat factorii necesari dezvoltării unei
comuni cări eficiente și, de asemenea, modalitățile prin care se poate ajunge la eficientizare
instituțională.
Cercetare a de față se poa te dezvolta ulterior prin efectuarea unor studii comparative în
instituții, organizații ce își desfășoară activitatea în diverse alte domenii.

BIBLIOGRAFIE

1. Abric, Jean, Claude, Psihologia Comunicării. Teorii și metode , Ed. Polirom, 2002;
2. Adler, B., Ronald, Communicating at work: Principles And Practices For Business And The
Professions , Santa Barbara City College, Random House, New York, 1986;
3. Agabrian, Mircea, Strategii de comunicare eficientă , Ed. Institutul European, 2008;
4. Am ado, Gilles, Guittet, Andre, Psihologia comunicării în grupuri , Ed. Polirom, 2007;
5. Andrei, Petre, Sociologie generală , Ed. Univer sității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2001;
6. Anghel , Petre, Stiluri și metode de comunicare , Ed. Aramis, 2003;
7. Arădă voaice, Gheorghe, Capacitatea comunicațională , în Managementul organizației și
acțiunii militare , Ed. Sylvi, București, 1998;
8. Baker, K., 2002, Organizational Communication , Chapter 13. Retrieved from the world wide
web on July 11, 2007, from http://www.wrennetwork.net/resources/benchmark/13 ;
9. Băleanu, Virginia, Irimie, Sabina, Comportament organizațional și leadership în formarea
managerială , Ed. AGIR, București, 2007;
10. Bontis, Nick, Chun, Wei, Choo, The Strategic Management of Intellectual Capital and
Organizational Knowledge , Oxford University Press, 2002;
11. Bulai, Alfred , Concepte fundamentale în sociologie , Ed. Paideia, București, 2009;
12. Burzănescu, Ștefan, Introducere în sociologia organizațională și a conducerii , Ed. Didactică
și Pedagogică, București, 1995;
13. Cabin, Philipe, Dortier, Jean -Francois, Comunicarea , Ed. Polirom, 2010;
14. Cameron, T., Glen, Wilcox, L.,Dennis, Reber H.,Bryan, Shin, Jae -Hwa, Public Relations
Today: managing Competition And Conflict ; 2007;
15. Cândea, M. Rodica, Cândea, Dan, Comunicarea Managerială , Ed. Expert, 1996;
16. Chelcea, Septimiu, Inițiere în cercetarea sociologică , Ed. Comunicare.ro, București, 2004;
17. Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice, Metode cantitative și calitative, Ed.
Economică , 2001;
18. Chelcea, Septimiu, Ivan, Loredana, Chelcea, Adina, Comunicarea nonverbală: gesturile și
postura , Ed. comunicare.ro, 2005;
19. Chiru, Irena, Comunicare a interpersonală , Ed. Tritonic, București, 2003;

20. Cismaru, Diana -Maria, Comunicarea internă în organizații , Ed. Tritonic, București, 2008;
21. Coman, Cristina, Relațiile publice și mass -media , Ed. Polirom, București, 2004;
22. Coman, Cristina, Relațiile publice. Principii și strategii , Ed. Polirom, 2001;
23. Cornescu, Viorel, Mihăilescu, Ioan, Stanciu, Sică, Managementul organizației , Ed. All Beck,
București, 2003;
24. Cornescu, Viorel, Marinescu, Paul, Curteanu, Doru, Toma, Sorin, Management -de la teorie
la practică , Ed. Universității București, 2003;
25. Cornelius, Helena, Faire, Shoshana, Știința rezolvării conflictelor , Ed. Știință &Tehnică,
1996;
26. Craia, Sultana, Introducere în teoria comunicării , Ed. Fundației România de Mâine, 2004;
27. Cuilenburg, I.J., Scholten, O., Noomen, G.W., Știința comunicării , Ed. Humanitas,
București, 1998;
28. Culic, Irina, Metode avansate în cercetarea socială , Ed. Polirom, 2004;
29. Cutlip, M., Scott, Center, H., Allen, Broom, M., Glen, Relații publice efic iente , Ed.
comunicare.ro, 1999;
30. Dagenais, Bernard, Campania de relații publice , Ed. Polirom, București, 2003;
31. Dagenais, Bernard, Profesia de relaționist , Ed. Polirom, București, 2002;
32. Dance, Franck, E.X., Larson, Carl, E., The Functions of Human Communication , New York,
1976;
33. Danciu, Victor , Marketing strategic competitiv. O abordare internațională , Ed.
Economică, București, 2004;
34. David, Berta, The process of communication , New Y ork: Holt, Rinehart, Winston, 1960;
35. DeFleu r, L., Malvin, Ball -Rokeach, Sandra, Teorii ale comunicării de masă , Ed. Polirom,
1999;
36. De Peretti, Andre, Legrand, Jean -Andre, Boniface, Jean, Tehnici de comunicare, Ed.
Polirom, 2001;
37. De Singly, Francois, Blanchet, Alain, Gotman, Anne, Kauftmann, Jean – Claude, Ancheta și
metodele ei: chestionarul, interviul de producere a datelor, interviul comprehensiv , Ed. Polirom,
1998;
38. Dicționarul Explicativ al Limbii Române , București, ediția a II-a, Academia Română,
Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1996;

39. Dicționar de sociologie , coordonatori Zamfir, Cătălin, Vlăsceanu, Lazăr, București, Ed.
Babel, 1993;
40. Dinu, Mihai, Fundamentele comunicării interp ersonale , Polirom , București, 2004 ;
41.Dobrescu, Paul, Bârgăoanu, Alina, Corbu, Nicole ta, Istoria comunicării , Ed. Comunicare.ro,
2007;
42. Drăgan, Ioan, Comunicarea – paradigme și teorii , Ed. Rao, vol. 1, 2007;
43. Durkheim, Emile, Regulile metodei sociologice , Ed. Polirom, 2002;
44. Elen, J., Verburgh, A., Bologna in European Research – Intensive Universities –
implications for Bachelor and Master Programs , 2008;
http://ec .europa.eu/education/policies/educ/eit/index_en.html
45. Farhad, Anzloui, Strategic Human Resource Management, Publishing Director: John Yates,
Thomson Learning, 2007;
46. Gasset, y Ortega, Misiunea universității , Ed. Univers, București, 1998;
47. Giddens , Anthony, Sociologie , Ed. All, 2000;
48. Ghid privind standardele de calitate ale cercetării în învățământul superior din România ,
SNSPA, 2009;
49. Ghiță, Marcel, Guvernanța corporativă , Ed. Economică, 2008;
50. Glen, Cameron, Dennis, Wilcox, Bryan, H. Re ber, Jae, Shin, Public Relations Today,
Mishawaka, IN, U.S.A., 2007;
51. Goleman, Daniel, Mckee, Annie, Boyatzis, Richard, Inteligența emoțională în leadership,
Ed. Curtea Veche, București, 2007;
52. Goodman, Norman, Introducere în sociologie , Ed. Lider, București, 1992;
53. Gumperz, J., John, Levinson, C., Stephen, Rethinking linguistic relativity , Cambridge
University Press, 1996;
54. Guth, W., David, Marsh, Charles, Public Relations: A Values -Driven Approach , Third
Edition, The University of Kansas, Edi tor in Chief, Communication, Karon Bowers, 2006;
55. Haineș, Rosemarie , Imaginea instituțională , Ed. Universitară, 2010;
56. Hall, L., Michael, Magia comunicării. Explorarea structurii și înțelesului limbajului , Ed.
Excalibur, București, 2008;
57. Iacob, Dumitru, Conținutul relațiilor publice , în Introducere în relații publice , SNSPA,
București;

58. Ionescu, Gheorghe, Cultura afacerilor. Modelul American , Ed. Economică, București,
1997 ;
59. Johns, Gary, Comportament organizațional , Ed. Economică, București, 2004;
60. Kearney, M.L ., Higher Education , Research and Innovation: Charting the Course of the
Changing Dynamics of the Knowledge Society , Germany: University of Kassel, 2009;
http://unesdoc.unesco.org/images/0018/001830/183071e
61. Kelner, Stephen, P. Jr., Rivers, A. Christine, O'Connell, H., Kathleen, Managerial Style as a
Behavioral Predictor of Organizational Climate , McBer & Company, Boston, 1996;
62. Kotler, Philip, Lee, Nancy, Marketing în sectorul public , Ed. Meteor Press, București, 2008;
63. Kunerick, Michael, Zipfel, Astrid, Intoducere în știința publicisticii și comunicării , Presa
Universitară Clujeană, 1998;
64. Levitt, T., Globalization of mark ets, Harvard Business Review , May, 1983;
65. Ledingham, A., John, Relationship Management: A General Theory of Public Relations ,
Capital Univesity, 2001;
66. Lyme, Kelly, Arden, K., Watson, Speaking with confidence and skill , University Press of
America, B oston Way, 1989;
67. Manolescu, Aurel, Managementul resurselor umane , Ed. Economică, București, 2001;
68. Marinescu, Paul, Managementul instituțiilor publice , Ed. Universității din București, 2003;
69. Mazilu, Anda, Multinaționalele și Competitivitatea. O perspectivă est -europeană , Ed.
Economică, București, 1999;
70. Mărginean, Ioan, Proiectarea cercetării sociologice , Ed. Polirom, 2004;
71. McGowan, Brennan, McGowan, P., „ Academic entrepreneurship: An exploratory case
study” , International Journal of Entre preneurial Behavior and Research , Vol. 12, No. 3, 2006;
72. McQuail, Denis, Comunicarea , Iași, Ed. Institutul European, 1999;
73. McQuail, Denis, Windahl, Sven, Modele ale comunicării , Ed. Comunicare.ro, 2004;
74. Mereuță, Cezar, Culturi organizaționale în spațiul românesc. Valori și profiluri dominante ,
Fundația Internațională de Management, București, 1998;
75. Miege, Bernard, Informație și comunicare, În căutarea logicii sociale , Ed. Polirom, 2008;
76.Miege, Bernard, Societatea cucerită de comunicare , Ed. Polirom, 2000;
77. Militaru, Gheorghe, Management. Elemente fundamentale , Ed. Teora, București, 1998;
78. Militaru, Gheorghe, Comportament organizațional , Ed. Economică, 2005;

79. Moldoveanu, George, Analiză organizațională , Ed. Economică, București, 2010;
80. Morgan, Gareth, Imagini ale organizației, De Boeck Université, Quebec, 1999;
81. Morgan, Gareth, Images of organization , Printed in Great Britain by J.W. Arrowsmith Ltd,
Bristol, Reprinted (UK), 1989;
82. Mucchielli, Alex, Comunicarea în instit uții și organizații , Ed. Polirom, 2008;
83. Munteanu, V. A., Marketing public, Ed. Sedcom Libris, Iași, 2006;
84. Neagu, G ibela, Udrescu, Mircea, Managementul organizației, Ed. Tritonic, București, 2008;
85. Nedelea, Alexandru, Marketing în Administrația Publică , Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 2006;
86. Newsom, Doug, Carrell, Bob, Redactarea materialelor de relații publice , Ed. Polirom,
București, 2004;
87. Newson, Doug, Scott, Alan, Turk, Judy, Vanslyke, This is PR: The Realities of Public
Relations, Fifth Edition, Belmont, Calif. : Wadsworth Pub. Co., 1993;
88. Newson, Doug, Van Slyke, Turk, Judy, Kruckeberg, Dean, Totul despre relațiile publice, Ed.
Polirom, 2003;
89. Nicolescu, Ovidiu, Verboncu, Ion, Management , Ed. Economică, București, 2005;
90. Nicolescu, Ovidiu (coordonator), Strategia universității, Metodologie și studii de caz , Ed.
Economică, București, 2007;
91. Oliver, Sandra, Strategii de relații publice , Ed. Polirom, 2009;
92. Orsingher, Chiara, Assessing Quality in European Higher Education Institutions –
Disemination, Methods and Procedures , New York, Physica – Verlag Heidelberg, 2006;
93. Pascale,RT, The Paradox of corporate culture: Reconciling Ourselves to Socialization ,
California Management Review, 1985;
94. Pașa, Florin, Managementul strategic , în Tribuna economică, nr. 12/ 1997;
95. Păuș, Viorica, Aura, Comunicare și resurse umane , Ed. Polirom, 2005;
96. Pânișoară, Ion, Ovidiu, Comunicarea eficientă – Metode de interacți une educațională, Ed.
Polirom, 2003;
97. Pease, Allan, Gamer, Aian, Limbajul vorbirii. Arta conversației , București, Ed. Polirom,
1999;
98. Petrescu, Ion, Seghete, Gheorghe, Fundamentele practicii manageriale , Ed. Maiko,
București,1994;

99. Popescu, Luminița, Gabriela, Comunicarea în administrația publică , Ed. Economică, 2007;
100. Prodan, Adriana, Managementul de succes , Ed. Polirom, 1999;
101. Profiroiu, Marius, Managementul organizațiilor publice , Ed. Economică, București, 2001;
102. Public Relations Theory II , Edited by Botan, Carl, Hazleton, Vincent, Radford University,
Lawrence Erlbaum Associates, P ublishers, Mahwah, New Jersey, London, 2006;
103. Rădulescu, Corina, Comunicare și protocol , Ed. Universității din București, 2009;
104. Rieffel, Remy, în O introducere în presa scrisă și vorbită , coordonator Claude Jean
Bertrand, Ed. Polirom, 2001;
105. Rogers, M. Everett, Agarwala -Rogers, Rekha, Comunication in Organizations, The Free
Press, a Division of Macmilan Publishing Co., Inc., New York, Collier Macmillan Publishers,
London, 1976;
106. Rotaru, Nicolae, Comunicarea în organizațiile militare , Antologie de texte , Ed. Tritonic,
București, 2005;
107. Rotariu, Traian, Iluț, Petru, Ancheta sociologică și sondajul de opinie , Ed. Polirom, 20 06;
108. Rusu, Costache, Voicu, Monica, ABC -ul Managerului , Ed. Gh. Asachi, Iași, 1993;
109. Scutaru, Teodor, Codrin, Marketingul pentru sectorul public , în Comunicare și
comportament organizațional , coordonator Mircea, Oancea, Ed. Printech, București, 201 0;
110. Seitel, P., Fraser, The Practice of public Relations , Tenth Edition, Forrword by David
Rockefeller, 2007;
111. Sfez, Lucien, Dictionnaire critique de la communication , Tome 1, Presses Universitaires de
France, 1993;
112. Smart, C., John, Higher education:Handbood of theory and research , volume XXIV.
Memphis: Springer Science, 2009;
113. Stearns, Smith, Planificarea relațiilor publice la nivelul unității , in Military Review, SUA,
vol. 78, nr. 6, dec. -feb. 1999;
114. Stull, B., James, Baird, B., James, Comunicarea în afaceri , Ed. comunicare.ro, București,
2003;
115. Thomas, W. Kenneth, Conflict and Conflict Management . Handbook of Industrial and
Organizational Psycholoy, Chicago, Rand McNally, 1976;
116. Tran, Vasile, Stănciugelu, Irina, Teoria comunicării , Ed. SNSPA, București, 2001;

117. Toth, L., Elizabeth (University of Maryland), The Future of Excellence in Public Relations
and Communication management: challenges for the Next Generation , Lawrence Erlbaum
Associa tes, Publishers Mahwah, New Jersey, London, 2007;
118. Tubbs, L., Stewart, Carter, M., Robert, Shared experiences in human communication ,
Hayden Book Company, New Jersey, 1985;
119. Vlăsceanu, Mihaela, Organizații și comportament organizațional , Ed. Poliro m, București,
2003;
120. Vlăsceanu, Mihaela, Psihosociologia organizațiilor și conducerii , Ed. Paideia, București,
1993;
121. Vlăsceanu, Mihaela, Organizația: proiectare și schimbare , Ed. Comunicare.ro, 2005;
122. Vlăsceanu, Mihaela, Organizațiile și cultura organizării , Ed. Trei, București, 2002;
123. Voinea, Liviu, Corporațiile transnaționale și capitalismul global , Ed. Polirom, București,
2007;
124. Vorzsak, Almos (coord.), Marketingul serviciilor , Presa Universitară Clujeană, Cluj –
Napoca, 2004;
125. Zemor, Pierre, Comunicarea publică , Ed. Institutul European, 2003;
126. Zlate, Mielu, Leadership și Management , Ed. Polirom, 2004;
127. Watzlawick, Paul, Bavelas, Janet -Beavin, Jackson, D. Don, Pragmatics of Human
Communication: A Study of Interactional Patterns, Pathologies and Paradoxes, New York:
W.W. Norton&Company Inc., 1967;
128. Whiteley, C., Richard, The Customer Driven Company: Moving From Talk To Action , The
Forum Corporation, 1996;
129. Wilcox, L., Dennis, Ault, H., Philip, Agee, K., Waren, Public Relations: Strategies And
Tactics , 5th edition, Longman Inc., United States, 1998 ;
130. Wright, Martin, Clarysse, Bart, Academic Entrepreneurship in Europe, Cornwall: Edward
Elgar Publishing, 2007.
Webgrafie

1. http://www.wrennetwork.net/resources/benchmark
2. http://unesdoc.unesco.org/images/0018/001830/183071e
3. http://www.scribd.com/doc/36117890/11/Mod -de-organizare

4. http://ec.europa.eu/education/policies/educ/eit/index_en.html
5.http://ro.scribd.com/doc/52761040/Michael -Kunczik -Introducere -stiinta –
publicisticii -si-a-comunicarii ;
6. http://www.andreisaguna.ro/RePEc/asa/journl/cmj2/art7.pdf ;
7. http://ro.scribd.com/doc/30982162/Mihaela -Vlasceanu -Sectorul -Nonprofit
8. http://www.slideshare.net/Elida82/comunicare -organizationala -m-minulescu
9. http://www.ra mp.ase.ro/_data/files/articole/1_08.pdf ;