ROLUL EDUCATOAREI ÎN FORMAREA PREȘCOLARULUI PROF. ÎNV. PREȘC. CIUREA [608722]

ROLUL EDUCATOAREI ÎN FORMAREA PREȘCOLARULUI PROF. ÎNV. PREȘC. CIUREA
IONELA -DANIELA GRĂDINIȚA CU PROGRAM PRELUNGIT NR. 1 ROȘIORII DE VEDE

Prin caracterul său de mediu instituționalizat, grădinița oferă repere specifice în care se va înscr ie
relația ed ucatoare -copil, în procesul educațional și dincolo de acesta. Deși împrumută foarte mult
din încărcătura afectivă a relației parinte – copil, noua relaționare cu adultul pe care preșcolarul o
face odată cu intrarea în gradiniță are câteva trăsături aparte: • implică o anumită distanță; •
presupune respectarea unor reguli de comunicare și relaționare cu un adult, altul decat părintele; •
este marcată de preocupările explicite ale educatoarei în atingerea finalităților instructiveducativ e
propuse; • este medi ată de preocuparea copilului preșcolar pentru rezolvarea sarcinilor didactice; •
este influențată de condițiile particulare pe care le are instituția educațională: spațiul unde este
situată, dotarea, mobilierul, pregătirea cadrului didactic, programul spec ial de instruire și formare.
Grădinița îl ajută să se deschidă către ceilalți și să își renegocieze dimensiunile egoiste ale
personalității sale. De cele mai multe ori, familia este un loc în care sunt mai mulți adulți. Într -un
astfel de colectiv, copilul învață să coopereze cu ceilalți, să daruiască și să primească. Învață să se
joace împreună cu ceilalți cu jucării comune, să participe la jocuri și să facă parte dintr -o echipă.
Această perioadă îl ajută foarte mult să își formeze niște reguli sănătoase de a fi în lume, printre
ceilalți oameni. Grădinița îl ajută să își facă prieteni care nu sunt parte din familia sa și să se simtă
bine alături de ei. Copiii de aceeași vârstă își împărtășesc aceleași curiozități, descoperă lumea
împreună și leagă uneori cel e mai trainice prietenii din existența lor, bazate pe încredere și
afecțiune, fără interese sociale. Grădinița introduce copilul într -o colectivitate care începe prin a fi
un grup neorganizat și are menirea de a contribui la dezvoltarea lui psihică și mai ales la dezvoltarea
identității și a identificării cu modele sociale mai complexe și mai socializate. Deoarece în grădin iță
există tutela educatoarei și a grupului de educatoare și un regim de viață și de instruire ce se
adresează tuturor la fel, deci egal , sistemul de adaptare a copilului la viața de grădiniță trebuie să se
modifice, fapt ce depinde mult și de tactul pedagogic al educatoarei. Perioada de adaptare , de
trecere a copilului de la atmosfera de familie la cea din grădiniță și apoi din școală nu se petrece la
fel pentru fiecare copil. Educatoarea este o mijlocitoare nu numai între copil și familie, ci și înt re
copil și copil sau între copil și mediul înconjurător. În timp, în grupul de grădiniță se vor forma
treptat interrelații sociale de vecină tate și de simpatie. Educatoarea este repede percepută de copilul
nou intrat în gradiniță drept un adult semnificativ, în afara părinților, pe care nu îl acceptă
întotdeauna foarte ușor, mai ales că acest proces se suprapune adesea peste primele situații î n care
copilul se desparte temporar de parinți. Mediul stimulativ al grădiniței și experiența de comunicare
în astfel de situații a educatoarei facilitează adaptarea preșcolarului la noul sau statut. Educatoa rea
devine pentru acesta un punct de reper în co ntextul bogat în provocări al grădiniței. Copilul se
străduiește să obțină atenția și aprecierea educatoarei, acceptă fără condiționări regulile impuse d e
aceasta și îi recunoaște autoritatea absolută. Acest lucru nu înseamnă renunțarea copilului la
manifestarea unor trebuințe firești precum: afirmarea de sine, împărtășirea impresiilor și a unor
puncte de vedere personale, nevoia de a avea un anumit control asupra unor situații educaționale și
de a-și exersa capacitatea de a alege și de a lua decizii, iar aceste nevoi trebuie încurajate și
îndeplinite de educatoare ori de câte ori este posibil. Rolul educatoarei în procesul instructiv –
educativ presupune în primul rând transmiterea de noi cunoștințe pentru copilul preșcolar.
Asumarea de către educatoare a acestui rol presupune înțelegerea faptului că fiecare copil învață
într-un mod aparte și are nevoi de cunoaștere diferite. Angajați în activități de învățare, copiii sunt
încurajați să gândească singuri, s ă ia decizii și să găsească soluții pentru problemele întâlnite.
Educatoarea este și organizatorul activității de joc a copilului, activitate în care se poate angaja
uneori ca partener, însă întotdeauna observă, asistă și reglează conduita de joc a copiilo r.
Observarea activității ludice este pentru educatoare prilej de cunoaștere a identității copiilor, a
trăirilor emoționale și a experiențelor de viață traite, a calității cunoștințelor, fapt care îi per mite

adaptarea și diferențierea modalităților de rela ționare individuală cu fiecare copil. Rolul educatoarei
în relația cu copiii este și acela de mediator al comportamentului copiilor. Activitatea de
disciplinare în grădiniță este de natură pozitivă și implică respectarea de catre educatoare a unor
principi i de baza: • formularea regulilor de comportament într -o manieră pozitivă și implicarea de
câte ori este posibil a copiilor în stabilirea regulilor; • evitarea diminuării respectului de sine și a
motivării, argumentării prin comparații între copii; • redir ecționarea comportamentelor inadecvate,
grija de a nu amplifica sentimentul de vinovație și rușine; • utilizarea cu discernământ a
recompensei și pedepsei, folosirea cuvântului și a tonalității vocii ca instrumente pedagogice. Nu
trebuie uitat nici rolul d e model pe care educatoarea îl joacă în relația cu copilul. Înclinația spre
imitație a preșcolarilor se manifestă și în preluarea rapidă și fidelă a comportamentelor, limbajulu i
și atitudinilor pe care educatoarea le manifestă. De aceea, încrederea în sine , echilibrul psihic,
capacitatea de comunicare eficientă, preocuparea pentru comunicarea interindividuală, dinamismul,
simțul ordinii și a frumosului, calități absolut necesare cadrului didactic se vor regăsi și în
personalitatea copiilor. Tot acest ansamb lu de relaționări interpersonale condiționate de rolurile
sociale și facilitate de specificul activității din grădiniță se reflectă în climatul psihosocial al grupei
și al instituției, cu amprenta sa asupra activității și dezvoltării copiilor preșcolari. Î n concluzie se
poate afirma că toate activitățile desfășurate urmăresc să -i determine pe copii să deosebească binele
de rău, să știe ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă, să fie toleranți atât cu ei cât și cu cei d in jur.
De la simple cunoștințe și fapt e de viață copiii trebuie să aibă atitudini personale participative, să
învețe că nu pot să trăiască singuri, ci numai împreună cu ceilalți.