Capitolul 5: Analiza gradului de expunere la risc Managementul riscului se bazează nu doar pe analiza factorială a riscurilor la care se expune… [608707]

1
Capitolul 5: Analiza gradului de
expunere la risc
Managementul riscului se bazează nu doar pe analiza factorială a riscurilor la care se
expune decizia lor și la analiza evoluției acestor factori de risc în perioada următoare ci
și pe analiza gradului de e xpunere la risc. Nu este important să știm doar către ce valori se
îndreaptă cursul de schimb sau să determinăm care sunt factorii relevanți care determină
evoluția sa ci și cât de expusă este tranzacția noastră comercială sau financiară denominată în
valută la acest tip de risc în toate formele sale. Practica a pus la dispoziția managerilor de risc
o serie de metodologii complexe de măsurare a gradului de expunere la risc. În funcție de
gradul de expunere managerul de risc poate stabili gravitatea acelui r isc pentru decizia sa și
poate lua măsuri în consecință (dacă riscul are o gravitate redusă va opta fie pentru asumarea
sa, fie pentru ignorarea sa).
Gradul de expunere la riscurile simple (riscul de furt, jaf, nelivrare, deteriorarea mărfii
pe parcursul transportului) se analizează și el foarte simplu și presupune o evaluare a
pagubelor ce ar putea fi produse în aceste situații (maxim putem pierde întreaga încărcătură
de marfă). Riscurile de hazard provocate de fenomene sau dezastre naturale (riscul de
incendiu, riscul de cutremur, riscul de erupție vulcanică) presupun o analiză mai degrabă
tehnică (inginerească): clădirea de birouri a companiei noastre trebuie evaluată de un inginer
constructor care să estimeze gradul de expunere a acestei clădiri la risc ul de cutremur.
Economiștii și managerii de risc se concentrează cu precădere asupra riscurilor care derivă din
modul de dezvoltare a afacerii, din strategiile de piață ce urmează a fi aplicate. De aceea, în
continuare, ne vom concentra asupra câtorva risc uri specifice derulării afacerilor în plan
internațional: riscul de țară, riscul valutar, riscul de dobândă și riscul de neplată.

5.1. Măsurarea gradului de expunere la riscul de țară

Calitatea analizei riscului de țară este determinată în mare măsură de sursele de
informații aflate la îndemâna managerilor de risc din companiile implicate pe piețele
internaționale . Pentru a asigura o bună cunoaștere a mediului politic sau economic, managerii
de risc trebuie să aibă acces la informații pertinente și real e despre țara gazdă. Informații cât
mai numeroase și mai detaliate sunt absolut necesare în analiza riscului de țară. Cantitatea de
informații necesară este mai mare decât în cazul extinderii activității pe plan intern. Există o
diferență evidentă între in formațiile de care o companie are nevoie și informațiile disponibile
pe care le poate culege și utiliza. Problemele care pot apărea în legătură cu informațiile la care
firmele au acces sunt: gradul de detaliere diferit dintr -o țară în alta, subiectivism ri dicat,
dificultăți în realizarea unor studii comparative sau grad de actualitate diferit.
O altă problemă apare datorită deselor schimbări în plan politic sau economic produse
mai ales pe piețele emergente (cu mecanisme de piață în formare) . Aceste schimb ări pot
provoca modificări repetate și la intervale scurte de timp ale nivelului de risc asociat unei țari
(sau piețe). Deoarece internaționalizarea în sine presupune derularea de operațiuni pe termen
mediu (societățile mixte, filiale, sucursale) sau lung (investițiile pe loc gol) iar previziunile
privind schimbările de mediu vizează o perioadă limi tată de timp, pentru managerii de risc nu
este suficientă o determinarea anuală a nivelului riscului de țară. Evaluarea riscului de țară
trebuie făcută ori de câte ori apare un eveniment capabil să împingă țara într -o clasă de risc
inferioară. Compania mamă trebuie să mențină contactul cu țara gazdă și să monitorizeze în
permanență nivelul riscului de țară al acesteia pentru a putea reacționa operativ la orice

2
schimbare nefavorabilă de mediu. în aceste condiții investitorul va putea adopta în timp util o
serie de strategii menite să reducă la maxim posibilele pierderi ce ar putea să apară.
S-a observat că nu întotdeauna orice înrăutățire a situației economice sa u politice în
țara gazdă se reflectă imediat asupra riscului de țară. Trecerea unei țări dintr -o clasă de risc în
alta inferioară se face la un moment ulterior producerii perturbațiilor în mediul economic sau
politic, atunci când se dovedește că aceste per turbații acționează pe termen lung și economia
țării gazdă nu este capabilă să le facă față. Un exemplu în acest sens îl constituie Suedia care
pe la jumătatea anilor ‘70 a intrat într -o perioadă de criză. Majoritatea indicatorilor arătau o
deteriorare r eală a economiei suedeze (rata a inflației în creștere, deteriorarea balanței de plăți,
deficit comercial ridicat). în aceste condiții pentru a acoperi deficitele create se impunea o
devalorizare rapidă a coroanei suedeze. Totodată, pentru acoperirea neces arului de fonduri
interne, au avut loc împrumuturi masive din străinătate. Au avut loc, de asemenea, o serie de
frământări în plan politic finalizate cu schimbarea guvernului cu unul mai slab. Cu toate
acestea, s -a considerat că economia Suediei este capab ilă de redresare ea rămânând cotată ca
făcând parte din aceeași clasă de risc. Cu cât economia unei țări este mai solidă în ansamblul
ei, cu atât ea va rezista mai mult în fața unor șocuri puternice, fiind mai stabilă din punct de
vedere al riscului de țar ă. În aceste condiții, evaluarea și poziționarea cât mai corectă a
riscului de țară este foarte importantă pentru sistemul decizional al unei firme. Cunoașterea
nivelului de risc al unei țări și a premiselor care stau la baza modificării sale în timp oferă
operatorilor economici o mai mare siguranță și posibilitatea adoptării unor măsuri adecvate de
reducere a gradului de expunere la risc al operațiunilor lor internațional.
Cunoscând nivelul de risc al unei țări și pierderile potențiale la care se expun, fi rmele
sau băncile vor decide dacă este oportun să pătrundă pe acea piață sau nu. Totodată, în funcție
de nivelul riscului, firma va putea opta pentru crearea de structuri proprii în țara gazdă
(realizate exclusiv prin eforturile investitorului sau prin aso ciere cu un partener local) sau va
participa la structuri preexistente. Gradul de implicare pe o anumită piață crește direct
proporțional cu nivelul de risc al acesteia. În aceste condiții, analiza riscului de țară este
importantă nu numai la luarea decizi ei de implantare în străinătate ci și în elaborarea unor
strategii de implantare, în alegerea tipului de operațiuni care să fie desfășurate pe o anumită
piață, în procesul de planificare strategică a firmei sau în stabilirea condițiilor de creditare
(acord area unor perioade de grație, reducerea unor dobânzi).
Analiza riscului de țară presupune o evaluare a premiselor care stau la baza
modificărilor din mediu intern sau extern. Fără o cunoaștere deplină a situației economice și
politice din țara gazdă nu se poate anticipa care va fi reacția economiei acestei țări la
schimbările bruște intervenite la nivel mondial. Totodată, investitorul trebuie să aibă în vedere
vulnerabilitățile cheie ale economiei țării gazdă, chiar dacă, pe moment, acestea nu se reflectă
în situația economică actuală. Nivelul de risc al țării este amplificat de dependența de
importuri de materii prime, dependența energetică de alte state (importuri de petrol, gaze
naturale sau cărbuni), dependența de ajutoare din străinătate, dependența de veniturile celor
care lucrează în străinătate, de existența unor tensiuni regionale latente sau de dependența de
exportul unui număr limitat de mărfuri (exemplul fostelor colonii axate pe monoproducția
unor bunuri indigene).
Analiza riscului de țară treb uie să aibă în vedere aceste vulnerabilități care nu fac
altceva decât să amplifice efectul evoluției nefavorabile ale conjuncturii mondiale asupra
economiei țării gazdă. Orice analiză de risc de țară permite identificarea a tuturor riscurilor
majore cu ca re o să se confrunte compania mamă și întreaga investiție realizată de aceasta pe
piețele externe. Î n mod evident , aceste riscuri nu pot fi în totalita te identificate de compania
mamă și nici eliminate definitiv și integral . Trebuie avut de asemenea în ved ere faptul că
nivelul de risc al unei țări poate depinde și de situația țărilor din jur. Izbucnirea unui război
civil (exemplul diferitelor conflicte zonale care au afectat imediat și vecinii acelor țări ), a unor
conflicte religioase sau a unor revolte cau zate de diferende etnice, prăbușirea economiei sunt

3
fenomene negative care pot genera o serie de probleme și pentru țara receptoare a investiției
aflată în vecinătatea unor astfel de focare. Nu puține sunt cazurile în care războaiele civile
dintr -o țară au provocat exodul populației către țări vecine sau au blocat legăturile comerciale
ale acestora cu restul lumii, siguranța afacerilor fiind astfel afectată în întreaga zonă.
Cunoașterea și înțelegerea riscului de țară este importantă și sub un alt aspect: r iscul
de țară este un concept multidimensional care nu poate fi exprimat foarte ușor sub forma unei
cifre sau a unui indicator . Riscul de țară reprezintă o noțiune agregată care oferă o imagine
sintetică asupra gradului de risc la care este expusă o afacer e, o investiție localizată în spațiul
geografic al unei țări; nivelul riscului nu este același pentru fiecare din componentele sale, ci
deși riscul de țară, ca noțiune agregată se situează la un nivel acceptabil, una sau mai multe
din componentele sale pot avea un nivel extrem de ridicat, în măsură să periclitez e realizarea
obiectivelor companiilor implicate în derularea de afaceri pe piețele internaționale . În ecuația
riscului trebuie astfel introdus un nou termen: descompunerea sa pe componente (până la
nivelul unor componente ireductibile) și estimarea gr adului de expunere a afacerii respective
la riscul de țară și la diferitele componente ale sale (forme de manifestare) .
Aplicat inițial doar pentru creditele guvernamentale conceptul de risc de țară a fos t
extins ulterior și asupra creditelor private garantate guvernamental, creditelor private fără
garanție guvernamentală, investițiilor străine directe și chiar investițiilor străine de portofoliu.
Diferențierea conceptului de risc de țară ca risc investi țional sau ca risc de creditare vizează :
sistemul de indicatori (pentru investiții indicatorii sunt mult mai largi incluzând și indicatori
care se referă la nivelul concurențial al pieței, infrastructură, stabilitate socială, reglementări
cu privire la propr ietate sau la transferurile monetare, forță de muncă) , perioada de timp (în
cazul investițiilor străine sau a altor forme de internaționalizare mai complexe orizontul de
timp asociat analizei este mai mare). Utilitatea indicatorului pentru decizia în condi ții de risc
este relativ aceeași (pentru investiții riscul de țară este utilizat pentru a ajusta așteptarea de
profit sau pentru a determina gradul de implicare, în timp ce în cazul creditelor externe riscul
de țară este utilizat pentru a determina condiți ile de acordare a împrumutului și costul
capitalului). Formele de manifestare ale riscului de țară diferă însă:
Pentru investiții străine (sau alte forme de internaționalizare a afacerilor):
confiscarea, naționalizarea, exproprierea; indigenizarea, limitar ea /
restricționarea repatrierii capitalului, distrugerea parțială sau temporară a
investiției cauzată de evenimente politice sau sociale (greve, conflicte militare,
alegeri), pierderi de profit cauzate de crize economice, căderea pieței interne,
instabili tate sau insuficiență legislativă, corupție.
Pentru creditele externe : întârzierea la plată, incapacitatea de plată a serviciului
datoriei externe, repudierea datoriei externe, renegocierea datoriei externe,
reeșalonarea datoriei externe, moratoriul datori ei externe, incapacitate
temporară de plată ca urmare a unui deficit cronic din balanța de plăți externe,
deficit cronic bugetar, management necorespunzător al datoriei externe, crize
valutare sau monetare, crize sociale sau politice.
Analiza riscului de ț ară combină utilizarea unei părți standard de analiză cu una
flexibilă (adaptabilă condițiilor specifice concrete din țara analizată), în așa fel încât riscul de
țară să poată fi cât mai corect evaluat. Partea standard constă în faptul că analistul stabile ște
exact care sunt aspectele fundamentale studiate, în așa fel încât țările să poată fi analizate și
comparate în funcție de aceleași criterii. Această parte standard a analizei asigură
comparabilitatea rezultatelor în vederea ierarhizării țărilor funcție de risc. Partea flexibilă a
analizei este dată de faptul că analiza trebuie totuși adaptată la condițiile specifice fiecărei
țări. O asemenea analiză lasă câmp liber pentru manifestarea competenței, profesionalismului
și personalității analistului, care e ste cel mai în măsură să stabilească factorii de risc specifici
precum și ponderea cu care fiecare element intervine în analiză, sistemul de indicatori de
evaluare, modul de notare etc. Aplicarea rigidă a unui mecanism standard de analiză nu face

4
decât să favorizeze elaborarea unor prognoze de calitate îndoielnică. Din aceste motive la ora
actuală în practică agențiile de rating au dezvoltat modele de analiză de risc de țară cu aplicare
doar pentru creditele bancare sau împrumuturile obligatare (obligațiuni de stat, municipale
sau corporative) și nu pentru afaceri internaționale (investiții, exporturi, cooperări
internaționale) care se bazează pe modele construite și adaptate specificului fiecărei afaceri
(modele in house ).
Etapele principale în analiza gradului de expunere la riscul de țară sunt următoarele:
• Selectarea grupului de țări : aceste țări sunt selectate în baza unor
caracteristici comune1 (țări în tranziție, țări emergente, țări din Balcani,
țări exportatoare de petrol);
• Selectarea setului de indi catori (calitativi / cantitativi): fiecare grup de
țări are un anumit set de caracteristici care are impact asupra stabilității
lor politice (de exemplu grupul țărilor în tranziție sunt sensibile la
corupție și la indicatori care se referă la rolul statulu i în economie astfel
că acești indicatori ar trebui să primeze);
• Gruparea indicatorilor : cea mai frecventă grupare este în indicatori
economici, indicatori sociali (mai ales atunci când vorbim de tranzacții
comerciale și investiții străine), indicatori pol itici și indicatori privind
mediul legal – instituțional.
• Ponderarea indicatorilor : indicatorii pot fi ponderați în cadrul grupelor
sau ignorând grupele din care aceștia fac parte. În cazul în care
ponderarea se face în cadrul grupelor va trebui să stabili m un sistem de
ponderi și pentru aceste grupe (sistemul dublu de ponderare este
considerat mai avansat și mai relevant);
• Selectarea surselor de informații : sursele de informații pot fi publice,
pot fi private, pot fi interne (din interior) sau externe (loc ale sau
internaționale). De regulă se recomandă verificarea informațiilor din cel
puțin trei surse diferite.
• Observarea indicatorilor pe o perioada determinat ă: este etapa în care
se colectează practic datele cu privire la țările implicate în grupul de ță ri
analizat.
• Stabilirea listelor de control : deoarece în analiză sunt implicați atât
indicatori calitativi cât și indicatori calitativi este mult mai corect ca
aceștia să fie transformați în puncte pe baza unei liste de control (ex:
Foarte bine – 5 pct. … Foarte rău – 1 pct.).
• Notar ea indicatorilor : se face în baza informațiilor colectate pentru
fiecare țară și fiecare indicator în parte și în baza listelor de control
concepute în prealabil.
• Calculul ind icatorului sintetic de risc de țară : pe baza punctaje lor
obținute de fiecare țară și a ponderilor asociate fiecărui indicator luat în
considerare în analiză;
• Realizarea clasa mentelor sau a harților de risc : fiecare țară va obține
un punctaj asociat performanțelor sale măsurate prin sistemul ponderat
de indic atori. Acest indicator sintetic poate fi și el clasificat pe mai
multe grupe de valori (clase de risc de exemplu) care au fiecare
semnificația sa (o legendă explicativă pentru fiecare clasă de risc ne va

1 Nu are sens să a nalizăm riscul de țară al României comparativ cu riscul de țară al SUA. E clar că există aceste
diferențe evidente. Nu același lucru se întâmplă dacă am dori să analizăm riscul de țară la nivelul unei regiuni
(Europa de Est de exemplu).

5
sintetiza riscul pe care îl are o țară inclusă în ac easta și cum ar putea
afecta el decizia de finanțare sau investiție);
• Includerea riscului de țară în procesul decizional : este etapa finală în
care managerii de risc apreciază gradul de expunere la riscul de țară al
investiției (afacerii) lor și în care se iau măsurile aferente pentru
diminuarea gradului de expunere la acest risc de țară. Dacă riscul de
țară este prea mare managerii de risc vor decide să se implice pe o piață
externă doar prin operațiuni comerciale. Cu cât gradul de expunere este
mai redus, cu atât implicarea va fi mai puternică. În paralel pot fi
încercate o serie de strategii de diminuare a gradului de expunere la
riscul de țară (poliță de asigurare, negocierea cadrului de acțiune cu
guvernul țării gazdă, implicarea în operațiuni de respon sabilitate socială
– CSR2 pe piața țării gazdă).
Acordarea de ponderi pentru grupele de indicatori și pentru indicatorii conținuți de
acestea se pot acorda fie pe bază de corelații, fie pe baza panelului de specialiști (metoda
Delphi).

Figura 5.1.: Harta de risc de țară a lumii în 20073

În ceea ce privește componenta economică a riscului de țară, analistul treb uie să fie
capabil să înțeleagă componentele de bază ale economiei țării gazdă, vulnerabilitățile
acesteia; altfel spus, el trebuie să anticipeze acei factori capabili să afecteze mediul economic
general. Factorii interni de natură economică pot fi sistema tizați pe șase grupe principale
intitulate generic:
A. Starea economiei naționale;
B. Factori sectoriali;
C. Dimensiunea pieței interne;
D. Situația financiară internă;
E. Factori geografici;

2 CSR – traducerea termenului „Corporate Social Responsability”.
3 Sursa: http://qed.princeton.edu/main/User:Ggarzon/Country_Risk_Maps (aici se pot vizualiza chiar și
componentele riscului de țară p e mai mulți ani.

6
Factorii geografici vizează resursele naturale, gradul de diversificare economi că,
topografia și infrastructura țării gazdă. Factorii sectoriali se referă la aspecte legate de
prioritățile naționale și sectoarele strategice, dimensiunea și rata de creștere a sectorului
public, creșterea industrială și distribuția sa sectorială, star ea agriculturii etc. Dimensiunea
pieței interne are în vedere nevoile și posibilitățile generale de consum sau cererea agregată.
Starea economiei naționale are în vedere o serie de aspecte privind dimensiunea economiei
naționale, intensitatea fluxurilor ec onomice, eficiența la nivelul întregii economii apreciată
prin veniturile obținute etc. Situația financiară internă se referă la starea generală existentă pe
piețele financiare și monetare, stabilitatea prețurilor și a monedei naționale, nivelul
economisir ilor, situația pe piața de capital etc.
Factorii externi au în vedere relațiile economice ale țării gazdă cu străinătatea. Aceștia
pot oferi o imagine clară asupra dependenței țării de conjunctura economiei mondiale, asupra
obligațiilor pe care țara și le -a asumat față de străinătate, gradul de îndatorare, nivelul de
diversificare și de prelucrare al exporturilor, vulnerabilitatea la fluctuațiile prețurilor pe piața
mondială, rigiditatea importurilor etc. Factorii externi pot fi grupați în:
F. Comerțul exte rior;
G. Gradul extern de îndatorare;
H. Investițiile străine;
I. Balanța de plăți externă și cursul de schimb.
Comerțul exterior are în vedere toate relațiile comerciale desfășurate de țara gazdă cu
restul lumii, cu accent pus pe exporturi și eficiența acestora. G radul extern de îndatorare se
referă la sumele împrumutate de pe piețele financiare internaționale și plățile efectuate în
contul acestor datorii. Existența unui grad ridicat de dependență și instabilitate, pe fondul unui
serviciu al datoriei externe din c e în ce mai apăsător, face ca riscul investițiilor străine pe
această piață să fie din ce mai mare. Balanța de plăți externe și cursul de schimb are în vedere
totalitatea fluxurilor financiare și de capital derulate cu restul lumii precum și impactul
acest ora asupra stabilității interne al monedei naționale.
Pentru a înțelege situația socio -politică internă, analistul are în vedere, în principal,
structura socială, diferențele între nevoi și aspirații, valorile spirituale, calitatea liderilor
politici, put erea relativă a guvernului sau eficiența instituțiilor statului. Factorii de risc de
natură socio -politică sunt grupați în:
J. Forța de muncă și ocuparea
K. Populația și veniturile
L. Cultura
M. Mediul politic
N. Mediul legal -instituțional
Populația și veniturile viz ează aspecte legate de, structura pe clase sociale, clase de
venituri, clase "culturale cu implicații sociale" (eterogenitatea etnolingvistică și religioasă)
sau existența unor fenomene imigraționiste sau emigraționiste, câștigul mediu obținut etc.
Cultura are în vedere tradițiile și obiceiurile, înțelegerea valorilor morale și religioase precum
și reacția la influențele străine, complexitatea culturală a unei națiuni. Forța de muncă și
ocuparea se referă la o serie de aspecte calitative legate de piața unu i factor de producție
fundamental pentru desfășurarea oricărei activității economice: munca. Sunt vizate
dimensiunea pieței muncii (oferta de muncă), nivelul general de calificare, educație și
pregătire profesională, dezechilibrele existente pe această pia ță (ocuparea și șomajul) etc.
Mediul politic are în vedere un număr mare de aspecte referitoare puterea politică
(partide și guvern), stabilitatea politicii acestora, atitudinea față de prezența capitalului străin
mecanismele de control, personalitățile p olitice etc. Mediul legal -instituțional are în vedere
modul în care este reglementat cadrul general al investițiilor străine, o serie de reglementări
economice care au impact direct asupra investițiilor străine precum și activitatea instituțiilor

7
(guvernam entale și neguvernamentale) implicate direct sau indirect în controlul și
coordonarea procesului investițional străin.
Cea mai mare parte a informațiilor referitoare la componenta socio -politică a riscului
de țară pot fi greu de interpretat și de evaluat. La aceasta se adaugă faptul că o mare parte a
instabilității interne poate fi indusă din exterior. Vulnerabilitatea la influențele externe este
mult mai mare atunci când există nemulțumiri și frustrări din partea populației autohtone
(cazul României în 19 89), sau atunci când grupările din opoziție primesc un puternic suport
moral, financiar sau ideologic din străinătate. Factorii socio -politici externi se grupează în:
O. Factori externi generali;
P. Alinierea la tratatele și convențiile internaționale;
Q. Suportul financiar extern;
R. Conflicte regionale;
S. Atitudinea față de investitorii străini.
Și în cazul acestor factori există o mare dificultate legată de obținerea informațiilor
necesare, de interpretarea și evaluarea lor obiectivă. Alinierea la tratatele și convenț iile
internaționale are în vedere atât acordurile semnate de țara gazdă (acorduri bilaterale sau
multilaterale de comerț, cooperare economică, integrare regională etc.), cât și poziția în cadrul
instituțiilor internaționale (ONU, FMI, NATO etc.). Suportul financiar extern se referă la
ajutoarele financiare primite, asistența militară, ajutoarele în hrană, medicamente sau
îmbrăcăminte precum și la legături economice și comerciale preferențiale. În categoria
conflictelor regionale externe sunt incluse toate conflictele la frontieră, acțiunea
destabilizatoare a mișcărilor de gherilă, valuri de refugiați din străinătate precum și conflictele
care au loc în vecinătatea țării gazdă.
Cu cât analiza are în vedere un număr mai mare de factori, cu atât posibilitat ea de
identificare a riscurilor crește. Gradul de detaliere al acestor factori depinde de la caz la caz
influențând acuratețea analizei. Pe baza acestor factori de risc, analistul construiește un sistem
agregat de indicatori ai riscului de țară, cuantifica bili prin diverse metode. În mod evident,
fiecare factor va avea o influență diferită asupra nivelului de risc, în funcție de probabilitatea
apariției sale și de consecințele sale directe asupra investiției. Prin prelucrarea acestui sistem
de indicatori se va obține nivelul riscului asociat unei țări.
Acest indicator va corecta indicatorii de bază ai proiectului investițional, oferind o
imagine mai clară asupra eficienței acestuia. Este evident faptul că realizarea unei astfel de
analize detaliate pe fieca re țară și pe fiecare operațiune în parte presupune costuri financiare și
de timp ridicate și un personal specializat. Din această cauză, astfel de analize pot fi
inaccesibile și prohibitive pentru un număr mare de firme transnaționale mici și mijlocii.
Orice sistem de previzionare a riscului de țară la nivel de firmă trebuie să realizeze o
echilibrare între informațiile cu caracter general și cele concrete prin combinarea surselor de
informare interne și externe (furnizate de diferite servicii de evaluare specializate).
Componenta macro a riscului total al afacerii (în special riscul de țară) poate face
obiectul unei sistematizări și standardizări a metodologiei de calcul prin manipularea unor
baze de date care vizează orizonturi largi de timp. Nici o firmă individuală, poate doar cele
foarte puternice, nu ar putea avea resursele necesare organizării unui departament specializat
în colectarea, procesarea și analizarea datelor macroeconomice și socio -politice într -o viziune
globală. Firmele, prin operarea sim ultană pe mai multe piețe externe, pot obține importante
economii de scară și pot beneficia de multe alte avantaje (un grad ridicat de adaptabilitate,
flexibilitate mai mare, pot specula mai rapid conjuncturile favorabile, pot valorifica mai bine
avantajel e proprii sau ale unei anumite piețe etc.).
În acest caz, crește rolul birourilor de consultanță și al agențiilor specializate care pot
astfel amortiza costul internaționalizării prin informațiile aduse la zi pe care le pun la
dispoziția investitorilor. Investitorul va beneficia în timp util de informații complete și de
asistență în acest domeniu. Pentru firmele mici și mijlocii este mult mai rentabil să apeleze la

8
aceste agenții decât să facă singure analiza riscului proiectului. Având setul de informaț ii
necesar, aceste agenții specializate vor trebui doar să adapteze metodologia de evaluare la
specificul proiectului. În multe cazuri s -a constatat însă că orizontul de timp pentru care se
face previziunea poate fi limitat de caracteristicile pe care le p rezintă fiecare proiect.
Iată câteva dintre cele mai cunoscute modele de evaluare a gradului de expunere la
riscul de țară ale diferitelor agenții de rating de pe piețele internaționale:

Agenția de rating Modelul de evaluare
Institutional Investor Produs e oferite: risc de credit;
Tipul informațiilor: indicatori calitativi;
Sursa de informații: informații furnizate de băncile internaționale;
Indicatorii: mediul economic (1), serviciul datoriei externe (2), rezerve
internaționale / soldul contului curent (3 ), politica fiscală (4), mediul politic
(5), accesibilitatea pieței de capital (6), balanța comercială (7), fluxul de
investiții de portofoliu (8), fluxul de investiții directe (9);
Semnificația indicatorului: risc de credit
Metodologia: indicator scalar calculat ca medie ponderată a indicatorilor de
mai sus.
Standard & Poor’s Produse oferite: risc suveran, rating pentru emitenții de obligațiuni în monedă
locală sau străină, riscul pentru emisiuni internaționale de obligațiuni;
Tipul informațiilor: indica tori calitativi și cantitativi;
Sursa de informații: surse publicate, surse interne;
Indicatorii (risc suveran): mediul politic (stabilitatea, alternanța la guvernare,
flexibilitatea sistemului, sprijinul politic, orientarea partidelor politice ), mediul
social (standardul de viață, distribuția veniturilor, condițiile de pe piața muncii,
rata de urbanizare, nivelul de școlarizare, relațiile cu vecinii, conflicte la
frontieră ), mediul economic (poziția investițională internațională, PIB,
exporturi, structura economiei, resurse naturale, regimul valutar, nivelul
impozitării)
Semnificația indicatorului: indicator de risc de tip ordinal (litere)
Metodologia: indicator calculat prin combinarea indicatorilor de mai sus.
Political Risk Services Produse oferite: risc de țară
Tipul informațiilor: indicatori cantitativi și cantitativi;
Sursa de informații: surse interne, surse oficiale, surse publicate;
Indicatorii: evoluția economică (6%), liderii politic (5%), conflicte externe
(5%), corupția (3%), implicarea relig iei în politică (3%), implicarea armatei în
politică (3%), tensiuni rasiale și naționaliste (3%), terorism (3%), războaie
civile (3%), istoricul datoriei externe (5%), controlul transferurilor și
schimburilor valuatare (5%), exproprieri (5%), inflația (5%) , gradul de
îndatorare (5%), lichiditatea internațională (5%), contul curent (8%), piața
valutară (5%).
Semnificația indicatorului: indicator de risc de tip ordinal (scalar)
Metodologia: indicator calculat ca medie ponderată a indicatorilor de mai sus
ordonați în trei grupe: politic (50%), financiar (25%) și economic (25%).
The Economist Produse oferite: risc de țară
Tipul informațiilor: indicatori cantitativi și cantitativi;
Sursa de informații : panel de experți (indicatorii politici), surse interne, s urse
publicate (indicatorii economici);
Indicatorii: ritmul de creștere economică (PIB), inflația, datoria externă, gradul
de prelucrare al exporturilor, vecinătatea nefavorabilă, autolitarismul,
legitimitatea guvernului, implicarea armatei în politică, co rupția, tensiunile
etnice, conflicte interne.
Semnificația indicatorului: indicator de risc de tip ordinal (scalar)
Metodologia: indicator calculat pe bază de punctare a indicatorilor de mai sus,
ordonați în trei grupe: economic (33 pct.), social (17 pct.) și politic (50 pct.).
Moody ’s Produse oferite: risc suveran, calificative asupra guvernelor
Tipul informațiilor: indicatori cantitativi și cantitativi;
Sursa de informații: surse interne, surse oficiale, surse publicate;
Indicatorii: extremismul politic , sistemul legislativ, structura politică,

9
distribuția veniturilor, diferende etnice / religioase, lichiditatea, balanța de
plăți, independența autorității monetare, rata dobânzii, cursul de schimb,
fluxurile internaționale de capital, dependența de import uri / exporturi,
mobilitatea forței de muncă,
Semnificația indicatorului: indicator de risc de tip ordinal (litere)
Metodologia: indicator calculat ca medie ponderată a indicatorilor de mai sus,
ordonați în trei grupe: politic, financiar și economic.
Alte agenții de rating • Bank of America World Information Service;
• Business Environment Risk Intelligence (BERI);
• Control Risks Information Services (CRIS);
• Economist Intelligence Unit (EIU)
• Euromoney;
• Political Risk Services -Coplin -O'Leary Rating System;
• Fitch IBCA Duff & Phelps;
• Coface Groupe;
• MITI
• EximBank

Evaluarea riscului de țară presupune o analiză în profunzime a unui grup de țări, în
încercarea de a surprinde toate cauzele posibile ce pot conduce în viitor la materializarea
riscului, cu efecte nefa vorabile asupra afacerii externe . În acest caz, analiza mediului
economic fără a lua în calcul și dimensiunea socială sau politică nu va fi în măsură să ofere o
imagine completă asupra climatului general de afaceri dintr -o țară.

5.2. Măsurarea gradului d e expunere la riscul valutar

Riscul valutar afectează atât tranzacțiile comerciale cât și pe cele financiare
denominate în valută. Analiza gradului de expunere la riscul valutar se face diferit dacă este
vorba despre:
1. Riscul valutar de tranzacție;
2. Riscul valutar de translație;
3. Riscul valutar economic.

5.2.1. Riscul valutar de tranzacție

Reflectă modificările valorice ale obligațiilor financiare restante contractate înainte de
modificarea ratei de schimb, dar care nu trebuie achitate decât după ce rată de schimb s -a
modificat. Acest risc se referă, deci, la modificările fluxurilor bănești care rezultă din obligații
financiare existente. Acest risc are în vedere tranzacțiile comerciale derulate de companie pe
diferite piețe, modificarea cursului de schimb a monedelor în care sunt denominate aceste
operațiuni putând afecta profitul companiei.
Acest tip de risc valutar afectează tranzacții simple din categoria :
– Cumpărarea sau vânzarea de bunuri sau servicii pe credit ale căror prețuri sunt
exprimate în valute străine;
– Acordarea sau primirea de credite care vor fi rambursate în altă valută;
– Dobândirea de active sau contractării de obligații în monedă străină prin alte căi
– Cumpăr area / vânzarea în cont deschis.
Măsurarea gradului de expunere la riscul valutar es te simplă și presupune utilizarea
unei formule de tipul:
fix cursfix curs variabilcurs
valutarriscFNN FNN- FNNGr

Unde: FNN – fluxurile de numerar nete asociate unei tranzacții.

10
Pentru un export simplu gradul de expunere la riscul valutar se calculează pornind de
la valoarea acelui expor t exprimată în lei la cursul de schimb inițial și de la valoarea sa
exprimată în lei la un curs estimat. Cu alte cuvinte, atunci când dorim să determinăm gradul
de expunere la riscul valutar avem nevoie de estimarea în prealabil a cursului de schimb.
Gradu l de expunere la riscul valutar al unui export simplu este:

initialinitial estimat
valutarriscCSV x în valuta export Valoare CSV x în valuta export Valoare- CSV x în valuta export ValoareGr

Situația se complică însă atunci când avem de a face cu o tranzacție mai complicată
(de exemplu un credit). Să pornim pentru exemplificare de la următorul exemplu: o comp anie
are de ales între două alternative de credit oferit de Banca A în Euro și oferit de Banca B în
dolari în condițiile prezentate în tabelul următor.

Banca A (Euro) Banca B (USD)
Valoare credit: 150.000 Euro
Dobânda: 10% pe an plătibilă anual
Rambursar e: serii anuale egale
Perioadă de grație: 2 ani
Scadența 5 ani Valoare credit: 200.000 USD
Dobânda: 11% pe an plătibilă anual
Rambursare: anuități constante
Perioadă de grație: fără perioadă de grație
Scadența 5 ani

Pentru a analiza gradul de expunere la riscul valutar managerul de risc are nevoie în
prealabil să cunoască sensul de evoluție al cursului de schimb, deprecierea monedei sale
naționale (RON în cazul de față) fiind sursa riscului asociat celor două credite în valută (a se
vedea capitolul 4). Să presupunem că în urma analizei pe piața valutară managerul de risc a
ajuns la concluzia că în următoarea perioadă va rezulta o depreciere a RON față de Euro cu
1% pe an și a RON față de USD cu 1.2% pe an. Inițial cursul de schimb este de 3.6 RON /
Euro și de 2,7 RON / USD.
Evoluția estimată pentru cursul de schimb este următoarea:

Perioada Ron/Euro Ron/USD
Inițial 3,6 2,7
1 3,64 2,73
2 3,67 2,77
3 3,71 2,80
4 3,75 2,83
5 3,78 2,87

Pentru a estima gradul de expunere la riscul valutar avem nevoie de tabloul de
amortizare al fiecărui credit (pentru că avem nevoie de anuități). Pentru creditul în Euro
tabloul de amortizare este:

Anii Capitalul ramb . Dobânda Anuitatea Capitalul rămas
1 0 0 0 165000
2 0 0 0 181500
3 60500 18150 78650 121000
4 60500 12100 72600 60500
5 60500 6050 66550 0

11
Observăm că în perioada de grație compania nu va plăti nici dobândă și nici nu
rambursează din creditul contractat ceea ce face ca dobânda anuală calculată de bancă și
neplătită să se adauge la masa creditului (capi talul rămas crește cu dobânda anuală).
Pentru creditul în USD avem următorul tablou de amortizare:

Anii Capitalul ramb . Dobânda Anuitatea Capitalul rămas
1 32114 22000 54114 167886
2 35647 18467 54114 132239
3 39568 14546 54114 92672
4 43920 10194 54114 48751
5 48751 5363 54114 0

Pentru a calcula gradul de expunere la riscul valutar al celor două credite avem nevoie
de anuități și de cursul de schimb (cel inițial și cel estimat de noi). Valoarea anuităților
exprimată în RON la cursul fix (cel iniția l) și la cursul variabil (cel estimat de noi) este
următoarea:

Anii An in Euro An in USD Banca A Banca B Banca A Banca B
1 0 54114 0 146108 0 399225
2 0 54114 0 146108 0 404016
3 78650 54114 283140 146108 1050190 408864
4 72600 54114 261360 146108 979100 413771
5 66550 54114 239580 146108 906484 418736
Total
784080 730540 2935774 2044612
Curs fix (inițial) Curs variabil (estimat)

Aplicând formula de calcul a gradului de expunere la riscul valutar (de tranzacție)
obținem că:

Indicator Banca A Banca B
Grad de expunere 2,744227 1,79877

Gradul de expunere la riscul valutar pentru creditul de la Banca B (în dolari) este
semnificativ mai mic decât gradul de expunere la riscul valutar pentru Banca A (în Euro),
chiar dacă deprecierea RON față de USD este mai mare decât deprecierea RON față de Euro
(un rezultat previzibil dacă e să luăm în calcul faptul că creditul în Euro are o perioadă de
grație de 2 ani).
Acest rezultat trebuie comparat cu RIR (costul capitalului). Dacă RIR pentru creditul
de la Banca A este de 10% și RIR pentru creditul de la Banca B este de 9% e clar că
managerul de risc va prefera creditul care costă mai puțin și care este mai puțin expus la riscul
valutar. Dacă însă avem de a face cu un RIR de 9% pentru creditul de la Banca A (cost mai
mic, risc mai mare) și de 10% pentru creditul de la Banca B (cost mai mare, risc mai mic)
decizia va fi ceva mai complicată și necesită o analiză mai atentă a costului asociat
managementului riscului valutar. Dacă acest cost este mai mare decât 1% (diferența de cost)
atunci managerul de risc va prefera varianta mai puțin riscantă dar mai costisitoare și invers,
dacă acest cost este mai redus de 1% managerul de risc va prefera varianta mai riscantă dar
mai puțin costisitoare. În costul management ului riscului includem costul cu obținerea

12
informațiilor necesare, costul instrumentelor derivate (marja cerută de broker și blocată pe
perioada operațiunilor de pe piața futures sau options), comisioane etc.

5.2.2. Riscul valutar de translație

Reflectă potențialele modificări al capitalul acționarilor ce rezultă din nevoia de a
translata extrasele financiare ale filialelor exprimate în diferite valute într -o singură valută
pentru a întocmi extrase financiare consolidate la nivel de corporație. Acest r isc este generat
de gradul de implicare al companiei mamă pe diferite piețe (filiale etc.), de localizarea acestor
filiale, de maniera contabilă de înregistrare a activității acestora. Practic, riscul de translație
măsoară expunerea bilanțului consolidat a l unei companii la modificările cursurilor de schimb
în care sunt denominate activele și pasivele filialelor acestor companii. Corporațiile
transnaționale dețin active și pasive, venituri și cheltuieli denominate în diferite monede
străine și întrucât inve stitorii și întreaga comunitate financiară sunt interesați de valoarea
acestora în moneda țării de origine, pozițiile bilanțurilor contabile și a declarațiilor de venituri
denominate în monede străine trebuie convertite.
Dacă au loc modificări ale ratelor de schimb, pot să apară câștiguri sau pierderi în
urma convertirii. Activele și pasivele care sunt convertite folosindu -se rata de schimb curentă
( post modificare ) sunt considerate ca fiind expuse; acelea translatate la rata istorică ( ante
modificare ) își vor păstra valoarea istorică în moneda țării de origine și deci sunt considerate
ca nefiind expuse. În consecință riscul de translație reprezintă diferența dintre activele expuse
și pasivele expuse. Controversele ce apar între centrele contabile se ax ează pe identificarea
acelor active și pasive expuse și pe momentul înregistrării în declarația de venituri a
câștigurilor și pierderilor contabile rezultate din modificările ratei de schimb.
Există patru metode principale de translație a activelor și pasi velor unei companii
multinaționale: metoda curentă – non-curentă; metoda monetară – nemonetară; metoda
temporală și metoda ratei curente; în practică pot exista și variații ale acestor metode. Potrivit
metodei curente – non-curente toate activele și pasive le curente ale unei subsidiare (activele
circulante și pasivele pe termen scurt) sunt convertite în moneda țării de origine folosindu -se
rată de schimb curentă, iar cele non -curente (activele fixe și capitalul propriu) folosindu -se
rată de schimb istorică a fiecărei poziții. Cea de a doua metodă de translatare a bilanțului
companiilor multinaționale presupune ca pozițiile monetare – numerar, creanțe de încasat,
sume de plătit, datorii pe termen lung – să fie convertite folosindu -se rata de schimb curent ă în
timp ce pozițiile nemonetare – stocuri, active fixe, investiții pe termen lung – să fie convertite
utilizându -se ratele de schimb istorice. Metoda temporală de translatare apare ca o versiune
modificată a metodei monetară / nemonetară, singura diferen ță este că, în cazul metodei
monetară / nemonetară, stocurile sunt convertite utilizându -se rată de schimb istorică. Potrivit
metodei temporale, pentru translatarea stocurilor, în mod normal, se utilizează rată de schimb
istorică, dar se poate utiliza și r ata de schimb curentă dacă acestea sunt reprezentate în bilanț
la valoarea de piață. Metoda ratei curente este cea mai simplă: toate pozițiile din bilanț și
declarația de venituri sunt convertite folosindu -se rata de schimb curentă; este larg utilizată de
companiile britanice. Potrivit acestei metode, dacă activele denominate în monedă străină ale
unei companii depășesc pasivele denominate în monedă străină, atunci o depreciere va avea
că rezultat o pierdere, iar o apreciere, un câștig. O variantă a aceste i metode este de a converti
toate activele și pasivele, mai puțin activele fixe utilizând rată de schimb curentă.
Oricare ar fi metoda aleasă în prealabil managerul de risc trebuie să ia în considerare o
evoluție a cursului de schimb (nu orice evoluție es te riscantă, riscul valutar fiind un risc
speculativ). Mai mult, nu doar bilanțul este translatat ci și contul de profit și pierdere și alte
documente financiare care reflectă situația financiară și patrimonială a companiei
multinaționale. Să pornim de la următorul exemplu simplificat pentru a demonstra gradul de
expunere la acest tip de risc: o companie multinațională are trei filiale în Germania, Marea

13
Britanie și Japonia, compania mamă fiind din Statele Unite. Situația bilanțieră a companiei
mamă și a fi lialelor sale se prezintă sintetic astfel:

Poziții în bilanț SUA (USD) GER (Euro) UK (Lire) Jap (Yeni)
Active 500 700 1000 1500
A. fixe 200 300 450 700
A. circulante 300 400 550 800
Pasive 500 700 1000 1500
C. propriu 150 200 350 800
Datorii pe TS 250 275 300 300
Datorii pe TL 100 225 350 400

Simplificând, să presupunem că situația financiară a acestei companii multinaționale
este analizată prin prisma următorilor indicatori:
– Rata curentă: Active curente / Pasive curente;
– Capacitatea de îndatorare totală: Datorii totale / Total pasiv;
– Capacitatea de îndatorare la termen: Datorii pe TL / Total pasiv
Calcularea acestor indicatori trebuie să fie făcută pe bilanțul consolidat. Presupunem
un curs de schimb inițial de: 1 dolar = 2 euro = 3 lire sterline = 5 yeni. Folosind metoda ratei
curente (cea mai simplă) vom translata toate elementele de activ și de pasiv la rata de schimb
curentă (cea inițială):

Poziții în bilanț Bilanț consolidat
Active 1483
A. fixe 640
A. circulante 843
Pasive 1483
C. propr iu 527
Credite pe TS 548
Credite pe TL 409

Indicatorii calculați pe acest bilanț consolidat al companiei mamă au următoarea
valoare:

Rata curentă 1,54
CIG 0,55
CIT 0,28

Pentru a determina gradul de expunere la riscul valutar de translație manageru l de risc
trebuie să estimeze evoluția cursului de schimb în perioada următoare. Să presupunem că
estimăm următorul curs de schimb: 1 dolar = 3euro = 6 lire sterline = 8 yeni . Bilanțul
consolidat se modifică (pe fiecare categorie) și, implicit, se schimbă și valoarea indicatorilor
financiari calculați:

Rata curentă 1,46
CIG 0,52
CIT 0,26

14
Cu cât variația indicatorilor financiari este mai mare în condițiile variației cursului de
schimb, cu atât expunerea la riscul valutar de translație este mai mare. În concluzie, r iscul
valutar de translație presupune o modificare radicală a situației patrimoniale ale unei
companii multinaționale atunci când avem de a face cu o variație a cursului de schimb.

5.2.3. Riscul valutar economic

Este componenta riscului valuta r care are în vedere un orizont mult mai îndelungat de
timp decât riscul de tranzacție sau cel de translație și un număr mult mai mare (nu doar un
credit sau un export) . Practic de evaluarea riscului valutar (ca risc economic) depinde
proiecția tuturor act ivităților și operațiunilor viitoare ale companiei multinaționale. Această
componentă a riscului valutar este cel mai greu de evaluat și analizat dat fiind tocmai
orizontul de timp pe care îl are în vedere. Riscul economic este inevitabil subiectiv deoarec e
depinde de estimarea modificărilor fluxurilor bănești viitoare pe o perioadă de timp arbitrară.
Astfel riscul economic nu izvorăște din procesul contabil ci mai degrabă din analiza
economică. Planificarea sa este o responsabilitate a managementului, impl icând interacțiunea
strategiilor financiare, de marketing, achiziții și producție.
Cel mai important aspect al managementului riscului valutar constă în încorporarea
previziunilor legate de modificările valutare în toate deciziile de bază ale corporației. Pentru a
îndeplini această sarcină firma trebuie să identifice aspectele supuse riscului. Oricum există o
discrepanță majoră între practica contabilă și realitatea economică în ceea ce privește
măsurarea riscului. Cei ce utilizează definiția contabilă a r iscului împart activele și pasivele
din bilanț în funcție de expunerea lor la risc, în timp ce teoria economică se concentrează
asupra impactului unei modificări a ratei de schimb asupra fluxurilor bănești viitoare; riscul
economic se bazează pe măsura în care valoarea firmei – exprimată prin valoarea prezentă a
fluxurilor bănești viitoare previzionate – va fi afectată de modificarea ratelor de schimb.
Astfel riscul economic este perceput ca posibilitatea ca fluctuațiile valutelor să afecteze
sumele previzi onate sau variabilitatea fluxurilor bănești viitoare.
Să pornim pentru exemplificare de la următorul exemplu: un proiect pentru
dezvoltarea unei afaceri are generează următoarele intrări și ieșiri estimate. Se poate observa
că o parte din intrări și ieșiri sunt denominate în RON și valută (proiectul va genera exporturi
și vânzări la intern, se va baza pe un import de materii prime anual, va presupune o investiție
și un credit inițial în valută).

Specificație N N+1 N+2
RON Euro TOTAL RON Euro TOTAL RON Euro TOTAL
Intrări 26000 4500 41750 28000 4000 42000 30000 4000 44000
Vânzări 20000 2500 28750 28000 4000 42000 30000 4000 44000
Investi ții 1000 1000 4500 0 0 0 0 0 0
Credite atrase 5000 1000 8500 0 0 0 0 0 0
Ieșiri 12000 2000 19000 13000 2600 22100 13000 3200 24200
Cheltuieli cu mat. prime 4500 1500 9750 5000 2000 12000 4500 2500 13250
Cheltuieli salariale 4000 0 4000 4500 0 4500 5000 0 5000
Cheltuieli financiare 2000 500 3750 2000 600 4100 2000 700 4450
Cheltuieli administrative 1500 0 1500 1500 0 1500 1500 0 1500
Amortizarea mijl. fixe 8000 0 8000 8000 0 8000 8000 0 8000
Flux de numerar brut 14750 11900 11800
Impozit (10%) 1475 1190 1180
Flux de numerar net 21275 18710 18620
CURS DE SCHIMB 3,5 3,5 3,5

Pentru a calcula modul în care fiecare t ranzacție denominată în valută (export, import,
credit extern, investiții străine) afectează compania analizată va trebui să estimăm un flux de

15
numerar net în RON transformând în prealabil fluxurile din valută în RON la un curs fix
(cursul inițial consider at de 3,5 RON / Euro) și apoi să recalculăm aceste fluxuri de numerar
nete în condițiile unui curs estimat (din nou observăm că punctul de plecare îl constituie
estimarea evoluției factorilor de risc prezentată în capitolul anterior).

Specificație 2008 2009 2010
RON Euro TOTAL RON Euro TOTAL RON Euro TOTAL
Intrări 26000 4500 40850 28000 4000 40800 30000 4000 41600
Vânzări 20000 2500 28250 28000 4000 40800 30000 4000 41600
Investi ții 1000 1000 4300 0 0 0 0 0 0
Credite atrase 5000 1000 8300 0 0 0 0 0 0
Ieșiri 12000 2000 18600 13000 2600 21320 13000 3200 22280
Cheltuieli cu mat. prime 4500 1500 9450 5000 2000 11400 4500 2500 11750
Cheltuieli salariale 4000 0 4000 4500 0 4500 5000 0 5000
Cheltuieli financiare 2000 500 3650 2000 600 3920 2000 700 4030
Cheltuieli administrative 1500 0 1500 1500 0 1500 1500 0 1500
Amortizarea mijl. fixe 8000 0 8000 8000 0 8000 8000 0 8000
Flux de numerar brut 14250 11480 11320
Impozit (10%) 1425 1148 1132
Flux de numerar net 20825 18332 18188
CURS DE SCHIMB 3,3 3,2 2,9

Observăm că în condițiile unei deprecieri a cursului de schimb fluxul de numerar net
comportă o scădere (intrările în valută sunt mai mari decât ieșirile în valută astfel încât putem
observa o expunere a companiei la aprecierea cursului de schimb). Gradul de expunere la
riscul valutar se calculează în acest caz după formula:

fix cursfix curs variabilcurs
economic riscnet numerar Flux net numerar Flux net numerar Flux Gr

Cu cât variația cursului de schimb produce o variație mai mare (nefavorabilă) a
fluxurilor de numerar net generate de implicarea companiei în diferite p roiecte pe piețele
internaționale (exporturi, importuri, credite externe, investiții străine) cu atât gradul de
expunere la acest tip de risc valutar este mai mare. Riscul valutar economic este mai complex
decât riscul valutar de tranzacție și sintetizează mult mai bine expunerea companiei la
variațiile nefavorabile ale cursului de schimb pentru că multe dintre tranzacțiile în valută ale
companiei se pot compensa (de exemplu, o companie care exportă dar se și împrumută în
valută este mai puțin expusă riscul ui valutar sau o companie care exportă dar și importă va fi
expusă la riscul valutar doar pe diferența între cele două tranzacții).

5.3. Măsurarea gradului de expunere la riscul de dobândă

Actele de economisire si creditare, împrumut și investire sunt s trâns interdependente
datorită manifestării lor în același sistem, respectiv cel financiar. În cadrul pieței financiare,
factorul care le determină în mod semnificativ este rata dobânzii. Ea este prețul plătit de către
cel care se împrumută celui care dă cu împrumut, ca recompensă pentru amânarea
consumului. Ca urmare, dobânda este costul (prețul) creditului de pe o anumită piață
financiară.
Riscul ratei dobânzii este acel tip de risc care decurge din schimbările ratelor dobânzii
ca urmare a acțiunii unor factori diverși: inflația, cursul de schimb (influență indirectă),
politica monetară a statului, fiscalitatea, factorul timp etc. Nivelul ridicat al resurselor
implicate de derularea afacerilor în plan internațional obligă companiile să apeleze la resurse

16
externe pentru a -și finanța activitatea. Riscul de dobândă poate fi privit în acest caz dintr -o
dublă perspectivă:
– modificarea ratelor de dobândă poate avea o influență directă asupra
costului finanțării din resurse externe (obligațiuni, credite bancare,
leasing, credit furnizor, credit cumpărător etc.) ale companiei (această
abordare are în vedere mai ales pasivele pe termen lung);
– modificarea ratelor de dobândă influențează valoarea activelor și
pasivelor financiare ale companiei care sunt evaluate în fu ncție de o
rată de actualizare (această rată de actualizare se calculează de cele mai
multe ori pornind de la rata dobânzii fără risc (risk free rate) – care este
rata dobânzii la T – bills, asimilate de specialiști cu dobânda nominală a
pieței).
Este ev ident efectul pe care îl are modificarea ratei dobânzii asupra costului finanțării.
Mult mai interesantă este cea de a doua abordare a riscului de dobândă. În mod foarte simplu
se poate constata că valoarea activului sau pasivului financiar variază in sens contrar variației
ratei dobânzii. La nivelul activelor sunt afectate de riscul de dobândă (creșterea dobânzilor)
în principal activele imobilizate și activele financiare și mai puțin activele circulante (au în
vedere în general creanțe pe termen scurt). Pasivele unei companii sunt expuse riscului de
scădere a dobânzilor căci acest lucru antrenează o depreciere a valorii actualizate a datoriilor.
Estimarea gradului de expunere la riscul valutar se face pe baza unui set specific de
indicatori:
o maturitatea
o sensibilitatea
o durata
Calculul acestor indicatori presupune, ca și în cazul riscului valutar, cunoașterea în
prealabil a tabloului de amortizare a creditului și a anuităților aferente acestuia.

Maturitatea unui activ / pasiv financiar :
Este o noțiune aprop iată de cea a duratei de viață (life to maturity) pentru că reprezintă
perioada de timp care curge până la ultimul flux de capital. Maturitatea poate fi măsurată cu
ajutorul indicatorului – durata medie de viață – care ia in considerare caracteristicile fl uxului
și totodată ține cont de diferitele modalități de amortizare ale împrumutului. Formula de
calcul al duratei medii de viață a unui activ / pasiv este:

n
1k 0k
CkAa Maturitate

Unde:
Ak – anuitatea creditului contractat;
n – perioada de analiză, C0 – creditul inițial.

Un activ financiar se consideră cu atât mai expus la riscul de dobândă, cu cât
maturitatea acestuia este mai mare.

Sensibilitatea unui activ / pasiv financiar
Are în vedere valoarea actualizată V 0 a anuităților plătite în contul cre ditului
contractat și se calculează după formula:

n
1kk
0k
0)i(1AVA

17
În acest caz, sensibilitate a unui activ / pasiv financiar la o variație de rată a dobânzii
este dată de relația:

n
1kk
1kn
1kk
0k
10
)i(1A)i(1A
VAVAatea Sensibilit

Acest indicator de sensibilitate mă soară modificarea valorii actualizate a anuităților
cauzată de modificarea ratelor dobânzii i. Pentru simplificarea calculelor este recomandabil ca
actualizarea cu i 0 să se facă cu dobânda din oferta bancară (i 0 să fie dobânda din ofertă) în
timp ce i 1 să fie mai mic sau mai mare cu un punct procentual în funcție de riscul la care ne
expunem (în cazul unui credit cu dobândă fixă debitorul se va teme de scăderea dobânzilor
fapt pentru care i 1 va fi mai redus cu un punct procentual față de dobânda din ofertă și
indicatorul va măsura în acest caz sensibilitatea creditului la scăderea cu o unitate procentuală
a dobânzilor pe piață).
Un alt indicator prin care se poate evalua sensibilitatea unui activ financiar la riscul de
dobânda este rata de elasticitate calcu lată după formula:

00 100 1
iiiVAVA VA
tea Elasticita
,

unde:
– VA0 reprezintă valoarea actualizată cu dobânda inițială i 0;
– VA1 reprezintă valoarea actualizată cu dobânda estimată i 1;
Interpretarea acestui indicator este următoarea:
– daca E=0, valoarea pasivului este independent ă de rata pieței;
– daca E>0, valoarea pasivului evoluează in același sens cu rata pieței ;
– daca E<0, (cazul nostru) valoarea pasivului variază in sens opus celui a
evoluției ratei pieței.
Gradul de sensibilitate (DS) se măsoară de asemenea sensibi litatea activelor
financiare la riscul de dobândă:

0101
s
iiVAVA
)(D ate sensibilit de Grad
.

Interpretare acestui indicator este:
– Daca D S=1, gradul de sensibilitate este nul, adică variația relativa a
valorii activului este egala cu cea a ratei;
– DS>1, variația relativa e ste superioara ratei, grad puternic de
sensibilitate;
– DS<1, (cazul nostru), grad de sensibilitate slab, adică variația relativă
este inferioară ratei.
În practică nu este obligatoriu să calculăm toți cei trei indicatori care se referă la
sensibilitate pen tru că toți indică, de regulă, același lucru.

18
Durata unui activ / pasiv financiar
Este o variantă a maturității , se măsoară în ani și se prezintă sub 3 forme:

i) Durata medie de viață ponderat ă: raportează valoarea ponderată a anuităților unui
credit la suma acestor anuități:
N
1kkN
1kk
AAk
Durata

Cu cât durata este mai mare cu atât creditul (pasivul financiar) este mai expus la
riscul de rată al dobânzii.

ii) Durata medie de viață ponderată cu fluxurile actualizate : raportează valoarea
ponderată a a nuităților actualizate cu estimarea de dobândă i 1 la valoarea actualizată a acestor
anuități:
N
1kk
1kN
1kk
1k
)i(1A)i(1Ak
Durata

Interpretarea acestui indicator este evidentă, cu cât durata unui activ financiar este mai
mare, cu atât expunerea sa la riscul de dobând ă este mai mare.

Situații posibile în bilanț Creșterea ratei Scăderea ratei
Maturitatea Activ > Maturitatea Pasiv
Sensibilitatea Activ > Sensibilitatea Pasiv
Durata Activ > Durata Pasiv
Risc puternic –
Maturitatea Activ < Maturitatea Pasiv
Sensibilitat ea Activ < Sensibilitatea Pasiv
Durata Activ < Durata Pasiv –
Risc puternic
Maturitatea Activ = Maturitatea Pasiv
Sensibilitatea Activ = Sensibilitatea Pasiv
Durata Activ = Durata Pasiv
Imunitate
Imunitate

Acest tip de analiză a expunerii la riscul d e dobândă se poate realiza atât pentru active
cât și pentru pasivele financiare din bilanțul unei companii. Dacă ar fi să sintetizăm expunerea
la riscul de dobândă a unei companii, putem spune că cu cât maturitatea, durata și
sensibilitatea activelor este mai mare decât a pasivelor financiare, cu atât compania este mai
expusă la riscul de creștere a ratei dobânzilor.
Pentru exemplificarea metodologiei să pornim de la următoarea situație: o companie
dorește să finanțeze achiziționarea unui echipament de prod ucție din import printr -un credit în
valută. Valoarea creditului este de 600.000 Euro și primește o ofertă de la două bănci:
o Banca A: valoarea creditului – 600.000 Euro, rata dobânzii –10% plătibilă
anuală, scadența 5 ani, 2 ani perioadă de grație, ramburs area creditului se
face în serii anuale egale;
o Banca B: valoarea creditului – 600.000 Euro, rata dobânzii –11% plătibilă
anuală, scadența 5 ani, fără perioadă de grație, rambursarea creditului se
face în anuități constante.

19
Pentru început avem nevoie de ta blourile de amortizare aferente celor două credite:

Tabloul de amortizare pentru creditul de la Banca A:

Anii Cap. ramb. Dobâ nda Anuitatea Cap. rămas
1 0 0 0 660000
2 0 0 0 726000
3 242000 72600 314600 484000
4 242000 48400 290400 242000
5 242000 24200 266200 0

Tabloul de amortizare pentru creditul de la Banca B:

Anii Cap. ramb. Dobâ nda Anuitatea Cap. rămas
1 96342 66000 162342 503658
2 106940 55402 162342 396718
3 118703 43639 162342 278015
4 131761 30582 162342 146254
5 146254 16088 162342 0

Fluxurile financiare necesare calculării indicatorilor prin care măsurăm gradul de
expunere la riscul de dobândă aferent celor două credite sunt:

Fluxurile pentru creditul A:

Anii An n x An An act. i0 An act. i1 An act x n
1 0 0 0 0 0
2 0 0 0 0 0
3 314600 943800 236364 242929 728787
4 290400 1161600 198347 205727 822907
5 266200 1331000 165289 173012 865059
TOTAL 871200 3436400 600000 621667 2416752
Descriere Suma n x An VA0 VA1 An act x n

Fluxurile pentru creditul B:

Anii An n x An An act. K0 An act. K1 An act x n
1 162342 162342 146254 147584 147584
2 162342 324684 131761 134167 268334
3 162342 487027 118703 121970 365910
4 162342 649369 106940 110882 443528
5 162342 811711 96342 100802 504009
TOTAL 811711 2435133 600000 615405 172936 4
Descriere Suma n x An VA0 VA1 An act x n

20
Pe baza acestor valori am calculat următorii indicatori:

Indicatorii Banca A Banca B
Maturitatea 5,73 4,06
Indice de sensib. 1,04 1,03
Elasticitate 0,36 0,28
Grad de sensib. 1,15 1,13
Durata 3,94 3,00
Durata act. 3,89 2,81

Având în vedere faptul că oferta băncii B presupune o maturitate, o sensibilitate și o
durată mai mică, acest credit este mai puțin expus la riscul de dobândă decât creditul oferit de
banca A. Aceeași metodologie se poate folosi și p entru elementele de activ (pentru
obligațiunile în care dorim să investim o sumă determinată de bani de exemplu).

5.4. Măsurarea gradului de expunere la riscul de neplată

Riscul de neplată este riscul asociat creditelor sau operațiunilor comerciale cu pl ată
diferată și constă în riscul ca la scadență debitorul principal (importatorul sau cel care s -a
împrumutat de la o bancă) să nu mai fie în măsură să plătească suma de bani datorată.
Măsurarea gradului de expunere la riscul de neplată presupune o analiză financiară atentă a
debitorului pe baza următoarelor documente financiare:
o Bilanțul companiei: sintetizează activele și pasivele unei companii;
o Contul de profit și pierdere;
o Fluxul de numerar net.
Analiza financiară a unei companii presupune trei etape d istincte:
o Analiza echilibrului financiar;
o Analiza soldurilor intermediare de gestiune;
o Analiza pe baza ratelor financiare.
Analiza pe baza ratelor financiare este considerată cea mai importantă parte are în
vedere cinci clase distincte de rate financiare:
– Rate privind lichiditatea;
– Rate de profitabilitate;
– Rate de eficiență;
– Rate de structură de capital;
– Rate de rentabilitate.

1. Ratele de lichiditate

Analizează evoluția lichidității companiei prin prisma următorilor indicatori:
– Rata curentă
– Rata rapidă
– Fond ul de rulment net / Cifra de afaceri

Rata curentă
Reflectă raportul dintre activele curente și pasivele curente ale companiei. Dinamica
acestui indicator poate fi influențat atât de dinamica stocurilor și creanțelor cât și de cea a
datoriilor pe termen sc urt. O valoare apropiată de 1 reflectă un echilibru între cele două
elemente de bilanț.

21
Rata rapidă sau imediată
Este un indicator mult mai semnificativ pentru lichiditatea unei companii, mai ales
atunci când stocurile acesteia nu e format din produse ușo r vandabile pe piață. Indicatorul
deduce din activele curente stocurile companiei. O creștere a ratei rapide arată o crește a
lichidității companiei. O creștere excesivă însă a acestui indicator poate să arate

Fondul de rulment / Cifra de afaceri
Raporte ază echilibrul dintre activele curente și pasivele curente la cifra de afaceri
pentru a putea vedea ce importanță pentru cifra de afaceri are acest echilibru. Cu cât ponderea
este mai mică cu atât putem spune că dezechilibrul reflectat de fondul de rulment net este mai
puțin semnificativ pentru companie.

2. Ratele de profitabilitate

Această grupă de indicatori conține o serie de rate cu privire la gradul de
profitabilitate al companiei:
– Marja bruta de profit pe total
– Marja bruta de profit pe produc ția vându tă
– Marja bruta de profit pe mărfurile vândute
– Marja de profit opera țional
– Marja de profit net

Marja brută de profit
Este un indicator care raportează valoarea adăugată totală la cifra de afaceri a
companiei. Cu cât indicatorul înregistrează creștere cu at ât situația companiei este mai bună.

Marja brută de profit din producția vândută și din mărfurile vândute
Compară valoarea adăugată din activitatea de producție la cifra de afaceri sau din
vânzarea mărfurilor la cifra de afaceri. O creștere a acestui indi cator indică o situație
favorabilă pentru companie. O creștere mai mare a indicatorului pentru activitatea comercială
poate inhiba producția.

Marja de profit operațional
Indicatorul compară câștigul înainte de impozitare și dobânzi (EBIT) cu cifra de
afaceri netă. O creștere a acestui indicator indică o situație favorabilă pentru companie.

Marja de profit net
Compară profitul net al companiei cu cifra de afaceri. O creștere a acestui indicator
arată o îmbunătățire a situației companiei, în sensul că dinam ica cifrei de afaceri se regăsește
în dinamica profitului net.

3. Ratele de eficiență

Reflectă eficiența în cadrul companiei prin prisma următorilor indicatori:
– Rota ția stocurilor
– Rota ția activelor totale
– Rota ția activelor fixe

Rotația stocurilor
Compară c ostul bunurilor vândute (fără cheltuielile salariale) cu valoarea stocurilor
necesare producției. O viteză de rotație mare a stocurilor este benefică pentru companie.

22
Rotația activelor totale
Compară cifra de afaceri netă cu activele totale ale companiei ș i reflectă eficiența
utilizării acestor active. Cu cât rotația activelor totale este mai mare cu atât eficiența utilizării
activelor totale în companie este mai mare.

Rotația activelor fixe
Compară cifra de afaceri netă cu activele fixe ale companiei și r eflectă eficiența
utilizării activelor fixe. O creștere a acestui indicator reflectă o situație pozitivă pentru
companie.

4. Ratele privind structura de capital a companiei

Aceste rate reflectă modul în care compania finanțează nevoile sale pe termen scurt
(activele circulante) și nevoile sale pe termen lung (activele fixe) prin prisma următorilor
indicatori:
– Îndatorare a totală
– Îndatorare a la termen
– Rata de îndatorare
– Rata de îndatorare pe termen lung
– Rata de acoperire a dobânzilor
– Rata de acoperire a cheltu ielilor financiare fixe

Îndatorarea totală a companiei
Compară datoriile totale ale companiei cu capitalurile proprii ale acesteia. Indică
efectul de levier al companiei care depinde foarte mult de voința acționarilor și mai puțin de
voința managerilor.

Îndatorarea la termen a companiei
Este un indicator similar celui anterior doar că ia în considerare datoriile la termen ale
companiei, reflectând capacitatea acesteia de a atrage resurse de finanțare pe termen lung,
benefice dezvoltării.

Rata de îndator are a companiei
Este un indicator care compară datoriile totale ale companiei cu activele totale ale
acesteia și exprimă solvabilitatea totală. Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare cu
atât solvabilitatea este mai mică și invers.

Rata de îndator are la termen a companiei
Este un indicator similar celui anterior care compară doar datoriile la termen cu
activele totale ale companiei și reflectă o solvabilitate pe termen lung a acesteia.

5. Ratele privind rentabilitatea companiei

Rentabilitatea compan iei este punctul final al analizei pe baze de rate financiare. Este
analizată prin prisma următorilor indicatori:
– Rentabilitate economică
– ROA
– ROE
– Rentabilitatea CA
– Rentabilitatea generală

23
Rentabilitatea economică
Compară câștigul înainte de impozitare și dobânzi cu activele totale ale companiei. O
valoare în creștere a acestui indicator arată o situație favorabilă în cadrul companiei.

ROA
Compară profitul net al companiei cu activele totale ale acesteia. O creștere a
indicatorului arată o situație favora bilă.

ROE
Compară profitul net al companiei cu capitalul propriu al acesteia. O creștere a ROE
indică o situație favorabilă pentru companie.

Rentabilitatea cifrei de afaceri
Compară profitul net al companiei la cifra de afaceri a acesteia. O valoare în c reștere a
acestui indicator arată o situație favorabilă pentru companie.

Rentabilitatea generală a companiei
Compară profitul net al companiei la cheltuielile totale cu producția și cu mărfurile
vândute. O creștere a acestui indicator reflectă o situație pozitivă.

De regulă, băncile folosesc în sistemul lor de rating doar o parte din acești indicatori
financiari, având valori de referință diferite în funcție de domeniul de activitate al companiei.

INDICATOR Slab Acceptabil Intermediar Bine Foarte bine
Lichiditatea
curentă Cl< 0,7 1p 0,7≤Cl<1 4p 1≤Cl<1,3 7p 1,3≤Cl<1,6 9p 1,6<Cl 10p
Rata serviciului
datoriei 0,00 –
0,49 1p 0,50 –
0,99 4p 1,00 –
1,49 7p 1,50 – 1,99 9p 2,00 –
… 10p
Solvabilitatea S<9 1p 9≤S<14 4p 14≤S<20 7p 20≤S<26 9p 26<S 10p
Profitabilitatea Valoare
negativă 0p sub 5% 5p peste 5% 10p
Viteza de rotație
a stocurilor Distribuție, comerț și servicii
Peste
181 zile 2p 151 –
180 zile 6p 121 –
150 zile 10p 91 – 120
zile 13
p Până la
90 zile 15p
Industrie și agricultură
Peste
281 zile 2p 241 –
280 zile 6p 181 –
240 zile 10p 121 – 180
zile 13
p Până la
120 zile 15p
Perioada de
colectare a
creanțelor Distribuție, comerț și servicii
Peste
181 zile 1p 151 –
180 zile 4p 121 –
150 zile 7p 91 – 120
zile 9p Până la
90 zile 10p
Industrie și agricultură
Peste
281 zile 1p 241 –
280 zile 4p 181 –
240 zile 7p 121 – 180
zile 9p Până la
120 zile 10p
Rata de
profitabilitate 1 – 4,9% 3p Între 5 – 9,9% 7p Peste sau egal cu 10% 10p
Trendul cifrei de
afaceri Negativ 0p În
scădere 3p Constant 7p În creștere 10p

În tabelul de mai sus este prezentat exemplul unui sistem de rating bancar prin care
băncile estimează riscul asociat creditelor pe care le aco rdă sectorului de afaceri. Observăm că

24
în momentul în care ne prezentăm la o bancă va trebui să prezentăm și documentele financiare
pe baza cărora să se facă acest calcul și să se obțină un rating. În funcție de acest rating banca
va ajusta costul capitalu lui și condițiile de împrumut. Numărul de puncte pe care o să le
obținem dă acest rating: pentru un punctaj mai mic de 9 puncte avem un rating inacceptabil și
vom fi respinși de către bancă pentru că ea consideră riscul de neplată mult prea mare.
Un siste m de rating similar bazat pe indicatori financiari se folosește de către
investitorii obligatari atunci când aceștia doresc să investească bani în acest tip de instrumente
financiare. Acesta este un exemplu de sistem de rating pentru obligațiuni care permi te
clasificarea obligațiunilor emise de o companie în cele 6 clase de risc (de la AAA la B) în
funcție de valoarea indicatorilor financiari extrași din bilanțul și contul de profit și pierdere al
companiei emitente:

Indicatorii AAA AA A BBB BB B
Rata de acoperire a dobânzilor din EBIT 1 2,3 3,9 6,8 10,8 17,5
Rata de acoperire a dobânzilor din EBITDA 2 3,8 6,1 9,6 14,6 21,8
Fluxul de intrări de resurse / Datoria totală 105,8 55,8 46,1 30,5 19,2 9,4
Fluxul de numerar net / Datoria totală 55,4 24,6 15,6 6,6 1,9 -4,6
ROE 28,2 22,9 19,9 14 11,7 7,2
Profit din exploatare / CA 29,2 21,3 18,3 15,3 15,4 11,2
DTL / Capital propriu 15,2 26,4 32,5 41 55,8 70,7
Datoria totală / Capital propriu 26,9 35,6 40,1 47,4 61,3 74,6

Tabelul menționează valorile pe care ar trebui să le aibă fiecare indicator pentru a fi
considerată acea obligațiune din clasa de risc AAA (sau oricare alta). De exemplu o companie
care are rata de acoperire a dobânzilor din EBIT mai mică de 1, rata de acoperire a dobânzilor
din EBITDA mai mi că de 2 ș.a.m.d. are ratingul cel mai bun (AAA), oferind siguranță
maximă pentru investitori.
În momentul de față există o serie de instituții financiare specializate care își oferă
serviciile lor în a clasifica instrumentele financiare (obligațiuni mai al e) în funcție de risc:

Moody's S&P Fitch Descrierea clasei de risc
Aaa AAA AAA Titluri financiare care oferă siguranță maximă
Aa1 AA+ AA+
Risc redus asociat acestor instrumente financiare Aa2 AA AA
Aa3 AA- AA-
A1 A+ A+
Risc mediu către scăzut A2 A A
A3 A- A-
Baa1 BBB+ BBB+
Risc mediu către ridicat Baa2 BBB BBB
Baa3 BBB – BBB –
Ba1 BB+ BB+ Grad de risc care nu recomandă investirea banilor
în aceste instrumente (non – investment grade)
Ba2 BB BB
Risc speculativ Ba3 BB- BB-
B1 B+ B+
Risc f oarte speculativ B2 B B
B3 B- B-

25
Celelalte instrumente încadrate în clasa C sau D de risc sunt considerate a fi
instrumente cu risc de neplată asociat foarte ridicat.

Moody's S&P Fitch Descriere clasei de risc
Caa1 CCC+ CCC Risc semnificativ
Caa2 CCC –
Situație financiară foarte precară a emitentului Caa3 CCC – –
Ca – – Instrumente financiare extrem de speculative
C – – Instrumente financiare cu risc de neplată foarte ridicat
– – DDD
Instrumente emise de companii cu risc de neplată
evident – – DD
– D D

Încadrarea acestor instrumente financiare în diferite clase de risc se face tot în baza
unor indicatori. Utilizarea agențiilor de rating se recomandă atunci când nu managerul de risc
nu are acces direct la sursele de informații sau nu cunoașt e îndeaproape metodologia de
analiză financiară a acestor instrumente. Aceste servicii de consultanță nu sunt gratuite, de
multe ori având un cost destul de ridicat.
Măsurarea gradului de expunere la risc diferă de la un risc la altul atât ca metodologie
cât și ca set de indicatori luat în considerare. Prin aceste modele managerul de risc poate
conștientiza nivelul de risc la care se expune și pe care îl va corela cu frecvența de apariție a
acestor riscuri luând măsurile care se impun astfel încât gradul de expunere la risc să ajungă
la o valoare acceptabilă. Cu cât gradul de expunere la risc este mai mare cu atât gravitatea
riscului este mai mare și managerii de risc vor prefera să evite aceste riscuri sau să le transfere
către instituții financiare special izate (companii de asigurări, bănci garante). Această etapă a
managementului riscului este foarte importantă pentru alegerea strategiei optime de risc
(clauze contractuale, diversificarea, asigurarea, garantarea riscurilor sau utilizarea
instrumentelor der ivate). Pe de altă parte, această etapă a managementului riscului se bazează
foarte mult pe etapele anterioare: analiza sensului evoluției și a amplitudinii de variație a
factorilor de risc (curs de schimb, dobândă etc.). Succesul managementului riscului î n
afacerile internaționale depinde foarte mult de corectitudinea abordării acestor riscuri și de
modul în care managerii de risc înțeleg să aplice diferitele metodologii de evaluare a
riscurilor.