Cluj-Napoca www.edituraaccent.ro 5Cuprins 1. Contabilitatea – form ă de cunoa ștere 1.1. Ce este contabilitatea: art ă, tehnică sau știință?… [608704]

Contabilitatea
instituțiilor bugetare
Felicia Cornelia MACARIE
520Æ1,$

2

3Contabilitatea
instituțiilor bugetare
Felicia Cornelia MACARIE

4ISBN 978-606-561-141-2
© Accent, 2015
Cluj-Napoca www.edituraaccent.ro

5Cuprins
1. Contabilitatea – form ă de cunoa ștere
1.1. Ce este contabilitatea: art ă, tehnică sau știință? ………………………………………………. 9
1.1.1. Contabilitatea ca art ă ……………………………………………………………………………………. 11
1.1.2. Contabilitatea ca tehnic ă ………………………………………………………………………………. 12
1.1.3. Contabilitatea ca știință ………………………………………………………………………………… 12
1.1.4. Alte abord ări posibile …………………………………………………………………………………… 13
1.2. Eviden ța economic ă – component ă a sistemului informa țional economic ……. 14
1.3. Sarcinile contabilit ății …………………………………………………………………………………… 16
1.4. Func țiile contabilit ății …………………………………………………………………………………… 17
1.5. Sisteme de contabilitate ………………………………………………………………………………… 18
2. Obiectul și metoda contabilit ății
2.1. Obiectul contabilit ății …………………………………………………………………………………… 20
2.1.1. Teorii cu privire la obiectul contabilit ății ………………………………………………………. 20
2.1.2. Elementele obiectului contabilit ății ………………………………………………………………. 22
2.1.2.1. Bunurile economice ……………………………………………………………………………………… .2 2
2.1.2.1.1. Active imobilizate ……………………………………………………………………………………. ….. 22
2.1.2.1.2. Activele circulante …………………………………………………………………………………… …… 24
2.1.2.2. Procesele economice …………………………………………………………………………………….. 25
2.1.2.3. Rela țiile juridice ……………………………………………………………………………………………. 25
2.2. Metoda contabilit ății …………………………………………………………………………………….. 26
2.2.1. Principiile metodei contabilit ății …………………………………………………………………… 26
2.2.2. Procedeele metodei contabilit ății ………………………………………………………………….. 28
3. Documentarea – procedeu al metodei contabilit ății
3.1. Importan ța și întocmirea documentelor ……………………………………………………….. 31
3.2. Conținutul și clasi ficarea documentelor ……………………………………………………….. 33
3.3. Tipizarea și verificarea documentelor …………………………………………………………… 33
3.4. Circula ția documentelor ………………………………………………………………………………. 35
3.5. Clasarea și păstrarea documentelor ……………………………………………………………… 36
3.6. Reconstituirea documentelor ……………………………………………………………………….. 38

64. Evaluarea patrimoniului și calculația – procedee ale metodei contabilit ății
4.1. De finirea și necesitatea evalu ării …………………………………………………………………….. 40
4.2. Sistemul de pre țuri și tarife …………………………………………………………………………….. 40
4.3. Forme de evaluare ………………………………………………………………………………………….. .4 2
4.3.1. Evaluarea curent ă ……………………………………………………………………………………………. 42
4.3.2. Evaluarea elementelor patrimoniale la inventariere ………………………………………… 444.3.3. Evaluarea elementelor patrimoniale la raportarea anual ă ……………………………….. 45
4.4. Necesitatea, de finirea și sfera de aplicare a calcula ției contabile ……………………… 45
4.5. Principiile calcula ției contabile ……………………………………………………………………….. 47
4.6. Formele calcula ției contabile …………………………………………………………………………… 48
5. Bilanțul și contul – procedee speci fice ale metodei contabilit ății
5.1. Bilan țul contabil ……………………………………………………………………………………………… 49
5.1.1. No țiunea de bilan ț contabil …………………………………………………………………………….. 49
5.1.2. In fluența operațiilor economice asupra bilan țului …………………………………………… 51
5.1.3. Studiu de caz nr. 1 privind in fluența operațiilor asupra bilan țului ……………………………………………….. 52
5.2. Contul ……………………………………………………………………………………………………. ………. 56
5.2.1. No țiunea, necesitatea și conținutul economic al contului ………………………………… 56
5.2.1.1. Leg ătura bilan ț – cont la începutul perioadei de gestiune ………………………………. 57
5.2.1.2. Leg ătura cont – bilan ț la sfârșitul perioadei de gestiune ………………………………… 58
5.2.2. Func țiile contului ……………………………………………………………………………………………. 59
5.2.2.1. Func ții pe care le îndeplinesc anumite conturi ………………………………………………… 59
5.2.2.2. Func ții pe care le îndeplinesc toate conturile …………………………………………………… 59
5.2.3. Structura și forma contului ……………………………………………………………………………… 59
5.2.3.1. Structura contului ……………………………………………………………………………………… …… 59
5.2.3.2. Studiu de caz nr. 2 privind leg ătura bilan ț-cont și cont-bilan ț și structura contului ………………………. 61
5.2.3.3. Forma contului …………………………………………………………………………………………. ……. 64
5.2.4. Regulile de func ționare a conturilor ………………………………………………………………… 65
5.2.5. Dubla înregistrare și coresponden ța conturilor ……………………………………………….. 69
5.2.5.1. Dubla înregistrare ……………………………………………………………………………………… …… 69
5.2.5.2. Coresponden ța conturilor ……………………………………………………………………………….. 70
5.2.6. Analiza contabil ă a operațiilor economice ………………………………………………………. 71
5.2.7. Formula contabil ă …………………………………………………………………………………………… 72
5.2.8. Studiu de caz nr. 3 privind efectuarea analizei contabile ………………………………………………………………. 775.2.9. Clasi ficarea conturilor …………………………………………………………………………………….. 79
5.2.10. Normalizarea contabilit ății în România ………………………………………………………….. 80

76. Balanța de veri ficare
6.1. De finirea, con ținutul și funcțiile balan ței de veri ficare ……………………………………. 84
6.2. Tipuri de balan țe de veri ficare ………………………………………………………………………… 86
6.3. Realizarea balan ței de veri ficare ……………………………………………………………………… 88
6.4. Erori de înregistrare contabil ă identi ficabile cu ajutorul balan ței de veri ficare .. 89
7. Inventarierea patrimoniului
7.1. De finirea, necesit ățile și funcțiile inventarierii ………………………………………………… 91
7.2. Tipuri de inventariere ……………………………………………………………………………………… 92
7.3. Organizarea inventarierii ………………………………………………………………………………… 93
5.3.1. Preg ătirea inventarierii ……………………………………………………………………………………. 94
7.3.2. Realizarea propriu-zis ă a inventarierii ……………………………………………………………. 95
7.3.3. Stabilirea și valori ficarea rezultatelor inventarierii ………………………………………….. 97
7.4. Studiu de caz nr. 4 privind inventarierea ………………………………………………………… 98
8. Raportarea contabil ă
8.1. Necesitatea și pregătirea raport ării contabile ………………………………………………… 100
8.1.1. Necesitatea raport ării contabile …………………………………………………………………….. 100
8.1.2. Preg ătirea raport ării contabile ………………………………………………………………………. 100
8.1.2.1. Înregistrarea corect ă în conturi a tuturor opera țiilor economice ……………………. 101
8.1.2.2. Concordan ța dintre eviden ța tehnico-operativ ă și evidența contabil ă …………… 101
8.1.2.3. Concordan ța dintre contabilitatea sintetic ă și contabilitatea analitic ă ……………. 102
8.1.2.4. Întocmirea balan ței de veri ficare contabil ă ……………………………………………………. 102
8.2. Raportarea contabil ă în cursul exerci țiului financiar ……………………………………… 103
8.3. Raportarea contabil ă la finele exerci țiului financiar ………………………………………. 104
8.3.1. Bilan țul contabil – con ținut și reglementare legal ă ………………………………………… 104
8.3.2. Întocmirea bilan țului …………………………………………………………………………………….. 104
8.3.3. Contul de rezultat patrimonial ……………………………………………………………………… 1068.3.4. Anexe la bilan ț ……………………………………………………………………………………………… 107
8.3.5. Veri ficarea și depunerea bilan țului contabil ………………………………………………….. 108
9. Aplicații
Aplicația nr. 1,
privind in fluența operațiunilor economice asupra bilan țului ……………………………………. 109
Aplicația nr. 2,
privind leg ătura bilan ț-cont și cont-bilan ț și structura contului ………………………………… 109
Aplicația nr. 3,
privind formulele contabile de stornare ……………………………………………………………………. 110

8Aplicația nr. 4,
privind analiza contabil ă ………………………………………………………………………………………….. 110
Aplicația nr. 5,
privind întocmirea balan ței de veri ficare contabil ă …………………………………………………… 111
Aplicația nr. 6,
privind întocmirea balan ței de veri ficare contabil ă …………………………………………………… 112
Aplicația nr. 7, recapitulativ ă ……………………………………………………………………………………. 112
Aplicația nr. 8, recapitulativ ă ……………………………………………………………………………………. 113
Aplicația nr. 9, recapitulativ ă ……………………………………………………………………………………. 114
Bibliogra fie ……………………………………………………………………………………………………………… . 115

91.
CONT ABILIT ATEA –
FORMĂ DE CUNOA ȘTERE
1.1. Ce este contabilitatea: art ă, tehnică sau știință?
În antichitate, primul autor de contabilitate este considerat H ammurabi (2002 – 1960
î.e.n.) regele Babilonului, care a dispus gravarea pe un bloc d e diorit a celui mai vechi cod
de legi comerciale și sociale cunoscut, prin care se impune și obligația legală a înregistră-
rii anumitor tranzacții sub formă de socoteli.
Primele centre contabile în Grecia antică au fost templele, sub ocrotirea lor desfă-
șurându-se toată viața publică și privată. Aici au loc schimbur ile, aici apar primele bănci
de depuneri care reunesc practic toate elementele tehnicii fina nciare moderne. Primii
bancheri țineau un registru – jurnal sau “efemeridele”, în care detaliau operațiunile zilni-
ce scriind veniturile și cheltuielile cronologic, unele sub alt ele, permițând operațiuni de
adunare și scădere. Registrele aveau valoare probatorie.
La romani cărțile contabile purtau numele de calendarita. Banch erii romani, preciși
și meticuloși, au perfecționat tehnica contabilă deschizând con turi pentru terți. Lor se
datorează separarea încasărilor de plăți prin folosirea în regi strul de casă a 2 (două) co-
loane numite acceptum (credit) și expensum (debit). La Roma obl igația de-a ține registre-
le revenea șefului familiei. Această obligație, în general mora lă, putea deveni în anumite
împrejurări juridică.
Cicerone (106 – 43 î.e.n.) este cel care aduce precizări în leg ătură cu registrele conta-
bile la romani. Principalul document contabil era un jurnal de venituri și cheltuieli (Codex
accepti et expensi). Registrul în care se ținea evidența tuturo r operațiunilor, fără spații
sau ștersături, un fel de Carte mare de astăzi, era Codex ratio num.
În Evul Mediu se produce o discontinuitate în evoluția civiliza ției romane astfel încât
are loc o stagnare a contabilității, generată probabil și de re strângerea ariilor de comerț și
dezvoltarea economiei feudale.
În această epocă registrele contabile se numesc “memoriale” și în ele se înregistrează
creanțele și datoriile în ordine cronologică.
În alte memoriale se înregistrau operațiuni de casă și inventar e. Aceste documente
erau ținute, mai ales, de călugării din abații.
În perioada cruciadelor are loc o dezvoltare a creditului și se formează puteri eco-
nomice și financiare internaționale sub forma ordinelor militar o-religioase (ca acela al

10Templierilor). Acestea țineau o evidență strictă a veniturilor, a cheltuielilor și a clienților,
transformând mănăstirile în fortărețe unde își țineau în sigura nță valorile. Evidența se
ținea într-un adevărat cont curent care avea în debit sumele da torate de client, în credit
plățile făcute de acesta, soldul reprezentând datoria.
Memorialul a evoluat înspre contabilitatea în partidă simplă od ată cu diversificarea
unităților de producție și de servicii precum și cu creșterea c omplexității tranzacțiilor. Se
nasc astfel conturile ca ansambluri coerente ce sunt atașate un ui tip de operație sau unei
entități de exploatare. Aceste conturi se țin la început pe o s ingură coloană apoi evoluează
în dispunere venețiană pe două coloane alăturate.
Necesitățile economice determină apariția unor conturi particul are cum ar fi contul
“Capital” (utilizat de companii pentru asociații lor) sau contu l “Profit și pierdere” care
ține evidența rezultatului afacerii.
Sfârșitul Evului Mediu caracterizat prin dezvoltarea legăturilo r comerciale, extensia
creditului, efectuarea de operațiuni în orașe îndepărtate de ce le de origine și manipularea
de capitaluri tot mai importante determină adaptarea și perfecț ionarea contabilității pen-
tru a face față noilor exigențe.
Începând cu sfârșitul sec. al XIII-lea evidența se ține într-un cont pentru client și în al-
tul pentru furnizor. Fiecare operație determină două înregistră ri: una în contul de clienți
sau furnizori și una în contul de casă. Aceasta presupune ținer ea de registre diferite.
Astfel apare contabilitatea în partidă dublă, mult înaintea pri mului tratat de conta-
bilitate care a prezentat-o. Acesta îl datorăm unui călugăr fra nciscan Luca Paciolo, care
a publicat în 1494 la Veneția o enciclopedie numită “Summa di a rithmetica, geometrica,
proportioni et proportionnalitá” care cuprinde 36 (treizeci și șase) de capitole referitoare
la ținerea conturilor. Paciolo face referire la trei registre: memorialul, jurnalul și registrul
mare. El demonstrează tehnica partidei duble și constanța egali tății dintre sumele debi-
toare și creditoare. Lui Luca Paciolo îi datorăm promovarea și popularizarea contabilității
în partidă dublă, care n-a suferit modificări profunde până în zilele noastre.
Generalizarea contabilității în partidă dublă în țările europen e se accelerează odată
cu descoperirea tiparului (sec. al XV-lea). Înfățișarea actuală a contabilității o datorăm
Franței unde în 1673, printr-o ordonanță a lui Colbert, comerci anții sunt obligați să țină
registre contabile și cartea-jurnal primește calitatea probator ie în justiție. Astfel, conta-
bilitatea devine un instrument de control al statului așa cum e ste și în prezent prin rolul
fiscal pe care îl joacă.
Dezvoltarea funcției contabilității de furnizare a datelor (det erminarea rezultatelor și
a situației patrimoniale), este legată de apariția societăților anonime și a legislației privi-
toare la acestea (mijlocul sec. al XIX-lea în Germania și 1867 în Franța).
Calea contabilității analitice care se va numi contabilitate de gestiune este deschisă de
dezvoltarea marii industrii începând cu a doua jumătate a sec. al XIX-lea, odată cu necesi-
tatea cunoașterii costului produselor.
În secolul al XX-lea se elaborează norme și reglementări contab ile pe care statul le
impune tuturor organizațiilor. Germania este prima care, în 193 7, adoptă un plan contabil
numit “planul Göring”. În fosta URSS primul plan contabil este elaborat în 1925 și cu aju-
torul lui sunt urmărite planurile economice cincinale.

11În SUA criza din 1929 determină, din rațiuni de informare finan ciară, editarea prime-
lor reguli contabile esențiale chiar dacă problema definirii me todelor și principiilor con-
tabile generale a fost pusă mult mai devreme.
În Franța, prima reglementare contabilă datează din 1942 (sub r egimul de la Vichy),
apoi în 1947 este elaborat un plan contabil inspirat din cel el aborat în 1942. Se revizuieș-
te în 1957, iar versiunea actuală a fost promulgată sub formă d e Lege în 1982.
Actualele progrese tehnice concretizate în atotputernicia și om niprezența calculato-
rului au schimbat munca contabilului și determină noi discuții teoretice în legătură cu
definiția, metodologia și principiile contabilității.
În D.E.X. (1998, p. 217) contabilitatea este definită astfel: “ansamblul operațiilor de
înregistrare, pe baza unor norme și reguli speciale, a mișcării fondurilor și materialelor
într-o instituție; evidența contabilă; sau știința care se ocup ă cu teoria acestor operații”.
De-a lungul timpului definirea contabilității s-a făcut în strâ nsă concordanță cu nivelul
de dezvoltare al cunoștințelor din acest domeniu dar și cu medi ul social, economic sau
cultural în care s-au manifestat aceste cunoștințe. De fiecare dată, însă, cercetătorii au
întâmpinat dificultatea de-a o defini doar printr-o singură acc epțiune.
1.1.1. Contabilitatea ca art ă
În D.E.X. (idem, p. 61) arta este definită astfel: “activitate a omului care are drept scop
producerea unor valori estetice și care folosește mijloace de e xprimare cu caracter speci-
fic; totalitatea operelor (dintr-o epocă, dintr-o țară etc.) ca re aparțin acestei activități” sau
“îndemânare deosebită într-o activitate; pricepere, măiestrie” sau “îndeletnicire care cere
multă îndemânare și anumite cunoștințe”.
Definirea contabilității ca artă își are originea în contextul socio-istoric al apariției
contabilității în partidă dublă, deci la începuturile acesteia. În acea perioadă contabilii
se bucurau de un real prestigiu făcând parte dintr-o categorie profesională respectată.
Contabilii erau organizați în asociații profesionale cu acces c ondiționat ceea ce făcea ca
profesia de contabil să fie considerată superioară celorlalte.
Definirea contabilității ca artă a început cu Luca Paciolo, car e în 1514 scrie o lucra-
re despre arta partidei duble venețiene Dell’arte della scrittura venezziana (Demetrescu,
1972, p. 73)
Cunoștințele necesare ținerii contabilității devin tot mai soli citate de un mediu eco-
nomic în formare, bazat pe germenii capitalismului, ceea ce le transformă într-o “artă a
contabilității” ca un domeniu specific alături de alte arte ale epocii. Îndemânarea și price-
perea necesare ținerii contabilității au permis calificarea con tabilității ca artă. Avem însă
convingerea că sensul corect al acestui tip de abordare ține ma i degrabă de același tip de
raționament care se aplică și în “arta gastronomiei”, “arta spo rtivă” sau “arta meșteșugă-
rească” unde singur geniul sau harul nu este suficient sau dete rminant, ci este necesar și
un bagaj de cunoștințe, îndemânare, pricepere, tehnică și utili tate socială.
Astfel privite lucrurile, nu putem vorbi despre contabilitate c a artă ci despre arta con-
tabilității, între cele două noțiuni existând deosebiri esenția le chiar dacă ambele sunt cre-
ații ale spiritului uman. Rațiunile pe care se fundamentează ex istența contabilității (Fe-

12leagă, 1996, p.17) sunt:
a. existența schimburilor comerciale între ființele umane sau agen ții economici;
b. resursele umane, financiare, naturale și tehnice există în cant ități limitate; și
c. există terțe persoane interesate de informația financiară produ să de agenții econo-
mici.
Realitatea economică în care trăiesc persoanele fizice și jurid ice este reprezentată în-
tr-un mod sintetic și abstract de contabilitate. Dar, ca orice reprezentare a unei realități,
măiestria omului, a profesionistului, pune un accent diferit as upra acestei realități. Este și
unul din argumentele care explică caracterul aparent inaccesibi l pentru neprofesioniștii
în acest domeniu, autoritatea pe care specialiștii în contabili tate și domeniile adiacente
(fiscalitate, finanțe) o au în or ganizații cât și recunoașterea socială prin veniturile pe care
le obțin din practicarea contabilității.
1.1.2. Contabilitatea ca tehnic ă
După D.E.X. (idem, p. 1079) tehnica reprezintă “totalitatea pro cedeelor întrebuințate
în practicarea unei meserii, a unei științe”.
Din această perspectivă contabilitatea este într-adevăr o tehni că, acest statut fiind și
cel mai adesea invocat în literatura de specialitate. Astfel:
“Contabilitatea este o tehnică de ordin cantitativ de colectare , prelucrare și analiză a
informațiilor privind evenimentele economice și juridice din vi ața întreprinderilor” (Es-
nault, Hoarau, 1994, p. 6)
sau:
“Contabilitatea este o tehnică ce permite înfățișarea activităț ii și a rezultatelor unei
întreprinderi și, mai general, a unei organizații” (Capron, 199 4, p.51)
Până la începutul sec. al XX-lea practicile promovate de contab ili și organizațiile pro-
fesionale ale acestora au fost motorul dezvoltării contabilităț ii. Criza economică din 1929
– 1933 a fost cea care a schimbat viziunea în legătură cu conta bilitatea atât a celor care
o practică cât și a beneficiarilor de informații contabile: inv estitori, proprietari, adminis-
tratori, instituții ale statului. S-a făcut simțită nevoia unui sistem coerent de principii și
obiective ale contabilității adică o teorie a contabilității ca re să genereze practicile și pro-
cedurile contabile. Astfel, “tehnica contabilă devine partea ap licativă a teoriei contabile”
(Ionașcu, 1997, p.18)
1.1.3. Contabilitatea ca știință
În D.E.X. (idem, p. 1061) știința este definită ca fiind “ansam blul sistematic de cunoș-
tințe despre natură, societate și gândire; ansamblul de cunoști nțe dintr-un anumit dome-
niu al cunoașterii”.
Schimbările din mediul economic și social fac dependente sistem ele contabile națio-
nale de acest mediu și de evoluția lui. Postulatele, principiil e și regulile contabilității ca-
re-i conferă acesteia caracterul de știință sunt lipsite de sta bilitate și nu se bazează pe

13relații obiective, verificabile. Aceasta face dificilă definire a contabilității ca știință dar este
cert că ea face obiectul cercetărilor științifice.
Specialiștii care studiază teoria contabilă nu au ajuns la un c onsens și nu au putut încă
defini o teorie care să fie universal acceptată. Pe de altă par te există cercetări teoretice
care nu și-au găsit încă aplicabilitatea în practică.
Există în prezent 4 (patru) mari familii de teorii contabile (F eleagă, 1996, p. 55):
–teoriile descriptive și inductive, care nu au reușit decât un i nventar al problemelor;
–teoriile descriptive și deductive, care au avut ambiția să desc rie o practică ordonată;
–teoriile normative și inductive concepute plecând de la observa rea practicilor consi-
derate a fi cele mai satisfăcătoare și prezentate ca referință (sunt incluse în această
categorie principiile contabile general admise); și
–teoriile normative și deductive concepute în funcție de obiecti vele atribuite contabi-
lității și prezentate, de asemenea, ca referințe.
Alți autori (Demetrescu, 1972, p. 120) sunt fermi în a susține că, contabilitatea este
o știință deoarece are elementele constitutive ale științei, și anume: domeniul care for-
mează obiectul de cercetare, metoda de cercetare folosită și ut ilitatea ei în viața econo-
mico-socială. Contabilitatea dispune de un limbaj, un obiect și o metodă de cercetare a
obiectului care o delimitează de celelalte științe.
Obiectul de studiu al contabilității îl reprezintă patrimoniul organizațiilor, procesele
economice (aprovizionare, producție, desfacere) care au loc în organizații, sursele de pro-
veniență ale elementelor bănești și materiale precum și rezulta tele activității.
Metoda de cercetare a contabilității se bazează pe procedee pro prii: bilanț, cont, ba-
lanță de verificare.
Utilitatea contabilității în viața economico-socială este deter minată de nevoia organi-
zațiilor de a cunoaște cu precizie și în timp util mărimea și s tructura patrimoniului, ac-
tivitățile desfășurate, rezultatele obținute cât și de interesu l terților (asociați, acționari,
parteneri) de a avea informații corecte despre situația organiz ațiilor și a organelor fiscale
în vederea stabilirii obligațiilor datorate.
Ca știință contabilitatea face parte din sistemul științelor ec onomice.
1.1.4. Alte abord ări posibile
În ultima perioadă unii teoreticieni (Esnault, Hoarau) au adus în dezbatere alte două
posibile abordări ale contabilității.
Prima abordare definește contabilitatea ca fiind un limbaj form alizat acceptat în viața
organizațiilor sau afacerilor. Ea dispune, ca limbaj, de sintax ă, semantică și o practică a
utilizării sistemului său de semne.
Sintaxa contabilă grupează reguli, metode și proceduri utilizat e pentru înregistrarea
operațiilor, colectarea și prelucrarea informațiilor, elaborare a, prezentarea și publicarea
documentelor de sinteză pe baza unor simboluri care formează vo cabularul contabil.
Simbolurile limbajului contabil sunt: debitul, creditul, activu l, pasivul, rulajul, soldul, pos-
tul, situația netă, veniturile, cheltuielile, debitori, credito ri, terți etc.

14Sintaxa contabilă are rolul de a organiza structura contabilită ții la fel cum gramatica
organizează limbajul natural.
Semantica contabilă dă semnificație semnelor transmise de conta bilitate, asigurând
corespondența dintre lumea reală (mediul economic, social etc.) și reflectarea sa (conta-
bilitatea).
Practica limbajului contabil este în legătură directă cu comuni carea informațiilor con-
tabile și modul lor de utilizare de către beneficiari (manageri , proprietari, terți, fisc).
Limbajul contabil este precis, concis și complet dar are și lim ite. Cei care operează pe
piața informației contabile pot comunica fără probleme deoarece informațiile sunt trans-
parente.
Statutul de limbaj al contabilității se generalizează odată cu ieșirea informației conta-
bile dintre granițele organizațiilor, odată cu adresarea ei căt re terți.
După Claude Pérochon (1983) limbajul comun al contabilității se bazează pe:
–definiție și terminologie precise;
–metode de evaluare comune;
–reguli uniforme de funcționare a conturilor; și
–documente de sinteză prezentate de o manieră identică.
A doua abordare privește contabilitatea ca o tehnoștiință conta bilă, adică o tehnică
alimentată nu numai de cunoștințele trecute, generate de practi că, ci și de rezultatele ge-
nerate de cercetare.
După opinia noastră contabilitatea este un domeniu al cunoașter ii care nu este inacce-
sibil individului, deci nu este de inspirație divină, și care p oate fi utilizată ca atare folosind
anumite tehnici și procedee specifice dar care prin procesul de globalizare primește va-
lențe științifice devenind o teorie universală.
1.2. Eviden ța economic ă – component ă a sistemului informa țional economic
Sistemul informațional economic este structurat în trei subsist eme: planificarea eco-
nomico-financiară, evidența economică și dreptul financiar. Înt re cele 3 (trei) subsisteme,
există relații de interdependență așa cum reiese din fig. 1.
PLANIFICAREA
E ECONOMICO-FINANCIAR Ă

EVIDEN ğA ECONOMIC Ă

DREPTUL FINANCIAR S
I
S
T E
M
U
L I
N
F
R
M
A
ğ
I
O
N
A
LE
C
O N O
M
I
C
Fig. 1. Sistemul informa țional economic
Evidența economică este influențată și influențează celelalte d ouă subsisteme, ea re-
prezentând principala sursă de informații unde se înregistrează , prelucrează și circulă
informațiile economice.

15Evidența economic ă constituie un sistem unitar de înregistrare, urmărire și contro l,
pe baza unor principii bine stabilite, a bunurilor economice, a surselor de proveniență
ale acestora, proceselor economice și a rezultatelor acestor pr ocese, în scopul cunoașterii
activității economice și financiare a unității patrimoniale.
Evidența economică are următoarele sarcini:
–reflectarea proceselor economice și a rezultatelor acestor proc ese;
–controlul realizării bugetului de venituri și cheltuieli și com pararea lui cu rezultatele
efectiv obținute;
–înregistrarea patrimoniului unităților;
–determinarea costului producției, a veniturilor și a rezultatel or financiare;
–furnizarea informațiilor necesare elaborării programelor și bug etelor;
–urmărirea respectării și aplicării legislației; și
–sursă de informații pentru fundamentarea deciziilor.
Pentru a răspunde acestor sarcini, ea trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
–să dispună de o metodologie proprie;
–să fie organizată pe baza unor principii și norme fundamentate științific;
–să asigure corect, operativ și eficient totalitatea informațiil or necesare caracterizării
fenomenelor urmărite, în vederea luării deciziilor;
–să fie simplă, clară, precisă, documentată, neîntreruptă și să reflecte la timp fenome-
nele și procesele economice; și
–să poată fi adaptată progresului activității economice.
Evidența economică se prezintă sub trei forme: evidența operati vă, statistica și conta-
bilitatea.
Evidența operativ ă are ca obiect înregistrarea, urm ărirea și controlul operativ a ope-
rațiilor și fenomenelor economice în momentul și la locul producerii lor. Astfel, urmărește
consumul de materiale, prezența la lucru a salariaților, folosi rea timpului de lucru, execu-
tarea contractelor și comenzilor privind aprovizionarea cu mate riale și desfacerea produ-
selor, utilizarea utilajelor.
Este utilizată pentru necesitățile curente ale conducerii opera tive a unităților economi-
ce, în ateliere, secții, servicii funcționale. Ea constituie, l a locurile respective, un mijloc de
semnalizare, identificare și prevenire operativă a disfuncționa lităților din procesele eco-
nomice. Datele acesteia pot servi și ca sursă de informații pen tru statistică și contabilitate.
Organizarea acesteia revine compartimentelor ce o folosesc, neexistând norme metodo-
logice unitare pentru toate unit ățile patrimoniale.
În literatura de specialitate este denumită și evidență tehnico -operativă, deoarece uti-
lizează și mijloace tehnice de măsurare a consumului și de înre gistrare automată a date-
lor (contoare, ceasuri de control, ampermetre, voltmetre etc.), precum și datorită faptului
că reflectă procesul tehnologic.
Statistica înregistreaz ă după criterii unitare fenomenele social-economice de mas ă,
grupează și totalizeaz ă informațiile rezultate din aceste înregistr ări în vederea ob ținerii de
indicatori generalizatori, care s ă caracterizeze fenomenele respective în ansamblul lor.

16Obiectul ei depășește cadrul unităților patrimoniale, cuprinzân d și fenomenele demo-
grafice, culturale, naturale etc. Pentru oglindirea fenomenelor , statistica folosește, separat
sau în paralel, toate etaloanele de evidență.
Statistica se deosebește de celelalte forme ale evidenței econo mice și prin mijloacele
proprii utilizate pentru culegerea, înregistrarea, prelucrarea datelor și prezentarea rezul-
tatelor acestor prelucrări (tabele, reprezentări grafice, indic i, observări selective, recen-
săminte, anchete etc.). Ea își realizează obiectul pe două căi:
a. culege și înregistrează fenomene individuale prin mijloace prop rii (anchete, recen-
săminte, monografii, bugete de familie etc.), pe care apoi le g rupează și centralizea-
ză în scopul obținerii de indicatori care să caracterizeze în a nsamblu fenomenele
respective; și
b. folosește informațiile furnizate de celelalte forme ale evidenț ei economice.
Contabilitatea ca formă de bază a evidenț ei economice, are sarcini și funcții specifice.
Ea înregistreaz ă, urmărește și controleaz ă în mod documentat, complet, neîntrerupt acele
fenomene și procese economice care se pot exprima valoric.
O particularitate în oglindirea operațiilor economice și financ iare supuse înregistrării
o constituie documentarea lor. Operațiile economice se înregist rează pe baza actelor scri-
se (documente). Totodată, operațiile economice ce nu se pot exp rima în etalon bănesc nu
se înregistrează în contabilitate.
Contabilitatea, utilizând, în principal, etalonul bănesc și uneori, ca o completare, eta-
lonul natural , pentru reflectarea operațiilor economice, este considerată o ev idență valo-
rică.
Cele trei forme ale evidenței economice, deși se deosebesc într e ele prin metodele fo-
losite pentru culegerea, prelucrarea și prezentarea datelor, se completează reciproc, ne-
putând fi separate unele de altele, constituind un sistem unita r de evidență.
1.3. Sarcinile contabilit ății
Contabilitatea are următoarele sarcini:
–Furnizarea datelor și a informa țiilor necesare elabor ării programelor de activitate .
La elaborarea bugetului activității generale, contabilitatea fu rnizează date pentru:
dimensionarea cheltuielilor și veniturilor din activitatea de e xploatare și cea financi-
ară; previzionarea costurilor activităților și excedentului bru t de exploatare; proiec-
tarea bugetelor și fluxurilor de trezorerie în monedă națională și valută; fundamen-
tarea tabloului și fluxurilor de finanțare, precum și alte info rmații necesare întocmi-
rii celorlalte programe;
–Înregistrarea cronologic ă a operațiilor economice și financiare, prelucrarea și păstra-
rea informa țiilor cu privire la situa ția patrimoniului , informații necesare atât pentru
nevoi proprii ale unității cât și în relațiile ei cu alte perso ane fizice sau juridice;
–Controlul opera țiilor patrimoniale în vederea asigur ării integrit ății patrimoniului . Din
contabilitate rezultă informații privind existența și mișcarea patrimoniului unității,
mărimea ei pe locuri de păstrare, persoanele în responsabilitat ea cărora se află etc.

17În realizarea acestor sarcini, contabilitatea folosește inventa rierea pentru controlul
faptic al patrimoniului;
–Controlul exactit ății datelor contabile pentru re flectarea real ă a patrimoniului pentru
care se folose ște balanța de veri ficare;
–Furnizarea datelor și informa țiilor pentru urm ărirea folosirii judicioase a factorilor de
producție, care să asigure recuperarea cheltuielilor din venituri, obțin erea de profit
și creșterea eficienței economice; și
–Furnizarea datelor și informa țiilor necesare întocmirii regulate a documentelor de sin-
teză care dau imagine fidelă patrimoniului, situației financiare și a rezultatelor ob-
ținute, astfel încât aceste informații să poată fi utilizate în fundamentarea deciziilor.
1.4. Func țiile contabilit ății
Contabilitatea îndeplinește următoarele funcții:
Funcția de înregistrare , constă în capacitatea ei de a reflecta operativ, precis și în
complexitatea lor procesele și fenomenele economice care apar î n cadrul unității patri-
moniale și se pot exprima valoric.
Funcția de informare , constă în funizarea de informații asupra structurii și dinami cii
patrimoniului, a stadiului desfășurării proceselor și fenomenel or economice și a rezul-
tatelor obținute la sfârșitul unei perioade de gestiune. Din co ntabilitate rezultă informa-
ții exacte privind gospodărirea bunurilor materiale și bănești, volumul și dinamica pro-
ducției, cheltuielile realizate, veniturile obținute, rezultate le activității etc. O importanță
deosebită se acordă situațiilor financiare periodice de sinteză , care oferă informații utile
pentru nevoile proprii de conducere și gestiune, cât și în rela țiile cu terțe persoane fizice
și juridice, respectiv cu clienții, furnizorii, băncile, statul , precum și pentru analize econo-
mico-financiare. Această funcție reprezintă o rezultantă direct ă a funcției de înregistrare
a operațiilor economice și financiare prin folosirea unor princ ipii și reguli proprii, conta-
bilitatea având rolul de instrument de cunoaștere a realității.
Funcția de control gestionar este legată de funcția de informare. Ea constă în verifi-
carea cu ajutorul datelor contabile a modului de păstrare și ut ilizare a valorilor materiale
și bănești, de gospodărire a fondurilor, verificarea gradului d e realizare a indicatorilor
previzionați, a termenelor de achitare a datoriilor față de ter ți și de recuperare a dreptu-
rilor, controlul respectării disciplinei financiare etc.
Datele din contabilitate și documentele de evidență servesc ca mijloc de probă în jus-
tiție pentru a dovedi realitatea unei operații, răspunderea mat erială, respectiv vinovăția
sau nevinovăția persoanelor care au participat la efectuarea ei .
Funcția de control gestionar nu se întâlnește la celelalte form e ale evidenței economice.
Funcția previzional ă. Contabilitatea nu se limitează doar la oglindirea mersului ac-
tivitățiiunutăților patrimoniale, datele ei reprezentând o surs ă exactă și completă pen-
tru analiza economico-financiară a activității și a stabilirii rezultatelor, dând posibilitatea
descoperirii tendințelor viitoare a fenomenelor și proceselor e conomice, adică a prevede-
rilor și a luării deciziilor curente și de perspectivă. Datele ei servesc la elaborarea bugetu-
lui activității generale, bugetelor pe activități și a fundamen tării programelor.

18Funcția juridic ă. Contabilitatea, prin instrumentele sale, este un mijloc prin c are se
face dovada efectuării operațiilor comerciale și financiare și a existenței elementelor pa-
trimoniale. Astfel, documentele justificative, registrele conta bile și bilanțul sunt docu-
mente oficiale ale unităților patrimoniale ce servesc ca referi nțe de bază la stabilirea răs-
punderilor în urma controlului financiar și de gestiune. De ase menea, acestea constituie
probe concludente în justiție pentru soluționarea cazurilor ins trumentate de organele
judiciare.
1.5. Sisteme de contabilitate
Evoluția contabilității este caracterizată prin continua dezvol tare a bazei sale teoretice
și perfecționarea manierei de realizare. Au fost create și adop tate sisteme de reprezenta-
re a obiectului contabilității, cât și diferite concepții de or ganizare a sistemului conturilor.
După concepția de reprezentare a obiectului contabilit ății, sunt cunoscute mai multe
sisteme de contabilitate: sistemul de contabilitate în partid ă simplă și sistemul de contabi-
litate în partid ă dublă (digrafic).
Contabilitatea în partid ă simplă se numește astfel pentru că în concepția ei de re-
prezentare o operație economică se înregistrează într-o singură partidă. De pildă, intra-
rea unei sume de bani în contul bancar se înregistrează la part ida “Conturi curente la
bănci”.
Contabilitatea în partid ă dublă concepe reprezentarea operațiilor economice prin
înregistrarea în două partizi, concomitent, o partidă care arat ă originea și o alta care arată
destinația.
Astfel, în cazul în care suma de bani intrată în bancă provine de la caserie, se va înre-
gistra în două partizi: partida “Casa” pentru a înregistra orig inea banilor și partida “Con-
turi curente la bănci” pentru a evidenția destinația acestora.
Destinația
Partida “Conturi curente la b ănci”Originea
Partida “Casa”
După concepția de organizare a conturilor în circuitul economic sunt create sisteme de
contabilitate cu un singur circuit și cu două circuite.
Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizează conturile în-
tr-un singur flux în cadrul circuitului economic: – aproviziona re – exploatare – desfacere,
atât pentru operațiile ce privesc relațiile cu terții (funcțiil e externe), cât și pentru cele ale
gestiunii interne (funcțiile interne).
Sistemul de contabilitate cu dublu circuit organizează conturile astfel încât delimi-
tează în circuite distincte pe cele care au ca obiect înregistr area elementelor și operațiilor
patrimoniale legate de schimburile și relațiile cu terții, prec um și rezultatele financiare, și
într-un alt circuit conturile care înregistează operațiile gest iunii interne privind produc-
ția, costurile și rentabilitatea produselor, lucrărilor și serv iciilor executate. Se formează
astfel circuitul contabilit ății financiare sau generale și circuitul contabilit ății de gestiune.
Contabilitatea financiar ă sau general ă (“financial accounting”), are la bază norme
unitare privind organizarea și conducerea ei, prevăzute de legi slație, având caracter obli-

19gatoriu pentru toate unitățile patrimoniale. Aceasta are ca obi ective înregistrarea tuturor
operațiilor ce afectează patrimoniul unității, în vederea deter minării rezultatului financi-
ar, furnizarea informațiilor necesare atât pentru necesități pr oprii ale unităților cât și în
relațiile acestora cu terții (salariați, clienți, furnizori, bă nci, organe fiscale etc.), elabora-
rea și publicarea documentelor financiare de sinteză.
Contabilitatea de gestiune (“managerial accounting”), are ca scop principal contro-
lul factorilor de producție în vederea obținerii unor produse, lucrări, servicii de calitate
cu costuri optime. Ca urmare, acestea se organizează de fiecare unitate patrimonială în
funcție de specificul activității ei și de necesitățile proprii . Ea are ca obiective principa-
le calcularea costurilor de producție, stabilirea rezultatelor și a rentabilității produselor
obținute, a lucrărilor executate, întocmirea bugetului de venit uri și cheltuieli pe feluri de
activități, urmărirea și controlul acestuia în vederea cunoaște rii rezultatelor și furnizarea
datelor necesare fundamentării deciziilor privind gestionarea p atrimoniului.
Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) este pract icat îndeosebi în țările
Comunității Europene, în timp ce în țările anglo-saxone și Amer ica domină contabilitatea
într-un singur circuit (monistă).

202.
OBIECTUL ȘI METODA CONT ABILIT ĂȚII
2.1. Obiectul contabilit ății
2.1.1. Teorii cu privire la obiectul contabilit ății
În literatura contabilă s-au conturat patru concepții privind o biectul contabilității:
concepția administrativă, juridică, economică și financiară.
În concepția administrativ ă, care aparține școlii italiene (E. Pisani, G. Massa, V. Gitti),
obiectul contabilității constă în reflectarea și controlul valo ric al faptelor administrative
în vederea obținerii cu eforturi minime de efecte economice max ime.
Concepția juridic ă, dominată de școala germană (Fr. Hügli; R. Reisch, I. C. Kreibig ) și
preluată la noi în țară de profesorii G. Trancu, S. Iacobescu, A. Sorescu, consideră obiectul
contabilității patrimoniul unei persoane fizice sau juridice, p rivit din punct de vedere ju-
ridic, adică a drepturilor și obligațiilor pecuniare (materiale ) în corelație cu obiectele (bu-
nuri, valori) corespunzătoare. În această concepție, contabilit atea este știința înregistrării
egalităților de schimb din patrimoniul unei persoane.
Concepția economic ă, care cunoaște o largă răspândire în școlile de contabilitate di n
Europa (J.Fr. Schär, R.P . Coffy, E. Leautey, A. Guibbault, A. G ilbert, I. Evian, C. Panțu, D. Voina),
definește obiectul contabilității ca circuit al capitalului pri vit sub aspectul destinației lui
(capital fix și capital circulant) și al modului de dobândire ( capital propriu,capital străin).
Concepția financiar ă consideră obiectul contabilității ca fiind cercetarea și soluț io-
narea laturilor valorice ale existenței, mișcării și transformă rii resurselor patrimoniale ,
pe care le tratează sub aspectul provenien ței (resurse permanente și resurse temporare),
și din punct de vedere al utilizării (utilizări durabile și utilizări ciclice). În unele lucrări,
proveniența resurselor este structurată și din perspectiva obligațiilor (obligații față de
proprietari și obligații față de terți).
Concepția financiară câștigă tot mai mulți adepți și este accep tată de marile curente și
școli contemporane de contabilitate. Această concepție împreună cu cea economică stă la
baza studiilor pentru elaborarea convențiilor și standardelor i nternaționale de contabili-
tate.
Noi considerăm că obiectul contabilității îl constituie reflect area în expresie valorică a
stării patrimoniului, a mișcării și transformării lui ca urmare a proceselor și fenomenelor
economice și a rezultatelor obținut e. Orice unitate economică ș i instituție bugetară se de-
osebește de altele prin patrimoniul pe care îl posedă.

21“Patrimoniul este constituit din totalitatea drepturilor și obligațiilor de natură econo-
mică exprimate în bani, împreună cu bunurile la care se referă, ale unei persoane fizice
sau juridice indiferent de sursa de unde provin” (Epuran, Băbăi ță, 1997, p. 34). Pentru a
exista un patrimoniu sunt necesare următoarele elemente interde pendente:
–subiectul de patrimoniu, adică o persoană fizică sau juridică, care își asumă drepturi
și obligații, putând exercita acte de dispoziție și de administ rație asupra patrimoniu-
lui; și
–obiectul de patrimoniu, adică bunurile materiale și valorile bănești, care formează
obiectul relațiilor de drepturi și obligații.
Deci, între relațiile de drepturi și obligații, pe de o parte, și bunurile patrimoniale, pe
de altă parte, stau persoanele fizice sau juridice în calitatea lor de subiecte de patrimoniu.
Privite ca valori de utilitate, aceste bunuri, ca și componente ale patrimoniului, repre-
zintă averea persoanelor fizice sau juridice. În activitatea ec onomică averea unității patri-
moniale se exprimă prin noțiunea de “active patrimoniale”.
Rezultă că patrimoniul unei unități sintetizează două elemente principale: elemente
patrimoniale de tipul activelor materiale și bănești exprimate valoric și uneori cantitativ
și elemente patrimoniale de tipul relațiilor juridice de natur ă pecuniar ă pe care unitățile
le stabilesc în procese și fenomene economice, relații concreti zate în drepturi și obligații.
Deci, patrimoniul din punct de vedere structural include patrim oniul economic și patri-
moniul juridic.
Patrimoniul economic exprimă totalitatea bunurilor deținute de o persoană fizică sau
juridică, utilizate pentru desfășurarea obiectului activității sale, indiferent de apartenența
bunurilor respective.
Patrimoniul juridic exprimă relațiile juridice, drepturile și obligațiile care se c rează în
unitățile patrimoniale ca urmare a existenței și folosirii patr imoniului economic.
Relațiile juridice de natură pecuniară, ca importante componente ale patrimoniului ,
cuprind următoarele categorii de drepturi și obligații:
a. drepturile subiectului de patrimoniu:
–drepturile de proprietate asupra bunurilor și valorilor pe care le deține; și
–drepturile de crean ță asupra terțelor persoane pentru bunurile și valorile transfe-
rate, încredințate sau înstrăinate;
b. obligațiile subiectului de patrimoniu:
–obligațiile interne, față de asociați sau acționari pentru aportul la capitalul soc ie-
tății; și
–obligații externe față de terțe persoane pentru bunuri și servicii primite, cred ite,
muncă prestată, impozite, taxe.
Reflectând patrimoniul unit ăților, obiectul contabilit ății îl constituie evidența, calcula ția
și controlul st ării, mișcării și transform ării bunurilor economice ca urmare a proceselor eco-
nomice în corela ție cu rela țiile juridice corespunz ătoare .
Contabilitatea este organizată în cadrul fiecărei unități patri moniale (regii autonome,
societăți comerciale, instituții publice, organizații cooperati ste și alte unități cu personali-
tate juridică) și a persoanelor fizice care au calitatea de com ercianți.

22Instituțiile publice (bugetare) sunt organizații de stat create pentru realizarea u nor ac-
tivități social-culturale, deci ele nu îndeplinesc o activitate economică direct productivă.
Acestea se caracterizează prin faptul că veniturile și cheltuie lile lor sunt prevăzute în bu-
getul de stat sau local.
Instituțiile publice, ca unități gestionare, desfășoară în prin cipal activități administra-
tive, social-culturale, științifice (învățământ, sănătate, cult ură); activitatea lor nu generea-
ză venituri care să le asigure în întregime autofinanțarea, ele fiind finanțate de la buget.
Contabilitatea na țională sau contabilitatea general ă a statului are ca obiect prezenta-
rea printr-un sistem de conturi a ansamblului operațiunilor ce constituie activitatea eco-
nomico-socială națională sub formă de circuite și fluxuri, prec um și a unor agregate ma-
croeconomice privind evoluția economiei naționale.
Prin contabilitatea națională se asigură informații coerente ne cesare luării deciziilor
de politică economică, pentru fundamentarea previziunilor macro economice globale și
pentru informarea celor interesați (utilizatorii) asupra evoluț iei economiei naționale.
2.1.2. Elementele obiectului contabilit ății
Elementele obiectului contabilității sunt structurate în trei m ari categorii:
–bunuri economice;
–procese economice; și
–relații juridice.
2.1.2.1. Bunurile economice
Totalitatea bunurilor cu care lucrează o unitate patrimonială r eprezintă averea aceste-
ia, ale cărei componente diferă în funcție de obiectul principa l al activității ei. La unitățile
bancare care au ca obiect creditul, elementul primordial al ave rii îl constituie banii, la uni-
tățile comerciale stocurile de mărfuri, la cele industriale car e transformă materiile prime
și materialele în produse finite, elementele caracteristice ale bunurilor economice sunt
materiile prime, materialele auxiliare, mașinile și instalațiil e, produsele finite.
În afara elementelor de avere caracteristice fiecărei unități î n funcție de particularită-
țile activității ei, sunt elemente care se găsesc în patrimoniu l tuturor unităților, cum sunt:
banii, clădirile, mobilierul, mijloacele de transport, efectele comerciale etc.
În funcție de rolul pe care-l îndeplinesc în procesul de exploa tare, de circuitul și rotația
lor, bunurile ce constituie activele unităților patrimoniale se împart în: active imobilizate
și active circulante.
2.1.2.1.1. Active imobilizate
Activele imobilizate se deosebesc de alte bunuri și valori prin importanța lor și pr in
faptul că nu sunt fungibile, fiind destinate să servească o per ioadă îndelungată în activi-
tatea unităților patrimoniale. Recuperarea și transformarea în bani a valorii lor se face
într-un interval lung de timp.

23În funcție de natura lor, activele imobilizate sunt imobilizări necorporale (nemateria-
le), imobilizări corporale (materiale) și financiare.
Imobilizările necorporale nu se concretizează într-un bun material. Acestea includ
cheltuieli ocazionate de constituirea sau dezvoltarea unității patrimoniale (taxe și cheltu-
ieli de înmatriculare, emiterea și vânzarea de acțiuni și oblig ațiuni, prospectarea pieții și
publicitate etc.), cheltuieli de cercetare – dezvoltare, brevet e, licențe, mărci de fabrică și
comerț, programe informatice create sau achiziționate etc.
Imobilizările corporale sunt constituite din bunuri (terenuri, mijloace fixe) atunci câ nd
sunt terminate și din imobilizări în curs (investiții în curs d e execuție) când nu sunt ter-
minate, concretizându-se în cheltuieli efectuate pentru mărirea sau reînnoirea imobiliză-
rilor corporale.
Imobilizările financiare sunt formate din acele elemente de avere reprezentând sume
investite pe termen mai mult sau mai puțin îndelungat în titlur i de participare la capitalul
altor unități, împrumuturi acordate pe termen lung etc., în sco pul obținerii de profit sau
alte avantaje economice.
Un rol important în obținerea bunurilor materiale, executării d e lucrări și prestării de
servicii îl au imobilizările corporale de natura mijloacelor fi xe ale unităților.
Mijloacele fixe reprezintă echipamente și mașini utilizate pentru transformarea sau
prelucrarea materialelor în cadrul procesului de producție în v ederea producerii de bu-
nuri sau executării de lucrări și a celor pentru comercializare a mărfurilor, precum și cele
folosite pentru crearea condițiilor necesare desfășurării norma le a procesului de produc-
ție și comercializare (clădiri, magazine, mijloace de transport etc.).
Sunt considerate mijloace fixe acele echipamente și utilaje car e îndeplinesc cumulativ
două condiții: au o durată normală de funcționare mai mare de u n an și o valoare indi-
viduală mai mare decât limita stabilită de lege. Mijoacele fixe se caracterizează printr-o
durată lungă de funcționare, luând parte direct sau indirect la mai multe cicluri de exploa-
tare, prin transmiterea valorii lor treptat asupra produselor l a a căror fabricare și comer-
cializare participă, pe măsura pierderii valorii de utilitate, fiind înlocuite după uzura lor
completă.
Mijloacele fixe se regăsesc în unitățile patrimoniale sub forma construcțiilor (pro-
ductive și neproductive); mașini și utilaje care produc sau tra nsformă diferite feluri de
energie, generatoare electrice, cazane de aburi, motoare electr ice etc.; mașini, utilaje și
instalații de lucru ce acționează direct asupra materiilor prim e și modifică însușirile aces-
tora: strunguri, raboteze, freze etc.; aparate și instalații de măsurare, control și reglare
(ampermetre, barometre, voltmetre etc.); mijloace de transport; animale și plantații; mo-
bilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilo r umane și materiale; active
corporale mobile neregăsite în capitolele precedente.
Deși diferitele mijloace fixe se pot grupa pe categorii și felu ri, totuși evidența lor nu se
ține pe categorii sau feluri de mijloace fixe, deoarece fiecare mijloc fix se deosebește de
celelalte, chiar când acestea sunt de același fel, printr-o ser ie de particularități proprii, ca:
felul construcției, valoarea de achiziție, gradul de uzură, dat a intrării în unitate, număr de
reparații etc.

24De aceea, evidența analitică a miloacelor fixe se ține separat pe fiecare obiect în parte.
Prin mijloc fix, ca obiect de evidență, se înțelege obiectul si ngular sau complexul de
obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile lui destinat să î ndeplinească în mod indepen-
dent, în totalitatea lui, o funcție distinctă. Acesta se caract erizează prin desăvârșirea con-
strucției, individualizarea părților componente, folosirea inde pendentă, izolarea în spațiu
sau posibilitatea delimitării de alte elemente de evidență.
Operațiile economice privind mijloacele fixe oglindite de conta bilitate sunt: intrarea
mijloacelor fixe, calculul amortizării și al provizioanelor con stituite pentru deprecierea
acestora, reparațiile și ieșirea lor din unitățile gestionare.
2.1.2.1.2. Activele circulante
Activele circulante sunt destinate să asigure continuitatea pro cesului de producție și
circulație, fiind într-o permanentă schimbare și transformare î n cadrul unui circuit eco-
nomic. Ele își schimbă forma succesiv în fiecare fază a circuit ului economic aprovizionare
– producție – desfacere.
Deci, pe parcursul circuitului economic, activele circulante se găsesc, concomitent, fie
în sfera producției, fie a circulației.
În funcție de forma succesivă pe care o îmbracă activele circul ante în fazele circuitului
economic, ele se grupează în active circulante materiale și act ive circulante bănești (tre-
zorerie).
Activele circulante materiale (stocuri) au un conținut material, incluzând: stocuri-
le de materii prime, materiale, semifabricate cumpărate, combus tibili, piese de schimb,
obiecte de inventar, scule, dispozitive, verificatoare, anvelop e, echipament de lucru, uni-
forme, echipamente și materiale de protecție, cazarmament, amba laje, semifabricate din
producție proprie, produse finite, utilaje și materiale pentru investiții, mărfuri și altele de
natura acestora.
Contabilitatea reflectă operațiile economice privind intrarea ș i ieșirea activelor circu-
lante materiale din depozitele unității patrimoniale.
Activele circulante b ănești (trezoreria). În ultima fază a circuitului economic, ac-
tivele circulante materiale din sfera circulație se transformă în active bănești, ca urmare
a încasării lor de la clienți. Activele bănești sunt reprezenta te prin numerarul aflat în ca-
seria unității, disponibilitățile bănești existente în conturil e de la bănci, carnete de cec,
obligațiuni, acțiuni, alte valori bănești (mărci poștale și tim bre fiscale, tichete de călătorie,
bilete de tratament și odihnă, efecte comerciale etc.). Contabi litatea oglindește operațiile
economice care generează plăți și încasări în numerar, prin ban că, din carnete de cec sau
folosind efecte comerciale.
Pe lângă existența, mișcarea și transformarea bunurilor economi ce, obiectul contabili-
tății presupune și determinarea și înregistrarea deprecierii va lorilor de utilitate ca urma-
re a exploatării sau sub acțiunea altor factori.
Bunurile economice (imobilizări, active circulante materiale) s unt afectate în timp de
acțiuni ale unor factori depreciativi (uzura fizică, uzura mora lă, dezasortare, conjuncturi
nefavorabile pe piață etc.).

25Procesele de depreciere, în cele mai multe cazuri, acționează s istematic, sunt tipice,
astfel că se poate prevedea și determina prin calcul valoarea l or în vederea recuperării
sub forma amortizării (uzura mijloacelor fixe, uzura obiectelor de inventar).
Alte deprecieri au caracter aleator, sunt atipice, ele se produ c în anumite împrejurări,
ca de pildă diminuarea valorii de utilitate a unor materii prim e ca urmare a restructurării
producției, scăderea prețurilor unor mărfuri etc. Pentru aceste deprecieri, în scopul recu-
perării și luării lor în calculul rezultatelor financiare ale g estiunii se estimează mărimea
lor și se constituie rezerve, care sunt denumite în literatura contabilă provizioane.
2.1.2.2. Procesele economice
În obiectul contabilității se înscriu și procesele economice de sfășurate de unitățile pa-
trimoniale pentru realizarea obiectului lor de activitate.
Procesele economice sunt activit ăți și operații speci fice derulate sistematic în fazele cir-
cuitului economic care produc modi ficări și transform ări cantitative în structura și valoa-
rea patrimoniului unit ății. Ele generează în gestiunea fiecărei unități patrimoniale cheltu-
ieli și venituri și prin diferența dintre acestea se determină rezultatul financiar al fiecărui
exercițiu.
Contabilitatea publică este o contabilitate de angajamente care obligă unitățile patri-
moniale să organizeze și să conducă contabilitatea potrivit bug etului de venituri și chel-
tuieli aprobat.
Punerea în aplicare a principiilor contabilității de angajament e și aplicarea Standarde-
lor Internaționale de Contabilitate pentru Sectorul Public dete rmină gruparea cheltuieli-
lor și veniturilor în contabilitate după natura activității în cheltuieli și venituri ordinare
(operaționale) și extraordinare.
Cheltuielile efectuate de instituțiile publice se mai numesc și cheltuieli bugetare de-
oarece efectuarea lor se face doar pe baza unui buget aprobat ș i sunt considerate limite
maxime care nu pot fi depășite.
Veniturile realizate de instituțiile publice sunt înregistrate în contabilitate pe baza do-
cumentelor justificative care dovedesc producerea unei tranzacț ii sau a unui eveniment
economic.
Gruparea veniturilor și a cheltuielilor după natura activității și în conformitate cu pre-
vederile Standardelor Internaționale de Contabilitate (IPSAS) s e face astfel:
–cheltuieli și venituri operaționale;
–cheltuieli și venituri extraordinare; și
–cheltuieli și venituri financiare.
Rezultatul financiar poate fi deficit sau excedent.
2.1.2.3. Rela țiile juridice
În obiectul contabilității se înscriu și relațiile juridice ca elemente ale patrimoniului,
relații generatoare de drepturi și obligații (datorii).
Drepturile sunt relații juridico-patrimoniale care consacră legitimitatea unei persoa-
ne fizice sau juridice de a poseda și folosi bunurile sau valor ile pe care le deține.

26În patrimoniul unei persoane (juridice sau fizice) pot fi delim itate două categorii de
drepturi:
–drepturi de proprietate; și
–drepturi de creanță.
Drepturile de proprietate sunt acele drepturi prin care se atestă unei persoane recu-
noașterea socială a posesiunii și folosinței unor bunuri și obi ecte. Deci aceste drepturi
definesc poziția patrimonială a persoanei față de obiecte și bu nuri concret-materiale.
În structura patrimoniului, drepturile de proprietate sunt cons tituite din totalitatea
bunurilor materiale (imobilizări și stocuri etc.) și bănești ca re nu sunt grevate de obligații
față de terți, respectiv pentru care titularul de patrimoniu ar e deplină și necondiționată
capacitate de posesiune și folosință.
Drepturile de crean ță sunt drepturile unei persoane, atestate juridic, de a pretinde și
primi de la terțe persoane bunuri sau valori. Aceste drepturi d efinesc poziția patrimoni-
ală a unei persoane fizice sau juridice față de alte persoane, poziție statuată în virtutea
unor relații și operații comerciale, financiare sau reglementat e prin lege.
Obligațiile (datoriile) ca relații juridice patrimoniale, exprimă angajamentele con-
tractuale sau legale ale unității față de diferite persoane fiz ice sau juridice cu privire la
bunurile și valorile din patrimoniul său. Din perspectivă patri monială, obligațiile pot fi
considerate ca fiind surse de proveniență a drepturilor patrimo niale, respectiv ale active-
lor economice privite ca drepturi de proprietate și ale dreptur ilor de creanță.
2.2. Metoda contabilit ății
Noțiunea de metodă este de origine greacă și provine de la meta , care înseamnă “suc-
cesiune, schimbare, după care” și hodos , care reprezintă “drum” și se poate traduce prin
“drumul pe care trebuie să se meargă pentru a se ajunge la un a numit rezultat, scop, ade-
văr”.
“Metoda indică modul sistematic de cercetare, de cunoaștere și de transformare a rea-
lității obiective” (D.E.X., p. 626).
Metoda este un sistem logic de cercetare a realității cu ajutor ul căreia se stabilesc
principiile, procedeele și instrumentele folosite pentru studiu l obiectului cercetat. Între
obiectul și metoda unei științe există o strânsă interdependenț ă și condiționare: obiectul
arată ce trebuie studiat iar metoda cum trebuie studiat.
Pentru realizarea obiectului său de studiu contabilitatea are o metodă proprie de cer-
cetare fundamentată pe anumite legi, principii și procedee spci fice.
2.2.1. Principiile metodei contabilit ății
Principiile fundamentale ale contabilității sunt:
a. principiul dublei reprezent ări a patrimoniului sau a egalit ății bilanțiere;
b. principiul dublei înregistr ări a opera țiilor patrimoniale;
c. principiul calculelor periodice de sintez ă; și
d. principiul patrimoniului închis.

27Principiul dublei reprezent ări se concretizează în reflectarea elementelor de avere
ale patrimoniului sub două aspecte:
a. sub aspectul utilității bunurilor adică al destina ției sau aloc ării în activitate a ele-
mentelor de avere patrimonială, pentru care se folosește noțiun ea de active (imobi-
lizări necorporale, corporale, financiare, active circulante bă nești și materiale etc.);
și
b. sub aspectul raporturilor de proprietate prin care se dobândesc bunurile economice
ca obiect de drepturi și obligații, adică sub aspectul modului de dobândire, proveni-
ență, pentru care se utilizează noțiunea de surse sau pasive.
În contabilitate aceleași elemente de avere patrimonială, privi te ca un tot unitar, sunt
reflectate și reprezentate sub dublul aspect.
Dubla reprezentare a patrimoniului poate fi redată sintetic sub forma unei ecuații,
prin egalitatea:
Valoarea bunurilor economice = Valoarea surselor de provenien ță, relație cunoscută sub
denumirea de ecuația dublei reprezentări. Această dublă repreze ntare a patrimoniului se
realizează în cadrul unui echilibru permanent cu ajutorul bilan țului care exprimă starea
patrimoniului la un moment dat.
Principiul dublei înregistr ări a opera țiilor economice. Elementele patrimoniale se
află într-o continuă mișcare și transformare în fazele circuitu lui economic. Astfel, pot avea
loc intrări, respectiv ieșiri de bunuri economice sau de surse, transformarea unor bunuri
în altele, a unor surse în altele etc. Principiul dublei înregi strări are în vedere că orice ope-
rație economică crează un raport valoric de echivalență între b unuri și surse, între intrare
și ieșire.
În esență, principiul dublei înregistrări constă în înregistrar ea concomitentă cu ace-
eași sumă cu ajutorul conturilor a creșterilor și micșorărilor care se produc în volumul
și structura bunurilor economice și a surselor de proveniență, cauzate de o operație eco-
nomică în condițiile menținerii egalității cerută de principiul dublei reprezentări. Dubla
înregistrare este determinată de dubla reprezentare prin faptul că și în timpul mișcării și
transformării lor elementele patrimoniale sunt privite tot sub dublul aspect al utilității,
adică al destinației economice și al surselor de dobândire. Dub la înregistrare constituie
o continuare cu alte mijloace (conturile) a tratării operațiilo r economice după cerințele
principiului dublei reprezentări a patrimoniului.
Dubla reprezentare și dubla înregistrare, ca trăsături esențial e ale metodei contabili-
tății, sunt specifice acesteia, nefiind întâlnite la alte disci pline economice.
Principiul calculelor periodice de sintez ă. Cunoașterea situației economice și fi-
nanciare, a rezultatelor obținute de unitățile patrimoniale la sfârșitul unei perioade de
gestiune impun efectuarea unor calcule periodice de sinteză rea lizate cu ajutorul balanțe-
lor de verificare, bilanțului, ane xelor la bilanț, contului de rezultat patrimonial și a contu-
lui de executie bugetara.
Principiul patrimoniului închis . Fiecare unitate patrimonială are obligația de-a or-
ganiza și conduce contabilitatea unității. În desfășurarea obie ctului său de activitate uni-

28tatea intră în relații cu alte unități patrimoniale dar operați ile economice se reflectă la
fiecare unitate numai din perspectiva acesteia.
Astfel, de exemplu, plata mijloacelor fixe cumpărate este refle ctată atât în contabilita-
tea plătitorului (cumpărător) cât și în contabilitatea benefici arului (vânzător) cu respec-
tarea principiului dublei înregistrări:
A. PLĂTITORSCADE numerarulSCAD obligațiile față de vânzător
B. BENEFICIARCREȘTE numerarulSCADE dreptul de creanță asupra cumpărătorului
Dacă nu s-ar respecta principiul patrimoniului închis operațiun ea s-ar reflecta astfel:
A. PLĂTITOR – scade numerarul
B. BENEFICIAR – crește numerarul.
Aceasta ar face imposibilă delimitarea la nivel microeconomic a patrimoniului și rezul-
tatelor fiecărei unități.
2.2.2. Procedeele metodei contabilit ății
Principiile teoretice fundamentale ale contabilității își găses c aplicare și concretizare
în practica social-economică, care face ca prin metodă să se în țeleagă atât modul de a cer-
ceta, de a studia fenomenele ce intră în obiectul ei, cât și to talitatea procedeelor și instru-
mentelor concrete utilizate pentru studierea practică a obiectului ei.
Procedeul înseamnă ”mijloc folosit pentru a ajunge la un anumit rezultat, mod de a
proceda; mijloc, modalitate, procedură”. (D.E.X., p. 853). Deci , procedeul arat ă modalita-
tea, maniera, felul de a proceda pentru atingerea unui scop, iar instrumentul constituie mij-
locul concret de efectuare a lucr ărilor necesitate de un anumit procedeu.
Procedeele utilizate de contabilitate pentru realizarea obiectu lui de cercetare sunt
procedee speci fice și procedee comune și altor discipline economice.
Procedeele specifice metodei contabilității sunt: bilanțul, contul și balanța de veri ficare.
Bilanțul este un procedeu al metodei contabilității prin care se reflec tă situația patri-
moniului în întregul său și rezultatele financiare ale activită ții unității la un moment dat.
El asigură înfăptuirea principiului dublei reprezentări a patri moniului, prezentând la un
moment dat, în expresie bănească, patrimoniul sub aspectul dest inației economice și a
surselor de finanțare a elementelor patrimoniale.
Prezentând starea patrimoniului la un moment dat, furnizând inf ormații generale, sin-
tetice, privind situația economică și financiară și relațiile u nității cu terții, informații re-
zultate din centralizarea datelor contabilității curente, bilan țul este completat cu anexele
la bilanț și cu contul de rezultate care explică și detaliază a numite date cuprinse în bilanț.
Deoarece din bilanț nu rezultă mișcările, modificările, transfo rmările ce se produc în
componența și structura bunurilor economice, a surselor lor de formare, ca urmare a ope-
rațiilor economice și financiare, a proceselor economice, conta bilitatea folosește contul.

29Pentru fiecare bun, sursă, proces economic sau fază a acestuia în contabilitatea cu-
rentă se deschide câte un cont în care se înregistrează existen tul, creșterile și micșorările
elementului respectiv. Deși conturile se deosebesc după conținu tul lor economic, ele se
condiționează reciproc, constituind în totalitatea lor sistemul de conturi prin care con-
tabilitatea își realizează obiectul de studiu. Prin intermediul conturilor se asigură dubla
înregistrare a oper ațiilor economice, în condițiile menținerii egalității bilanțiere. Dacă bi-
lanțul furnizează informații de ansamblu asupra patrimoniului l a un moment dat, contul
furnizează informații de detaliu privind existența și mișcarea unui bun, sursă sau proces
economic. Deci, spre deosebire de bilanț care îndeplinește func ția de generalizare a date-
lor din contabilitate, contul are rolul de particularizare a da telor.
Legătura dintre cont, care furnizează informații de detaliu asu pra unui bun economic,
proces sau rezultat, și bilanț, de unde rezultă informații gene ralizatoare privind întreaga
activitate a unității, se realizează cu un alt procedeu al cont abilității, și anume balanța de
veri ficare.
Balanța de verificare dă posibilitatea verificării exactității înregistrărilor efectuate în
conturi prin egalitățile pe care le conține, verificând respect area principiului dublei înre-
gistrări. De asemenea, ea permite centralizarea datelor oglindi te distinct în conturi (pe
fiecare bun, sursă sau proces economic) în vederea obținerii de informații de ansamblu
asupra întregii activități a unității. Datele ei stau la baza î ntocmirii bilanțului, asigurân-
du-se astfel și realizarea principiului dublei reprezentări a e lementelor patrimoniale.
Prin centralizarea datelor cu ajutorul balanței de verificare s e asigură informații pri-
vind volumul modificărilor în structura patrimoniului atât pent ru perioada curentă, cât și
cumulat din perioadele precedente.
Pe lângă procedeele specifice, contabilitatea utilizează și procedee comune altor disci-
pline economice , cum sunt: documentele, evaluarea, calculația și inventarierea .
În contabilitate nici o operație economică nu se poate înregist ra fără un document ,
adică un act scris care să consemneze și să justifice operația economică respectivă. Do-
cumentele au o importanță deosebită pentru verificarea realităț ii și legalității operațiilor
economice, controlul gestionar al bunurilor materiale și băneșt i, stabilirea responsabili-
tății în gestionarea patrimoniului unităților etc.
Întrucât în obiectul contabilității sunt cuprinse totalitatea e lementelor care se pot ex-
prima valoric, este necesară exprimarea bănească a bunurilor, s urselor, proceselor eco-
nomice și a rezultatelor acestor procese, ceea ce impune folosi rea unui alt procedeu al
contabilității, evaluarea.
Evaluarea constă în transformarea unităților naturale, cu ajutorul prețu rilor și a tari-
felor, în unități valorice, în vederea aducerii la un numitor c omun a elementelor patrimo-
niale. Ca procedeu al metodei contabilității se întrepătrunde c u celelalte procedee, consti-
tuind un factor de care depinde aplicarea lor.
Evaluarea este strâns legată de calculație, întrucât pentru înregistrarea în conturi a
existenței și mișcării elementelor patrimoniale este necesară d eterminarea cu exactitate
a valorii acestora.

30Între datele înregistrate în contabilitate și realitatea de pe teren pot să apară nepotri-
viri ca urmare a scăzămintelor naturale în timpul păstrării bun urilor economice, a ero-
rii sau omiterii înregistrării unor bunuri, a stării defectuoas e a aparatelor de măsurat,
a neregulilor săvârșite în timpul gestionării bunurilor etc. Ac easta impune utilizarea in-
ventarierii pentru constatarea faptică a elementelor patrimoniale și puner ea de acord a
datelor din contabilitate cu realitatea.

313.
DOCUMENT AREA –
PROCEDEU AL METODEI CONT ABILIT ĂȚII
3.1. Importan ța și întocmirea documentelor
Contabilitatea se caracterizează prin fundamentarea și justific area tuturor datelor ei
pe bază de acte scrise în care se consemnează operațiile econom ice în momentul efectu-
ării lor. După consemnarea în acte, operațiile economice sunt î nregistrate în conturi pe
baza actelor scrise. Nici o operație economică nu se poate înre gistra în contabilitate fără
un act scris în care să fie consemnată operația economică respe ctivă.
Actele (documentele) se întocmesc atât pentru operațiile econom ice care produc mo-
dificări ale mijloacelor economice dintr-o unitate, cât și pent ru a dovedi la o anumită dată
existența mijloacelor, surselor și a proceselor economice, anga jarea și prezența la lucru a
personalului, volumul de muncă depus și lucrările efectuate în vederea salarizării lui.
Documentele sunt acte scrise întocmite în momentul efectu ării operațiilor economice cu
scopul de a dovedi înf ăptuirea acestor opera ții, precum și actele ocazionate de constatarea
existențelor patrimoniale și pentru exercitarea func țiilor organizatorice și administrative a
unităților patrimoniale.
În funcție de conținutul și destinația lor, documentele pot ave a un rol diferit în cadrul
unităților. Astfel, documentele în care sunt consemnate operați i economice și financiare
servesc direct ca bază pentru efectuarea înregistrărilor în con tabilitate; alte documente
nu sunt legate direct, ci indirect, de înregistrările contabile , ele servesc prin datele lor la
întocmirea unor documente care se înregistrează în contabilitat e (documente cumulati-
ve), iar altele nu au nici o legătură cu înregistrările contabi le, fiind utilizate pentru necesi-
tăți organizatorice-administrative. Dintre acestea, numai docum entele care servesc direct
sau indirect pentru înregistrările contabile constituie documen te de evidență.
Documentele de evidență reprezintă stadiul primar de oglindire a operațiilor econo-
mice. De aceea, totalitatea documentelor folosite pentru consemnarea opera țiilor economi-
ce, în momentul producerii lor, sunt denumite documente primare.
Importanța documentelor ca instrumente ale procedeului document ării rezultă din
următoarele:
a. Prin intermediul documentelor contabilitatea cuprinde întreaga activitate a unit ăți-
lor, și anume: existența, mișcarea și modificarea bunurilor economi ce și a surselor
lor, întregul circuit economic, rezultatele finale ale activită ții desfășurate;

32b. Documentele leag ă organic toate formele eviden ței economice constituind una din
sursele lor de date;
c. Suport pentru veri ficarea gestiunilor , deoarece cu ajutorul lor se stabilește răspun-
derea persoanelor cărora li se încredințează spre păstrare și f olosire bunurile eco-
nomice, justificându-se existența și mișcarea acestora;
d. Servesc ca baz ă pentru efectuarea reviziilor, adică a constatării lipsurilor, a cheltuie-
lilor ilegale, a folosirii neeconomicoase a bunurilor economice , a respectării disci-
plinei financiare și de decontare;
e. Prin intermediul lor se furnizeaz ă organelor de conducere informa ții în vederea con-
ducerii operative a institutiei; și
f. Importan ță juridică deoarece, servind la stabilirea raporturilor dintre unități, c on-
tribuie la respectarea disciplinei contractuale. În cazuri de l itigii, expertize, lipsuri,
fraude etc. se folosesc ca bază în cercetarea organelor judicia re. Astfel, registrele
contabile, bilanțul și documentele justificative constituie doc umente contabile ofi-
ciale pentru executarea controlului asupra operațiilor patrimon iale efectuate, fiind
admise ca probă în justiție.
Deci, documentele fac dovada, pe de o parte, a tuturor operații lor economice ce au loc
în unitățile patrimoniale, iar pe de altă parte stabilesc răspu nderea materială a celor care
gospodăresc bunurile economice ale agenților economici.
Reflectând toate operațiile privind starea și mișcarea elemente lor patrimoniale ca ur-
mare a proceselor economice, a relațiilor de drepturi și obliga ții generate de aceste ope-
rații, a rezultatelor financiare obținute din activitatea desfă șurată, documentele primare
au o aplicabilitate generală în toate lucrările de contabilitat e. Constituind baza înregistră-
rilor în contabilitate, ele influențează nemijlocit exactitatea datelor contabile și operativi-
tatea obținerii informațiilor.
Pentru ca un document să fie valabil, el trebuie să îndeplineas că următoarele condiții:
–să fie scris clar și citeț pentru a se evita orice posibilitate de interpretare;
–să nu conțină ștersături sau corecturi;
–să fie întocmit la timp;
–să aibă anulate rândurile libere;
–să conțină date exacte și reale; și
–suma pentru valori bănești în cazul documentelor justificative, să fie scrisă de două
ori, adică în cifre și litere.
Recti ficarea gre șelilor se face în toate exemplarele documentului, prin tăierea cu o l inie
a textului sau sumei greșite în așa fel încât să se poată citi ceea ce a fost greșit, scriindu-se
deasupra textul sau suma corectată. Pe documentul corectat se m enționează rectificarea,
confirmată prin semnăturile persoanelor car e au semnat inițial documentul, menționând
și data efectuării ei, pentru a putea recunoaște ușor că modifi carea a avut loc în timpul
întocmirii documentului și nu mai târziu, și este cunoscută de persoanele care l-au întoc-
mit. La corectarea documentelor care consemnează operații de pr edare-primire a unor
valori materiale este necesară confirmarea prin semnătură a cel ui care predă și preia. În

33documentele de casă și de bancă (cecuri, chitanțe, ordin de pla tă și de încasare etc.) nu se
admit corecturi, ele se anulează rămânând în carnetul respectiv , fără să se detașeze.
Dacă la verificarea documentelor se constată erori acestea se a duc la cunoștința per-
soanelor care le-au întocmit și a celor interesați în operația consemnată în documentul
respectiv.
Exactitatea conținutului documentelor, întocmirea lor clară, la timp și cu toate datele,
prezintă o deosebită importanță, întrucât determină exactitatea și realitatea tuturor da-
telor contabile, asigură ținerea la zi a contabilității, contri buind la conducerea operativă a
unităților. De aceea, este necesar ca între producerea operații lor economice și întocmirea
documentelor să existe o deplină concordanță.
3.2. Conținutul și clasi ficarea documentelor
Pentru reflectarea clară și precisă a conținutului operațiilor economice, documentele
trebuie să cuprindă anumite date cu caracter obligatoriu. Indif erent de natura operației
pentru care se întocmesc, există o serie de elemente comune pe care trebuie să le conțină
toate felurile de documente, și anume:
–denumirea documentului (factură, chitanță, bon de consum etc.);
–antetul, adică denumirea și adresa unității sau organizației ca re a întocmit documen-
tul sau locul de muncă unde s-a întocmit;
–data întocmirii documentului și numărul de ordine al acestuia;
–indicarea părților care au contribuit la efectuarea operațiilor respective;
–conținutul operației economice sau financiare și justificarea e i;
–etaloanele în care se exprimă obiectul operației în funcție de natura lui (cantitatea,
valoarea); și
–semnăturile persoanelor care răspund de legalitatea operației c onsemnate în docu-
ment și realitatea ei.
În cazul eliberării de bunuri economice, actul trebuie semnat d e persoanele care au
primit bunurile economice, cele care le-au predat, precum și de persoana care a dispus
eliberarea lor.
În afara acestor elemente comune tuturor documentelor, ele mai cuprind, în funcție de
natura operației economice pe care o consemnează, elemente spec ifice. Astfel, factura în
operațiile de vânzări cuprinde și elemente specifice, ca: menți onarea comenzii și a con-
tractului în baza căruia s-au expediat materialele, numărul avi zului de expediere întocmit
cu ocazia expedierii, contul de la bancă al clientului din care se plătesc materialele cum-
părate, respectiv contul furnizorului în care se încasează cont ravaloarea lor, delegatul,
mijlocul de transport, modalitatea de plată.
3.3. Tipizarea și veri ficarea documentelor
Tipizarea constă în elaborarea unor f ormulare de documente unitare pentr u anumite
operații economice din cadrul unei ramuri sau din economia nați onală. De asemenea, se
stabilesc elementele pe care trebuie să le conțină documentele, mărimea, forma și desti-
nația, circuitul și păstrarea fiecărui formular.

34Tipizarea prezintă o serie de avantaje:
–asigură un sistem unitar de evidență, creându-se astfel posibil itatea prelucrării și
centralizării operative a datelor și mecanizării lor;
–permite obținerea unor documente primare unice care să poată fi utilizate în același
timp de: contabilitate, statistică și evidență operativă;
–contribuie la reducerea cheltuielilor de imprimare;
–ușurează munca de completare întrucât, fiind identice, la schim barea locului de
muncă angajatul nu trebuie să-și mai însușească tehnica de comp letare;
–reduce numărul de documente la strictul necesar, elimină docume ntele inutile, para-
lelismul în întocmirea lor; și
–simplifică conținutul și contribuie la îmbunătățirea circuitulu i acestora, ceea ce în
final asigură simplificarea și raționalizarea contabilității.
Din punct de vedere al utilizării lor, formularele tipizate se împart în formulare comu-
ne privind activitatea financiar-contabil ă, elaborate de Ministerul Finanțelor, și formulare
speci fice, elaborate de ministere, departamente, unități de grup, asociați i profesionale sau
de către unitatea patrimonială, în funcție de necesități.
Modelele registrelor de contabilitate și formularelor comune su nt prevăzute în “No-
menclatorul formularelor tipizate comune privind activitatea fi nanciar-contabilă”.
În cazul utilizării echipamentelor informatice pentru elaborare a documentelor jus-
tificative și pentru prelucrarea și înregistrarea datelor în co ntabilitate, registrele și for-
mularele tipizate comune pot fi adaptate în funcție de necesită țile proprii de utilizare,
în condițiile respectării modelelor prevăzute în “Nomenclatorul formularelor tipizate co-
mune privind activitatea financiar-contabilă”. (OMF nr. 3512/20 08 privind documentele
financiar contabile)
La raționalizarea și tipizarea documentelor trebuie să se urmărească, în principal:
–documentele să cuprindă datele strict necesare compartimentelor care le utilizează;
–să dea posibilitatea obținerii datelor cu maximum de operativit ate;
–să asigure informațiile operative necesare conducerii compartim entelor din cadrul
unităților;
–să reducă volumul de muncă pentru completarea documentelor; și
–să satisfacă cerințele prelucrării automate a informațiilor.
Înainte de a fi înregistrat, fiecare document este supus unei v erificări cu scopul de a
se descoperi erorile, acțiunile ilegale sau incorecte, asigurân d astfel exactitatea datelor
contabile.
Veri ficarea documentelor se face sub trei aspecte:
–verificarea formală;
–de fond; și
–cifrică.
Veri ficarea formal ă constă în controlul asupra întocmirii corecte a documentului. Ast-
fel, se verifică:
–folosirea modelului de document corespunzător naturii operației consemnate;
–dacă s-au completat toate datele;

35 –dacă s-au specificat toate elementele necesare pentru redarea i ntegrală a operației;
–dacă documentul corespunde actelor justificative anexate; și
–dacă conține semnăturile necesare și nu au avut loc ștersături sau corecturi fără a fi
certificate.
Veri ficarea cifric ă constă în controlul exactității calculelor aritmetice.
La veri ficarea de fond a documentelor se urmărește realitatea, necesitatea, oportunit a-
tea și legalitatea operației economice înscrisă în documentul r espectiv.
Prin realitatea opera ției se înțelege acea verificare prin care se constată că operația
economică s-a făcut la data, locul și în condițiile prevăzute d e document. De exemplu, se
confruntă suma plătită pentru cumpărarea unor materiale cu cant itatea de materiale re-
cepționată.
Necesitatea constă în aprecierea dacă operația înscrisă în document este u tilă activi-
tății unității și este justificată economic. De exemplu, se com pară cantitatea de materiale
prevăzută în bonul de consum cu cea din documentația tehnică de execuție a produsului.
Oportunitatea operației urmărește dacă în momentul respectiv era util sau nu să se
efectueze operația consemnată în document. De pildă, la achiziț ionarea unui material se
constată că acesta este necesar desfășurării activității în vii tor, însă, în momentul cumpă-
rării, întrucât se imobilizează mijloacele bănești în stocuri p este necesar, operația nu este
oportună.
La verificarea de fond se mai controlează legalitatea operațiilor economice din docu-
mente, fiind considerate legale numai acelea care nu contravin legislației în vigoare. De
asemenea, se pot confrunta documentele care conțin date referit oare la aceleași operații,
însă, întocmite în alte sectoare și de alte persoane ale unităț ii sau în același sector, dar
pentru scopuri diferite.
Controlul operațiilor înregistrate în contabilitate se efectuea ză de către persoanele
care conduc contabilitatea, de cele care execută controlul fina nciar preventiv, controlul
financiar de gestiune, de către alte persoane împuternicite de unitate, de către organele
de control financiar și fiscal ale statului etc.
În mod obligatoriu, pentru stabilirea unei răspunderi concrete în privința verificării,
trebuie să existe pe fiecare document mențiunea de verificare ș i semnătura verificatoru-
lui, care se impune să fie altul decât cel ce a întocmit docume ntul. După verificarea docu-
mentelor, acestea sunt pregătite în vederea înregistrărilor în contabilitate.
3.4. Circula ția documentelor
Documentele de evidență stau la baza înregistrărilor contabile și constituie baza siste-
mului informațional, motiv pentru care un accent deosebit trebu ie pus pe organizarea cât
mai rațională a circulației documentelor.
Circulația documentelor constă în parcursul descris de acestea din momentul întocmirii
sau intrării în unitate și până la predarea lor în arhiv ă.
Circulația documentelor trebuie astfel organizată încât toate d ocumentele intrate la
o anumită dată în unitate să fie verificate și înregistrate în timpul cel mai scurt deoarece

36funcție de un circuit bine stabilit, de respectarea normelor și termenelor de întocmire și
predare a documentelor depinde în mare măsură realitatea, exact itatea și ținerea la zi a
contabilității.
Fiecare compartiment și loc de muncă este necesar să cunoască c e fel de documente să
întocmească, cui să le înainteze și termenele de predare.
Orice document trebuie să circule într-o anumită ordine, fără r ețineri inutile la unele
servicii, în vederea asigurării unei evidențe operative, a info rmării prompte și corespun-
zătoare a organelor de conducere asupra activității economice.
Pentru o operație economică se întocmește un singur document, c u un circuit bine sta-
bilit, în numărul de exemplare strict necesar diverselor compar timente, ceea ce asigură
un consum restrâns de imprimate și ușurează munca de prelucrare .
Calea pe care o parcurg documentele în cadrul unităților diferă de la o unitate la alta
în funcție de:
–structura ei organizatorică;
–conținutul economic al operațiilor oglindite în document;
–organizarea contabilitatii; și
–mijloacele utilizate pentru executarea lucrărilor de contabilit ate.
La organizarea circulației documentelor se impune respectarea u rmătoarelor cerințe:
1. circuitul documentelor să se realizeze pe căile cele mai scurte , printr-un număr cît
mai redus de verigi, asigurând continuitate în mișcarea documen telor prin aceste
verigi. Documentele intrate în unitate trebuie înregistrate la registratura unității și
repartizate operativ pentru rezolvare; și
2. rezolvarea documentelor să se facă complet și la termenul speci ficat în graficul de
circulație a documentelor, car e prevede: denumirea documentului , compartimentul
care îl întocmește, verificar ea documentelor, verigile prin car e circulă documentele,
lucrările ce se execută în fiecare etapă a circuitului și terme nele de execuție.
Gra ficul circula ției documentelor , trebuie aprobat de conducerea instituției și prelucrat
cu toți salariații.
Din punct de vedere al conținutului și al sferei de cuprindere, graficele de circulație a
documentelor sunt:
–grafice individuale care cuprind operațiile și lucrările de con tabilitate care le execută
fiecare salariat, termenele de executare ale acestora și compar timentele sau persoa-
nele cărora li se transmit;
–grafice de structură se întocmesc la nivel de compartiment; și
–grafice sintetice cuprind toate operațiile necesare elaborării unor lucrări complexe
(bilanțul contabil).
3.5. Clasarea și păstrarea documentelor
După rezolvarea completă și definitivă a documentelor, acestea parcurg ultima fază a
circuitului lor și anume clasarea la dosar.
Prin clasare se în țelege aranjarea documentelor într-o anumit ă ordine strict determina-
tă, care să asigure o bun ă păstrare a lor și o găsire ușoară pentru ob ținerea informa țiilor

37necesare. De precizia și corectitudinea ei depinde identificarea cu ușur ință a oricărui act
existent în arhiva unității.
Clasarea (gruparea) documentelor este reglementată de instrucți uni speciale, care
prevăd criteriile pe baza cărora se clasează actele intrate sau ieșite din unitate. În vederea
găsirii cu ușurință a actelor se întocmește o listă (nomenclato r) a dosarelor, indicându-se
documentele care se clasează în fiecare dosar.
O clasare rațională și eficientă a documentelor trebuie să înde plinească următoarele
cerințe:
–să dea posibilitatea găsirii cu ușurință a oricărui document;
–să fie simplă, pentru a putea fi înțeleasă și aplicată de orici ne;
–să fie elastică, adică să se poată utiliza și la un număr mai m are de acte rezultate din
dezvoltarea activității unității; și
–să fie potrivită specificului documentelor.
În funcție de durata de timp pentru care se efectuează clasarea și după locul unde se
găsesc documentele, clasarea poate fi provizorie și de finitivă.
Clasarea provizorie cuprinde documentele rezolvate în sectoarele și serviciile fun cți-
onale ale unității și se face în dosare corespunzătoare arhivei curente. Astfel, serviciul
contabilitate face clasarea provizorie a documentelor contabile , casierul a documentelor
de casă etc.
Clasarea de finitivă se face la arhiva generală a unității, la primirea documentelo r com-
plet și definitiv rezolvate de la arhiva curentă.
Clasarea documentelor în dosare se poate face după mai multe criterii , și anume: al
obiectului, nominal, corespondenților, geografic, mixt, alfabet ic, cronologic etc.
Clasarea dup ă obiect are cea mai largă utilizare și constă în gruparea documentelor pe
categorii de probleme, asigurându-se astfel includerea în acela și dosar a documentelor
potrivit importanței și a termenelor de păstrare. De exemplu, s e clasează într-un dosar
documentele privind aprovizionarea, în altul cele referitoare l a muncă și salarii etc.
Criteriul nominal constă în gruparea într-un dosar a documentelor care au aceeaș i des-
tinație: facturi, procese-verbale etc.
Criteriul coresponden ților impune clasarea în același dosar a tuturor actelor care con-
stituie corespondență cu alte unități sau instituții. Această g rupare prezintă dezavantajul
că include în același dosar acte de o importanță inegală, cu te rmene diferite de păstrare,
de aceea folosirea lui este redusă.
Criteriul geogra fic grupează documentele pe localități și, în cadrul localităților , pe co-
respondenți.
Criteriul alfabetic presupune clasarea în același dosar a documentelor în ordinea alfa-
betică a numelor la care se referă.
Criteriul cronologic constă în gruparea documentelor în ordinea întocmirii lor.
Indiferent de clasarea folosită, în fiecare dosar documentele s e aranjează în ordine
cronologică.
Păstrarea documentelor trebuie să asigure o integritate deplină a lor, d eoarece acestea
servesc pentru controlul operațiilor economice efectuate, a exa ctității acestora și pentru
scopuri de informare asupra activității unității.

38În arhivele instituției se păstrează toate materialele document are: documente origina-
le, copii, fotocopii, filme, corespondență, planuri, schițe etc . În cursul anului aceste mate-
riale se păstrează în arhiva curent ă, organizată pe lângă principalele servicii funcționale.
Documentele de casă și unele documente contabile (bilanțul, bal anța de verificare, fișele
de conturi), se păstrează în casa de fier sau încăperi speciale pe răspunderea contabilului
șef.
Datorită dezvoltării echipamentului electronic de prelucrare a datelor contabile, în
afara clasării și arhivării documentelor de evidență și a regis trelor de contabilitate, se
organizează și clasarea și păstrarea altor purtători de informa ții, ca: CD-uri, memorii ex-
terne, stick-uri etc., asigurându-se o ușoară identificare a in formațiilor și securitatea aces-
tora împotriva înstrăinării și a furtului.
Materialele documentare, formate din lucrările încheiate ale se rviciilor și secțiilor, adi-
că cele din arhiva curentă, se predau la arhiva general ă a unității până la sfârșitul anului
în curs pentru anul expirat, la o dată stabilită de conducerea unității. Predarea arhivei cu-
rente la arhiva generală se face pe baza unei liste de predare semnată de șeful arhivei, în
care se specifică numărul fiecărui dosar predat. Un exemplar di n listă se predă serviciului
care a făcut predarea, iar altul rămâne la arhivă.
Scoaterea din dosarele arhivei generale a documentelor pentru f olosință temporară
se face cu aprobarea conducerii unității pe baza unui proces-ve rbal în care se arată cine a
cerut, cine a aprobat eliberarea documentului respectiv, scopul etc.
În locul documentului eliberat se introduce: copie certificată de pe document, proce-
sul-verbal încheiat, aprobarea de eliberare a documentului și d ovada semnată de persoa-
na care a ridicat originalul.
Termenele de păstrare a documentelor în arhiva unității sunt fi xate prin dispoziții le-
gale și diferă după natura și importanța documentului. Astfel, registrele de contabilitate
și documentele justificative ce stau la baza înregistrărilor în contabilitate se păstrează 10
ani de la data încheierii exercițiului, statele de salarii și b ilanțul contabil 50 de ani (Legea
contabilității nr. 82/1991, republicată, art. 25).
Documentele cu valoare istorică, științifică și politică, precu m și actele ce trebuie păs-
trate un timp mai îndelungat, în cazul încetării activității sa u în alte situații, se dau spre
păstrare arhivelor statului. Restul documentelor se predau din arhiva instituției pentru
topire, la expirarea termenului de păstrare.
3.6. Reconstituirea documentelor
Reconstituirea documentelor se face în cazul pierderii, distrug erii sau sustragerii, în
termen de 30 zile de la constatare, pe baza unui dosar de recon stituire, întocmit pentru
fiecare caz în parte. Acest dosar trebuie să conțină:
1. sesizarea scrisă în termen de 24 de ore de la constatare, a con ducătorului, adminis-
tratorului unității, ordonatorului de credite, sau a altei pers oane care gestionează
patrimoniul, de către orice persoană care constată pierderea, s ustragerea sau dis-
trugerea unor acte, evidențe sau lucrări privind gestiunea elem entelor patrimoni-
ale;

392. dacă pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor sau ev idențelor consti-
tuie o infracțiune se aduce la cunoștință și organelor de urmăr ire penală;
3. procesul-verbal de constatare a pierderii, distrugerii sau sust ragerii întocmit în trei
zile de la sesizare de către conducătorul unității. El conține datele de identificare a
actului dispărut; numele și prenumele salariatului responsabil cu păstrarea actului;
data și împrejurările în care s-a constatat lipsa. Procesul-ver bal este semnat de că-
tre conducătorul unității, contabilul șef, angajatul responsabi l cu păstrarea actului
și șeful ierarhic al acestuia;
4. declarația scrisă a responsabilului cu păstrarea actului, din c are să reiasă împreju-
rările în care acesta a dispărut;
5. dovada sesizării organelor de urmărire penală sau sancționării disciplinare a per-
soanei vinovate;
6. dispoziția scrisă a conducătorului unității pentru reconstituir e; și
7. actul reconstituit în copie.
Dacă documentul provine de la o altă unitate, reconstituirea se va face de către unita-
tea emitentă la cererea scrisă a conducătorului unității solici tante.
Documentele și evidențele reconstituite poartă obligatoriu și v izibil mențiunea “re-
constituit” arătându-se numărul și data dispoziției pe baza căr eia s-a făcut reconstituirea.
Nu fac obiectul reconstituirii actele de cheltuieli nenominale (bonuri, bilete de călăto-
rie etc.) pierdute sau sustrase înainte de înregistrarea în con tabilitate, vinovații supor-
tând paguba cauzată.
Găsirea ulterioară a documentului original care a fost reconsti tuit nu anulează sancți-
unile disciplinare sau penale. În acest caz actul reconstituit se anulează pe bază de pro-
ces-verbal.
Vinovații răspund material de pagubele provocate din cauza disp ariției, sustragerii
sau distrugerii temporare a documentelor și pentru cheltuielile făcute cu reconstituirea
și găsirea lor.
Conducătorii unităților răspund de evidența tuturor reconstitui rilor de documente și
de păstrarea dosarelor de reconstituire.

404.
EVALUAREA PATRIMONIULUI ȘI CALCULA ȚIA –
PROCEDEE ALE METODEI CONT ABILIT ĂȚII
4.1. De finirea și necesitatea evalu ării
Pentru efectuarea înregistrărilor curente și pentru centralizar ea și generalizarea date-
lor în contabilitate se folosește exprimarea bănească (valorică ), ceea ce impune utilizarea
evaluării ca procedeu al metodei contabilității.
Evaluarea constă în exprimarea valorică a patrimoniului economic (a bunu rilor ma-
teriale, creanțelor, obligațiilor, costurilor, veniturilor, rez ultatelor financiare și a fiecărei
operații economice), folosind prețurile și tarifele.
Ca procedeu al metodei contabilității, evaluarea este strâns le gată de celelalte proce-
dee, a căror aplicare este condiționată de exprimarea valorică a operațiilor economice.
Astfel, contul nu se poate folosi decât pentru înregistrarea op erațiilor economice expri-
mate în etalon bănesc. De aceea, în vederea înregistrării în co nturi a documentelor și a
rezultatelor inventarierii, acestea trebuie să cuprindă element ele oglindite atât în etalon
natural, cât și în etalon bănesc.
Evaluarea este strâns legată și de calculație, întrucât pentru reflectarea exactă în con-
turi a existenței și mișcării elementelor patrimoniale în fazel e circuitului economic este
necesară stabilirea precisă a valorii lor. Necesitatea evaluări i este impusă de calculul cos-
tului produselor, deoarece elementele componente ale acestuia n u se pot însuma, fiind
exprimate în mod diferit, decât prin intermediul etalonului băn esc.
De asemenea, centralizarea și generalizarea informațiilor privi nd existența, mișcarea
și transformarea elementelor patrimoniale, cu ajutorul bilanțul ui, calcularea unor indica-
tori economico-financiari sintetici este posibilă numai dacă ac estea sunt exprimate valo-
ric.
Deși contabilitatea folosește într-o mar e măsură evaluarea la b aza evidenței valorice a
bunurilor economice stă evidența lor cantitativă.
4.2. Sistemul de pre țuri și tarife
Principiul general la evaluarea curentă a elementelor patrimoni ale constă în evaluarea
la valoarea contabilă .
Baza stabilirii valorii contabile cu care elementele patrimonia le sunt evaluate și înre-
gistrate în contabilitate o constituie prețurile și tarifele.

41Prețurile reprezintă echivalentul bănesc al valorii mărfurilor (bunurilo r) ce fac obiec-
tul schimbului pe piață, negociat și acceptat de cumpărător și vânzător.
Pe traseul pe care îl parcurg bunurile de la producător la cons umatorul final se for-
mează mai multe categorii de prețuri.
Prețurile produc ătorilor se formează la punerea în circulație a bunurilor create de
unitățile patrimoniale. Acestea sunt:
Prețuri de produc ție, pentru bunurile fabricate în industrie și activități manufactu riere.
Prețuri de deviz, pentru lucrările de construcții-montaj.
Prețuri de contractare și achiziție, pentru produsele agricole.
Prețurile producătorilor au următoarea structură:
–Costul de producție, compus din costul de achiziție al materiil or prime și materiale-
lor consumate; cheltuielile de prelucrare a materiilor prime; c heltuielile indirecte de
producție și cheltuielile de administrație și conducere;
–cheltuielile de desfacere (livrare), ocazionate de punerea în c irculație pe piață a bu-
nurilor fabricate;
–profitul producătorului;
–accizele pentru unele bunuri.
Prețurile importatorilor sunt aferente bunurilor, respectiv mărfurilor obținute din
import, de către societățile comerciale importatoare și se form ează pe baza următoarelor
elemente principale:
–prețul extern de import al bunului, transformat în lei la cursu l oficial de schimb de la
data intrării în vamă;
–cheltuielile de transport și asigurare pe parcursul extern în devize, transformate în
lei;
–taxele și comisioanele vamale;
–accizele;
–marja importatorului dimensionată pentru acoperirea cheltuielilor de comercializa-
re și pentru a asigura profitul importatorului.
Prețurile comercian ților se formează în sfera circulației mărfurilor, la nivelul fiecăr ei
verigi comerciale până la consumatorul final.
Sunt practicate două mari categorii de prețuri pentru comercial izarea mărfurilor: pre-
țuri de vânzare cu ridicata și prețuri de vânzare cu amănuntul.
Prețurile de vânzare cu ridicata, numite și prețurile en-gros-iștilor, respectiv cele ale
unităților care comercializează mărfurile în loturi mari se for mează din următoarele ele-
mente componente:
–prețul de producție sau prețul importatorului la care bunul est e cumpărat;
–adaosul comercial al verigii cu ridicata.
Adaosul comercial inclus în prețul cu ridicata trebuie astfel d imensionat, în condiții
de concurență, încât să acopere cheltuielile de circulație și d e gestionare a fiecărei verigi
comerciale și să asigure o rată de profit rezonabilă.

42Prețurile de vânzare cu am ănuntul, numite și prețurile detailiștilor, sunt prețurile uni-
tăților care comercializează mărfuri “cu bucata”, către micii c onsumatori, de regulă către
populație, prin magazine de desfacere cu amănuntul.
Structura prețului cu amănuntul este:
–prețul de vânzare cu ridicata;
–adaosul comercial al unității de desfacere cu amănuntul;
–taxa pe valoarea adăugată.
Tarifele reprezintă echivalentul bănesc al valorii lucrărilor executate și serviciilor
prestate ce se tranzacționează pe piață între executanți și ben eficiari.
Mecanismul de formare a tarifelor este relativ asemănător cu ce l al formării prețurilor,
cu precizarea că baza lor de estimare o constituie costurile de execuție (de producție) și
nu costul complet deoarece lucrările și serviciile nu ocazionea ză cheltuieli de desfacere.
4.3. Forme de evaluare
În funcție de momentul efectuării evaluării și de scopul urmări t se disting următoarele
forme principale de evaluare: evaluarea curentă, evaluarea peri odică și reevaluarea.
Evaluarea curent ă este practicată la înregistrarea operațiilor economice în cont abi-
litate, pe tot parcursul desfășurării activității, fiind numită și evaluare contabil ă. Aceasta
se face la valoarea de intrare a bunurilor în patrimoniu, stabi lită în funcție de modul de
dobândire a bunului respectiv.
Evaluarea periodic ă se efectuează în două momente:
a. la inventarierea elementelor patrimoniale, denumită și evaluare de inventar;
b. cu prilejul raportării anuale, numită evaluare bilan țieră.
Reevaluarea. La anumite perioade, pe baza unor dispoziții legale, este posib ilă reeva-
luarea elementelor patrimoniale. Reevaluarea const ă într-o nou ă evaluare a elementelor
patrimoniale, opera ție în cadrul c ăreia valorile contabile sunt înlocuite cu valorile actuale
determinate în func ție de prețurile pieței sau cu noile valori de utilitate. În urma reevaluării,
bunurile economice, creanțele și obligațiile unității patrimoni ale sunt actualizate la valori
noi, care pot fi mai mari sau mai mici decât valorile contabile cu care au fost înregistrate
în conturi. Reevaluarea se efectuează de regulă pentru toate el ementele patrimoniale cu
prilejul unor modificări generale și substanțiale de prețuri.
4.3.1. Evaluarea curent ă
Evaluarea contabilă sau curentă a elementelor patrimoniale depi nde de momentul
efectuării ei.
a. La intrarea în patrimoniu, bunurile sunt evaluate și înregistrate în contabilitate în
funcție de modul de dobândire, astfel:
–bunurile dobândite cu titlu oneros (contra plată) se evaluează la costul de achizi-
ție. Acesta este format din prețul de cumpărare fără taxa pe valoarea adăugată
(T .V.A.), taxe nerecuperabile (taxe vamale), cheltuieli auxilia re privind punerea

43în stare de utilitate a bunurilor, sau pentru intrarea lui în d epozit, cheltuieli de
transport, încărcare, descărcare, instalare și montaj, comisioa ne etc.;
–bunurile rezultate din produc ția proprie se evaluează la costul de produc ție, format
din costul de achiziție al mat eriilor prime și materialelor con sumate, costurile cu
salariile și alte costuri directe privind fabricarea produsului , la care se adaugă o
cotă a costurilor indirecte (aferente activității generale a se cțiilor de producție);
–bunuri ob ținute cu titlu gratuit sau prin donație se evaluează la valoarea de utili-
tate, în funcție de prețul pieței, starea sau amplasarea acestuia. V aloarea de uti-
litate reprezintă prețul presupus că îl acceptă un client, în f uncție de utilitatea
bunului respectiv;
–bunurile primite cu titlu de aport în natur ă la constituirea sau fuziunea unor uni-
tăți patrimoniale se evaluează și contabilizează la valorile și prețurile prev ăzute în
actul de evaluare, determinate prin expertiză sau înscrise în contractul de const i-
tuire a societății;
–creanțele și datoriile sunt evaluate și înregistrate la valoarea lor nominal ă înscrisă
în documentele care atestă dreptul de creanță sau datoria.
b. La ieșirea din patrimoniu, respectiv la darea în consum a unor elemente patrimo-
niale sau alte ieșiri, acestea se înregistrează la valoarea de intrare. Întrucât diferitele
stocuri de materii prime, materiale consumabile, mărfuri pot pr oveni din surse dife-
rite de aprovizionare, având la intrare prețuri și valori difer ite, la ieșirea elemente-
lor patrimoniale de la locurile de depozitare, ele se evaluează ținând seama de sto-
cul inițial, intrările ulterioare și prețurile practicate. Se a plică mai multe metode ca:
1. Metoda costului unitar mediu ponderat calculat după formula:
Val. stoc ini țial + Valoarea intr ărilorCup = Stoc + Intr ări
Cup x Cant. ie șită = Valoarea bunurilor ie șite.
2. Metoda primei intr ări – primei ie șiri potrivit căreia bunurile ieșite din patri-
moniu se evaluează la costul de achiziție sau de producție al p rimei intrări (lot).
După epuizarea acestuia, evaluarea se face la costul de achiziț ie sau de producție
a lotului următor, în ordine cronologică.
3. Metoda ultimei intr ări – primei ie șiri potrivit căreia costul unitar al ultimei
intrări este atribuit primei ieșiri, indiferent de costurile un itare ale celorlalte in-
trări.
4. Metoda costului standard presupune stabilirea unui preț unic de înregistrare a
ieșirilor, de regulă prețul corespunzător sursei principale sau care deține ponde-
re în aprovizionare. Diferența dintre prețul real și cel standa rd se înregistrează în
contabilitate într-un cont separat de cel al bunurilor supuse e valuării.
Prețurile la care bunurilor economice și creanțele sunt înregis trate la intrare și ieșire
constituie valoarea contabil ă a acestora.
Ieșirea din patrimoniu a imobilizărilor se evaluează la valoare a contabilă, întrucât
acestea ies obiect cu obiect.

444.3.2. Evaluarea elementelor patrimoniale la inventariere
Cu ocazia inventarierii , evaluarea elementelor patrimoniale se face la valoarea actuală ,
adică la prețul zilei la data inventarierii sau la valoarea de utilitate, care reprezintă pre-
țul presupus că îl acceptă un client ținând seama de utilitatea bunului pentru el. Pentru
creanțe și datorii, valoarea de utilitate se stabilește în func ție de valoarea probabilă de
încasat, respectiv de plătit.
Inventarierea generală a elementelor patrimoniale efectuată, de regulă, la sfârșitul
exercițiului are două obiective principale:
a. Constatarea existenței și stării reale a elementelor patrimonia le și punerea de acord
a situației scriptice (contabile) cu realitatea prin înregistra rea diferențelor (plusuri,
minusuri) cantitative și valorice.
La inventarierea de constatare a existenței și stării elementel or patrimoniale, bunuri-
le, creanțele și obligațiile inventariate sunt evaluate la valoarea lor contabil ă (Vc) respec-
tiv la prețurile cu care acestea au fost înregistrate la intrar ea în patrimoniu.
Acest mod de evaluare se impune pentru a asigura comparabilitat ea informațiilor din
contabilitate cu cele obținute în urma inventarierii.
b. Estimarea potențialului elementelor patrimoniale în funcție de prețurile zilei și de
utilitatea lor la încheierea exercițiului.
În acest scop bunurile inventariate se evaluează la valoarea actual ă (prețul pieței, uti-
litatea economică), denumită și valoarea de inventar (Vi).
Valoarea de utilitate a creanțelor și datoriilor este dată de v aloarea probabilă de înca-
sat, respectiv de plată.
În urma comparării și analizei valorii de inventar (Vi) a elementelor patrimoniale in-
ventariate (bunuri, creanțe) cu valoarea contabil ă (Vc) a acestora pot să apară următoa-
rele situații:
–Valoarea de inventar este egal ă cu valoarea contabil ă (Vi =Vc). Situație mai rar întâlni-
tă, ea semnifică faptul că în intervalul de la intrarea element elor în patrimoniu până
la data inventarierii și evaluării lor nu au fost modificări de prețuri sau în aprecierea
utilității acestora;
–Valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabil ă (Vi >Vc), rezultând un
plus de valoare. Această situație arată că față de prețurile de intrare, noile prețuri
(actuale) sunt mai mari fie datorită intervenției unor factori inflaționiști, fie ca ur-
mare a creșterii utilității bunurilor printr-o cerere susținută a acestora pe piață;
–Valoarea de inventar este mai mic ă decât valoarea contabil ă (Vi <Vc), stabilindu-se un
minus de valoare. O asemenea situație poate rezulta în urma diminuării prețurilo r ca
o tendință generală sau numai la unele categorii de bunuri (măr furi), ori datorită de-
precierii fizice a bunurilor pe timpul stocării, r espectiv a sc ăderii utilității lor pentru
activitatea unității.
Rezultatele și diferențele stabilite la inventariere sunt grupa te pe categorii de elemen-
te și apoi înscrise în REGISTRUL INVENTAR, unul dintre registre le legale ale unității, și
servesc ca bază pentru înregistrările contabile și pentru evalu area bilanțieră.

454.3.3. Evaluarea elementelor patrimoniale la raportarea anual ă
La încheierea exercițiului , elementele patrimoniale se evaluează și se reflectă în bilanț
la valoarea de intrare în patrimoniu (valoarea contabilă), pusă de acord cu rezultatele
inventarierii și cu valoarea de utilitate aplicând principiul p rudenței.
Evaluarea la bilanț a elementelor patrimoniale constituie o acț iune complexă. Aceasta
se efectuează cu prilejul închiderii conturilor la finele exerc ițiului, în vederea întocmirii
bilanțului contabil.
Evaluarea la bilanț a elementelor patrimoniale se face la valoarea de intrare, respectiv
la valoarea contabil ă (cost istoric) , luând în considerare și rezultatele inventarierii.
Tratarea diferențelor (plusul de evaluare sau minusul de evalua re) se face potrivit ce-
rințelor principiului pruden ței astfel:
• Pentru bunurile economice (elemente de ACTIV)
–dacă valoarea de inventar este mai mare decât valoarea contabil ă (Vi >Vc), plusul de
valoare nu este luat în considerare, elementele fiind evaluate în bila nț la valoarea
lor contabil ă. Plusurile de valoare fiind probabile, principiul prudenței rec omandă
să nu fie luate în calculul de evaluare bilanțieră;
–dacă valoarea de inventar este mai mic ă decât valoarea contabil ă (Vi <Vc), minusul
de valoare este luat în calculul de evaluare pentru a aduce valoarea cont abilă la ni-
velul valorii de inventar. Elementele în cauză sunt evaluate la valoarea de inventar.
Procedura de determinare a valorii de inventar în contabilitate pe baza valorii conta-
bile constă în calculul și înregistrarea de amortizare suplimen tară la imobilizări și prin
constituirea de provizioane pentru stocuri și creanțe.
• Pentru sursele economice (elemente de PASIV), principiul prudenței se aplică ape-
lând la un raționament invers celui utilizat la tratarea difere nțelor de valoare stabili-
te la bunurile economice, astfel:
–dacă valoarea de inventar este mai mic ă decât valoarea contabil ă (Vi <Vc), minusul
de valoare nu se ia în considerare la evaluare, sursele respective fiind înscrise în
bilanț la valoarea lor contabilă;
–dacă valoarea de inventar este mai mare decît valoarea contabil ă (Vi >Vc), plusul
de valoare este preluat în calculul de evaluare prin constituirea unor pr ovizioane
care se adaugă la valoarea contabilă a surselor. În felul acest a sursele vor fi evalu-
ate în bilanț la valoarea de inventar.
4.4. Necesitatea, de finirea și sfera de aplicare a calcula ției contabile
Calculația este un procedeu al metodei contabilității, comun și altor discipline econo-
mice, folosit pentru exprimarea valorică a existenței, mișcării și transformării elemente-
lor patrimoniale care fac obiectul contabilității.
Calculația reprezintă un ansamblu de operații matematice efectu ate în scopul deter-
minării, pe baza unor metodologii și aplicând anumite principii bine stabilite, a indicato-
rilor economico-financiari de apreciere a activității unității patrimoniale, pentru evalua-
rea veniturilor, cheltuielilor și rezultatelor financiare ale u nității patrimoniale.

46Principalii indicatori economici și financiari calculați în sco pul aprecierii activității
unității patrimoniale, sunt:
–valoarea acțiunilor deținute la alte societăți;
–valoarea de piață a acțiunilor proprii;
–valoarea întreprinderii;
–valoarea de înregistrare în patrimoniu a imobilizărilor corpora le și necorporale, va-
loarea amortizării calculate și valoarea rămasă a imobilizărilo r;
–costul de achiziție, prețul standard, prețul prestabilit al sto curilor materiale achizi-
ționate;
–costul efectiv al stocurilor și diferențele de preț dintre cost ul efectiv și prețul stan-
dard sau prestabilit pe feluri de stocuri;
–costul manoperei;
–costul și prețul de producție al bunurilor obținute de unitatea patrimonială din pro-
ducția proprie;
–identificarea, în expresie valorică, a cheltuielilor pe feluri de cheltuieli (exploatare,
financiare, excepționale) și pe destinații, adică pe activități , faze, unități de producție
în scopul determinării cu exactitate a costului real al produse lor fabricate, lucrărilor
executate, serviciilor prestate și producției neterminate (în c urs de fabricație);
–calculul veniturilor pe surse de proveniență din exploatare, fi nanciare și excepționale;
–determinarea rezultatului financiar ca diferență între venituri și cheltuieli, după na-
tura acestora;
–durata ciclului de exploatare;
–numărul mediu de salariați;
–durata de recuperare a creanțelor;
–durata de onorare a obligațiilor;
–activul net contabil;
–alți indicatori economico-financiari;
–capitalurile proprii și permanente.
Calculația este regăsită ca procedeu al metodei contabilității în toate etapele proce-
sului de reflectare în contabilitate a elementelor patrimoniale . Cel mai frecvent utilizată
este în domeniul determinării costurilor de producție dar ea es te prezentă și în:
–culegerea datelor consemnate în documentele primare (centraliza rea intrărilor pe
bază de factură sau aviz de expediție, etc.);
–întocmirea documentelor primare (exprimarea cantitativă și valo rică prin preț etc.);
–prelucrarea datelor din documentele primare (centralizarea intr ărilor de stocuri pe
feluri de stocuri și furnizori etc.);
–evaluarea elementelor patrimoniale, a operațiilor economice con semnate în docu-
mente (valoarea producției obținute în procesul de fabricație e tc.);
–înregistrarea cronologică și sistematică în conturi a operațiil or economice;
–determinarea rezultatului financiar al exercițiului;
–întocmirea balanței de verificare și verificarea exactității și corectitudinii înregistră-
rii în conturi;
–inventarierea patrimoniului și valorificarea rezultatelor acest eia;

47 –întocmirea bilanțului contabil și a altor lucrări de sinteză și raportare contabilă;
–întocmirea rapoartelor administratorilor și ale comisiei de cen zori;
–determinarea valorii întreprinderii;
–auditarea la sfârșitul exercițiului economico-financiar.
4.5. Principiile calcula ției contabile
Calculația contabilă, în realizarea obiectului său, se bazează pe cunoașterea și respec-
tarea următoarelor principii pe care le regăsim și la alte proc edee ale metodei contabili-
tății:
1. principiul determin ării (stabilirii) obiectului calcula ției care constă în identifi-
carea în timp și în spațiu a conținutului calculației contabile în raport cu celelalte
obiecte, fenomene și procese economico-financiare ce intră în o biectul contabilității.
Calculația contabilă intervine atât în lucrările curente cât și în cele de sinteză fiind
important de știut dacă indicatorii care se calculează se refer ă la un orizont de timp
sau altul (lună, trimestru, semestru, an);
Formele calculației sunt diferite funcție de indicatorii econom ico-financiari care
fac obiectul calculației.
Pentru fiecare indicator se stabilește conținutul și forma de e xprimare, momentul
sau perioada la care se referă, locul de desfășurare și natura poceselor și fenomene-
lor economice pentru care se face calculația. Pentru acoperirea diversității este im-
portantă alegerea unei metodologii de calculație corespunzătoar e obiectului supus
calculației. Se impune continuitatea în aplicarea metodologiei alese pentru calculație
în același exercițiu pentru a se asigura comparabilitatea infor mațiilor contabile.
2. principiul document ării este determinat de caracteristica calculației de-a avea la
baza realizării doar documentele justificative. Toate faptele e conomice care determi-
nă modificări ale elementelor patrimoniale, care nasc relații e conomice și determină
procese economice trebuie să fie consemnate în documente justif icative din care să
reiasă mărimea cantitativă și valorică;
3. principiul duratei exerci țiului economico- financiar în care au loc fenomenele și
procesele economice care determină venituri și cheltuieli astfe l încât unei perioade
(lună, semestru, an) să i se atribuie doar venituri și cheltuie li care privesc perioada
respectivă, indiferent de momentul calculației lor, în scopul s tabilirii cu exactitate a
rezultatelor financiare aferente;
4. principiul stabilirii veniturilor și cheltuielilor dup ă natura lor , pe fiecare loc sau
gestiune care le-a generat, în scopul calculării corecte a cost ului producției și a stabi-
lirii, astfel, a rezultatului financiar, profit sau pierdere, p e centru de gestiune;
5. principiul corel ării calcula ției contabile cu celelalte calculații economice generat
de apartenența contabilității la sistemul informațional economi c și de integrarea or-
ganică a acesteia cu celelalte componente ale sistemului, respe ctiv planificarea și le-
gislația economico-financiară;
Aceasta presupune furnizarea reciprocă de informații economice și financiare în-
tre componentele sistemului cu determinare unitară. Această cor elare este impusă și

48de cerințele de analiză și control cât și de îndeplinire a prog ramelor economice prin
asigurarea comparabilității indicatorilor planificați cu cei ef ectiv realizați.
6. principiul organiz ării calcula ției contabile după cerințele sistematizării și gene-
ralizării contabile a informațiilor economice reflectă caracter isticile specifice ale cal-
culației contabile realizate cu ajutorul și în cadrul conturilo r, balanței de verificare și
a bilanțului contabil, pe baza principiilor contabilității: dub la reprezentare a patri-
moniului și dubla înregistrare în conturi a operațiilor economi ce;
Specificul calculației contabile se reflectă în modul concret d e calcul a rulajelor,
totalului sumelor, soldurilor conturilor, a egalității și corel ațiilor din balanța de verifi-
care precum și a egalității și corelațiilor dintre Activul și P asivul bilanțului.
7. principiul e ficienței calcula ției presupune obținerea unor efecte cantitative și cali-
tative maxime cu eforturi minime. Cheltuielile ocazionate de ef ectuarea calculațiilor
economice trebuie să fie dimensionate optim iar rezultatele, ad ică indicatorii econo-
mico-financiari obținuți să fie corect stabiliți, la timp și în tr-o formă care să permită
furnizarea de informații utile în decizia managerială.
4.6. Formele calcula ției contabile
Calculația contabilă poate îmbrăca mai multe forme:
A. după momentul la care se calculează indicatorii economico-finan ciari sunt:
a. calculații previzionale (antecalculații) care se efectuează înainte de-a avea loc
procesele, fenomenele și operațiile economico-financiare. Acest ea au drept scop
stabilirea, pe baza informațiilor din perioadele precedente a u nor indicatori eco-
nomico-financiari previzionați (prestabiliți) cum ar fi costul de achiziție presta-
bilit, profitul prognozat etc. Acest tip de calculație stă la b aza fundamentării bu-
getului de venituri și cheltuieli, a planurilor de afaceri, a s tudiilor de marketing, a
prognozelor de dezvoltare;
b. calculații efective (postcalculații) se realizează după producerea fenomenelor
și proceselor economice și au ca scop stabilirea indicatorilor realizați efectiv ca
urmare a desfășurării activității economice. Calculațiile efect ive servesc și com-
parării programelor sau indicatorilor programați (previzionați) cu cei efectiv re-
alizați în scopul diagnosticării corecte a eficienței managemen tului unității patri-
moniale.
B. după complexitatea indicatorilor calculați, sunt:
1. calculații complete (complexe) care iau în calculul unui indicator toate elemen-
tele structurale ale acestuia;
2. calculații parțiale care iau în calculul unui indicator numai unele elemente de-
terminând indicatorul doar parțial.
Fiecare dintre aceste tipuri de calculații folosește o metodolo gie proprie de calcul
adaptată procedeelor specifice metodei contabilității.

495.
BILANȚUL ȘI CONTUL –
PROCEDEE SPECIFICE ALE METODEI CONT ABILIT ĂȚII
5.1. Bilan țul contabil
5.1.1. No țiunea de bilan ț contabil
Potrivit principiului dublei reprezentări (reflectări) a patrim oniului, averea organiza-
țiilor se reflectă în contabilitate sub dublu aspect:
a. sub aspect concret, material, al destinației și utilității bunu rilor pentru care se folo-
sește noțiunea de active patrimoniale; și
b. sub aspectul modului de dobândire pentru care se utilizează noț iunea de pasive pa-
trimoniale.
Necesitatea dublei reprezentări a patrimoniului derivă din fapt ul că evidența averii or-
ganizațiilor nu se poate limita doar la forma materială sau băn ească a bunurilor acestora
ci trebuie să reflecte și relațiile de proprietate asupra acest ui patrimoniu deci să reflecte
regimul juridic al acestora.
Încă de la înființarea unei organizații resursele care reprezin tă alocarea inițială sunt
egale cu bunurile dobândite cu ajut orul acestora. Această egali tate este posibilă deoarece
atât bunurile cât și resursele privesc același patrimoniu dar a bordat din puncte de vedere
diferite: al compoziției și al modului de dobândire.
Acest principiu este materializat în contabilitate prin procede ul numit bilanț.
Bilanțul reprezintă procedeu al metodei contabilității prin car e se reflectă principiul
dublei reprezentări a averii unităților patrimoniale.
În forma sa cea mai simplă bilanțul se poate reprezenta ca o ba lanță cu două brațe în
poziție orizontală.
Cele două brațe ale bilanțului se numesc ACTIV (partea stângă) și PASIV (partea
dreaptă). În Activul bilanțului vor fi reprezentate întotdeauna utilizările respectiv bunuri-
le economice concrete și în Pasivul bilanțului vor fi reprezent ate resursele respectiv pro-
veniența acestor bunuri.
Denumirile de Activ și Pasiv au la bază caracteristicile bunuri lor și surselor lor de pro-
veniență. Activ provine de la trăsătura bunurilor economice de-a fi supuse per manent
modificărilor și transformărilor determinate de circuitul econo mic B-M-B ca urmare a
operațiilor de aprovizionare, producție și desfacere ceea ce le dă un caracter activ. Spre
deosebire de bunurile economice, sursele lor de proveniență din Pasiv nu-și schimbă vo-

50lumul și structura de sine stătător ci ca efect instantaneu al mișcărilor și transformărilor
bunurilor economice, deci ele au un caracter static, pasiv, de unde și denumirea părții
bilanțului în care se găsesc.
Deoarece între utilizări și resurse există o egalitate perfectă aceasta se va păstra și
între activul și pasivul bilanțului.
Bunurile economice utilizate cât și resursele lor sunt diverse ceea ce impune o sin-
tetizare și generalizare a lor în scopul cunoașterii situației de ansamblu a unitatii patri-
moniale. Generalizarea se realizează preluând datele din contab ilitate în mod centralizat
(pentru a putea calcula indicatori economico-financiari) și pre zentarea lor în bilanț.
Această generalizare în bilanț se realizează în trepte pornind de la sfere largi înspre
sfere restrânse și rezultând astfel 3 nivele:
–grupa ca primă treaptă de generalizare adună elementele patrimoniale după criterii
generale. De exemplu: grupa active imobilizate, active circulan te, capitaluri proprii
etc.;
–capitolul , a doua treaptă de generalizare care structurează grupele pe c riterii mai
analitice. De exemplu grupa active imobilizate are capitolele: imobilizări necorpora-
le, imobilizări corporale, imobilizări financiare; și
–postul bilan țier reprezintă elemente patrimoniale caracteristice definite de si ne
stătător. De exemplu: mijloace fixe, capital social, furnizori etc.
Concepția financiar ă a conținutului bilanțului arată în ce măsură unitatea este capa –
bilă, ca urmare a activelor pe care le posedă să-și onoreze (ac hite) datoriile față de terți
atunci când acestea ajung la scadență.
În această viziune activul bilanțului este considerat un ansamb lu de bunuri necesare
pentru achitarea datoriilor la scadență, deci activul este priv it sub aspectul capacității de
lichiditate.
Pe de altă parte, pasivul este tratat prin prisma termenelor la care datoriile (obligații-
le) trebuie achitate, respectiv când devin exigibile la plată .
Lichiditatea definește capacitatea în timp a activelor de a se transforma î n bani. Dife-
ritele categorii de active au timp de reacție necesar specific pentru a lua forma de bani.
Astfel, lichiditatea este mai mare la imobilizările corporale f ață de cea a imobilizărilor
financiare, mai mică la activele circulante în raport cu imobil izările.
Ordonarea în activul bilanțului a elementelor patrimoniale după criteriul lichidit ății se
poate face în două moduri:
1. în ordinea lichidit ății crescătoare. Mai întâi se înscriu activele a căror transformare
în bani necesită o perioadă mai îndelungată de timp și apoi cel e al căror timp este
tot mai scurt (imobilizări corporale,imobilizări financiare, st ocuri de materii prime,
producție în curs de execuție, produse finite, mărfuri, facturi neîncasate (clienți),
disponibilități bănești); și
2. în ordinea lichidit ății descresc ătoare, după care sunt înscrise în activul bilanțului
mai întâi activele circulante bănești iar apoi cele care se pot transforma în bani în-
tr-un timp scurt, ca pe măsură ce se coboară pe structura activ ului să fie plasate
activele care au nevoie de o perioadă lungă de timp pentru a fi transformate în bani

51(disponibilități bănești, clienți, mărfuri, produse finite, pro ducție în curs de execu-
ție, materii prime, imobilizări financiare, imobilizări corpora le).
Exigibilitatea exprimă termenul (data) la care o anumită datorie (obligație) devine
scadentă la plată.
Datoriile unității nu au toate aceleași termene scadente de pla tă. Unele datorii au ter-
mene de plată mai mari, cum sunt creditele bancare pe termen lu ng sau mediu, iar o gamă
largă de datorii, cum sunt cele față de furnizori, creditori, p ersonal, stat și organisme soci-
ale, au termene scadente de plată foarte scurte, fapt pentru ca re se mai numesc și datorii
curente.
În pasivul bilanțului, datoriile sunt ordonate folosind o logic ă simetrică celei adoptate
pentru elementele patrimoniale din activ, de asemenea în două m oduri:
1. în ordinea exigibilit ății crescătoare, mai întâi datoriile care nu au scadențe declarate
pe timpul existenței unității, și apoi succesiv datoriile cu te rmene scadente înde-
părtate, urmând apoi cele cu termene din ce în ce mai scurte (c apitaluri proprii,
rezerve, fonduri, împrumuturi pe termen lung și mediu, furnizor i, personal, stat și
altele); și
2. în ordinea exigibilit ății descresc ătoare potrivit căreia pe primele poziții se trec da-
toriile curente față de furnizori, creditori, stat etc., apoi c ele cu termene scadente
pe termen scurt, mediu și lung ca la sfârșit să fie înscrise ob ligațiile fără scadențe
declarate, respectiv capitalurile proprii.
Criteriul lichidității și exigibilit ății crescătoare , la elaborarea bilanțului, este adoptat de
sistemul contabil continental (european) la care s-a aliniat și România. Acest criteriu are
în vedere că în structura patrimoniului se formează și există m ai întâi bunurile economice
și resursele stabile (imobilizările, capitalul social etc.) car e sunt destinate pentru a avea o
utilizare durabilă și cărora nu li se cere să aibă, în mod nece sar, lichiditate respectiv exigi-
bilitate la termene definite. Lor le urmează apoi celelalte bun uri economice și resurse cu-
rente care implică lichidități și exigibilități la termene mai mult sau mai puțin apropiate.
Ordinea descrescătoare a lichidit ății și exigibilit ății este folosită la elaborarea bilanțului
în reglementările sistemului contabil anglo-saxon. În această o ptică sunt vizate, mai întâi
lichiditățile (disponibilitățile bănești) și bunurile economice mai ușor transformabile în
bani, respectiv datoriile cu termene curente de plată și în ult imul rând activele și pasivele
stabile, numite și grele.
5.1.2. In fluența operațiilor economice asupra bilan țului
Bilanțul prezintă situația patrimoniului la un moment dat. Oric e operație economică
care se desfășoară într-o unitate patrimonială produce modifică ri în structura sau mări-
mea bilanțului dar cu păstrarea egalității bilanțiere deci cu r espectarea principiului du-
blei reprezentări a patrimoniului.
Activele și pasivele sunt reprezentate în bilanț sub forma post urilor bilanțiere care au
conținut concret, real, cuantificat cu precizie. Funcție de ele mentele patrimoniale reflec-
tate, posturile bilanțiere sunt de Activ și de Pasiv.

52Aceste elemente patrimoniale nu au un caracter static. Ele sufe ră modificări provocate
de desfășurarea operațiilor economice. Elementele patrimoniale își pot schimba mărimea
și structura, sporirea sau micșorarea acestora depinzând de nat ura proceselor economice
care se desfășoară.
Operațiile economice sunt diverse și numeroase și au caracteris tici proprii funcție de
natura activităților care le determină, precum și de tipul acti velor și pasivelor care parti-
cipă la realizarea lor.
Funcție de modificările pe care le produc asupra bilanțului, op erațiile economice pot
fi sistematizate în 4 (patru) mari categorii toate având însă c aracteristica esențială că au
loc cu respectarea principiului dublei reprezentări a patrimoni ului și în cadrul egalității
permanente dintre activul și pasivul bilanțului:
1. operații economice care determină creșterea unui post de activ concomitent cu mic-
șorarea unui alt post de activ cu aceeași sumă (P1);
2. operații economice care determimă creșterea unui post de Pasiv concomitent cu
micșorarea unui alt post de Pasiv cu aceeași sumă (P2);
3. operații economice care determină creșterea unui post de Activ concomitent cu
creșterea unui post de Pasiv cu aceeași sumă (M1); și
4. operații economice care dermină scăderea unui post de Activ con comitent cu scăde-
rea unui post de Pasiv cu aceeași sumă (M2).
5.1.3. Studiu de caz nr. 1 privind in fluența operațiilor asupra bilan țului
Unitatea patrimoniala prezintă la 31 decembrie 2015 următorul b ilanț sintetic:
Tabelul 1
Bilanț
la 31.12.2015
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
a1 Mijloace fixe
a2 Clienți
a3 Casaa4 Conturi la b ănci10.000
10.000
500
4.500p1 Capital social
p2 Furnizorip3 Imprumuturi pe termen scurt15.000
7.000 3.000
Total Activ 25.000 Total Pasiv 25.000
În luna ianuarie 2016 au loc următoarele operații economice:
Operația 1 . Se încaseaz ă de la un client suma de 1.000 lei în contul curent de la banc ă.
Ca urmare a acestei operații au loc următoarele modificări: cre șterea disponibilului
din contul de la bancă cu suma de 1.000 lei adică de la 4.500 l ei la 5.500 lei (4.500 lei +
1.000 lei) diminuarea drepturilor firmei de-a încasa de la clie nții săi cu 1.000 lei adică de
la 10.000 lei la 9.000 lei (10.000 lei – 1.000 lei). În conseci nță se modifică cu aceeași sumă
două posturi bilanțiere din Activul bilanțului, respectiv “Cont uri la bănci” crește cu 1.000
lei și “Clienți” scade cu 1.000 lei. Bilanțul după operația 1 e ste redat în tabelul 2.

53Tabelul 2
Bilanț
după operația 1
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
a1 Mijloace fixe
a2 Clienți
(10.000–1.000)a3 Casaa4 Conturi la b ănci
(4.500+1.000) 10.000
9.000
500
5.500p1 Capital social
p2 Furnizorip3 Imprumuturi pe termen scurt15.000
7.000 3.000
Total Activ 25.000 Total Pasiv 25.000
Se observă că operația 1 a produs modificări numai în activul b ilanțului în sensul creș-
terii unui post de activ, a scăderii unui alt post de activ cu aceași sumă, total activ rămâ-
nând neschimbat și egal cu total pasiv. Dacă notăm cu A activul , cu P pasivul, cu ai și pi
posturile bilanțiere și cu ∆ mărimea modificării putem transpun e acest tip de modificare
în următoarea formulă:
A + ∆a4 – ∆a2 = P adică: 25.000 + 1.000 – 1.000 = 25.000
Formula de tipul I de modificare bilanțieră (P1) este:
A + ∆ai – ∆ai = P unde: i =1,n (F1)
Operația 2 . Se plătește unui furnizor suma de 1.000 lei dintr-un credit pe termen scurt
acordat de banc ă.
Această operație produce următoarele modificări: scade datoria față de furnizori cu
suma de 1.000 lei de la 7.000 lei la 6.000 lei (7.000 lei – 1.0 00 lei) și crește obligația firmei
față de bancă cu 1.000 lei, adică de la 3.000 lei la 4.000 lei (3.000 lei + 1.000 lei). În conse-
cință se vor modifica două posturi bilanțiere din Pasivul bilan țului respectiv “Furnizori” și
“Credite bancare pe termen scurt” primul în sensul scăderii și al doilea în sensul creșterii,
cu aceeași sumă 1.000 lei. Bilanțul după operația 2 este redat în tabelul 3.
Tabelul 3
Bilanț
după operația 2
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
a1 Mijloace fixe
a2 Clienți
a3 Casaa4 Conturi la b ănci10.000
9.000
500
5.500p1 Capital social
p2 Furnizori(7.000-1.000)p3 Imprumuturi pe termen scurt(3.000+1.000)15.000
6.000
4.000
Total Activ 25.000 Total Pasiv 25.000
Se observă că operația 2 a produs modificări numai în Pasivul b ilanțului în sensul creș-
terii unui post de Pasiv și a scăderii concomitente și cu aceea și sumă a unui alt post de
Pasiv, total Pasiv rămânând neschimbat și egal cu total Activ. Dacă folosim același sistem

54de notare putem transpune acest tip de modificare în următoarea formulă:
A = P – ∆p2 + ∆p3, adică: 25.000 = 25.000 – 1.000 + 1.000
Formula de tipul II de modificare bilanțieră (P2) va fi:
A = P – ∆pi + ∆pi unde: i =1,n (F2)
Operația 3.
Se cumpără de la un furnizor un mijloc fix în valoare de 10.000 lei.
Această operație produce următoarele modificări: crește valoare a mijloacelor fixe din
patrimoniul firmei cu suma de 10.000 lei de la 10.000 lei la 20 .000 lei (10.000 lei + 10.000
lei) și cresc obligațiile firmei față de furnizori cu 10.000 le i de la 6.000 lei la 16.000 lei
(6.000 lei + 10.000 lei). Drept urmare se vor modifica două pos turi bilanțiere “Mijloace
fixe” și “Furnizori” situate în cele două părți opuse ale bilan țului, Activ și Pasiv, cu aceeași
sumă, în sensul creșterii.
Bilanțul după această operație este redat în tabelul 4.
Tabelul 4
Bilanț
după operația 3
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
a1 Mijloace fixe
(10.000+10.000)a2 Clienți
a3 Casaa4 Conturi la b ănci20.000
9.000
500
5.500p1 Capital social
p2 Furnizori(6.000+10.000)p3 Imprumuturi pe termen scurt15.000
16.000
4.000
Total Activ 35.000 Total Pasiv 35.000
Analizând bilanțul se observă că această operație a produs modi ficări atât în mărimea
și componența bunurilor economice din Activ cât și a surselor e conomice din Pasiv. Creș-
terii valorii mijloacelor fixe din Activul bilanțului cu 10.000 lei îi corespunde o creștere a
sursei acestora din Pasivul bilanțului cu aceeași sumă. În acel ași timp se produce o crește-
re a totalului bilanțului cu 10.000 lei, dar cu păstrarea egali tății dintre cele două părți ale
sale, Activ și Pasiv. Aceasta se datorează principiului dublei reprezentări a patrimoniului
adică oricărei creșteri de bunuri economice îi corespunde o cre ștere concomitentă și cu
aceeași sumă a surselor de formare.
Acest tip de modificare se poate transpune astfel:
A + ∆a1 = P + ∆p2, adică: 25.000 + 10.000 = 25.000 + 10.000
Formula de tipul III de modificare bilanțieră (M1) va fi:
A + ∆ai = P + ∆pi unde: i =1,n (F3)
Operația 4.
Se plătesc cu ordin de plată din contul curent deschis la bancă furnizori în valoare de
1.000 lei.

55Această operație produce modificările următoare: scade disponib ilul firmei din contul
curent de la bancă cu suma de 1.000 lei de la 5.500 lei la 4.50 0 lei (5.500 lei – 1.000 lei)
și scad obligațiile firmei față de furnizorii săi cu 1.000 lei de la 16.000 lei la 15.000 lei
(16.000 lei – 1.000 lei). În consecință se vor modifica două po sturi bilanțiere “Conturi la
bănci” și “Furnizori” situate în cele două părți ale bilanțului , cu aceeași sumă, în sensul
scăderii.
Bilanțul după operația 4 este cel redat în tabelul 5.
Tabelul 5
Bilanț
După operația 4
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
a1 Mijloace fixe
a2 Clienți
a3 Casaa4 Conturi la b ănci
(5.500-1.000)20.000
9.000
500
4.500p1 Capital social
p2 Furnizori(16.000-1.000)p3 Imprumuturi pe termen scurt15.000
15.000
4.000
Total Activ 34.000 Total Pasiv 34.000
Se observă că această operație a produs modificări atât în stru ctura și mărimea ele-
mentelor patrimoniale din Activ cât și a celor din Pasiv. Activ ele circulante bănești au scă-
zut cu 1.000 lei concomitent cu scăderea resurselor economice d e natura Furnizorilor din
Pasiv cu aceeași sumă. În același timp se produce o scădere a t otalului bilanțului cu 1.000
lei, dar cu păstrarea egalității bilanțiere dintre cele două pă rți Activ și Pasiv.
Acest tip de modificare poate fi generalizată astfel:
A – ∆a4 = P – ∆p2, adică: 35.000 – 1.000 = 35.000 – 1.000
Formula de tipul IV de modificare bilanțieră (M2) este:
A – ∆ai = P – ∆pi unde i = 1,n (F4)
Exemplele din studiul de caz nr. 1 au produs de fiecare dată mo dificări în doar două
posturi bilanțiere, fiind oper ații simple. Operațiile bilanțier e complexe modifică mai mult
de două posturi bilanțiere, însă conținutul lor este analizat c a și în cazul operațiilor sim-
ple deoarece orice operație complexă poate fi descompusă în mai multe operații simple
cărora li se aplică raționamentul de mai sus.
Din studiul de caz nr. 1 se desprind două concluzii sintetice c are permit gruparea tu-
turor operațiilor posibile în 2 (două) categorii, funcție de fe lul în care produc modificări
asupra bilanțului, și anume:
A. Dacă operațiile economice modifică posturi dintr-o singură part e a bilanțului (Ac-
tiv sau Pasiv), totalul bilanțului rămâne neschimbat. Operația economică determină
modificări doar în structura activelor (dacă se modifică postur i din Activ) sau doar
în structura pasivelor (dacă se modifică posturi din Pasiv). De oarece are loc doar o
mutare a valorii operației economice dintr-un tip de element pa trimonial în altul,
fără a modifica totalul bilanțului, aceste operații se numesc P ERMUTATIVE SAU DE
STRUCTURĂ (P1 și P2).

56B. Dacă operațiile economice modifică posturi din ambele părți ale bilanțului (și Ac-
tiv și Pasiv), totalul bilanțului se modifică în sensul creșter ii sau scăderii cu aceeași
sumă cu care cresc sau scad elementele patrimoniale. Deoarece a re loc o modificare
(creștere sau scădere) atât a activelor (posturi bilanțiere din Activ) cât și a pasivelor
(posturi bilanțiere din Pasiv), cu creșterea sau micșorarea cor espunzătoare a tota-
lului bilanțului, aceste operații se numesc MODIFICATOARE SAU D E VOLUM (M1 și
M2).
5.2. Contul
5.2.1. No țiunea, necesitatea și conținutul economic al contului
Într-o perioadă de gestiune în unitatea patrimonială au loc o m ultitudine de operații
economice de o mare diversitate care produc modificări succesiv e în mărimea și structura
elementelor patrimoniale, respectiv a bilanțului contabil. Urmă rirea completă și neîntre-
ruptă a acestor modificări produse în fazele circuitului econom ic de către operațiile eco-
nomice, nu se poate realiza doar cu ajutorul bilanțului deoarec e întocmirea după fiecare
operație economică a unui nou bilanț este dificil de realizat d at fiind numărul mare de
operații economice care se produc zilnic. Chiar dacă practic ar fi posibilă întocmirea unor
astfel de bilanțuri după fiecare operație economică, acestea ar furniza informații statice
privind existența la un moment dat a unei structuri patrimonial e și a mărimii elementelor
patrimoniale fără a putea furniza înformații despre dinamica el ementelor patrimoniale
într-o perioadă de timp, respectiv despre mărimea modificărilor în sensul creșterii sau
scăderii elementelor patriomoniale într-o perioadă de gestiune.
În contabilitate aceste informații privind dinamica elementelor patrimoniale sunt ob-
ținute cu ajutorul procedeului CONT .
Contul este un procedeu al metodei contabilit ății care permite urm ărirea schimb ărilor
succesive care se produc asupra unui element patrimonial, precum și existența și mărimea
acestuia la un moment dat.
Pentru fiecare categorie de active și pasive se deschide un con t care ține evidența exis-
tentului și mișcărilor care se produc asupra acestora.
Spre deosebire de bilanț care evidențiază situația tuturor elem entelor patrimoniale
la un moment dat, contul are o sferă de cuprindere mai restrîns ă ținând evidența doar
a unui singur element patrimonial. Din cont se poate vedea atât situația unui element
patrimonial la un moment dat cât și mărimea și tipul modificări lor (creșteri și scăderi)
produse asupra acestuia într-o perioadă de timp.
Fiecare cont începe să funcționeze prin înregistrarea existentu lui de la începutul peri-
oadei de gestiune preluat din bilanț (existent inițial). Operaț iile economice care se produc
într-o perioadă de gestiune, consemnate în documente justificat ive, produc modificări
(creșteri sau scăderi) asupra elementelor patrimoniale care se înregistrează în conturile
ce țin evidența elementelor patrimoniale.
La sfârșitul perioadei de gestiune, prin cumularea modificărilo r produse (creșteri și
scăderi) se poate determina pentru fiecare cont existentul la s fârșitul perioadei prin ur-
mătoarea formulă de calcul:

57Existentul la sfârșitul perioadei = existentul inițial (Ei) + c reșterile (C) – micșorările
(M), adică:
Ef = Ei + C – M
Pentru oglindirea situației unității patrimoniale în ansamblul ei, periodic, are loc gene-
ralizarea datelor din conturi în bilanț. De fapt între cont și bilanț există o strânsă legatură
fiecare determinând pe celălalt, astfel: datele existente la un moment dat în bilanț sunt
preluate în conturi sub forma existentului inițial și existentu l final din conturi este preluat
la sfârșitul perioadei în bilanț sub forma posturilor bilanțier e.
5.2.1.1. Leg ătura bilan ț – cont la începutul perioadei de gestiune
Bilanțul reflectă starea și mărimea patrimoniului la un moment dat, elementele pa-
trimoniale fiind reflectate ca posturi bilanțiere în Activul sa u Pasivul bilanțului. Posturile
bilanțiere sunt preluate la începutul perioadei de gestiune, în contabilitatea curentă, ca și
conturi. Astfel, fiecare post din Activ și fiecare post din Pas iv este preluat într-un cont cu
suma care le este atașată în bilanț, sumă care în cont devine e xistent inițial.
Operațiile economice produc modificări în conturi de natura cre șterilor și scăderilor.
Notăm cu: a – posturile de Activ din bilanț p – posturile de Pasiv din bilanț x – sumele corespunzătoare posturilor bilanțiere și conturilor din Pasiv
Ca – conturile corespunzătoare posturilor de Activ Cp– conturile corespunzătoare posturilor de Pasiv x’– sumele corespunzătoare posturilor bilanțiere și conturilor din Activ
C– creșterile; S –scăderile; Ef – existentul final din conturi
Legătura dintre bilanț și cont este reprezentată grafic în figu ra 1.
BilanĠ iniĠial
x’ 1
+C1 Ca 1
– S1
=Ef 1
x’ 2
+C2 Ca 2
– S2 =Ef
2
x’ n
+Cn Ca n
– Sn =Ef
n Activ Suma Pasiv Suma
Cp 1
x 1+C1-S1=Ef 1
Cp 2
x 2+C2-S2=Ef 2
.
Cp n
x n+Cn-Sn=Ef n a1
a2
.
.
.
an x’1
x’2
.
.
.
x’n p1
p2
.
.
.pnx1
x2
. .
xn
Total A Total P
Fig. 1. Reprezentarea gra fică a legăturii dintre bilan ț și cont la începutul perioadei de gestiune.

585.2.1.2. Leg ătura cont – bilan ț la sfârșitul perioadei de gestiune
La sfârșitul perioadei de gestiune fiecărui cont i se stabileșt e existentul final care se
preia apoi în bilanț în posturile bilanțiere de activ sau pasiv ca sume corespunzătoare
fiecărui cont.
Folosind aceleași notații ca cele din fig. 1, legătura dintre c ont și bilanț la sfârșitul peri-
oadei de gestiune este reprezentată grafic în fig. 2.
BilanĠ final
Ca1
x’1+C1–S1=Ef 1
Ca2
x’2+C2–S2=Ef 2
Can
x’n+Cn–Sn=Ef n Activ Suma Pasiv Suma
Cp1
x1+C1-S1=Ef 1
Cp 2
x2+C2-S2=Ef 2
.
Cpn
xn+Cn-Sn=Ef na1
a2
.
.
an x’1
x’2
.
.x’np1
p2
.
.
pnx1
x2
.
.xn
TotalA Total P
Fig. 2. Reprezentarea gra fică a legăturii cont–bilan ț la sfârșitul perioadei de gestiune.
Spre deosebire de bilanț care ține evidența elementelor patrimo niale doar valoric, la
înregistrarea în conturi a activelor se folosește și etalonul n atural pe lângă cel valoric pen-
tru a putea asigura controlul existenței cantitative a acestora .
Conținutul economic al fiecărui cont este determinat de natura elementelor patrimo-
niale a căror evidență o ține. Astfel activele sunt reflectate în conturi distincte în funcție
de componența lor ca: mijloace fixe, produse finite, materiale, numerar în caserie etc; pa-
sivele în conturi care arată proveniența: furnizori, credite ba ncare, rezultatul final: pier-
dere sau profit.
În concluzie, în contabilitate se deschide câte un cont care ți ne socoteala scrisă a exis-
tentului la un moment dat și a evoluției mărimii fiecărui eleme nt patrimonial în întregul
său sau pentru fiecare parte distinctă a acestora.
Conținutul economic distinct al elementelor patrimoniale a căro r evidență o ține con-
tul face ca și conturile să se deosebească între ele având part icularități determinate de
conținutul lor economic.
Există însă și caracteristici comune tuturor conturilor care fa c ca acestea să fie într-o
strânsă legătură și condiționare reciprocă formând un sistem un itar de conturi.
În concluzie, contul este o socoteal ă scrisă de o form ă specială folosit pentru exprimarea
valorică și uneori cantitativ ă, în ordine cronologic ă și sistematic ă, a existen ței și mișcărilor
unui element patrimonial pe o perioad ă de timp determinat ă.

595.2.2. Func țiile contului
Conturile îndeplinesc anumite funcții care se regăsesc la toate sau doar la o parte din-
tre conturi.
5.2.2.1. Func ții pe care le îndeplinesc anumite conturi
Funcția statistic ă constă în faptul că unele conturi furnizează date cu caracter sta-
tistic cum sunt: volumul activelor (mijloace fixe, mărfuri, pro duse finite), cheltuieli cu
manoperă (salariile, CAS etc.), rezultatul obținut.
Funcția de calcula ție o au acele conturi care ajută la calcularea costurilor de prod uc-
ție, a prețurilor de livrare.
Funcția de control se exercită de către acele conturi prin care se efectuează con trolul
integrității patrimoniului (stocuri, trezorerie etc.), a costur ilor efective în comparație cu
cele antecalculate etc.
5.2.2.2. Func ții pe care le îndeplinesc toate conturile
Funcția economic ă constă în faptul că fiecare cont ține evidența unui anumit ele ment
patrimonial și rezultat financiar care indică chiar conținutul economic al contului respec-
tiv. Funcția economică reiese din denumirea contului.
Funcția de grupare constă în faptul că în conturi se înregistrează elemente patri mo-
niale omogene. Spre exemplu; salariile tuturor angajaților sunt reflectate într-un singur
cont “Personal – salarii datorate” sau toate operațiile privind clienții unității patrimoniale
se înregistrează într-un singur cont “Clienți”.
Funcția de calcul constă în efectuarea în conturi a calculelor privind mărimea m ișcă-
rilor (creșteri și diminuări) și a existentului la un moment da t.
Funcția de sistematizare se realizează prin construcția contului pe două părți care
permite oglindirea separată a operațiilor care produc creșteri ale elementelor patrimoni-
ale de cele care produc micșorarea acelorași elemente.
Funcția contabil ă este strâns legată de funcția economică și se concretizează în tr-un
anumit mod de funcționare al conturilor determinat strict de co nținutul lor economic.
5.2.3. Structura și forma contului
Pentru a răspunde necesităților care au determinat folosirea co ntului în evidența con-
tabilă, acesta are o structură și o formă care permit individua lizarea elementelor patri-
moniale de natura activelor și pasivelor cât și determinarea în fiecare moment a modi-
ficărilor care s-au produs asupra elementului patrimonial a căr ui evidență o ține contul
într-o perioadă de timp și existentul la un moment dat.
5.2.3.1. Structura contului
Elementele componente ale structurii contului sunt:
1. Titlul contului indică denumirea elementului patrimonial a cărui evidență o ți ne
și care exprimă, de fapt, conținutul economic al contului. La t itlul contului se atașează un

60simbol cifric care reprezintă de fapt un cod scris după o anumi tă regulă și care folosește
la informatizarea lucrărilor în contabilitate dar și la rapidit atea efectuării înregistrărilor
contabile pe documentele justificative. Contul fără titlu nu po ate îndeplini nici o funcție
deoarece nu se poate identifica elementul a cărui socoteală o ț ine și nu are conținut eco-
nomic.
2. Părțile contului realizează funcția de sistematizare. Acestea sunt distincte și opuse
și dau contului forma unei balanțe sau a literei “T”. În cele d ouă părți ale balanței “cont”
se înscriu distinct sumele ce reprezintă intrări, creșteri, maj orări de cele care reprezintă
ieșiri, scăderi, diminuări ale elementului patrimonial a cărui socoteală o ține contul.
În mod convențional partea stângă a contului a fost numită Debit (D) și partea dreap-
tă Credit (C). Aceste denumiri au la origine verbele latine “debere”= a dator a și “crede-
re”= a crede, provenind de la debitor (debit) și creditor (cred it), conturile fiind utilizate la
începuturile contabilității pentru a ține socoteala raporturilo r juridice dintre parteneri de
afaceri între care se nasc drepturi și obligații.
Înregistrarea mișcărilor în cele două părți ale contului nu se face identic la toate con-
turile. Stabilirea părții în care se face înregistrarea creșter ilor și în care a micșorărilor
la un cont depinde de conținutul economic al contului care indi că și funcția contabilă a
acestuia. În unele conturi creșterile se înregistrează în parte a stângă adică în Debitul con-
tului și scăderile în partea dreaptă, adică în Creditul contulu i. La alte conturi creșterile se
înregistrează în partea dreaptă a contului adică în Creditul co ntului și scăderile se înre-
gistrează în partea stângă a contului, adică în Debitul contulu i. Regula este, însă, că pen-
tru un cont Debitul poate înregistra doar creșteri și atunci Cr editul poate înregistra doar
scăderi și pentru alt cont Debitul poate înregistra doar scăder i și atunci Creditul poate
înregistra doar creșteri.
3. Rulajul (mi șcarea) contului (R)
Totalitatea sumelor înregistrate în Debitul sau în Creditul unu i cont reprezentând
creșterile sau micșorările elementului patrimonial a cărui evid ență o ține, într-o anumită
perioadă, reprezintă mișcarea contului sau rulajul (R).
Sumele înregistrate în Debitul contului se numesc sume debitoare și formează Rulajul
Debitor (Rd) al contului, iar sumele înregistrate în Creditul contului se numesc sume credi-
toare și formează Rulajul Creditor (Rc) al contului.
A înregistra o sumă în debitul unui cont înseamnă “ a debita ” contul respectiv și a înre-
gistra o sumă în creditul unui cont înseamnă “a credita ” contul respectiv.
Existentul inițial nu intră în rulajul contului acesta reflectî nd doar mișcarea.
4. Total sume (Ts)
Prin adunarea existentului inițial debitor (Sid) cu rulajul deb itor (Rd) se obține “ total
sume debitoare ” (Tsd) și prin adunarea existentului inițial creditor (Sic) cu rulajul creditor
se obține “ total sume creditoare ” (Tsc). Întotdeauna existentul inițial este pe aceeași parte
a contului pe care se înregistrează creșterile elementelor patr imoniale.
În concluzie total sume debitoare sau creditoare cuprinde exist entul la începutul peri-
oadei cumulat cu mișcarea (rulajul) pe debitul sau creditul con tului.

615. Data și explicația operației economice
Data indică ziua, luna și anul când a avut loc operația economi că reflectată în conturi.
Explicația operației economice îmbracă două forme:
–descriptiv ă când se descrie pe scurt conținutul operației economice cu pre cizarea
documentului justificativ. De ex. “s-a încasat prin caserie cu chitanța nr.01248 din
15.09.2015 suma de 4.000 lei de la clientul “x”.”
–contabilă când se arată titlul contului care reprezintă celălalt post bi lanțier influen-
țat de operația economică. În exemplul de mai sus contul 411 “C lienții”.
S6. Soldul contului (S)
Soldul contului reprezintă existentul de elemente patrimoniale la un moment dat.
Acest sold se stabilește la sfârșitul perioadelor de gestiune s au ori de câte ori este nevoie
ca diferență între total sume debitoare (Tsd) și total sume cre ditoare (Tsc).
Dacă totalul sumelor debitoare este mai mare decât totalul sume lor creditoare, soldul
contului se numește “sold debitor” (Sd) iar dacă totalul sumelor creditoare este mai mare
decât totalul sumelor debitoare soldul contului se numește “sold creditor” (Sc) . Dacă tota-
lul sumelor debitoare este egal cu totalul sumelor creditoare c ontul are sold 0 sau balan-
sat sau închis .
Folosind notațiile de mai sus cele trei ipostaze ale soldului c onturilor se redau astfel:
Tsd > Tsc => Sd = Tsd – Tsc
Tsc > Tsd => Sc = Tsc – TsdTsd = Tsc => S = 0
Soldul conturilor este de două feluri:
1. sold inițial (Si) care poate fi debitor (Sid) sau creditor (Sic) și care se preia la începu-
tul perioadei de gestiune din bilanțul contabil ca valoare a po stului bilanțier de Ac-
tiv sau Pasiv pe care îl reflectă contul respectiv, realizându- se astfel legătura dintre
bilanț și cont; și
2. sold final (Sf) care poate fi debitor (Sfd) sau creditor (Sfc) și care este preluat prin
intermediul balanței de verificare, la sfârșitul perioadei de g estiune, în bilanțul con-
tabil, realizându-se astfel legătura dintre cont și bilanț.
5.2.3.2. Studiu de caz nr. 2 privind leg ătura bilan ț-cont și cont-bilan ț
și structura contului
Unitatea patrimoniala prezintă la 1 ianuarie 2015 următorul bil anț inițial.
Bilanț inițial
La data de 1 ianuarie 2015
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
MaterialeCont curentCasa10.000
1.000 8.000 1.000Capital social
FurnizoriImprumuturi pe termen scurt 5.000
10.000
5.000
Total Activ 20.000 Total Pasiv 20.000

62La 1 ianuarie 2015 în contabilitatea curentă se preiau solduril e inițiale în conturi din
posturile bilanțiere astfel:
D Mijloace fixe C
Si 10.000
RD0RC0
TSD0TSC0
SFD10.000D Capital social C
Si 5.000
RD0RC
TSD0TSC5.000
SF5.000
D Materiale C
Si
(3)1.000
2.000
RD2.000 RC0
TSD3.000 TSC0
SFD3.000D Furnizori C
(1)
(4)500
1.000Si
(3)10.000
2.000
RD1.500 RC2.000
TSD1.500 TSC12.000
SFC10.500
D Cont curent C
Si 8.000 (2) 2.000
RD0RC2.000
TSD8.000 TSC2.000
SFD6.000D Imprumuturi pe termen scurt C
Si
(4)5.000
1.000
RC1.000
TSD0TSC6.000
SFC6.000
D Casa C
Si
(2)1.000
2.000(1) 500
RD2.000 RC500
TSD3.000 TSC500
SFD2.500
În luna ianuarie au loc următoarele operații economice:
Operația 1: Se plătește furnizorului S.C.”Gama” S.R.L. din caserie, pe baz ă de chitanță
suma de 500 lei.
Această operație determină o scădere a postului (contului) “Cas a” și o scădere a postu-
lui (contului) “Furnizori” cu suma de 500 lei (A – X = P – X)
Operația 2: Se ridică din contul curent de la bancă cu CEC pentru ridicare de numerar
suma de 2.000 lei.
Această operație determină o scădere a postului (contului) “Con t curent” și o creștere
a postului (contului) “Casa” cu suma de 2.000 lei (A – X + X = P)
Operația 3: Se cumpără cu factură de la furnizorul S.C.”Beta” S.R.L. mater iale în valoa-
re de 2.000 lei.
Această operație determină o creștere a postului (contului) “Ma teriale” și o creștere a
postului (contului) “Furnizori” cu suma de 2.000 lei (A + X = P + X)
Operația 4: Se plătește furnizorului S.C.”Beta” S.R.L., din imprumuturi pe termen
scurt, suma de 1.000 lei.
Această operație determină o scădere a postului (contului) “Fur nizori” și o creștere a
postului (contului) “Imprumuturi pe termen scurt” cu suma de 1. 000 lei (A = P – X + X)

63Aceste mișcări determină modificări asupra conturilor de natura creșterilor și des-
creșterilor. Creșterile vor fi înregistrate în conturi de aceea și parte cu existentul (soldul)
inițial preluat din bilanț, iar scăderile pe partea opusă celei în care s-au înregistrat soldul
inițial și creșterile. Redăm mai jos situația centralizatoare a mișcărilor în conturi:
ACTIV Cre șteri Sc ăderi
Mijloace fixe – -Materiale 2.000 -Cont curent – 2.000Casa
2.000 500
Total: 4.000 2.500
PASIV
Capital social – -Furnizori 2.000 500
Imprumuturi pe termen
scurt1.000 1.000
Total: 3.000 1.500
Situația conturilor din ACTIV este:
Solduri inițiale totale: 20.000 Creșteri totale: 4.000 Scăderi totale: 2.500
Ecuația contabilă este:
Solduri finale = Solduri inițiale + Creșteri – Scăderi Solduri finale = 20.000 + 4.000 – 2.500 Solduri finale = 21.500
Situația conturilor din PASIV este:
Solduri inițiale totale: 20.000 Creșteri totale: 3.000 Scăderi totale: 1.500
Ecuația contabilă este:
Solduri finale = Solduri inițiale + Creșteri – Scăderi Solduri finale = 20.000 + 3.000 – 1.500 Solduri finale = 21.500 Se observă că egalitatea bilanțieră se menține, adică: Total solduri finale Activ = Total solduri finale Pasiv 21.500 = 21.500
Soldurile finale ale conturilor sunt preluate la sfârșitul peri oadei de gestiune în bilanț.
Bilanțul final (de închidere) la 31 ianuarie 2015 este redat ma i jos:

64Bilanț final
La data de 31 ianuarie 2015
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
MaterialeCont curentCasa10.000
3.000 6.000 2.500Capital social
FurnizoriImprumuturi pe termen scurt 5.000
10.500
6.000
Total Activ 21.500 Total Pasiv 21.500
Se observă că în bilanț este reflectată situația patrimoniului la un moment dat (static)
pe când în conturi se vede evoluția situației patrimoniului (ex istent inițial, mișcări și exis-
tent final) într-o perioadă de gestiune (dinamica).
Dacă la un cont nu au existat mișcări, rulajele acestuia sunt e gale cu 0, soldul său final
fiind egal cu soldul inițial.
La începutul perioadei următoare de gestiune (1 februarie 2015) se face redeschide-
rea conturilor prin înscrierea din nou a soldului în partea con tului de unde acesta a pro-
venit (partea în care totalul sumelor a fost mai mare). Astfel, conturile care la sfârșitul
perioadei de gestiune au avut sold final debitor se deschid pri n înscrierea soldului inițial
în Debitul contului iar conturile care la sfârșitul perioadei d e gestiune au avut sold final
creditor se deschid prin înscrierea soldului inițial în Creditu l contului.
5.2.3.3. Forma contului
Conturile au toate aceleași elemente structurale dar forma graf ică în care se concreti-
zează poate fi de două tipuri:
A. forma bilateral ă în care fiecare parte a contului (Debit sau Credit) apare pe o fișă
distinctă cu conturile corespondente (debitoare sau creditoare) .
Spre exemplu contul “Furnizori” din studiul de caz nr.1 are urm ătoarea formă bilate-
rală:
Credit “Furnizori”
Nr. din Jurnal
de înregistrareData opera ției SumaConturi corespondente debitoare
Materiale Materii prime Obiecte de inventar
Sold
31.01.2015
15.01.201510.000
2.000 2.000
Total 12.000 2.000 – –
Debit “Furnizori”
Nr. din Jurnal
de înregistrareData opera ției SumaConturi corespondente creditoare
CasaImprumuturi
pe termen scurtCont curent
1
46.01.2012
8.01.2012 500
1.000 500 1.000
Total 1.500 500 1.000 –
Existentul (soldul) final = Total Credit – Total Debit = 12.000 – 1.500= 10.500

65B. forma unilateral ă care are o singură coloană pentru dată și explicații atât pent ru
Debit cât și pentru Credit, două coloane pentru sume debitoare și creditoare și o
coloană pentru soldul contului. Această formă permite, deci, st abilirea după fiecare
operație economică a soldului contului.
Spre exemplu contul “Furnizori”, din studiul de caz nr.1 are ur mătoarea formă unilate-
rală:
“Furnizori”
Data opera ției Documentul Explica țiaSimbol
cont corespondentSume Debit Sume CreditSold
1.01.2012
6.01.201215.01.2012
18.01.2012chit. “x”
factura “x”
O.P. “x”Sold inițial
Plată furnizor
Cumpărări materiale
Plăți din credit531 “Casa”
301 “Materiale”
519 “Imprumuturi pe t. s.”500
1.000-
2.00010.000
9.500
11.500
10.500
5.2.4. Regulile de func ționare a conturilor
Înregistrarea unei sume în Debitul sau Creditul unui cont nu se face întâmplător ci pe
baza unor reguli care stabilesc cu precizie partea contului în care se înregistrează existen-
tul inițial (soldul inițial), creșterile și micșorările pe care operațiile economice le produc
asupra elementelor patrimoniale a căror socoteală o ține contul .
Determinarea și înțelegerea regulilor de funcționare a conturil or pleacă de la bilanț și
principiul dublei reprezentări a patrimoniului ca active și pas ive care creează baza aplică-
rii principiului dublei înregistrări a operațiilor economice cu ajutorul conturilor.
Legătura dintre bilanț și cont și dintre cont și bilanț prin ex istentul (soldul) inițial și
final care se preia sau se transpune din și în posturile bilanț iere, creează de asemenea
premisa identificării regulilor de funcționare a conturilor.
Așa cum s-a arătat, existentul sau soldul inițial se preia în c ontabilitatea curentă cu
ajutorul conturilor din bilanț. Astfel, fiecărui post bilanțier îi corespund unul sau mai
multe conturi funcție de conținutul economic al postului bilanț ier. În aceste conturi se
înregistrează valoarea preluată din postul bilanțier sub forma soldului inițial (Si) debitor
sau creditor. Prin descompunerea bilanțului în conturi vom avea două feluri de conturi
funcție de partea din bilanț Activ sau Pasiv de unde a fost pre luat existentul inițial și anu-
me: conturi de Activ pentru posturile preluate din Activul bila nțului și conturi de Pasiv
pentru posturile preluate din Pasivul bilanțului. Cele două gru pe de conturi vor avea ace-
lași conținut cu posturile bilanțiere de unde și-au preluat sol dul inițial, respectiv contu-
rile de Activ, preluate din Activul bilanțului vor reflecta act ive patrimoniale iar conturile
de Pasiv, preluate din Pasivul bilanțului vor reflecta pasive p atrimoniale. Având conținut
diferit cele două grupe de conturi (de Activ și de Pasiv) vor a vea și funcție contabilă con-
trară. Existentul inițial va apare în conturi de aceeași parte (stânga sau dreapta) în care
apare și în bilanț și anume: existentul din Activul bilanțului (stânga) va fi preluat ca sold
inițial în Debitul contului (stânga) iar existentul din Pasivul bilanțului (dreapta) va fi pre-
luat ca sold inițial în Creditul contului (dreapta).

66Schematic, descompunerea bilanțului în conturi este redată în f igura 3, folosindu-se
datele din Studiul de caz nr. 1 (bilanț inițial).
Bilanț inițial
La data de 1 ianuarie 2012
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
MaterialeCont curentCasa10.000
1.000 8.000 1.000Capital social
FurnizoriImprumuturi pe termen scurt 5.000
10.000
5.000
Total Activ 20.000 Total Pasiv 20.000
D Mijloace fixe C
Si 10.000D Capital social C
Si 5.000
D Materiale C
Si 1.000D Furnizori C
Si 10.000
D Cont Curent C
Si 8.000D Imprumuturi pe ts C
Si 5.000
D Casa C
Si 1.000
Fig. 3. Descompunerea bilan țului în conturi.
Se observă că sumele existente în Activul bilanțului inițial au devenit solduri inițiale
debitoare pentru conturile din Activul bilanțului și sumele exi stente în Pasivul bilanțului
inițial au devenit solduri inițiale creditoare pentru conturile din Pasivul bilanțului.
Pe baza principiului egalității bilanțiere A = P se menține și egalitatea soldurilor iniția-
le debitoare cu soldurile inițiale creditoare, adică:
∑SiD = ∑SiC
Din aceste observații rezultă prima regulă de funcționare a con turilor cu următorul
enunț:
Regula de func ționare I privind înregistrarea existen țelor inițiale:
Conturile de activ încep s ă funcționeze prin debitare. Se debiteaz ă cu existen țele de ele-
mente patrimoniale (active) preluate din activul bilan țului.
Conturile de pasiv încep s ă functioneze prin creditare. Se crediteaz ă cu existen țele de
elemente patrimoniale (pasive) preluate din pasivul bilan țului.
Ca urmare a circuitelor economice au loc operații economice car e determină modi-
ficări ale elementelor patrimoniale (active și pasive) de natur a creșterii sau reducerii
acestora. Creșterile și reducerile elementelor patrimoniale de Activ se vor reflecta cu
ajutorul conturilor de Activ iar a elementelor patrimoniale de Pasiv cu ajutorul conturi-
lor de Pasiv.

67Pentru a identifica regula a-2-a de funcționare a conturilor co nsiderăm două operații
care produc modificări de natura creșterilor și de natura scăde rilor activelor și pasivelor.
Operația 1 privind cre șterile elementelor patrimoniale.
Unitatea patrimonială cumpără cu factura materiale de la furniz or în valoare totală de
500 lei.
Această operație economică determină următoarele modificări asu pra elementelor
patrimoniale:
Crește stocul de materiale de la existentul (stocul) inițial di n bilanț de 3.000 lei cu 500
lei adică la 3.500 lei stoc dupa producerea operației;
Crește obligația totală față de furnizorii unității de la 10.50 0 lei cu 500 lei adică la
11.000 lei care reprezintă obligațiile totale față de furnizori după producerea operației
economice.
Influența operației asupra bilanțului se poate reda astfel:
A + ∆a1= P + ∆p1 adică
21.500+ 500 = 21.500 + 500
22.000 = 22.000
În conturi această operație se înregistrează astfel:
În contul “Materiale” se înregistrează suma de 500 lei pe lângă existentul inițial de
3.000 lei adică în Debitul contului;
În contul “Furnizori” se înregistrează suma de 500 lei pe lângă existentul inițial de
10.500 lei adică în Creditul contului;
Din aceste observații rezultă regula a doua de funcționare a co nturilor cu următorul
enunț:
Regula de func ționare II privind înregistrarea cre șterilor elementelor patrimoniale
Conturile de Activ se mai debiteaz ă cu intrările, creșterile, major ările elementelor pa-
trimoniale de Activ. Conturile de Pasiv se mai crediteaz ă cu intrările, creșterile, major ările
elementelor patrimoniale de Pasiv.
Operația 2 privind sc ăderile elementelor patrimoniale.
Unitatea patrimonială plătește cu ordin de plată datorii scaden te către furnizorul SC
”Gama” SRL 1.500 lei.
Această operație economică determină următoarele modificări asu pra elementelor
patrimoniale:
–Scad datoriile față de furnizorii unității de la existentul pre cedent (operația 1) de
11.000 lei cu 1.500 lei adică la 9.500 lei care reprezintă obli gații totale față de furni-
zori după producerea operației economice;
–Scade numerarul existent în contul curent la bancă de la existe ntul inițial de 6.000
lei cu 1.500 lei adică la 4.500 lei care reprezintă numerarul e xistent în contul curent
după producerea operației economice.
Influența operației asupra bilanțului se poate reda astfel:
A – ∆a1= P – ∆p1 adică
22.000 – 1.500 = 22.000 – 1.500
20.500 = 20.500

68În conturi această operație se înregistrează astfel:
În contul “Furnizori” se înregistrează suma de 1.500 lei în par tea opusă celei în care
s-au înregistrat existentul inițial și creșterile adică în Debi tul contului deoarece operația a
determinat o scădere a elementului patrimonial (datoria față de furnizori).
În contul “Cont curent” se înregistrează suma de 1.500 lei în p artea opusă celei în care
s-a înregistrat existentul inițial adică în Creditul contului d eoarece operația a determinat
o scădere a elementului patrimonial (numerarul în contul curent de la bancă).
Din aceste observații rezultă regula a treia de funcționare a c onturilor cu următorul
enunț:
Regula de func ționare III privind înregistrarea sc ăderilor elementelor patrimoniale
Conturile de Activ se crediteaz ă cu micșorările, scăderile, diminu ările elementelor patri-
moniale de Activ (active). Conturile de Pasiv se debiteaz ă cu micșorările, scăderile, diminu ă-
rile elementelor patrimoniale de Pasiv (pasive).
Din aceste trei reguli de funcționare a conturilor s-au sinteti zat două reguli generale
de funcționare a conturilor de Activ și de Pasiv, și anume:
REGULA DE FUNC ȚIONARE A CONTURILOR DE ACTIV
Conturile de Activ încep să funcționeze prin debitare. Se debitează cu existentul sau
soldul inițial preluat din activul bilanțului și cu creșterile ulterioare ale activ elor și se cre-
ditează cu reducerile activelor. Soldul lor poate fi Debitor sau zero .
REGULA DE FUNC ȚIONARE A CONTURILOR DE PASIV
Conturile de Pasiv încep să funcționeze prin creditare. Se creditează cu existent ul sau
soldul inițial preluat din pasivul bilanțului și cu creșterile ulterioare ale pasivelor și se
debitează cu reducerile pasivelor. Soldul lor poate fi Creditor sau zero .
Se observă că funcția conturilor de Activ este opusă funcției c onturilor de Pasiv datori-
tă conținutului diferit a celor două părți ale bilanțului, Acti vul și Pasivul, care sunt strâns
legate de conturi în sensul că conturile de Activ reflectă bunu ri economice (active) iar
conturile de Pasiv reflectă resursele acestora (pasive).
După modul în care acceptă aceste două reguli de funcționare co nturile sunt de două
feluri:
1. Conturi monofunc ționale care funcționează numai după regula conturilor de Ac-
tiv sau numai după regula conturilor de Pasiv și au întotdeauna la sfârșitul perioa-
dei de gestiune un singur fel de sold: Debitor sau Creditor fii nd deci numai conturi
de Activ sau numai conturi de Pasiv; și
2. Conturi bifunc ționale care funcționează fie după regula conturilor de Activ, fie
după regula conturilor de Pasiv și pot avea la un moment dat fi e sold Debitor, fie
sold Creditor. Funcție de soldul pe care îl au la sfârșitul per ioadei (Debitor sau Cre-
ditor) au caracterul de conturi de Activ dacă au sold final Deb itor sau de conturi de
Pasiv dacă au sold final Creditor.

695.2.5. Dubla înregistrare și coresponden ța conturilor
5.2.5.1. Dubla înregistrare
În literatura de specialitate s-au purtat discuții în legătură cu bazele pe care se explică
principiul dublei înregistrări (partidei duble) care este trăsă tura caracteristică a contabi-
lității alături de principiul dublei reprezentări a patrimoniul ui.
S-au conturat cel puțin două curente care explică acest princip iu și anume:
1. explicația bazată pe fluxuri care demonstrează că dubla înregistrare are rolul de-a
evidenția fluxurile economice care iau naștere în relațiile de schimb dintre entitățile
patrimoniale care au aceeași valoare dar sens contrar: unul ind ică originea (resur-
sa) și celălalt destinația (utilizarea).
Această explicație acoperă operațiile cu mediul exterior unităț ii patrimoniale și mai
puțin fluxurile interne generate de fenomene și operații pur in terne.
În plus, această explicație scoate contabilitatea din obiectul său care-l constituie re-
flectarea stării patrimoniului unei entități.
Dacă luăm spre exemplu relația de vânzare-cumpărare de marfă cu plata în numerar
care determină fluxuri ext erne, aplicând explicația bazată pe f luxuri se constată că cei doi
parteneri reprezintă elemente patrimoniale diferite în contabil itățile proprii. Relația de
vânzare-cumpărare poate fi reflectată grafic astfel:
CUMPĂRĂTORUL VÂNZ ĂTORUL
bani
– bani + bani
mărfuri
+ mărfuri – m ărfuri
În contabilitatea cumpărătorului, vânzătorul este considerat fu rnizor adică resursă
care reflectă obligații, iar în contabilitatea vânzătorului, cu mpărătorul este considerat cli-
ent adică reflectă un drept de creanță.
2. explicația bazată pe patrimoniu acoperă mult mai bine obiectul contabilității prin
reflectarea proceselor și fenomenelor economice raportat la uni tatea patrimonială
în care se organizează contabilitatea.
Această explicație se bazează pe f aptul că orice modificare a u nui element patrimonial
determină automat o mișcare inversă și de aceeași valoare asupr a unuia sau mai multor
elemente patrimoniale.
În cazul exemplului de mai sus are loc o înlocuire a elementulu i patrimonial “bani” cu
un alt element patrimonial “stoc de mărfuri”. Are loc, deci, o înlocuire a unui activ cu un
alt activ.
Dacă cumpărarea ar fi avut loc fără plata imediată ar fi avut l oc o creștere a stocului
de mărfuri concomitent cu creșterea unei obligații față de furn izorul neplătit deci s-ar fi
produs modificări atât în volumul activelor (stoc de mărfuri) c ât și în mărimea pasivelor
(obligații față de furnizori).

70Această explicație a principiului dublei înregistrări are mai m ulți adepți, deoarece
pune accentul pe unitatea patrimonială ca obiect al contabilită ții și răspunde astfel mai
explicit necesității organizării contabilității.
Plecând de la această a doua explicație a principiului dublei î nregistrări și știind că
orice operație economică produce asupra bilanțului modificări d uble care pot avea loc fie
într-o singură parte a bilanțului (Activ sau Pasiv), fie în amb ele părți ale bilanțului (și Ac-
tiv și Pasiv) se constată că contabilitatea va folosi pentru re flectarea acestor modificări cel
puțin două conturi care asigură efectuarea a două serii de calc ule: una asupra Activului și
alta asupra Pasivului bilanțului. Aceste modificări, transpuse în conturi cu ajutorul regu-
lilor de funcționare a conturilor, se fac în condițiile menține rii egalității bilanțiere deci a
respectării principiului dublei reprezentări a patrimoniului.
Folosirea conturilor și a dublei înregistrări are următoarele e fecte:
1. dă posibilitatea înregistrării simultane a creșterilor și/sau m icșorărilor care se pro-
duc în componența activelor și/sau pasivelor;
2. permite urmărirea existenței și modificărilor elementelor patri moniale sub dublu
aspect: al componenței și al modului de proveniență;
3. asigură efectuarea a două serii de calcule: una asupra Activulu i și alta asupra Pasi-
vului bilanțului;
4. asigură egalitatea permanentă dintre Activul și Pasivul bilanțu lui;
5. asigură verificarea exactității înregistrărilor din conturi pri n egalitatea dintre total
rulaje debitoare și creditoare din conturi; și
6. asigură legătura reciprocă între conturile în care se înregistr ează operația econo-
mică.
În concluzie, dubla înregistrare const ă în operarea simultan ă și cu aceea și sumă, în con-
turi, a cre șterilor și scăderilor care se produc în componen ța și structura patrimoniului ca
urmare a producerii opera țiilor economice.
5.2.5.2. Coresponden ța conturilor
Alegerea conturilor în care se reflectă o operație economică se face funcție de natura
operației economice (vânzare, cumpărare, plată, încasare etc.) și de natura modificărilor
pe care le produce (creșteri sau scăderi).
Natura operației economice, prin conținutul său economic, creea ză o legătură de inter-
dependență între conturile în care se va reflecta operația resp ectivă. Legătura este orga-
nică și logică. Această legătură între conturile care se debiteaz ă și care se crediteaz ă pentru
înregistrarea în contabilitate a unei opera ții economice, leg ătură determinat ă de conținutul
economic al opera ției, se nume ște coresponden ța conturilor.
Conturile între care se stabilește această legătură se numesc c onturi corespondente.
Ele se stabilesc pentru fiecare operație economică, pe baza doc umentelor justificative.
Conturile corespondente pot fi, funcție de natura modificărilor pe care le produc asu-
pra bilanțului, următoarele:

71(1) de activ – când operația produce modificări de tipul:
A + X – X = P
(2) de pasiv – când operația produce modificări de tipul
A = P + X – X
(3) de activ și de pasiv – când operația produce modificări de tipul:
A + X = P + X sau A – X = P – X
Spre exemplu, considerăm operația de plată a unui furnizor din contul curent de la
bancă cu suma de 5.000 lei.
Operația produce modificarea numerarului existent în contul de la bancă și potrivit
regulilor de funcționare a conturilor de Activ se va înregistra în Creditul contului “Cont
curent”. Concomitent și cu aceeași sumă are loc o scădere a obl igațiilor firmei față de fur-
nizori ca urmare a plății către aceștia, care se va înregistra potrivit regulilor de funcționa-
re a conturilor de Pasiv în Debitul contului “Furnizori”.
Corespondența s-a stabilit între un cont de Activ “Cont curent” și un cont de Pasiv
“Furnizori”, operația determinând modificări de natura A – X = P – X, deci în sensul scăde-
rii activelor de natură bănească și a pasivelor de natura oblig ațiilor față de furnizori.
După efectuarea acestei operații conturile arată astfel:
D Cont Curent C
5.000D Furnizori C
5.000
5.2.6. Analiza contabil ă a operațiilor economice
“Analiza reprezint ă o metodă științifică de cercetare a unui întreg, a unui fenomen etc.
care se bazeaz ă pe studiul sistematic al fiecărui element în parte; examinare am ănunțită a
unei probleme.” (DEX, p. 38)
Pentru ca operațiile economice care produc modificări în mărime a și structura ele-
mentelor patrimoniale să fie corect reflectate în contabilitate este necesar să fie stabilite
cu exactitate conturile în care se înregistrează operația econo mică cât și partea fiecărui
cont în care se înregistrează modificarea (creșterea sau scăder ea), respectiv debitul sau
creditul, adică care cont se debitează și care se creditează.
Stabilirea conturilor în care se face înregistrarea se realizea ză prin analiza contabil ă
a operației economice care are drept scop determinarea acelor c onturi care corespund
conținutului economic al operației pe care urmează să o reflect e.
Analiza contabil ă a operației economice este o metod ă de cercetare a opera ției eco-
nomice consemnat ă în documente justi ficative, prin cercetarea am ănunțită a conținutului
economic al acesteia în scopul determin ării tipului de modi ficări (creșteri, scăderi) pe care
le produce asupra elementelor patrimoniale (active, pasive), a conturilor corespondente și a
părții acestora (debit, credit) în care se va înregistra opera ția economic ă.
În analiza contabilă a operațiilor economice se parcurg 5 (cinc i) etape într-un demers
logic.

72Etapele analizei contabile sunt:
1. stabilirea con ținutului economic al opera ției ce urmează a se înregistra (vânzare,
cumpărare, plată, încasare, cheltuială etc.) respectiv natura o perației;
2. determinarea tipului de modi ficare bilan țieră pe care operația economică o pro-
duce în bilanț;
3. stabilirea posturilor bilan țiere, respectiv a conturilor în care se înregistrează
modificările produse de operația economică;
4. aplicarea regulilor generale de func ționare a conturilor pentru stabilirea părți-
lor (debit, credit) în care se înregistrează operația economică analizată adică stabi-
lirea contului care se debitează și a celui care se creditează; și
5. redactarea formulei contabile
5.2.7. Formula contabil ă
În ultima etapă a analizei contabile a operației economice într e conturile corespon-
dente se pune semnul egalității (=) care arată interdependența dintre ele bazată pe prin-
cipiul dublei reprezentări și a egalității bilanțiere.
Formula contabil ă este o modalitate gra fică de exprimare cu ajutorul conturilor a ope-
rațiilor economice pe baza principiilor dublei reprezent ări a patrimoniului și a dublei înre-
gistrări în conturi a modi ficărilor bilan țiere.
În formula contabilă, contul care se debitează apare în stânga egalității deoarece și
debitul apare în partea stângă a contului iar contul care se cr editează apare în dreapta
egalității deoarece și creditul apare în partea dreaptă a contu lui.
Elementele formulei contabile sunt:
1. denumirea sau simbolul contului corespondent debitor;
2. denumirea sau simbolul contului corespondent creditor;
3. semnul egal între conturile corespondente; și
4. suma cu care se modifică elementele patrimoniale.
Dacă la aceste elemente se adaugă data și descrierea operației economice se obține
articolul contabil.
În unele cazuri se poate renunța la semnul egal dintre conturi și atunci înaintea fiecă-
rui cont se menționează Debit sau Credit.
Exemplu:
x
Suma Contul 1 = Contul 2 Suma
x
sau
Debit Contul 1 Suma
Credit Contul 2 Suma

73Există mai multe tipuri de formule contabile care se pot clasif ica după următoarele
criterii:
A. După numărul conturilor corespondente din care este formată
1. formula contabil ă simplă cuprinde un singur cont debitor și un singur cont credi-
tor fiind folosită la operațiile care modifică doar două postur i bilanțiere: din Activ
sau din Pasiv, sau câte unul din fiecare parte.
Exemple:
1. cumpărare de mijloace fixe de la furnizori
x
Suma “Mijloace fixe” = “Furnizori” Suma
x
sau
2. ridicare de bani din bancă
x
Suma “Casa” = “Cont curent” Suma
x
sau
3. plata furnizorilor din credit bancar
x
Suma “Furnizori” = “Credite bancare” Suma
x
2. formula contabil ă compusă este formată dintr-un singur cont care se debitează și
mai multe conturi care se creditează sau din mai multe conturi care se debitează și
un singur cont care se creditează.
Fiecare formulă contabilă compusă se poate descompune în formul e contabile simple.
În general, formula contabilă compusă poate fi descrisă astfel:
x
Suma 1 Contul 1
=%
Contul 2Contul 3Contul 4Suma 1
Suma 2Suma 3Suma 4
x
unde: Suma 1 = Suma 2 + Suma 3 + Suma 4; % = “următoarele c onturi”
sau
x
Suma 1
Suma 2Suma 3Suma 4%
Contul 2Contul 3Contul 4=Contul 1 Suma 1
x

74Ea se poate descompune în formule simple:
x
Suma 2
Suma 3Suma 4Contul 1
Contul 1Contul 1=Contul 2
Contul 3Contul 4Suma 2
Suma 3Suma 4
x
sau
x
Suma 2
Suma 3Suma 4Contul 2
Contul 3Contul 4=Contul 1
Contul 1Contul 1Suma 2
Suma 3Suma 4
x
Exemplu: Unitatea patrimonială cumpără pe bază de factură mărfu ri în valoare de
10.000 lei și materiale consumabile în valoare de 1.000 lei.
În urma analizei contabile formula contabilă compusă este:
x
11.000
10.000
1.000%
“Mărfuri”
“Materiale consumabile”=“Furnizori” 11.000
x
Ea se descompune în următoarele formule contabile simple:
x
10.000 “M ărfuri”=“Furnizori” 10.000
x
1.000 “Materiale consumabile” “Furnizori” 1.000
x
B. După scopul pentru care se întocmesc:
1. formule contabile curente sau în negru .
Acestea constituie baza înregistrărilor în contabilitate, sunt cel mai frecvent folosite și
au la bază documentele justificative. Sumele într-o formulă con tabilă pot fi scrise astfel:
1. în negru și atunci ele se adună între ele; și
2. în roșu sau în chenar și atunci suma astfel scrisă se scade din totalul de pe debitul
sau creditul contului unde se înscrie. Este cazul în operațiuni le de rectificare de
prețuri sau costuri.
2. formule contabile de stornare .
Acestea se folosesc pentru a corecta sau a anula o formulă cont abilă anterioară. Stor-
narea se poate realiza în două variante:
1. stornarea în negru prin care se scrie formula contabilă greșită în forma ei inver să,
cu aceeași sumă.

75În general, stornarea în negru se face astfel:
formula greșită:
x
Suma Contul 1 = Contul 2 Suma
x
stornarea în negru
x
Suma Contul 2 = Contul 1 Suma
x
După stornare se scrie formula corectă. Situația în conturi va fi următoarea:
D Contul 1 C
Suma Suma
RD = Suma RC = Suma
TSD = Suma TSC = Suma
Sf = 0D Contul 2 C
Suma Suma
RD = Suma RC = Suma
TSD = Suma TSC = Suma
Sf = 0
Conturile folosite se soldează dar fiecare va avea rulaj debito r și rulaj creditor dena-
turând astfel informațiile în legatură cu mărimea mișcărilor el ementelor patrimoniale
(creșteri și scăderi).
2. stornarea în ro șu prin care se scrie formula contabilă greșită încă o dată dar c u
suma în roșu (negru în chenar), anulându-se astfel formula greș ită după care se
scrie formula corectă.
formula greșită:
x
Suma Contul 1 = Contul 2 Suma
x
stornarea în roșu
x
-Suma Contul 1 = Contul 2 -Suma
x
Se scrie apoi formula corectă. Situația în conturi se prezintă astfel:
D Contul 1 C
Suma
-Suma
RD =0 RC =0
TSD =0 TSC =0
Sf = 0D Contul 1 C
Suma
-Suma
RD =0 RC =0
TSD =0 TSC =0
Sf = 0

76Conturile folosite se soldează prin anularea operației anterioa re și fără a denatura ru-
lajele debitoare și creditoare din conturi reflectând astfel re alitatea în legătură cu mări-
mea mișcărilor elementelor patrimoniale.
Exemplu privind stornarea:
Se cumpără cu factură materiale consumabile în valoare de 500 l ei de la furnizorul “x”.
În formula contabilă întocmită se folosește din greșeală contul “Materiale” în locul
contului “Materiale consumabile”.
Formula contabilă eronat întocmită este:
x
(1) 500 “Materiale” = “Furnizori” 500
x
După descoperirea greșelii se poate folosi una din cele două me tode de corectare și
anume:
stornarea în negru
x
(2) 500 “Furnizori” = “Materiale” 500
x
Formula corectă:
x
(3) 500“Materiale
consumabile”= “Furnizori” 500
x
Situația în conturi se prezintă astfel:
D Materiale C
(1) 500 (2) 500
RD = 500 RC = 500
TSD = 500 TSC = 500
Sf = 0D Furnizori C
(2) 500(1)
(3)500
500
RD = 500 RC = 1.000
TSD = 500 TSC = 1.000
SFC = 500
D Materiale consumabile C
(3) 500
RD = 500 RC =0
TSD = 500 TSC =0
SFD = 500
Se observă că în contul “Materiale” avem mișcare și pe debit și pe credit chiar dacă
nu s-a produs nici o operație economică care să producă modific ări ale acestui element
patrimonial. În contul “Furnizori soldul final de 500 lei arată corect datoria față de furni-
zori dar rulajele sunt incorecte: rulajul creditor de 1.000 lei arată o creștere cu 1.000 lei

77a datoriei chiar dacă în realitate aceasta a crescut doar cu 50 0 lei iar rulajul debitor de
500 lei arată o scădere a datoriei față de furnizori cu 500 lei chiar dacă nu a avut loc nici
o plată către furnizori în perioada de gestiune. Astfel, contur ile oferă informații eronate.
Acest dezavantaj este eliminat prin stornarea în roșu. În exemp lul de mai sus situația va
fi următoarea:
Formula contabilă eronat întocmită este:
x
1. 500 “Materiale” = “Furnizori” 500
x
Stornarea în roșu (negru în chenar):
x
2. 500 “Materiale” = “Furnizori” 500
x
Formula corectă:
x
3. 500“Materiale
consumabile”= “Furnizori” 500
x
Situația în conturi se prezintă astfel:
D Materiale C
(1)
(2)500
500
RD =0 RC =0
TSD =0 TSC =0
Sf = 0D Furnizori C
(1)
(2)(3)500
500
500
RD =0 RC = 500
TSD =0 TSC = 500
SFC = 500
D Materiale consumabile C
(3) 500
RD = 500 RC =0
TSD = 500 TSC =0
SFD = 500
Se observă că situația finală este aceeași ca și în cazul storn ării în negru dar mișcarea
reflectată în rulajele debitoare și creditoare este acum corect ă și conformă cu realitatea.
5.2.8. Studiu de caz nr. 3 privind efectuarea analizei contabile
Operația 1.
Unitatea patrimoniala cumpără un mijloc fix cu factura nr. 235/ 12.09.2015 de la SC
”Furnizorul” SA în valoare de 10.000 lei.

78Etapa 1. Natura operației
Cumpărare de mijloace fixe de la furnizori
Etapa 2. Modificări bilanțiere
Operația este de tip modificativ de creștere cu ecuația: A + x = P + x.
Etapa 3. Posturile bilanțiere și conturile în care se înregistrează.
În Activ se modifică postul “Mijloace fixe” și se operează modi ficarea în contul “Mijloa-
ce fixe”.
În Pasiv se modifică postul “Furnizori” și se operează modifica rea în contul “Furnizori”
analitic S.C. ”Furnizorul” S.A.
Etapa 4 . Aplicarea regulilor generale de funcționare a conturilor.
Prin cumpărarea unui mijloc fix are loc o creștere a activelor de natura mijloacelor
fixe și potrivit regulilor de funcționare a conturilor creșteri le de activ se înregistrează în
debitul conturilor deci contul “Mijloace fixe” fiind cont de Ac tiv și înregistrând o creștere
se va debita cu 10.000 lei.
Cumpărarea determină concomitent și cu aceeași sumă o creștere și a obligațiilor față
de furnizori deci a pasivelor din Pasivul bilanțului și potrivi t regulilor de funcționare a
conturilor, creșterile de pasiv se înregistrează în creditul co nturilor deci contul “Furni-
zori” fiind cont de Pasiv și înregistrând o creștere se va cred ita cu 10.000 lei.
Etapa 5. Formula contabilă este:
x
10.000 “Mijloace fixe” = “Furnizori” 10.000
x
Operația 2.
Pe baza cecului de numerar se ridică din bancă și se depune la caserie suma de 5.000
lei.
Etapa 1. Natura operației
Ridicare de numerar din bancă
Etapa 2. Modificări bilanțiere
Operația este de tip permutativ de Activ cu ecuația: A – x + x =P
Etapa 3. Posturile bilanțiere și conturile în care se înregistrează.
În Activ se modifică două posturi bilanțiere: “Casa” și se oper ează modificarea în con-
tul “Casa” și “Conturi curente la bănci” și se operează modific area în contul “Conturi cu-
rente la bănci”.
În Pasiv nu se produc modificări.
Etapa 4. Aplicarea regulilor generale de funcționare a conturilor.
Prin ridicarea numerarului din contul curent de la bancă are lo c o scădere a activelor
circulante bănești, de natura numerarului în cont la bancă și p otrivit regulilor de funcți-
onare a conturilor, scăderile de Activ se înregistrează în cred itul conturilor deci contul

79“Conturi curente la bănci” fiind un cont de Activ și înregistrâ nd o scădere se va credita cu
5.000 lei.
Prin depunerea în caserie a numerarului ridicat din contul cure nt are loc o creștere a
activelor circulantre bănești de natura numerarului în caserie și potrivit regulilor de func-
ționare a conturilor creșterile de Activ se înregistrează în de bitul conturilor deci contul
“Casa” fiind un cont de Activ și înregistrând o creștere se va debita cu suma de 5.000 lei.
Etapa 5. Formula contabilă este:
x
5.000 “Casa” =“Conturi curente
la banci”5.000
x
5.2.9. Clasi ficarea conturilor
Pentru înțelegerea conținutului economic, a funcției conturilor , și a legăturii reciproce
dintre conturi și bilanț este necesară sistematizarea conturilo r în clase sau grupe. Contu-
rile se pot grupa după mai multe criterii:
a. după funcția contabil ă – care permite aplicarea corectă a regulilor de funcționare
a conturilor:
1. conturi de Activ; și
2. conturi de Pasiv.
Conturile bifuncționale se includ în una din cele două grupe fu ncție de soldul pe care-l
au la un moment dat.
b. după sfera de cuprindere
1. conturi sintetice
Aceste conturi reflectă elemente patrimoniale în expresie valor ică, pe grupe omogene
din punct de vedere al conținutului lor economic.
Totalitatea conturilor sintetice formează contabilitatea sintet ică care reflectă situația
generală, de ansamblu a unității patrimoniale pe grupe de eleme nte patrimoniale.
De exemplu, toate mărfurile dintr-o unitate se țin cu ajutorul contului “Mărfuri”. Toate
obligațiile față de furnizori se grupează în contul “Furnizori” .
2. conturile analitice se folosesc pentru a reflecta părți componente ale elementelor
patrimoniale fiind dezvoltătoare ale conturilor sintetice.
Necesitatea conturilor analitice izvorăște din nevoia de-a se f urniza informații despre
structura activelor pe tipuri și feluri de active (tipuri de ma terii prime, feluri de mărfuri,
categorii de mijloace fixe etc.) și structura pasivelor (numele furnizorilor, creditorilor,
etc.).
Numărul conturilor analitice în care se dezvoltă un cont sintet ic depinde de natura
elementului patrimonial reflectat în contul sintetic.
Unele conturi analitice permit exprimarea și în etalonul cantit ativ pe lângă cel valoric
(“Materii prime”, “Materiale”, “Mărfuri”, etc.) altele permit d oar exprimarea valorică (“Cli-
enți”, “Furnizori”, “Debitori” etc.).

80Contabilitatea care folosește conturile analitice este denumită contabilitate analitic ă.
Organizarea ei în unitățile patrimoniale are următoarele consec ințe:
–permite controlul gestionării stocurilor;
–asigură integritatea patrimoniului;
–furnizează informații corecte despre drepturile și obligațiile unității în raport cu
partenerii: alte unități patrimoniale, statul, băncile, persoan e fizice etc.
Regulile de funcționare a conturilor sintetice se aplică și con turilor analitice deoarece
au același conținut economic și aceeași funcție contabilă.
c. după conținutul lor
1. Conturi de bilan ț care se divid în:
1.1. Conturi pentru active; și1.2. Conturi pentru pasive.
2. Conturi de rezultate
2.1. Conturi de cheltuieli; și2.2. Conturi de venituri.
3. Conturi de gestiune4. Conturi în afara bilan țului (de ordine și evidență)
Angajamente
Angajamente acordate; șiAngajamente primite.
Alte conturi în afara bilanțului
Conturile de bilanț dețin ponderea în contabilitate. Cunoaștere a grupării acestor con-
turi este importantă deoarece permite studierea conturilor după caracteristicile elemen-
telor patrimoniale înregistrate cu ajutorul lor și determinarea astfel a funcției contabile
a fiecărui cont ceea ce permite aplicarea corectă a regulilor d e funcționare a conturilor.
5.2.10. Normalizarea contabilit ății în România
Normalizarea contabilă constă în definirea de norme și aplicare a acestora.
În România elaborarea normelor și îndrumarea metodologică se re alizează de către
Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală a Contabilității p e baza Legii Contabilității
care prevede obligația unităților patrimoniale de-a organiza și conduce contabilitatea
proprie, registrele utilizate, reglementări privind bilanțul co ntabil etc.
În baza Legii contabilității, art. 4., Ministerul Finanțelor a emis Planul de conturi gene-
ral care cuprinde totalitatea conturilor sintetice utilizate pe ntru evidența elementelor pa-
trimoniale. El are forma unui tablou în care conturile apar cu denumirea, simbolul cifric și
funcția contabilă fiind sistematizate pe clase și grupe.
În funcție de modul de simbolizare a conturilor literatura de s pecialitate a consacrat
trei tipuri de planuri de conturi: ordinal, zecimal și mixt.
Planul de conturi ordinal se bazează pe sistemul de simbolizare ordinal al conturilor.
În acest sistem contul sintetic se formează în două feluri:
1. dintr-un număr variabil de cifre adică conturile sintetice se s imbolizează începând
de la cifra “1” până la ultimul cont. Contul analitic se simbol izează ca o fracție unde

81la numărător apare contul sintetic iar la numitor contul analit ic (Ex. 300/4 – cont
sintetic 300 analitic 4); și
2. dintr-un număr constant de cifre adică toate conturile sintetic e au un număr de ci-
fre egal cu al ultimului cont sintetic numărătoarea făcându-se în sens invers, ordine-
le superioare primind cifra 0. Spre exemplu dacă ultimul cont v a fi “89” primul va fi
“01” sau dacă ultimul cont va fi “988” primul va fi “001”.
Conturile analitice poartă simbolul contului sintetic și număru l alocat în ordinea apa-
riției lor. Spre exemplu: contul sintetic “212” are 5 analitice , analiticul 3 fiind simbolizat
“212.3” sau “212/3”.
Acest sistem are dezavantajul că la apariția unor conturi noi a cestea nu mai pot fi înca-
drate în grupa care indică conținutul lor economic.
Planul de conturi zecimal împarte conturile în 10 clase după conținutul lor econo-
mic. Fiecare clasă este divizată la rândul său în 10 grupe care generalizează un număr
oarecare de conturi sintetice.
Clasele de conturi sunt simbolizate, deci, cu o cifră, grupele cu 2 cifre și conturile sinte-
tice cu 3 cifre, astfel încât fiecărui cont sintetic îi este at așat un simbol cifric format din 3
cifre care dau informații despre conținutul economic al contulu i respectiv prin identifica-
rea clasei și grupei din care face parte.
Planul de conturi mixt este o combinare între primele două. Conturile sunt divizate î n
grupe după conținutul economic fiind simbolizate cu cifre de la 0 la 9 iar conturile sinteti-
ce sunt simbolizate cu trei cifre după sistemul ordinal. Spre e xemplu:
Grupa 0 Conturi sintetice 001, 002,……………099
Grupa 1 Conturi sintetice 101, 102,……………199Grupa 9 Conturi sintetice 901, 902,……………999
Planul de conturi general folosit în România este construit pe sistemul zecimal. El cu-
prinde 9 (nouă) clase de conturi simbolizate astfel:
clasa 1 “Conturi de capitaluri”
clasa 2 “Conturi de active imobilizate”clasa 3 “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție”clasa 4 “Conturi de terțiclasa 5 “Conturi de trezorerie”clasa 6 “Conturi de cheltuieli”clasa 7 “Conturi de venituri”clasa 8 “Conturi speciale”clasa 9 “Conturi interne de gestiune”
În România contabilitatea este organizată după modelul francez în dublu circuit. Dis-
tribuirea conturilor pe cele două circuite ale contabilității s e realizează astfel:
Circuitul contabilit ății financiare cuprinde trei categorii de conturi:
–Clasele conturilor de bilanț care reflectă existența și mișcare a elementelor patri-
moniale și ale căror solduri (existențe) finale alcătuiesc bila nțul. Aici intră clasele 1
până la 5;

82 –Clasele conturilor de procese și rezultate: clasele 6 și 7 (che ltuieli și venituri); și
–Conturile speciale din clasa 8.
Circuitul contabilit ății de gestiune cuprinde conturile din clasa 9 care cuprinde conturi
pentru reflectarea calculațiilor de cost de producție și produc ție în curs de execuție, chel-
tuielile, producția și diferențele de preț.
Schematic simbolizarea conturilor poate fi redată astfel:
X Y Z
clasa de la 1 la 9 – indică categoria elementelor ce fac obiect ul contabilității;
grupa de la 0 la 8 – indică natura economică și juridică a elem entelor patri-
moniale;grupa 9 – indică provizioane pentru deprecierea activelor din f iecare clasă;
contul sintetic de la 0 la 8 – indică elementul patrimonial a c ărui reflectare
este contul. Contul sintetic cu cifra 9 – indică elemente de se ns contrar celor
cu terminația de la 0 la 8.
Normalizarea contabilității a făcut obiectul multor discuții, u neori controversate, în
literatura de specialitate. Scopul principal al normalizării co ntabilității este crearea unui
limbaj comun tuturor utilizatorilor acesteia prin definirea uno r principii, reguli și norme
generale care să asigure înțelegerea unitară a informațiilor fu rnizate de contabilitate.
J.F. Casta definește normalizarea contabilă ca fiind procesul p rin care se armonizează
prezentarea documentelor de sinteză, metodele contabile și term inologia, în două sco-
puri :
–obținerea, de către stat, a unei informări omogene, referitoare la unitățile patrimo-
niale;
–utilizarea informației contabile de către utilizatorii externi, pentru comparațiile în
timp și în spațiu.
Normalizarea are ca obiective :
–determinarea terminologiei și a principiilor contabile generale ;
–definirea informației conținute în situațiile financiare de sin teză;
–stabilirea modului de prezentare a situațiilor financiare; și
–elaborarea unui plan de conturi și a regulilor de funcționare a acestora.
În România, baza normalizării contabile o reprezintă: Legea con tabilității, regulamen-
tul de aplicare a Legii contabilității, Planul de conturi gener al, Normele metodologice de
utilizare a conturilor contabile, Monografia privind înregistra rea în contabilitate a prin-
cipalelor operații economice, Nomenclatorul privind modelele re gistrelor și formularelor
tipizate comune privind activitatea financiară și contabilă, No rmele de utilizare a regis-
trelor de contabilitate, formatele documentelor de sinteză și n ormele metodologice pen-
tru întocmirea și prezentarea documentelor de sinteză.
În ultimii ani, pe plan internațional, sunt lansate numeroase a cțiuni, în vederea armo-
nizării sistemelor de contabilitate. Ele sunt rodul activității unor instituții internaționale,
organizații profesionale sau organizații sindicale internaționa le, ca:

83Organiza ții interguvernamentale:
Organizația Națiunilor Unite (ONU);Uniunea europeană;Organizația de Cooperare și de Dezvoltare Economică (OCDE); șiConsiliul african de contabilitate.
Organiza ții profesionale de contabilitate:
Comisia internațională de normalizare a contabilității (IASC);Federația internațională a experților contabili (IFAC);Asociația națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN);Asociația interamericană de contabilitate (AIC);Confederația contabililor din Asia și Pacific (CAPA); șiUniunea europeană a experților contabili economici și financiar i (UEC).
Organiza ții sindicale interna ționale:
Confederația internațională a sindicatelor libere (CISL);Confederația mondială a muncii (CMT); șiConfederația europeană a sindicatelor (CES).
“Normalizarea și armonizarea sunt două procese indispensabile ș i, uneori, comple-
mentare. Primul vizează conceperea normelor, iar cel de al doil ea, compatibilitatea între
diferitele norme. La nivel internațional, ceea ce se realizează la nivel comunitar, este, mai
degrabă, o armonizare, iar ceea ce realizează IASC este, în ult ima vreme, o normalizare.”
(Feleagă, 1996, p. 186)
Eforturile făcute de Uniunea europeană pe linia armonizării sis temelor de contabilita-
te s-au concretizat în directivele la care sunt supuse statele membre, fiecărui stat mem-
bru revenindu-i obligația de a le încorpora în legislația propr ie.

846.
BALANȚA DE VERIFICARE
6.1. De finirea, con ținutul și funcțiile balan ței de veri ficare
În unitatea patrimonială se desfășoară zilnic o mulțime de oper ații economice și finan-
ciare care asigură îndeplinirea obiectului de activitate al uni tății. Aceste operații deter-
mină modificarea permanentă a mărimii și structurii elementelor patrimoniale reflectate
în activul și pasivul bilanțului. S-a văzut că pentru reflectar ea stării și modificărilor ele-
mentelor patrimoniale într-o perioadă de timp contabilitatea fo losește un procedeu spe-
cific: contul . Dar necesitățile decizionale ale unităților patrimoniale impun generalizarea
și reliefarea într-o imagine de ansamblu a activității desfășur ate într-o perioadă de timp.
De asemenea se impune și necesitatea verificării exactității și corectitudinii înregistrării
în conturi a operațiilor economico-financiare pentru reflectare a reală și completă a stării
patrimoniului în bilanțul contabil.
Aceste necesități au impus utilizarea unui alt procedeu specifi c metodei contabilității
și anume balanța de verificare contabilă.
Balanța de veri ficare este un procedeu speci fic al metodei contabilit ății care asigur ă
gruparea și centralizarea datelor din conturi, veri ficarea exactit ății înregistr ărilor în con-
turi, legătura dintre conturile sintetice și cele analitice, leg ătura dintre conturi și bilanț și
furnizarea de informa ții sintetice necesare deciziei manageriale în cursul exerci țiului finan-
ciar.
Formal, balanța de verificare se prezintă ca o situație tabelar ă care cuprinde toate con-
turile sintetice folosite de unitatea patrimonială, fiecărui co nt fiindu-i atașate soldul ini-
țial, rulajele perioadei, total sume și soldul final al fiecăre i luni pentru care se întocmește
balanța de verificare. Întocmirea periodică a balanței de verif icare este o obligație legală a
unității patrimoniale stabilită de Legea contabilității nr. 82/ 1991, art. 22.
Din definiția balanței de verificare rezultă următoarele funcți i ale acesteia:
Funcția de control a corectitudinii și exactității înregistr ărilor în conturi
Cu ocazia contării documentelor, a efectuării înregistrărilor d in documentele conta-
bile în registrele contabile, a diferitelor calcule făcute în c onturi sau în cazul formulelor
contabile complexe, a stabilirii rulajelor, totalului sumelor ș i soldurilor finale în conturi se
pot strecura greșeli care se reflectă în inexistența corelațiil or și egalităților din balanța de
verificare. În această situație erorile trebuie căutate și core ctate.
În balanța de verificare se preia din bilanțul final soldul ini țial pentru perioada cu-
rentă. Din conturi se preiau rulajele debitoare și creditoare, total sume debitoare și cre-

85ditoare și soldurile finale debitoare și creditoare. Verificare a exactității înregistrărilor în
conturi și a egalității bilanțiere se reflectă prin cele trei s erii de egalități ale balanței:
1. suma soldurilor inițiale debitoare (∑SiD) = suma soldurilor inițiale creditoare (∑SiC)
= TOTAL ACTIV din bilanțul final = TOTAL PASIV din bilanțul fin al;
2. suma rulajelor debitoare (∑RD) = suma rulajelor creditoare (∑RC); și
3. suma soldurilor finale debitoare (∑SfD) = suma soldurilor finale creditoare (∑SfC).
Dacă aceste egalități nu se verifică înseamnă că s-au produs er ori în contabilitate și
acestea trebuie găsite și corectate.
În prezent, prin utilizarea tehnicii de calcul posibilitatea pr oducerii anumitor erori s-a
diminuat foarte mult, această funcție pierzându-și treptat din importanță.
Funcția de legătură între conturile sintetice și bilanț
Balanța de verificare cuprinde toate conturile utilizate în con tabilitatea unității patri-
moniale. La începutul anului financiar, posturile bilanțiere re prezentând soldul final al
conturilor la sfârșitul perioadei precedente (31 decembrie) sun t preluate în conturi ca
solduri inițiale și, implicit, în balanța de verificare ca o pr imă serie de egalități (∑SiD =
∑SiC). La sfârșitul perioadei, soldurile finale din conturile sinte tice care formează a patra
serie de egalități în balanța de verificare (∑SfD = ∑SfC) sunt transpuse în bilanțul cotabil,
prelucrate și grupate conform cerințelor de întocmire ale bilan țului. Schemetic această
funcție este reprezentată astfel:
CONTURI
SINTETICE BALANğA DE
VERIFICARE BILANğ
la 31 decembrie
DEBIT CREDIT TOTAL
SOLDURI
DEBITOARE TOTAL
SOLDURI
CREDITOAREACTIV PASIV
Sold
iniĠial
Sold
final Sold
iniĠial
Sold
final Sold
iniĠial
Sold
final Sold
iniĠial
Sold
finalPost
bilanĠier
Post
bilanĠierPost
bilanĠier
Post
bilanĠier
™SiD ™SfD ™SiC ™Sfc ™SiD ™SfD ™SiC ™SfC Total
ACTIV Total
PASIV
Funcția de legătură dintre conturile sintetice și conturile analitice
Balanțele de verificare se întocmesc pentru conturile analitice și pentru conturile sin-
tetice. Astfel se poate verifica concordanța dintre fiecare con t sintetic și conturile anali-
tice în care este dezvoltat, respectiv se verifică corectitudin ea înregistrării în conturile
analitice dezvoltătoare ale fiecărui cont sintetic a datelor în registrate în contabilitate.
Funcția de grupare și centralizare a datelor din conturi
Cuprinzând toate conturile sintetice și analitice folosite într -o perioadă cât și toate
datele înregistrate în acestea, balanța de verificare oferă inf ormații despre mărimea și
structura patrimoniului la un moment dat, rezultatele economico -financiare obținute cât

86și despre evoluția situației patrimoniului și rezultatelor într -o perioadă de timp. Astfel se
pot obține informații referitoare la calitatea și eficiența dec iziilor manageriale.
Funcția de analiz ă a activit ății economico- financiare
Asigurând compararea la un moment dat a datelor din conturi la începutul perioa-
dei cu cele de la sfârșitul perioadei, balanța de verificare po ate reprezenta și un eficace
instrument de analiză în detaliu a eficienței activității econo mico-financiare în decursul
anului, între două bilanțuri contabile. Cu ajutorul datelor fur nizate de balanța de verifica-
re se pot calcula indicat orii economico-financiari de apreciere a stării patrimoniului și de
diagnostic economico-financiar a activității unității patrimoni ale.
6.2. Tipuri de balan țe de veri ficare
Balanțele de verificare sunt de mai multe feluri funcție de cri teriile de apreciere, și
anume:
1. după felul conturilor pe care le con țin sunt:
–balanțe de verificare ale conturilor sintetice care cuprind t oate conturile sintetice
și se întocmesc pe baza datelor preluate din aceste conturi; și
–balanțe de verificare ale conturilor analitice care se întocmesc pentru fiecare cont
sintetic care are dezvoltare analitică. Aceste balanțe se întoc mesc înaintea balan-
ței conturilor sintetice și au rolul de-a verifica corespondenț a dintre contul sin-
tetic și conturile sale analitice. Numărul balanțelor de verifi care ale conturilor
analitice depinde de numărul conturilor sintetice cu dezvoltare analitică.
2. după numărul seriilor de egalit ăți conținute sunt:
a. balanța de verificare cu o singură serie de egalit ăți
Aceasta poate avea două variante ale conținutului: fie balanță a soldurilor finale, fie a
totalului sumelor debitoare și creditoare..
Sintetic, egalitățile acestei balanțe se pot exprima astfel:
Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale
debitoare
(∑SfD)creditoare
(∑SfC)
sau
Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
(∑TSD)( ∑TSC)
b. balanța de verificare cu două serii de egalit ăți
Această balanță rezultă din combinarea balanței soldurilor fina le cu balanța sumelor
și cuprinde patru coloane care grupează două serii de egalități : două coloane pentru sol-
durile finale debitoare și creditoare și două coloane pentru to talul sumelor debitoare și
creditoare.
Sintetic, egalitățile acestui tip de balanță sunt:
Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
(∑TSD)( ∑TSC)

87și
Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale
debitoare
(∑SfD)creditoare
(∑SfC)
c. balanța de verificare cu trei serii de egalit ăți
Această balanță se obține prin separarea soldurilor inițiale și a rulajelor perioadei și
se întocmește sub două forme grafice:
–balanța tabelar ă care cuprinde 6 (șase) coloane grupate pe trei serii de egalită ți, și
anume:
Totalul soldurilor initiale = Totalul soldurilor initiale
debitoare
(∑SiD)creditoare
(∑SiC)
Totalul rulajelor = Totalul rulajelor
debitoare
(∑RD)creditoare
(∑RC)
Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale
debitoare
(∑SfD)creditoare
(∑SfC)
Cu această balanță se poate verifica și egalitatea dintre total ul rulajelor din balanța de
verificare și totalul rulajelor din evidența cronologică, luate din Registrul Jurnal.
–balanța de veri ficare șah care permite redarea și a corespondenței conturilor în care
s-au înregistrat operațiile economice funcție de conținutul eco nomic al acestora.
Ea se întocmește după principiul matriceal și are forma unei ta ble de șah care are rân-
duri și coloane la întretăierea cărora se obțin egalitățile. Ru lajele perioadei se înscriu pe
conturi corespondente furnizând astfel informații despre natura operațiilor efectuate în
perioadă.
d. balanța de verificare cu patru serii de egalit ăți
Aceasta se mai numește și balanța de rulaje lunare cu solduri i nițiale fiind o combinare
a balanței de sume și solduri cu balanța de solduri inițiale și rulaje. Ea se întocmește în
două variante funcție de momentul întocmirii dar nu este o regu lă aplicată ferm.
Varianta 1 : de regulă această formă este utilizată în luna ianuarie când s e preiau sol-
durile din anul precedent. Această variantă conține următoarele patru serii de egalități:
Totalul soldurilor initiale = Totalul soldurilor initiale
debitoare
(∑SiD)creditoare
(∑SiC)
Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
cumulate
(∑RDc)cumulate
(∑RCc)
Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
(∑TSD)( ∑TSC)

88Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale
debitoare
(∑SfD)creditoare
(∑SfC)
Între cele patru serii de egalități există relația:
∑SiD + ∑RDc = ∑TSD
∑SiC + ∑RCc = ∑TSC
Varianta 2: se utilizează, mai ales, la sfârșitul celorlalte luni ale anulu i (februarie – de-
cembrie). Această variantă conține următoarele patru serii de e galități:
Totalul sumelor debitoare
precedente=Totalul sumelor creditoare
precedente
(∑TSDp)( ∑TSCp)
Totalul rulajelor debitoare = Totalul rulajelor creditoare
curente (lunare)
(∑RDl)curente (lunare)
(∑RCl)
Totalul sumelor debitoare = Totalul sumelor creditoare
(∑TSD)( ∑TSC)
Totalul soldurilor finale = Totalul soldurilor finale
debitoare
(∑SfD)creditoare
(∑SfC)
Între cele patru serii de egalități există relația:
∑TSDp + ∑RDl = ∑TSD
∑TSCp + ∑RCl = ∑TSC
6.3. Realizarea balan ței de veri ficare
Balanța de verificare este o lucrare cu caracter periodic care se întocmește obligatoriu
lunar și ori de câte ori este necesar pentru verificarea exacti tății înregistrărilor în conturi.
În realizarea ei se parcurg următorii pași:
–se înregistrează toate documentele din perioadă prin indicarea formulei contabile;
–se trec toate operațiunile în registrul jurnal (evidență cronol ogică);
–se trec toate operațiunile din registrul jurnal în registrul Ca rtea mare (evidența sis-
tematică);
–se fac calculele în conturi: se totalizează rulajele, totalul s umelor și soldurilor finale;
–se transpun datele din conturi în balanța de verificare respect ând conținutul seriilor
de egalități;
–se adună sumele fiecărei coloane;
–se verifică egalitatea din fiecare serie de coloane;
–se verifică relațiile dintre seriile de coloane; și
–dacă există neconcordanțe se identifică erorile, se corectează și se parcurg din nou
aceleași faze de mai sus până la obținerea egalităților cerute.

896.4. Erori de înregistrare contabil ă identi ficabile cu ajutorul balan ței de veri ficare
În exercitarea funcției de control a corectitudinii și exactită ții înregistrării în conturi a
operațiilor economice, balanța de verificare servește la depist area unor erori de înregis-
trare contabilă și care afectează egalitățile și corelațiile ce trebuie să existe între coloanele
și seriile de egalități ale acesteia.
Există două categorii de erori de înregistrare contabilă funcți e de posibilitățile de
identificare cu ajutorul balanței de verificare, și anume:
1. erori de înregistrare contabil ă care determin ă lipsa egalit ății valorice între coloanele
balanței de veri ficare;
Aceste erori sunt identificabile și se înlătură în ordinea cron ologică inversă celei în
care s-au desfășurat operațiunile din care au putut să apară, ș i anume:
a. erori la întocmirea balanței de verificare care pot apare în ur mătoarele situații:
–adunarea coloanelor balanței de verificare;
–transcrierea eronată a sumelor din conturi în balanța de verifi care;
–transcrierea eronată a unor sume în alte coloane ale balanței d ecât cele cores-
punzătoare contului; și
–inversări de cifre la adunare.
Aceste erori se identifică verificând datele din balanță cu cel e din conturi, respectiv
prin repetarea adunărilor în coloane.
b. erori la efectuarea calculelor în conturi care pot să apară la stabilirea în conturi a
rulajelor, totalului sumelor și soldurilor finale prin adunări și scăderi eronate sau
prin inversări de cifre;
c. erori la înregistrarea formulelor contabile în evidența sistema tică care pot să apară
prin transcrierea greșită a unei sume, prin trecerea eronată în tr-o altă parte a con-
tului (debit sau credit) decât cea corectă sau prin trecerea în tr-un alt cont decât cel
corect;
d. erori la întocmirea formulelor contabile prin contarea document elor justificative
care pot să apară prin trecerea greșită a unui cont pe partea d e debit sau credit, prin
omiterea trecerii sumei într-unul dintre conturi (numai debit s au numai credit),
prin greșirea sumei într-unul dintre conturi, prin inversarea c ifrelor etc.
Aceste tipuri de erori (b, c, d) se identifică prin punctarea r egistrelor, a registrelor cu
documentele justificative și prin refacerea calculelor în contu ri. Căutarea acestor tipuri
de greșeli este laborioasă și presupune efort. În prezent, prin folosirea tehnicii de calcul
acest tip de erori este eliminat.
2. erori de înregistrare contabil ă de fond
Aceste erori se identifică prin depistarea unor necorelații și inegalități valorice între
balanța de verificare a conturilor analitice și contul sintetic corespunzător, dar care nu
influențează egalitățile balanței de verificare sintetice.
Principalele astfel de erori sunt:
a. neînregistrarea unor operații economice în contabilitate datori tă omisiunii. Aceste
erori se identifică prin analiza logică a corelațiilor din cadr ul balanței și se sesizează

90ca urmare a existenței unor solduri nespecifice (creditoare la conturi de Activ sau
debitoare la conturi de Pasiv) sau la reclamațiile terților (su me neplătite datorită
neconstituirii obligației de plată);
b. erorile prin compensație care se produc, de regulă printr-o dub lă greșeală ca ur-
mare a transcrierii eronate a unor sume dintr-un registru în al tul. Astfel, se trece o
sumă în plus într-o parte a unui cont sau a mai multor conturi și concomitent o altă
sumă în minus, egală cu cea trecută în plus, în aceeași parte a unui cont sau a altor
conturi. Pe total situația este corectă, egalitatea bilanțieră se păstrează dar situația
din conturi este eronată. Depistarea greșelii se face datorită soldurilor nefirești ale
acestor conturi sau în urma sesizărilor terților;
c. erorile de transcriere care apar ca urmare a trecerii eronate a unor sume, din evi-
dența cronologică în cea sistematică, în debitul și creditul al tor conturi decât cele
din formula contabilă și care nu corespund conținutului economi c al operației re-
spective. Aceste erori nu determină inegalități și necorelații dar denaturează rezul-
tatele privind mișcările și soldul conturilor implicate. Se ses izează prin existența
unor solduri nespecifice sau la intervenția terților implicați în operațiunea econo-
mică; și
d. erori de înregistrare în evidența cronologică care se produc da torită următoarelor
cauze:
–stabilirea eronată a conturilor corespondente;
–înregistrarea dublă a unor operații economice;
–inversarea conturilor corespondente; și
–greșirea sumei.
Aceste erori determină solduri și rulaje nespecifice.
Corectarea acestor tipuri de erori se face prin refacerea opera țiunilor contabile (re-
scrierea formulei contabile, a sumei corespunzătoare etc.).

917.
INVENT ARIEREA PATRIMONIULUI
7.1. De finirea, necesit ățile și funcțiile inventarierii
Sunt situații în care, între datele din evidența contabilă (sit uațiile din conturi) și rea-
litatea faptică, de pe teren, pot să apară diferențe, nepotrivi ri cantitative, calitative și va-
lorice. Acestea se datorează acțiunii unor factori de ordin obi ectiv sau subiectiv a căror
cunoaștere este necesară pentru a se putea lua măsurile care se impun în reglementarea
acestor diferențe.
Dintre acești factori de influență amintim:
–pierderea în greutate a unor stocuri ca urmare a proprietăților acestora fizico-chimi-
ce care determină evaporarea, uscarea, deshidratarea;
–modul de gestionare a valorilor materiale și bănești;
–condițiile de depozitare și păstrare a stocurilor;
–starea aparatelor de măsură și control;
–condițiile de transport;
–greșeli de calcul a documentelor;
–erori de înregistrare în evidența contabilă; și
–erori umane.
Toate acestea impun, și în România legea obligă, la verificarea periodică a realității
faptice a stării patrimoniului în scopul cunoașterii exacte a e lementelor patrimoniale
pentru a avea o imagine corectă, fidelă și completă a patrimoni ului unității.
Inventarierea reprezint ă procedeul de stabilire faptic ă, pe teren, cantitativ, valoric și
calitativ, la un moment dat, a existen ței elementelor patrimoniale pe baza documentului
numit inventar.
Inventarierea este în legătură de intercondiționare și cu celel alte procedee ale meto-
dei contabilității: documentarea, contul, balanța de verificare și bilanțul contabil.
Unitățile patrimoniale au obligația de-a efectua inventarierea patrimoniului în urmă-
toarele cazuri:
1. la începutul activității pentru stabilirea și evaluarea aportul ui în natură;
2. în cursul desfășurării activității cel puțin o dată pe an sau o ri de câte ori există sus-
piciuni în legătură cu integritatea patrimoniului;
3. în cazul lichidării;
4. în cazul fuzionării; și
5. în cazul divizării.

92Inventarierea este procedeul care stă la baza întocmirii unui b ilanț real care să reflecte
o imagine fidelă și corectă a stării patrimoniului.
În calitate de procedeu al metodei contabilității inventarierea îndeplinește mai multe
funcții și anume:
1. funcția de control a existenței faptice a elementelor patrimoniale în scopul deter –
minării corecte a indicatorilor economico-financiari și a întoc mirii unui bilanț real.
În acest scop în inventariere se cuprind toate elementele patri moniale precum și
bunurile deținute cu orice titlu aparținând altor persoane fizi ce și juridice;
2. funcția de asigurare a integrit ății patrimoniale prin controlul gestiunilor de sto-
curi. În urma comparării stocurilor faptice cu cele scriptice ( din contabilitate) pot
rezulta plusuri sau minusuri pentru care se stabilesc cauzele, vinovații și modul de
reflectare în evidența contabilă;
3. funcția de stabilire la finele unui exercițiu a valorii actuale (de utilitate) a ele-
mentelor patrimoniale cât și a modificărilor produse în mărimea și structura ele-
mentelor patrimoniale determinate de creșterea sau deprecierea valorii contabile a
elementelor patrimoniale;
4. funcția de calcul și evidență a stocurilor, a consumurilor și vânzărilor.
În cazul unităților patrimoniale mici se folosește pentru evide nța stocurilor me-
toda inventarului intermitent în baza căruia în conturile de st ocuri se înregistrează
stocurile inițiale la începutul lunii și stocurile finale la sf ârșitul lunii în urma inven-
tarierii acestora. Prin diferență rezultă consumurile în cursul lunii care se reflectă în
conturile de cheltuieli materiale ( în cazul materiilor prime) ș i producția obținută în
cursul lunii care se reflectă în veniturile din producția stoca tă.
Formula sintetică a inventarului intermitent este:
Ieșiri de stocuri
(consumuri)=Stocuri ini țiale
(de la sfâr șitul lunii precedente)+Intrări în cursul perioadei
(aprovizion ări/producție)−Stocuri finale
(inventar)
7.2. Tipuri de inventariere
Inventarierea este de mai multe feluri funcție de modul de abor dare și anume:
1. după obligativitatea realiz ării sunt:
a. inventarieri periodice care se efectuează în fiecare unitate patrimonială după re-
guli de planificare proprii, frecvența efectuării fiind condiți onată de particularită-
țile fiecărei gestiuni și de viteza de mișcare a elementelor pa trimoniale; și
b. inventarieri anuale care sunt obligatoriu de efectuat prin dispoziții legale, înai nte
de închiderea conturilor și întocmirea bilanțului anual, în toa te unitățile patri-
moniale. Lucrările de inventariere anuală cuprind toate element ele patrimoniale
de natura stocurilor materiale, a valorilor bănești, a creanțel or, datoriilor etc. și
necesită un volum mare de muncă concentrat într-o perioadă rela tiv scurtă de
timp ceea ce determină eșalonarea lucrărilor într-o perioadă an terioară și valori-
ficarea rezultatelor pe baza stocurilor constatate prin inventa r ținând seama de
mișcările ulterioare înregistrate în evidența contabilă.

932. după sfera de cuprindere sunt:
a. inventarieri generale care cuprind toate elementele patrimoniale. De regulă in-
ventarierile anuale sunt generale pentru a asigura imaginea rea lă furnizată de
bilanț; și
b. inventarieri par țiale care cuprind numai anumite elemente patrimoniale sau ges-
tiuni din unitatea patrimonială. De regulă, aceste inventarieri sunt cele periodice.
3. după modul de efectuare sunt:
a. inventarieri complete care se realizează prin verificarea tuturor bunurilor care
formează un element patrimonial (toate mijloacele fixe, toate o biectele de inven-
tar, toți clienții) sau o gestiune (toate bunurile din gestiune indiferent de conținu-
tul economic: bani, mărfuri, mijloace fixe, obiecte de inventar ); și
b. inventarieri prin sondaj care privesc doar anumite sortimente sau anumite bunuri
dintr-o gestiune. Aceste inventarieri pot determina transformar ea lor în comple-
te dacă se constată nereguli semnificative sau există numite du bii.
4. după cauzele care le determin ă sunt:
a. inventarieri ordinare care au un caracter planificat și se desfășoară după un plan
prestabilit; și
b. inventarieri inopinate care sunt generate de producerea unor situații de excepție,
cum ar fi:
–predarea – primirea unei gestiuni;
–la solicitarea organelor de control;
–la modificarea prețurilor;
–în cazul divizării, comasării, desființării unor gestiuni;
–în cazul calamităților naturale;
–în cazul furturilor și spargerilor; și
–când există suspiciuni în legătură cu gestiunea.
5. după scopul efectu ării sunt:
a. inventarieri de constatare a existenței faptice a elementelor patrimoniale prin nu-
mărare, cântărire, măsurare etc.; și
b. inventarieri de determinare a valorii de utilitate a elementelor patrimoniale prin
stabilirea unor valori de piață a acestora.
7.3. Organizarea inventarierii
În conformitate cu Legea contabilității și celelalte reglementă ri legale în domeniu
(OMF nr. 2861/2009), răspunderea pentru modul de organizare și efectuare a inventa-
rierii patrimoniului unităților patrimoniale revine administrat orului sau altei persoane
responsabile cu administrarea patrimoniului (conform actelor de constituire).
Inventarierea se desfășoară prin parcurgerea următoarelor etape :
1. pregătirea inventarierii;
2. realizarea propriu-zisă a inventarierii; și
3. stabilirea și valorificarea rezultatelor inventarierii.

945.3.1. Preg ătirea inventarierii
Este etapa în care se asigură condițiile necesare pentru buna d esfășurare a inventari-
erii propriu-zise. În acest scop, se iau două categorii de măsu ri: de natură organizatorică
și contabilă.
Măsurile organizatorice privesc următoarele:
a. fixarea cu precizie a obiectului și sferei de cuprindere a inventarierii adică
precizarea elementelor patrimoniale (stocuri, bani, datorii, cr eanțe etc.) care vor fi su-
puse inventarierii și locurile de depozitare a acestora (toate elementele de același tip sau
doar anumite elemente sau anumite gestiuni); și
b. emiterea de c ătre persoanele competente a dispozi ției de inventariere prin
care se precizează: componența comisiei și subcomisiilor de inv entariere, președintele
comisiei, gestiunile supuse inventarierii, natura elementelor p atrimoniale care fac obiec-
tul inventarierii, data de începere, de terminare și de valorif icare a rezultatelor inventa-
rierii.
La începutul fiecărui an, conducătorul unității patrimoniale em ite o decizie scrisă prin
care numește comisia centrală, la nivel de unitate patrimonială , care răspunde de toate
inventarierile care se efectuează în cursul anului financiar.
Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii și co ntabilii care țin evidența
gestiunilor sau bunurilor supuse inventarierii.
c. crearea condi țiilor optime de lucru pentru comisia de inventariere care se re-
alizează prin urm ătoarele m ăsuri:
–conducerea la zi a evidenței tehnico-operative a gestiunii și c onfruntarea periodică
cu evidența contabilă pentru punerea de acord;
–asigurarea participării la lucrările de inventariere a întregii comisii;
–asigurarea cu personal necesar pentru manipularea valorilor mat eriale inventariate;
–asigurarea comisiei de inventariere cu personal de specialitate în scopul identificării
corecte a bunurilor supuse inventarierii (calitate, preț etc.);
–dotarea cu aparate de măsură și control, rechizite și formulare necesare;
–dotarea cu tehnică de calcul și materiale de sigilare necesare; și
–dotarea gestiunilor cu sisteme de închidere duble.
d. luarea de c ătre comisia de inventariere a urm ătoarelor m ăsuri organizatorice:
1. închiderea și sigilarea accesului în gestiune, în prezența gest ionarilor, ori de câte
ori se întrerup lucrările și se pleacă din gestiune, indiferent de numărul de spații
în care sunt depozitate bunurile;
2. se cere gestionarului o declarație scrisă din care trebuie să r ezulte următoarele:
–dacă gestionează bunuri materiale și în alte locuri decât cele supuse inventari-
erii și care anume sunt acelea;
–dacă are în gestiune bunuri aparținând terților cu sau fără doc umente de pro-
veniență și care sunt acelea;
–dacă are documente justificative privind gestiunea care nu au f ost operate în
evidența tehnico-operativă sau nu au fost predate la contabilit ate și care sunt
acelea;

95 –dacă are cunoștință de existența unor plusuri sau minusuri;
–dacă are valori materiale nerecepționate, care trebuie expediat e, primite sau
eliberate pentru care s-au operat documentele justificative; și
–dacă deține numerar și care este acesta;
3. se vizează ultimele documente de intrare și ieșire din gestiune întocmite înaintea
începerii inventarierii;
4. se barează și se semnează ultima operație din fișele de magazie ;
5. se sistează operațiile de intrare și ieșire din gestiune iar da că acestea se efectuea-
ză pe documente se face mențiunea “intrat sau ieșit în timpul i nventarierii”;
6. se identifică toate locurile de păstrare a bunurilor care aparț in gestiunii inventa-
riate;
7. se verifică dacă aparatele de măsură și control sunt în bună st are de funcționare;
8. la unitățile cu amănuntul gestionarul va întocmi ultimul raport de gestiune în
care se cuprind valoarea ultimelor documente de intrare și ieși re a mărfurilor și
ambalajelor și numerarul depus la caserie; și
9. se grupează bunurile supuse inventarierii pe sortimente și cate gorii de prețuri
separându-se cele degradate, deteriorate, primite în custodie s au spre păstrare.
Măsurile de natur ă contabil ă cuprind:
1. înregistrarea la zi a tuturor operațiunilor economice în contab ilitate și în evidența
operativă condusă în gestiune;
2. verificarea corectitudinii și exactității înregistrării în cont uri a operațiilor economi-
ce prin compararea informațiilor din contabilitate cu cele din evidența tehnico-ope-
rativă (fișe de magazie, rapoarte de gestiune, registrul de cas ă etc.); și
3. întocmirea balanțelor de verificare sintetice și analitice.
7.3.2. Realizarea propriu-zis ă a inventarierii
În această etapă se desfășoară practic cel mai mare volum de mu ncă al comisiei de
inventariere care depinde de mărimea gestiunii supuse inventari erii și de diversitatea
elementelor patrimoniale gestionate. Activitatea presupune cons tatarea, identificarea și
evaluarea elementelor patrimoniale.
Constatarea se face prin stabilirea directă și concretă a exist enței și mărimii elemente-
lor patrimoniale prin cântărire, măsurare, numărare sau calcule tehnice. Bunurile aflate
în ambalaje originale și intacte se despachetează și se verific ă prin sondaj. Bunurile de
volum și masă mare se constată prin calcule tehnice (silozuri d e cereale, ciment în vrac,
combustibili lichizi și solizi).
Existența unor elemente patrimoniale nu se poate stabili direct prin inventarieri fizice
și atunci constatarea lor se face pe baza datelor din contabili tate. Acest procedeu se aplică
pentru următoarele elemente patrimoniale:
–bunuri aparținând unității patrimoniale dar care au fost date c u chirie;
–bunuri lăsate în păstrarea terților;
–produse expediate terților și refuzate, rămase în păstrarea lor ;
–disponibilitățile bănești în conturile bancare reflectate în ex trase de cont bancare;

96 –creanțele și obligațiile unității față de terți confirmate în e xtrase de cont semnate de
aceștia și confruntate cu evidența contabilă analitică; și
–disponibilitățile bănești din caserie se constată prin confrunt area soldurilor din re-
gistrul de casă cu soldul din contabilitate.
Bunurile constatate astfel se trec în documentul numit “lista d e inventar” care se în-
tocmește pe locuri de gestionare și pe gestionari, pe categorii de elemente patrimoniale
(corespunzătoare calitativ, deteriorate, neutilizate, degradate , fără desfacere) și pe obliga-
ții și creanțe certe, incerte și în litigiu.
De asemenea se întocmesc liste separate pentru bunurile proprii aflate la terți (prelu-
crare, chirie, reparare) cât și pentru cele aflate în gestiune dar care aparțin terților.
Aceste liste se semnează fiecar e de către membrii comisiei și g estionari, se datează iar
pe ultima filă gestionarul face mențiunea “bunurile au fost inv entariate în prezența mea,
corect stabilite, se află în păstrarea și răspunderea mea, nu a m bunuri neinventariate sau
trecute în plus pe liste”. De asemenea mai poate f ace și alte m ențiuni în legătură cu modul
de desfășurare a inventarierii.
Spațiile libere din listele de inventariere se barează iar dacă se fac corecturi în liste,
acestea se confirmă cu semnături de persoanele care semnează li stele.
Evaluarea elementelor patrimoniale inventariate se face la valo area de intrare în pa-
trimoniu care este valoarea contabilă și care se verifică pe ba za documentelor justificati-
ve de intrare și ieșire din patrimoniu.
În scopul realizării unei imagini reale a patrimoniului evaluar ea elementelor patrimo-
niale la inventariere se face astfel:
–bunurile de natura imobilizărilor și stocurilor se evaluează la valoarea contabilă (de
inventar), adică la prețurile cu care au fost înregistrate în e vidența contabilă la intra-
rea în patrimoniu;
–bunurile depreciate se evaluează la valoarea de utilitate stabi lită în funcție de valoa-
rea acestui bun pe piață și de utilitatea lui pentru unitatea p atrimonială.
În cazul acestei evaluări există două situații posibile:
a. Vi ≥ Vc
b. Vi < Vc
unde: Vi = valoarea de inventar sau utilitate
Vc = valoarea contabilă sau de intrare
În cazul Vi ≥ Vc în listele de inventar se înscrie valoarea de intrare sau cont abilă.
În cazul Vi < Vc în listele de inventar se înscrie valoarea de inventar sau de u tilitate.
–creanțele și datoriile certe se evaluează la valoarea lor nomin ală;
–creanțele și datoriile incerte sau în litigiu se evaluează la v aloarea de utilitate stabili-
tă funcție de speranța de-a încasa și riscul de-a plăti;
–creanțele, datoriile și numerarul în devize se evaluează la cur sul de referință al B.N.R.
în vigoare din ultima zi a exercițiului;
–titlurile imobilizate se evaluează la valoarea de utilitate; și
–titlurile de plasament se evaluează la cursul mediu al ultimei luni din exercițiul fi-
nanciar sau la valoarea sperată de negociere.

977.3.3. Stabilirea și valori ficarea rezultatelor inventarierii
Rezultatele inventarierii se consemnează într-un proces verbal de inventariere care
cuprinde:
–perioada desfășurării inventarierii;
–data precedentei inventarieri;
–gestiunile inventariate și conținutul lor;
–persoanele care au participat la inventariere;
–plusurile sau minusurile constatate prin compararea situației d in evidența contabilă
cu situația constatată prin centralizarea listelor de inventar;
–compensările efectuate între elementele patrimoniale între care se permite compen-
sarea plusului cu minusul;
–bunurile constatate ca depreciate;
–vinovații de situațiile create;
–creanțele sau datoriile incerte sau în litigiu;
–explicații scrise de la persoanele responsabile pentru degradăr i, lipsuri, plusuri de
bunuri;
–situațiile contabile din care rezultă soldurile scriptice și mi șcările elementelor patri-
moniale între inventarul precedent și cel încheiat și supus val orificării; și
–semnăturile comisiei de inventariere și ale gestionarilor pentr u luarea la cunoștință.
În urma stabilirii rezultatelor inventarierii evidența contabil ă trebuie corectată în con-
formitate cu realitatea faptică, în sensul efectuării de înregi strări în contabilitate care să
rectifice (corecteze) în plus sau în minus datele din contabili tate cu plusurile sau minusu-
rile constatate, adică are loc procesul de valorificare (regula rizare) a rezultatelor inven-
tarierii.
În urma inventarierii se nasc trei situații posibile:
1. egalitate între situația faptică și cea scriptică;
2. situația faptică > situația scriptică, deci se constată plus la inventar; și
3. situația faptică < situația scriptică, deci se constată minus l a inventar.
Plusurile constatate la inventariere se înregistrează ca orice intrare de bunuri econo-
mice prin diminuarea cheltuielilor de exploatare sau creșterea veniturilor.
Minusurile constatate la inventariere sunt de două feluri:
1. lipsuri imputabile care pot proveni din neglijență, sustrageri, gestiune incorect ă
și valoarea acestora se recuperează de la persoanele vinovate l a prețul de piață al
bunului din momentul producerii sau constatării pagubei; și
2. lipsuri neimputabile care se produc ca urmare a manipulării, depozitării, condiții-
lor naturale, caracteristicilor tehnice a bunurilor și calamită ților naturale.
Înregistrarea în contabilitate a lipsurilor se face astfel:
1. lipsuri imputabile ca o ieșire de bunuri economice prin crearea dreptului de crea nță
asupra persoanelor vinovate; și
2. lipsuri neimputabile ca o ieșire de bunuri economice prin mărirea cheltuielilor exe r-
cițiului.

98La sfârșitul anului, pe baza inventarelor efectuate și a proces elor verbale de inven-
tariere se întocmește “registrul-inventar” , document obligator iu pentru fiecare unitate
patrimonială servind ca probă în instanță.
7.4. Studiu de caz nr. 4 privind inventarierea
Cu ocazia inventarierii generale a patrimoniului, la sfârșitul anului 2011 s-au consta-
tat următoarele diferențe consemnate în procesele verbale de in ventariere:
1. plus de materii prime în valoare de 800 lei;
2. minus de materii prime care se încadrează în normele legale de perisabilități în va-
loare de 1.000 lei;
3. minus de obiecte de inventar în valoare de 1.000 lei care se im pută gestionarului
vinovat;
4. lipsuri de mărfuri care se încadrează în perisabilitățile legal e în valoare de 500 lei;
5. plus la produse finite în valoare de 3.000 lei;
6. plusuri de mijloace fixe în valoare de 3.000 lei;
7. plus la numerarul din caserie 50 lei;
8. plus de mărfuri în valoare de 800 lei;
9. creanțe neîncasate de la clienți mai vechi de 3 ani, în valoare de 5.000 lei;
10. datorii cu termenul de exigibilitate depășit în valoare de 1.00 0 lei.
Să se efectueze înregistrările în evidența contabilă a diferenț elor constatate la inven-
tariere.
Formulele contabile sunt:
Operația 1.
x
(1) 750 301 = 601 800
x
sau
x
(2)0
800
800%
301601= 401 0
x
formulă folosită pentru a nu denatura rulajul contului 601 “Che ltuieli cu materiile prime”.
Operația 2.
x
(1) 1.000 601 = 301 1.000
x

99Operația 3.
x
(1) 1.000 461/”x” = 303 1.000
x
Operația 4.
x
(1) 500 607 = 371 500
x
Operația 5.
x
(1) 3.000 345 = 709 3.000
x
Operația 6.
x
(1) 3.000 214 = 131 3.000
x
Operația 7.
x
(1) 50 531 = 751 50
x
Operația 8.
x
(1) 800 371 = 607 800
x
sau
x
(2) 800
800%
371607= 401 0
x
Operația 9.
x
(1) 5.000 4118 = 411 5.000
x
Operația 10.
x
(1) 1.000 401 = 7514 1.000
x

1008.
RAPORT AREA CONT ABIL Ă
8.1. Necesitatea și pregătirea raport ării contabile
8.1.1. Necesitatea raport ării contabile
Contabilitatea este principalul furnizor de informație în domen iul economico-financi-
ar. Prin mecanismul sistemului de conturi, contabilitatea furni zează informații riguroase
și exacte care reflectă fenomenele economico-financiare. Cantit atea și calitatea informa-
țiilor furnizate de contabilitate influențează direct și nemijl ocit calitatea deciziilor elabo-
rate în unitatea patrimonială și în economia națională. Perfecț ionarea sistemului infor-
mațional economic a determinat și perfecționarea contabilității ca furnizor principal de
informație economică și financiară.
Informația contabilă este exactă, completă și neîntreruptă. Ace ste caracteristici ale in-
formației contabile asigură un rol primordial pentru sistemului informațional contabil în
cadrul sistemului informațional economic.
Informația contabilă este necesară următorilor utilizatori:
–decidenților din unitatea patrimonială;
–partenerilor unității patrimoniale;
–investitorilor interni și externi;
–băncii finanțatoare;
–fiscului pentru stabilirea obligațiilor fiscale;
–bugetelor speciale pentru stabilirea obligațiilor față de acest ea;
–autorităților administrației locale; și
–persoanelor fizice sau juridice care sunt interesate de situați a economico-financiară
a unei unități patrimoniale, indiferent de scopul acestui inter es.
Informația contabilă care să satisfacă toți acești utilizatori este furnizată sub forma
unor documente financiar-contabile sintetice, care reflectă cla r, fidel, complet și periodic
situația economico-financiară a unității patrimoniale.
Aceste documente financiar-contabile se elaborează cu respectar ea unor reguli unita-
re de întocmire, verificare, aprobare și publicare în scopul as igurării aceluiași limbaj pen-
tru toți utilizatorii informațiilor. Regulile sunt prevăzute în legislația economico-financia-
ră respectiv în normele contabile din Legea contabilității nr. 82/1991.
8.1.2. Preg ătirea raport ării contabile
Raportarea contabilă este un proces complex care se desfășoară la anumite interva-
le de timp funcție de prevederile legislației în acest domeniu. Mărimea perioadei pentru

101care se întocmesc documentele de raportare determină și complex itatea lucrărilor de ra-
portare.
Aceste lucrări se desfășoară în două faze:
–lucrări pregătitoare raportării având un caracter preliminar; ș i
–lucrări de întocmire a raportărilor.
Lucrările pregătitoare au rolul de-a efectua înregistrări conta bile specifice perioadei
de raportare, de-a verifica și de-a centraliza datele contabile și se efectuează de către
compartimentul financiar-contabil al unității patrimoniale sub responsabilitatea condu-
cătorului acestuia.
8.1.2.1. Înregistrarea corect ă în conturi a tuturor opera țiilor economice
În prima fază a lucrărilor pregătitoare elaborării documentelor de sinteză contabilă se
verifică dacă toate operațiile economice au fost înregistrate î n evidența contabilă. Această
operațiune are rolul de-a asigura exactitatea informațiilor con ținute în conturi și care vor
fi apoi folosite în elaborarea documentelor de raportare contab ilă.
Această verificare trebuie să stabilească:
1. dacă toate documentele justificative întocmite în perioada supu să raportării au fost
înregistrate în contabilitate. Este, de fapt, o verificare form ală realizată de contabili
și care se bazează mai ales pe experiența și intuiția acestora. Verificarea se face prin
parcurgerea și analiza sumară a situației conturilor sintetice și analitice respectiv a
soldurilor inițiale, rulajelor și soldurilor finale ale acestor a; și
2. dacă datele conținute în conturi sunt legale și sincere. Aceast ă verificare presupune
o apreciere a calității datelor înscrise în conturi care se rea lizează prin urmărirea
conformității înregistrărilor contabile cu reglementările și pr ocedurile legale sau cu
principiile contabile general admise. Sinceritatea datelor însc rise în contabilitate se
probează prin descrierea clară și completă a operațiilor și sit uațiilor reflectate în
conturi, prin controlul evaluării corecte a valorilor contabile și aprecierii obiective a
riscurilor și deprecierilor aprobate.
8.1.2.2. Concordan ța dintre eviden ța tehnico-operativ ă și evidența contabil ă
În unitățile patrimoniale se organizează pentru anumite element e patrimoniale și evi-
dența operativă pe fiecare loc de păstrare a bunurilor material e și bănești din patrimoniul
unității.
Pentru asigurarea unei baze corecte și unitare de realizare a r aportării contabile se
verifică concordanța dintre datele din evidența operativă și da tele din evidența contabilă.
Această punere de acord a datelor din cele două evidențe se rea lizează de către contabili
și gestionari prin punctarea soldurilor cu stocurile și a rulaj elor cu intrările și ieșirile din
gestiune.
Diferențele constatate se corectează prin verificarea documente lor din care provin și
corectarea greșelilor descoperite în evidența operativă sau con tabilă.

102Modalitățile concrete de verificare și corectare depind de:
1. metoda utilizată în organizarea evidenței pe fiecare gestiune a stocurilor și valorilor
bănești; și
2. metoda de inventariere a valorilor materiale și bănești utiliza tă (inventar perma-
nent sau intermitent).
erificările se succced în ordinea inversă a operațiilor de înre gistrare.
8.1.2.3. Concordan ța dintre contabilitatea sintetic ă și contabilitatea analitic ă
Pentru întocmirea documentelor de raportare contabilă se utiliz ează informațiile cu-
prinse în conturile sintetice. Exactitatea datelor din conturil e sintetice determină calita-
tea lucrărilor de sinteză și raportare contabilă.
Multe din conturile sintetice utilizate au și o dezvoltare anal itică care asigură cunoaș-
terea în detaliu a structurii activelor de care dispune unitate a patrimonială dar și a com-
poziției drepturilor și obligațiilor pe care le are unitatea pa trimonială izvorâte din relații-
le juridico-patrimoniale cu terții.
Dezvoltarea în conturi analitice a conturilor sintetice răspund e necesităților de infor-
mare corectă și oportună a decidenților din unitatea patrimonia lă. Asigurarea concordan-
ței dintre evidența contabilă sintetică și analitică se realize ază prin compararea și pune-
rea de acord, atunci când se constată erori, a următoarelor ele mente:
–rulaje debitoare și creditoare;
–total sume debitoare și creditoare; și
–solduri finale din evidența analitică a fiecărui cont sintetic cu aceleași elemente ale
contului sintetic dezvoltător de analitice.
Această verificare se realizează, funcție de forma de contabili tate utilizată, prin mai
multe metode:
1. întocmirea pentru fiecare cont sintetic cu dezvoltare analitică a unor balanțe de ve-
rificare analitice. Elementele totalizate ale conturilor analit ice din balanța analitică
se compară cu elementele similare ale contului sintetic;
2. întocmirea jurnalelor – situații auxiliare pentru conturile ana litice care totalizate pe
coloane se confruntă cu jurnalul contului sintetic; și
3. confruntarea directă și automată a datelor din evidența analiti că cu cele din evi-
dența sintetică în cazul utilizării echipamentelor informatice pentru prelucrarea și
înregistrarea datelor în contabilitate.
8.1.2.4. Întocmirea balan ței de veri ficare contabil ă
Balanța de verificare contabilă se întocmește lunar și are rolu l de-a verifica exactitatea
înregistrărilor în conturi. În cazul elaborării lucrărilor de s inteză contabilă balanța de ve-
rificare servește și la centralizarea datelor contabile și la e fectuarea unor analize econo-
mico-financiare ale unității patrimoniale.

103Balanța de verificare sintetică în perioadele de raportări cont abile anuale se întocmeș-
te în urma efectuării și a următoarelor lucrări de regularizare :
–înregistrarea diferențelor constatate ca urmare a inventarierii patrimoniului pentru
punerea de acord a realității faptice cu evidența contabilă;
–delimitarea în timp a veniturilor și cheltuielilor; și
–înregistrarea provizioanelor.
Întocmirea balanței de verificare sintetică încheie etapa pregă titoare de elaborare a
lucrărilor de raportare contabilă.
8.2. Raportarea contabil ă în cursul exerci țiului financiar
În cursul exercițiului financiar instituțiile bugetare întocmes c raportări trimestriale.
Raportarea contabilă trimestrială se realizează pe baza Normelo r metodologice privind
întocmirea și depunerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor publice, elabo-
rate de Ministerul Finanțelor Publice și aprobate prin Ordin al Ministrului Finanțelor Pu-
blice. Pentru anul 2015 Normele au f ost aprobate prin Ordinul 4 65/15.04.2015 și prevăd
la punctul 1.2. că: “Situațiile financiare care se întocmesc de instituțiile publice la finele
trimestrelor I, II și III în anul 2015 se compun din: bilanț, c ontul de rezultat patrimonial,
situația fluxurilor de trezorerie, conturi de execuție bugetară și anexe la situațiile financi-
are, care includ politici contabile și note explicative”.
Modelele formularelor valabile pentru raportările trimestriale sunt publicate pe si-
te-ul Ministerului Finanțelor Publice: www.mfinante.ro/domenii de activitate/reglemen-
tari contabile/institutii publice/legislatie
În conformitate cu prevederile Normelor metodologice privind în tocmirea și depu-
nerea situațiilor financiare trimestriale ale instituțiilor pub lice termenele de depunere
a situațiilor financiare trimestriale la Ministerul Finanțelor Publice – Direcția generală de
metodologie contabilă instituții publice – sunt cele prevăzute la art. 36 din Legea contabi-
lității nr. 82/1991 republicată.
Situațiile financiare întocmite de ordonatorii terțiari și secu ndari de credite se depun
la organul ierarhic superior potrivit prevederilor legale în vi goare. Ordonatorii principali
de credite ai bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurări-
lor de șomaj și bugetului Fondului național unic de asigurări s ociale de sănătate depun o
copie de pe situațiile financiare centr alizate la Direcția gene rală de programare bugetară,
iar instituțiile publice autonome la Direcția generală de sinte ză a politicilor bugetare din
cadrul Ministerului Finanțelor Publice.
Autoritățile publice, ministerele și celelalte organe ale admin istrației publice centrale,
instituțiile publice autonome, precum și unitățile administrati v-teritoriale și instituțiile
subordonate acestora, indiferent de sursa de finanțare, transmi t raportările financiare lu-
nare și în format electronic, însoțite de o adresă de înaintare scanată și semnată de con-
ducătorul instituției publice și de conducătorul compartimentul ui financiar-contabil sau
de altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție .
Autoritățile publice, ministerele și celelalte organe ale admin istrației publice, centrale,
instituțiile publice autonome, precum și unitățile administrati v-teritoriale și instituțiile

104subordonate acestora, care raportează lunar conturile de execuț ie bugetară solicitate prin
prezentele norme metodologice și indicatori din bilanț, vor urm ări concordanța datelor
lunare transmise cu cele raportate prin situațiile financiare t rimestriale. În cazul unor
diferențe majore, se vor comunica cauzele acestor diferențe, pr ecum și corecția datelor
raportate.
8.3. Raportarea contabil ă la finele exerci țiului financiar
Situațiile financiare care se întocmesc la sfârșitul anului rep rezintă documente ofici-
ale de prezentare a situației patrimoniului aflat în administra rea statului și a unităților
administrativ-teritoriale, precum și a execuției bugetului de v enituri și cheltuieli al anului
încheiat.
Situațiile financiare anuale se compun din: bilanț, contul de r ezultat patrimonial, si-
tuația fluxurilor de trezorerie, situația modificărilor în stru ctura activelor nete/capitalu-
rilor proprii, conturile de execuție bugetară și anexele la sit uațiile financiare care includ:
politici contabile și note explicative.
8.3.1. Bilan țul contabil – con ținut și reglementare legal ă
Bilanțul contabil este un tablou sintetic care reflectă starea patrimoniului unei unități
la finele exercițiului financiar-contabil și cuprinde posturi b ilanțiere a căror mărime este
preluată din evidența contabilă sintetică în mod direct sau pe baza unor procese de prelu-
crare a datelor din evidența contabilă.
Bilanțul contabil este documentul final care încheie lucrările contabile de raportare
anuală și concomitent documentul de plecare pentru lucrările co ntabile din perioada ur-
mătoare.
Exercițiul financiar care măsoară durata din existența unității pentru care se încheie
bilanț este definit astfel:
„Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie î ntocmite situațiile finan-
ciare anuale și, de regulă, coincide cu anul calendaristic. Dur ata exercițiului financiar este
de 12 luni.” (L. 82/1991, art. 27, al. (1) și al. (2))
Deci, exercițiul financiar se suprapune în România anului calen daristic.
8.3.2. Întocmirea bilan țului
La întocmirea bilanțului contabil se au în vedere următoarele r eguli:
1. posturile înscrise în bilanț să corespundă cu datele înregistra te în contabilitate,
puse de acord cu situația reală a elementelor patrimoniale stab ilite pe baza inven-
tarului; și
2. compensări între conturile ce se înscriu în bilanț și, respecti v, între veniturile și
cheltuielile din contul de profit și pierderi nu sunt admise.
Bilanțul se întocmește pe baza balanței de verificare sintetice și cuprinde soldurile fi-
nale debitoare și creditoare ale conturilor de bilanț. Se prezi ntă sub formă de listă înce-
pând cu activul și continuând cu pasivul, pentru fiecare post b ilanțier fiind două coloane:

105una pentru soldul la începutul anului și una pentru soldul la s fârșitul anului. Exprimarea
valorilor se face în mii lei.
Structura bilanțului reflectă în activ criteriul destinației bu nurilor economice și în pa-
siv proveniența resurselor economice, astfel:A. ACTIVE TOT AL
1. ACTIVE NECURENTE
Active fixe necorporale
Instalații tehnice, mijloace de transport, animale, planta ții, mobilier,
aparatur ă birotică și alte active corporale
Terenuri și clădiri
Alte active ne financiare
Active financiare necurente (investi ții pe termen lung) peste un an
Creante necurente – sume ce urmeaz ă a fi încasate dup ă o perioada mai mare
de un an din care:
Creante comerciale necurente – sume ce urmează a fi încasate du pă o perioada mai
mare de un an
2. ACTIVE CURENTE
StocuriCreanțe curente
Creanțe din opera țiuni comerciale, avansuri și alte decont ări
Creanțe comerciale și avansuri Avansuri acordate Creanțe bugetare
Creanțele bugetului general consolidatCreanțe din opera țiuni cu fonduri externe nerambursabile și fonduri de la
buget din care:
Sume de primit de la Comisia EuropeanăÎmprumuturi pe termen scurt acordateInvestiții pe termen scurt
Conturi la trezorerii și instituții de credit
Conturi la trezorerie, cas ă, alte valori, avansuri de trezorerie
Conturi la institu ții de credit, cas ă, avansuri de trezorerie
Conturi de disponibilit ăți ale Trezoreriei Centrale
Cheltuieli în avans
B. DATORII TOT AL
1. DATORII NECURENTE din care:
Datorii comerciale Împrumuturi pe termen lung
2. DATORII CURENTE
Datorii comerciale, avansuri și alte decont
ări din care:
Datorii comerciale și avansuriAvansuri primite

106Datorii c ătre bugete din care:
Datoriile instituțiilor publice către bugete din careContribuții sociale Sume datorate bugetului din Fonduri externenerambursabile Datorii din opera țiuni cu Fonduri externe nerambursabile și fonduri de la
buget, alte datorii c ătre alte organisme interna ționale din care:
Sume datorate Comisiei EuropeneÎmprumuturi pe termen scurt- sume ce urmeaz ă a fi plătite într-o perioad ă de
până la un an
Provizioane Împrumuturi pe termen lung – sume ce urmeaz ă a fi plătite în cursul
exercițiului curent
Salariile angaja ților
Alte drepturi cuvenite altor categorii de personae (pensii, indemniza ții de
șomaj, burse) din care:
Pensii, indemnizații de șomaj, burse Venituri în avans Provizioane
C. ACTIVE NETE = TOT AL ACTIVE – TOT AL DATORII = CAPIT ALURI PROPRII
Rezerve, fonduriRezultatul reportat (ct.117- sold creditor)
Rezultatul reportat (ct.117- sold debitor)
Rezultatul patrimonial al exercitiului (ct.121- sold creditor)
Rezultatul patrimonial al exercitiului (ct.121- sold debitor)
Pe prima pagină a bilanțului se înscriu datele de identificare ale unității patrimoniale
iar pe ultima filă a bilanțului se trece numele, prenumele și s emnătura conducătorului
instituției și a conducătorului compartimentului financiar- con tabil
8.3.3. Contul de rezultat patrimonial
Acest document se întocmește pentru a reflecta eficiența cu car e s-au utilizat resur-
sele financiare ale instituției bugetare și pentru a se stabili rezultatul financiar la sfârși-
tul exercițiului financiar. Veniturile și cheltuielile sunt gru pate în trei categorii, și anume:
operaționale, financiare și extraordinare. Structura Contului d e rezultat patrimonial este
redată mai jos:I. VENITURI OPERATIONALE
Venituri din impozite, taxe, contribuții de asigurări și alte v enituri ale bugetelor
Venituri din activități economiceFinantări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destina ție specială
Alte venituri operaționale

107II. CHEL TUIELI OPERA ȚIONALE
Salariile și contribuțiile sociale aferente angajațilorSubventii și transferuriStocuri, consumabile, lucrări și servicii executate de terțiCheltuieli de capital, amortizări și provizioaneAlte cheltuieli operaționale
III. REZUL T ATUL DIN ACTIVIT ATEA OPERA ȚIONALĂ
– EXCEDENT – DEFICIT
IV . VENITURI FINANCIARE V . CHEL TUIELI FINANCIAREVI. REZUL T ATUL DIN ACTIVIT ATEA FINANCIAR Ă
– EXCEDENT – DEFICIT
VII. REZUL T ATUL DIN ACTIVIT ATEA CURENT Ă
– EXCEDENT – DEFICIT
VII. VENITURI EXTRAORDINAREXI. CHEL TUIELI EXTRAORDINAREX. REZUL T ATUL DIN ACTIVIT ATEA EXTRAORDINAR Ă
– EXCEDENT – DEFICIT
XI. REZUL T ATUL PATRIMONIAL AL EXERCI ȚIULUI
– EXCEDENT – DEFICIT
8.3.4. Anexe la bilan ț
Bilanțul și Contul de rezultat patrimonial sunt însoțite de ane xe, care au ca obiectiv
principal completarea și explicarea datelor înscrise în bilanț și contul de rezultat patri-
monial și conțin informații cu privire la situația patrimonială și financiară, rezultatele afe-
rente exercițiului încheiat.
Anexele conțin informații care pot fi grupate astfel:
1. referitoare la rezultatul financiar;
2. referitoare la anumite posturi bilanțiere; și
3. referitoare la regulile și metodele contabile și date complemen tare.
Instituțiile publice au obligația să prezinte la unitățile de t rezorerie a statului la care
au deschise conturile „Situația fluxurilor de trezorerie” pentr u obținerea vizei privind
exactitatea plăților nete de casă și a soldurilor conturilor de disponibilități, după caz,
pentru asigurarea concordanței datelor din contabilitatea insti tuțiilor publice cu cele din
contabilitatea unităților de trezorerie a statului.
Soldul pentru conturile de finanțare bugetară se stabilește ca diferență între plăți efec-
tuate și încasări (sume recuperate din finanțarea anului curent reprezentând reconstitu-

108irea creditelor bugetare și sume recuperate din finanțarea anil or precedenți) și reflectă
totalul plăților nete de casă. Datele înscrise în „Situația flu xurilor de trezorerie” trebuie să
corespundă cu datele din evidența Trezoreriei Statului, altfel aceasta va returna situația
instituției publice respective pentru a introduce corecturile c orespunzătoare.
La depunerea la ordonatorul de credite superior sau la Direcții le generale ale finanțe-
lor publice județene și a Municipiului București, după caz, for mularul “Situația fluxurilor
de trezorerie” va fi însoțit de copii ale extraselor de cont pe ntru a confirma exactitatea
soldurilor conturilor de disponibilități deschise la instituții le de credit.
8.3.5. Veri ficarea și depunerea bilan țului contabil
Situațiile financiare anuale se semnează de conducătorul instit uției publice și de con-
ducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă perso ană împuternicită să în-
deplinească această funcție.
În conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 82/1991, republicată, cu modifi-
cările și completările ulterioare, situațiile financiare anuale vor fi însoțite de o declarație
scrisă a persoanelor de mai sus, prin care își asumă răspundere a pentru întocmirea situa-
țiilor financiare anuale și confirmă că:
a. politicile contabile utilizate la întocmirea situațiilor financ iare anuale sunt în con-
formitate cu reglementările contabile aplicabile;
b. situațiile financiare anuale oferă o imagine fidelă a poziției financiare, a performan-
ței financiare și a celorlalte informații referitoare la activi tatea desfășurată; și
c. persoana juridică își desfășoară activitatea în condiții de con tinuitate.
Pentru situațiile financiare centralizate ordonatorii principal i și secundari de credite
nu întocmesc declarația scrisă.
Reprezentanții desemnați ai autorităților publice, ai ministere lor și ai celorlalte orga-
ne ale administrației publice centrale și instituțiilor publice autonome au obligația să se
prezinte la Direcția generală a tehnologiei informației din cad rul Ministerului Finanțelor
Publice pentru a primi gratuit, pe suport magnetic, programul i nformatic de centralizare
a situațiilor financiare pentru instituții publice, în vederea depunerii situațiilor financiare
centralizate la Ministerul Finanțelor Publice și pe suport magn etic.
Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale sunt obli gați să depună situațiile
financiare la Direcțiile generale ale finanțelor publice județe ne și a municipiului Bucu-
rești și pe suport magnetic.
Potrivit prevederilor art. 36 alin. (7) lit. a) din Legea nr. 8 2/1991, republicată, cu mo-
dificările și completările ulterioare, termenul de prezentare a situațiilor financiare anuale
la Ministerul Finanțelor Publice este de 50 de zile de la înche ierea exercițiului financiar.

1099.
APLICAII
Aplicaia nr. 1,
privind in fluena operaiunilor economice asupra bilanului
Unitatea patrimonială prezintă la 31 decembrie 2014 următorul b ilanț sintetic:
Bilanț
la 31.12.2014
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
a1 Mijloace fixe
a2 Clienți
a3 Casaa4 Disponibil la b ănci10.000
15.000
500
4.500p1 Fondul bunurilor
p2 Furnizorip3 Credite bancare pe termen scurt15.000
2.000
13.000
Total Activ 30.000 Total Pasiv 30.000
În luna ianuarie 2015 au loc următoarele operațiuni economice:
Operația 1 . Se încasează de la Clientul “Clientul” suma de 1.000 lei în c ontul curent de
la bancă.
Operația 2 . Se plătește furnizorului “Furnizorul” suma de 2.000 lei dintr -un credit pe
termen scurt acordat de bancă.
Operația 3 . Se cumpără de la furnizor un mijloc fix în valoare de 20.000 lei.
Operația 4 . Se plătesc cu ordin de plată din contul curent deschis la ban că furnizori în
valoare de 1.000 lei.
Să se întocmeasc ă bilanul dup ă fiecare operaiune economic ă.
Aplicaia nr. 2,
privind leg ătura bilan ț-cont și cont-bilan ț și structura contului
Unitatea patrimonială prezintă la 01 ianuarie 2015 următorul bi lanț inițial.
Bilanț inițial
La data de 01 ianuarie 2015
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
MaterialeCont curentCasa10.000
3.000
15.000
2.000Fondul mijloacelor
FurnizoriCredite bancare 15.000
10.000
5.000
Total Activ 30.000 Total Pasiv 30.000

110În luna ianuarie au loc următoarele operațiuni economice:
Operația 1. Se plătește furnizorului ”Gama” din casierie, pe bază de chita nță suma de
1.000 lei.
Operația 2. Se ridică din contul curent de la bancă cu CEC pentru ridicare de numerar
suma de 5.000 lei.
Operația 3. Se cumpără cu factură de la furnizorul ”Beta” materiale în val oare de
2.000 lei.
Operația 4. Se plătește furnizorului ”Beta” din credite bancare, suma de 2 .000 lei.
Să se întocmeasc ă bilanul contabil dup ă fiecare operaiune economic ă. Să se pre-
ia în conturi existentul din bilan la începutul lunii ianuarie și să se preia în bilan
existentul final din conturi la 31 ian 2014.
Aplicaia nr. 3,
privind formulele contabile de stornare
La data de 31 martie, ca urmare a confruntării datelor din cont abilitate cu cele din
evidența depozitului de materiale, se constată că la operația e conomică nr. 3 din Aplicația
nr. 2 s-a înregistrat din greșeală valoarea de 2.000 lei în con tul Materiale în loc de contul
Obiecte de inventar.
Să se storneze gre șeala din contabilitate prin cele dou ă modalităi de stornare și
să se înregistreze corect în conturi.
Aplicaia nr. 4,
privind analiza contabil ă
La sfârșitul anului 2014 unitatea patrimonială prezintă următor ul bilanț sintetic:
Bilanț
La data de 31 decembrie 2014
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
MaterialeCont curentCasaClieni10.000
3.000
15.000
2.0005.000Fondul mijloacelor
FurnizoriCredite bancare 20.000
5.000
10.000
Total Activ 35.000 Total Pasiv 35.000
În cursul lunii ianuarie 2015 au loc următoarele operațiuni eco nomice:
1. Se cumpără mijloace fixe la preț de livrare 5.000 lei.
2. Societatea se aprovizionează cu materii prime în valoare de 4.0 00 lei, pe baza fac-
turii.
3. Se plătesc din cont curent, cu ordin de plată, furnizori de mij loace fixe 2.000 lei.
4. Se vând produse finite pe baza facturii în valoare de 2.000 lei .
5. Se plătește chenzina I-a pe luna ianuarie 2.000 lei prin virare pe cardurile salariati-
lor.

1116. Se încasează în contul curent de la clienți 1.000 lei.
7. Se ridică din bancă, pe baza cecului în numerar, 1.000 lei care se depun în casierie.
8. Se rambursează din contul curent credite bancare 3.000 lei.
9. Se acordă unui salariat un avans spre decontare în valoare de 2 00 lei.
10. Salariatul justifică avansul acordat cu factura de cumpărare a materialelor consu-
mabile.
Să se înregistreze opera țiunile economice în eviden ța cronologic ă și sistematic ă.
Să se întocmeasc ă bilanțul final.
Aplicaia nr. 5,
privind întocmirea balanei de veri ficare contabil ă
La sfârșitul anului 2014 unitatea patrimonială prezintă umătoru l bilanț sintetic:
Bilanț
La data de 31 decembrie 2014
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
Materii primeCont curentCasaClieniProduse finite4.500
1.0005.000
500
4.0004.000Fondul mijloacelor
FurnizoriCredite bancare 9.000
6.0004.000
Total Activ 19.000 Total Pasiv 19.000
În cursul lunii ianuarie 2015 au loc următoarele operațiuni eco nomice:
1. Se plătește din credit bancar furnizorul “X” 2.000 lei pe baza ordinului de plată.
2. Se cumpără cu factură materii prime în valoare de 2.000 lei.
3. Se plătesc furnizori din contul curent pe baza ordinului de pla tă 1.000 lei.
4. Se rambursează din contul curent credit pe termen scurt cu ordi n de plată 1.000 lei.
5. Se încasează în contul curent 2.000 lei de la clienți.
6. Se ridică din contul curent cu cec pentru ridicare de numerar 3 .000 lei.
7. Se acordă un avans spre decontare unui salariat 1.000 lei.
8. Se plătește avans chenzinal pe baza listei de avans 2.000 lei.
9. Se vând produse finite 2.000 lei cu factură.
10. Se cumpără un mijloc fix în valoare de 20.000 lei.
Să se înregistreze opera țiunile economice în eviden ța cronologic ă și sistematic ă.
Să se întocmeasc ă balanța de veri ficare și bilanțul final.

112Aplicaia nr. 6,
privind întocmirea balanei de veri ficare contabil ă
La sfârșitul anului 2014 unitatea patrimonială prezintă următor ul bilanț sintetic:
Bilanț
La data de 31 decembrie 2014
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
Materii primeCont curentCasaClieni5.000
1.0003.000
50
2.450Fondul mijloacelor
FurnizoriDecontări cu bugetul statului 6.000
4.0001.500
Total Activ 11.500 Total Pasiv 11.500
În cursul lunii ianuarie 2015 au loc următoarele operațiuni eco nomice:
1. Se cumpără materii prime pe bază de factură în valoare de 3.000 lei.
2. Se încasează în contul curent de la clienți 1.500 lei.
3. Se plătesc obligații către bugetul statului cu ordin de plată d in contul curent 1.000
lei
4. Se obține un împrumut din bancă cu care se alimentează contul c urent în valoare de
2.000 lei.
5. Se plătesc furnizori din contul curent cu ordin de plată în sum ă de 1.000 lei.
6. Se acordă un avans spre decontare salariatului “D.M.” în valoar e de 40 lei.
7. Salariatul justifică avansul primit astfel: 30 lei cu factură p entru materiale consu-
mabile și 10 lei restituie la caserie.
8. Se ridică din bancă cu cec pentru ridicare de numerar 1.400 lei .
9. Se plătește chenzina I pe baza “listei de avans chenzinal” în s umă de 1.400 lei.
Să se înregistreze opera țiunile economice în eviden ța cronologic ă și sistematic ă.
Să se întocmeasc ă balanța de veri ficare și bilanțul final.
Aplicaia nr. 7, recapitulativ ă
La sfârșitul anului 2014 unitatea patrimoniala prezintă următor ul bilanț sintetic:
Bilanț
La data de 31 decembrie 2014
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
Produse finite
Cont curentCasaClieni10.000
13.00022.000
1.000
16.000Fondul mijloacelor
FurnizoriCredite bancare40.000
12.00010.000
Total Activ 62.000 Total Pasiv 62.000

113În cursul lunii ianuarie 2015 au loc următoarele operațiuni eco nomice:
1. Se cumpără mijloace fixe la preț de livrare 19.000 lei.
2. Societatea se aprovizionează cu materii prime în valoare de 8.0 00 lei, pe baza fac-
turii.
3. Se plătesc din cont curent, cu ordin de plată, furnizori de mij loace fixe 10.000 lei.
4. Se vând produse finite pe baza facturii în valoare de 13.000 le i.
5. Se încasează în contul curent de la clienți 8.000 lei.
6. Se plătește chenzina I-a pe luna ianuarie pe cardurile salariat ilor 8.000 lei.
7. Se ridică din bancă, pe baza cecului în numerar, 2.000 lei care se depun în casierie.
8. Se rambursează din contul curent credite bancare 5.000 lei.
9. Se acordă unui salariat un avans spre decontare în valoare de 1 .000 lei.
10. Salariatul justifică avansul acordat cu factura de cumpărare a materialelor consu-
mabile in valoare de 1.000 lei.
Să se înregistreze opera țiunile economice în eviden ța cronologic ă și sistematica.
Sa se intocmeasca balan ța de veri ficare și bilanțul final.
Aplicaia nr. 8, recapitulativ ă
La sfârșitul anului 2014 unitatea patrimonială prezintă umătoru l bilanț sintetic:
Bilanț
La data de 31 decembrie 2014
Activ Pasiv
Denumirea posturilor Suma Denumirea posturilor Suma
Mijloace fixe
Produse finite
Materii primeCont curentCasaClieni24.000
5.000
11.000
15.000
1.000
10.000Fondul mijloacelor
FurnizoriCredite bancare30.000
14.00022.000
Total Activ 66.000 Total Pasiv 66.000
În cursul lunii ianuarie 2015 au loc următoarele operațiuni eco nomice:
1. Se plătește pe baza ordinului de plată furnizorul “X” 8.000 lei .
2. Se cumpără cu factură materii prime în valoare de 2.000 lei.
3. Se rambursează din contul curent credit pe termen scurt cu ordi n de plată 1.000 lei.
4. Se încasează în contul curent 4.000 lei de la clienți.
5. Se ridică din contul curent cu cec pentru ridicare de numerar 5 .000 lei si se depun
în casierie.
6. Se acordă un avans spre decontare unui salariat 1.000 lei.
7. Se plătește chenzina I-a pe baza listei de avans chenzinal 4.00 0 lei.
8. Se vând pe baza de factură produse finite in valoare de 4.000 l ei .
9. Se cumpără un mijloc fix în valoare de 22.000 lei.
10. Salariatul justifică avansul acordat prin restituirea sumei de 1.000 lei la casierie.
Să se înregistreze opera țiunile economice în eviden ța cronologic ă și sistematic ă.
Să se întocmeasc ă balanța de veri ficare și bilanțul final.

114Aplicaia nr. 9, recapitulativ ă
La 1 ianuarie 2015 situația conturilor la unitatea patrimonială era următoarea:
–în contul de la bancă exista un disponibil de 15.000 lei;
–în casieria unității era un sold de 1.000 lei;
–drepturi de creanță asupra clienților de 15.000 lei;
–furnizori neachitați: 31.000 lei.
În cursul lunii ianuarie 2015 au avut loc următoarele operațiun i economice:
1. Cu cecul de numerar s-a ridicat din contul de disponibil de la bancă suma de 3.000
lei.
2. S-a plătit pe baza listei de avans chenzinal chenzina I în sumă de 3.500 lei.
3. Pe baza referatului spre decontare administratorul ridică din c asierie 500 lei pentru
cumpărarea unor materiale consumabile.
4. Administratorul restituie 500 lei avans de trezorerie neutiliza te pe bază de chitanță.
5. Se cumpară mărfuri pe bază de factură în valoare de 2.000 lei
6. Se încasează în contul de disponibil de la bancă 10.000 lei de la clienți.
7. Se cumpără timbre fiscale cu plata în numerar în valoare de 100 lei.
8. Se ridică din bancă și se depun în casierie 5.000 lei.
9. Se plătesc din casierie furnizori 1.000 lei pe bază de chitanță .
10. Se vând mărfuri cu factură în valoare de 1.000 lei
Să se facă analiza contabil ă a operațiilor economice, s ă se înregistreze în evidena
cronologic ă și sistematic ă, să se întocmeasc ă balana de veri ficare și bilanul final.

115BIBLIOGRAFIE
1. Capron, M., 1994, Contabilitatea în perspectiv ă, Editura Humanitas, București.
2. Demetrescu, C.G., 1972, Istoria contabilit ății, Editura științifică, București.
3. Dicționar explicativ al limbii române , 1998, Editura Univers Enciclopedic, București.
4. Epuran, M., Băbăiță, V., 1997, Bazele contabilit ății, Editura de Vest, Timișoara.
5. Esnault, B., Hoarau, Ch., 1994, Comptabilité financière , Presses Universitaires de France,
Paris.
6. Feleagă, N., 1996, Controverse contabile , Editura Economică, București.
7. Feleagă, N., și colab., 1996, Contabilitate aprofundat ă, Editura Economică, București.
8. Feleagă, N., 1996, Îmblânzirea junglei contabilit ății, Editura Economică, București.
9. Greceanu-Cocoș, V., 2002, Contabilitatea institu țiilor publice comentat ă și actualizat ă, Edi-
tura Societatea Adevărul SA, București.
10. Gisberto Chițu, A., și colectiv, 2005, Contabilitatea institu țiilor publice dup ă noul sistem con-
tabil, Editura IRECSON.
11. Ionescu, L., 2002, Contabilitatea institu țiilor din administra ția publică locală, Editura Eco-
nomică.
12. Ionașcu, I., 1997, Epistemologia contabilit ății, Editura Economică, București.
13. Macarie, F., C., 2004, Bazele contabilit ății, Editura Polirom, Iași.
14. Macarie, F., C., Dragan, A.,C., 2004, Bazele contabilit ății – lucrări practice , Ed. Aletheia, Bis-
trița.
15. Pérochon, C., 1983, Présentation du plan comptable français , Les Edition Foucher, Paris.
16. Roman, C. , 2006, Gestiuna financiară a instituțiilor publice , Editura Economică.
17. Tiron, T ., A., Gherasim, I., 2002, Contabilitatea institu țiilor publice, Editura Dacia, Cluj-Na-
poca.
18. Legea nr. 82/1991, Legea contabilit ății, republicată, Monitorul Oficial al României Partea I
nr. 454 din 18.06.2008.
19. OMF nr. 1917 /2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și
conducerea contabilit ății instituțiilor publice, Monitorul Oficial al României nr. 1186 din
29.12.2005 .
20. OMF nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile, Monitorul Oficial al României
nr. 870 din 23.12.2008 .
21. OMF nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventa-
rierii patrimoniului, Monitorul Oficial al României nr. 704 din 20.10.2009.
22. OMF nr. 465/15.04.2015 pentru aprobarea Normelor metodologice privind întocmirea și
depunerea situa țiilor financiare trimestriale ale institu țiilor publice , [online] disponibil pe
pagina web http://www.mfinante.ro/institpublice.html?pagina=dom enii, accesat la data
de 18.10.2015
23. IFAC, Standarde interna ționale de contabilitate pentru sectorul public, Editura CECCAR, Bu-
curești, 2005.

ISBN 978-606-561-141-2Suport de curs publicat în cadrul proiectului
„Creșterea calit ății programelor de licen ță în domeniul admi-
nistrației publice. Calitate în Administra ție Publică/C.A.P. –
creștere și dezvoltare prin programe de studii îmbun ătățite”
Contract POSDRU/156/1.2/G/136147
Proiect co- finanțat din Fondul Social European prin Progra-
mul Opera țional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane
2007-2013, „Investe ște în oameni!”, Axa prioritar ă 1 „Educa-
ția și formarea profesional ă în sprijinul cre șterii economice și
dezvoltării societății bazate pe cunoa ștere”, Domeniul major
de interven ție 1.2 „Calitate în înv ățământul superior”.
Editor
Universitatea Babe ș-Bolyai, Facultatea de Științe Politice,
Administrative și ale Comunic ării, Departamentul de Admi-
nistrație și Management Public.
Data public ării
Decembrie, 2015
„Conținutul acestui material nu reprezint ă în mod obligatoriu
poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României”