Marca poate fi definită ca fiind orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere,… [608686]

REFERAT
Dreptul Proprietății
Intelectuale

Student: [anonimizat] , IFR

2020
Universitatea Creștină “ Dimitrie Cantemir”
Facultatea de Drept Cluj Napoca

MARCA

11. Definiția MĂRCII
Marca poate fi definită ca fiind orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi:
cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme
tridimensionale și, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinații de culor i,
hologram e, semnale sonore, precum și orice combinație a acestora, cu condiția ca aceste semne să
permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.

2. Clasificarea mărcilor:
1. Dupa destinatie
– mărci de fabrică : aplicate de către producător
– mărci de comert : aplicate de către firma care comercializează produsele
2. După obiect
– mărci de produse
* marcă pentru fiecare produs al firmei
* marcă pentru toate produsele firmei:
* marcă pentru fiecare linie de produse a firmei
* marcă structurată pe mai multe niveluri2
– mărci de servicii
* mărci aplicate pe produse sau atașate produselor, indicând prestatorul de servicii
* mărci nelegate de existența unui produs (servicii bancare, servicii de transport,servicii turisti ce,
agenții de presa, poștă și mesagerie
* mărci aplicate pe instrumentele folosite in prestarea serviciului (bliete turistice, veselă din
restaurante, cartele magnetice etc)

1 Lege Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
Marcă comercială , cunoscută și sub denumirea de brand [2]
2 Regulamentul de aplicare a Legii Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice

3. După titularul dreptului de marcă
– mărc i individuale – apartin unei singure persoane fizice sau juridice.
– mărci colective – apartin unor asociatii de producatori prestatori de servicii sau comercianti
4. După normele pe care le reglementează
– mărci facultative – dreptul de a decide aplicar ea marcii apartine producatorului, comerciantului
sau prestatorului de servicii
– mărci obligatorii – în cazul anumitor produse, marcarea este obligatorie: arme de foc, obiecte
din metale prețioase, muniție.
5. După modul de comunicare a informației
– mărc i verbale: cuvinte, litere, combinații de cuvinte
– mărci figurative – elemente grafice insotite si de numele de marcă
– mărci sonore – melodii – pentru personalizarea unor activități
6. Alte tipuri de mărci
– marcă de conformitate – este emisa pe baza regulilor unui sistem de certificare si indică existenta
încrederii că un serviciu sau un produs este în conformitate cu un anumit standard sau alt document
normativ
– marcă defensivă – prezintă anumite modificări de detaliu ale mărcii înregistrate, împied icând
astfel înregistrarea unor mărci asemănătoare de către alte persoane fizice sau juridice
– marcă notorie – are un renume deosebit în rândul consumatorilor; aparține unei companii cu
tradiție în obținerea unor produse de calitate superioară
– marcă de rezervă – în momentul înregistrării acesteia, firma nu declară intenția de a o folosi, ea
e pastrata ca rezerva, în caz de nevoie.
– mărci ecologice
– contramarcă – marca ce imită mărcile notorii ale unor produse similare de pe piață
3. De ce trebuie înr egistrată o marcă?
În cazul în care o marcă este neinregistrata este disponibilă și poate fi folosită de catre
oricine. Înregistrarea acestora, în conformitate cu legea mărcilor, oferă societății dvs.drepturi
exclusive de a -i impiedica pe altii să comercia lizeze produse sau să presteze servicii similare sau
identice sub o marcă identică sau asemanătoare.
În cazul în care nu vă înregistrați marca (semnul sau numele pe care îl folosiți) pot interveni
doua situații:
 Fie marca pe care o folosiți aparține unei alte personae
 Fie marca este liberă dar poate fi adoptată și de către concurență

a) În situația în care marca pe care o folosiți este proprietatea unei alte persoane ce activeaza p e
aceeasi piata cu dvs., puteți deveni subiectul unei actiuni legale de con trafacere si vi se pot sol icita
daune.
Conform art. 35 din Legea 84/1998 “înregistrarea mă rcii confer ă titularului un drept
exclusiv asupra mărcii”. Conform art. 35 alin.2 din Legea 84/1998: “titularul mărcii, poate sa ceară
Instan ței de Judecată competentă, să interzică terților să folosească, în activitatea lor
comercială, fără consimțământul titularului: un semn identic cu marca, pentru servicii identice cu
acelea pentru care marca a fost inregistrată ” “Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare
de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda de 1500 lei: folosirea fara drept a unei mărci ”3
“Pentru prejudicii cauzate prin savarsirea faptelor prevazute la art. 83, persoanele vinovate pot fi
obligate la despagibiri, potrivit dreptului comun. ”4
Potrvit art.86 din Legea nr.84/1998: “Orice uilizare a marcilor în activitatea industriala sa u
comerciala, in scopul de a induce in eroare consumatorii, constituie un act de concurenta neloiala
si se pedepseste cu închisoare de la o lună la doi ani sau cu amen dă de 1500 lei. ”
b) În situaț ia în car e denumirea sau semnul pe care î l folosi ți nu apar ține unei alte persoane dar
dvs. îl utiliza ți fără să-l fi înregistrat la OSIM, companiile rivale, inspirate de ideile dvs., pot și ele
adopta un nume identic sau asema nator cu al dvs., până la confuzie, f ără să vă puteți apă ra în vreun
fel.
Indiferent de ipostază, concluzia ce se impune este aceea că fără înregistrare eforturile financiar e
făcute pentru realizarea unui produs sau pentru prestarea unui serviciu de ca litate, pentru
prospectarea pieț ei si pentru cucerirea acesteia, se pot risipi.

De aceea este important ca atunci cand ati hotarat că un nume sau un însemn să vă deosebească de
concurență să -l verificați întâi la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și apoi să -l înregistra ți.

4. De către cine poate să fie înregistrată o marcă?
Marca poate să fie înregistrata de către orice persoana fizică sau juridică.
5. Drepturi conferite prin înregistrarea unei mărci
Drepturile titularului mărcii sunt confirmate pr in certificatul de înregistrare a mărcii.
Înregistrarea mărcii conferă titularului un drept de folosire exclusivă a mărcii pentru produsele s au
serviciile pentru care s -a efectuat înregistrarea, pe un termen de 10 ani de la data constituirii
depozitului, p recum și dreptul de a interzice terților folosirea mărcii sau imitarea sa frauduloasă .
La cererea titularului, înregistrarea unei mărci poate fi reînnoită la împlinirea fiecărui termen d e
protecție de 10 ani.
6. Ce semne nu pot fi înregistrate ca si marcă?

3 Potrivit art. 83 din Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
4 Potrivit art. 85 din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice

Nu pot fi înregistrate ca și marcă: semnele lipsite de character distinctive; marcile compuse
din semne sau indicații putând servi în comerț pentru a desemna specia, cantitatea, calitatea,
valoarea, destinația, timpul fabricării produsului, originea geogr afică; marcile compuse din semne
sau indicații devenite uzuale în limbajuș current sau practicile comerciale loiale și constante:
mărcile constituite exclusiv din forma produsului, care este impusă de natura produsului sau este
necesară obținerii unui rezu ltat tehnic sau dă o valoare susbtanțiala produsului; – mărcile care induc
publicul în eroare cu privire la originea geografică, calitatea sau natura produsului sau serviciului;
– mărcile care conțin o indicație geografică sau sunt consituite dintr -o astfe l de indicație, pentru
produse care nu sunt originare din teritoriul indicat, dacă utilizarea acestei indicații este de natura
să inducă publicul în eroare cu privire la locul adevărat de origine; – mărcile care sunt constituite
sau conțin o indicație geog rafică identificând vinuri sau produse spirtoase care nu sunt originare
din locul indicat; – mărcile care sunt contrare ordinei publice sau bunelor moravuri; – mărcile care
conțin, fără consimțământul titularului, imaginea sau numele patronimic al unei per soane care se
bucură de renume în România; – mărcile care cuprind, fără autorizația organelor competente,
reproduceri sau imitații de steme, drapele, embleme de stat, insemne, sigilii oficiale de control și
garanție, blazoane, aparținând "țărilor Uniunii" și care intră sub incidența art.6 din Convenția de
la Paris; – mărcile care cuprind, fără autorizația organelor competente, reproduceri sau imitatii de
steme, drapele, alte embleme, sigle, inițiale sau denumiri ce intră sub incidența art.6 din Convenția
de la Paris și care aparțin organizațiilor internaționale interguvernamentale din care fac parte una
sau mai multe țări ale Uniunii. O marcă este refuzată la înregistrare și dacă: – este identică cu o
marcă anterioară, iar produsele sau serviciile pentru car e înregistrarea mărcii a fost cerută sunt
identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată; – este identică cu o marca anterioară și
este destinată a fi aplicată unor produse sau servicii similare, cu cele pentru care marca anterioara
este prot ejata, daca exista un risc de confuzie pentru public; – este similara cu o marca anterioara
si este destinata a fi aplicata unor produse sau servicii identice sau similare, dacă există un risc de
confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu m arca anterioară; – este identică sau
similară cu o marcă notorie in România pentru produse sau servicii identice sau similare, la data
depunerii cererii de înregistrare a mărcii; – este identică sau similară cu o marcă notorie în România
pentru produse sau servicii diferite de cele pentru care o marcă este înregistrată, cu condiția ca
folosirea mărcii înregistrate pentru aceste produse sau servicii să indice o legătură între acestea și
titularul mărcii înregistrate, iar aceasta folosire să creeze riscul pro ducerii de daune titularului
mărcii înregistrate. 5

5 Înregistrarea mărcilor se face la diferite oficii guvernamentale de înregistrare. Cele mai vechi mărci
înregistrate în diverse țări au fost:
• În Australia : 1905 – un logo cu un brad, utilizat de Fisons plc. pentru substanțe chimice.
• În Hong Kong : 1874 – Marca Nestle cu un vultur pentru lapte condensat .
• În Japonia : 1884 – o persoană așezată, marcă înregistrată pentru medicamente.
• În Regatul Unit : 1876 – Triunghiul roșu al fabricii de bere Bass a fost prima marcă înregistrată
conform leg ii înregistrării mărcilor din 1875. [2]
• În SUA : 1870 – un vultur, marcă utilizată pentru vopselurile Averill Paints, nefolosi tă în prezent.

7. Înregistrarea unei mărci
Pentru înregistrarea unei mărci este necesar să se depună la OSIM o cerere de înregistrare
pe un formular tip, în limba română, care conține:
– pentru solicitantul român: numele sau denumirea și adresa solicitantului, inclusiv numărul de
telefon și fax;
– pentru solicitant persoana juridică: forma de constituire a acesteia și statul a cărui legislație a
servit drept cadru pentru constituirea persoanei juridice; numele și adresa mandatarului dacă acesta
există; – declarația de invocare a dreptului de prioritate, cu indicarea statului și a primului depozit,
în cazul în care se revendică o prioritate dintr -o cerere anterioară; – declaratie de invocare a
prioritatii de expozitie , cu indicarea locului si a denumirii expozitiei precum si a datei introducerii
produselor sau serviciilor in respectiva expozitie; – declarație conținând indicarea culorii sau
culorilor revendicate cu indicarea părților principale a le mărcii care au culoarea revendicate; –
declarație privind forma tridimensională a mărcii; – o transliterare a caracterelor mărcii (litere sau
cifre) altele decât cele utilizate în România; – o traducere a cuvintelor din care se compune marca
dacă aceste a nu sunt în limba română; – semnătura solicitantului sau mandatarului după caz.
Cererea va fi însoțită de reproducerea grafică sau fotografică a mărcii, în dimensiuni de
maximum 6 x 6 cm, după cum urmează: 5 reproduceri ale mărcii în alb -negru, când nu se revendică
o culoare ca element distinctiv; 5 reproduceri ale mărcii în alb -negru și 5 reproduceri ale mărcii
color, când se revendică cel puți n o culoare ca element distinctiv. Pentru mărcile tridimensionale,
cererea va fi însoțită de reproducerea grafică sau fotografică a mărcii în două dimensiuni.
Dovada de plată a taxei de înregistrare și examinare a cererii de înregistrare a mărcii se va
depune odată cu cererea sau în termen de trei luni de la data înregistrării la OSIM.
Cererea va fi însoțită, după caz, de următoarele documente: – când solicitantul dorește să
beneficieze de prioritatea unei cereri anterioare, un document care să certifice data constituirii
primului depozit al mărcii, eliberat de administrația națională, însoțit de traducerea acestuia în
limba română, dacă este cazul; – când solicitantul dorește să beneficieze de o prioritate de expoziție
un document care să ateste că mărci le au fost aplicate la produsele sau serviciile prezentate în
expoziție și data introducerii acestora în expoziție eliberat de organizatorul expoziției însoțit de
traducerea acestuia în limba română; – dacă înregistrarea este cerută prin mandatar, procură de
reprezentare a solicitantului în fața OSIM, sub semnatură privată, întocmită în limba română sau
însoțită de traducerea acesteia in limba română; – regulamentul de folosire a mărcii colective care
să specifice lista persoanelor autorizate să o foloseasc ă și condițiile de utilizare a acesteia; –
regulamentul de folosire a mărcii de certificare; – documentul din care să rezulte exercitarea legală
a activității de certificare sau după caz dovada înregistrării mărcii de certificare în țara de origine .
Mărcil e înregistrate la OSIM sunt protejate doar pe teritoriul României.
Lista produselor si serviciilor pentru care protectia mărcii este solicitată trebuie să fie
stabilită in termeni precisi, care să permită clasificarea fiecărui produs sau serviciu numai int r-o
singură clasă a "Clasificării de la Nisa"

8. Transmiterea drepturilor privind mărcile
Drepturile cu privire la marcă pot fi transmise prin cesiune, independent de transmiterea
fondului de comerț în care aceasta este încorporată. Cesiunea trebuie făcut ă în scris și semnată de
părțile contractante, sub sancțiunea nulității.
Transmiterea prin cesiune a drepturilor asupra mărcii se poate face pentru toate produsele
sau serviciile pentru care marca este înregistrată sau numai pentru o parte dintre acestea ; cesiunea,
chiar parțială, nu poate limita teritorial folosirea mărcii pentru produsele sau serviciile la care se
referă.
În cazul în care patrimoniul titularului mărcii este transmis în totalitatea sa, această
transmitere are ca efect și transferul dre pturilor cu privire la marcă. Transmiterea unor elemente
din patrimoniul titularului nu afectează calitatea de titular al dreptului la marcă.
Mărcile identice sau similare, aparținând aceluiași titular și care sunt folosite pentru
produse sau servicii ide ntice sau similare, nu pot fi transmise prin cesiune decât în totalitate și
numai către o singură persoană, sub sancțiunea nulității actului de transmitere.

Puncte forte ale utilizării mărcii
Marca are semnificație și aduce beneficii multiple atît organizației, cît și clienților săi. Prin
campaniile de creare și susținere a imaginii de marcă aceste din urmă avantaje (cum ar fi garantarea
nivelului de calitate, prestigiu etc.) trebuie reamintite publicului. Principalele avantaje ale
organizațiil or care își dezvoltă o imagine de marcă puternică sunt: prestigiu, cîștigă încrederea
clienților și a altor componenți ai publicului, atrage atenția clienților potențiali și efectivi,
generează venituri suplimentare atît direct, cît și indirect.
În cazul î n care simbolul mărcii este înregistrat legal, produsele realizate de organizație și
marca sa (mărcile utilizate) beneficiază de protecția legii împotriva copierii. De asemenea marca
poate deveni un instrument eficient în lupta împotriva concurenței.

Puncte slabe ale utilizării mărcii
Utilizarea mărcii duce la îndeplinirea unor obiective promoționale sau chiar financiare
numai dacă ea beneficiază de o imagine de marcă coerentă , consistentă și convingătoare. Crearea
acestei imagini nu se poat e realiza decît cu investiții financiare importante și printr -un program
aplicat pe termen lung.
Există un anumit segment de clienți care sunt reticenți la achiziția unor produse sub un
semn de marcă cunoscut. Motivele lor pot fi variate, cum ar fi: neîncr ederea în imaginea de
marcă de pe piață, teama de a nu cheltui (nejustificat) suplimentar pentru numele de marcă ,
identificare a mărcilor cunoscute cu globalizarea și monopolul – concepte cu care aceste persoane
nu sunt de acord – etc. Aceste neajunsuri po t fi înlăturate tot prin crearea unei imagini de marcă
puternice și atractive.

Bibliografie:

Lege Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
Regulamentul de aplicare a Legii Nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice
www.osim.ro
www.wikipedia.ro
www.totuldespremarci.ro
www.scribd.ro