MASTER POLITICI ȘI MANAGEMENT ÎN EDUCAȚIE [608659]

UNIVERSITATEA “ ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALA EDUCAȚIEI
MASTER – POLITICI ȘI MANAGEMENT ÎN EDUCAȚIE

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚTIFIC:
PROF. LECT. UNIV. ELENA SEGHEDIN

MASTERANDĂ :
PETRIA MIHAELA IRINA (CĂS. BUIMAGĂ)

IAȘI
– IULIE , 2019 –

UNIVERSITATEA “ ALEXANDRU IOAN CUZA ” IAȘI
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALA EDUCAȚIEI
MASTER – POLITICI ȘI MANAGEMENT ÎN EDUCAȚIE

MENTORATUL ÎN STAGIATURĂ – ÎNTRE DEZIDERAT ȘI
REALITATE

COORDONATOR ȘTIINȚTIFIC:
PROF. LECT. UNIV. ELENA SEGHEDIN

MASTERANDĂ :
PETRIA MIHAELA IRINA (CĂS. BUIMAGĂ)

IAȘI
– IULIE, 2019 –

2
CUPRINS
Argument………………………………………………………………………………………………… …………….. …3
CAPITOLUL 1 – Profesionalizarea pentru cariera didactică
1.1. Profesiune, cariera didactică …….. ………………. ……………………………..
1.2. Pocesul de formare a cadrelor didactice ………………………………. ..
1.2.1 Modele de formare ale profesorilor ……………………………………. …
1.2.2. Profilul cadrului didactic pentru învățământul elementar din Romania
1.2.3. Procesul de formare inițială și continuă …………………………………….. .
CAPITOLUL 2 – Mentoratul între deziderat și realitate
2.1. Ce este mentoratul ………………. …………………………
2.2.
CAPITOLUL 3 –
3.1. Scopul cercetării …………………………………………………………………….
3.2. Obiectivele cercetării ………………………………………………………………
3.3. Ipoteza cercetării ……………………………………………………………………
3.4. Metodologia cercetării …………………………………………………………….
3.4.1. Lotul de cercetar e………………………… ………………………… .
3.4.2. Definirea coceptelor utilizate în cercetare ……………………………
3.4.3 Metodele și instrumentele utilizate ………………………………………
3.5. Desfășurarea cercetării …………………………………………………………..
3.6. Verificarea ipotezei. Analiza și interpretarea datelor cercetării ……… .
Concluzii ……………………………………………………………………..
Bibliografie …………………………………………………………………..

3
Argument
”Arta supremă a profesorului este de a trezi
bucuria exprimării creatoare și bucuria cunoașterii…”
(Albert Einstein)

Înfățișarea socială a unei profesii și admiterea importanței ei de către alte clase
specializate depind atât de nivelul de calificare, de competența și profesionalismul
practicanților și de determinarea acestora. Activitatea didactică face pate din cele mai
cuprinzătoare profesii. Sarcinile față de școală și cadrele didactice sunt cele mai
diversificate și incitante. Profesorii sunt constransi să -și însușească competențe
plurivalente și diversificate, dar și să man ifeste interes fața de elevi care prezintă un nivel
de educație diferențiată, cultură și potențial de învățare diferite .
Socitatea actuală se confruntă cu lipsa cadrelor didactice calificate. Datorită lipsei unei
susțineri și a unui suport la debutul în pr ofesie,a populariatății altor domenii de activitate
incitante, duc la scăderea statutului acestei profesii în rândul tinerilor și chiar la renunțare
dupa câțiva ani în sistem a cadrelor didactice debutante.
Așadar, sistemul educațional se află într -o conti nuă cercercetare pentru gasirea unor
soluții eficiente și moderne pentru dezvoltarea educației și a cadrelor didactice. Ce mai
importantă componentă ce trebuie avută în vedere este componenta ce vizează calitatea
resurselor umane, respectiv a cadrelor didactice.
Profesia didactică implica o serie de responsabilități, roluri, calități, competențe, care o
fac să se distingă de multe alte profesii al căror „ obiect” al muncii este omul. În cadrul
școlii profesorul este conducătorul activității didactice care se desfășoară în vederea
atingerii obiectivelor si competențelor, prevăzute în documentele școlare, dând sens și
finalitate educativă tuturor componentelor implicate în procesul de învățământ( informații,
mijloace, variabile psihice, etc.). Un aspect esenț ial în ceea ce privește profesia de cadru
didactic îl reprezintă competența profesională care include ansamblul decapacități
cognitive, afective, motivaționale și manageriale, care interacționează cu trăsăturile de
personalitate aleeducatorului, conferindu -i acestuia calitățile necesare efectuării unei
prestații didactice care să asigure realizareacompetentelor de către toți elevii; iar
performanțele obținute să se situeze aproape de nivelul maxim al potențialuluiintelectual
al fiecăruia.Competența profesio nală a cadrului didactic din învățământ derivă din rolurile

4
pe care acesta le îndeplinește în cadrul școlii. Practica evidențiază diversitatea rolurilor
unui cadru didactic:
În lucrarea de față ne propunem să analizăm specificul profesiei didactice și să
trecem apoi în revistă două etape deosebit de importante în cariera didactică și anume
pregătirea inițială și debutul profesional, încercând să identificăm prin mentorat o
posibilă strategie de eficientizare a pregătirii și integrării profesionale a vi itoarelor cadre
didactice. Prin cercetarea realizată de noi, ne- am propus să oferim soluții concrete pentru
optimizarea pregătirii inițiale a viitoarelor cadre didactice, printr -un program de mentorat.

5
Capitolul I
Profesionalizarea pentru cariera didactică
1.1. Profesiune, carieră didactică
Cariera profesională reprezintă parcursul profesional format din ocupatii succesive
asumate de un individ în termenii aceleiași ocupații de bază. Pregatirea pentru carieră se face
obligatoriu pe căi formale (școlarizare, formare continuă), dar ș i informale (studiu individual,
experiența de muncă în alt domeniu sau pe altă poziție ierarhică) ( preluare și adaptare din
Codul Etic, ISE, 2003 ).
Activitatea cadrelor didactice este o activitat e supusă unor norme și constrângeri specifice
și precise , dar si prin făurirea vocației și a calităților personale. Ea are la bază competențe și
cunoștințe asimilate în diferite moduri, care implică o formare profesională având la bază un
model profesional riguros elaborat. Profesionalizarea înseamnă „o redefinire radicală a naturii
competențelor care se află la baza unor practici pedagogice eficace“( E. Păun, apud. Gliga,
L.(coord., 2002, Standarde profesionale pentru profesia didactica, p. 22).
Irina Maciuc definește competența ca fiind ”o capacitate intelectuală ce dispune de
variate posibilități de transfer (capacitatea de a comunica, decide, detecta, selecta, evalua
date, informații, relații), capacitate care -și asociază componentele afective și atitudinal e, de
motivare a acțiunii. Competența presupune a stii, a ști să faci, să reușești într -o situație
concretă, dar și a ști să fii, a avea atitudini care să susțină atât acțiunea prezentă, cât și
devenirea, evoluția competenței în timp; implică complexe inte grate de cunoștințe, abilitați,
capacitați și atitudini.” ( Irina Maciuc, Formarea formatorilor. Modele alternative si
programe modulare, 1998, pag. 101 )
Cariera didactică presupune nu doar un set de cunoștințe și competennțe descrise și
structurate într -un model profes ional – standarde professionale – care se aimilează sistematic
și pe baze științifice , ci și atitudini, valori, e tos – conștiință profesională – ce sunt dificil ș i
inutil de standar dizat . ”Cadrul didactic nu este doar un agent, care se s upune unui sistem de
norme, ci ș i un actor , care se investeș te în ceea ce face, confer ă semnificaț ii, trăieș te activitatea cu
elevii, cu un indice de intervenție personală importantă . Activitatea profesorului are un
semnificativ potenț ial de alteritate; de aceea, ea nu poate fi în întregime canonizat ă și redus ă la

6
norme și reguli rigide, la standarde profesionale care, deș i necesare, nu pot acoperi întreaga
arie a situaț iilor în care se afl ă profesorul. ” (E. Păun, apud. Gliga, L.(coord., 2002, Standarde
profesionale pentru profesia didactica, p. 22 ).

1.2.Procesul de formare a cadrelor didactice din învățământul primar
În orice domeniu de activitate, formarea inițială reprezintă primul și cel mai important
pas catre dezvoltarea profesională continuă. Sistemul de pregătire a cadrelor didactice este
diferit de la o țară la alta, de la un sistem educațional la altul și chiar în cadrul aceleași țări, în
ceea ce privește: durata studiilor, nivelul de pregătire, curricula, strategiile didactice,
modalitățile de eval uare, criteriile de acces și de finalizare a studiilor etc.
Cadrul legal pentru exercitarea profesiei d idactice în România este reprezentat de
Legea Învățământului și Statutul personalului didactic (Legea 1/2011) . Ca lege organică,
aceasta reglementează org anizarea și funcționarea sistemului național de învățământ. Aceste
documente fac referiri la: structura învățământului preuniversitar, categoriile de personal
didactic și auxiliar, curriculumul învățământului preuniversitar, evaluarea rezultatelor
învățări i, formarea inițială și continuă, cariera didactică, învățarea pe tot parcursul vieții și
structura învățământului superior, cerințele de formare profesională, selecția și recrutarea
personalului, formarea continuă și instituțiile autorizate să deruleze c ursuri specifice
activităților de formare continuă etc.
În concordanță cu noua Lege a Învățământului ( 1/2011) , formarea inițială pentru
ocuparea funcțiilor didactice din învățământul pr imar cuprinde:
a) formarea inițială, teoretică, în specialitate, realizată atât prin universități, în cadrul unor
programe potrivit legii , cât și prin Colegiile Pedagogice ;
b) stagiul practic cu durata de un an școlar, realizat într-o unitate de învățământ, sub
coordonarea unui profesor mentor .(rezumatul tezei de doctorat ” Mentoratul –
modalitate de pregătire și integrare profesională a viitoarelor cadre didactice”,
2011, p. 8).
Formarea inițială a personalului didactic în România se realizează, începând cu anul
1996, în sistem simultan, prin absolvirea Departamentului pentru pregătirea personalului
didactic.

7
În România, formarea continuă a personalului didactic constituie un drept care se
realizează, în principal, prin perfecționare și conversie profesională. Principale componente ale
procesului formării continue descrise în l iteratura de specialitatea sunt evoluția în carieră și
dezvoltarea profesională continuă .
Evoluția în carieră a personalului didactic din învățământul primar se realizează prin
promovarea examenelor de definitivare în învățământ și obținere a gradelor did actice I și II.
Dezvoltarea profesională continuă se realizează prin stagii de formare obligatorii.
Stagiile de formare continuă intră în sistemul de evaluare/echivalare prin credite profesionale
transferabile, obligativitatea constând în acumularea de căt re cadrul didactic a 90 de credite într –
o perioadă de cinci ani. Programele de formare continuă a personalului didactic sunt organizate
modular pe următoarele domenii principale: specialitate, pedagogie, psihologia educației,
didactica specialității, TIC, management educațional.
Prin procesul de formare continuă se asigură atât actualizarea și dezvoltarea
competențelor personalul ui didactic, cât și însușirea de noi comp etențe . Directivele formării
continue vizează:
1. actualizarea și dezvol tarea, prin programe de formare și perfecționare periodică, a
competențelor opținute prin formarea inițială ca Profesor pentru învățământul primar ;
2. avansarea în cariera didactică, in cadrul sistemul ui de pregătire și dobândire a gradelor
didactice;
3. însuș irea de noi competențe, prin programe de reconversie/readaptare a calificării pentru
noi specializări sau/și noi funcții didactice, altele decât cele obținute prin formarea
inițială;
4. dobândirea sau dezvoltarea competențelor de conducere, îndrumare, contro l, evaluare în
structurile și organizațiile din sistemul de educație;
5. dobândirea unor competențe complementare sau de extensie care lărgesc gama
activităților și funcțiilor ce pot fi prestate de personalul didactic (predarea în sistemul E –
learning, predar ea în limbi străine, consiliere educațională și orientare în carieră, educația
adulților ș.a.);

8
6. dezvoltarea și extinderea competențelor transversale privind rolurile sociale și
dezvoltarea personală și profesională, interacțiunea și comunicarea cu mediul social și cu
mediul pedagogic, asumarea de responsabilități privind organizarea, conducerea și
îmbunătățirea performanței strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul și analiza
reflexivă a propriei activități;
Formarea continuă a personalului didac tic se întemeiază pe paradigma abordării prin
competențe și pe conceptul de dezvoltare cumulativă a nivelului de competență a personalului
didactic. Nivelul de competență vizat prin programele și activitățile de formare
continuă/perfecționare este evaluat în funcție de:
1. capacitatea cadrului didactic de a mobiliza, a combina și a utiliza în mod autonom capacitățile
de cunoaștere, deprinderile și competențele generale și cele profesionale în acord cu diversele
cerințe specifice unui anumit context, situații sau probleme ;
2. capacitatea cadrului didactic de a face față schimbării, situațiilor complexe și neprevăzute.
Formarea continuă a personalului didactic din învățământul preuniversitar se realizează printr -un
sistem de instituții, organizații și structuri ale acesto ra, între care se stabilesc relații ierarhice și
relații funcționale menite să asigure coerența, compatibilitatea și respectarea standardelor de
calitate în proiectarea, realizarea și evaluarea programelor de formare continuă la nivel național.
Din punctul de vedere al poziției și funcțiilor cu care sunt abilitate instituțiile,
organizațiile și structurile ce îl alcătuiesc, sistemul național de formare continuă a
personalului didactic din învățământul preuniversitar cuprinde:
1. instituții și structuri ale acestora cu funcții de reglementare, coordonare, finanțare,
evaluare, acreditare și monitorizare a programelor de formare continuă;
2. instituții, organizații și structuri ale acestora cu funcții de organizare și realizare a
programelor și activităților de formare continuă, având statul de furnizori de programe de
formare continuă a personalului didactic;
Principalele forme de organizare a formării continue/perfecționării personalului didactic
din învățământul preuniversit ar sunt:
1. activitățile metodico -științifice și psihopedagogice, realizate la nivelul unității de
învățământ sau pe grupe de unități (comisii metodice, catedre și cercuri pedagogice);
2. sesiunile metodico -științifice de comunicări, simpozioane și schim buri de experiență
pe probleme de specialitate și psihopedagogice;

9
3. stagiile periodice de informare științifică de specialitate și în domeniul științelor
educației;
4. cursurile organizate de societăți științifice și alte organizații profesionale ale
personalului didactic;
5. cursurile de perfecționare a pregătirii de specialitate, metodice și psihopedagogice;
6. cursurile de pregătire și examenele pentru obținerea definitivării în învățământ sau a
gradelor didactice;
7. cursurile de pregătire și pe rfecționare pentru personalul de conducere, de îndrumare și
de control, potrivit unor programe specifice;
8. bursele de perfecționare și stagiile de studiu și documentare, realizate în țară și în
străinătate;
9. cursurile postuniversitare de specializare ;
10. studiile universitare de masterat;
120
11. studiile universitare de doctorat.