INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3 CAPITOLUL 1 – TERORISMUL… [608640]

1
Licenta Draft

2
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
CAPITOLUL 1 – TERORISMUL ………………………….. ………………………….. ……. 6
1.1 Încadrare teoretică ………………………….. ………………………….. ……………………. 6
1.2 Scurt istoric al terorismului ………………………….. ………………………….. ………. 10
1.3 Terorismul islamic ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
1.3.1 Curentul Jihadist ………………………….. ………………………….. ………………….. 15
1.3.2 Evolu ția terorismului jihadist interna țional ………………………….. …………… 15
CAPITOLUL 2 – RĂZBOI PSIHOLOGIC ………………………….. ………………… 17
2.1 Dimensiunea psihologică a terorismului ………………………….. ………………….. 17
2.2 Terorismul ca război psihologic ………………………….. ………………………….. …21
2.3 Război psihologic -Încadrare teoretică ………………………….. …………………….. 22
2.4 Propaganda -element de război psihologic ………………………….. ……………….. 26
CAPITOLUL 3 – TERORISMUL ISLAMIC: GRUPAREA STATULUI
ISLAMIC (ISIS) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ..30
3.1 Statului Islamic : Apari ție și consolidare ………………………….. ………………….. 32
3.2 Ideologie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……37
3.3. ISIS și războiul psihologic modern ………………………….. ……………………….. 39
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 50
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 52

3
INTRODUCERE

Prezenta lucrare de cercetare î și propune să analizeze modul î n care organiza țiile teroriste, cu
precădere Statul Islamic din Irak și Siria a u utilizat social -media în special și mediul online în
general pentru a i niția și a purta în adevăratul sens al cuvântului o campanie de război psihologic ,
îndreptată î mpotriva inamicilor și, în acela și timp o campanie de recrutare transfrontalieră
destinată atât Occidentului cât și Orientului Mijlociu. Prin intermediul acestui studiu de caz, am
încercat, pe cât posibil să reflect literatura de specialitate astfel încât să ofer o perspectivă
cuprinzătoare în ceea ce prive ște modul în care această grupare teroristă a luat na ștere, a
obiectivelor pe care și le-a dorit a fi îndeplinite și nu în ultimul rând, a mij loacelor pe care le -a
folosit în atingerea acestora. Totodată, în acest context , analiza s -a axat pe modul în care Statul
Islamic a utilizat tehnici ce derivă din război ul psihologic pentru a -și inti mida adversarii,
obținând astfel noi teritorii, pentru a recruta simpatizan ți și pentru a se face cunoscut în întreaga
lume ca fiind cea mai violentă grupare teroristă modernă.
Motiva ția alegerii temei în mod particular are la baza nevoia de a explora un fenomen care
timp de câ țiva ani a constituit o preocupare centrală pe arena interna țională și care a generat la
randul lui o serie de schimbări dramatice în ceea ce prive ște politica de securitate na țională și
interna țională. Am ales să realizez un studiu compact cu privire la aceste teme de actualitate,
terorismul, respectiv războiul psihologic utilizat de Statul Islam ic deoarece, deși au fost elaborate
o serie de lucrări științifice privind acest tip de grupare teroristă, nu a u fost înglobate toate
aspectele privind maniera în care Statul Islamic a reu șit să ocupe teritorii considerabile și să
atragă simpatizan ți din t oate col țurile lumii.
Cadrul teoretic permite, prin multitudinea de contribu ții aduse de cercetători în domeniu o
viziune multidisciplinară, în acela și timp oferind posbilitatea unor numeroase niveluri de analiză.
Tema aleasă este de o importan ță majoră în contextul interna țional actual deoarece are implica ții
atât în plan politic și social, cât și interna țional , astfel că , este relevant să existe o abordare din
perspective multiple atunci când este analizată. Teoria războiului psihologic în mod s ingular nu
ar putea explica efectele pe care gruparea le -a generat și încă le generează atât asupra Orientului

4
Mijlociu, cât și asupra Occidentului (criza refugia ților, spre exemplu), însă poate poate genera o
perspectivă comprehensivă asupra proceselor ca re au stat la baza succesului opera țiunilor
întreprinse de grupare și a popularită ții aceste ia.
În contextul actual, terorismul este un pericol și în acela și timp o amenin țare atât la adresa
securită ții interna ționale, cât și la nivel individual pri n prisma faptului că este un fenomen care
are scopul pre cis de a des tabiliza societatea prin inducerea sentimentul ui de insecuritate în rândul
indivizilor . Acest sentiment de insecuritate se traduce prin frica constantă că un individ obisnuit
ar putea face obiectul următorului atac ter orist, iar statul în sine nu este capabil de a -i oferi
protec ție. Terorismul, reprezentat de grupăr i precum Statul Islamic ac ționează la nivel micro
pentru a genera consecin țe la nivel macro. Consecin țele la nivel micro sunt reprezentate atât de
victimele imediate atacurilor teroriste, cât și de de cele care nu se află în imediata proximitate ,
dar care sunt martore evenimentului în timp real prin intermediul con ținutului încărcat pe
platformele de socializare . Acest con ținut este menit a induce starea de insecuritate și
sentim entul de frică continuuă, tradus prin posibilitatea de a fi următoarea victimă imediată.
Nivelul macro este strict legat de cel micro prin prisma faptului că sentimentul de insecuritate la
nivel individual se traduce prin imposibilitatea statului de a asigura protectie individului și ca
urmare, o destabilizare a societă ții este inerentă.
Într-o societate globală în care conflictele au măcinat state și în care genera ții întregi au fost
martore consecin țelor pe care un conflict armat le poate genera , este greu de imaginat faptul că
oameni din motive deopotrivă politice și religioase continuă să apeleze la metode de o violen ță
brutală cu îndeajunsă lejeritate astfel încât să genereze percep ția conform căreia, terori știi sunt
indivizi instabi li din punct de vedere psihic. Ca urmare, o parte a lucrării se va axa și pe modul în
care anumi ți indivizi sunt mai predispu și să fie coopta ți cauzei teroriste, pe motivele care stau la
baza acestei decizii și pe teoria des vehiculată, conform căreia terori știi sunt bolnavi psihic astfel
încât să putem privi terorismul dintr -o perspectivă psihologică și să în țelegem procesele
complexe care stau la baza deciziei de a deveni terorist. Aces te motive pot fi depotrivă de natură
superficială, de exemplu , nevoia de adrenalină în rândul tinerilor occidentali, cât și adânc
înrădăcinate în cultura na țională, mixate cu sentimente de na ționalism, datorie civică sau cu
dorin ța de ră zbunare, spre exemplu , în Irak rezisten ța a fost cooptată de Statul Islamic care a știut

5
să exploateze sentimentul de ură împotriva Occidentului, cu precădere împotriva Statelor Unite
ale Americii.
Principalul obiectiv al prezentei lucră ri de cercetare îl constituie încercarea de a explora
modul în care grupările teroriste moderne, în special Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS) au
recurs la utilizarea internetului ca instrument principal pentru a purta o campanie de război
psihologic îndreptată împotriva inamicilor săi și pentru a recruta simpatizan ți prin con ținutul
încărcat pe platforme de social -media precum Twitter sau Youtube. Obiectivele secundare ale
lucrării se axează pe felul în care gruparea a exploatat resursele generate de mediul online pentru
a realiza o balan ță cost -beneficiu în care costurile relativ mici sunt net depă șite de beneficii,
traduse prin succesul teritorial înregistrat și prin popularitatea de care gruparea s -a bucurat de -a
lungul timpului în mediul online.
Întrebare a de cercetare de la care am pornit este una destul de simplă și constă în : “A utilizat
Statul Islamic elemente de război psihologic în lupta pentru întemeierea unui Califat? ”
Încercarea de a răspunde la această î ntrebare de cercetare, a ridicat, de fapt, un alt semn de
întrebare și anume: “Daca da, ce a presupus aceast ă campanie de război psihologic, cum a
facilitat dezvoltarea grupării teroriste și ce efecte a produs ?”
În ceea ce prive ște metodele și instru mentele folosite, perspectiva de cercetarea a presupus o
consultare a conceptelor ce țin de domeniul terorismului și psihologiei pe de -o parte, iar pe de
altă parte, stabilirea unor legături între politică, religie, tehnologie și conținut online.
Demonstra ția s-a bazat pe o analiză a surse lor deschise, valorificarea sugestiilor teoretice oferite
atât de literatura de specialitate consultată , cât și de legisla ția în vigoare privind terorismul sau
contraterorismul. Tipul de cercetare ales este de natură empir ică, predominant calitativă axată pe
evenimente reale precum atacuri ale Statului Islamic care au contribuit la trasarea anumitor
caracteristici sau comprtamente ale grupării. Ca urmare, principalele metode utilizate au constat
în identificarea și analizar ea surselor secundare disponibile printr -o analiză deopotrivă de
conținut și tematică cu scopul clar de a eviden ția importan ța temei în contextul interna țional
actual, caracteristicile ce reies din interpretarea anumitor evenimente și direc țiile viitoare a le
subiectului ales în cadrul studiului de caz.

6
CAPITOLUL 1 – TERORISMUL

1.1 Încadrare teoretică

Încercarea de a emite o defini ție unanim acceptată terorismului este o provocarea î n
adevă ratul sens al cuvântului prin prisma faptului că atât statele, cât și indivizii , definesc acest
fenomen în func ție de propriile interese și de modul în care percep problema . Numero și
academicieni s -au pronun țat cu privire la acest aspect și astfel au fost gasite cel putin 109 de
defini ții ale terorismului, asta doar de doi cercetători olandezi, Alex Schmid, respectiv Albert
Jongman.1
Ceea ce îngreunează și mai mult procesul este sensul pe care fiecare individ îl dă
termenului de terorism, semnifica ția cuv ântului variază de la un individ la altul și ca urmare
putem observa de fiecare dată o con otație diferită dată term enului. U n alt impediment în
stabilirea unei căi sigure și acceptate care să ne ducă în profunzimea fenomenului, o constituie
aria de apartenen ță academică, astfel că nu putem încadra termenul în domeniul logicii, ceea ce
ar putea simplifica în mod conside rabil lucrurile. Afilierea fenomenului cu domeniului știintei
politice sau științelor sociale generează un anume soi de ambiguitate și face aproape imposibilă
ajungerea la un consens asupra semnifica ției termenului.2
Brian Jenkins se referă la problema definirii terorismului ca fiind un “Triunghi al
Bermudelor” deoarece termen ul a devenit în perioada contemporană un cuvânt fad, lipsit de
esență, folosit în mod iresponsabil și adesea aplicat unei varietă ți de acte care nu sunt în esen ță
teror iste.3 Altfel spus, pentru ca un act să fie considerat a fi terorist, acesta trebuie să
îndeplinească o serie de condi ții, încadrarea unor chesti uni banale în această categorie nu face

1 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN ,” Istoria Terorismului. Din Antichitate până la Daesh”, Editura Polirom,
Bucure ști, 2018, p. 24
22 Ibidem.
3 Nicolo SCREMIN, „ The Importance of Defining Terrorism : An Overview ”, în Analysis no.03, Mai 2017, p. 8, text
accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/33688497/The_Importance_of_Defining_Terrorism_An_Overview , și consultat la
08.04.2019.

7
decât să contribuie la amplificarea dilemei dintre evenimentele pe care ar trebui să le încadrăm în
chestiuni ce țin de obi șnuit, pericole, sau evenimente fără precedent, atacurile teroriste.
Terorismul a devenit un termen distorsionat, utilizat în mod peiorativ în func ție de
indivizii care îl folosesc și de partea ofensivă sau defensivă, așa cum Bruce Hoffman explică pe
larga în cartea s a,”Inside T errorism ” : “Decizia de a num i pe cineva sau a eticheta o organiza ție
drept teroristă devine aproape inevitabil subiectivă, depinzând în mare măsură de gradul de
simpatie asupra persoanei sau grupului în cauză. Dacă cineva se identifică cu victima violen ței,
actul devine unul terorist, pe de altă parte, dacă se identifică cu făptuitorul, actul violent este
privit într -o lumină pozitivă, existând un grad de simpatie ridicat, iar aici actul nu este unul
terorist.” 4
Ar trebui să pornim dintr -un punct pe cat de simplu, pe atâ t de ambiguu, simplu deoarece
putem pleca de la premisa că terorismul nu este o ideologie, a șa cum afirmă Randall D. Law, în
lucrarea citată mai jos , ci există sub forma unei viziuni anume asupra lumii, ca sistem de gândire
sau program politic5, ca urmare nu îl putem asemăna cu liberalismul, capitalismul sau
socialismul, iar ambiguu pentru că adeseori în istoria universală , ideologia în sine, de nat ură
extremistă a dus la u zul terorismului în scopuri politice,fie că vorbim despre fascism, nazism sau
comunism, asta ca să facem apel la istoria recentă. N e putem folosi de numeroase exemple de
acte teroriste, având scopul precis de a induce teroare î n opozi ție sau masa “dușmănoasă” și de a
influen ța opinia publică prin frică , de aici rezultă următorul aspect, terorismul constituie un
mijloc pentru a atinge un scop.
Ajun și în acest punct, putem face uz de defini ția generată de Randall care caracterize ază
terorismul ca fiind “o strategie care se folose ște de anumite tactici , cu alte cuvinte, terorismul
este un instrument pentru a atinge un scop anume ” și “un act de comunicare care inten ționează să
influen țeze comportamentul publicului ”6. Din acest punct de vedere , putem ob serva că
terorismul ajunge să fie influent în momentul în care este indusă starea de frică, de intimidare cu
scopul precis de a slăbi voin ța adversarului, în acest context, terorismul ac ționează la nivel
psihologic atât pri n acte simbolice, cât și fizice, însă, aceste aspect e vor fi analizate pe larg pe
parcursul prezentei lucrări de cercetare

4 Ibidem.

8
În mod similar, Alex Schmid și Albert Jongman, cercetători la Universitatea din Leiden
analizează un ansamblu de 109 defini ții ale te rorismului emise de universitari și func ționari în
care se regăsesc următoarele aspecte: în 83% dintre acestea figurează violen ța (element
defin itoriu și de necontestat), 65% î corporează obiective politice (aici am putea include fără
probleme terorismul de stat sau a șa numitul “terorism de sus ”), iar 51% includ teama și teroarea
ca element central. În acela și context, defini țiile generate de func ționari sunt similare celei
abordate de Randall D. Law și anume că, terorismul presupune utilizarea ilegală a violen ței sau
amenin țarea cu violen ța împotriva unor persoane sau bunuri în slujba unor obiective politice (
defini ție dată de vicepre ședintele Statelor Unite, 1986). 7
Tot Alex Sc hmid oferă o defini ție asupra terorismului mai mu lt decât cuprinzătoare și
care î ncorporează toate formele pe care acest fenomen le poate îmbrăca : “Terorismul este un
mijloc care se folo șește de violen ța repetată, care generează anxietate și care este folosit de către
actori semi clandestini, grupuri sau actori statali spre a servi unor scopuri criminale, politice sau
religioase. Obiectivele umane imediate sunt alese aleatoriu ( ținte de opor tunitate) sau în mod
selectiv ( ținte reprezentative sau simbolice) și sunt purtătoare de mesaje. Este un proces de
comunicare bazat pe amenin țare și violen ță între organiza țiile teroriste și ținta principală, în care
victimele sunt utilizate ca mijloc de m anipulare. ”8
Etimologic vorbind, termenul de terorismul provine din latine scu terror -terroris și are conota ție
strict militară fiind asociat cu Legiunile Romane care se foloseau de terorism pentru a -și impune
legile propr ii prin intimidarea popula ției.9 Un aspect care trebuie men ționat este acela că
termenul de teror ist este utilizat de cele mai multe ori de cei din exterior pentru a face trimitere la
acest tip de indivizi lipsi ți de moralitate, terori știi în esen ță prezentându -se publicului larg ca
fiind luptători ai libertă ții.

5Randall D. LAW, “ Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadi ști”, Editura Corint, Bucure ști,2017, p. 12.
6 Ibidem .
7 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , „Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh”, Editura Polirom,
Bucure ști, 2018, pp. 24 -25.
8 John HORGAN, „ The Psychology of Terrorism. Revised and updated second edition”, Editura Routledge
Taylor&Francis Group, New York, 2014, p. 27.
9 “Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului”, în
Centrul de Studii Strategice de Securitate, 2002, http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul.pdf , accesat la
07.04.2019

9
Semnifica ția termenului, a șa cum o putem observa în dic ționare le de specialitate precum
Cambridge sau Oxford , nu este cu mult diferită față de cele men ționate mai sus, dar din
analizarea acestor tipuri de defini ții putem observa un lucru evident, conota ția oferită termenului
este mult mai s implistă, comparativ cu defini țiile propuse de specia liști din domeniu , iar pentru a
putea justifica acest aspect ne putem raporta la :
 Cambridge Dictionary: ter orism => acțiune violentă având scopuri politice (amenin țarea
ordinii de drept)10
 Oxford Dictionary: Spre d eosebire de Cambridge, semnifica ția termenului este pu țin mai
cuprinzătoare și scoate în afara legii orice tentativă de uz => Utilizarea ilegală a violen ței
și a intimidării, în special împotriva civililor, în scopuri eminamente politice . 11

Având în vedere că defini țiile terorismulu i variază în func ție de context istoric, de insti țutii și
percep ția asupra pericolului, în ceea ce prive ște prezenta lucrare ne vom folosi atât de defini ția
generată de Randall D. Law, cât și de interpretarea opera țională (task force) a vicepre ședintelui
SUA, conform cărora, terorismul este o strategie ra țională care se folose ște de anumite tactici și
mijloace violente pentru a duce la îndeplinirea unor obiective specifice . Nu ne vom pronu ța
asupra tipului de obiective în acest punct, pentru că a șa cum vom vedea pe parcursul lucrării, în
analiza for mei de terorism adoptată de Statul Islamic , o sa avem de-a face nu doar cu obiective
politice, ci și cu cele de ordin religios sau teritorial , iar în acest context analiza se va concentra
pe “terorismul de jos” și modul în care se manifestă.

10 Cambridge Dictionary, text accesat la adresa de internet
https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/terrorism , și consultat la 07.04.2019.

10
1.2 Scurt istoric al terorismului

În încercarea de a simplifica pe cât posibil lucrurile și de a genera o perspectivă
cuprinzătoare , consider că este absolut necesar ca lucrarea să pornească de la o scurtă istorie a
terorismului care ne va ajuta, pe cât posibil , să în țelegem care sunt noile forme pe care le
îmbracă terorismul modern, care e ste scopul și cui se adresează.
Dacă ne referim la terorism ca și violen ță simbolică, ne putem deplasa în istorie până în
perioada antichită ții, mai exact între secolele IX -VII Î .H. și ne putem raporta la imperiul creat de
asirieni, unul dintre cele mai mari și mai violente din Orient. De și, terorismul nu a existat în
antichitat e sub forma pe care o cunoa ștem astăzi , multe dintre formele pe c are le -a adoptat ne
sunt familiare și putem spune că trăsăturile sunt acelea și, însă în mod sigur adaptate perioadei
contemporane, cu scopul de a servi cât mai bine obiectivelor care se doresc a fi îndeplinite.
Popor cuceritor, asirienii dispuneau de resurse limitate, astfel încât cea mai bună și mai
ieftină modalitate de a păstra teritoriile cucerite era teroarea sistematică , care se manifesta pri n
acte de o violen ță extremă, menite să descurajeze orice tentativă de revoltă în sânul I mperiului.
Pentru a justifica acest aspect , avem următoarele exemple relevante : cel al regelui, care era
înconjurat de gă rzi persoanale de care se folosea pentru a -i controla pe ceilal ți și cel al
demnitarilor care în momentul în care dădeau dovada de lipsă de loialitate , erau tortura ți în mod
crud și omorâ ți. Tortura consta în : jupuire, ardere pe rug, tras în țeapă, mutilar e, orbire și
decapitare. Scrierile antice arată că asirienii au fost primul po por care s -au folosit de războiul
psihologic pentru a acapar a și men ține puterea prin prisma paftului că făceau publice aceste acte
de teroare, astfe l încât rezisten ța să fie red usă prin intimidare.12
Tot în antic hitate, însă de această dată în Orientul Mijlociu, zonă de interes pentru prezentul
studiu, istoria ne dă prilejul de a cunoa ște două exemple de terorism clasic în forma pe care o
regăsim și astăzi în jihadul modern cu tendin țe salafiste, este vorba despre două secte deopotrivă
politice și religioase, zelo ții și asasinii.

11 Oxford Dictionary, text accesat la adresa de internet https://en.oxforddictionaries.com/definition/terrorism , și
consultat la 07.04.2019 .
12Randall D. LAW, “ Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadi ști”, Editura Corint, Bucure ști,2017, p. 32 .

11
Secta zelo ților a activat î n Palestina, secolul I al erei noastre și este una dintre primele
grupări care au practicat tehnica terorii sistematice. Gruparea ia na ștere ca urmare a rebeliunii
evreilor împotriva Romei, această rebel iune a fost generată de moartea lui Irod Cel Mare pe
timpul căruia, evrei i puteau să beneficieze de un anume soi de independen ță, context care s -a
schimbat după moartea acestuia și care a dus , la aproximativ 8 ani distan ță la lupta pentru
independen ță față de autorită țile imperiale. Rezultatele nu au întârzi at să apără, astfel încât
guvernatorul Siriei, Varus a înfrânt rebelii și a crucificat 2000 dintre ei , făcând astfel din ace știa
un exemplu pentru to ți cei care avea u să se revolte împotriva sa. Scopul clar al acestui tip de
episod extrem de violent a fost de a provoca un șoc psihologic menit să descurajeze apari ția unor
noi seturi de revolte.
În rândul organiza ției zelo ților apare ideea de puritate religioasă și politică, organiza ție
teroristă ce avea scopul politic declarat de a smulge Romei in depende ța țării lor și scopul
religios , de a impune o anumită rigoare în practicare religiei recurgând chiar la atacuri asupra
celor care nu -și practicau religia conform standardelor lor.13
Având în vedere aceste episoade dramatice din istoria universală, am putea spune că istoria
se repetă astazi în condi țiile în care, zelo ții ca și grupările islamiste contemporane , au știut să
exploateze sentimentul de umilire generală a popula ției invadate de o putere străină, în cazul lor
romanii, iar în cazurile contemporane, occidentalii, cu preponderen ță americanii pentru a ob ține
sprijin popular și simpatizan ți care ulterior să se alăture organiza ție. Atragerea unor noi
simpatizan ți este importantă întrucât asigură realizarea obiectivelor lipsite de moralitate , dar pe
care membr ii le consideră a fi corecte, de și acestea nu pot fi justificate indiferent din unghiul în
care încercăm s ă privim și să ne raportăm la problemă .
Strategia folosită atât de zelo ți, cât și de grupările contemporane este cea a celor slabi
împotriva celor puternici cu două posibilită ți: organizare a unei rezisten țe de tip gherilă cu
obiectivul de a învinge adversarul printr -o abordare indirectă de tip militar sau o strategie, la fel,
indirectă de destabilizare printr -o campanie psihologică.14

13 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , “Istoria Terorismului. Din Antichita te până la Daesh”, Editura Polirom,
Bucure ști, 2018, pp. 54 -55.
14 Ibidem, p. 56.

12
Modul de operare al sectei asasinilor este poate cel mai apropiat de tacticile terorism ului
folos ite în perioada contemporană de g rupările jihadiste. Secta a luat na ștere în Siria și Irak, iar
principala țintă vizată erau străinii cre știni, crucia ții. În această perioadă teroarea este folosită cu
precădere în scopuri psihologice, iar martiri ul prinde puternice rădăcini întrucât terori știi erau
însufle țiți de o credin ță de neclintit care le permitea să se sacrifice de bunăvoie pentru a da curs
misiunii lor cu certitudinea că vor ajunge în paradis .15
Principalul obiectiv al sectei era controlul teritorial , în acest sens , încercând să ob țină
sprijinul popular, a exploatat sărăcia popula ției aflate sub jugul unor mici seniori locali, ulterior
cooptându -i cauzei ismailite. Secta s -a folosit de strategia terorii pentru a -i convinge pe seniorii
locali sa -i cedeze castele, iar în momentul în care ace știa nu erau de acord, căpetenia îi asasina.
Cel mai mare șoc psihologic resim țit în acea perioadă îl constituie asasinarea marelui vizir,
Nizam al -Mulk al Imperiului Selgiucid, acest șoc este comparat ca și efecte cu atentatele de la 11
septembrie 2001 ale lumii contemporane, iar ca urmare, secta, ca și succes și mod de operare este
adesea comparată cu gruparea a l-Qaeda. Episodul asasinării vizirului a făcut cunoscută secta și a
încununat -o cu succes la nivel regional, generând o criză de succesiune în Imperiu.
Prin intermediul acestei facțiuni se poate discuta despre primele exemple de terorism clasic, de
război psihologic și de propagandă , ceea ce a permis dezvoltarea unor strategii net superioare și
extindere teritorială.16
În mod paradoxal, termenul de terorism a apă rut secole mai târziu , odată cu Revolu ția
Franceză , perioadă în care se face uz de a șa numitul „terorism de stat” practicat cu prevalen ță de
Occident și se deosebe ște de cel islamic prin faptul că dispare componenta religioasă, scopurile
sunt pur politice, iar practica terorii î și va atinge apogeul o dată cu instalarea totalitarismelor. Cu
toate acestea , Revolu ția Franceză poate fi considerată doar un preludiu al terorismului de stat
deoarece acesta reapare cu toata for ța sa abia în anul 1917.
Contextu l geopolitic și strategic al secolului al XIX -lea este unul prielnic dezvoltării
terorismului de stat prin prisma valului revolu ționar care a caracterizat Europa vremii, războiul
devenise deja un fenomen de masă la nivel societal, iar tehnologia și industr ializarea a maxim izat

15 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN ,” Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh”, Editura Polirom,
Bucure ști, 2018, p. 58.
16Ibidem, pp. 53 -61.

13
poten țialul de distrugere generat de violen ță la scară ridicată , cel mai concludent exemplu de
terorism de stat al modern ității îl constituie Revolu ția Bol șevică din Rusia. Lenin marchează
primele repere ale terorismului de stat o dată cu acapararea puterii și este urmat îndeaproape de
Iosif Stalin care a mo ștenit un sistem terorist deja bine închegat. Modelul sovietic se propaga
ulterior în China și în Cambodgia până în anii 1970.
Nici Anglia nu a scăpat de amenin țarea teroristă , un exemplu bine cunoscut fiind IRA17 care
a reu șit să destabilizeze Anglia cu mijloace limitate, dar bine utilizate, în spa țiul european,
irlandezii sunt primii care au în țeles cu adevărat poten țialul armei teroriste în rap ort cu
dezechilibrarea sistemului politic, ca urmare au ob ținut independen ța Irlandei imediat dupa
Primul Război Mondial.18
1.3 Terorismul islamic

Islamismul sau islamismul fundamentalist are scopul specific de a aduce pe scen ă o lume
puternic islamistă în care interpretarea Coranului din secolul al -VII-lea guvernează societatea.
Islamismul îi cuprinde atât pe aceia care cred că o lume islamică poate l ua na ștere prin
convertirea infidelilor, cât și pe cei care se folosesc de for ță pentru a îndepărta infidelii sau pe cei
care nu cred în islamismul fundamentalist din lume. Cei d in urmă se folosesc de o practică veche
care î și are originile tot în islamism ul fundamentalist pentru a -și justifica ac țiunile î ntreprinse în
numele religiei, iar t ermenul de takfirism19 este des folosit pentru a sublinia dorin ța de a purifica
islamul prin îndep ărtarea musulmanilor și liderilor eretici.20
Fundamentali știi consideră ca fiind corupt orice guvern arab care nu guvernează în func ție de
perceptele shariei, vechea lege islamică exprimată atât în Coran, cât și în Hadith (spusele și
faptele Profetului) și care reprezintă omniprezen ța lui Allah și vrerea sa pentru umanitate, iar
scopul lor este de a reduce influen țele culturale, sociale , politice și religioase occidentale din
Orientul Mijlociu și de a introduce legea islamică sub interpretare de secol VII în toată lumea

17 Armata Republican ă Irlandeză.
18 Ibidem, pp. 90 -105.
19 Ideologie care îi consideră pe cei care nu practică islamul infideli.
20 Randall D. LAW, Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadi ști, Editura Corint, Bucure ști,2017, p. 449.
.

14
arabă. Adep ții fundamentali ști se întorc la trecutul glorios al e pocii Profetului Mahomed și la
Imperiul i slamic în car e o singură persoan ă de ținea atât au toritatea politică cât și pe cea
spirituală.
Islamul prin defini ție se referă la comunitatea credincio șilor care nu ține cont de frontierele
statelor și care se pronun ță asupra unui spa țiu geopolitic apar ținând popo rului lui Dumnezeu. Cu
alte cuvinte, ace știa privesc existen ța societă ții moderne și trasarea unor grani țe teritoriale bine
stabilite care au ca principal scop men ținerea statutului de suveranitate a unui stat și cea a
integrită ții teritoriale ca fiind ile gitime și militează pentru construirea unei singure entită ți statale
care să de țină întreaga putere.
De precizat este că I slamismul nu este o doctrină teologică, ci un concept care desemnează
strict utilizare politică a islamului, în ti mp ce fundament alismul reprezint ă voin ța de întoar cere la
textele fondatoare ale I slamului. Fundamentalismul se transformă în islamism sau islamism
fundamentalist în momentul în care este utilizat ca și ideologie pentru a impune societă ților
modelul riguros al shariei.21
În jurul secolului al XIX -lea iau na ștere cele mai fundamentaliste școli de gândire ale
islamului, hanbalismul, doctrină c reată de Ibn Taymiyya care insistă asupra aplicării
fundamentaliste a principiilor islamului, eviden țiind importan ța glorificării faptelor stră moșilor
din Medina și reunirea comunită ții religioase în jurul mesajului transmis de P rofet și școala
wahhabistă , creată de Ibn Wahhab și aplicată preponderent pe teritoriu saudit care militează
pentru excomunicarea oricărui musulman care nu se supune pri ncipiil or originare ale I slamul ui.
Punctele comune pe care le îmbră țișează ambele școli constau în teologia anti -creștină,
anti-modernizare și anti-occidenteală pe care o sus țin pentru că acestea sunt practic incompatibile
cu Islamul.
Pornind de la scrierile lui Ibn Taymiyya, ia na ștere mi șcare salafistă, școală de gândire care se
dezvoltă odată cu sfâr șitul secolul ui al XIX -lea și care luptă împotriva domina ției politice și
religioase occidentale, lupta nu mai este una antioccidentală, ci anticolonialistă. Maeștrii acestei
școli de gandire sunt, în mod incontestabil, Jamal al -Din al -Afghani (1839 -1897) și Muhammad
Abduh (1849 -1905). C eea ce salafismul aduce nou în gândirea islamică este con știentizarea

15
necesită ții unei schimbări din punct de vedere social care să fie compatibilă cu modernitatea, dar
în acela și timp, această schimbare nu poate să se desprindă de ident itatea și religia islamică.22
1.3.1 Curentul Jihadist

Perioada cuprins ă între anii 850 -228 este definitorie pentru stabilirea direc ției pe care
curentul jihadist interna țional a luat -o astăzi, deoarece, pe parcursul acestor ani se definitivează
noțiunea de jihad care la origini înseamnă “a face un efort ”, de aici rezultă două direc ții distincte
și în acela și timp complementare, marele jihad și micul jihad.
Marele jihad reprezintă efortul spiritual care s e caracterizează prin datoria fiecărui musulman de
a aplica regulile islamului asupra propriei persoane, iar micul jihad este obliga ția oricărui
musulman de a -și apăra prin toate mijloacele de care dispune religia atunci când este atacată.23
Micul jihad a dat na ștere, prin reinterpretări succesive ale conceptului , doctrinei salafismului
combatant și se manifestă din 1970, anul na șterii curentului jihadist international până în prezent
sub forma grupărilor teroriste care activează î n Orientul Mijlociu.
Anul 1970 constituie punctul de plecare la nivel regional pentru alt curent, cel jihadist sau
curentul jihadului prin sabie . Sprijinit pe fun damentalism, curentul se bazează pe versiunea
mitizată a islamului original, cel practicat de Profet și a fost folosit de noua genera ție de islami ști
radicali în scopul justificării violen ței transna ționale practicate în contextual restaurării
califatului care urma sa fie administrat sub forma unei simbioze dintre politic și religios.

1.3.2 Evoluția terorismului jihadist interna țional

În ceea ce prive ște terorismul interna țional și formele pe care le -a adoptat începând cu anul
1968, an care marchează un moment de cotitură asupra islamismului radical prin revolu ția
iraniană, trebuie să avem în vedere câteva epis oade cheie care au dus la apari ția acestuia.

21 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN , „Istori a Terorismului. Din Antichitate până la Daesh ”, Editura Polirom,
Bucure ști, 2018, p. 242.
22 Ibidem, p. 254.
23 Ibidem, p. 248 .

16
Primul eveniment definitoriu îl reprezintă invazia sovietică din Afganistan care a pe rmis, cu
influen ța directă a Statelor Unite și Arabiei Saudite formarea primei și uneia dintre cele mai
puternice celule teroriste, Al -Qaeda, celulă care avea să creeze o adevărată criză interna țională
ani mai târziu.
Un alt episod important în terorismul modern, îl constituie atentatele sinuciga șe din Beirut,
Liban din anul 1983 în urma căruia au fost uci și 241 pu șcași marini americani și 53 de
parașutiști24. Atacul a fost revedicat de mi șcarea Hezbollah și a constituit primul șoc psihologic
asupra Vestului care a determinat, de atffel și retragerea trup elor Occidentale de pe teritoriul
Libanului. Episodul este considerat a fi un succes major al terorismului interna țional în perioada
cuprinsă între anii 1968 -2000.
Secolul XXI, începând cu atacurile teroriste din 2001 asupra Statelor Unite ale Americi i a
schimbat radical viziunea guvernelor occidentale asupra terorismului, considerat a fi , acum,
preocuparea centrală în materie de securitate a Vestului. Atacurile asupra World Trade Center
care s -au soldat cu moartea a aproximativ 3000 de civili și pagube materiale greu de imaginat , au
constituit o lovitura grea pentru SUA care a declan șat o adevărată criză interna țională . Ca
răspuns , Președintele George W. Bush a ini țiat campania militară “War on Terror ” prin care
invita liderii mondiali s ă se ală ture ini țiativei americane asupra Orientului Mijlociu și dușmanilor
Occidentului într-un mod mai mult decât categoric : “Ficare na țiune are acum o decizie
importantă de luat. Fie sunte ți de partea noastră, fie de partea terori știlor.”25 Acțiunea s -a
concretizat c u invadarea Irakului în 2003, bă nuit că ar avea legături cu celula responsabilă pentru
atacurile asupra Americii, al -Qaeda, lucru ce a determinat formarea de noi celule teroriste și mai
puternice care au ținut în suspans autorită țile americane pentru mai mult de un deceniu.

24 Ibidem, p.206.
25 History.com Editors, “A Timeline of the U.S. -Led War on Terror ”, în revista History, februarie 2019, text
accesat la adresa de internet https://www.history.com/topics/21st -century/war -on-terror-timeline și consultat la
20.04.2019.

17

CAPITOLUL 2 – RĂZBOI PSIHOLOGIC

2.1 Dimensiunea psihologică a terorismului

De cele mai multe ori, cotidia nul abordează termenul de teror ism sau ac țiunea propriu -zisă
într-un mod superficial, evenimentele ca atare sunt prezentate de media fără a se pune problema
interpretării faptelor sau motivelor care stau la baza acestora. Pentru a în țelege acest fenomen în
forma pe care o îmbracă în secolul XXI este necesar să aruncăm o privire asupra câtorva aspecte
ce țin de: social, psihologie, politică și cultural.
Se pun următoarele întrebări esen țiale cu privire la faptele cu caracter terorist care au
caracterizat perioada contemporană : Cine sunt ace ști indivizi care apar de nicăieri și acționează
într-o manieră atât de sângeroasă pentru ca mai apoi să dispară a șa cum au apărut și cel mai
important , de ce aceste grupuri și entită ți, în mod particular comit asemenea crime împotriva
umanită ții?
Aflați în incapacitatea de a-si atinge obiectivele prin mijloace conven ționale, terori știi încearcă
să transmiă mesajul ideologic sau religios p rin terorizarea publicului larg într-o lupta in care se
face uz de a șa numita strategie a celui slab împotriva celui puternic. Prin alegerea țintelor, de
cele mai multe ori simbolice sau reprez entative pentru na țiunea vizată, terori știi încearcă să
creeze un impact psihologic la nivel înalt asupra publicului care să slabească încrederea
cetățenilor în institu țiile statului și în capacitatea lor de a -i proteja.
Contrar așteptărilor, această tactică nu este nicidecum nouă. Dacă ne întoarcem în istorie,
vom observa că această strategie a fost folosită de către Zelo ți care au dus campanii teroriste
împotriva romanilor din Iudeea. Aceste campanii includeau asasini care aveau să se infiltreze în
orașele controlate de romani și să asasineze colaboratorii evrei sau legionarii romani cu un

18
pumnal (sica) de unde și numele de sicari. Scopul acestor crime era de a demonstra un fapt
simplu, anume că rom anii nu erau capabili de a proteja colaboratorii evrei.26
Pornind de la o analiză elementară a termenului de terorism, putem observa că elementul de
bază utilizat este teroarea, care de altfel, est e o stare în fapt, un puternic motor emotiona l.
Această stare este generată de frică, un sentiment puternic care agită atât mintea, cât și corpul și
care duce la incapacitatea de a evalua corect și în mod ob iectiv riscul.
Terorismul se folose ște de intimi dare în mod deliberat și indiscriminatoriu, iar teama extremă
cauzată de acte de teroare ie șite din comun de cele mai multe ori este dispropor țională cu răul
fizic provocat. Astfel, for ța de atac a grupărilor teroriste este supraestimată, în realitatea sin gura
component ă care îi plasează pe ace știa în avantaj fiind doar caracterul imprevizibil al atacurilor.
Conform studiului realizat de Alex Schmid în “Terorismul ca r ăzboi psihologic ”, acei
indivizi care experimentează teroarea totală pot avea două reacții: să fie complet paraliza ți de
frică (imobiliza ți) sau să reac ționeze conform instinctului de supravie țuire, creând haos în jurul
lor (mobiliza ți), în ambele cazuri gândirea ra țională este diametral opusă stării de fapt.27
Ceea ce distinge actul terorist de cel criminal este pe de -o parte faptul că victima directă nu
este cea finală, ea este folosită pentru a transmite un mesaj, iar pe de altă parte elementul
aleatoriu sau ținta de oportunitate28, ceea ce face posibilă identificarea cu victima.
Rex A. Hudson dezvoltă o abordare multi -cauzală asupra terorismului conform căreia există
mai mul ți factori ca re ar putea explica multipele fa țete ale terorismului, factori ce țin nu doar de
domeniul p sihologiei, ci și de cel economic, politic, religios și sociologic.
Având în vedere că prezenta lucrare nu ne permite să dezvoltăm a șa cum se cuvine toate
abordările, accentul va fi pus strict pe abordarea psihologică la nivel micro din punct d e vedere
individual și organiza țional.
O ipoteză generală asupra terorismului pleacă de la teoria conform căreia terori știi cu scopuri
politice nu se nasc, ci devin, aici intervine ipoteza Olson care sugerează că participan ții la

26 Rex A. HUDSON, “The Sociology and Psychology of Terrorism : Who Becomes a Terrorist and Why? ” Editura
The Library of Congress, Washington, D.C., September 1999, p. 12.
27 Alex SCHMID, „Terrorism a s Psychologycal Warfare ”,în Democracy and Security, text accesat la adresa de
internet https://www.academia.edu/1018226/Terrorism_as_psychological_warfare și consultat la 21.04.2019 .
28 Ibidem.

19
violen ța revolu ționară î și justifică com portamentul printr -un calcul ra țional cost -beneficiu, de
unde rezultă că violen ța este cel mai bun mod de ac țiune disponibil , date fiind condi țiile sociale
existente.29
Pornind de la această ipoteză, putem stabili clar că terori știi nu sunt, a șa cum se vehiculează,
indivizi instabili din punct de vedere emo țional. Circulă numero ase mituri despre terorism și
terori ști conform cărora, terori știi sunt fanataci nebuni sau psihopa ți care sunt imuni la
suferin țele victimelor lor și care rămân devota ți cauzei indi ferent de circumstan țe. De re ținut este
că terorismul este un subiect cu u n mare impact emo țional, este un mijloc, ca urmare actorii
implica ți pot fi foarte devota ți cauzei și capabili de sacrificii uria șe greu de în țeles din exterior.
Deși studiile au arătat că nu este exclus ca într -o organiza ție teroristă să existe indivizi cu grave
probleme de personalitate sau instabili psihic, cazurile sunt destul de rare, fiind mai degrabă o
excep ție, decâ t regulă. Când ace ști indivizi există în organiza ție, ei tind să fie mai degrabă pioni
marginali, decât indivizi cu func ții de conducere.30
Lucrările empirice nu sugere ază și nu au sugerat niciodată că terori știi posedă o personalitate
distinctă fa ță de cea a persoanelor normale.31 Acestea fiind spuse, terori știi sunt indivizi care
aleg să facă parte dintr -o astfel de grupare din diferite motive, cea mai cunoscută fiind
nemul țumirea care apare în legătură cu diferite situa ții.
În timp ce terori știi la nivel individual nu par a fi în mod semnificativ diferi ți, cel putin din
punct de vedere psihologic fa ță de restul popula ției, terorismul ca și mod de operare este în mod
clar anormal, iar din acest considerent poate fi condamnat . Violen ța extremă îmbinată cu faptul
că terori știi tind să ducă vie ți izolate și supuse unui stres continuu, ridică întrebări pertinente
asupra motivelor care îi fac să aleagă o asemenea activitate.
Andrew Silke punctează un lucru foarte important în studiul său “Becoming a terrorist” și
anume gradul de omogenitate a l grupărilor teroriste , care este unul extrem de mic, recru ții tind să
vină din medii total diferite dacă e să ne raportăm la nivelul de educa ție, clasa socială, vârstă,

29 Rex A. HUDSON, The Sociology and Psychology of Terrorism : Who Becomes a Terrorist and Why? Editura The
Library of Congress, Washington D.C., September 1999, p. 19.

30 Andrew SILKE, “Becoming a terrorist”, în Andrew Silke (editor), Terrorists, Victims and Society. Psychological
Perspective on Terrorism and its Consequences , Editura University of Leicester, UK, 2003, p. 32.
31 Ibidem, p.30.

20
gen, religie sau cultură. Programul de recrutare ini țiat de grupările teroriste contemporane
precum Statul Islamic este o mărturie clară că omogenitatea nu caracterizează aceste grupări și
mai mul t de atât, aceste organiza ții sunt deschise spre a primi orice individ cu dorin ța de a se
alătura cauzei indiferent de trecutul său.
Luând în considerare acest aspec t, reiese faptul că organiza țiile terorise î și doresc să coopteze cât
mai mul ți membr i tocmai din dorin ța de a dobândi recunoa ștere pe plan interna țional. Cu cât o
organiza ție este mai mare ca dimensiuni, cu atât se atestă statutul acestora de actori importan ți ai
arenei interna ționale care pot ajunge să influen țeze în orice moment modul în car e un stat î și
gânde ște și construie ște politicile de apărare .
Tot Andrew Silke încearcă să scoată la suprafa ță mo tivele care stau la baza deciziei unor
indivizi de a se alătura unor astfel de organiza ții prin prisma următorilor factori : factorul
biolog ic, identificarea social ă și marginalizarea, răzbunarea, statut și recompense.
Cei mai importan ți factori biologici a sociați cu alăturarea unei grupări teroriste sunt vârsta și
genul, astfel că cei mai mul ți indivizi care sunt recruta ți sunt tineri i, în m are parte adolescen ți și
de cele mai multe ori de gen masculin. Adolescen ții și indivizii tineri în general sunt mai
predispu și să fie coopta ți doarece, spre deosebire de un adult, tind să aibă un comport ament
deviant și sunt înclina ți spre violen ța juveni lă. Studiile de cercetare au constatat că între 54% și
96% dintre tineri , au fost implica ți la un moment dat într -un act de delicven ță juvenilă.32
Identificarea socială cu grupul terorist joacă, de asemenea un rol foarte important î n decizia
de a deveni terorist, înainte de toate, individul trebuie să simtă că împărtă șeste convingerile ,
nemul țumirile sau ambi țiile grupului . Acest factor este des întâlnit în grupăr ile separatiste sau
religioase. D e cele mai multe ori tinerii simt că e ste de datoria lor să se alăture unei astfel de
cauze, iar refuzul de a adera ar putea atrage marginalizarea sau chiar excluderea din via ța publică
Psihologia răzbunării este considerat de către Andrew Silke cel mai important factor și
adesea cel mai ignorat de speciali ști. De cele mai multe ori motiva ția principală a terori știlor este
dorin ța de răzbunare sau de a face dreptate lor și semenilor . Studiile arată că majoritatea
terori știlor au avut parte la un moment dat de o confruntare cu for țele de or dine ale regimului sau
cu grupări rivale în care ei sau familia lor au fost har țuiți, amenin țați sau chiar uci și. O astfel de

32 Ibidem, p.36.

21
situa ție generează în poten țialul terorist o dorin ță de răzbunare care poate fi dusă la îndeplinire
numai cu ajutorul organiza ției.
Să luăm ca exemplu cazul Stat ului Islamic care s -a dezvoltat ca o consecin ță a interve nției
străine în Irak din 2003. Statele Unite au fost văzute de localnici ca pe o putere ocupantă,
nicidecum eliberatoare și astfel s -a creat un sentiment gener al de ură car acterizat de dorin ța de
răzbunare, care a făcut ca organiza ția teroristă locală să atragă câ t mai mul ți tineri simpatizan ți
dornici să se implice în acțiuni violent e.

2.2 Terorismul ca război psihologic

Din perspecriva psihologică, o caracteristică importantă care distinge terorismu l de alte
forme de violen ță este dimensiunea politică pe care o serve ște. Alex Schmid surprinde esen ța
terosrimului care, de atfel, îi și maximizează poten țialul prin următoare a afirma ție: terorismul
constă într -o exploatare calculată a emo țiilor oamenilor prin inducerea unei stări de anxietate
generală caracterizată de posibilitatea de a deveni o victimă în mod arbitrar.33
Aceea și teorie este dezvoltată mai departe de Friedland și Merari care identifică două
caracteristici predominante ale terori smului: a) perceptia amenin țării și pericolul reprezentat de
terori ști este dispropor țional fa ță de amenin țarea reală; b ) perceptia că terorismul poate afecta o
arie de victime mult mai extins ă decat acelea care fac rezultatul imediat al actului de viole nță.34
Drake argumentează, de asemenea că terorismul caută să aibă un impact psihologic uria ș prin
crearea unei incertitudini continue și a credin ței că popula ția se află în fa ța unui risc continuu de
atac. În acest sens, el define ște teroris mul în următorul mod : folosirea recurentă sau amenin țarea
utilizării unei forme de violen ță motivată politic și organizată în mod clandestin de către un grup
al cărui scop este acela de a afecta una sau mai multe ținte psihologice pentru a le face să s e
comporte într -un mod pe care terori știi îl doresc cu preponderen ță.35

33 John HORGAN, “The Psychology of Terrorism. Revised and updated second edition ”, Editura Routledge
Taylor&Francis Group, New York, 2014, p. 13.
34 Ibidem.
35 David DENNEY, “Risk and Society ”, Editura Sage Publications, London, 2005, p.135.

22
Ținând cont de cele de mai sus , putem considera terorismul ca fiind adesea asociat cu o
formă sofisticată de război psihologic în sensul în care, în afara evenimentelor imediate , ar putea
reflecta o sensibilitate sporită la evenimentele asociate cu orice tip de violen ță și o teamă
continuă că victima s -ar putea afla sub inciden ța unui alt atac imi nent.
În acest sens, lucrarea de fa ță se bazează pe gruparea teroristă, St atul Islamic pentru a
sublinia forma pe care terorismul, respectiv războiul psihologic o îmbracă în perioada modernă și
pentru a ilustra legătura dintre terorismul modern și ele mente de război psihologi c precum
propaganda în lupta pentru stabilirea unui califat în Orientul Mijlociu. Daesh, se folose ște de
elemente clasice de război psihologic adaptate perioadei moderne pentru a produc e un efect
psihologic menit a descuraja oponen ții atât pe plan intern, cât și interna țional, însă aceste aspecte
vor fi discutate pe larg în capitolul următor.

2.3 Război psihologic -Încadrare teoretică

Pentru a în țelege mod ul în care războiul psihologic a evoluat, pornind din punctul în care
acesta era utilizat de state împotriva altor state în războ aie legitime și ajungând în prezent să fie
utilizat în mare parte de grupări care activează în mod ilegitim pentru a se impune , este absolut
necesar ă realizarea unui scurt istoric al războiului psihologic și a analizarea câtorva episoade în
care a fost utilizat cu succes fără a face uz de for ță sau, în orice caz, î n combina ție cu for ța
militară. Trebuie men ționat, însă că acest tip de război poate fi și a fost utilizat și de state, ca
mijloc de răspuns împotriva acestor grupări insurgente,
Războiul psihologic poate fi și trebuie în țeles în asocia ție cu un conflict, armat sau nu, activ sau
pasiv, de cele mai multe ori privit în co relație cu un război, alt fel spus, războiul psihologic și
conflictul pr opriu -zis se află în tr-o relație de interdependen ță.
Conform expertului Paul M.A. Linebarger, războiul psihologic este purtat înainte, în timpul și
după războiul cu care se află în relație de interdependen ță, nu este purtat împotriva operatorilor
de război psihologic, nu este reglementat de legi sau obiceiuri de război și nu poate fi definit în
termeni teritoriali sau de luptă. Este un proces con tinuu, succesul sau e șecul putând fi analizat în

23
timp, numai du pă luni sau ani de la executarea opera țiunii în sine. Cu toate acest ea, succesul,
deși incalculabil poate fi cople șior, iar e șecul fatal.36
Războiul psih ologic în sens larg constă în aplicarea unor păr ți din știința psihologiei în
ducerea unui război, iar în sens restrâns implică folosirea propagandei împreună cu măsuri
opera ționale de natură militară, economică sau politică care o pot completa î mpotriva unui
inamic.37 În altă ordine de idei, războiul psihologic se referă la toate mijloacele de ordin moral
disponibile care au capacitatea de a distruge dorin ța și abilitatea inamicului de a lupta, de a -l lipsi
de sprijinul alia ților și celor neutri și de a minimaliza dorin ța de victorie în rândul propriilor trupe
și alia ți. Armele utilizate într -un război psihologic sunt letale numai în efectul de ordin
psihologic p e care îl produc și nu prin prisma naturii armelor în sine.38
Războiul psihologic ca și concept este destul de nou, conform lui William Daugherty,
termenii au apă rut pentru prima dată în anul 1941 într -un text publicat de englezi care făcea
referire la propaganda utilizată de nazi ști și teroare a practicată de ace știa în fazele incipiente ale
războiului ,39. Cu toate acestea, elemente de război psiho logic au fost utilizate încă din
antichitate, astfe l că unele dintre cele mai vechi civiliza ții umane au folosit simboluri, mă ști și
totemuri atât ca instrumente ale puterii, cît și ca mijloc de influen țare.
Un exemplu relevant în acest sens, îl reprezintă filozoful militar, Sun Tzu care a documentat
folosirea unor tactici "psihologice" relativ sofisticate atât în război, cât și în administra ția civilă
încă din secolul al V -lea. Cel mai bun argument în acest sens fiind lucrarea sa , “Arta
Războiului ”, care conturează printre altele, unele dintre principiile cele mai importante ale
războiului psihologic , care a șa cum vom putea observa , se aplică și astăzi.
Principii precum “Cei ce sunt exper ți în arta războiului supun armata inamică fară luptă . Ei
cuceresc ora șele fără a le asedia și doboară un stat fara opera țiuni prelungite ”; “D acă inamicul
este în pozi ție de for ță, să știi să -l slăbe ști, dacă e bine hrănit, să știi să -l înfometezi , dacă este în

36 Paul M.A. LINEBARGER, “Psychological warfare ”, Editura Gateways Books & Tapes, U.S., 2010, p.8.
37 Ibidem, p. 41
38 Christoph er SIMPSON, “Science of Coercion. Communication Research&Psychological Warfare 1945 -1960 ”,
Editura Oxford U niversity Press, Oxford , 1996, p 12.
39 Ibidem p. 11.

24
repaus, să știi să -l împingi la ac țiune” sau “ Căci războiul se bazează pe în șelăciune. Deplasa ți-vă
când e în interesul vostru și crea ți schimbări de situa ție prin dispersări și concentrări de for țe.”40
Sun Tzu îmbină elemente de război psihologic cu opera țiuni militare pentru a slăbi voin ța
adver sarului de a continua războiul, astfel asigurându -și victoria. Acest “ manual al războiului ”
reprezintă printre altele, una dintre primele consemnări și ana lize ale războiului psihologic fiind
totodată un ghid de analiză a l acestui tip de război extrem de c omplex , ale cărui caracteristici î și
pot găsi aplicabilitate și în perioada modern ă.
Vorbim dsespre una dintre primele consemnări doarece elemente de război psiholo gic se
regăsesc și in scrierile lui Herodot, istoric al Greciei Antice , ca mijloc de analiză asupra
acțiunilor de propagandă duse de gene ralul atenian Temistocle, care a gravat pe piatră un mesaj
pentru locuitorii din Ionia în care îi îndemna să nu lupte împotriva grecilor făcând apel la orginile
comune: „Oameni din Ionia, g reșiti alăturându -vă în lupta împotriva părin ților vo ștri și
ajutându -i să înrobească Grecia ”.41
Analizând acest episod cheie în istorie, reiese faptul că războiul psihologic este strâns legat
de propag andă ca element cheie, ca urmare, propagandistul încearcă să convingă publicul, în
cazul de fa ță locuitorii din Ionia , că le împărtă șește punctul de vedere și în acela și timp, face apel
la bunăvoin ța lor de a nu se alia cu inamicul principal. Mesajul serve ște drept propagandă și
pentru per și, dușmanii grecilo r deoarece acesta îi va face să creadă că orice ionian care nu ar fi
de acord cu ei, ar putea fi în secret simpatizant al grecilor. În acest punct, se poa te vorbi de a șa
numita propagandă “ neagră ” care nu este reală, are sursă aparent legitimă și scopul de a crea
confuzie.42
Dacă ne raportăm la perioada modernă, abia în secolul al XIX -lea societatea a început să
dezvolte o înțelegere a mecanismelor care stau la baza func ționării min ții umane și a modului în
care aceasta ar putea fi s au nu influen țată. Această cunoa ștere a fost dezvoltată de pionieri
precum Wilhelm Wundt și William James care au pus bazele psihologiei moderne.43 Un secol

40 Sun TZU, „Arta Războiului ”, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/37845584/Sun_Tzu_ -_Arta_Razboiului și consultat la 26.04.2019 .
41 Paul M.A. LINEBARGER, “Psychological warfare ”, Editura Gateways Books & Tapes, U.S., 2010, p.15.
42 Christopher SIMPSON, “Science of Coercion. Communication Research&Psychological Warfare 1945 -1960 ”,
Editura Oxford U niversity Press, Oxford, 1996, p. 12.
43 Michael TAILLARD, Holly GISCOPPA, „Psychology and Modern Warfare. Idea Management in Conflict and
Competition ”, Editura Palgrave Macmillan, New York, 2013, p. 1.

25
mai târziu, inova țiile di n acest domeniu au atras aten ția forțelor milit are din întreaga lume astfel
încât, în timpul Primului Război Mondial au fost explorate o serie de metode noi de către
unită țile de opera ții psihologice nou formate care aveau să schimbe cursul războiului.
Aproape în toată lumea, unită țile de opera țiuni psihologice au fost cooptate de intelligence -ul
militar care a dezvoltate strategii de influen țare prin propagandă asupra inamicului. Unul dintre
primele state care au utilizat cu succes propaganda în război a fost Marea Britanie, prima na țiune
de altfel care a și dezvoltat în mod ofici al o astfel de unitate, urmată îndeaproape de Statele Unite
ale Americii care a u avut un succes major în Primul Război Mondial p rin propaganda
pro-democra ție îndreptată către Europa și Germania, cea din urmă, însă, nu a fost suficient de
pregătită pentru a face fa ță acestui tip de război modern. Principalele mijloace prin care
propaganda era dusă la bun sfâr șit, în lipsa comunica țiilor radio care încă nu existau, era
publicarea de articole în presa scrisă și pliante care urmau să ajungă într -ul fel sau altu l în toată
Europa . Scopul principal al acestor tipuri de prop agandă era acela de a convinge popula ția să
renun țe la a numite practici și să adopte calea pe care cei care o pro pagau o considerau a fi utilă și
benefică.
Inițial folosit ca și mod de tatonare, războiul psihologic a fost transformat pe parcursul
conflictului într -un instrument militar major despre care s -a spus că a fost chiar arma care a
câștigat războiul.
Dacă Primul Război Mondial a reprezentat un fel de pionierat în ce ea ce prive ște războiul
psihologic, putem fi de acord ca cel de-al Doilea Război Mondial a consituit apogeul dezvoltării
tehnicilor de război psihologic. C a urmare a succesului din prima Conflagra ție M ondială, toate
statele au început să acorde buget pentr u cercetarea psihologiei în corela ție cu războiul. În
Europa de Vest și în America s -a realizat în acest timp un vast volum de cercetare și dezvoltare
strategică care a generat metode inovatoare și extrem de eficiente de manipulare a mi șcărilor și
activită ților opozi ției.
În ce -al de -al Doilea Război Mondial, lucrurile iau o turnură categorică în ceea ce prive ște
utilizare propagandei ca mod de influen țare, deoarece comunica țiile prin radio sunt în plină
dezvoltare și ce mod mai u șor și mai rapid de pr opagare a informa ției, decât acesta putea exista?
În Germania cercetările în materie de război psihologic au evoluat în mod surprinzător, astfel că,

26
propaganda hitleristă câ știga teren important și se lupta cu Marea Britanie pentru suprema ția în
materie de propagandă în Europa.
În Ame rica, ce l de-al Doilea Război Mondial a stimulat cercetarea amănun țită a războiului
psihologic și a permis apari ția unei noi arii de cercetare în domeniul comunicării. În acest sens,
Walt er Lippmann și Harold Lasswell sunt cercetătorii care au adus cel mai mare aport în studiul
opera țiilor psihologice precum propaganda utilizată de SUA.44
Unul dintre primii pa și pentru crearea re țelei de propagandă și război psihologic a fost înfiin țarea
unui comitet civil în iulie 1941 care purta numele de Committee for National Morale și care era
afilia t Consiliului pentru Democra ție. Scopul comitetului era de a elabora un plan de ac țiune care
să contracar eze atacul psihologic german. Institu ția este considerat ă a fi una dintre cele mai
importante aparate de război ale științei sociale academice și a inc lus cunoscu ți cercetători ai
științei sociale și propagandi ști precum Gordon W. Allport , Hadley Cantril, Elmer Davis,
Leonard Doob, George Gallup, Kurt Lewin și Frank N. Stanton.45
Dacă Primul Război Mondial este considerat momentul în care războiul psihologic „a luat
naștere” deoarece opera țiunile psihologice au fost utiliza te con știent și cu succes, cel de-al
Doilea Război Mondial ar putea f i considerat apogeul războiului psihologic prin prisma faptului
că majoritatea statelor implicate au pus accentul pe cercetarea opera țiunilor de tip PSYOPS și pe
utilizarea lor alături de cele militare
2.4 Propaganda -element de război psihologic

Războiul psihologic poate fi în țeles numai în rela ție cu propaganda pentru simplul motiv că
propaganda este cea mai puternică și cea mai des utilizată armă pe care ră zboiul psihologic o
pune la dispozi ție. Termenul de propaganda provine din latin a, de la propagare și începând cu
secolul al XV -lea făcea referire la consiliul evanghelic cunoscut și sub numele de Congregatio de

44 Christopher SIMPSON, “Science of Coercion. Communication Research&Psychological Warfare 1945 -1960 ”,
Editura Oxford University Press, Oxford, U.K., 1996, p.16.
45 Dominique TRUDEL, “Revisiting the Origins of Communication Research: Walter Lippmann’s Wolrd War II
Adventure in Propaganda and Psychological Warfare” , în International Journal of Communication, noiembrie
2017, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/34729316/Revisiting_the_Origins_of_Communication_Research_Walter_Lippmanns_
World_Wa r_II_Adventure_in_Propaganda_and_Psychological_Warfare și consultat la 26.04.2019.

27
la Propaganda Fide, departament al Vatican ului care se ocupa cu transmitere a mesajului catolic
și făcea referire la datoria de a răspândi credin ța.46
În ceea ce prive ște propaganda, o multitudine de defini ții sunt disp onibile, însă cele mai
cunoscute sunt cele emise de Walter Lippman, Harol d Lasswell si Leonard W. Doob, în urma
cărora s -a ajuns la concluzia că propaganda constă în utilizarea planificată a oricărei forme de
comunicare menite a afecta min țile, emo țiile și acțiunile unui inamic pentru a atinge un scop, fie
el politic, religios, etc.47 Cu alte cuvinte, p ropaganda trebuie sa aibă un scop precis și declara t, de
cele mai multe ori acesta fiind de a influen ța, de asemenea, dacă forma de comunicare nu este
planificată, atunci nu putem spune că avem de -a face cu propagandă .
Propaganda poate avea numeroase sensuri care pot varia de l a exprimarea deliberată a
credin ței în ceea ce prive ște un anume tip de sens ibilitate ideologică sau partizană, aici incluzând
exprimarea verbal ă a identită ții sau opiniei, până la folosirea unor informa ții false cu sco pul de a
manipula opinia publică în arena politică na țională.48 O particularitate a lumii modern e în raport
cu propaganda este faptul că cea din u rmă a devenit tot mai puternică pe măsură ce mass -media a
avansat, i nstrumentele mass -media, în mod special au oferit elitelor na ționale arma cea mai
puternică în controlarea maselor. Astfel între mass -media și propagandi ști se creează o rela ție de
interdependen ță, cei din urmă doresc prestigiu și recunoa ștere în timp ce mass -media ob ține pri n
propagarea unuit astfel de con ținut audien ță.
Jacques Ellul era de părere că propaganda în adevăratul sens al cuvântului nu a existat
înainte de dezv oltarea mass -mediei, de progresul științific în psihologie și sociologie și înainte ca
deținătorii puterii să aibă capacitatea de a influen ța gândirea oamenilor pe baza insecurită ții
individuale în ceea ce prive ște con știința de masă.49
Ellul porne ște de la teza conform căreia , propaga nda este un fenomen total și în acela și timp ,
ceva ce deține capacitatea de a transforma personalitatea unui individ. Din această perspectivă

46 Ian LAMOND, “Theories of Propaganda ”, text accesat la adresa de internet
https ://www.academia.edu/18569928/Theories_of_propaganda și consultat la 01.05.2019
47 Paul M.A. LINEBARGER, “Psychological warfare ”, Editura Gateways Books & Tapes, U.S., 2010, p.56.
48 Michele HILMES, “The New Vehicle of Nationalism: Radio Goes to War ” în Jonathan Auerbach and Russ
Castronovo (editors), The Oxford Handbook of Propaganda Studies, Editura Oxford University Press, New York,
2013, p. 201.
49 Randal MARLIN, “Jacques Ellul ’s Contribution to Propaganda Studies ”, în Jonathan Auerbach and Russ
Castronovo (editors), The Oxford Handbook of Propaganda Studies , Editura Oxford University Press, New York,
2013, p. 349.

28
trebuie să analizăm diferitele componente care modelează această transformare și să le numim
caracteris tici de pro pagandă prin intermediul unei conexiuni apropiate și adesea esen țiale a ceea
ce este clar recunoscut ca și propagandă.
În acest sens, există câteva tipuri de propagandă care serve sc acestui scop : propaganda politică ,
în sensul în care este organizată de un grup bine definit, are o țintă precisă și scopuri de finite,
provoacă agita ție, altfel spus , este capabilă de a-i face pe indivizii viza ți să ac ționeze (revolte) ,
este vertical ă în sensul în care este direc ționată de câ țiva oameni din vârf pentru a a fecta ac țiunile
maselor la bază și este ira țională, face apel la mituri și emo ții mai de grabă decât la fapte și
rațiune.
Următorul tip de propagandă analizată, este cea sociologic ă, care nu porne ște de la un grup bine
definit menit a-i influen ța pe ceilal ți, ci, este mai degrabă transmisă involuntar pe măsură ce
există o presupunere și nu o declara ție în sine . Cercetătorul mai analiezază pe de -o parte și
propaganda integrată care are scopul de a asigura coeziunea unui grup, nu de a inci ta la divizare
și revoltă, iar pe de altă parte, propaganda orizontală, prin intermediul căreia, liderii de grup
interac ționează cu masele într -un mod în care creează aparen ța unei egalita ți și rela ții de
non-dominare. Ultimul aspect analizat este propaganda ra țională , care se referă la influen țare
indiviz ilor prin fapte reale și nu prin recurs emo țional.50
Având în vedere faptul că propaganda folose ște persuasiune a pentru a -și atinge scopul
principal, acela de a influen ța, Cristop her Simpson a identificat trei tipuri de propagandă utilizată
în mod special de for țele militare ca și mod de coerci ție. Propaganda “alb ă” sau deschisă , are
următoarele caracteristici: este emisă de o sursă deschisă, de obicei guverne sau agen ții de
încred ere, se folose ște de simplitate și claritate, este balan țată, factuală și este perceput ă de
audien ță ca fiind adevărată ( a fost ut ilizată în mod repetat de U.S Army prin i ntermediul “Vocii
Americii” ). La polul opus, propaganda neag ră se folose ște de tero are, confuzie și inducerea
stării de stres, frică și anxietate. O componentă a tacticii de propagandă neagră presupune
criticarea documentelor inamice și distribuirea lor către publicul țintă ca formă de discreditare .
Mai există și propaganda gri , care așa cum sugerează și numele, exis tă undeva între cea albă și
neagră și implică în mod obi șnuit plantarea informa țiilor false despre inamic în buletinele de

50 Ibidem, p. 352.

29
știri, pretinzând că sursa este independent ă de agen ția respectivă și că informa țiile transmise sunt
adevărate.51
Aruncând o privire de ansamblu, r ăzboiul psihologic are trei o biective principale printre care ,
capitulare a, despre care am putea conchide că este obiectivul principal și cel mai de dorit. Acesta
se concretizează prin înfrângerea voinței adversarului de a lupta și convingerea lui de a renun ța
la arme. Urmă torul obiectiv este subversia care se caracterizează prin destabilizare venită din
interior, acest obiectiv este atins în momentul în care grupurile inamice se întorc împotriva
propriului sistem și se concretizează prin rezisten ță, revolte sau na șterea uno r grupări rebele.
Ultimul obiectiv al războiului psihologic și unul dintre cele mai importante, îl constituie
consolidarea care constă în atragerea popula ției inamicului de partea propriului front cu scopul
de a asigura resurse militare și umane.52

51 Christopher SIMPSON, “Science of Coercion. Communication Research&Psychological Warfare 1945 -1960 ”,
Editura Oxford University Press, Oxford, 1996, p.15.
52 United States Air Force, “ Bullets or Words. A Brief Presentation of the Mission Aims and Techniques of
Psychological Warfare”, text accesat la adresa de internet
https://ba bel.hathitrust.org/cgi/pt?id=nnc1.cu02358581;view=1up;seq=3 și consultat la 03.05.2019.

30
CAPITOLUL 3 – TERORISMUL ISLAMIC: GRUPAREA STATULUI
ISLAMIC (ISIS)

Orientul Mijlociu a fost și este în continuare un spa țiu controversat prin prisma conflictelor
care îl caracterizează și ale intereselor regionale, ca urmare r egiunea a cunoscut numeroase
schimbări de regim asociate cu un grad de violen ță extrem de ridicat, mobilizare pop ulară și
activism transna țional, exemp lul cel mai cunoscut în acest context fiind Primăvara Arabă.
Rezultatele acestor ac țiuni nu au întârziat să apară și au fost la rândul lor destul de
destabilizatoare, aducând provocări nu numai la adresa regimurilor, ci și la adresa suveranită ții și
integ rității teritoriale ale statelor, fapt ce a contribuit la schimba rea balan ței de putere regionale și
la interven ții externe în episoade repetate.
Ca urmare a acestor conflicte și interven ții străine a luat na ștere terorismul religios –
fundamentalist, care î și are ca expresie directă terorismul Islamic. F iind poate cea m ai cunoscută
formă de terorism, tocmai datorită amplorii pe care a luat -o în ultimii ani , este caracterizată prin
atentate sângeroase organizate în Occident și războiul declarat culturii democratice și religioase,
caracteristice leagănului european .
În sine, fundamentalismul, nu este doar o mi șcare extremistă, ci reprezintă o filosofie proprie, o
credin ță aparte, care se bazează pe un sistem anume de valori, foarte selec tiv. Ceea ce fac e ca
aceste valori să fie unice este felul în c are sunt selec ționate și modul agresiv în care sunt
promovate și puse în practică .
Expresie a fundamentalismului, terori smul islamic, are ca scop aducerea i slamismului în
prim-plan, ca fiind s ingura și cea mai importantă religie de pe glob, întrucât se vrea a crede că
numai aceasta este cea adevărată, purtând cu ea o misiune mesianică.
Caracteristic conflict ului, Islam – Occident și modul în care acesta din urmă se compune
prin influen ța americană actuală, este Jihad -ul (sau „războiul sfânt”). În fapt, termenul de
„jihad” se traduce din limba arabă ca un „efort spre un scop determinat” sau „efort pe calea lui
Dumnezeu”53. Percep ția greșită asupra termenului se datorează în mare parte contextului de
terorism islamic, în care indivizi non -musulmani , puși în fața amen ințării terorist -religioase, au

31
interpretat termenul ca pe o epurare religioasă, violentă, care le este adresată în mod explicit și
în permanen ță, când, în drept, jihadul înseamnă apărarea comunită ții musulmane împotriva
oricărei forme de asuprire sau agresiune externă, lupta împotriva corup ției spirituale și
străduin ța din răsputeri pentru propagarea, pe cale pa șnică, a islamului în lume54. Cu alte
cuvinte, jihadul reprezintă un liant al comunită ții musulma ne, dator să asigure ordinea socială, în
timp ce musulmanilor le este oferit un ideal, o aspira ție către care să tindă și să găsească confort.
Pervertirea conceptulu i de jihad este caracteristică în mod special, organiza țiilor teroriste,
care se folosesc de acesta pentru a motiva ac țiunile desfă șurate și pentru manipularea maselor în
vederea sus ținerii și aderării în rangurile acestora53. De cele mai multe ori, această idee este
prezentată ca o oblig ație morală55. Terori știi religio și folosesc o varietate de arme și strategii de
atac pentru a provoca daune sociale și pentru a instaura frica în rândul na țiunilor din întreaga
lume. D eși, prin misiunea lor de a stabili o structură socială islamică globalizată, grupările
teroriste islamice țintesc cel mai adesea non -musulmanii și devian ții de la legea islamică
tradițională56.
Începând cu anii 1980, printre grupurile extremiste islamice și mișcările politice se numără
talibanii, Hezbollah, Hamas și al-Qaeda. Cu toate acestea, încă un gru p terorist islamic, cunoscut
sub numele de Statul Islamic din Irak și Levant (ISIL) sau Statul Islamic din Irak și Siria (ISIS),
a apărut pe scena Orientului Mijlociu57. În ciuda faptului că nicio na țiune nu a recunoscut
autoritatea grupului, ISIS s-a autointitulat ca fiind un califat, la jumătatea anului 2014.
Un califat reprezintă un sistem de guvernare islamic al cărui lider, un calif, pretinde a fi un
descendent, sau mo ștenitor, al profetului Muhammad. Mul ți cercetători în domeniu apreciază că
cei mai mul ți musulmani extremi ști sunt needuca ți, necalifica ți, și, probabil, incapabili de a

53 Abdel Bari ATWAN, “ Islamic State. The Digital Caliphate”, University of California Press, Oakland, 2015,p. 23.

54 Abdul -Raheem BASHIR, „The Concept of Jihad in Islamic Philosophy”, în American International Journal of
Social Science , februarie 2015, text accesat la adresa de internet
http://www.aijssnet.com/journals/Vol_4_No_1_February_2015/17.pdf și consultat la 04.05.2019.
53 Ibidem .
55 Sharia – Shari`a lege isl amică inspirată din Coran Sunna , tradi ție inspirată din via ța profetului Muhammad.
56 Ruth STEIN, “ For love of the father: A psychoanalytic study of religious terrorism” , Editura Stanford University
Press, Stanford, 2010, pp. 20 -22.

32
înțelege sau de a executa procese strategice militare la un nivel înalt. În ciuda acestui lucru, cele
mai recente rapoarte au arătat că grupările teroriste islamice de astăzi, cu precădere ISIS, sunt din
ce în ce mai sofis ticate , mai bine pregătite,cu recru ți mai bine antrena ți și mult mai adaptate în
ceea ce prive ște achizi ționarea de armament și a mijloacelor financiare de sprijin58.

3.1 Statului Islamic : Apari ție și consolidare

Statul Islamic din Irak și Siria a constituit până destul de recent, cea mai periculoasă entitate
teroristă care a reprezentat o amenin țare majoră la adresa păcii și securită ții, atât la nivel
regional, cât și mondial. Im ediat ce a luat na ștere, organiza ția a constituit o amenin țare a
terorismului modern pentru întrea ga lume prin prisma obiectivelor strategice și teritoriale
declarate. Statul Islamic a pretins că va ocupa Asia de Ves t, Africa de Nord și Centrala, Asia
Cent rală, inclusiv Peninsula Iberică, Peninsula Balcanică și Crimeea în Europa, Pakistan, India,
Xinjiang și Tibet, iar la adresa Statelor Unite au declarat un atac în următorii cinci ani de la
apari ție.59
Statul Islamic a constituit un fenome n nou pentru comunitatea interna țională deoarece, în esen ță
nu este doar o organiza ție teroristă, ci o entitate politică extremistă de origine islamică care nu a
fost recunoscută la nivel interna țional. În t ermeni de defini ție, o organiza ție se referă la un grup
de indivizi care lucrează împreună într -un mod structurat pentru a atinge un scop comun, iar
statul trebuie să aibă propriul teritoriu, popula ție și aparat birocratic.60 Din acest punct de vedere,
Statul Islamic poate fi considerat atât organiza ție, cât și stat, asta daca facem abstrac ție de lipsa
recunoa șterii interna ționale. Organiza ție pe de-o parte pentru că grupul și scopul comun nu
lipsesc, iar stat pentru că de -a lungul perioadei în care s -a bucurat de un relativ succes, Statul

57 Peter J. PHILLIPS, “ Terrorist group brutality and the emergence of the Islamic State (I SIS)” , în Phillips, P.J.
2016. The Economics of Terrorism , august 2014, text accesat la adresa de internet
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2479740 și consultat la 04.05.2019
58 Frank GARDNER, “ ISIS rebels declare ”Islamic State” in Iraq and Syria ”, în fluxul de știri BBC News: Middle
East, iunie 2014, text accesat la adresa de internet http://www.bbc.com/news/world -middle -east-28082962 și
consultat la 04.05.2019.
59 Bo Wang&Bing Fan, „ Reflections on the Issue of ISIS”, în Jounal of Middle Eastern and Islamic Studies (in
Asia), 17 iulie 2018, p. 65, text accesat la adresa de internet
https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/19370679.2015. 12023267 și consultat la 04.05.2019.
60 Ibidem, p. 50.

33
Islamic a reu șit să controleze un teritoriu destul de vast în Irak și Siria, popula ție și a dezvolat
chiar și un aparat de stat bine struct urat care i -a permis să -și men țină controlul.
Statul Islamic sau Daesh61 s-a dezvoltat în contextul î n care Statele Unite au invadat Irakul
în anul 2003 ca urmare a politicii lui Goerge W. Bush îndreptată împotriva terori știlor, War on
Terror.
În perioada care a dus la cel de -al Doilea Război din Golf existau presupuneri conform că rora
Saddam Hussein, pre ședintele Irakului încuraja al -Qaeda, organiza ție responsabilă pentru
atacurile de la 11 septembrie 2001 asupra Turnurilor Gemene să intre în țară pentru a -l ajuta să
lupte împotriva americanilor. Specula țiile se bazau pe campania d e întoarcere la credin ță inițiată
de Saddam Hussein, politizarea islamului și pe faptu l că a tolerat grupul insurgent Ansar al -Islam
în Nordul Irakului.
Saddam a văzut în islam o op ortunitate de rezisten ță împot riva intereselor Statelor Unite, astfel
că p olitizarea islamului prin inaugurarea moscheii “Mama tuturor b ătăliilor ”, campania de
revenire la credin ță caracterizată prin integrarea islamului în identitatea na țională și cultul
personalită ții au constituit elemente cheie în accentuarea sentimentului d e ură împotriva
Occidentului și prin urmare în cre șterea propriilor capabilită ți militare.62 Strategia folosită de
Saddam Hussein î n politizarea islamului a avut la bază elemente de ordin psihologic în contextul
în care a sădit sentimentul antioccidental și a pus accentul pe actele de nedreptate comise de
Statele Unite împotriva Irakului, generând în rândul popula ției irakiene dorin ța de răzbunare care
i-ar fi asigurat sprijinul și loialitatea de care avea nevoie.
În acest context, se afirmă în Irak o personalitate semnificativă pentru Statul Islamic, Abu
Musab al -Zarqawi, un jihadist iordanian care trăise în tăcere în Iran până în mai 2002 când a fost
expulzat după ce au fost descoperite legături între el și o celulă teroristă din Germania. Zarqawi
avea o viziune foarte radicală în ceea ce prive ște Orientul Mijlociu, dorea să stârnească și să
alimenteze un război civil între șiiți și sun niți și pe acest fond să stabilească un califat .63

61 Daesh este numele original folosit in limba arabă, provine de la al -Dawla al -Islamiya fil Iraq wa al -Sham, (ISIS).
62 Abdel Bari ATWAN, “ Islamic State. The Digital Caliphate”, Editura University of California Press, Oakland,
2015, p. 42.
63 Hassan HASSAN, “ The True Origins of ISIS ”, în fluxul de știri The Atlantic, 30 noiembrie 2018, text accesat la
adresa de internet https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2018/11/isis -origins -anbari -zarqawi/577030/ și
consultat la 26.05.2019.

34
Abordarea militară extrem de violentă și nemiloasă sus ținută de Zarqawi marchează un punct de
cotitură în istoria jihadului global. Strategia sa a ac ționat ca un magnet pentru recru ții străini care
au fost martorii actelor de război ale brigăzilor sale prin intermediul internetului (pionierat de
videouri scurte, cu fundam vocal Islamic).
Semin țele Statului Islamic a u fost plantate ca urmare a faptului că Abu Musab al -Zarqawi a
deschis drumul cu un fel de violen ță extremă, înspăimântătoare, care a fost îmbră țișată în mod
deschis de grupare, care la fel ca și Zarqawi, a în țeles valoarea războiului psihologic caracterizat
prin videoclipuri care descriu crima nemiloasă, cu sânge rece.64
În mai 2004, Zarqawi a decapitat personal omul de afaceri american Nick Berg de douăzeci
și șase de ani și a postat o imagine dezgustătoare, care a asigur at acoperirea mediatică și care a
fost frecvent reprodusă de membrii IS65. În acela și context, dar zece ani mai târziu, a circulat
imagine a unui băiat de șapte ani, "fiul unui mujahedin66", care ține capul tăiat al unei victim e și
care a asigurat o publicitate de propor ții pentru Statul Islamic pe măsură ce știrea a circulat prin
Irak și Siria.67
Prin implicarea violen ței sec tare și etnice, Zarqawi a deschis drumul pentru Statul Islamic și
este considerat a fi personalitatea simbolică a grupării care se folose ște de sharia nu numai pentru
susținerea legii, ci și cu scopul de a împră știa frică și de a subjuga du șmanii.
Un alt fa ctor de mare importan ță pentru emergen ța Statului Islamic este grupul Jama'at
al-Tawhid wal -Jihad condus pe toată perioada existen ței sale de Abu Musab al -Zarqawi și care a
devenit rapid organiza ția cheie pentru in filtrarea luptătorilor străini . Acest lucru a fost posibil pe
de-o parte datorită abilită ților liderului de a determina cele mai bune puncte de intrare pentru
jihadi știi care soseau din străinătate, iar pe de altă parte datorită logisticii, infrastructurii și
intelligence -ului bine dez voltat al grupului care îi permitea să coordoneze atacuri auspra unor
ținte de valoare înaltă, element de nepre țuit odată ce insurgen ța s-a închegat.

64 Ibidem, p.60.
65 Islamic State
66 Termenul derivă de la cuvântul “Jihad” și se referă la o persoană implicată în apărarea Islamului.
67 Hassan HASSAN, “ The True Origins of ISIS ”, în fluxul de știri The Atlantic, 30 noiembrie 2018, text accesat la
adresa de internet https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2018/11/isis -origins -anbari -zarqawi/577030/ și
consultat la 26.05.2019.

35
Cand invazia americană a inceput, Zarqawi s -a întâlnit cu strategul militar Al -Qaeda și a fost
de acor d să ajute recru ții al-Qaeda să intre în Irak prin Siria. În toamna anului 2003, Zarqawi s -a
declarat deja emir al jihadi știlor străini în Irak, dar a rămas independent de al -Qaeda încă un an .
În decembrie 2004, Zarqawi și-a afiliat oficial grupul cu al -Qaeda pe care l -a redenumit Al
Qaeda în Irak (AQI)68 și a început o campanie cu mai multe scopuri, dintre care unele au
conturat strategia Statului Islamic. Zarqawi era de părere că o asociere cu al -Qaeda ar atrage
recru ți și fonduri, în timp ce bin Laden avea nevoie de o prezen ță activă în Irak . Zarqawi a reunit
apoi alte câteva grupuri pentru a forma Consiliul Shura Mujahedeen la începutul anului 2005 .
Pentr u a împiedica irakienii să coopereze cu guvernul și pentru a destabiliza forțele na ționale de
securitate, a avut loc o campanie de infiltrări și atacuri asupra centrelor de recrutare pentru
militari și poli țiști. Irakul devenea rapid terenul de pregătire p erfect pentru jihadi ști. Recrutarea
în insurgen ța din interiorul Irakului a înflorit și un flux continuu de luptători străini a început să
intre în țară, mai ales prin grani ța cu Siria.
Zarqawi este ucis la mijlocul anului 2006 de către un avion de lupt ă american ca urmare a unui
video postat în care de corul îi expunea ascunzătoarea, iar conducerea grupului este preluată de
Abu Hamza care din nou se afiliază cu alte grupuri mai mici pentru a deveni Statul Islamic din
Irak (ISI), gruparea se află în conti nuare afiliată al -Qaeda.
Pentru a sublinia efectul psihologic generat de ocupa ția americană în ceea ce prive ște
emergen ța grupărilor teroriste în Irak, au fost realizate două studii în 2006, unul de către
guvernul saudit și unul de că tre un think tank israelian care au constatat că majoritatea
luptătorilor străini nu au fost jihadi ști înainte de invazia din Irak din 2003, ci au fost radicaliza ți
de opera țiunea americană.69 Aici intervine teoria dezvoltată de Andrew Silke, psihologia
răzbunării,conform căreia una dintre motiva țiile principale ale terori știlor este dorin ța de a face
dreptate lor și semenilor lor și este susținută de sentimentu l de mândrie de care irakienii au dat
dovadă de -a lungul timpului. C a și cum ocupa ția țării lor nu ar fi fost suficientă, popula ția a
trebuit să se confrunte cu uciderea, tortura, abuzul și umilirea compatrio ților lor închi și, care
fuseseră întemni țați fără acuza ții sau fără perspectiva unui proces echitabil. Toate aceste lucruri
au accentuat dorin ța de represalii împotriva celor pe care îi considerau invadatori. Când Statele

68 Cunoscut și sub numele de "Al Qaeda în Țara celor două râuri" și "Al Qaeda în Mesopotamia.
69 Abdel Bari ATWAN, “ Islamic State. The Digital Caliphate”, Editu ra University of California Press, Oakland,
2015, p. 63.

36
Unite au încheiat opera țiunile de luptă în septembrie 2010 , au înmânat autorită ților irakiene pes te
10.000 de prizonieri.
O dată cu succesul î ntâmpinat de Primăvara Arabă si a cresterii violen ței din Irak, Statul
Islamic din Irak (ISI) s -a retras și, în conformitate cu tradiția hijra (migra ția), și-a îndrept at
interesele spre Siria . In vara anului 2011, cu revolta siriană în plină desfă șurare în Siria, Abu
Bakr al -Baghdadi, emirul ISI, a trimis un membru senior din grupul său, Abu M ohammad
al-Julani, să înfiin țeze un grup jihadist în Siria. Rezultatul, Jabha t al Nusra li Ahl al Sham70 s-a
anun țat oficial la sfâr șitul lunii ianuarie.
Până la sfârșitul anului 2012, al Nusra a fost unul dintre cele mai eficiente grupuri de luptă și a
îndeplinit func ții socio -judicia re, arbitrând în dispute locale și provocând practici corupte. În
aprilie 2013, Baghdadi a anun țat în mod unilateral fuziunea dintre ISI și al Nusra, f ormând ceea
ce se nume ște acum Statul I slamic din Irak și al-Sham (ISIS). J ulani (liderul al Nusra) a refuzat,
pe baza difere nțelor ideologice dintre cele două grupări ( strategia al Nusra era mai pu țin radicală,
acționând pe baza principiului conform căruia sharia poate fi implementată treptat în timp) , și, în
schimb, și-a declara t supunerea fa ță de Ayman al -Zawahiri (lider Al -Qaeda) , urmând ca
Al-Nusra să devină apoi sucursala oficială a al -Qaeda în Siria .
În ciuda eforturilor repetate, Zawahiri nu a fost capabil să concilieze cele două grupuri și să le
aducă la un numitor comun, astfel că i-a ordonat lui Abu Bakr să -și limitezee opera țiunile doar la
Irak, în timp ce Ju lani era numit omul de legătură Al -Qaeda în Siria. Abu Bakr a refuzat să
accepte acest arajament și astfel l -a obligat pe Zawahiri în februarie 2014 să nege orice legătură
Al-Qaeda cu Statul Islamic din Irak, pe care emirul ISI l -a redenumit deja Statul Islamic din Irak
și Levant (ISIL )71.
Abu Bakr și-a mutat grupu l în Siria și a devenit rapid for ță dominantă care a atras recru ți din Al
Nusra și alte grupări rebele, a primit de asemenea dona ții și sprijin din afara zonei, fiind
recunoscut ca un grup salafist/takfirist de succes și cel mai important oponent al regimului lui
Bashar al Assad, pre ședinte le Siriei. Ca urmare a câ știgurilor teritoarele c are includeau și Mosul

70 Frontul de sprijin pentru poporul din Levant.

71 Basma ATASSI, „ Qaeda chief annuls Syrian -Iraqi jihad merger ”, în fluxul de știri Al Jazeera, 9 iunie 2013, text
accesat la adresa de intern et https://www.aljazeera.com/news/middleeast/2013/06/2013699425657882.html și
consultat la 26.05.2019.

37
(10 2014 iunie), ISIS a declarat rena șterea Califatului la 29 iunie 2014, numindu -l Statul Islamic
sub conducerea lui Abu Bakr ca și Califul Ibrahim72.
Criza siriană s -a dovedit a fi un element care a divizat și a subminat grav stabilitatea
regională, dacă nu cea globală prin prisma puterilor care s -au aliniat de -a lungul lin iilor sectare (
Iranul, Rusia, China și Hezbollah au sus ținut partidul lui Bashar al -Assad în timp ce SUA, Marea
Britanie, Turicia, Statele din Golf, Egipt și Iordania au sus ținut opozi ția moderată ). Sectarismul
care a caracterizat războiul civil sirian și care a contribuit la succesul Statului Islamic a fost
stimulat și alimentat în mare parte de actori externi.73

3.2 Ideo logie

Statul Islamic se identific ă ca și ideologie cu mi șcarea politică islamistă cunoscută sub
denumirea de sal afism -jihadism sau jihadism pe scurt. Liderii grupului au declarat în numeroare
rânduri aderarea la această mi șcare, de exemplu , Abu Umar al -Baghdadi, lider al grupării în
2007 prin intermediul unei înregistrări audio a apelat la “To ți sun niții și tinerii bărba ți
salafi ști-jihadi ști din întreaga lume ” pentru a li se alătura. În acela și an, deputatul său a descris
luptării Statului Islamic ca fiind part e a curentului salafism -jihadism .74
Salafi -jihadismul este o mi șcarea distinctă din punct de vedere ideologic în islamismul sunit, se
caracterizează printr -o rețea globală de cercetători, site -uri web, r ețele de social media și
nenu măra ți simpatizan ți online . Mi șcarea se bazează p e o interpretare extremistă a scripturii
islamice, care este de asemenea riguroasă textual și profund înrădăcinată într -un cadru teologic
premodern. Obiectivul mi șcării s alafi-jihad iste este restabilirea C alifatului și extinderea acestuia
pentru a deveni s ingurul sistem politic mondia l, cu toată omenirea supusă lui Allah sub islam

72 Abdem Bari ATWAN, “A portrait of Caliph Ibrahim”, în fluxul de știri The Cairo Review of Global Affairs,
2015, text accesat la adresa de internet https://www.thecairoreview.com/essays/a -portrait -of-caliph -ibrahim/ și
consultat la 26.05.2019.
73 Abdel Bari ATWAN, “Islamic State. The Digital Caliphate ”, Editura University of California Press, Oakland,
2015, p. 129.
74 Cole BUNZEL, “From Paper State to Caliphate: The Ideology of the Islamic State ”, în The Brookings Project
on U.S. Relations with the Islamic World. Analysis Paper, Martie 2015, p. 7, text accesat la adresa de internet
https://www.brookings.edu/wp -content/uploads/2016/06/The -ideology -of-the-Islamic -State.pdf și consultat la
26.05.2019 .

38
Ideologia este conturată în jurul unui obiectiv global comun pentru adep ții săi și anume,
distrugerea societă ților musulmane de astăzi prin folosirea for ței și reificarea viziunii privind
adevărata comunitate islamică. Salafi -jihadi știi cred că conflictul armat este calea de a restabili
Califatul, unificând umma75sub un singur lider. Persoanele și grupurile care urmăresc acest sco p,
la nivel local, contribuie fiecare la for ța mișcării globale, deoarece acest e acțiuni se parate sunt
transpuse într -un efect global.76
Important ă pentru ideologia Statului Islamic este și dimensiunea salafistă care este o mi șcare
teologică în islamul sunnit preocupată cu purificarea credin ței.77 Salafismul se concentrează
asupra unicită ții lui Dumnezeu, considerandu -i pe cei care practică a șa numita “idolatrie ma joră”
a fi în afara credin ței islamic e, ca urmare c ei care se închină, sau venereaza pietre de mormânt
sau sfin ți sunt co nsidera ți a fi aposta ți sau dezertori ai religie.
Dacă ar fi să facem o compara ție între ideologia Statului Islamic și ideologia Al -Qaeda, la
prima vedere s -ar putea spune că sunt identice, ambele grupări văd statul și religia ca fiind într -o
relație de interdependen ță, astfel încât deciziile politice se bazează pe stricta interpretare a legii
sharia. Cu toate acestea , cele două grupuri diferă semnificativ prin prisma a două aspecte
fundamentale, crez și metodologie. Concret, disputa centrală dintre Al -Qaeda și ISIS s -a
concentrat pe utilizarea excesivă a excomunicărilor (takfir) și a reîntoarcerii la vechile scrieri de
către Statul Islamic ca și modalitate de a stabili califatul. În ceea ce prive ște takfir78, Statul
Islamic sus ține că Islamul trebuie cură țat din interior și că musulmanii care nu respectă cu
stricte țe interpreta rea Islamului autorizată de ISIS , ar trebui să fie declara ți aposta ți și uciși.

75 Comunitatea musulmană globală.
76 Katherine ZIMMERMAN, “Terrorism, Tactics and Transformation. The West vs Salafi -Jihadi Movement ” în
Critical Threats Re port, noiembrie 2018, p. 6, text accesat la adresa de internet
https://www.criticalthreats.org/reports/terrorism -tactics -and-transformation -the-west-vs-the-salafi -jihadi -movement
și consultat la 26.05. 2019.
77 Ibidem, p. 8.

39

3.3. ISIS și războiul psihologic modern

Pe măsură ce a evolua t, internetul a fost văzut ca un liant al diferitelor culturi din întreaga
lume, un mediu pentru întreprinderi, consumatori și guverne care are men irea de a facilita
comunicarea. Internetul p are să ofere oportunită ți de neegalat pentru crearea unui forum în care
"satul global" ar putea să se întâlnească și să facă schimb de idei, stimulând și sus ținând
democra ția în întreaga lume.79 În acest context, grupuri cu scopuri politice foarte diferite, dar
unite în disponibilitatea lor de a se folosi de tactici teroriste au început să utilizeze re țeaua de
internet pentru a -și distribui propaganda, pentru a comunica cu simpatizan ții lor sau pentru a
stimula con știentizarea publică, chiar simpatia pentru cauzele lor și în ultimul timp pentru a
executa opera țiunile.
În prezent, terorismul prin intermediul internetului este s trâns legat de campania de război
psihologic ini țiată de astfel de grupuri, în special de gruparea Statului Islamic care a folosit
internetul pentru a -și difuza content -ul de o violen ță extremă în întreaga lume cu scopul de a
induce teama în rândul oponen ților, de a radicaliza și de a atrage recru ți în rândul luptătorilor.
Internetul este poate cea mai la îndemână unealtă de care grupările teroriste se pot folosi, balan ța
cost-beneficiu fiind înclinată spre partea de beneficii mari cu costuri reduse deoarec e este poate
cea mai ieftină cale de a transmite mesajul și de a -l face cunoscut la scară largă, po ți face toate
aceste lucruri doar cu un telefon și cu o conexiune decentă la internet.
Terori știi pot ini ția o campanie de război psihologic prin mai mu lte mijloace, de exemplu
aceștia pot folosi i nternetul pentru a răspândi fake -news , acțiune car e duce la dezinformare în
masă. Există analize ale anchetatorilor care nu au confirmat niciodată că videoclipurile con ținând
acele crime brutale încărcat e de ISIS sunt autentice, mai mult de atât, în opinia lor, crimele au
avut loc în afara camerei de filmat ceea ce demonstrează că Statul Islamic este perfect capabil să
manipuleze mass -medi a occidentală. C a urmare, f olosind videoclipuri false, editate sau chiar

78 Actul de excomunicare a altor musulmani, declarându -i infideli.
79 Gabriel WEIMANN, “www.terror.net How Modern Terrorism Uses the Internet ”, în United States Institute of
Peace Special Report, Martie 2004, p. 3, text accesat la adresa de internet
https://www.usip.org/sites/ default/files/sr116.pdf și consultat la 26.05.2019.

40
autentice, grupul poate intimida cu u șurință Occidentul, fără nici o luptă.80 Tot prin intermediu l
internetului, Statul Islamic poate furniza amenin țări destinate să inducă starea de frică și
neajutorare , sau pentru a transmite imagin i oribile care fac dovada ac țiunilor recente . Teroriștii
pot declan șa, de aseme nea, atacuri psihologice prin cyber terrorism sau, mai precis, prin crearea
fricii de cyber terrorism.
În mai 2014, ISIS și-a început campania online cu scopul de a -și spori profilul și
notorietatea, ca urmare, un flux constant de imagini și filmule țe cu atentate si nuciga șe, raiduri,
decapită ri, alte ped epse și execu ții au fost postat e în re țelele sociale și platforme online. Scopul a
fost acela de a atrage cât mai multe publica ții interna ționale și de a informa un public cât mai
larg de poten țiali recru ți cu privire la oportunită țile pe care ISIS le putea oferi în Irak și Siria.
Acest război psihologic de natură digital ă a fost conceput, de asemenea, pentru a teroriza
cetățenii și for țele care s-ar fi putut confrunta cu ISIS, permi țând grupului să captureze
numeroase teritorii care în cel e din urmă au renun țat să se mai opună. Semnificativ în acest sens
este episodul capturării unuia dintre cele mai importante ora șe, Mosul. Când luptării ISIS au
intrat în Mosul, nu s -au confruntat cu niciun fel de rezisten ță, for țele armate din și din juru l
orașului și-au aruncat uniformele și au fugit. De asemenea, aproximativ 500.000 de locuitori au
părăsit ora șul. Având deja un control consolidat asupra ora șului Mosul, mili tanții au continuat
spre sud unde au capturat baza aeriană Qaiyara, ora șele rezide nțiale din Hawija, Salman Beg și
apoi ora șul Tikrit, mai mult decât jumătate din Bagdad.81
Un alt aspect semnificativ în răz boiul psihologic ini țiat de Statul Islamic îl vizează
propaganda și publicitatea, elemente care, la fel , se află în strânsă legătură cu răspândirea
accesului la internet. P ână la apari ția internetului, speran țele terori știlor de a câ știga publicitate
pentr u cauzele și activită țile lor depinde au de atragerea aten ției televiziunii, radioului sau a
presei . Aceste mijloace tradi ționale au "praguri de selec ție" (procese multiple de selec ție

80 Giuseppe ACCONCIA, “The social -media strategy of The Islamic State (ISIS) ”, în fluxul de știri eastwest.eu, 23
septembrie 2014, text accesat la adresa de internet
https://eastwest.eu/en/opinioni/open -doors/the -social -media -strategy -of-the-islamic -state-isis și consultat la
26.05.2019.
81 Nussaibah YOUNIS, “The army alone can’t save Irak ”, în fluxul de știri The New York Times, 11 iunie 2014,
text accesat la adresa de internet
https://www.nytimes.com/2014/06/12/opinion/mosul -falls-to-isis-endangering -iraqs -democracy.html și consultat la
26.05.2019.

41
editorială) pe care ter oriștii nu le pot atinge adesea,82 problemă cu care nu se mai confruntă în
cazul internetului, mai ales a platformelor de social -media pentru că î și pot edita după bunul plac
conținutul încarcat astfel încât să genereze reac țiile dorite .
Statul Islamic a reu șit să atragă o aten ție sporită prin folosirea propagandei ca și element de
război psihologic cu scopul clar de înlocui ac țiunea militară pr opriu -zisă și chiar de a compensa
pentru lipsa acesteia. Prop agandă caracterizată de publicarea unor fimule țe cu un grad de
violen ță foarte ridicat în medi ul online, de existen ța unei reviste online (Dabiq), numeroase
pamflete, bro șuri și platforme de social media care a fost folosită atât ca și instrument de ră zboi,
unul foarte bine utilizat de altfel, cât și ca instrument de recrutare care a avut un succes
considerabil de -a lungul existen ței Statului Islamic.
Statul Islamic a răspândit în mod regulat imagini grafice cu caracter violent ca și formă de
războ i psihologic cu scopul precis de a insufla teama în rândul inamicilor.83 Grupul alege să
transmită informa ții care corespund strict nevoilor proprii și contextului local, ca urmare, dacă
popula ția locală începe să manifeste o formă de aversiune împotriva grupului, este răspândită o
gamă mai variată de propagandă privind ini țiativele de dezvoltare ale zonei ocupate, iar dacă
există un poten țial ridicat de provocări militare sau politice, Statul Islamic ia calea unei
propagande menite a intimida, prin imagini cât mai brut ale, generând teamă în rândul inamicilor.
Luând în consideare acte de violen ță precum decapitări, Statul Islamic caută să producă atât
transformări sociale prin punerea în scenă a unor ritualuri simbolice de confruntare, cât și
politice, violen ța fiind folosită ca un mijloc de comunicare politică .84
Semnificativ în acest sens este episodul decapitării jurnalistului american Jam es Foley de
către un recrut ISIL (Statul Islamic din Irak și Levant) vorbitor de limb ă engleză în luna august
2014. James Foley lucra ca și freelancer pentru publica ții precum Global Post sau Agence

82 Gabriel WEIMA NN, “www.terror.net How Modern Terrorism Uses the Internet ”, în United States Institute of
Peace Special Report, Martie 2004, p. 6, text accesat la adresa de internet
https://www.usip.org/sites/default/files/sr116.pdf și consultat la 26.05.2019 .
83 Lina KHATIB, “ The Islamic State’s Strategy. Lasting and Expanding ”, în Carnegie Endowment for International
Peace, iunie 2015, p.11, text accesat la adresa de internet
https://carnegieendowment.org/files/islamic_state_strategy.pdf și consultat la 27.05.2019.
84 Christiana SPENS, “Shock and Awe: Performativity, Machismo and ISIS ”, în fluxul de știri E -International
Relations, noiembrie 2014, text accesat la adresa de internet
https://www.e -ir.info/2014/11/02/shock -and-awe-performativity -machismo -and-isis/#_edn1 și consultat la
27.05.2019.

42
France -Presse și transmitea la vremea respectivă evenimentele din Siria. A fost răpit de o bandă
organizată în timp ce pleca de la un internet café împreună cu traducătorul său și jurnalistul
britanic, John Cantlie. Foley a ajuns să ocupe primele pagini ale presei i nterna ționale la 19
august, data la care videoclipul decapitării sale a fost postat pe youtube cu descrierea “Un mesaj
pentru America”85. Actul extrem de violent a sur venit ca urmare a autoriza ției administra ției
Obama cu privire la atacuri aeriene împo triva Statului Islamic în Irak. În plan simbolic, planul
ISIL și-a atins scopul, cel de a da curs unei confruntări indirecte, prin intermediul unor ter ți cu
guvernul amer ican, în special cu administra ția Obama, declarând că via ța unui alt prizonier,
Steven Joel Sotloff depinde de “următoarea decizie a pre ședintelui Obama ”86. Episodul a
constituit forma de propagandă perfectă prin gradul extrem de ri dicat de mediatizare în Occident
și a transmis mesajul conform căruia, ac țiunile Statului Islamic sunt represalii la adresa ac țiunilor
initiate de Statele Unite .
Costumul portocaliu pe care îl purta jurnalistul James Foley îngenu nche at în fa ța luptătorilo r
ISIL făcea aluzie l a costumele purtate de de ținuții din Guantanamo Bay, făcând execu țiile să
pară acte de reprimare î mpotriva tratamentului american aplicat musulmanilor.87
Tot prin intermediul r ăzboiului psihologic, Statul Islamic a reu șit să ob țină simultan câ știguri
militare și propagandistice deoarece , datorită tacticilor utilizate, costurile au fost relativ mici î n
raport cu rentabilitatea, acest lucru a fost deseoori denumit “propaganda faptei”.88 Acesta a fost
și cazul atacurilor provinciei Raqqa din Siria, în vara anului 2014. În primă fază, un atacant
sinuciga ș cu bombă a atacat poarta de la baz a diviziei a șaptesprezecea a Armatei Siriei, creând
un punct de intrare pentru un al doilea bombardier care a atacat sediul central, urmând ca curând
după ce a ob ținut acces la bază, Statul Islamic să decapiteze comandantul bazei. Î n decurs de o
oră, episodul a fost mediatizat, iar imaginile înfrico șătoare au fost imediat postate pe pagina de
Twitter.

85 Aki PERITZ, “ What we can deduce about ISIS from James Foley’s beheading? ”, august 2014 în fluxul de știri
The Washington Post, text accesat la adresa de internet
https://www.washingtonpost.com/posteverything/wp/2014/08/20/what -we-can-deduce -about -isis-from -james -foleys
-beheading/?utm_term=.2d9c65eb072f și consultat la 27.05.2019.
86 Ibidem.
87 Jytte KLAUSEN, “Tweetig the Jihad: Social Media Networks of Western Foreign Fight ers in Syria and Irak ”,
în Studies in Conflict and Terrorism, decembrie 2014 , p. 2, text accesat la adresa de internet
https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/1057610X.2014 .974948 și consultat la 27.05.2019.
88 Ibidem p.12.

43
Gestul a redus moralul a peste 700 de solda ți ai bazei și a ajutat Statul Islamic să preia comanda
fără nicio rezisten ță din partea solda ților.89 Aceea și tactică a fost folosită și într -un atac asupra
aeroportu lui Tabqa de la Raqqa, unde șefii a zeci de solda ți ai regimului au fost atârna ți în spa ții
publice ca o modalitate de a insufla frica în inamici, de a arăta poten țialilor recru ți și celor deja
existen ți, precum și popula ției locale puterea de care grupul dispune .
Ca urmare a unei campanii de promovare m asivă prin intermediul mass -mediei, Statul Islamic a
compensat câteva sute de luptători pierdu ți în lupta de la Tabqa și alte bătălii în 2014 cu 6.000 de
luptători noi .90
Propaganda a fost de asemen ea utilizată cu scopul de a crea un raport relativ egal de for țe în
ceea ce prive ște partea militară, de exemplu, atunci când Statul Islamic nu a putut să se extindă
în continuare spre est din cauza rezisten ței din zonele majoritare Shia din Irak după ce avansase
deja în Mosul, grupul a anun țat "întoarcerea" califatului la 29 iunie 2014 și liderul său, Abu Bakr
al- Baghdadi, a făcut prima sa apari ție în public, ținând o predică sub titlul atoproclamat "Califul
Ibrahim" la Marea Moschee din Mosul.91
Video -ul predicii a circula t în întreaga lume, iar Statul I slamic a proiectat membrilor săi existen ți
și poten țiali o imagine a emirului ca și commandant al credincio șilor pe care ei sa -l poată
interpreta ca pe un lider curajos care nu se teme să apară în cea mai mare moschee din M osul,
moschee cu o mare semnifica ție istorică pentru m usulmanii sunni ți. În acest context , Abu
Bakr al -Baghdadi poate fi co nsiderat prototipul liderului c arismatic care este capabil să insufle
loialitate și curaj în servirea cauzei măre țe a Statului Isla mic. Grupul a folosit momentul și pentru
a lansa o invita ție deschisă către tehnocra ți, ingineri și medici pentru a li se alătura în construirea
califatului și a lansat o campanie de social media destinată să stimuleze r ecrutarea și finan țarea.

89 Rami RUHAYEM, “ ISIS overruns Syrian military base of Raqqa ”, 25 iulie 2014 în fluxul de știri BBC News,
text accesat la adresa de internet
https:// www.bbc.com/news/av/world -middle -east-28454655/hundreds -die-in-syria -s-deadliest -week și consultat la
27.05.2019.
90 The Daily Star, “ ISIS mops up around Tabqa Airport ”, 26 august 2014 în fluxul de știri The Daily Star Lebanon,
text accesat la adresa de internet
http://www.dailystar.com.lb/News/Middle -East/2014/Aug -26/268488 -isis-mops -up-around-tabqaairport.ashx și
consultat la 27.05.2019.
91 Abigail HAUSLOHNER, “Islamic State leader Abu Bakr al -Baghdadi appears in public, according to video ”, 05
iulie 2014 în fluxul de știri The Washington Post, text accesat la a dresa de internet
https://www.was hingtonpost.com/world/middle_east/islamic -state-leader -abu-bakr-al-baghdadi -appears -in-public -ac
cording -to-video/2014/07/05/73563772 -0461 -11e4 -b8ff-89afd3fad6bd_story.html?utm_term=.9ebb87aedbd4 și
consultat la 27.05.2019.

44
Statul Islamic a în țeles puterea propagandei ca și instrument de război psihologic, a șa că s -a
folosit de toate platformele online la îndemână, în special Twitter, pentru a face cunoscute
întregii lumi actele de cruzime săvâr șite.
Twitter -ul, prin con ținutul încărcat de grupare, a devenit un nou mediu în care își puteau
duce războiul psihologic în voie, asta pentru un motiv destul de simplu, în perioada
contemporană telefoanele mobile și internetul sunt la îndemâna oricui. Imaginile bărba ților
răstigni ți au început să c ircule pe site -urile de social -media extremiste la jumătatea lunii iunie
2014 , de exemplu , un bărbat apărea într -o imagine atârnat pe o frânghie pentru rufe, iar un alt om
pe bare metalice. Apoi, la sfâr șitul lunii, a urmat o imagine a op t bărba ți atârna ți pe cruci într -o
piață plină de praf. Răstignările au coincis cu începutul Ramadanului, declara ția ISIL a unui nou
stat jihadist în Irak și Siria și promovarea conducătorului , Abu Bakr al -Baghdadi, în pozi ția de
"calif" și "lider pentru m usulmani i de pretutindeni".92
Câteva luni mai târziu, a urmat o imagine a unui teren de fotbal, cu capetele t ăiate ale solda ților
din armata siriană împră știați ca și cum ar fi ie șit dintr -o pung ă. Imaginea a fost un rezultat al
atacului asupra bazei "Divizia 17" a regimul ui Assad. Acest episod a servit unui scop tactic, d e
data aceasta la nivel local, anume răspândirea fricii .93
Twitter a fost folosit de asemenea pentru recrutare și îndoctrinare, precum și pentru
construirea unei comunită ți transna ționale de extre mism violent. A constituit un mijloc de ră zboi
psihologic îndre ptat spre dușmanii îndepărta ți (Occident ), precum și spre inamicii locali – kurzi,
luptătorii rebeli concuren ți și forțele regimului.
A existat o diseminare a imaginilor de brutalizare, plecând de la decapitări și cad avre
mutilate și ajungând la imagini cu copii ferici ți mixate și transmise într -un flux neîntrerupt de
încercări de intimidare a publicului aflat în imediata proximitate a zonei de război sau având un
scop mai mare ț, acela de a induce frică în înamicul îndepă rtat, publicul apar ținând Vestului .

92 Jytte KLAUSEN, “Tweetig the Jihad: Social Media Networks of Western Foreign Fighters in Syria and Irak ”,
decembrie 2014 , p. 13, în Studies in Conflict and Terrorism, text accesat la adresa de internet
https://www.tandfonline.com/doi/pdf/10.1080/1057610X.2014.974948 și consultat la 27.05.2019.
93 Sylvia WESTALL , “Islamic State kills Syrian Soldiers, captures parts of base group ”, 26 iulie 2014 în fluxul de
știri Reuters, text accesat la adresa de internet
https://www.reuters.com/article/us -syria -crisis -raqqa/islamic -state-kills-syrian -soldiers -captures -parts-of-base-group
-idUSKBN0FU2A320140725 și cons ultat la 28.05.2019.

45
Pornind de la Twitter și ajungând până la Youtube, Statul Islamic a căutat să -și facă cunoscut
mesajul , să răspândească frica și să aju ngă la noi recru ți. Frontul mediatic este un pilon central al
strategiei IS IS și este clar că grupul a investit foarte mult în acest domeniu. Succesul său este
reprezentat de popularitatea pe care grupul o avea și încă o mai are printre mii de adep ți străini,
de teama pe care le -a provocat -o adversarilor săi și modul î n care mass -media interna țională și
diversel e guverne au răspuns la materialul care era lansat de grup .
Succesul major a fost datorat unei infrastructuri media foarte bine dezvoltate care i -a permis
să producă con ținut de înaltă calitate, în timp util, în limbi diferit e și să-l transmită către audien țe
care fac obiectul nara țiunii pe care grupul dore ște să o transmită. În plus fa ță de produc ția
propriu -zisă, Statul Islamic a avut capacitatea de a transmite mesajul dorit și prin alte medii
precum emisiile radio sau publi cațiile tradi ționale. În componen ța grupului exista un număr
semnificativ de producători și distribuitori de con ținut media care se afla sub directa coordonare
a Ministerului mass -media al Statului Islamic, centrul crea ției și distribu ției oficiale.94
Strategia militară a Statului Islamic este de asemenea conturată în mare parte în jurul
tacticilor menite a încuraja mai degra bă un război psihologic, decât o confruntare militară
propriu -zisă, astfel că o tactică des folosită de ISIS a fost cea a atacurilor de tipul “all -out”.
Aceasta este o tactic ă care acționează la nivel psihologic împotriva adversarului, atacuri le
spectaculo ase de tip all -out s ervesc la intimidarea inamicilor pe de -o parte și atragerea de noi
recru ți pe de altă parte, demonstrând că Statul I slam ic este cel mai puternic actor jhadist din Siria
și Irak.95
Statul islamic pare să nu aibă nici o îndoială cu privire la sacrificarea a sute de luptători în
atacurile militare ini țiate, astfel că în bătălia de la Tabqa, grupul a pierdut între 300 și 400 de
luptători în câteva zile , dar a continuat atacul, conștient de faptul că controlul acestei importante
baze militare i-ar putea cre ște popularitatea în rândul poten țialilor recru ți. Gruparea a continuat

94 Daniel MILTON, “The Islamic State: An Adaptive Organization Facing Increasing Challenges ”, în Muhammad
al-Ubaydi, Nelly Lahoud, Daniel Milton, Bryan Price, The Group That Calls Itself a State : Understanding the
Challenges of the Islamic State, The Combatin g Terrorism Center at West Point, Decembrie 2014, p. 48, text accesat
la adresa de internet
https://ctc.usma.edu/the -group-that-calls-itself -a-state-understanding -the-evolution -and-challenges -of-the-islamic -st
ate/ și consultat la 27.05.2019.
95 Lina KHATIB, “ The Islamic State’ s Strategy. Lasting and Expanding ”, în Carnegie Endowment for International
Peace, iunie 2015, text accesat la adresa de internet https://carnegieendowment.org/files/islamic_state _strategy.pdf
și consultat la 27.05.2019, p.18.

46
să se angajeze în atacuri spectaculoa se, care s -au bazat în mare parte pe atacuri sinuciga șe, ceea
ce explică și recrutarea în rândul copiilor.
Grupul pregăte ște copii în afara orelor de școală, expunându -i la violen ță grafică și produce
videoclipuri care prezinta instruirea acestora cu scopu l de a încuraja tinerii adolescen ți să lupte.
Concentrarea pe instruirea copiilor, potrivit unui membru al grupării , se dator ează faptului că
adolescen ții cu vârste cuprinse între 15 și 16 ani nu pot eva lua riscul și sunt mai dispu și să se
angajeze în oper ațiuni sinuciga șe96. Prezen ța și participarea copiilor în propaganda Statului
Islamic se extinde dincolo de ultra -violen ță, ace știa sunt mediatiza ți și prezenta ți în mai multe
contexte, pornind de la execu ții publicate în mediul online și ajungâ nd până la tabere de
antrenament și filmule țe cu ei memorând Coranul.
Conform statisticilor, î ncepând cu 1 ianuarie 2015, până la 31 ianuarie 2016, 89 de co pii și
tineri au fost glorifica ți în propaganda Statului Islamic, se presupune că 51% au murit în Irak, în
timp ce 36 % în Siria, restul au fost uci și în timpul opera țiunilor din Yemen, Libia și Nigeria.
60% din e șantion a fost clas ificat drept "adolescent", clasificarea s -a bazat pe fotografii încărcate
de grup pe platforme online, 34% au fost cla sifica ți drept "adolescen ți mai în vârstă" și 6 la sută
erau "pre -adolescen ți. Din cele 89 de cazuri, 39% au decedat în urma detonării unui vehicul cu
dispozitiv explozibil improvizat împotriva țintei, 33% au fost uci și ca solda ți în opera țiunile de
teren, 6% au murit în timp ce lucrau ca propagandi ști, iar 4% s -au sinucis în atacuri de masă
împotriva țintelor civile.97
Mai mult, recrutarea copiilor poate oferi grupulu i două resurse pre țioase : "bunul disponibil"
și supravi ețuirea grupului prin pregătirea următoarei genera ții. ISIS, spre deosebire de alte
grupări terorist e, cum ar fi Hezbollah și Tigrii Tamili , nu au o cerin ță minimă de vârstă și au
tendin ța de a trimite copiii pe linia întâi a frontului înainte de a -și term ina "uc enicia ca terori ști în

96 Ibidem.
97 Mia BLOOM, John HORGAN, Charlie WINTER, “ Depictions of Children and Youth in the Islamic State’s
Martyrdom Propaganda, 2015 -2016 ”, în Comba ting Terrorism Center at West Point, Februarie, 2016, text accesat la
adresa de internet
https://ctc.usma.edu/depictions -of-children -and-youth -in-the-islamic -states -martyrdom -propaganda -2015 -2016/ și
consultat la 27.05.2019, p. 30.

47
devenire" . Prin urmare, ace ști copii sunt folosi ți ca scut uman , ceea ce înseamnă că recrutarea și
moartea lor sunt decise de grup.98
Un efect important al tacticii atacurilor sinuciga șe vizează și impactul psihologic, pe care
această ac țiune îl are asupra inamicului, frica , paranoia constantă a acestuia c ă orice adult /copil
din proximitatea ar putea purta o centură cu explozibil și este în orice moment gata să se arunc e
în aer pentru a servi cauzei.
O parte crucială a strategiei de propagandă a Statului Islamic o reprezintă revistele în limba
engleză l ansate de grup care au vizat în mare parte musulmanii din Occident, dar și simpatizan ții
ISIS. Revistele Islamic State News, Islamic State Report, Dabiq și Rumiyah sunt elemente de
referin ță pentru analiza strategiei de propagandă a grupului în perioada iu nie 2014 și septembrie
2017 , deoarece se poate observa evolu ția sau declinului grupării prin prisma evenimentelor care
fac obiectul con ținutului acestora.
Statul Islamic a în țeles strategiile războiului asimetric mode rn și faptul că pentru a concura cu un
adversar care dispune de avantaje tehnologice și resurse considerabile este necesar să
sincronizeze eforturile politico -militare cu propaganda astfel încât să maximizeze efectele
acțiunii proprii, care la rândul lor le -ar putea anula pe cele ale adversa rilor. C a urmare strategia
de propagandă a grupării urmăre ște prin intermediul acestor publica ții aplicarea acestui principiu
comun.
ISIS a reu șit să atingă aceste obiective prin mesaje bazate în primul rând pe factori
pragmatic i, cum ar fi mijloacele de trai, stabilitatea și securitatea ca mijloc de promovare a
acțiunilor politico -militare și denigrarea eforturilor întreprinse de inamici , iar în al doilea rând pe
factori identitari care se bazează pe superioritatea identită ții sunnite și pe nara țiunea ce ntrală a
propagandei ISIS conforma căreia ei sunt campionii și protectorii musulmanilor sunni ți.
Islamic State News s -a axat pe de -o parte pe eficien ța și capabilită țile politico -militare ale
grupării, iar pe de altă parte pe deficien țele și actele de cruzime ale inamicilor. Publica ția era una
relativ restrânsă, nu avea mai mult de zece pagini, iar autorul se axa pe subiecte ce țineau de

98 Neda Nobari NAZARI, “The psychology of ISIS: A brief analysis of how it functions as a group ”, în Quilliam, 03
iunie 2015, text accesat la adresa de internet
https://www.quilliaminternational.com/the -psychology -of-isis-a-brief-analysis -of-how-it-functions -as-a-group/ și
consultat la 28.05.2019.

48
opera țiunile militare întreprinse în Irak și Siria, eforturi de reconciliere tribală, programe de
educa ție, initiati ve de stimulare a comer țului și implementarea restric țiilor conform legii sharia.
Perioada în care revista a fost publicată este caracterizată de imaginea Statului Islamic care pune
bazele unui sistem de control menit a -i spori popularitatea. Ulterior, al – Hayat Media Center
(autorul publica ției) a înlocuit Islamic State News cu Dabiq, motivând că această decizie a fost
luată ca urmare a comentariilor primite din partea audien ței, iar revista se va baza pe subiecte
precum tawhid (unicitatea lui Dumnezeu, mo notesim), manjah (metodologie), hijraj (migra ție),
jihad (luptă) și jama’ah (organiza ție).99
În primele două numere, accentul a fost pus pe stabilir ea strategiei, jurispruden ței și acreditărilor
teologice ale agendei politico -militare, urmâ nd ca următoarele numere să se axeze pe apelul către
luptătorii străini, atrași fiind de aparentele succese politico -militare ale grupării și pe obliga ția
oricărui musulman adevărat de a migra spre Califat.
Pe măsură ce Califatul începea să prăbu șească, Rumiyah a apărut ca noua revistă online a
Statului Islamic, edi ție publicată în mai multe limbi care facea dovada unei propagande globale
mai ra ționale în raport cu primele. Comparativ cu Dabiq, ini țiativele de guvernare care au ținut
primele pagini ale revistei anterioare ca marcă comercială au dispărut în mare parte, de și, într -o
încercare de a eviden ția capa citatea de guvernare a grupării , șase din cele treisprezece numere ale
revistei con țin interviuri cu membri ai guvernului sau cu militari. Cu toate acestea, mai frecvente
au fost rapoartele ac țiunilor violente ale militan ților ISIS împotriva inamicilor în numele
adevăra ților credincio și. Aten ția s-a mutat de la succesele militare prezenta te în revistele
anterioare, la apelul către identitate, un apel care a devenit din ce în ce mai disperat cu fiecare
problemă pe care gruparea o întâmpina pe măsura ce pierdea și controlul teritoriilor de ținute.
Până în 2017, Rumiyah cerea în mod disperat s impatizan ților săi să facă abstrac ție de apelul
rațional care le cerea să se retraga și de pierderile zdrobitoare ale Statului Islamic în materie
teritorială. În acest context apare o temă principală a revistei care se bazează pe premisa conform
căreia, “greută țile actuale ale ISIS sunt daruri divine concepute pentru a ne purifica rândurile și

99 Haroro J. INGRAM, “Islamic State’s English -language magazines, 2014 -2017: Trends & implications for
CT-CVE strategic communications ”, în ICCT, Martie 2018, p. 10 , text accesat la adresa de internet
https://icct.nl/wp -content/uploads/2018/03 /ICCT -Ingram -Islamic -State -English -Language -Magazines -March2018.p
df și consultat la 28.05.2019 .

49
pentru a pedepsi infidelii” 100, cu fiecare ocazie, propagandi știi grupării au transmis mesaje
menite a sprjini nara țiunea centrală a a grupului, care acum mai mult ca niciodată este singura
speran ță în rezolvarea crizelor sunnite create de inamici. Pe măsură ce Statul Islamic intră în
declin, strategia sa de propagandă ia calea unei glorificări a trecutului, a accentului pus pe actele
de represiune înd reptate către musulmani și ideea conform căreia doar adevăra ții credincio și vor
reuși să treacă peste acest impas, primind binecuvântarea divină.
Statul Islamic, prin elementele de propagandă utilizate a reu șit să poarte o adevărată campanie
de război psihologic îndreptată atât împotriva țintelor din imediata proximitate a grupului, cât și
împotriva unor ținte îndepărtate din punct de vedere geografic. Intenetul, un instrument menit a
aduce indivizii mai aproape unii de al ții a fost utilizat în acest ca z cu scopul de a răspândi
teroarea sistematică practicată de Statul Islamic din Irak și Siria și de a practica un tip de
brainwashing caracteristic propagandei pentru a atrage simpatizan ți și noi recru ți care să umple
rândurile grupării.

100 Ibidem, p. 22.

50
Concluzii

Așa cum am enunțat încă din introducere, terorismul constituie o preocupare centrală în
rândul societăților moderne deoarece prin intermediul obiectivelor și le propune reușește să
ifluențeze și să afecteze în mod dramatic buna funcționare a societății vizate. Statul Islamic din
Irak și Siria a constituit o amenințare atât la nivel regional, cât și la nivel internațional prin
prisma intereselor pe care le -a conturat încă din momentul în ca re și-a făcut apariția și care s -au
concr etizat prin diverse episoade de o violență extremă. Aceste episoade au lăsat u rme adânci în
fostele teritorii, concretizate prin epurări etnice, relocări ale populației, convertirea cu forța a
celor de altă religie la islam și represiune împotriva rezisten ței. Scopul principal al Statului
Islamic a fost acela de a se întoarce în timp și cu acest prilej, de a instaura un Califat caracterizat
de stricta interpretarea a legii sharia ca și mod de funționare, deși nerecunoscut regional sau
internațional, “regimu l” instaurat de ISIS a reprezentat un sistem de represiune bine pus la punct
care nu poate fi asociat cu niciunul din istoria occidentală.
Scopul prezentei lucrării de cercetare a fost acela de a investiga modul în care gruparea
insurgentă Statul Isla mic din Irak și Siria a apelat pe toată perioada existenței sale la elemente de
război psihologic pentru a duce la îndeplinire diverse scopuri, printre care : expasiune teritorială,
monoteism și crearea unei singure entități statale contopite cu cea religio asă. Pe parcursul
cercetării, am analizat teorii ce țin de domeniul terorismului, psihologiei și război psihologic
pentru a ilustra modul în care gruparea a luat naștere, a evoluat și și -a atins scopurile stabilite.
ISIS a utilizat elemente de război psiho logic pentru a instaura un climat de teamă generală care
i-a folosit în capturarea de teritorii, în evitare rezistenței locale și în conturarea unei impresii
generale de invincibilitate. Totodată, am putea spune că succesul grupării s -a datorat în mare
parte și subestimării venite din partea marilor actori internaționali, care în contextul incipient al
apariției grupului pe scena regională, nu i -au acordat atenția meritată și l -au cosiderat o alt grup
insurgent care caută să destabilizeze prin mijloace ter oriste scena politică.
În acest context, gruparea a continuat să evolueze și să se extindă într -un mod în care a început
să pună pied ici marilor factori de decizie internaționali, interesele lor fiind grav afectate de
acțiunile Statului Islamic.

51
Prin metodele calitative utilizate în cadrul acestei lucrări am reușit să demonstrez prima
întrebare de cercetarea de l a care am pornit studiul, anume, dacă Statul Islamic, pe parcursul
existenței sale a utilizat elemente de război psihologic în scopul întemei erii unui Califat.
Răspunsul este da, însă cu o mica completare, pentru a -și îndeplini obiectivele, tacticile de război
psihologic nu au fost suficiente, în completarea lor au venit acțiunile de natură militară care au
maximizat efectul psihologic asupra i namicilor. În același timp, războiul psihologic inițiat de
grupare a avut menirea de a pune în umbră capabilitățile militare reale, generând impresia unui
anume soi de superioritate numerică, militară și organizațională care a asigurat succesul
operational al grupării în zonele de interes.
Următorul nivel de analiză s -a axat pe caracteristicile campaniei de război psihologic și pe
efectele produse, acestea fiind și derivatele întrebării de cercetare principale. Această secțiune a
fost descrisă pe larg prin intermediul ultimului capitol al lucrării și a presupus analizarea unor
evenimente reale care, prin prisma acțiunilor îglobate au demonstrat m odul în care propaganda
faptei (mediatizarea online a actelor atroce comise de ISIS) a avut efectul scontat, acel a de
intimdare până la renunțare, simpatie pentru cauza promovată de grup sau chiar dorință de
afiliere.

52
Bibliografie

ATWAN, Abdel Bari, Islamic State. The Digital Caliphate, University of California Press,
Oakland, 2015.
BLIN, Arnaud, CHALIAND, Gerard, Istoria Terorismului. Din Antichitate p ână la Daesh,
Editura Polirom, Bucure ști, 2018.
BOOL, Richard, Foundations of Psychological Profiling . Terrorism, Espionage and Deceptio n,
Editura Taylor&Francis Group, Florida, 2013.
DENNEY, David, Risk and Society, Editura Sage Publications, London, 2005.
FRANKFORT -NACHMIAS, Chava, NACHMIAS, David, Research Methods in the Social
Sciences, Editura Worth Publishers, New York, 2000.
GISC OPPA, Holly, TAILLARD, Michael, Psychology and Modern Warfare. Idea Management
in Conflict and Competition, Editura Palgrave Macmillan, New York, 2013.
HILMES, Michele, “The New Vehicle of Nationalism: Radio Goes to War ” în Jonathan
Auerbach and Russ Cast ronovo (editors), The Oxford Handbook of Propaganda Studies, Editura
Oxford University Press, New York, 2013.
HORGAN, John, The Psychology of Terrorism. Revised and updated second edition, Editura
Routledge Taylor&Francis Group, New York, 2014.
HUDSON, Re x A., The Sociology and Psychology of Terrorism : Who Becomes a Terrorist and
Why?, Editura The Library of Congress, Washington, D.C., 1999.
LAW, D. Randall, Istoria Terorismului De la Asirieni la Jihadi ști, Editura Corint, Bucure ști,
2017.
LINEBARGER, Pa ul M.A, Psychological warfare, Editura Gateways Books & Tapes, U.S.,
2010
M.POST, Jerrold, The Mind of the Terrorist. The Psychology of Terrorism from The IRA to
AL-Qaeda , Editura Palgrave Macmillan, New York, 2007.

53
MARLIN, Randal, “Jacques Ellul ’s Contri bution to Propaganda Studies ”, în Jonathan Auerbach
and Russ Castronovo (editors), The Oxford Handbook of Propaganda Studies , Editura Oxford
University Press, New York, 2013.
SILKE, Andrew, “ Becoming a terrorist”, în Andrew Silke (editor), Terrorists, Vic tims and
Society. Psychological Perspective on Terrorism and its Consequences, Editura University of
Leicester, UK, 2003.
SIMPSON, Christopher, Science of Coercion. Communication Research&Psychological Warfare
1945 -1960, Editura Oxford University Press, Ox ford, 1996.
STEIN, Ruth, For love of the father: A psychoanalytic study of religious terrorism , Editura
Stanford University Press, Stanford, 2010.

Articole:
BASHIR, Abdul -Raheem, , „The Concept of Jihad in Islamic Philosophy”, în American
International Jo urnal of Social Science, 2015.
BLOOM, Mia, HORGAN, John, WINTER, Charlie, “Depictions of Children and Youth in the
Islamic State’s Martyrdom Propaganda, 2015 -2016 ”, în Combating Terrorism Center at West
Point, 2016.
Bo Wang&Bing Fan, „ Reflections on the Is sue of ISIS”, în Jounal of Middle Eastern and Islamic
Studies (in Asia), 17 iulie 2018.
BUNZEL, Cole, “ From Paper State to Caliphate: The Ideology of the Islamic State ”, în The
Brookings Project on U.S. Relations with the Islamic World. Analysis Paper, 20 15.
Centrul de Studii Strategice și de Securitate, “ Terorismul. Dimensiune geopolitică și
geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului”, 2002
History.com Editors, “ A Timeline of the U.S. -Led War on Terror”, în revista History, 2019.
INGRAM, Haroro J., “Islamic State’s English -language magazines, 2014 -2017: Trends &
implications for CT -CVE strategic communications ”, în ICCT, 2018.

54
KHATIB, Lina, “ The Islamic State’s Strategy. Lasting and Expanding ”, în Carnegie
Endowment for Internatio nal Peace, 2015.
KLAUSEN, Jytte, “Tweetig the Jihad: Social Media Networks of Western Foreign Fighters in
Syria and Irak ”, în Studies in Conflict and Terrorism, 2014.
MILTON, David, “The Islamic State: An Adaptive Organization Facing Increasing Challenges ”,
în Muhammad al -Ubaydi, Nelly Lahoud, Daniel Milton, Bryan Price, The Group That Calls
Itself a State : Understanding the Challenges of the Islamic State, The Combating Terrorism
Center at West Point, 2014 .
NAZARI, Neda, Nobari, “The psychology of ISIS: A brief analysis of how it functions as a
group ”, în Quilliam, 2015.
PHILLIPS, Peter J., “ Terrorist group brutality and the emergence of the Islamic State (ISIS)” ,
în Phillips, P.J. 2016. The Economics of Terrorism, 2014
SCHMID, Alex, „Terrorism as Psycho logycal Warfare” în Democracy and Security , 2005.
SCREMIN, Nicolo, “The Importance of Defining Terrorism : An Overview ”, în Analysis no.03,
2017.
TRUDEL, Dominique, “Revisiting the Origins of Communication Research: Walter Lippmann’s
Wolrd War II Adventure in Propaganda and Psychological Warfare” , în International Journal of
Communication, 2017.
WEIMANN, Gabriel, “www.terror.net How Modern Terrorism Uses the Internet ”, în United
States Institute of Peace Special Report, 2004.
ZIMMERMAN, Katherine, “Terrorism , Tactics and Transformation. The West vs Salafi -Jihadi
Movement ” în Critical Threats Report , 2018.

55
Surse Web:
ACCONCIA, Giuseppe, “The social -media strategy of The Islamic State (ISIS) ”, în fluxul de
știri eastwest.eu, 23 septembrie 2014, text accesa t la adresa de internet
https://eastwest.eu/en/opinioni/open -doors/the -social -media -strategy -of-the-islamic -state-isis și
consultat la 26.05.2019 .
ATASSI, Basma, „Qaeda chief annuls Syrian -Iraqi jihad merger ”, în fluxul de știri Al Jazeera, 9
iunie 2013, text accesat la adresa de internet
https://www.aljazeera.co m/news/middleeast/2013/06/2013699425657882.html și consultat la
26.05.2019
Cambridge Dictionary, https://dictionary.cambridge.org/dictionary/english/terrorism .
GARDNER, Frank, “ISIS rebels declare ”Islamic State” in Iraq and Syria ”, în fluxul de știri
BBC News: Middle East, iunie 2014, text accesat la adresa de internet
http://www.bbc.com/news/world -middle -east-28082962 și consul tat la 04.05.2019.
HASSAN, Hassan, “ The True Origins of ISIS ”, în fluxul de știri The Atlantic, 30 noiembrie
2018, text accesat la adresa de internet
https: //www.theatlantic.com/ideas/archive/2018/11/isis -origins -anbari -zarqawi/577030/ și
consultat la 26.05.2019.
HAUSLOHNER, Abigail , “Islamic State leader Abu Bakr al -Baghdadi appears in public,
according to video ”, 05 iulie 2014 în fluxul de știri The Wa shington Post, text accesat la adresa
de internet
https://www.washingtonpost.com/world/middle_east/islamic -state-leader -abu-bakr-al-baghdadi -a
ppears -in-public -according -to-video/2014/07/05/73563772 -0461 -11e4 -b8ff-89afd3fad6bd_story.
html?utm_term=.9ebb87aedbd4 și consultat la 27.05.2019 .
LAMOND, Ian, “Theories of Propaganda ”, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/18569928/Theories_of_propaganda și consultat la 01.05.2019.
Oxford Dictionary, https://en.oxforddictionaries.com/definition/terrorism .
PERITZ, Aki, “ What we can deduce about ISIS from James Foley’s beheading? ”, august 2014 în
fluxul de știri The Washington Post, text accesat la adresa de internet

56
https://www.washingtonpost.com/posteverything/wp/2014/08/20/what -we-can-deduce -about -isis
-from -james -foleys -beheading/?utm_term=.2d9c65eb072f și consultat la 27.05.2019.
RUHAYEM, Rami, “ ISIS overruns Syrian military base of Raqqa ”, 25 iulie 2014 în fluxul de
știri BBC News, text accesat la adresa de internet
https://www.bbc.com/news/av/world -middle -east-28454655/hundreds -die-in-syria -s-deadliest -w
eek și consultat la 27.05.2019.
SPENS, Christiana, “Shock and Awe: P erformativity, Machismo and ISIS ”, în fluxul de știri
E-International Relations, noiembrie 2014, text accesat la adresa de internet
https://www.e -ir.info/2014/11/02/shock -and-awe-performativity -machismo -and-isis/#_edn1 și
consultat la 27.05.2019.
The Daily Star, “ ISIS mops up around Tabqa Airport ”, 26 august 2014 în fluxul de știri The
Daily Star Lebanon, text accesat la adresa de internet
http://www.dailystar.com.lb/News/Middle -East/2014/Aug -26/268488 -isis-mops -up-around -tabq
aairport.ashx și consultat la 27.05.2019.
TZU, Sun Arta Ră zboiului, text accesat la adresa de internet
https://www.academia.edu/37845584/Sun_Tzu_ -_Arta_Razboiului și consultat la 26.04.2019 .
United States Air Force, “ Bullets or Words. A Brief Presentation of the Mission Aims and
Techniques of Psychological Warfare”, text accesat la adresa de internet
https://babel.hathitrust.org/cgi/pt?id=nnc1.cu02358581; view=1up;seq=3 și consultat la
03.05.2019.
WESTALL, Sylvia, “Islamic State kills Syrian Soldiers, captures parts of base group ”, 26 iulie
2014 în fluxul de știri Reuters, text accesat la adresa de internet
https://www.reuters.com/article/us -syria -crisis -raqqa/islamic -state-kills-syrian -soldiers -captures –
parts -of-base-group -idUSKBN0FU2A320140725 și consultat la 28.05.2019.
YOUNIS, Nussaibah, “The army alone can’t save Irak ”, în fluxul de știri The New York Times,
11 iunie 2014, text accesat la adresa de internet
https://www.nytimes.com/2014/06/12/opinion/mosul -falls-to-isis-endangering -iraqs -democracy.
html și consultat la 26.05.2019 .

57