Rolul analizei OSINT în procesul de recrutare doctrinară. Studiu de caz: Recrutări ISIS în Occident. O analiză din surse deschise a platformei online… [608638]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Rolul analizei OSINT în procesul de recrutare doctrinară.
Studiu de caz: Recrutări ISIS în Occident. O analiză din surse
deschise a platformei online și Social Media

BRATU LUCIAN

COORDONATOR

Lect. Univ. Dr. SEBE Gabriel Sorin

Iunie, 2016

2
Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 3
CAPITOLUL I – Sinteza literaturii ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 6
1.1 Cadrul teoretic ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 6
Noul context de securitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 6
De la cultura de securitate la cultura de intelligence ………………………….. ………………………….. ……….. 8
Furnizori ai cunoașterii dintr -o perspectivă care include intelligence -ul ………………………….. ………. 10
OSINT versus HUMINT, deschis versus secret. De ce OSINT? ………………………….. …………………. 11
1.2 Impactul societății informaționale asupra mediului de securitate ………………………….. ………………. 13
OSINT în dinamica societății informaționale ………………………….. ………………………….. ……………….. 13
Modalități de colectare a informației în societatea informațională ………………………….. ………………. 15
CAPITOLUL II – Terorismul: evoluție, defini re, forme, tipologii. Terorismul Islamic ………….. 17
2.1 Contextul istoric și evoluția terorismului ………………………….. ………………………….. …………………… 17
Definirea și înțelegerea termenului de terorism ………………………….. ………………………….. ……………. 18
Forme și tipologii ale terorismului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 20
2.2 Terorismul Islamic: de la al -Qaeda la ISIS ………………………….. ………………………….. ………………… 23
Recrutarea teroristă ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 26
CAPITOLUL III – Studiu de caz: Recrutări ISIS în Occident. O analiză din surse deschise a
platformei online și Social Media ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 28
3.1 Direcții generale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 28
Radicalism și recrutare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 29
Social Media ca domeniu al activității teroriste în Europa ………………………….. ………………………….. 31
3.2 Conturare profiluri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 34
Atentatele de la Paris: un apex al terorii ………………………….. ………………………….. ………………………. 34
Sumar caracteristici de profiluri ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 35
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 37
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 39
Anexa 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 43
Anexa 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 45
Anexa 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 46

3
Introducere

Prezenta lucrare de licență are ca temă un studiu de caz asupra modului cum
organizațiile teroriste din timpurile noastre, cu precădere ISIS – Statul Islamic din Irak și
Siria, recurg la New Media, în special, și la mediul online, în general, pentru a instiga la
radicalism sau pentru a recruta noi membri , din Europa Occidentală . Abordarea studiului de
caz a încercat pe cât posibil să reflecte literatura de specialitate pe tema surselor deschise –
open sources , constituindu -se ca o analiză de tip OSINT și o verificare empirică a acesteia, în
limita instrumentelor de lucru disponibile.
Lucrarea este un s tudiu ce își propune șă înțeleagă conceptele necesare înțelegerii
culturii de securitate, intelligence (în special Open Source Intelligence ) și societate
informațională, precum și al fenomenului de terorism, radicalizare și recrutare online ,
reliefând câteva perspective noi de abordare a subiectului.
În contextul de securitate internaț ional actual și al lumii din ziua de astăzi , este încă
dificil să ne imaginăm faptul că oamen i, pe motive politice și religioase, continuă să apeleze la
metode de violență brutală cu o lejeritate îndeajunsă de a promova pe mai departe acest lucru
prin utilizarea formelor de propagare a informației în mediul online. În același timp, este greu
de crezut că acești oameni pot fi reabilitați și reintegrați în societate, deși s unt o componentă
vie a acesteia, calea aleasă de astfel de oameni având foarte puține moduri de finalitate, și
anume: incarcerare sau moarte prin suicid , dat fanatismului de care dă dovadă (alternativa
fiind reabilitarea, care se pare a fi totuși o alternativă care încă promite rezultate1). La fel de
grea este și anticiparea cazurile de genul, din momentul în care acestea s -au propulsat și în
mediul online , un mediu caracterizat de un volum imens de informații și oportunități, unde , în
acest context , beneficiază de o ambiguitate, atât legislativă, cât și ceea ce privește adevăratul
său potențial.
Întreb area de la care am pornit la începutul cercetării a fost următoarea : „Reprezintă
platforma New Media o modalitate de recrutare pentru organizațiile t eroriste ?”. În încercarea
de a răspunde la această întrebare, am realizat că, de fapt, interogația propusă a generat și
altele: „ Poate înlocui platforma New Media modalitatea de recrutare trad ițională sau
reprezintă doar un alt palier de radicalizare ?” și „Accelerează New Media procesul de
recrutare și radicalizare? ”.

1 Simon HOOPER, Denmark introduces rehab for Syrian fighters , Aljazeera, 2014.
http://www.aljazeera.com/indepth/features/2014/09/denmark -introduces -rehab -syrian -fighters –
201496125229948625.html , accesat la 14.03.2016 .

4
Motivația alegerii temei
Motivația pentru alegerea acestui subiect rezidă în dorința de a explora un fenomen de
actualitate în condițiile exploziei tehnologice și a Internetului , care reprezintă o pasiune
personală în sine. Interesul pe care îl am pentru tehnologia informației și a comunicațiilor este
mai vechi, iar curiozitatea pentru i mplicațiile fenomenului terorist avute asupra societății s -a
manifestat mai recent, ca urmare a evenimentelor petrecute recent în Europa Occidentală.
De asemenea, fiind un subiect care mă pasionează, îmi doresc să extind și să
aprofundez cercetarea pe mai departe, inclusiv într -o viitoare lucrare de disertație.

Suportul metodologic și teoretico -științific al cercetării

a. Obiective
Principalul obiectiv al acestei lucrări este de a explora modul în care organizațiile
teroriste moderne recurg la utilizarea Internetului pentru a recruta noi membri sau a radicaliza
indivizi din Europa Occiden tală, și, în același timp, care sunt caracteristicile persoanelor
predispuse acestor procese și cum au loc ele.

b. Ipoteze
Principala ipoteză de la care am plecat constă în faptul că organizațiile teroriste au
început să folosească în mod extensiv instrumentele de surse deschise pentru a -și propaga
convingerile și în mediul online, unde ar avea o acoperire mai largă pentru scopul de a se
afirma și atrage susținători. De asemenea, am pornit și de la o altă ipoteză care se referă la
faptul că, în spe cial organizațiile teroriste islamiste, deși sunt teoretic împotriva avansării și
utilizării tehnologiei, apelează la aceasta pentru a -și atinge țelurile. În acest sens, am încercat
să arat , prin instrumentele de cercetare disponibile, că aceste lucruri su nt adevărate și se
regăsesc și în realitatea trăită astăzi.

Metode și instrumente
Perspectiva aleasă de cercetare a presupus o explicare a conceptelor și stabilirea unor
legături între politică, religie, tehnologie și conținut online , iar demonstrația acestora s -a bazat
pe o analiză de conținut din surse deschise și valorificarea sugestiilor teoretice oferite de
literatura de specialitate consultată și legislație.

5
Astfel, principalele metode întrebuințate au fost identificarea, analizarea, clasificarea și
interacțiunea dintre platforma New Media și informațiile furnizate, considerând analiza de
conținut ca fiind cea mai potrivită pentru cercetarea de față întrucât combină metode
cantitative și calitative și susține părerea conform căreia o cercetare care va dăinui probei
timpului presupune o combinare a celor două metode de cercetare în scopul atingerii
obiectivelor alese2.
Analiza de conținut are întotdeauna la bază un mesaj anume și reprezintă, în linii mari,
o tehnică de a deduce anumite idei prin identificarea caracteristicilor anumitor mesaje3, iar
acest lucru îl consider semnificativ pentru subiectul abordat în această lucrare.

2 Septimiu CHELCEA, Metoda cercetării sociologice – Metode cantitative și calitative , Editura Economică,
București, 2001, p. 54.
3 Chava FRANKFORT -NACHMIAS, David NACHMIAS, Research Methods in the Social Sciences , Worth
Publishers, 2000, p. 296.

6
CAPITOLUL I – Sinteza literaturii
1.1 Cadrul teoretic

Mediul de securitate, încă din primii ani ai secolului XXI, a ajuns să fie un mediu mult
mai complex și fluid, atât prin pierderea caracterului bipolar a sistemului internațional, cât și
ca urmare a externalizării efectelor, fie pozitive sau negative, a ev enimentelor după glob.
În sens general, securitatea se concretizează într -un sentiment individual ori colectiv,
care definește inexistența unor amenințări, atât fizice, cât și psihosociale, care pot afecta
realizarea unor obiective esențiale, precum libertatea și bunăstarea.
Ca realitate contemporană, mediul de securitate este compus din ansamblul tuturor
proceselor și fenomenelor politice, sociale, economice, culturale, informaționale, diplomatice
și militare, precum și ecologice, atât din plan inter n, cât și extern, care condiționează gradul de
protecție al individului, ori al statului, în contextul promovării intereselor proprii4.
Noul context de securitate
Finele Războiului Rece aduce după sine o schimbare a literaturii de speciali tate care
ajunge să fie dominată de ideea potrivit căreia lumea se află într -o perioadă de tranziție, când,
pe lângă redistribuția capacităților, au loc schimbări radicale în normele și instituțiile ce
guvernează sistemul internațional5. Odată cu sfârșitul acestui episod istoric, puterea și
conceptul de securitate nu mai sunt asociate strict cu domeniul militar, ci acestea cunosc o
extindere și către alte sfere. În acest sens, o accentuare a rolului elementelor politice, sociale și
economice în sistemul inte rnațional au fost determinate de fenomenul globalizări i și de cel al
interdependenței . De altfel, statul va continua să rămână actorul principal în determinarea
strategiilor de securitate, deși acesta nu mai ocupă rolul principal ca obiect al securității.
Astăzi, sistemul internațional cuprinde rețele noi conturate de forme nemaiîntâlnite de
interacțiune, de interdependență complexă, precum și de apariția unor actori non –
guvernamentali și a unor noi provocări globale.
La această imagine de ansamblu se ad augă și conceptul de securitate, un concept
destul de contestat întrucât nu beneficiază de o definiție unanim acceptată în prezent . Totuși,
există un consens în legătură cu necesitatea unui sentiment de siguranță față de toate

4 George BOROI, Aspecte specifice ale noului mediu de securitate la nivel mondial , Lumea Militară,
http://www.lumeamilitara.ro/index.php?mod=a rticol&idart=60&numar=1/2011&sectiune=Azimut%2021 ,
accesat la 15.03.2016 .
5 Daniel BRIÓ, Stanislav SECRIERU, „Ordinea mondială – concepte și perspective” în Manual de relații
internaționale, coordonat de Andrei Miroiu și Radu -Sebastian Ungureanu, Polirom, București, 2006, p. 320.

7
amenințările care pot pune î n pericol valorile fundamentale, la care se adaugă și problema
majoră în privința prioritizării, mai exact, cum ar trebui să arate aceasta: securitate
individual ă, națională sau internațională?
Etimologic, termenul de „securitate” provine din latinescul securitas -securitatis și
reprezintă „faptul de a fi la adăpost de orice pericol; sentimentul de încredere și de liniște pe
care îl dă cuiva absența oricărui pericol”6. Securitatea, în sensul tradițional, a fost asociată cu
puterea militară. Cum menționam anterior, după anul 1990, respectiv sfârșitul Războiului
Rece, și mai ales după 11 septembrie 2001, conceptul de securitate este extins în special către
domeniile polit ic, economic și societal . Conceptul de securitate reprezintă un tip special de
subiect , el incluzând totalitatea schimburilor dintre oameni și agenții lor – state, organizații
internaționale, corporații, asociații, etc. – în cadrul cărora actorii nu numai că urmăresc
anumite rezultate, ci sunt chiar dispuși să se folosească de violență și de intimidare coercitivă
pentru a obține ceea ce doresc7.
Una dintre cele mai vechi și cunoscute definiții ale securității îi aparține lui Arnold
Wolfers care vedea secur itatea, în sens obiectiv, ca măsurând absența amenințărilor la adresa
valorilor dobândite, iar într -un sens subiectiv, ca o absență a temerii că asemenea valori vor fi
atacate8.
Definiția conceptului de securitate primește însă valențe noi odată cu contri buția lui
Barry Buzan, unde securitatea cuprinde și aspecte politice, societale, militare și de mediu. „În
cazul securității, discuția privește preocuparea de a fi liberi de amenințări. Când această
discuție se poartă în contextul unui sistem internațional , securitatea vizează capacitatea
statelor și a societăților de a -și menține identitatea, independența și integritatea funcțională”9.
Astfel, comunitatea internațională trebuie să învețe să se adapteze într -un ritm rapid pentru a
putea face față noilor provocări, încercând în același timp să contracareze și să găsească
soluții pentru întreaga paletă de amenințări la adresa securității i nternaționale , utilizând și
perfecționând toată gama de instrumente de care dispune în acest sens. De asemenea,
comunitatea internațională trebuie să conștientizeze faptul că pentru a ține piept noilor
provocări, este necesar să acorde o atenție sporită re surselor umane, precum și să investească
în formarea potențialului uman.

6 Dicționarul Explicativ al Limbii Române, Editura Academiei București, 1998, pag.846.
7 Edward A. KOLODZIEJ, Securitatea și relațiile internaționale , Editura Polirom, 2007, p.25.
8 Arnold WOLFERS, „National Security” as an Ambiguo us Symbol in Political Science Quarterly , 1952.
9 Barry BUZAN, People, States & Fear: An agenda for international security studies in the post -cold war era .
ECPR Press, Marea Britanie, 2008, p.33.

8
Deci , noul mediu intern ațional de securitate este și va continua să fie caracterizat prin
complexitate, instabilitate și imprevizibilitate , continuând să fie un mediu al întrebărilor, unde
răspunsurile la acestea trebuie găsite inevitabil tot de părțile componente ale întregului sistem
internațional de securitate10. Acest lucru nu este nici pe departe ușor de realizat întrucât
domeniul securității este unul activ și dinamic datorat tocmai elementelor disparate, eterogene
caracteristice sistemu lui.
Prin urmare, în ace st complex sistem internațional , care cuprinde de la statul
tradițional modern, premodern și postmodern, diverse probleme de securitate fără precedent
ies la iv eală, iar pe langă amenințările clasice apar uluitor de repede și cele asimetrice.
De la cultura de securitate la cultura de intelligence
Corelația dintre vulnerabilități, corupție, precum și riscurile prezentate de globalizarea
informațională și e conomică , și noile tipuri de amenințări asimetrice și hibride, constituie
veritabile surse de insecuritate. Din această cauză, cultura de securitate și educația de
securitate, conștientizarea riscurilor și gestionarea crizelor se traduc ca necesități absol ute ale
unei noi forme de apărare, formă care precede atribuția statului ca entitate politico –
administrativă și care se axează mai degrabă pe responsabilitatea cetățenilor (societății civile)
pentru a gestiona amenințările care îi privește în mod direct. Se realizează astfel o
descentralizare a responsabilităților și a informațiilor, de nelipsit prevenirii sau gestionării
crizelor de securitate.
Cultura de securitate trebuie privită ca o subcultură a unei cultu ri a societății, putând fi
definită ca obice iuri, idei, comportamente sociale , care ajută în cele din urmă la protejarea față
de pericole sau amenințări. Își păstrează caracteristicile unei culturi analizate prin prisma
sociologică, și anume, ea se adaptează după membrii săi, se învață și este însuș ită, este
transmisă și tinde spre integrare. Putem astfel să definim cultura de securitate și ca un proces
de promovare, cât și de consolidare a valorilor democratice prin intermediul unei înțelegeri
comune a tuturor provocărilor și oportunităților din dom eniul securități i naționale la nivelul
statului11.
Ca o abordare instituțională modernă, cultura de securitate reprezintă un necesar în
promovarea securității și cunoașterii registrului de urgențe și se compune din totalitatea
noțiunilor, ideilor și inform ațiilor de care dispun cetățenii statului, referitoare la valorile,

10 Kofi ANNAN, în discursul susținut în 2004 „Courage to ful fill our responsabilities”, citat de Olesea Țăranu,
în Provocări actuale și viitoare în noua ordine post -westphalică , Sfera Politicii,
http://www.sferapoliticii.ro/sfera/170/art20 -Taranu.php , accesat la 15.03.2016 .
11 Viziunea strategică 2007 -2010, Serviciul Român de Informații, https://www.sri.ro/fisiere/docp/viziunea.pdf ,
accesat la 15.03.2016 .

9
interesele și neces itățile naționale de securitate12. În adiție , cultura de securitate se mai poate
constitui și ca o modalitate de dezvoltare și manifestare a unor comportamente, atitudini sau
motivații necesare apărării și protecției personale, de grup și statale față de vulnerabilități,
stări de pericol sau agresiuni potențiale, precum și servirea în vederea promovării
comportamentelor prudente, atât în mediul intern, cât și în cel intern ațional de securitate.
Asigurarea securității presupune un efort susținut și comun între serviciile de
informații, mediile academice și organizațiile non -guvernamentale. În contextul emergenței
riscurilor la adresa securității, un serviciu de informații p oate obține un grad de eficiență mult
mai ridicat prin cooperarea cu sectorul privat și de cercetare, la fel cum evaluarea percepțiilor
asupra unor fenomene ar fi mult mai profundă în urma organizării unor dezbateri publi ce în
domeniul analizei de risc , sau cum fundamentarea academică a domeniului de intelligence
conferă un potențial sporit de adaptare controlabilă la schimbările socio -politice viitoare, prin
sinteza dintre inovarea tehnologică și cea socială13.
Noțiunea necesară oricărui sistem care doreșt e să se auto -maximizeze în condiții de
competiție, unde sunt incluse armate, națiuni, afaceri, oameni și ecosisteme, intelligence -ul în
sine „nu este o noțiune complet conceptualizată, definită și complet acceptată, atât de
comunitatea de științe sociale ș i de securitate, cât și de ofițerii de informații și structurile în
care lucrează, care dau viață acestui proces”14. Prin urmare, la convergența unor mai multe arii
tematice, cum ar fi: securitate internă și internațională, geopolitică, sociologie și psihologie,
apare noțiunea de intelligence, care reprezintă în același timp un instrument pentru clasa
politică în demers ul acesteia de luare a deciziilor și măsurilor preemptive și reactive aflate în
deplină concordanță cu securitatea15.
Intelligence -ul trebuie înțeles și analizat plecând de la punctul de convergență a
metodelor de spionaj clasic, precum și formele de contr aspionaj aferente, și a înțelegerii
infrastructurilor tuturor domeniilor , ca de exemplu: finanțe, energie, industrie, etc., care sunt
susceptibile amenințărilor sau riscurilor, iar de aceea trebuiesc protejate.
În fond, o abordare a serviciilor de informații care să -și asimileze o schimbare în
sensul trecerii de la palierul secret către acela de transparență și deschidere , în strânsă legătură

12 Mic Dicționar de Cultură de Securitate, Centrul de Promovare a Culturii de Securitate (CPCS),
http://www.cpcs.ro/dictionarsecuritate.php , accesat la 18.03.2016 .
13 Securitate și Intelligence în secolul XXI , Serviciul Român de Informații,
https://www.sri.ro/fisiere/studii/SECURITATE_SI_INTELLIGENCE.pdf , accesat la 18.03.2016 .
14 Dragoș TÎRNOVEANU, „N oțiunea de intelligence în contextul emergenței paradigmei multipolare și
asimetriei conflictului”, în Revista Diplomacy & Intelligence 3 (2014): 28, http://www.strategiiaplicate.ro/wp –
content/uploads/2014/04/Revista -Diplomacy -Intelligence -NR3.pdf , accesat la 18.03.2016 .
15 Ibidem.

10
cu unii factori nontradiționali ai securității, de natură culturală și de dezvoltare a unei rețele în
măsură să exploateze informațiile distribuite („ need to share ”), este complet dezirabilă. Există
și o di lemă în acest sens care constă în faptul că principiul secretului trebuie păstrat, însă
mediul de securitate nu mai poate fi gestionat corespunzător în afara unui complex proces
de „knowledge sharing ”.
Furnizori ai cunoașterii dintr -o perspectivă care include intelligence -ul
În ciuda avantajelor semnificative pe care modul de lucru colaborativ le aduce,
argumente covărșitoare au fost aduse de către practicieni care spun că natura intelligence -ului
este secretul, iar ambivalența dintre cele două planuri, deschis -închis, sub umbrela unei
singure instituții , este una extrem de periculoasă.
Noua p aradigmă propusă de către cercetătorul american, William Lahneman, este în
măsură să clarifice dilema sus -menționată. Chiar dacă această paradigmă este, în principiu, un
paradox – deși noile amenințări sunt mai mari ca niciodată, principala dificultate nu ține de
determinarea adversarilor, cât de natura relații lor dintre parteneri sau aliați16 – algoritmul
modalităților de gestionare a securității este fundamental focalizat pe necesitatea colaborării la
nivel internațional între structurile de intelligence, ceea ce pare destul de fezabil având în
vedere numeroasele planuri de cooperare dintre state.
Astfel, o clasificare a celor trei elemente considerate a fi cei mai importanți furnizori ai
cunoașterii dintr -o perspectivă care include intelligence -ul (chiar dacă nu se reduce la acesta)
cuprinde: intelligence -ul din surse secrete (HUMINT – Human Intelligence, SIGINT – Signals
Intelligence, GEOINT – Geospatial Intelligence ); intelligence -ul din surse deschise (OSINT –
Open Sour ce Intelligence) și informații le provenite din medii nerestricționate (dar care nu pot
fi considerate surse deschise). Această clasificare este foarte importantă întrucât noile
amenințări nu mai pot fi combătute doar cu mijloacele tradiționale de răspuns (de exemplu, în
cazul terorismului, metodele clasice de interceptare a comunicațiilor sau infiltrarea agenților
sub acoperire , efectiv , nu reușesc să mai ofere aceleași rezultate prevăzute). În acest context,
informațiile din sursele deschise, precum și alte surse de informații considerate atipice până în
prezent, sunt datoare să ofere mijloace noi de răspuns la amenințările din ziua de a stăzi, dar
care să obțină rezultatele scontate.
Prin urmare, Lahneman anticipează un viitor al intelligence -ului în care OSINT este
plasat în avangarda comunității de informații, unde aportul sectorului privat sau a polilor de
cunoaștere din societate (med iul academic și think tank -urile) nu sunt neglijate.

16 William LAHNEMAN, „The Need for a New Intelligence Paradigm”, în International Journal of Intelligence
and Count erIntelligence, vol. 18, nr. 3, 2010 .

11
OSINT versus HUMINT , deschis versus secret . De ce OSINT?
OSINT stă la baza actualelor transformări experimentate de către sectorul de
informații, fiind atât o sursă bogată de informații, cât și o inovație tehnologică, răspunzând la
provocările difer iților actori după scena informații lor. Pe lângă avantajele operaționale
notabile oferite, sursele deschi se joa că un rol destul de important atât în comunicarea publică,
funcționând ca o platformă de PR, cât și pentru promovarea culturii de securitate.
În același timp, OSINT reprezintă o disciplină a intelligence -ului care se referă la
informațiile obținute din sursele deschise, care sunt colectate, exploatate și diseminate în timp
util pentru un public corespunzător, în scopul de a se adresa unei cerințe specifice de
intelligence17.
HUMINT este definit ca orice informație rezultată din resursele umane . Unul dintre
cele mai importante roluri ale HUMINT rezidă în dezvoltarea și implementarea politicilor de
securitate națională și internațională , precum și protejarea intereselor statului18.
Natura ambivalentă, între secret și deschis, a OSINT este creionată, poa te cel mai
semnificativ, ca fiind „informația neclasificată, care a fost descoperită deliberat, selectată,
filtrată și diseminată pentru o audiență specifică în vederea răspunderii la o anumită solicitare.
[…] Aplicate într -un mod sistematic, produsele OSI NT pot reduce cererile de colectare a
informațiilor secrete, limitând aceste solicitări doar la acele subiecte la care nu se poate refer i
un răspuns din surse deschise ”19.
Relația dintre OSINT și HUMINT , și modul în care se completează unul pe celălalt,
s-a aflat în atenția specialiștilor , care subliniind punctele forte și cele slabe ale surselor
deschise și inchise , s-au situat fie pentru o categorie sau cealaltă, sau chiar au susținut
fuziunea informațiilor generate din acestea. Sursele secrete, ce -i drept, prezintă avantajul de a
răzbi, prin metode specifice, acolo unde, în mod normal, reprezentanți ai societății civile sau
corespondenții ziarelor nu au acces (exemplul organizațiilor teroriste), completând astfel
spațiile goale lăsate de informațiile o bținute din surse deschise. În același timp, alte opinii sunt
în favoarea OSINT, care ajută necontenit serviciile de intelligence să devină mai eficient e.
Analiștii din componența think tank -urilor, la fel ca jurnaliștii și academicienii, pot deține

17 Open -Source Intelligence , Army Techniques Publication, nr. 2 -22.9, Washington, 2012, pp. 1 -2.
18 INTelligence: Human Intelligence , Central Intelligence Agency, 2013, https://www.cia.gov/news –
information/featured -story -archive/2010 -featured -story -archive/intelligence -human -intelligen ce.html , accesat la
19.03.2016 .
19 NATO Open Source Intelligence Handbook , v1.2, 2002,
http://www.oss.net/ dynamaster/file_archive/030201/ca5fb66734f540fbb4f8f6ef759b258c/NATO%20OSINT%2
0Handbook%20v1.2%20 -%20Jan%202002.pdf , accesat la 19.03.2016 .

12
mult mai multe și solide cunoștințe într -un domeniu pe care l -au studiat ani de zile sau din
simpla cunoaștere mult mai bună a societății.
În categoria susținătorilor cei mai înverșunați ai OSINT se regăsește și Robert David
Steele, care susține faptul că info rmațiile din surse deschise ofer ă contextul nevoii de
informație , construind matricea în care se pot desfășura celelalte tipuri de intelligence și
dirijând acțiunea pentru ca acestea să devină mai eficiente20.
Totuși, cei mai mulți specialiști susțin ideea conform căreia o fuziune între OSINT,
HUMINT și celelalte tipuri de intelligence (all-source fusion of intelligence ) este vital ă și
poate produce sinergii importante21.
În cele din urmă, mergând pe aceeași idee, William Lahneman propune o soluție
inedită care constă în crearea și promovarea unui nou concept de intelligence care se află la
influența informației secrete și cele i deschise. Conceptul este denumit de Lahneman
informația de încredere și are la bază circuitul informației într -o rețea a încrederii bazată pe
contribuția responsabilă a membrilor (agenții guvernamentale, ONG -uri, companii private,
comunități de interese și chiar indivizi în mod particular) , după un set de reguli prestabilit , și
numai a informațiilor validate22.
Prin urmare, se poate a precia că OSINT contribuie în mod explicit la realizarea
analizei multisursă, atât prin identificarea elementelor necesare înțelegerii cadrului general,
dar mai ales prin facilitarea accesului la anumite tipuri de expertiză din mediile academice și
private . Fie că vorbim de furnizarea unor informații cu privire la activitatea unei organizații
teroriste sau că ajută la realizarea unor avertizări timpurii și a unor evaluări strategice, OSINT,
în final, deține un rol copleșitor în reducerea imprevizibilului ca racteristic mediului de
securitate actual. Mai ales în cazul avertizărilor timpurii, dacă situațiile care alcătuiesc un
fenomen și factorii care le determină sunt înțelese, identificarea oportunităților pentru a sesiza
din timp problemele și de a le soluți ona ar trebui să fie considerabil mai ușoară23.

20 Robert David STEELE, „Open Source Intelligence”, în Strategic Intelligence: The Intelligence Cycle ,
Westport, Pra eger, 2007, p. 97.
21 Peter GILL, Stephen MARRIN, Mark PHYTIAN, Intelligence Theory. Key Questions and Debates , London &
New York, Routledge, 2009.
22 William LAHNEMAN, op cit .
23 Thomas FINGAR, „Reducing Uncertainty: Intelligence and National Security. Using Intelligence to Anticipate
Opportunities and Shape the Future”, lucrare susținută la Stanford University, octombrie 2009.

13
1.2 Impactul societății informaționale asupra mediului de securitate

Era informațională înseamnă începutul unei schimbări fundamentale a modului de
gândire și de acțiune la nivel statal, o explozie a cunoașterii, care nu doar influențează toate
formele de manifestare a individului, dar și a întregii societăți contemporane. Progresul
tehnologic, cu precădere magni tudinea utilizării Internetului, a făcut ca ponderea OSINT să
crească considerabil în materialele c e privesc securitatea unui stat, ceea ce a determinat la
rândul său ca tehnologia informației să devină o resursă fu ndamentală și un instrument
inevitabil în creșterea eficienței și vitezei de reacț ie a serviciilor de informații24.
Individul reușește pe această cale să obțină intrumente noi de acțiune, prin intermediul
accesului la rețele informatice, instrumente dovedit e a avea o putere însemnată de a influența
în mod direct exercitarea puterii, fie ea în plan intern sau internațional (impactul „Facebook”
sau „Twitter” reprezintă cel mai bun exemplu în acest sens) . Lumea virtuală și expansiunea sa
caracteristică au condu s la emergența unei noi dimensiuni a puterii statale, puterea digitală , cu
efecte vizibile pe termen lung asupra cunoașterii strategice și acțiunilor statului în plan
național și internațional25.
În același timp și în egală măsură, se creează și se dezvoltă o dependență a societății
față de tehnologie, respectiv infrastructura și sistemele informatice și de comunicații, care nu
face altceva decât să sporească vulnerabilitatea utilizatorilor în fața noilor amenințări, printre
care și cele cibernetice.

OSINT în dinamica societății informaționale
La nivel mondial, aportul OSINT în produsele informaționale realizate pe baza
analizei multisursă este estimat, în funcție de problemă și de persoană, de la neglijabil la 90%.
Aceasta reprezintă aprecierea lui John Nomikos care continuă cu mențiunea că deși toate
datele statistice variază, concluzia celei mai mari părți ale acestora tinde să evidențieze că
OSINT contribuie cu 70 -80% la baza de informații a SUA, iar producerea a cestora la nivel
mondial este limitată , doar în prezent , numai în unele societăți închise cum ar fi Coreea de
Nord, Irak și, posibil, Belarus26.

24 Viziunea strategică 2011 -2015, Serviciul Român de Informații,
https://www.sri.ro/fisiere/docp/VIZIUNE2011_2015.pdf , accesat la 18.03.2016 .
25 Ibidem.
26 John NOMIKOS, The Role of Open Sources in Intelligence, 2006.

14
Evol uția Internetului și apariția zonelor colaborative din spațiul virtual au oferit noi
tehnologii de colectar e, distribuire și analiză a cunoștințelor din diferite arii tematice. Gradul
de apariție într -un ritm foarte rapid a site -urilor, forum -urilor, portalurilor și a blog -urilor, în
ultima vreme, reprezintă o deschidere către o sursă vastă de informații , capabilă să fie
exploatată de către oricine printr -un efort minimal, spre deosebire de perioadele nu foarte
îndepărtate, când numai agenții de intelligence profesioniști erau capabili să acceseze
informații de genul.
Tocmai acest lucru concură la faptul c ă informațiile din surse deschise, în special
produse cu ajutorul societății informaționale, surclasează de multe ori ca valoarea informațiile
clasificate, atât din punctul de vedere al celerității, cantității și ușurinței, cât și cel al
costurilor27.
În ce ea ce privește avantajele OSINT în societatea informațională, celeritatea obținerii
de informații este principalul atuu . Sunt aproape nenumărate cazurile, în contextul
amenințărilor nontradiționale, când din lipsa de informații clasificate suficiente, anal iștii de
intelligence apelează la mass -media și Internet pentru a obține informațiile necesare într-un
timp util. În strânsă legătură cu acest avantaj se află și produsele de tip OSINT , din analizele
de intelligence multisursă , care pot procura date și informații care nu întotdeauna pot fi
obținute din sursele neclasificate. Acestea au prim rol de identificare și înțelegere a
contextului general, constituindu -se ele însele într -un canal de diseminare. Inclusiv costul
utilizării OSINT în societatea inform ațională reprezintă un avantaj demn de menționat.
Comparativ cu mijloacele de obținere a informațiilor din sursele clasificate , exploatarea
surselor deschise este mult mai ieftină și mai la îndemână.
Utilizarea surselor deschise furnizate de acest mediu prezintă și dezavantaje sau
limitări. Prin natura lor, sursele deschise prezintă riscul ca anumite informații, lipsite de
acuratețe și validare, să conducă mai degrabă la dezinformare și să afecteze procesul de
analiză și decizional. Probabil, modelul propus de Willian Lahneman, de „rețea de încredere”
(„trusted network”), este cel mai edificator în acest sens, deoarece acesta este recomandat
pentru aplicare, tocmai în astfel de cazuri. O altă limitare a utilizării acestor surse desch ise în
societatea informațională rezidă în acea supraîncărcare informațională („flood de informații”)
a analiștilor de intelligence, care sunt nevoiți să aloce un timp mai îndelungat pentru
procesarea și diseminarea produselor informative către beneficiari .

27 Stephen C. MERCADO, Reexamining the Distinction Between Open Information and Secrets , ultima
modificare 26.06.2008, https://www.cia.gov/library/center -for-the-study -of-intelligence/csi -publications/csi –
studies/studies/Vol49no2/reexamining_the_distinction_3.htm , accesat la 19.03.2016 .

15
Modalități de colectare a informației în societatea informațională
Rolul, la fel ca potențialul, pe care OSINT îl are , raportat la ansamblul societății
informaționale , reprezintă o temă de dezbatere actuală în care mulți analiști de intelligence
consideră acest domeniu ca fiind răspunsul la multe dintre provocările de astăzi . În consecință,
promovarea unei paradigme în care analiza din surse deschise să domine și să realizeze o rețea
de colaborare cu actorii din sectorul public și privat, este tot mai necesară28.
O mulțime de surse deschise există în societatea informațională actuală pentru
colectarea de informații . Următoarea listă pe care îmi propun să o listez este, virtual, aproape
imposibil să fie atât d e cuprinzătoare încât să conțină fiecare sursă disponibilă , dar încearcă să
sublinieze principalele opțiuni de care oricine poate dispune. Mergând pe această idee, ma voi
axa pe ceea ce se numește New Media, din ce este alcătuită și perspective.
Analiștii specializați în strângerea de informații din surse deschise trebuie să aibă
capacitatea de gestionare a articolelor după Internet, materiale lor video -audio, dar și alte tipuri
de materiale, cum ar fi documentare, analize, statistici, listări, izvorâte tot din baze de date
deschise. Dezvoltarea conceptului de new media și transferul celei mai mari și importante
părți a conținutului surselor deschise clasice în spațiul virtual au crescut semnificativ nivelul
de complexitate a competențelor de căutare și proc esare a acestora29.
Chiar dacă nu există o definiție standard a ceea ce înseamnă New Media, întrucât
aceasta este percepută diferit de numeroasele categorii de utilizatori, poate fi definită ca „orice
produs media digital care este interactiv și distribuit prin rețelele informatice, sau totalitatea
textelor, sunetelor, imaginilor și a elementelor grafice preluate pe computer și reunite în baze
de date”30. Totuși, o clasificare a celor mai importante componente New Media o putem
regăsi în lista următoare:
 Blog -urile – reprezentând cel mai mare aport informațional, dintre toate
nuanțele îmbrăcate de New Media , constituindu -se într-un instrument
aparte de distribuire a informației, fiind în fapt un jurnal online personal
afișat în spațiul public;
 Forum -urile – spații special create pe Internet pentru a comunica, dezbate
și distribui informații pe varii teme. Au reprezentat principala modalitate de
folosire intensiv ă de către organizațiile teroriste, xenofobe și rasiste,

28 Tatiana NEGARĂ, „OSINT – Dimensiunea strategică a procesului de intelligence”, în Revista INFOSFERA ,
anul 1, nr. 1, 2009, p. 48, http://www.mapn.ro/publicatii/2011/infosfera.pdf , accesat la 24.03.2016 .
29 Instruire și Formare în Open Source Intelligence , Serviciul Român de Informații,
https://www.sri.ro/fisiere/studii/INSTRUIRE_SI_FORMARE_IN_OSINT.pdf , accesat la 24.03.2016 .
30 Dorina GUȚU, New Media , Ed. Tritonic, București, 2007.

16
precum și de către simpatizanții acestora , pentru promovarea ideologiilor
proprii cu scopul de a influența opinia pub lică și de a câștiga noi adepți31;
 Motoarele de căutare – deși căutările utilizând aceste motoare de căutare
nu sunt foarte specifice ca target, acestea demonstrează următo rul lucru:
world wide web -ul conține o cantitate impresionantă de informație care
necesită intervenția unui expert social -engineer pentru ca informațiile
căutate să poată deveni concise și fructificate la maxim. Motoarele publice
de căutare, printre care s e poate enumera Google , Yahoo, Ask, AOL,
câștigă un teren imens în extragerea și prelucrarea informațiilor prin
opțiunile de căutare hipertext (structura dinamică, căutările după anumite
criterii, multimedia).
 Rețelele sociale – acestea reprezintă ultima generație a spațiului public
mediat, un spațiu special creat pentru interacțiunea utilizatorilor într -o zonă
publică mediată de tehnologie, inclusiv în mediul offline. Caracteristic
rețelelor de socializare este faptul că utilizatorilor le este dispusă doa r o
reglementare cadru în care fiecare dintre aceștia e liber să împărtășească, să
contribuie după buna voință la dezvoltarea și propagarea sistemului în sine,
respectiv a informațiilor32.

În cazul evaluărilor surselor deschise clasice (că rți, publicații, studii, etc), cu un volum
controlabil de informații, identitatea și agenda emițătorului sunt cunoscute încă de la început.
De obicei, într -un fel sau altul, acest gen de surse deschise beneficiază de o evaluare înainte ca
analistul să intre în contact cu a cestea, conform unor criterii clar stabilite, în primul rând de
către normele de redactare specifice33. În comparație cu cele clasice, validarea surselor online
implică un proces distinct, datorat divers ității și specificului acestora, deși criteriile de
evaluare clasice pot fi luate drept ghid și pentru cele online34.

31 Christoph er HADNAGY, Social Engineering: The Art of Human Hacking , 2010, pp. 60-61.
32 Ionel -Gabriel LAZĂR, OSINT în Dinamica Societății informaționale , Centrul Surse Deschise, p.2.
33 Vezi Anexa 1, Alison COOKE, „Criterii de vali dare a surselor deschise ”, în Authoritative Guide to
Evaluating Information on the Internet , Neal -Schuman Publishers Inc, 1999.
34 Vezi Anexa 2, Ibidem .

17
CAPITOLUL II – Terorismul: evoluție, definire, forme, tipologii. Terorismul Islamic
2.1 Contextul istoric și evoluția terorismului

Ținând cont de faptul că termenul de „terorism” poate căpăta sensuri diferite, și, deci,
este foarte greu de înglobat o definiție exhaustivă a sa, consider a fi necesară o scurtă
prezentare a istoricului și formelor sale pentru a putea vorbi despre princip ala formă îmbrăcată
a terorismului internațional în zilele noast re, și anume: terorismul islamic , ca expresie directă
a terorismului religios . Cele mai multe impedimente întâlnite în încercarea de definire a
terorismului reprezintă și cele mai clasice prob leme de conotație și denotație. Principala
conotație avută în zilele noastre, mai ales în mass -media după atentatele sinucigașe, este cea
de „indiferenț ă lașă pentru viața nevinovată”35.
De-a lungul istoriei, în toate societățile despotice, dar și regimurile totalitare din epoca
modernă, puterea a fost exercitată prin teroare și inducere a fricii. Folosirea terorii, ca bază
nemijlocită pentru a guverna, a luat naștere odată cu apariția societăților organizate, în mod
expres ca mijloc de a descuraja și de a pedepsi. Precum violența, terorismul reprezintă doar
mijlocul necesar pe ntru a atinge un număr cât mai mare de posibile obiective36, deoarece
instrumentalitatea violenței nu trebuie să fie confundată cu puterea politică, care poate fi
evaluată ca un scop în sine.
Pornind încă din Antichitate și pe tot parcursul epocilor timpurii, terorismul a
reprezentat o constantă care s -a regăsit sub diverse forme și motivații variate , iar cu trecerea
timpului , aceasta capătă și forma unor grupuri închise , întreținute de crearea unui construct
mental asociat cu imaginea credinței și a sacrificiului; sorginte al admirației și respectului în
rândul acestora.
Analiza terorismului, ca fenomen însoțitor al istoriei pe parcursul evoluției ei, a
demonstrat că, î n cele mai multe cazuri, își are bazele în problemele de natură politică,
ideologică, religioasă, socială sau etnică. Exemplul bascilor din Spania, al catolicilor în Ulster,
al armenilor și kurzilor în Turcia, Siria, Irak și Iran, reprezintă cazuri concre te unde minorități
etnice și/sau separatiste au apelat, sau încă apelează, la terorism pentru a -și atinge aspirațiile
de autoguvernare și autodeterminare.

35 Shawn KAPLAN, A Typology of Terrorism , Adelphi University, 2003, p.2.
http://www.academia.edu/713753/A_Typology_of_Terrorism , accesat la 29.03.2016 .
36 Hannah ARENDT, „On Violence”, în Crises of the Republic , San Diego, 1972, pp. 105 -198.

18
La începutul secolului al XXI -lea, esența terorismului rămâne tot crima , iar ceea ce
îngrozește cel mai mult este chiar gândirea reliefată de Sun -Tzu: „ ucide unul și terorizează o
mie”37.
În zilele noastre, proporția maximă în ceea ce privește invadarea la scală largă a
conștiinței unor comunități sau state , amploarea la nivel strategic a obiectivelor ți ntite și a
spațiul ui de acțiune extins până la aproape de nivelul global , precum și cruzimea executării
actelor teroriste și încrederea cu care se fac acte de sacrificiu suprem , reprezintă direcția în
care s -a îndreptat, și continuă să s e îndrepte, esența terorismului; putând vorbi și de o
internaționalizare a fenomenului.
Acest fenomen a îmbrăcat forme extreme, constituite ca un „scop în sine”, și a evoluat
odată cu creșterea sentimentului religios, istoria marilor religii monoteiste fiind inseparabilă
de ideea de luptă pentru supraviețuire38.
Definirea și înțelegerea termenului de terorism
Terorismul este prezentat ca un fenomen complex, cu m anifestări extreme de violență
și la fel de complexe, care se desfășoară prin surprindere , de cele mai multe ori , și împotriva
unor ținte prestabilite, care, în general, prezintă o vulnerabilitate mai mare sau chiar nu se pot
apăra deloc. În același timp, terorismul se prezintă ca o reacție, dar și ca o acțiune de
pedepsire, împotriva oricărui oponent care atentează la anumite idei , filo sofii, religii sau
politici39. Ceea ce este cert rămâne faptul că terorismul nu va putea fi eradicat în totalitate , cât
timp oamenii, alimentați de diverse probleme cu baze diferite, continuă să c readă și să
practice terorismul. El va exista sub o formă sau alta.
Termenul de „terorism”, etimologic, provine din latinescul terror -terroris care avea o
conotație strict militară, de conflict. Legiunile romane erau instruite pentru a folosi terorismul
în vederea im punerii legii proprii și de a supune populația prin frică.
În viziunea NATO, terorismul reprezintă o amenințare directă la adresa securității
statelor membre și a cetățenilor, precum și a stabilității sistemului internațional. Este vorba
despre o amenințare ce va continua și în viitorul apropiat, din moment ce organizațiile
teroriste au arătat abilitatea de a traversa frontierele internaționale pentru a -și extinde celulele

37 Sun-Tzu, Arta războiului .
38 Gerard CHALIAND, Arnaud BLIN, The history of terrorism from Antiquity to al Qaeda , University of
California Press, pp. 79 -85, https://wikileaks.org/gifiles/attach/177/177597_History%20of%20Ter.pdf , accesat la
29.03 .2016 .
39 Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul împotriva terorismului ,
Centrul de Studii Strategice de Securitate, 2002, http://cssas.unap.ro/ro/pd f_studii/terorismul.pdf , accesat la
02.04.2016 .

19
teroriste , cu scopul de a -și desfășura activitatea pe o arie mai mare de acțiune și de a -și
promova intențiile40.
Definiția dată de U.S. Department of Defence este cea de „folosire ilegală a forței sau
a violenței din partea oricărei organizații revoluționare la adresa persoanelor sau bunurilor,
urmând să cons trângă guverne sau societăți, fiind în slujba unor obiective politice sau
ideologice”41. Nu foarte diferită de cea menționată anterior, definiția oferită de către Oficiul
pentru Protecția Constituției din Germania este după cum urmează: „lupta de lungă dura tă
pentru atingerea unor obiective […] prin atacuri împotriva vieții sau proprietății altor
persoane, prin delicte extrem de grave sau prin alte acțiuni violente, care pregătesc acțiunile
criminale menționate”42. Apropiat, Legea nr. 535/ 25 noiembrie 2004, privind prevenirea și
combaterea terorismului, emisă de Parlamentul României, definește și ea terorismul ca un
ansamblu de acțiuni și/ sau amenințari care prezintă pericol public și afectează securitatea
națională, fiind săvârș ite premeditat de entități teroriste, motivate de concepții și atitudini
extremiste, ostile, ce au ca scop realizarea unor obiective specifice, de natură politică, și care
vizează factori umani și/ sau materiali43.
Însă, dintr -o perspectivă a literaturii de specialitate, care ar putea îngloba cele mai
semnificative caracteristici, terorismul este apreciat ca o acțiune sau amenințare violentă,
îndreptată către persoane sau proprietățile acestora, care provoacă teroare, frică sau anxietate
privind siguranța vieții umane sau a drepturilor fundamentale , și care funcționea ză ca un
instrument de a obține mai multe mijloace de atingere a obiective lor propuse . Această
instrumentalitate se bazează atât pe o amenințare explicită, cât și implicită a acțiunilor de
violență din viitor44.
O altă perspectivă asupra terorismului coincide cu ideea conform căreia terorismul, în
contextul violenței, se face simțit în doar două cazuri, și anume: îm potriva st atului sau a
intereselor statului. În acest sens, violența teroristă are la bază un mesaj politic care nu se
rezumă doar la provocarea de pagube umane și materiale ale inamicului țintă45.

40 „NATO `s policy guidelines on counter -terrorism”, în Summit meetings of Heads of State and Government,
Chicago USA, 2012, http://www .nato.int/cps/en/natohq/official_texts_87905.htm , accesat la 02.04.2016 .
41 Intelligence Reform and Terrorism Prevention, Act of 2004 ,
http://dpcld.defense.gov/Portals/49/Documents/Civil/pl108_458.pdf , accesat la 03.04.2016 .
42 Anghel ANDREESCU, Nicolae RADU, Organizațiile teroriste.Conceptualizarea terorii vs. Securitatea
Europeană, http://www.editura.mai.gov.ro/documente/biblioteca/2008/organizatii%20teroriste/organizatii%20ter
oriste.pdf , accesat la 03.04.2016.
43 Camera Deputaților, Parlamentul României, http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=53862 ,
accesat la 03.04.2016 .
44 Shawn KAPLAN, op.cit. , pp. 16 -17.
45 Martha CRENSHAW, „The Causes of Terrorism”, în Comparative Politics , vol. 13, nr. 4, pp. 379 -380.

20
Ca o concluzie personală a celor prezentate în acest subcapitol, și pentru a încerca să
răspund la întrebarea dacă se poate stabili o definiție satisfăcătoare terorismului, pot oferi daor
o definiție orientativă a conceptului de terorism întrucât contextul poate fi diferit de la caz la
caz, dar pentru a descrie întreg procesul, începând cu scopul ultim al acestuia, continuând cu
tipologia detaliată a personajelor ce îl compun , și sfârșind cu scopurile -parțiale bine conturat e
pe care le au teroriștii , o definiție complet satisfăcătoare nu poate fi găsită pentru moment. De
altfel, aceasta reprezintă și problema cea mai mare privind lupta împotriva terorismului, în
zilele noastre. Numărul foarte mare de definiții și clasificări ale terorismului contribu ie, în
mod paradoxal, la imposibilitatea de a ajunge la o singură definiție, urmată de măsuri
concentrate și concertate întrepinse de comunitatea internațională, la nivel global, menite să
controleze acest fenomen46. Indecizia și întârzierea comunității int ernaționale de a adopta
astfel de măsuri face ca fenomenul terorist să ia amploare, tocmai prin timpul de care dispune ,
permițându -i să-și modernizeze mecanismele de operare.
Forme și tipologii ale terorismului
Așa cum este foarte bine cunoscut, sfârșitul Războiului Rece, nu a reprezentat numai
sfârșitul unui conflict între cele două mari super -puteri ale lumii, ci și momentul prăbușirii
Uniunii Sovietice, și a regimului acesteia, moment în care Statele Unite au devenit o putere
hegemonă, iar feno menul globalizării a început să se manifeste din ce în ce mai puternic,
ducând, de asemenea, la apariția a numeroase noi amenințări. Una dintre cele mai
semnificative noi amenințări, sau cel puțin, după cum spuneam, cea care deși exista și înainte
de anii `90, acum ajunge la un cu totul alt nivel de amenințare, este terorismul internațional , ca
formă a terorismului în genere .
Terorismul internațional a devenit în ziua de astăzi o adevărată amenințare la adresa
democrației . Extinderea acestui fenomen în contextul atentatului de la 11 Septembrie 2001,
când a avut loc o derulare a unei serii de atentate sinucigașe, unde așa -zisele ținte au fost
Turnurile Gemene, Pentagonul d in Virginia și Washington D.C. , a reușit să transform e
contextul securității și totodată a pus capăt păcii de care a beneficiat vestul Americii. Atacul
terorist a demonstrat faptul că astfel de evenimente pot avea loc și pe teritoriul celor mai
puternice state, care s -au dovedit a fi complet vulnerabile și nevoite să regândească strategia
de securitate.

46 Ion TÎRZIU, Definirea și Istoria Terorismului ca Principala Amenințare a Lumii Contemporane , Academia
Națională de Informații, p. 6.

21
Ca urmare a evenimentelor de mai sus, Roland Dannreuther și-a propus o analizare a
fenomenului pe care a împărțit -o în două segmente47. Cea dintâi parte vizează înțelegerea
fenomenului și forma pe care a luat -o, iar cea de -a doua, vizează cele două cauze ale eșecului
întâmpinat în combaterea terorismului. Una din cele două cauze ale eșecului este dată de
presupunerea că atacurile aveau la bază ura necondiționată pentru Statele Unite , iar cealaltă
este constitu ită pe credința că principalul motiv pentru care SUA a fost ținta acestor atacuri a
reprezentat propria sa voință de a afirma libertatea alături de puterea și interesele sale . Numai
că ceea ce ne împiedică în înțelegerea conceptului de terorism internațional, este faptul că
actele prin care se manifestă, variază în funcție de organizație, de scopul acesteia, de zona în
care are loc, de mesajul care se dorește a fi transmis. În majoritatea cazurilor, aceste a cte de
terorism au avut ca scop: răspândirea fricii la scar ă înaltă ; recunoașterea la nivel mondial,
național sau local, prin atragerea atenției mass -mediei; destabilizarea instituțiilor statului;
distrugerea sau perturbarea liniilor de comunicare , în scopul de a crea o îndoială cu privire la
capacitatea guvernului de a proteja cetățenii și de a -i ține la curent cu informații ; ori de a -și
însuși sume de bani, echipamente (tehnice și militare) pentru funcționarea grupului48.
Un alt cercetător, și expert în acest domeniu al terorismului , David Rapoport a descris
patru mari valuri ale terorismului internațional în lucrarea sa49. Acesta denumește primul val
de terorism modern, „valul anarhist”, care a început în Rusia anilor 1880 și a ținut până în
1920 , urmat de al doilea val intitulat „antic olonial” (între anii 1920 -1960), și „valul extrema
stângă” (specific anilor 1960 -1980). Nu în ultimul rând, cel de -al patrulea val, „valul religios”
(1979 și până în prezent), a dat însemnătate terorismului sinucigaș prin care s -a asistat ulterior
la înspăimântătoarele atentate ce au provocat victime în masă cu ajutorul fie a armelor
chimice, explozibililor improvizați sau nu , și chiar cea mai rudimentară și la îndemână formă,
armele de foc.
Pe lângă terorismul internațional , și după o clasificare a formelor de terorism după aria
geografică în care sunt practicate, se mai pot enumera următoarele două forme de terorism50:
terorismul transnațional (comiterea actelor de terorism pe teritoriul altor state, dar
direcționate asupra concetățenilor ) și terorism național (sau intern – comiterea actelor de
terorism sunt desfășurate pe teritoriul unui singur stat, cu mențiunea că atât victimele , cât și
teroriștii sunt cetățeni ai aceluiași stat ).

47 Roland DANNREUTHER, „International Terrorism and the Impact of 9/11”, în International Security. A
contemporany agenda , pp. 203 -220.
48 Ibidem , pp. 205 -208.
49 David C. RAPOPORT, „The Four Waves of Terrorism”, în Attacking Terrorism , Cronin and Ludes, 2004.
50 Stan STÎNGACIU, „Terorism și diversiune”, în Revista Trupelor de Uscat , nr. 1, 1996, Statul Maj or al
Forțelor Terestre, București, p. 67.

22
În ceea ce privește tipologia terorismului, există numeroase axe prin care s -ar putea
efectua o analiză tipologică a terorismului. De exemplu, o tipologi e ar putea atrage distincții
care ar fi relevante pentru luarea în considerare a succesului strategic al terorismului, sau
pentru a considera varietatea scopurilor politice și non -politice pe care teroriștii le pot viza,
sau pentru a înțelege care ar repre zenta principalele cauze posibile ale terorismului, etc.
După cum intenția mea de la început a fost aceea de a pune bazele pentru mai multe
evaluări normative, concrete și semnificative, ale actelor teroriste sau tipuri de terorism,
diviziunile din tipologia mea vor sublinia ceea ce eu consider a fi problemele cele mai
importante pentru lucrarea de față. În timp ce elucidarea principiilor prin care te rorismul poate
fi evaluat în mod normativ este dincolo de domeniul de aplicare al acestei lucrări, sper, totuși,
ca tipologia ce urmează să o prezint să aducă un cadru prin care putem recunoaște variabilele
cheie , tipologi ce sau formale , ale terorismului, precum orice altă evaluare concretă a actelor
teroriste ar trebui să le ia în considerare.
Prin urmare, voi începe prin a prezenta sumar și progresiv următoarele tipologii ale
terorismului: terorismul ca reacție la terorism (specific mediului arnahic, lip sit de norme și
reglementări, ce presupune o reacție, în interiorul aceluiași tablou, a părții mai slabe împotriva
celei mai puternice, prin recurgerea la aceleași mijloace , în funcție de posibilități – un
exemplu concret ar putea fi reprezentat de teroris mul specific lumii islamice împotriva
terorismului exercitat de SUA în lumea islamică ); terorismul politic (terorismul împotriva
schimbărilor poltice , chiar și al regimului – mișcările de tip anarhie prezente în Europa, după
război, în prag de reconstrucție democratică, care au generat violențe împotriva noului context
politic, social și economic); terorismul identitar (reprezintă impunerea unui anumit tip de
identitate , prin r ecurgerea la acte de violență asupra tuturor care nu recunosc identitatea în
cauză – o formă violentă de afirmare a identității, care nu rezultă neapărat dintr -o criză
identitară, deși își atribuie acest motiv de cele mai multe ori ); terorismul etnic (sau separatist –
își are rădăcinile în Europa secolului XX, mai exact, în contextul sfârșitului marilor imperii și
în intensificarea problemei minorităților din estul Europei, cum ar fi Bosnia, Kosovo, și chiar
și Transilvania); terorismul de stat (cea m ai accentuată formă a terorismului politic, fiind și
printre cele mai vechi tipuri de terorism – cel mai la îndemână exemplu fiind populațiile
terorizate care intrau, sub o formă sau alta, sub jurisdicția statelor , sau chiar teroarea statelor
mai mici care nu se puteau împotrivi politicilor statelor mai mari); și nu în ultimul rând,
terorismul religios (în special terorismului islamic , ca expresie directă a fundamentalismului ).

23
2.2 Terorismul Islamic: de la al -Qaeda la ISIS
După cum am arătat anterior, în tipologia prezentată mai sus, terorismul religios –
fundamentalismul, își are ca expresie directă terorismul islamic, fiind cea mai cunoscută
formă de terorism, tocmai din cauza amplorii pe care a cunoscut -o în ultimii ani, prin
atentatele sâ ngeroase organizate în Occident și războiul declarat culturii democratice și
religioase , caracteristice leagănului european . În sine, fundamentalismul, nu este doar o
mișcare extremistă, ci acesta rep rezintă o filosofie proprie, o credință aparte, care se bazează
pe un sistem anume de valori, foarte selectiv. Ceea ce face ca aceste valori să fie aparte, este
felul în care sunt selecționate și modul agresiv de promovare ale acestora și negarea
vehementă a celorlalte excluse. Expresia fundamentalismului , terorismul islamic, își are ca
prim scop aducerea islamismului, folosind absolut orice mijloace, ca singura și ce a mai
importantă religie după glob întrucât se crede că aceasta este adevărat ă și numai aceasta are o
misiune mesianică.
Caracteristic acestui conflict , islam – Occident și modul în care acesta din urmă se
compune prin influența americană actuală, este Jihad -ul (sau „războiul sfânt”) . În fapt,
termenul de „jihad” se traduce din limba arabă c a un „efort spre un scop determinat” sau
„efort pe calea lui Dumnezeu”51. Concepția greșită asupra termenului se datorează contextului
de terorism islamic, în care persoanele non -musulmane, puse în fața amenințării terorist –
religioase, au interpretat termen ul ca pe o epurare religioasă, violentă , care le este adresată î n
mod explicit și în permanență, când, în drept, jihadul înseamnă apărarea comunității
musulmane împotriva oricărei forme de asuprire sau agresiune externă , lupta împotriva
corupției spirituale și străduința din răsputeri pentru propagarea, pe cale pașnică , a islamului
în lume52. Cu alte cuvinte, jihadul reprezintă un liant a l comunității musulmane, dator să
asigure ordinea socială , în timp ce musulmanilor le este oferit un ideal, o asp irație către care
să tindă și să găsească confort.
Pervertirea conceptului de jihad este caracteristică, în special, organizațiilor teroriste,
care se folosesc de acest lucru pentru a motiva acțiunile desfășurate și pentru manipularea
maselor în vederea s usținerii și aderării în rangurile acestora53. De cele mai multe ori, această
idee este prezentată ca o obligație morală, ba chiar l a limita legilor musulmane54.

51 Radu -Bogdan PĂUN, Jihadul – între Coran și terorism , Historia,
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/jihad ul-coran -terorism , accesat la 09.04.2016 .
52 Abdul -Raheem BASHIR, „The Concept of Jihad in Islamic Philosophy”, în American International Journal of
Social Science , vol. 4, nr. 1, 2005.
53 Ibidem .
54 Sharia – Shari`a; reprezintă denumirea unei legislații islamice inspirată pe de o parte din prescrierile
Coranului, și pe de altă parte din Sunna , tradiție i nspirată din viața profetului Mu hammad.

24
Teroriștii religioși folosesc o varietate de arme și strategii de atac pentru a provoca
daune sociale și să instaureze frica în rândul națiunilor din întreaga lume. Deși, prin misiunea
lor de a stabili o structură socială islamică globalizată, grupările teroriste islamice țin tesc cel
mai adesea non -musulmanii și devianții de la legea islamică tradițională55.
Începând cu anii 1980, printre grupuri le extremiste islamice și mișcări le politice se
numără talibanii, Hezbollah, Hamas și al -Qaeda. Cu toate acestea, încă un grup terorist
islamic, cunoscut sub numele de Statul Islamic din Irak și Levant (ISIL) sau Statul Islamic din
Irak și Siria (ISIS), a apărut recent56. În ciuda faptului că nicio națiune nu recunoaște
autoritatea grupului, ISIS a p roclamat grupul lor ca fiind un califat , la jumătatea anului 2014.
Un califat reprezintă un sistem de guvernare islamic al cărui lider, un calif, pretinde a fi un
descendent, sau moștenitor, al profetului Muhammad. Mulți cercetători în domeniu apreciază
că cei mai mulți musulmani extremiști sunt needucați, necalificați, și, probabil, incapabili de a
înțelege sau de a executa procese strategice militare la un nivel înalt. În ciuda acestui lucru,
cele mai recente rapoarte au arătat că grupările teroriste isla mice de astăzi, cu precădere ISIS,
sunt din ce în ce mai sofisticate, mai bine pregătite și cu recruți mai bine antrenați, și mult mai
adaptate în ceea ce privește achiziționarea de armament și a mijloacelor financiare de sprijin57.
Al-Qaeda (AQ) este una dintre cele mai vechi organizații militare jihadiste d in Asia și
Orientul Mijlociu, având suport și susținători din întreaga lume . Organizația a fost fondată de
către Osama bin Laden , în anul 1988, după aproape o decadă de organizare și antrenare
împotriva invaziei sovietice în Afghanistan , și a reușit să ducă până la capăt multe din cele
mai violente și brutale atacuri din ultimii 25 de ani58. Pe măsură ce s-a dezvoltat intr -o entitate
globală ce căuta să scape musulmanii de influențele strâine și să implementeze un guvern
islamic având la bază Sharia, sute de grupuri mai mici au luat naștere din aceasta în cursul
anilor ce au urmat, și totuși, AQ a rămas puternică și neîngrădită de către organizațiile militare
sau influența guvernelor străine.
AQ, incepând cu 1988, s -a făcut responsabilă pentru mii de atacuri de peste tot de pe
glob, cele mai notabile f iind deturnarea și bombardarea USS Cole, în anul 2000, World Trade
Center, în 2001, Instanbul, în 2003, aruncarea în aer a metroului londonez, în 2005, precum și
multe alte atacuri asupra ambasadelor, atât din Afghanistan, cât și din afară.

55 Ruth STEIN, For love of the father: A psychoanalytic studyof re ligious terrorism , Stanford University Press,
Stanford, 2010, pp. 20 -22.
56 Peter J. PHILLIPS, Terrorist group brutality and the emergence of the Islamic State (ISIS) , University of
Southern Queensland, 2014, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=2479740 , accesat la 10.04.2016 .
57 Frank GARDNER, ISIS rebels declare ”Islamic State” in Iraq and Syria , BBC News: Middle East, 2014,
http://www.bbc.com/news/world -middle -east-28082962 , accesat la 10.04.2016 .
58 The Osama bin Laden I know , 2006,
http://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB343/osama_bin_laden_file04.pdf , accesat la 11.04.2016 .

25
Privind ideologia sa, AQ își propunea să ajute lumea musulmană să se distanțeze de
influența Vestului și să instaureze un califat islamic, tradus printr -o inte rpretare Sunni strictă a
Sharia59. Pentru a obține aceste obiective, organizația teroristă a dus un război extensiv sunt
manta jihadului, desfășurând acțiuni teroriste împotriva oricărei ținte aparținând Vestului sau
străine, pe care AQ o considera în opozi ție cu interesele sale. De altfel, AQ se situează
împotriva oricărei alte interpretări non -sunni ale islamului, justificând astfel actele de violență
împotriva civililor musulmani, inclusiv a femeilor și copiilor, pe principiul că interpretarea
acestora a islamului nu este cea corectă și că pedepsirea lor este un aspect necesar în
desfășurarea jihadului global60.
Denumirea de Al -Qaeda provine de la numele unui câmp de antrenament
(„mujahideen”) organizat și creat în timpul insurgenței afghane împotriva invaziei sovietice
din anii `80. Bin Laden afirma într -un interviu oferit Al Jazeera, în anul 2001, faptul că
această denumire a fost gândită de Abu Ebeida El -Banashiri prin referința la unul din acele
câmpuri de antrenament și semni fică conceptul de funda ție, piatră de temelie , sau chiar bază61.
Mărimea estimativă a grupului este relativ redusă, organizația având un nucleu de
lideri bine închegat , și care utilizează forțele militare de la grupurile sale partenere, cum ar fi
Abu Sayyaf, al -Shabaab, Ansar al -Islam , dar și a grupurilor afiliate, cum este cazul AQIM.
Acest fapt mărește considerabil cadrul și capacitatea organizației, membrii de bază fiind
estimați la numărul mai mic de 1.000, însă eșalonul doi de apartenență la grup depășește zeci
de mii de mem bri, iar suportul auxiliar ar putea ajunge până la 10.000 de susținători62.
Una dintre majorele provocări cu care lumea trebuie să înfrunte astăzi este
expansiunea iminentă a ISIS, care s -a dezvoltat la o rată foarte impresionantă, și în mod
disturbător, a reușit să recruteze mulți tineri educați europeni, sau o parte a tineretului
european. Rapoartele de acum un an în legătură cu ISIS și expansiunea sa continuă, atât în
Siria, cât și în Irak , unde au reprezentat un eveniment aproape zilnic.
Declarându -se ca „Stat Islamic ” și în creștere într -un ritm alarmant, ISIS pare a fi încă
un grup de teroriști islamici din zonă , pe lângă multe altele , unde cel mai cunoscut înainte de
acesta fiind Al -Qaeda. Retorica veninoasă a membrilor săi, natura sa violentă, a transformat
ISIS într -o amenințare semnificativă pentru majoritatea țărilor moderne.

59 Dreaming of a Caliphate , The Economist, http://www.economist.com/node/21525400 ,accesat la 11.04.2016.
60 Assaf MOGHADAM, The Globalization of Martyrdom: Al Qaeda, Salafi Jihad and the Diffusion of Suicide
Attacks , Johns Hopkins University, 2008, p. 48.
61 Transcript of Bin Ladens October Interview , CNN,
http://edition.cnn.com/2002/WORLD/asiapcf/south/02/05/binladen.transcript/ , accesat la 11.04.2016.
62 Carl BIALIK, Shadowy Figure: Al Qaedas Size Is Hard to Measure , The Wall Street Journal, 2011,
http://www.wsj.com/articles/SB10001424053111903285704576560593124523206 , accesat la 12.04.2016.

26
Mai mult decât atât, mai mulți străini, altă naționalitate decât cea islamică, au călător it
în regiune pentru a se alătura ISIS. Unele estimări arată că în jur de 20.000 de străini, în
general, și 4.000 de europeni, în particular, și -au părăsit țările pentru a putea face parte din
ISIS. Regatul Unit, de fapt, pare să fi furnizat cel mai mare n umăr de luptători străini din
Europa, cu o valoarea estimată de 500 -600 persoane care au emigrat în ISIS63.
Cu toate că pentru mulți poate părea ca și cum ISIS a devenit puternic aproape peste
noapte, creșterea organizației a fost de peste un deceniu în de venire. Aceasta a trecut prin
diverse transformări și schimbări de nume , înainte de evoluția în forma sa actuală, unde unele
urme ale originilor sale duceau către Jama `at-al-Tawhid wa`al Jihad, înființat în anul 2002. În
anul 2004, după ce și -a declarat cr edința față de Osama bin Laden, organizația și -a schimbat
numele în Tanzim al -Jihad Qaidat fi Bilad al Rafidayn, deși era cel mai des menționată ca Al –
Qaeeda (AQI), în Irak. În 2010, Abu Bakr Al Baghdadi a devenit liderul său, iar trei ani mai
târziu, în a prilie 2013, a anunțat fuziunea forțelor din Irak și Siria, precum și formarea statului
islamic în Irak și Levant , care este considerat a fi cea mai bogată organizație jihadistă din
lume, care dispune de 2 miliarde de dolari și de 8 milioane de persoane care trăiesc sub
controlul său64.
Recrutarea teroristă
Violența religioasă și terorismul religios variază între numeroase religii ale lumii și nu
sunt pur și simplu limitate doar la grupările extremiste islamice. Literatura de specialitate
privind t erorismul ne arată că acesta este adesea mai frecvent în sistemele democratice decât
în alte sisteme politice, terorismul și violența existând atât în interiorul statelor slabe, cât și a
celor mai puternice națiuni din lume65. Cu toate acestea, controversat ele cauze ale
terorism ului, o mulțime de factori precum sentimentul de nesiguranță sau de umilire, o
viziune simplistă a lumii și dezumanizarea grupurilor marginale, pot influența puternic acte de
teroare religioasă și să reprezinte un instrument de recrutare primar .
Grupările islamice radicale folosesc adesea diferite strategii de propagandă pentru a
menține și pentru a justifica opoziția luată de acestea față de diverse structuri sociale (ca de
exemplu, cele culturale, economi ce, politice, religio ase, etc.), dar și pentru a lua măsuri
împotriva acestora. Aceste strategii de propagandă provin din ideologii de grup, care sunt

63 Mihai DRĂGHICI, Foarte mulți occidentali care au ales să devină membri în rețeaua ISIS își negociază
revenirea, Mediafax , 2016, http://www.mediafax.ro/externe/foarte -multi -dintre -occidentali -care-au-ales-sa-
devina -membri -in-reteaua -stat-islamic -isi-negociaza -revenirea -la-ei-acasa -15467785 , accesat la 10.06.2016.
64 A point of view: ISIS and what it means to be modern , BBC News, 2014, http://www.bbc.com/news/magazine –
28246732 , accesat la 12.04.2016 .
65 Quintan WIKTOROWICZ, Radical Islam Rising: Muslim extremism in the West , Rowman & Littlefield
Publisher, Lanham, 2005, pp. 32 -54.

27
esențiale în construirea viziunii asupra lumii a grupului , echiparea identității colective și
apartenenței la grup, identificâ nd și justificând acțiunile întreprinse împotriva dușmanilor
grupului. Multe dintre grupările extremiste islamice recente , au îmbrățișat diverse strategii,
tactici, și puncte de vedere ideologice, pe care Al -Qaeda le -a adus în prim plan în contextul
socio -politic internațional66.
Printre cele mai populare forme d e înțelegere a acestui fenomen constă în faptul că
organizațiile teroriste, în special cele islamice, apelează la acele strategii menționate mai sus
pentru a atrage viitori membri activi , utilizând modalități diverse de a identifica, monitoriza și
manipula potențialii membri, printre care cele mai utilizate fiind platformele și instrumentele
de Social Media. Pe acest palier de recrutare, cei mai multi analiști sunt de părere că
fenomenul are o direc ție de aplicare de la vârf către bază, unde lideri sau responsabili cu
această sarcină , fac p rimul pas în vederea recrutării, în urma unui proces amplu de
monitorizare, aidoma procesului de monitorizare al polițiilor politice din a doua jumătate a
secolulu i XX . Marc Sageman, are o părere diferită67, însă, și apreciază că direcția de
implementare a fenomenului de recrutare este tocmai inversă, deci aceasta pornește de la bază
către vârf, unde indivizi caută și se interesează de acest lucru de bună voie . În acest sens, s -ar
explica și fenomenul unde cetățeni europeni, care nu doar au fost recrutați, dar părăsesc și
teritoriul propriei țări pentru a emigra către zona de influență ISIS.
În altă ordine de idei, procesul de recrutare, cât recrutarea în sine , reprezintă legătura
dintre credințele proprii și activismul violent exprimat, situându -se la influența dintre
radicalism și aspirația către o violență fără sens68.

.

66 Gus MARTIN, Understanding Terrorism: Challenges, Perspectives and Issues , Sage Publications, 2016, pp.
340-351.
67 Marc SAGEMAN, Understanding Terror Networks , University of Pennsylvania Press, Philadelphia, 2004, p.
69.
68 Michael TAAMBY, Recruitment of islamist terrorists in Europe: Trends and Perspectives, Danish Ministry of
Justice , 2005, pp. 6 -7.

28
CAPITOLUL III – Studiu de caz: Recrutări ISIS în Occident. O analiză din surse
deschise a platformei online și Social Media 69
3.1 Direcții generale

În anul 2014, întreaga lume s-a regăsit în fața unei amenințări tot mai mare de violență ,
cauzată de către grupul extremist cunoscut ca ISIS, atât în Orientul Mijlociu, cât și în alte
societăți internaționale. Printre beneficiile marii societăți globalizate, inovațiile tehnologice
moderne , au asistat, de asemenea, în strategiile de comunicare și de rețele pentru grupările
teroriste islamice. În conformitate cu Anti -Defamation League, creșterea acestui grup către
infamie se poate datora în mare măsură, dacă nu complet, prezenței lor dominantă pe
platforma Social Media70. ISIS a dovedit pricepere și cunoștințe în utilizarea diverselor site –
uri de social izare media pentru a răspândi mesajele lor de propagandă, adresate în special
pentru simpatizanți și entuziaști. În ciuda eforturilor depuse de către managerii acestor rețele
de socializare de a elimina conținutul postat și promovat de către ISIS și ai săi susținători,
grupul continuă să -și mențină o poziție dominantă în cadrul acestora , mai ales atunci când
adminis trarea acestor conținuri este greoaie și aproape imposibilă în situația în care se urcă pe
acestea mult mai multe informații, comparativ cu timpii necesar pentru înlăturarea lor71.
Importanța examinării modului în care ISIS reușește să se capita lizeze în ma rketing și
branding în sine, prin u tilizarea s ocial media, nu ar trebui să fie subestimată. Relaționarea care
rezultă din utilizarea social media ca o modalitate de branding individual, de grup sau de
organizație poate avea efecte sociale, politice și econ omice de durată72.
Principalul obiectiv al acestui studiu de caz este de a obține o mai bună înțelegere a
modului în care organizația teroristă ISIS își marchează și promovează identitatea, și, ulterior,
a modului în care diferitele strategii de branding permit grupului să obțină sprijin și să
recruteze noi me mbri. În plus, acest studiu încearcă să înțeleagă cum utilizatorii de social
media se poziționează față de subiectul terorist în cauză , folosind aceleași platforme social

69 Pe parcursul acestui capitol, am ales să ma refer la constructul de Social Media prin înglobarea tuturor rețelelor
de socializare (Facebook, Twitter, Instagram, Tumblr), fără să neglijez platformele video (Youtube) și nici
motoarele de căutare (în special Google și Yahoo).
70 ISIS Propaganda Campaign Threatens U.S ., Anti -Defamation League, 2014,
http://blog.adl.org/extremism/isis -propaganda -campaign -threatens -u-s, accesat la 22.04.2016 .
71 ISIS Faces Resistance from Social Media Companies , Anti -Defamation League, 2014,
http://blog.adl.org/extremism/isis -faces -resistance -from -social -media -companies , accesat la 22.04.2016 .
72 Jack YAN, „Social Media in Branding: Fulfilling a need”, în Journal of Brand Management , vol. 8, nr. 9, pp.
688-696.

29
media, precum ISIS. În ciuda eforturilor de propagandă și a tacticilor ofensive de subjugare,
social media oferă audienței publice oportunitatea de a discuta și combate astfel de eforturi.
Radicalism și recrutare
Un număr semnificativ de luptători ISIS (activiști) nu au proven iență din Irak, și nici
din Siria, iar acest lucru este datorat, în principal, eficienței acestora de a folosi Internetul, și
păienjenișul corespunzător, la capacitate maximă. Pentru o organizație care se opune
vehement avansării tehnologiei și folosirii instrumentelor acesteia, în practică, ISIS se pare că
are o prezență foarte proeminentă în spațiul virtual. Mulți activiști sunt foarte prezenți în
încărcarea de materiale prop agandistice pe rețelele de socializare, cum ar fi Twitter,
Facebook, Instagram și Tumblr, precum și pe platforme de redare video, cum este cazul
Youtube73. Tocmai prin aceste canale de comunicare și socializare, după cum tot spuneam,
ISIS reușește să recrut eze noi membri.
În mod interesant, inclusiv în Europa, profilul celor care în mod concret se alătură
ISIS, pare să varieze în funcție de la țară la țară. Recruții englezi p ar să fie de cele mai multe
ori studenți eminenți , bine văzuți de către societate ș i familie , și foarte detașați de ideea cum
că s-ar clasa în grupurile marginalizate , din punct de vedere social , ori persoane cu o situație
materială care îi clasează în pătura mijlocie a societății, având familii și recunoaștere din
partea rudelor . Acest aspect poate fi reliefat cu ușurință în cazul celor trei adolescente
britanice, care au plecat din Londra pentru a ajunge în Siria , cu motivul de a se alătura ISIS74.
Cele trei fete în vârstă de 16, respectiv 15 ani, nu au prezentat semne de rebeliune socială,
nicidecum de comportament inadecvat cu cei apropiați, dimpotrivă , acestea erau eleve de nota
10, încadrându -se în tiparul menționat anterior. Directorul școlii la care fet ele învățau a
afirmat că nu a existat urmă de radicalizare nicăieri în cadrul școlii, fetele confirmând ca
principalul canal de comunicare cu intermediarii folosit , pentru a trece granițele ilegal , l-a
reprezentat rețeaua de socializare Twitter. De altfel, este de menționat că, deși fetele s -au
născut în Londra și aveau cetățenie , acestea aveau și rude musulmane și se regăseau , aparent ,
în religia rudelor, deși niciodată nu s -au considerat a fi religioase. Unul dintre motivele pentru
care acest fenomen are loc coincide și cu numărul mare de universități din Marea Britanie care
au în subordine grupuri islamice, unde, uneori, provăduitorilor extremiști le este oferită
platforma pentru a transmite mesaje.

73 Carolyn HOYLE, Alexandra BRADFORD, Ross FRENETT, Becoming Mulan? Female Western Migrants to
ISIS, Institute for Strategic Dialogue, 2015.
74 Missing teenagers have crossed into Syria, Met Police say , BBC news, 2015 , http://www.bbc.com/news/uk –
31612666 , accesat la 23.04.2016 .

30
În Franța, unde populația musulmană numără 7 -10% din populația totală, dar aproape
jumătate din populația celor aflați în penitenciare75, situația pare să fie puțin diferită. Potrivit
lui Farhad Khosrokhava, teroriștii francezi islamici urmăresc un anumit tipa r: „alienare de la
cultura dominantă, datorată, parțial, șomajului și discriminării în cartierele marginale; o
recidivare a crimelor ușoare – fraudă, furt, etc. – dar destul cât pentru a fi închiși; revelația
religioasă și radicalismul, precum și călătorii le inițiatice către state precum Siria, Afghanistan,
Yemen, pentru a se antrena în scopul jihadului”76.
În ambele cazuri, vulnerabilitatea celor recrutați este foarte evidentă: pe de o parte,
există minți tinere, curiose, cărora le sunt oferite puncte de vedere alterate cu privire la
evenimentele de pe glob, și, pe de altă parte, sunt cei care simt că sunt m ereu pe dinafară, și
privesc societatea din exterior, către interior. Islamofobia în creștere din Europa și lumea
occidentală, în general, este utilizată de mulți recrutori pentru a convinge tinerii că au nevoie
să se ridice în picioare și să pună capăt pe rsecuțiilor religiei lor și a conreligioșilor lor77.
În ciuda faptului că ideologia religioasă tinde să joace un rol semnificativ în atragerea
tinerilor europeni musulmani de a adera la ISIS, procesul de radicalizare, fie cel al unui
islamist sau al unui n eo-nazist, urmează, în principal, aceeași traiectorie. Avocați care au
lucrat pentru neo -naziști consideră că, la fel ca nazismul, islamismul extremist printre tineri
este mult mai mult conectat de susceptibilitatea gândirii acestora față de ideologie78.
Ca formă și mod de alcătuire , radicalismul se diferențiază de recrutare, constituindu -se
ca schimbări de comportament pe care un individ le suferă, și care conduc în ultimă fază la
punerea în acțiune a unor acte violente . Acest lucru nu înseamnă neapărat c ă radicalizarea nu
poate sfârși prin recrutarea propriu -zisă, care presupune alăturarea practică la g rupul sau
organizația teroristă, ci doar că o instigare la radicalizare din partea recrutorilor extremiști,
folosind aceleași medii de propagare, este mai abordabilă decât recrutarea propriu -zisă, care
poate reprezenta riscuri și pentru organizație, până la urmă.
Prin urmare, cei mai expuși riscului radicalizării sunt tinerii, în special cei cu stima de
sine erodată și în căutarea unui sentiment de identitate. Ei se simt atrași de această expunere

75 Farhad KHOSROKHAVAR, The Mill of Muslim Radicalism in France , New York Times, 2015,
http://www.nytimes.com/2015/01/26/opinion/the -mill-of-muslim -radicalism -in-france.html?_r=0 , accesat la
23.04.2016 .
76 Ibidem .
77 Abdelkader BENALI, From Teenage Angst to Jihad. The Anger of Europes Young Marginalized Muslims ,
New York Times, 2015, http://www.nytimes.com/2015/01/14/opinion/the -anger -of-europes -young –
marginalized -muslims.html , acces at la 23.04.2016 .
78 Isabelle de POMMEREAU, To fight homegrown jihadis, Germany takes lesson from battle with neo -Nazis ,
The Christian Science Monitor, 2015, http://www.csmonitor.com/World/Europe/2015/0226/To -fight –
homegrown -jihadis -Germany -takes -lesson -from -battle -with-neo-Nazis , accesat la 24.04.2016 .

31
întrucât le oferă un scop, o parte dintr -un obiectiv mult mai larg , dându -le astfel un sentiment
de apartenență și o modalitate de a acționa asupra resentimentului79. Mai mult decât atât,
recrutorii tind, de asemenea, să joace un rol crucial în victimizarea acestor tineri, a
sentimentului lor de nedreptățire socială , idealism și angajament față de religie. Tinerii sunt
făcuți să creadă că recurgerea la violență este unicul mijloc rămas de a-și atinge obiectivele
personale. Mai mult, o astfel de gândire nocivă poate reprezenta și moti vul pentru lipsa
remușcărilor în urm a atentatelor violente, aceștia eliberându -se de responsabilitatea pentru
atrocitățile comise.
Social Media ca domeniu al activității teroriste în Europa
Social Media joacă un rol foarte important în viețile oamenilor de zi cu zi, iar în timp
ce un ii consideră a fi echivalent cu dezvoltarea fenomenului de izolare, mulți alții sunt de
părere că acesta este asociat, dimpotrivă, cu o sociobilitate mult mai înaltă, reprezentând „o
societate rețea ca o societate hiper -socială, nu o societate a izolării”80.
Trăim într -o eră digitală în care cca. 84% din populația Uniunii Europene folosește
intern etul în fiecare zi , incluzând 81% care îl folosesc de acasă81. Pe măsură ce societatea
îmbrățișează tot mai mult internetul, tot atât de repede apar și oportunități pentru cei care
doresc să îl folosească în scopuri teroriste. În acest sens, Social Media oferă teroriștilor și
extremiștilor capacitatea de a comunica, colabora și a convinge noi valuri de recruți de a li se
alătura cauzei lor.
În ultimii ani, factorii de decizie europeni , practicienii și comunitatea academică
deopotrivă , au început să analizeze în ce mod internetul , respectiv Social Media, influențează
procesul de radicalizare și cum o persoană ajunge să susțină terorismul și formele de
extremism asociate cu acesta.
Consider că termeni importanți , precum „internet – social media ”, „radicalizare” sau
„radicalizare online” , sunt de multe ori neglijați în corpul legilor și a liter aturii academice, în
sensul în care aceștia sunt tratați individual , trăsătura cei leagă neprimind atenția cuvenită.
Această ambiguitate a termenilor merită subliniată de la bun început întrucât definirea
concretă a „radicalismului online” poate influența o parte importantă atât asupra cercetării, cât
și asupra domeniului de aplicare al răspunsurilor politice. Printre puținele comentarii asupra
acestui subiect, țin să remarc părerea lui Paul Cornish, care notează: „provocarea identificării

79 Abdelkader BENALI, op.cit.
80 Manuel CASTELLS, Gustavo CARDOSO, The Network Society: From Knowledge to Policy , Johns Hopkins
Center for Transatlantic Relations, Washington DC, 2005, p. 11.
81 Eurostat 2016, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/n ui/submitViewTableAction.do , accesat la 03.05.2016 .

32
ștanței digitale a radicalismului bazat pe Internet reprezintă și invită la discuția despre însăși
natura Internetului”82.
Bazele acestei dezvoltări a dus la schimbări importante în organizarea și funcționarea
societății, iar vrând, nevrând , extremiștii violenți și teroriștii fac parte din această societate,
astfel este asumat într -un mod cât mai larg faptul că internetul joacă un rol particular a unui
instrument de radicalizare83.
În această lucrare, chiar dacă am încercat să mă bazez pe date le primare extrase dintr -o
varietate de surse, dimensiunea eșantionului folosit este una mică , reprezentând un simptom
atât al numărului limitat de persoane care doresc să se expună și să vorbească public (cu
excepția celor care au fost obligați prin instr umentele legii – procese de judecată, rapoarte ale
poliției) , cât și dificultatea de a colecta astfel de informații pe o temă atât de sensibilă , unde nu
există posibilitatea instrumentară de a mă folosi de date co ncrete cu un caracter preemptiv ( în
special asocierea unor nume cu adresele virtuale social media).
În consecință, pe baza cercetării primare și a lucru rilor găsite, pot confirma că Social
Media a jucat un rol destul de important în procesul de radicalizare a extremiștilor violenți și a
teroriștilor , ale căror cazuri și profiluri am încercat să le studiez, și pe care le voi prezenta în
subcapitolul următor. Ca urmare, am concluzionat importanța rolului Social Media , în acest
context, prin raportarea la trei întrebări: „Reprezintă Social Me dia un spațiu al ecoului, un loc
unde indivizii își pot propaga ideile și pot primi acordul/ dezacordul cu privire la acestea? ”,
„Accelerează Social Media procesul de radicalizare?” și „Permite Social Media radicalizării
să aibă loc fără a lua contact direct, fizic cu celelalte părți terțe?”.
Pornind de la prima întrebare, consider platformele de Social M edia a fi o modalitate
de a propaga convingerile extremiste, cu alte cuvinte, internetul , raportat la mediul offline,
reprezintă o modalitate mult mai bună de a propaga aceste convingeri , tocmai prin platformele
deja existente de care instigatorii și recrutorii pot profita la maxim.
Răspunsul la cea de -a doua întrebare nu susține neapărat ideea cum că Social Media
accele rează procesul de radicalizare, deși Social Media pare a facilita procesul , însă acest
lucru se poate, sau nu, traduce printr -o accelerare , în funcție de caz.
Nu în ultimul rând, pentru a oferi un răspuns la ultima întrebare, pot afirma că Social
Media nu poate substit ui în totalitate întâlnirile de tip face-to-face, și înlocui definitiv

82 Paul CORNISH, Terrorism, Radicalisation and the Internet: Report of a Private Roundtable Discussion ,
Chatham House, London, 2008, p. 3.
83 Anne ALY, The Internet as Ideological Battleground , Edith Cowan University Research Online, 2010,
http://ro.ecu.edu.au/act/9 , accesat la 04.05.2016 .

33
componenta umană din procesul de radicalizare, ci acestea pot fi complementate pentru a
obține un rezultat mai sigur.
După cum spuneam, Social Media oferă extremiștilor și teroriștilor aceeași
oportunitate și capabilitate pe care o oferă și restului de utilizatori din societate. În acest sens,
mediul online oferă deja cantități semnificative de materiale radicale, iar acest volum crește pe
zi ce trece.
Pentru a ilustra acest lucru, am d ecis să selectez în tabelul de mai jos trei exemple de
căutare, însoțite de numărul de rezultate, din gama de materiale disponibile în momentul de
față.

Tabel 1 : Căutare Google84 pentru exemple de termeni de căutare cheie
Termenii căutării EN/ RO Numărul de rezultate EN/ RO
How to make a bomb/ cum să faci o bombă 63,700 ,000/ 686,000
ISIS recruitmen t/ recrutare ISIS 519,000/ 47,600
Beheading videos/ video -uri decapitări 596,000/ 14,300
Sursă: Propriile observații bazate pe rezultate web p entru termenii de căutare selectați

Poziția Uniunii Europene în legătură cu radicalizarea pe internet poate fi rezumată pe
scurt ca o strategie a prevenirii accesului teroriștilor la acesta , în încercarea de a întrerupe
eforturile de recrutare. Politica generală a UE cu privire la terorism este formalizată odată cu
Decizia -cadru a combaterii terorismului85 – un instrument de politcă ce își propune să
contureze poziția UE vizavi de terorism și să ofere un scop comun statelor membre pentru a
lupta împotriva terorismului, atât în interiorul UE, cât și în afară.
Chiar dacă numărul de cazuri abordate în acest subcapitol este relativ mic, întrucât au
fost întâmpinate obstacole de natură instrume ntară pentru analizarea cantitativă a acestora ,
acestea nu vor refle cta absolut toate modalitățile în care extremiștii violenți și teroriștii
folosesc internetul pentru recrutare și radicalizare . Cu toate acestea, reprezintă, totuși, o
oportunitate de a observa câteva insight -uri puțin diferite decât cele de până acum.

84 Căutarea Google, respectiv Google, motorul de căutare în sine, oferă numărul total de rezultate din întreg
volum ul de informații, potrivit formulei de căutare, însă acestea pot diferenția în funcție de indexare, cuvinte
tag-uri și căutările anterioare. Astfel, majoritatea motoarelor de căutare oferă rezultate în funcție de profilul
utilizatorului, cât și de semnele de referință ale paginilor web, dar nu include și rezultate din Deep Web – partea
întunecată a internetului, în care informația nu este filtrată și/ sau cenzurată.
85 Council Framework Decision of 13 June 2002 on combating terrorism, http://eur –
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32002F0475:EN:HTML , accesat la 04.05.2016 .

34
3.2 Conturare profiluri
Atentatele de la Paris : un apex al terorii
Atentatele terorist e ce au avut loc în Franța , în anul 2015, au reprezent at unele dintre
cele mai complexe atentate din ultimii ani. Capitala de la Paris a reprezentat ținta atacurilor
coordonate ale teroriștilor în repetate rânduri; primul atentat care a avut loc, la 7 ianuarie , a
fost îndreptat asupra sediului redacției Charlie Hebdo, urmat apoi de a l doilea, la 13
noiembrie, cu atacuri mult mai violent e și pe o arie mult mai mare de acoperire, și care a
rămas în istorie ca atentatul de la Stade de France.
Radiografia celui de -al doilea atentat a inclus zone cheie, foarte populate, ale Parisului,
având o însemnătate culturală pentru orice parisian , de la mic la mare . Printre aceste zone,
șase la număr, se numără stadionul Stade de France (de unde a și excaladat atentatul) , precum
și arondismentul 10 și 11, cu locuri pentru recreere, restaurante și terase , dar și Teatrul
Bataclan (un teatru istoric și sală de concerte , unde s-a și atins apogeul violenței din acea
seară ).
Atunci când statul francez declara starea de urgență, atentatele deja se alcătuiau ca o
serie de a tacuri cu bombă, luare de ostatici și atacuri armate. Criza ostaticilor de la Bataclan,
care încă avea loc atunci când președintele Hollande a declarat starea de urgență, s -a soldat cu
89 de persoane ucise . În timp ce asaltul asupra teatrului de la Bataclan era în desfășurare , fanii
prezenți la Stade de France, 80.000 de persoane care urmăreau mec iul de fotbal, au fost feriți
de orice pericol la scurt timp, deși două atacuri cu bombă au avut loc la intrarea stadionului.
Autoritățile franc eze, pe măsură ce își organiza u trupele de forțe și desfășurau ancheta
pentru stabilizarea evenimentelor teroriste, cu părere de rău, au declarat un bilanț de 129 de
persoane care și -au pierdut viața și alți 352 de răniți86. Printre persoanele care și -au pierdut
viața se aflau și doi români care au fost prinși în focurile de armă ale teroriștilo r.
Investigațiile autorităților ce au survenit după atentate s -au îndreptat către Abdelhamid
Abaaoud , considerat a fi cel care a pus la cale atentatele de la Stade de France, respectiv către
o colaborare cu statul belgian întrucât Abaaoud era originar de acolo . Născut în Belgia și cu o
descendență marocană, Abaaoud a decedat într -o intervenție a unității anti -tero franceze , după
ce a fost localizat într -un apartament din Saint -Denis, la o săptămână după atentat.
Toate aceste atentate au f ost revendicate de către Statul Islamic.

86 Plus d'une dizaine de victimes étrangères , Le Figaro, 2015,
http://www.lefigaro.fr/actualites/2015/11/13/01001 -20151113LIVWWW00406 -fusillade -paris -explosions -stade –
de-franc e.php#212547 , accesat la 03.06.2016 .

35
Sumar caracteristici de profiluri
Cine este Abdelhamid Abaaoud și cine au fost teroriștii de la Paris? În acest subcapitol
voi incerca să răspund la această întrebare, conturând cele mai importante caracteristici de
profil ale acestora pentru a reflecta ca drul teoretic prezentat și a confirma sau infirma cele
susținute anterior în legătură cu profilul gene ral avut de către extremiștii violenți și teroriști,
precum și cel dezirabil în vederea recrutării .
După cum spuneam, Abaaoud este considerat a fi „creierul” din spatele atentatelor de
la Stade de France, dar , bineînțeles, nu este singurul terorist implicat , deoarece, fizic vorbind,
acesta nu se putea afla în mai multe locuri în același timp. Intelligence -ul oferit de către statul
belgian în ajutorul oferit Franței susține că un număr de 20 de persoane au fost implicate în
atacurile de la P aris, unde 7 s -au sinucis prin declanșarea unor bombe, 8 fiind în prezent în
arest, iar restul de 15 persoane, fie decedată, fie în libertate și pe fugă (cel puțin 5 persoane)87.
Printre cei care au fost alături de Abaaoud în atentatele de la Paris se număr ă: Salah Abdeslam
(capturat recent ), Ibrahim Abdeslam (decedat), Ahmad Almohammad (decedat), Omar Ismael
(decedat), Samy Amimour (decedat) și Bilal Hadfi (de asemenea, decedat).
În vârstă de 27 de ani, Abaaoud a primit o sentință în absență de 20 de ani d e
închisoare , cât era încă în viață. Acesta nu provenea dintr -o familie foarte bogată, dar era
stabilă financiar , tatăl său fiind un vânzător al unui magazin de cartier din Molenbeek,
Belgia88. Nu era nici singur la părinți, mai avea un frate de 13 ani, Younes, cu care avea o
relație strânsă, ba chiar într -o călătorie a sa în Siria, fratele mai mic l -a acompaniat. Se crede
că Abaaoud a vizitat și Raqqa, apoi Tabka, Deir ez Zor și Kobani, cel mai probabil în
antrenamentele desfășurate de către ISIS, și unde l-a cunoscut pe Ayoub El -Khazzani,
teroristul din spatele antentatului de Thalys89.
Unul dinte terorișii care a reușit să scape de autorități până de curând, când a fost
capturat90, Salah Abdeslam , era un prieten apropiat lui Abaaoud cu care a copilărit în
Molenbeek. Este cunoscut faptul că acesta a lucrat ca mecanic la o stație de metrou într-un
district din Bruxelles, iar împreună cu familia sa (inclusiv fratele și colegul terorist, Ibrah im
Abdeslam) a deținut mai multe afaceri, dar nu de durată. În vârstă de 26 de ani, Salah a ispășit
și o pedeapsă pentru furt calificat, în anul 2010, împreună cu Abaaoud.

87 Ben FARMER, Paris attack: What we know about the suspects , The Telegraph, 2016,
http:/ /www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/11996120/Paris -attack -what -we-know -about -the-
suspects.html , accesat la 04.06.2016 .
88 Ibidem.
89 Ibidem.
90 Raluca MANGA, Salah Abdeslam a fost extrădat în Franța , Mediafax, http://www.mediafax.ro/externe/salah –
abdeslam -a-fost-extradat -in-franta -15274528 , accesat la 04.06.2016 .

36
La fel cal Salah Abdeslam, Hasna Aitboulahcen a luat și ea parte în atacurile de la
Stade de France. Hasna este considerată a fi primul atentator de tip sinucigaș din istoria
Franței care este femeie91. La vârsta de 26 de ani , cu puțin înainte de a fi înconjurată de către
autoritățile franceze, aceasta a detonat un dispozitiv exploziv pentru a arăta cât de departe
poate să ajungă convingerile sale, și în ultimă instanță, pentru a evita capturarea, respectiv
incarcerarea. Hasna s -a născut în Franța și a fost crescută de către mama sa, în Paris. Vecinii
și apropiații o descriu ca fiind o fată cu pro bleme de com portament .
După cum se poate observa din cele 3 cazuri selectate, cele menționate de Benali în
articolul său92, se pot confirma și pentru evenimentele din Paris. Mai exact, toți trei teroriști
erau tineri (cu vârste cuprinse între 20 și 31 de ani), aveau o situație materială cât pentru a
duce un trai decent, și nu păreau a manifesta comportamente deviante , cu excepția de la regulă
fiind Hasna. De asemenea, este cunoscut faptul că în Franța, discriminarea se manifestă în
rândul soci etății destul de des, iar dacă la acest lucru se mai adaugă șansa de a acționa asupra
resentimentului, precum și contextul de a fi radicalizat și recrutat în cele din urme (în toate
cele trei cazuri au existat acele „călătorii inițiatice”către teritorii co ntrolate ISIS) , astfel de
evenimente par a fi mult mai probabile. Pentru a ilusta și mai bine caracteristicile care au
contribuit la atacurile din Paris, și care par a se transpune multor astfel de cazuri, am
evidențiat într-o diagramă tocmai aceste elemente93.

91 Rose Troup BUCHANAN, Roisin O CONNOR, Hasna Aitboulahc en: first female suicide bomber ,
Independent, http://www.independent.co.uk/news/world/europe/hasna -aitboulachc en-profile -of-the-wests -first-
female -suicide -bomber -a6740401.html , accesat la 04.06.2016 .
92 Abdelkader BENALI, op.cit.
93 Vezi Anexa 3, Ben FARMER, op.cit.

37
Concluzii

În această eră când conexiunile și relațiile umane devin din ce în ce mai incoerente,
unde tinerii își petrec mai mult timp în spațiul virtual și au mai mulți prieteni acolo decât în
viața reală , deschiderea către risc le este atribuită tot acestora. În special cei cu stima de sine
erodată și în căutarea unui sentiment de identitate, înclină spre a-și apleca atenția oricărui
prilej care le oferă obiective și un scop determinat ; cea mai bună modalitate de a ac ționa
asupra resentimentului. Contextul acesta este cel mai f avorabil recrutorilor teroriști care,
utiliz ând platformele online , își maximi zează rezultatele prin victimizarea tinerilor, profitând
de sentimentul lor de nedreptățire socială. La acest tablou se adaugă și islamofobia crescândă
în Europa, care contribuie în mod nemijlocit la determinarea posibililor recruți de a se ridica și
a pune capăt persecuțiilor.
Revenind la chestiunea importanței acordată motoarelor care au stat la baza alegerii
acestei teme, consider în continuare că de cele mai multe ori, conceptele de internet și social
media, recrutare și radicalizare, nu primesc atenția meritată și sunt neglijate în ceea ce privește
multe dintre aspecte le ce țin de acestea și conexi unile aferente. Poziția mea asupra acestui
aspect rămâne aceeași care se identifică cu ideea menționată de Paul Cornish , unde
identificarea amprentei digitale a proceselor de recrutare și radicalizare bazate pe Internet
reprezintă o provocare și o invitație la discuție despre însăși natura Internetului. Înțelegerea
mai bună a fenomenului duce inevitabil la o situație de prevenție mult mai bine organizată și
planificată, unde am putea vorbi de prevenire decât de combatere.
După ce am introdus și exp licat conceptele de open source intelligence, new media,
terorism religios, recrutare și radicalizare, pot concluziona acum unul dintre impacturile
acestora asupra societății. Este cert că expansiunea Internetului și a păienjenișului aferent,
precum și nivelul de accesibilitate extrem de ușor, permit utilizatorilor accesul la un volum
imens de informații , și în consecință, puterea de a schimba diverse aspecte cu privire la modul
lor de a privi lumea. Organizațiile teroriste nu fac excepție, teroriștii vr ând, nevrând, fac parte
din societate , iar inclusiv prin fanatismul absurd de care dau dovadă , și încercarea de
inseminare a convingerilo r lor asupra celorlalți , reușesc să influențeze într -un mod
considerabil opinia publică, creând fie frică, panică, fie admirație. În ciuda acestor eforturi de
propagandă sau de amenințări și încercări de subjugare, platformele online oferă audienței
aceeași oportunitate de a disc uta și combate astfel de eforturi , ca în cazul teroriștilor.

38
În ceea ce privește ipotezele de la care am plecat în această cercetare, am văzut ca
ambele s -au confirmat, organizațiile teroriste islamice ( și aici mă refer exclusiv la ISIS) , deși ,
oficial , se situează împotriva folosirii noii tehnologii întrucât religia lor nu este compatibilă cu
aceasta, apelează în acest sens la multe dintre inovațiile aduse în materie de comunicare online
pentru a -și atinge obiectivele . ISIS a dovedit în acest sens price pere și cunoștințe în utilizarea
diverselor modalități de propagare a informațiilor și a mesajelor de propagandă , atât în cadrul
New Media, cât și a altor platforme , mai puțin convenționale.
În urma a naliz ării tuturor acestor aspecte, am găsit în cele din urmă și răspunsuri
pentre întrebările de la care a pornit cercetarea .
Astfel, am ajuns la concluzia că New Media, mai exact platformele de Social Media,
reprezintă un spațiu de propagare al ideilor și convingeril or extremiste cu o eficacitate
uluitoare , New Media raportat la mediul offline, surclas ând-o pe acesta din urmă, în primul
rând ca dimensiune a audienței, dar și ca cheltuieli , fiind o modalitate foarte ieftină din punct
de vedere material pentru instigatori și recrutori , de care pot beneficia la maxim . De
asemenea, am concluzionat că Social Media nu accelerează în mod neapărat procesul de
radicalizare și recrutare, deoarece acest l ucru depinde foarte mult de la caz la caz, în special
de background -ul posibililor recruți avuți în vedere. În schimb, Social Media pare a facilita
procesul prin funcțiile de care dispune și ușurința de a masca activitatea după acestea.
Nu în ultimul rând, pot afirma că Social Media nu poate înlocui în mod absolut
componenta și contactul uman în procesul de re crutare, ci mai degrabă, ar complementa acest
proces pentru obținerea unor rezultate mai bune.
Pentru a putea conchide, această lucrare și -a propus să ofere o soluție alternativă
pentru felul în care această problemă a terorismului este abordată , iar dacă aceasta este
fezabilă și de succes sau nu, rămâne de apreciat. Din punctul meu de vedere, tema aleasă
continuă să reprezinte interes și lasă spațiu pentru o viitoare aprofundare, mai ales în contextul
în care fenomenul terorist cunoaște tot atâtea forme noi, precum o face tehnologia informației
pe zi ce trece.

39
Bibliografie

Surse primare
 „NATO `s policy guidelines on counter -terrorism”, în Summit meetings of Heads of
State and Government, Chicago USA, 2012,
 Council Framework Decision of 13 June 2002 on combating terrorism,
 Intelligence Reform and Terrorism Prevention, Act of 2004 ,
 Viziunea strategică 2007 -2010, Serviciul Român de Informații,
 Viziunea strategică 2011 -2015, Serviciul Român de Informații,

Instrumente de lucru
 Mic Dicționar de Cultură de Securitate, Centrul de Promovare a Culturii de Securitate

Literatură de specialitate
Literatură specială
 ANDREESCU, Anghel, Nicolae RADU, Organizațiile teroriste.Conceptualizarea
terorii vs. Secu ritatea Europeană, Ed. MAI, 2008,
 BUZAN, Barry, People, States & Fear: An agenda for international security studies
in the post -cold war era . ECPR Press, Marea Britanie, 2008, p.33,
 CORNISH, Paul, Terrorism, Radicalisation and the Internet: Report of a Pri vate
Roundtable Discussion , Chatham House, London, 2008,
 FINGAR, Thomas, Reducing Uncertainty: Intelligence and National Security. Using
Intelligence to Anticipate Opportunities and Shape the Future , 2009,
 GILL, Peter, MARRIN, Stephen, PHYTIAN, Mark, Intelligence Theory. Key
Questions and Debates , London & New York, Routledge, 2009,
 GUȚU, Dorina, New Media , Ed. Tritonic, București, 2007,
 KAPLAN, Shawn, A Typology of Terrorism , Adelphi University, 2003,
 KOLODZIEJ, Edward A., Securitatea și relațiile in ternaționale , Ed. Polirom, 2007,
 LAHNEMAN, William, The Need for a New Intelligence Paradigm , 2010,
 MARTIN, Gus, Understanding Terrorism: Challenges, Perspectives and Issues , Sage
Publications, 2016,

40
 PHILLIPS, Peter J., Terrorist group brutality and the emergence of the Islamic State
(ISIS) , University of Southern Queensland, 2014,
 TAAMBY, Michael, Recruitment of islamist terrorists in Europe: Trends and
Perspectives, Danish Ministry of Justice , 2005,
 TÎRZIU, Ion, Definirea și Istoria Terorismului ca Pr incipala Amenințare a Lumii
Contemporane , Academia Națională de Informații,
 ȚĂRANU, Olesea, Provocări actuale și viitoare în noua ordine post -westphalică ,
Sfera Politicii,
 WIKTOROWICZ, Quintan, Radical Islam Rising: Muslim extremism in the West ,
Rowman & Littlefield Publisher, Lanham, 2005,
 WOLFERS, Arnold, National Security : Ambiguous Symbol in Political Science
Quarterly , 1952,

Lucrări generale
 ARENDT, Hannah, On Violence , San Diego, 1972,
 BOROI, George, Aspecte specifice ale noului mediu de securitate la nivel mondial ,
Lumea Militară, 2011 ,
 BRIO, Daniel, SECRIERU, Stanislav, „Ordinea mondială – concepte și perspective”
ÎN: MIROIU, Andrei, UNGUREANU, Radu -Sebastian, Manual de relații
internaționale, Polirom, București, 2006,
 CHALIAND, Gerard, BLIN, Arnaud, The history of terrorism from Antiquity to al
Qaeda , University of California Press,
 CHELCEA, Septimiu, Metoda cercetării sociologice – Metode cantitative și calitative ,
Editura Economică, București, 2001,
 FRANKFORT -NACHMIAS, NACHMIAS, Cha va, David, Research Methods in the
Social Sciences , Worth Publishers, 2000,
 HADNAGY, Christopher, Social Engineering: The Art of Human Hacking , 2010,
 LAZĂR, Ionel -Gabriel, OSINT în Dinamica Societății informaționale , Centrul Surse
Deschise,
 NOMIKOS, Joh n, The Role of Open Sources in Intelligence, 2006,
 Serviciul Român de Informații, Instruire și Formare în Open Source Intelligence ,
 Serviciul Român de Informații, Securitate și Intelligence în secolul XXI ,

41
Articole
 BASHIR, Abdul -Raheem, „The Concept of J ihad in Islamic Philosophy”, în American
International Journal of Social Science , vol. 4, nr. 1, 2005,
 BIALIK, Carl, Shadowy Figure: Al Qaedas Size Is Hard to Measure , The Wall Street
Journal, 2011,
 COOKE , Alison, „Criterii de validare a surselor deschise ”, în Authoritative Guide to
Evaluating Information on the Internet , Neal -Schuman Publishers Inc, 1999,
 CRENSHAW, Martha, „The Causes of Terrorism”, în Comparative Politics , vol. 13,
nr. 4,
 DANNREUTHER , Roland, „International Terrorism and the Impact of 9/11”, în
International Security. A contemporany agenda ,
 INTelligence: Human Intelligence , Central Intelligence Agency, 2013,
 MERCADO, Stephen C., Reexamining the Distinction Between Open Information and
Secrets ,
 NATO Open Source Intelligence Handbook , v1.2, 2002,
 NEGARĂ, Tatiana, „OSINT – Dimensiunea strategică a procesului de intelligence”, în
Revista INFOSFERA , anul 1, nr. 1, 2009,
 Open -Source Intelligence , Army Techniques Publication, nr. 2 -22.9, Washington,
2012,
 RAPOPORT, David C., „The Four Waves of Terrorism”, în Attacking Terrorism ,
Cronin and Ludes, 2004,
 STEELE, Robert David, „Open Source Intelligence”, în Strategic Intelligence: The
Intelligence Cycle , Westport, Praeger, 2007,
 STÎNGACI U, Stan, „Terorism și diversiune”, în Revista Trupelor de Uscat , nr. 1,
Statul Major al Forțelor Terestre, București, 1996,
 Terorismul. Dimensiune geopolitică și geostrategică. Războiul terorist. Războiul
împotriva terorismului , Centrul de Studii Strategic e de Securitate, 2002,
 TÎRNOVEANU, Dragoș, „Noțiunea de intelligence în contextul emergenței
paradigmei multipolare și asimetriei conflictului”, în Revista Diplomacy &
Intelligence 3 (2014): 28,

42
Resurse web
 http://blog.adl.org/extremism/isis -faces -resistance -from -social -media -companies ,
accesat la 22.04.2016,
 http://blog.adl.org/extremism/isis -propaganda -campaign -threatens -u-s, accesat la
22.04.2016,
 http://edition.cnn.com/2002/WORLD/asiapcf/south/02/05/binladen.transcrip t/, accesat
la 11.04.2016
 http://nsarchive.gwu.edu/NSAEBB/NSAEBB343/osama_bin_laden_file04.pdf ,
accesat la 11.04.2016,
 http://www.aljazeera.com/indepth/features/2014/09/denmark -introduces -rehab -syrian –
fighters -201496125229948625.html , accesat la 14.03.2016, Simon HOOPER,
 http://www.bbc.com/news/magazine -28246732 , accesat la 12.04.2016,
 http://www.bbc.com/news/uk -31612666 , accesat la 23.04.2016,
 http://www.bbc.com/news/world -middle -east-28082962 , accesat la 10.04.2016, Frank
GARDNER,
 http://www.csmonitor.com/World/Europe/2015/0226/To -fight -homegrown -jihadis –
Germany -takes -lesson -from -battle -with-neo-Nazis , accesat la 24.04.2016, Isabelle de
POMMEREAU,
 http://www.economist.com/node/2152 5400 , accesat la 11.04.2016,
 http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/jihadul -coran -terorism , accesat la
09.04.2016, Radu -Bogdan PĂUN,
 http://www.lefigaro.fr/actualites/2015/11/13/01001 -20151113LIVWWW00406 –
fusillade -paris -explosions -stade -de-franc e.php#212547 , accesat la 03.06.2016,
 http://www.mediafax.ro/externe/salah -abdeslam -a-fost-extradat -in-franta -15274528 ,
accesat la 04.06.2016, Raluca MANGA,
 http://www.nytimes.com/2015/01/14/opinion/the -anger -of-europes -young –
marginalized -muslims.html , accesat la 23.04.2016, Abdelkader BENALI,
 http://www.nytimes.com/2015/01/26/opinion/the -mill-of-muslim -radicalism -in-
france.html?_r=0 , accesat la 23.04.2016, Farhad KHOSROKHAVAR,
 http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/france/11996120/Paris -attack –
what -we-know -about -the-suspects.html , accesat la 04.06.2016, Ben FAR MER,

43
Anexa 1

Criterii de validare Elemente cercetate
Autorul
Unde lucrează și ce activitate a desfășurat?
Ce afiliere are?
Ce educație/ pregătire profesională are?
Ce alte articole a scris?
Subiectul abordat în materialul vizat face parte din
aria de expertiză a autorului?
Ați mai întâlnit numele autorului?
A fost citat de alte surse?
Există referințe biografice despre el?
Este autorul asociat cu o instituție/ organizație
reputată? Dacă da, care sunt valorile și obiectivele
acesteia?
Data publicării
Materialul este de actualitate?
Sursa difuzoare diseminează materiale noi?
Care este frecvența publicării?
Dacă subiectul face parte dintr -un domeniu
dinamic, cu o dezvoltare rapidă, veri ficați
caracterul de noutate al acestuia.
Număr de ediții
Materialul este publicat/ difuzat în premieră sau
reprezintă o variantă actualizată? Dacă este
actualizat, sursa respectivă acordă o atenție
deosebită noutăților din domeniul abordat, fiind
preocu pată să reflecte schimbările apărute și să -și
armonizeze conținutul? Existența mai multor ediții
ale unei lucrării indică faptul că aceasta a devenit
un standard în domeniu.
Editor
Verificați editorul. Dacă lucrarea vizată este
publicată de editura unei universități, în cele mai
multe cazuri reprezintă o lucrare cu caracter
științific. Cu toate acestea, chiar dacă editorul este
o instituție reputată, calitatea lucrării nu este
garantată. În schimb, se poate afirma că editorul
apreciază lucrarea/ sursa res pectivă.
Titlul publicației
Poate indica dacă este o publicație științifică sau
dedicată publicului larg. Distincția este foarte
importantă, deoarece relevă gradul de complexitate
al ideilor expuse.
Analiza de conținut
Citiți prefața lucrărilor pentru a determina intențiile
autorului în demersul de realizare a acesteia. În
cazul cărților, verificați cuprinsul lucrării pentru a
vă face o imagine de ansamblu asupra conținutului,
precum și referințele (note bibliografice).
Includerea bibliografiei cu respectarea standardelor
academice denotă atenția acordată de autor lucrării
sale.
Audiența vizată
Determinați cărui tip de audiență i se adresează
materialul/ sursa: unui public avizat sau publicului
larg.
Modul de refl ectare
Materialul este informativ, de opinie sau
propagandă? Faptele pot fi verificate cu ușurință,
dar opiniile, deși se bazează pe fapte, reprezintă
interpretarea acestora.
Informațiile sunt documentate sau pot fi
combătute?
Există dovezi care să susț ină informațiile? Notați

44
erorile sau omisiunile.
Ideile și argumentele prezentate sunt similare celor
pe care le -ați mai întâlnit? Cu cât un autor se
detașează de opiniile celorlalți specialiști în
domeniul abordat, cu atât mai critici trebuie să fiți
față de ideile acestuia.
Autorul este obiectiv, imparțial? Verificați dacă
folosește un limbaj care are drept scop inducerea
unor stări emoționale.
Gradul de acoperire a temelor abordate
Verificați dacă sursa consolidează idei vehiculate
anterior sau aduce informații noi, ori dacă subiectul
este tratat superficial.
Determinați dacă materialul reprezintă sursa
primară sau dacă reprezintă o preluare, deoarece
sursele primare ar trebui folosite în procesul de
documentare.
Aspect
Este publicația organizată în mod logic?
Secțiunile principale sunt prezentate distinct?
Recenzii/ prezentări
Identificați recenzii/ prezentări ale surselor. Este
recenzia pozitivă? Sursa este descrisă ca fiind
obiectivă, ori lucrarea ca fiind o contri buție
valoaroasă în domeniul abordat?

45
Anexa 2

Validarea surselor online
Verificarea URL -ului sursei – poate releva caracterul personal al acesteia (includerea în URL a numelui) sau
ajută la evaluarea credibilității sursei (coroborați domeniul de înregistrare – ex.: .com, .eu, mil, .gov, .net, .tk,
.org – cu conținutul publicat)
Evaluarea design -ului sursei (elaborat sau simplu) și a softului utilizat – oferă indicii cu privire la sumele
cheltuite și implicit la valoarea/ importanța pe care o are pentru proprietar
Verificarea adresei sponsorilor sau a paginilor către care trimit eventualele materiale publicitare
Determinarea frecvenței postării articolelor (unele surse postează ora și data publicării articolelor)
Verificarea aspectului paginii în trecut (prin utilizarea instrumentului Wayback Machine)
Identificarea server -ului (hosting privat, public, gratuit sau cu plată) – prin serviciul gratuit
http://www.whois.net, a traficului înregistrat și datele privind proveniența ut ilizatorilor – www.alexa.com,
www.quarkbase.com
Evaluarea mesajelor transmise (sunt originale sau preluate – de unde?) și a audienței vizate – relevă
orientarea și, posibil, obiectivele
Verificarea codului sursă al paginii – poate conține informații supl imentare, inclusiv e -mailul autorului
Cercetarea mediului online pentru identificarea utilizatorilor (după ID) care postează/ accesează sursa – utilă
pentru regăsirea conturilor și mesajelor lor postate pe alte surse, pentru a stabili relațiile dintre ace stea și
eventual, afilierea la diverse rețele de bloguri, trusturi media, grupări politice sau mișcări extremiste/
teroriste
Monitorizarea comentariilor postate de utilizatori, pentru identificarea mesajelor editate/ șterse de către
administrator/ moderat or – relevă blocarea conținutului care contravine ideologiei pe care sursa o
promovează
Cercetarea mediului online și a bazelor de date disponibile pentru regăsirea referințelor despre sursă/
utilizatori sau a autorilor identificați

46
Anexa 3