Hebriştean F.g. Florin Flaviu [608579]

1
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
SPECIALIZARE A RESURSE UMANE
FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

LUCRARE DE
LICENȚĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Olah Șerban

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

2

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO -UMANE
SPECIALIZARE RESURSE UMANE
FORMĂ DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ

CAUZELE ȘI
CONSECIN ȚELE CRIZEI
ECONOMICE ACTUALE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Conf. univ. dr. Olah Șerban

ABSOLVENT: [anonimizat]
2020

3
Cuprins
Introducere …………………………………………………………………………………… 4
Capitolul I. Criza economică din 1929 -1933 ………………………………………………… 6
Manifestarea crizei economice ……………………………………………………………………………………. 6
Izbucnirea crizei economice în România ……………………………………………………. 10
1.3.Manifest ări sociale ………………………………………………………………………. 12
Capitolul II. Criza economică din 2008 -2011 ……………………………………………….. 15
2.1.Manifestări și date statistice ………………………………………………………………………………….. 15
2.2. Perspectiva social ă…………… ……………………………………… ………………… 24
2.3.Măsuri anticriză luate în România ……………………………………………………….. 31
2.4. Paralelă între Criza Economică din anii 1929 -1933 și cea din 2008 ………………………….. 35
Capitolul III. Criza economică din 2020 – pandemia Covid19 ……………………………… 39
3.1.Date generale despre criza economică din 2020………………………………………… 39
3.2. Consecințele socio -economice ale crizei ……………………………………………….. 41
3.3.Protejarea mijloacelor de trai ……………………………………………………………. 43
3.4. Sectoare afectate ………………………………………………………………………… 46
3.5. Estim ări privind criza …………………………………………………………………… 51
Concluzii …………………………………………………………………………………….. 53
Bibliografie ………………………………………………………………………………….. 55

4

Introducere

Crizele fin anciare nu sunt un fenomen nou, ele au existat încă de la crearea piețelor
financiare, iar m ulte crize vec hi au fost determinate de deprecie rea m onetară, deoarece
suveranul unor țări a redus conținutul de aur sau argint în moneda sa, cu scopul de a umple
golurile bugetare cauzate în princip al de războaie [Reinhart, Rogoff, 2009].
Recesiunile economice au costuri economice și umane extraordinare; astfel,
economiștii consideră eliminarea ciclurilor economice ca fiind unul dintre obiectivele lor
principale. Alții, cum ar fi celebrul economist american Paul Samuelson, consideră că acest
obiectiv este prea îndrăzne ț [Samuelson, Nordhaus, 2000], iar un alt mare econo mist, Arthur
Okun, a afirmat că încercarea de a elimina recesiunea economică este același lucru cu a elimina
uraganele și accidentele aeriene [Olah, 2013].
Criza care a început în 2008 în Statele Unite ale Americii a zguduit capitalismul și a
avut consecințe economice, politice și sociale grave. Problemele care au apărut includeau o
mare panică în ceea ce privește piețele finan ciare , isteria mass -media, creșterea șoma jului,
pierderea locuințelor a milioane de oameni, falimentul în lanț, demonstrații anti -Wall Street în
SUA, proteste anti -guvernamentale și anti -UE sau pro teste în multe țări europene și o criză a
datoriilor în unele econo mii din Europa de Sud și Europa Centrală a dus la recesiune [Olah,
2013].
Astfel, c rizele pot fi definite ca fiind situații caracterizate de o instabilitate pronunțată,
sunt deci însoțite de o volatilitate și de o incertitudine în creștere. În situații de c riză, ne aflăm
într-o permanentă stare de neliniște și de nesiguranță legată de viitor, teama sau chiar panica
iar instinctul nostru de apărare și de conservare ne îndeamnă să ne comportăm uneori irațional
și să accentuăm și mai mult această volatilitate d eoarece fiecare dintre noi, cu capacitatea
cognitivă pe care o avem filtram informația și înțelegem fenomenul în felul nostru
transpunându -l apoi într -un anumit comportament legat de piață [Otovescu,2011] .
Problema cu definiția acestor crize consta în a spune cât de mare să fie volatilitatea sau
căderea piețelor pentru a încadra o evoluție de acest gen în categoria unei crize sau cât de mare
să fie inflația, șomajul sau scăderea PIB -ului unei tari pentru a aprecia intrarea ei într -o criză?
Dar impactul so cial? [Florea, 2013].
Convențional, s -a stabilit ca recesiune este atunci când după două trimestre succesive
avem de a face cu scăderea PIB -ului unei țări sau regiuni. Națion al Bureau of Economic

5
Research definește criza ca fiind “o scădere semnificativă a activității economice pentru câteva
luni reflectată în scăderea PIB, scăderea veniturilor individuale, reducerea nivelului ocupării,
diminuarea producție i industriale și a consumului“ [Otovescu,2011].
Există unii specialiști care clasifica aceste crize în crize s ociale precum inflație în
creștere, șomaj, sărăcie, în crize financiare sau volatilitate accentuată pe piețele de capital,
căderea burselor și revenirea lor spectaculoasă, crize politice care pot degenera în războaie ,
crize locale sau internaționale , crize cauzate de dezastre naturale s au crize economice
generalizate[Otovescu,2011].
Este dificil să facem aprecieri când o criză financiară devine una economică sau dacă o
criză economică generează o criză financiară sau invers. În principiu vorbim înto tdeauna de o
criză economică generată fie de cauze financiare, politice sau sociale. Criza financiară este o
formă de manifestare a crizei economice și reflecta o neîncredere în sistemul financiar, o
scădere semnificativă a volumului tranzacțiilor la bursă , o dereglare a mecanismelo r de piață,
bursa fiind barometrul economiei și tranzacționează afaceri de diferite dimensiuni și din diferite
sectoare. În momentul în care piața acestor afaceri(piața imobiliară, piața petrolului, piața
muncii) suferă dereglări sau corecții importante ele se vor reflecta în profitabilitatea afacerilor
listate la bursă și, implicit, în prețul activelor financiare(acțiuni sau obligațiuni) care depind
direc t de așteptările investitorilor[Florea, 2013].
Panica legată de economie nu face altceva decât să accentueze amplitudinea acestor
corecții și să inducă noi incertitudini în economie. De aici și până la reducerea apetitului pentru
economisiri și investiții și apoi la creșterea dobânzilor pe piață nu este decât un pas.
Din păcate vorbim de o criză doar atunci când efectele acesteia afectează un număr
foarte mare de oameni sau companii. Crizele pot exista însă într -o stare latentă și să nu fie atât
de vizibile, deteriorând încetul cu încetul existența noastră. Nu este prima dată c ând economia
mondială se confrunta cu pe rioade de recesiune. Poate este pentru prima dată după foarte mulți
ani (Marea criză interbelică începută în 1929 și continuata pe mai mulți ani sau Căderea
Sistemului de la Bretton Woods în 1971) când avem de a face cu o criză localizată la nivelul
țărilo r dezvoltate, nu doar la nivelul țărilor în curs de dezvoltare [Florea, 2013].
Evoluția principalelor la turi și indicatori ai activității economice la nivel
macroeconomic permite constatare că în unele perioade se în tregistrează creșteri,în altele
stagnări sau chiar reduceri; periodic, activitatea economică de ansamblu sau de ramură poate
trece și prin situații di ficile , având formă unor crize iar p entru a înțelege noțiunea de criză
economică, trebuie să cunoaștem toate aspectele ei [Florea, 2013].

6

Capitolul I. Criza economic ă din 1929 -1933

1.1.Manifestarea crizei economice

Pentru a înțelege fenomen e economic e din zilele noastre , trebuie să revenim la trecut,
la criza de supraproducție din 1929 -1933, deoarece, după unii economiști, două crize majore
au o serie de elemente comune. Înainte de Marea Depresiune a perioadei interbelice, existau
semne vizibile de prosperitate peste tot și mai ales în Statele Unite. În anii 1920, America a
găsit locuri de muncă pentru 45 de milioane de cetățeni, cărora le -a plătit aproximativ 77
miliarde de dolari în salarii, chirii, profituri și dobânzi, un flux de venituri pe care lumea nu
mai văzuse niciodată [Olah, 2013].
Herbert Hoover, președintele Statelor Unite din timpul Marii Depresiuni spunea , cu
sinceră convingere, că sărăcia curând fi alungat din țară. În sprijinul profeției sale, a existat
faptul incontestabil că familia americană obișnuită a trăit mai bine, a mâncat mai bine, s -a
îmbrăcat mai bine și s-a bucur at de plăcerile vieții mai mult decât orice familie obișnuită până
atunci în istorie a lumii. John Raskob, președintele Partidului Democrat al SUA, a remarcat că
toată lumea are datoria de a fi bogat, iar dacă un om obișnuit economisește 15 dolari pe
săptă mână și investește în bine acțiuni comune, după douăzeci de ani va avea cel puțin 80.000
USD și o investiție venitu ri de aproximativ 400 USD lunar[Olah, 02013].
Astfel , pe Marea Bursă, valorile aveau a înregistrat o jumătate de generație o creștere
aproape neîntreruptă, nimeni nu s -a gândit ce ar putea urma. Omul de r ând, bancher ul sau om
de afaceri, toată lumea participa la jocul acesta și fiecare persoană a fost câștigătoare. Mulți
oameni obișnuiți au pus ipoteci pentru a participa la marele stoc de joc. Singura întrebare care
îi îngrijora a fost cum nu se m ai gândiseră la asta înainte[Olah, 02013].
Ceea ce a urmat după această euforie economică, l -a depășit chiar și pe cel mai pesimist
în imaginație. La sfârșitul lunii octombrie 1929, piața bursieră s -a prăbușit. Dispera ți și
epuiza ți, agenții „plângeau și își sfâșiau gulerele de cămașă ”, urmărind ului ți cum averi le
dispăreau. În două luni nebunești, piața a pierdut tot terenul câștigat în doi ani. Valorile în suma
totală de 40 de miliarde de dolari au dispărut. După trei ani, cei 21.000 de dolari din bogăți ile
teoretice a investitorului au scăzut cu 80%. Economii le inițiale de 7.000 USD abia valorau
4.000 de dolari. Viziunile lui John Raskob și Herbert Hoover s -au dovedit a fi fie simple

7
halucinații, fie glume macabre care circulau . S-a spus că, pe lângă fiecare acțiune a lui Goldman
Sachs, s -a primit o armă ca supliment [Heilbroner, 2005].
La finele Primului Război Mondial părea c a economia mondială și -a revenit și a intrat
într-o perioadă de creștere. Întreaga lume se bucură de eveniment, sperându -se revenirea la
„vremurile bune“ de la sfarșitul secolului al XIX -lea. Părea că, odată războiul, nimic nu va
mai putea rupe pacea care tocmai se instaura. Oamenii din toate țările priveau acum cu
încredere în viitor, încercând să uite masacrele din trecut [Florea, 2013].
America atinsese la sfârșitul Primului Război Mondial un grad ridicat de prosperitate
din punct de vedere economic,devenind creditoarea țărilor europe ne. Perioada de prosperitate
a Americii a fost însă de scurtă durată, deoarece America a fost lovită de criza financiarăcare
s-a transformat imediat în criza economică mondială întrucât economia altor țări era strâns
legată de piața americană [Florea, 2013 ].
Criza economică mondială a început brusc într -o perioadă de prosperitate și optimism
economic, printr -un crash bursier pe Wall Street în 29 Octombrie 1929, ”Joia Neagră”,
cuprinzând Statele Unite ale Americii și răspândindu -se apoi în întreaga lume. Crahul bursier
din octombrie 1929 s -a transformat într -o lungă depresiune economică care a întunecat întreaga
perioadă a anilor 1930 și s -a reflectat inițial în prăbușirea producției, a investițiilor, a prețurilor
și veniturilor, ca și a come rțului internațional, dar și prin înmulțirea falimentelor și creșterea
vertiginoasă a șomajului [Josan ].
Creșterea producției era pur și simplu mai mare decât creșterea cererii. Mai mult,
specula devenise un mod rapid de îmbogățire . Se cumpărau acțiuni pe credit, care erau
revândute la o valoare mai mare unor cumpărători doritori doar să le revândă mai departe pentru
profit.Mai mult, agricultorii au de suferit chiar și în perioada creșterii economice. Prețul
produselor agricole era mic, în vreme ce acela al mașinilor agricole creștea. Ei reprezintă o
masă de cumpărători (1/3 din populația activă) aproape exclusă de pe piața.Fragilitatea unei
astfel de economii este evident [ Reinhart , 2009].
Totul a devenit un fel de joc piramidal, iar unii deținători de acțiuni au înteles asta și au
început să vândă. Vânzarea unor stocuri mari de acțiuni atrage după sine scăderea prețurilor și
panică, fapt care are ca rezultat amplificarea vânzărilor. Multe întreprinderi au dat faliment și
mulți oameni au pi erdut sume mari de bani (peste 6% din americani dețineau actiuni). Aceasta
a dus la scăderea puterii de cumpărare și la criza de supraproducție. Multe întreprinderi au dat
faliment și mulți oameni au pierdut sume mari de bani (peste 6% din americani deține au
acțiuni). Aceasta a dus la scăderea puterii de cumpărar e și la criza de supraproducție [Reinhart ,
2009].

8
Pierre Milza și Serge Berstein consideră că trei factori destabilizatori au fost în principal
vinovați de apariția crizei:
1. un consum înfrânat de permanentă comportamentului de austeritate și economisire,
moșteniri ale unei civilizații rurale ce privea cu suspiciune și chiar revoltător facilitățile
de satisfacții materiale oferite de producția industrială de masă;
2. efortul de i nvestiții din anii 19 20 a fost însoțit de riscuri;
3. dezechilibre ca și derapaje financiare ale populației [Otovescu, 2011].
Criza economică din 2008 este considerată, de către majoritatea specialiștilor, cea mai
mare criză economică după Marea Depresiune d in 1929 -1933. Marea Criză Economică din
1929 -1933 a fost o criză de supraproducție, aceasta fiind agravată de scăderea puternică a
puterii de cumpărare a populației. Cantități uriașe de mărfuri au rămas nevându -te, fiind stocate
în depozite, deși nevoile d e consum erau imense,iar pentru menținerea ridicată a prețutilor s -a
recurs frecvent la dis trugerea surplusului de produse [Băltățescu , 2007 ].
Criza economică actuală a apărut tot ca rezultat al unei supraoferte, la care s -a răspuns
prin supraconsum, alimentat de explozia împrumuturilor la bănci și acordarea facilă a
creditelor. Inevitabil, sistemul bancar a intrat în colaps și, odată cu el, într eg agrenajul
financiar[ Florea, 2013].
Crizele economice de supraproducție constituie o negare de factori a legii debușeelor,
deoarece supraproducția de mărfuri a exprimat un dezechilibru fundamental general , în plus,
criza economică din anii 1929 -1933 a pus sub semnul întrebării nu numai legea debușeelor si
și capacitatea automatismelor liberale de restabilire prin ele însele a echilibrelor necesare
pentru desfășurarea eficientă a activității economice și de valorificare cât mai înaltă a factorilor
de creștere economică [Florea, 2013].
Un prim -efect al crizei este scăderea cererii și a prețurilor. Lipsa creditului antrenează
criza producției în du blu sens:pe de o parte limitează posibilitățile de finanțare si îngreunează
reluarea procesului de producție,iar pe de altă parte diminuează consumul populației,larg
susținut prin credite.Scăderea cererii solvabile mărește dimensiunea stocurilor si impune
reducerea sau stoparea producției [Mureșea n].
Prrin toată lumea are loc un fenomen de supraproducție. Uneori, consecințele sunt
dramatice, ca în Brazilia, unde cafeaua era folosită în loc de combustibil pentru locomotive, în
încercarea de a fi vândută o cantitate mai mică pentru a se evita deprecierea prețului. Comerțul
internațional se prăbusâșește. Statele încearcă să își protejeze producția proprie, impunând taxe
mari la produsele de export iar acest lucru nu face decât să amplifice criza. Un alt efect al
crizei îl reprezintă falimentele bancare iar acestea ating proporția cea mai mare în SUA, fapt

9
explicabil și printr -o particularitate a sistemului bancar American,adică existența unui număr
foarte mare de bănci mici care nu beneficiază de su sținere mutuală. Astfel,sunt consemnate
642 de falimente în 1929,1345 de falimente în 1930 și 2298 de falimente în 1931.Falimentul
băncilor din SUA afectează situația creditului European și afectează situația creditului
European și antrenează falimentul mu ltor bănci din Europa [Constantinescu , 1997].
Cele mai spectaculoase efecte sunt totuși cele în plan social: șomajul. Milioane de
oameni rămân fără loc de muncă.În mediul rural, criza îi lovește pe producătorii agricoli, care
își pierd terenurile cu care au fost girate împrumuturile de la bănci.Ei mig rează apoi spre orașe,
adăugându -se numărului de șomeri de acolo.Numărul șomerilor variază de la 22 -23% în Belgia
la 44% în Germania. Mai mult, în majoritatea statelor, protecția socială nu există sau este
insuficientă [Constantinescu , 1997].
Aspectul dep rimant al Marii Depresii a f ost că părea fără sfârșit, de neîntors, fără
speranță. În 1933, națiunea americană s -a prabăsi t. Venitul țării a scăzut la 39 de miliarde de
dolari. Mai mult de jumătate din proprietatea existentă cu patru ani înainte a fost redusă iar
nivelul mediu de trai s -a întors la locul era cu douăzeci cu ani înainte. În orașele americane,
erau 14 milioane de șomeri. Părea că, în America, speranța a fost s trivită pentru totdeauna
[Olah, 2013].
Ce s-a întâmplat mai departe? În primul rând, dezlegarea misterelor Marii Depresiuni
provenea de l a un economist care nu era nici orientat spre stânga, nici nu avea simpatii și nici
nu era un tip furios, așa cum îl descrie Robert Heilbroner pe celebrul Ioan Maynard Keynes.
Era mai degrabă un coleg tra diționalist, aproape un diletant, un om calm, o persoană cu talent
în multe domenii: matematică, afaceri, artă, diplomație. Un bărbat al căr ei corectitudinea nu -l
împiedica să posede cunoștințe legate de ceilalți politicieni europeni, inclusiv amantele lor sau
nevrozele financiare și prejudecăți le lor [Heilbroner, 2005]. Deși simpatizant al idealurilor
promovate de către Revoluția rusă, Ke ynes nu a fost mai puțin critic cu totalitarismul și mai
ales cu privire la unele metode de transformare radicală violentă, folosi te de partizanii acestui
sistem [Olah, 2013].
El a scuturat profund sistemele promovate de Hitler și Mussolini. Ascensiunea
nazismului poate fi legată de agravarea dificultăților economice care au reprezenta t una din
consecințele naturii comportamentului condamnat de Keynes în lucrarea care l-a făcut cunoscut
internațional, anume, documentul despre consecințele economice ale p ăcii [Olah, 2013]. Pe de
altă parte, Keynes și -a exprimat ostilitatea față de revolu ția socialistă care începuse în Rusia,
un fapt care l -a făcut pe Lenin să -l caracterizeze ca pe un „zgârcit oponent al bolșevismului, pe
care el, ca filistin englez, îl descrie sub un aspect monstruos, crud, sălbatic” [Keynes, 1970] .

10
1.2. Izbucnirea crizei economice în România

Din punctul de vedere al economistului Gherghe Olah, preocuparea pentru măsurarea
creșterii economice se afla în strânsă legătură cu apariția decalajelor economice și a evoluției
de ansablu a unei economii, pentru a ști când intra sau când iese dintr -o anumită criză
economică [Olah, Ștefănescu, Flora, Ro șeanu, 2016].
În perioada 1929 -1933, desfășurarea activității economice de pe teritoriul României
este afectată de marea depresiune economică. Criz a economică din 1929 a ajuns în România
cu întârziere, undeva la finalul anului 1929 și începutul anului 1930. Cei care conduceau țara
și investitorii au considerat că tot ceea ce se întâmpla în SUA va rămâne acolo și că România
nu va fi atinsă de criză economică și au continuat pol iticile economice în vigoare la momentul
respectiv fără să ia măsuri care să prevină și eventual să reducă efectele crizei asupra economiei
[Puia, 1992].
România , făcând parte din sistemul mondial al economiei capitaliste a fost și ea lovită
de criză econo mică dintre 1929 -1933. Ca și în celelalte țări capitaliste, în România criza a
cuprins toate ramurile de activitate: industria, agricultura, comerțul, finanțele, circulația
monetară, sistemul bancar, cu toate consecinț ele sale nefaste [Puia, 1992].
Legătur ile strânse între unele bănci mari din țara noastră și unele bănci din străinătate
care au redus creditele și au retras capitalurile din România, au agravat criza în domeniul
creditului. Datorită insolvenței multor debitori ai băncilor, acestea au trecut l a măsuri excesive
de restrângere a creditului, inaugurând o politică de cereri de garanții speciale pe ntru cel mai
mic credit acordat [ Mureșean ].
Banca Națională și -a redus mult operațiunile de acont, urmărind lichidarea
plasamentelor și menținând u n acont ridicat de 9%, ceea ce a influențat ridicarea pe piață a
dobânzilor. Criza în domeniul bancar s -a reflectat în faptul că prăbușirea prețurilor la produsele
agricole și restrângerea activității industriale au determinat pe deponenți să retragă masiv
depun erile [Puia, 1992].
Numeroase bănci care nu au făcut față acestei cereri masive de lichidități au fost nevoite
să dea faliment, între acestea și bănci importante ca Banca Generală a României și Marmorosch
Blank, ale căror portofolii au fost preluate de BNR al cărui rol a crescut mult .În concluzie se
poate afirma că această criză economică mondială a avut efecte devastataoare asupra economiei
Româ niei [ Simanschi ,2004].
Încă de la începutul anului 1929 în unele ramuri ale industriei tarii au a părut fenomene
de criză de supraproducție. Indicii cantitativi ai producției de fier, oțel, huila, sare au marcat

11
importante scăderi, indicii preturilor fontei, cuprului, petrolului, lignitului de asemenea, au
coborât, în timp ce în depozitecresteau stocur ile de mărfuri ce nu puteau fi desfăcute pe piață.
Începând de la jumătatea anului 1929, criza s -a dezvoltat cu violența, cuprinzând rând pe rând
ramurile industriei țării. Ca urmare, atât indicele general cantitativ al producției industriale
actuale , cât și cel valoric au înregistrat scă deri importante [Simanschi ,2004].
Cele mai mari scăderi sunt înregistrate î n 1931, față de anul 1928 considerat din punct
de vedere economic an normal de producție și din punct de vedere statisctic baza de comparaț ie,
când numărul de întreprinderi reprezenta 88.8% din cele existente în 1928 și în anul 1933 câ nd
reprezenta 87,9% [Axenciuc, 2004].
În ansamblu, î n perioada 1929 -1933 , numărul de întreprinderi ale industriei mari
reprezenta 90,08% din cel al anului 1928. Difere nța în minus de circa 10% se datorează fie
falimentelor foarte numeroase în această perioadă, fie fuzionărilor de firme. În 1928 statisticile
înregistrează 4143 falimente, iar în 1931 se înregistrează 10059 de falimente [Axenciuc, 2004].
Tabelele de mai jos vor prezenta ecolutia unor indicatori concludenti pentru perioada
1928 -1934.

ANII ÎNTREPRINDERI FORȚA
MOTRICE PERSONAL VALOAREA
PRODUCȚIEI
NUMĂR % C.P. % NUMĂR % MILIOAN
E LEI %
1928 3966 100,0 472244 100,0 206552 100,0 60941 100,0
1929 3736 94,2 497961 105,4 201087 97,3 56229 92,2
1930 3646 91,9 492715 104,3 174227 84,3 48354 79,3
1931 3524 88,8 497969 105,4 152309 73,7 33214 54,5
1932 3557 89,6 514745 108,9 152198 73,6 32475 53,2
1933 3487 87,9 529457 112,1 184844 89,4 34941 57,3
1934 3510 88,5 558468 118,2 208240 100,8 41835 68,6
Tabel nr. 1.1.
Sursă : Axenciuc V., Evoluția Economică a Româ niei,Vol .I , 2004

ANII
NUMĂR ȘOMERI

12
1928 10353
1929 7449
1930 23367
1931 35737
1932 38958
1933 29060
1934 17253
Tabel nr. 1.2. Numărul de șomeri
Sursă: Axenciuc V., Evoluția Economică a României,Vol .I, 2004

Scăderea numărului de întreprinderi a fost însoțită de scăderea numărului de
angajați.Această scădere a însemnat șomaj, total sau parțial,cu implicații majore în planul
veniturilor lor,iar în plan social s -a concretizat în numeroase mișcări revendicative și de protest.
Din punct de vedere al folosirii forței de muncă ,situațiile cele mai critice sunt în anii 1931și
1932 ,când folosirea acesteia atinge cote cât mai scăzute, în 1931 -73,7% și în 1932 -73,6%,față
de 1928 [Simanschi ,2004].
Fenomenul este atenuat în 1933 și depășit în 1934, când numărul personalului abgajat
îl depășește pe cel din 1928. În medie,în perioada crizei din anii 1929 -1933,gradul de ocupare
el forăței de muncă reprezintă 83,6% comparativ cu 1928. Scăderea puterii de cumpărare a
populației a însemnat restrângerea consumului intern și o reducere a circulației mărfurilor; un
număr de comercianți mari și mici s -au ruinat nemaiputând onora plățile pe ntru mărfurile luate
cu credit [Simanschi ,2004].

1.3.Manifest ări sociale

În perioada interbelică, economia mondială se confrunta cu problema acută și cronică
a șomajului iar t oate măsurile luate pentru reducerea acesteia au fost inutile. Șomaj ul nu a putut
fi redus; a rămas la niveluri înalte sau chiar a crescut în ciuda eforturi lor disperate pentru
crearea de locuri de muncă suplimentare. Ponderea populației muncitoare a fost în medie 10%
șomeri, iar în criza de supraproducție din 1929 -1933, a fost chiar peste 25% șomeri [Popescu,
2002] . După evaluarea Biroului Internațional al Muncii , din cele 17 țări care au ținut evidența
șomajului, numărul șomerilor a depășit cifra de 25 de milioane în timpul crizei. Dar nu numai
că lipseau date în ceea ce privește șomajul, dar aproape orice dispoziții legale menite să ajute

13
persoanele fără șomaj lipseau . Keynes a publicat lucrare a „Teoria generală a ocupării forței de
muncă, a dobânzilor și a banilor ” publicată la sfârșitul anului 1934, care este o reflectare directă
a marilor crize de supraproducție. În întreaga lucrare , Keynes este inspirat de amploarea și
durata acestei crize, de dorința de a evita repetarea unei astfel de tulburări și ri scuri pentru
stabilitatea socială și capacitatea de a funcționa într -o perspectivă a sistemului economic
capitalist [Olah, 2013].
Principalul fenomen care determină utilizarea acestuia este șomajul care, așa cum am
menționat anterior, a atins proporții masive. Situația mizerabilă și starea de spirit a celor direct
afecta ți de criza economică explică temerile sociologice ale lui Keynes [Olah, 2013].
Anii `20 au reprezentat pentru americani o perioadă de consum feroce iar drept
exemplu, avem câteva cifre: producția de mașini a crescut de la 2M în 1920 la 5.5M în 1929
iar numărul biletelor de cinema vândute a crescut de la 40 la 100 de milioane pe săptămân ă,
cinematografia devenind a zecea industrie ca importanț ă [Hitchins, Keith, 1994].
Americanii cumpărau orice, de la mașini, aparate de radio și aspiratoare, la bilete de
cinema și excursii în Europa, deci nu este de mirare că acțiunile companiilor de ori ce fel au
crescut la bursa într -un mod complet necontrolat.
Optimismul în ceea ce privește evoluția economiei era atât de mare încât, la alegerea să
în 1928, președintele Hoover a declarat că “America se afla astăzi mai aproape de triumful
bogăției asupra sărăciei decât a fost în toată istoria să”, iar la începutul anului 1929, John Jacob
Raskob, CEO General Motors, a scris un articol numit “Toată lumea trebuie să se
îmbogățească” în care a sugerat că orice american poate deveni bogat dacă va învești
săptăm ânal la bursa $15, deși la momentul respectiv venitul unui muncit or nu depășea $17 –
$22/săptămână [Hitchins, Keith, 1994].
Oficial, criză economică a durat din august 1929 până în martie 1933, iar evoluția PIB –
ului SUA a fost următoarea: 1929 – $87 miliarde ; 1930 – $75 ( -13%); 1931 – $59 ( -21%); 1932
– $42 ( -29%); 1933 – $40 ( -5%). Pentru a vedea și influența acestei crize asupra celorlalte
economii dezvoltate, vă prezint tabelul de mai jos în care se vede evoluția indicelui producției
industriale aferent fi ecărei țări în perioada crizei, anul 1929 fiind luat drept reper [Industrial
Statistics, 1958 ].

1927 1928 1929 1930 1931 1932 1933 1934 1935
Britain 95 94 100 94 86 89 95 105 114

14
Canada 85 94 100 91 78 68 69 82 90
France 84 94 100 99 85 74 83 79 77
Germany 95 100 100 86 72 59 68 83 96
Italy 87 99 100 93 84 77 83 85 99
Sweden 85 88 100 102 97 89 93 111 125
U.S. 85 90 100 83 69 55 63 69 79
Tabel nr. 1.3. Evoluția PIB -ului
Sursa: Industrial Statistics, 1900 -57 (Paris, OEEC, 1958)
Ca urmare a scăderii activității industriale, în 1933 aproximativ 25% (15 milioane)
dintre americanii apți de muncă erau șomeri iar venitul mediu al celor care aveau totuși de lucru
a scă zut cu 43% [Industrial Statistics, 1958 ].
De la marea criză din 1929 -1933 până la cea care a început în 2008, umanitatea s -a
confruntat cu alte crize. Dar acestea erau f ie locale, fie regionale, fie nu atât de prelungit e, fie
nu a luat durat de mult timp și nu a avut atât de grav e consecințe ca cea interbelică sau cea cu
care ne conf runtăm acum. Trebuie să menționăm, între acestea, crizele energetice din anii ' 70,
criza mexicană din 1995, criz a argentiniană în 2002, cea japoneză în anii 1990 și criza asiatică
din 1997 care a afectat țări precum Indonezia, Thail anda și Malaezia [Olah, 2013].
Ceea ce este foart e interesant este faptul că, înainte de marea criză interbelică, înainte
de Criza globală actuală, o serie de persoane publice și -au exprimat optimismul prin opinii
despre viitorul economiei mondiale. Astfel, în 2003, Robert Lucas, profesor la Universitatea
din Chicago și câștigător al Premiului Nobel pentru economie în 1995, adresându -se adunării
generale a Asociației Economice Americane, a spus că a venit vremea să se treac ă peste aceast ă
perioad ă, iar problema centrală, a spus economistul american, a fost rezolvat ă sub toate
aspectele practice [Olah, 2013].
Nu numai că Lucas a susținut că prevenirea recesiunii economice era o problemă
rezolvată dar u n an mai târziu, Ben Bernanke, fost profesor la Universitatea Princeton, care
plecase pentru slujire în consiliul de administraț ie al Federal Reserve și apoi a preluat
conducerea Fed, după Alan Greenspan, a vorbit remarcabil de optimist și a spus, la fel ca Lucas,
că politica macroeconomică modernă a r ezolvat problema ciclului economic sau mai mult, a
redus problema la punctul în care era mai mult o supărare decât problem ă promordială
[Krugman, 2009].
Capitolul II. Criza economic ă din 2008 -2011

15
2.1.Manifestări și date statistice

Din 2008, asistăm la un fenomen economic care a zguduit capita lismul și care are
consecințe economice, politice și sociale grave. Unele dintre problemele care au apărut au
inclus o panică asupra piețelor financiare, isteria mass -media, creșterea șomajului , pierderea
locuințelor de milioane de oameni, falimentele în lanț, demonstrații anti -Wall Street în Statele
Unite ale Americii, proteste anti-guvernamentale și anti -UE sau p roteste stradale în multe țări
europene și o criză a datoriilor în unele dintre z onele din Eu ropa de Sud și Europa Centrală
[Olah, 2013].
Care este efectul acestui eveniment economic major asupra bunăstării subiective a
europenilor din sudul și centrul estului? „Paradoxul de la Easterlin” sugerează că nu există
nicio legătură între dez voltarea economică a societății și nivelul mediu de fericire. Putem
evalua acest paradox prin analizarea mai multor seturi de date din Studiul eur opean privind
calitatea vieții pentru mai multe țări din Europa de Sud și Centrală de Est: Grecia, Spania, Ita lia,
Portugalia, Bulgaria, România, Slovenia, Croația, Macedonia, Letonia și Letonia, f olosind o
analiză de regresie liniară multiplă, prin analiza influenței diferitor indicatori economici (PIB,
rata șomajului de lungă durată, i ndicele de percepție a corupției, coeficientul Gini ), indicatori
sociali (p articipare religioasă și sănătate percepută) [Olah, 2013].
Un indicator semnificativ pentru evaluarea crizei economice, sub aspect social, este
dinamica ratei șomajului. Întrucât e conomia mondială funcționează ca un tot unitar, anumite
turbulențe de peste Ocean au ajuns să fie resimțite și în economia continentului european.
Astfel, în a doua jumătate a anului 2008, piețele de muncă din U.E. au început să
înregistrze tre ptat dezechilibre, car s -au menținut și în anul 2009. Până la declanșarea crizei
financiare, piața europeană a forței de muncă cunoscuse o îmbunătățire, dacă ținem cont că în
2007, rata europeană de ocupare a forței de muncă era de 68%, iar rata șomajului scăzuse până
aproape de 7%.
În al doilea trimestru a lui 2009, efectele crizei asupra pieței muncii s -au resimțit
puternic:rata șomajului a crescut cu 2,2%, ajungând pâna la 11% în 2010, rata ocupării a scăzut
cu 2,5% in U.E. Dacă în perioada 2006 -2008 au fost create aproximativ 9,5 milioane de locuri
de muncă, la nivelul U.E. până la sfârșitul anului 2010 se prognoza că își vor pierde locul de
muncă aproximativ 8,5 milioane persoane [Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences
and Response s, 2009 ].
Un alt indicator pentru evaluarea dimensiunilor crizei economice în lume este evoluția
Produsului Intern Brut. Anii 2009 și 2010 au f ost anii de criză severă în Roma nia, fapt ce reiese

16
din evoluția principalilor indicatori economici. Valoar ea PIB a scăzut în 2009 cu 7,4% ,
conform Institutului Național de Statistică al României. Din cauza crizei mondiale,
construcțiile și comerțul au fost cele mai afectate domenii din cadr ul economiei noastre
naționale [ Institutului Național de Statistică al Români ei].
Construcțiile din România au scăzut cu 17,4% în trimestrul III 2009 față de trimestrul
III 2008, iar comerțul, activitatea hotelieră și transporturile cu 11,3%. Producția s -a micșorat
cu 3,5%, iar activitățile financiare și imobiliar e au cunoscut un r egres de 3,8% [Otovescu,
2011 ].
Conform datelor Institutului Național de Statistică, în primul semestru al anului 2010
valoarea estimată pentru PIB în România înregistra o scădere cu 2,6% față de trimestrul I 2009.
În majoritatea sectoarelor de activitate s -au înregistrat scăderi consecu tive în cursul ailor 2009
și 2010, cea mai puternică diminuare a volumului de activitate realizându -se în construcții, cu
17,4% mai puțin față de anul 2009.Singura ramură de activitate care a înregistrat o creștere
semnificativă a fost industria, cu 4,2% [Institutul Național de Statistică, Produsul Intern Brut
în Trimestrul I 2010, Comunicat de presă nr. 114/ 3 iunie 2010].
În cadrul unei cercetări realizate în primăvara anului 2011, pe un eșantion de 792
persoane, dintr -un oraș de mărime medie, din România (cu o populație de peste 300.000
locuitori), 68,9% dintre subiecții intervievați au declarat că trăiesc mai rău în 2011 comparativ
cu anii 2009 și 2010. De asemenea , Guvernul a fost indicat ca fiind principalul vinovat pentru
situația socio -economică în care se află România, măsurile anti -criză promovate de către
Executivul de la București fiind considerate rele de 85,2% dintre respondenți [Otovescu, 2011 ].
În România, criza economică a determinat o serie de locuitori ai orașel or să -și vândă
locuințele și să achiziționeze proprietăți rurale. Într -un studiu, realizat de UE și dat publicității
în 18 ianuari 2012, se arată că:
• 19% dintre români nu -și puteau permite o masă de carne o data la două zile;
• 49% nu și -au permi s să dețină o mașină personală;
• 76% dintre români nu și -au permis să -și petreacă vacanța în alt loc decât acasă
[Otovescu, 2011 ].
Acest studiu situează țara noastră în rândul celor cu cel mai ridicat de lipsuri materiale, find
în aceeași categorie cu Bulgaria, Ungaria și Letonia [Conform informațiilor publicate în
Național , 19 ianuarie 2010]. Criza economică s -a conturat ca o problemă primordială a
comunității europene. Pe trei sferturi dintre cetățenii Uniunii Europene ( 78%) consideră că în
țara lor există și o altă problemă majoră – cea creată de corupție, fenomen social care

17
proliferează în condiții de criză economico -socială . Potrivit sondajului de opinie ,,
Eurobaromentru”, efectuat în 2009, cei ma i mulți cetățeni care au evoluat corupția ca o
problemă majoră în țara lor au fost greci (98%) ,bulgari ( 97%), poziția a șaptea fiind ocupată
de români ( 93 %) [Conform informațiilor publicate în Na țional].
Efectele crizei economice sunt următoarele:
1. Schim barea raporturilor de forțe și a polilor de putere economică pe glob
2. Amplificarea vulnerabilității economiei mondiale
3. Scăderea generală a averilor bogaților planetei
4. Îndatorarea accentuată a bugetului public la bănci
5. Diminuarea investițiilor și a locuril or de muncă
6. Creșterea numărului de firme falimentare
7. Stagnarea activităților companiilor de leasing
8. Mărirea ponderii datornicilor la bugetul de stat
9. Blocarea pieței imobiliare și scăderea prețului locuințelor și al terenurilor
10. Declinul publicațiilor de pre să
11. Accentuarea sărăciei la nivel global
12. Creșterea explozivă a fenomenului de șomaj
13. Diminuarea veniturilor și schimbarea orientărilor valorice ale salariaților
14. Sporirea ponderii restanțierilor la achitarea credirelor bancare
15. Subfinanțarea sistemelor naționa le de educație
16. Amplificarea fenomenului de viață conjugală
17. Creșterea numărului de minori abuzați
18. Criza sistemului medical și a protecției sănătății fizice [Otovescu , 2011].
Pentru a ieși din criză, România a făcut împrumuturi de la Fondul Monetar
Internațional, iar de termen lung aceste datorii vor fi atât de mari încât statul va fi obligat să
facă împrumuturi peste împrumuturi doar pentru a achita dobânda uriașă aferentă respectivei
datorii, fapt care afectează nivelul de trai al majorității popu lației. Chiar dacă volumul de
investiții străine a scăzut în țara noastră, Consiliul Investitorilor Străini din România a prezentat
în luna aprilie 2011, o listă cu 10 măsuri prioritare ce puteau atrage investiții semnificative
[Proiecția principalilor ind icatori economico -sociali în profil teritorial, până în 2014, Comisia
Națională de Prognoză, București, martie 2011].
Momentul cristic a fost declanșarea crizei în SUA, când în iunie 2007 banca de investiții
americană Bear Stearns anunța că cele două fondu ri de hedge pe care le gira pierduseră aproape
tot capitalul lor și că ea însăși pierduse în 3 zile toate lichiditățile sale (17 miliarde USD), fiind

18
în pragul falimentului. Era debutul crizei „subprime”, care a fost „bulgărele de zăpadă” ce a
declanșat ac tuala criză financiar -economica globală. Apoi au urmat [Comisia Națională de
Prognoză, București, 2011]:
1. Explozia creditelor ipotecare:
În condițiile extinderii dereglementarii în SUA, în anii ‘90 se accentuează inegalitățile
sociale. Ca urmare, în vede rea susținerii creșterii economice pe seama consumului și pentru
dezamorsarea tensiunilor sociale, din anul 2001 se relaxează condițiile de acordare a creditelor
imobiliare, cu scopul accederii la case, proprietate personală și a gospodăriilor cu venituri
reduse [Comisia Națională de Prognoză, București, 2011].
Creditele aveau pentru o primă perioadă de 2 ani rate ale dobânzii fixe, dar în perioada
următoare ratele erau ajustabile la evoluțiile de pe piață. Potrivit unor specialiști (Blundell –
Wignall, Atkin son, Hoon Lee, 2008), momentul cu adevărat de cotitură în expansiunea
creditelor ipotecare este reprezentat de anul 2004, când Administrația Bush pune în aplicare
programul său „Visul American”, prin care ipotecile deveneau accesibile și gospodăriilor fără
capital propriu (zero equity mortgage) [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008].
Unii au denumit persiflator aceste credite „Ninja” (no income, no job, no assets).
Cumpărarea unei case reprezenta pentru mulți, desigur, împlinirea unui „vis”, dar au fo st și
persoane pentru care motivația reală era tranzacționarea speculativă a valorii caselor, care părea
a avea o tendință de continuă creștere [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008].
2. „Financiarizarea” creditelor:
Titlurile de credit acordate în condițiile menționate mai sus au fost transformate în titluri
financiare și vândute băncilor de investiții, care, după ce le -au „împachetat” și ele într -o nouă
„titrizare”, le -au revândut apoi altor instituții financiare [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon
Lee, 2008].
O particularitate a „financiarizarii” a reprezentat -o asocierea ipotecilor „subprime”
(având riscuri înalte) cu alte ipoteci, ale unor debitori solvabili, în cadrul diferitelor produse
financiare create în acest context (care puteau conține și a lte „felii”, din alte titluri de credit).

3. Declanșarea crizei în SUA:
Începând cu anul 2006, ratele directoare ale Fed sunt majorate, fapt ce antrenează și
creșterea semnificativă a ratelor dobânzii pentru creditele imobiliare, unele atingând nivelul a
18%. Drept urmare, mii de gospodarii cu venituri reduse s -au aflat în situația de a nu -și mai
putea plăti ratele scadente și s -au precipitat în a -și vinde casele. Vânzările masive au antrenat
după ele reducerea dramatică a prețului caselor [Blundell -Wignal l, Atkinson, Hoon Lee, 2008].

19
4. Propagarea crizei în sistemul bancar american:
O dată ce valoarea caselor a tins să scadă sub valoarea ipotecilor, unele instituții
creditoare s -au aflat în situația de a nu -și putea recupera creanțele (valoarea creditelor acordate)
pe seama ipotecilor deținute. Astfel se produce criza „subprime” [Blundell -Wignall, Atkinson,
Hoon Lee, 2008].
5. Reducerea volumului de credite:
Căderea prețurilor caselor determina agențiile de rating să degradeza titlurile financiare
derivate emise pe seama creditelor imobiliare. Asocierea creditelor ipotecare subprime cu alte
titluri de credit în cadrul a diferite produse derivate a făcut ca acestea să fie „intoxicate” de
primele și astfel a devenit extrem de dificilă evaluarea corectă a „sănă tății” portofoliilor
instituțiilor financiare care le dețineau. În consecință, valoarea titlurilor respective tinde să
scadă simțitor, drept urmare investitorii încep să vândă masiv aceste titluri, ceea ce antrenează
o scădere și mai accentuată a valorii l or [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008].
Majoritatea instituțiilor bancare deținătoare de astfel de titluri își transforma titlurile pe
termen mediu și lung în titluri pe termen scurt, ceea ce conduce la o cerere mare de lichidități
pe termen scurt , căreia băncile nu reușesc să -i facă față. Se creează astfel o criză de lichidități
[Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008].
Totodată, băncile devin neîncrezătoare în „sănătatea” partenerilor lor financiari. De
asemenea, confruntate cu dificultăți de refinanțare, băncile păstrează propriile lichidități pentru
ele însele. Aceste fenomene cumulate conduc la creșterea nivelului ratelor dobânzilor
interbancare și la reducerea volumului de credite acordate [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon
Lee, 2008].
6. Propagarea internațională a crizei:
Internaționalizarea pieței financiare a condus la situația, ca și alte mari instituții non –
americane să se confrunte cu dificultăți similare, pe de o parte ca urmare a deținerii de active
”toxice”, și pe de altă parte ca urmare a dificultăților de refinanțare. În consecință, neîncrederea
se generalizează pe plan internațional și piața interbancară se îngustează,
producându -se o criză de lichidități globală [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008].
7. Intervenția insti tuțiilor publice:
Pentru a depăși criza de lichidități, băncile centrale și instituțiile guvernamentale
furnizează băncilor cu probleme fonduri, unele instituții financiare fiind astfel salvate (Bear
Stearns, Northern Rock, Merrill Lynch, AIG), altele aban donate (Lehman Brothers).
Potrivit evaluărilor specialiștilor, criză a condus la creșterea datoriei publice americane
de la cca. 9500 miliarde USD la cca. 14000 miliarde USD, valoare care ar reprezenta

20
aproximativ 100% din PIB -ul SUA. Prin naționalizarea Fannie Mae și Freddie Mac s -a ajuns
la situația în care statul american a devenit „creditorul de ultim resort” pentru creditele
imobiliare, ceea ce ar reprezenta, în exprimarea lui F. Lemaitre (2008), o „privatizare a
câștigurilor și o socia lizare a pierderilor”! Desfășurarea crizei financiare din anii 2007 -2008
prezintă caracteristicile unei crize sistemice [D.Philon, 2016].
În timp ce unii economiști estimau o criză la fel de accentuată precum Marea Recesiune,
alții prevedeau șocuri ce ar f i dus la instabilitate politică și violente, în țările cel mai grav
afectate. Însă asupra unui lucru toată lumea a căzut de acord: lumea nu avea să mai fie la fel
niciodată. Au dispărut vreo două instituții financiare majore de pe Wall Street, câteva bănci
mai mici au dat faliment și au fost câteva probleme sociale, precum cele din Republica Moldova
și Iran, fără prea mare legătură cu recesiunea [Hitchins, Keith, 1994].
Există, în continuare, problemele grave, cum ar fi rata șomajului imensă din Occident,
datoriile și deficitele bugetare. Însă, per ansamblu, previziunile de colaps economic și politic
nu s-au materializat. Piețele nu s -au stabilizat de la sine. Mai degreba, guvernele, având lecția
învățată din timpul Marii Recesiuni, au fost hotărâte să nu m ai permită să se întâmple așa ceva
și au extins masiv sprijinul acordat economiei [Saon, 2006].
Astfel, majoritatea țărilor au trecut prin criză având plasa de siguranță și, în ciuda
faptului că lucrurile nu stau foarte roz, nici nu sunt atât de negre prec um în 1930, când
guvernele nu s -au implicat mai deloc, investițiile masive din partea statului ar putea da naștere
unor noi "baloane". Deja, s -a observat o creștere neașteptată și neexplicată a prețurilor
acțiunilor pe burse. Pe de altă parte, ar putea dem onstra încrederea pe care investitorii au
recăpătat -o, o forță economică demnă de luat în seamă [Lemaitre, 2008 ].
Principalele efecte negative ale crizei se observă în modificarea comportamentului de
consum al rom ânilor. Astfel, se cumpără produse mai ief tine și în cantitate mai mică. Potrivit
sondajului, 62,3 la sută din respondenți au declarat că și -au redus consumul cantitativ (54% au
cumpărat aceleași produse, dar în cantitate mai mică, în timp ce 8,3% au cumpărat produse mai
ieftine și în cantitate m ai mică), aceasta fiind, în prezent, principala cale de menținere sub
control a coșului de cheltuieli zilnice [Lemaitre, 2008].

21

Grafic nr. 1.4. Comportamentul de consum
Sursa: Biroul de analiz ă Economic ă

Existau și consumatori care au apelat la cumpărarea produselor mai ieftine, fără a
renunța, în schimb, la cantitate (7,8%). Totuși, comp arativ cu anul 2010, în 2011 s -a redus
numărul respondenților care au renunțat și la cantitate și la preț de la 19,8% la 8,3%, dar și a
acelor care au cumpărat mai ieftin și în cantitate mai mică de la 11,8% la 7,8%

22

Grafic nr. 1.5. Evolu ția anualizat ă a PIB -ului – SUA versus Rom ânia
Sursa: Biroul de Analiză Economică al SUA

Biroul de Analiză Economică al SUA a dat publicității primele estimări privitoare la
evoluția PIB -ului în ultimul trimestru al anului trecut, cifra anunțată fiind de +5.7%. Trebuie
spus că americanii sunt mai “altfel” când vine vorba despre raportarea acestui indicator, astfel
că în loc să raporteze evoluția față de aceeași perioadă a anului anterior – T4.09 vs T4.08 – sau
evoluția față de perioadă anterioară – T4.09 vs T3.09 -, aceștia anualizeaza diferența dintre
trimestrul pentru care se face raportarea și trimestrul anterior aces tuia [ Biroul de Analiză
Economică al SUA ].
Ce înțelegem de fapt printr -o creștere economică anualizată de 5.7%, așa cum a fost
raportată de americani? Înțelegem că în trimestrul patru al anului trecut, economia a crescut cu
1.4% față de trimestrul trei, ia r această diferență de 1.4% înmulțita cu 4 trimestre, dau cifra de
5.7%. Au aplicat aceeași metodă de calcul și pentru a analiza evoluția PIB -ului României în
ultimii 3 ani, iar datele sunt de -a dreptul șocante: în primul trimestru al anului 2009, PIB-ul a
scăzut cu 4.6% față de trimestrul patru al anului 2008 (serie ajustată), ceea ce anualizat
înseamnă -19.71%. În aceeași perioadă, PIB -ul SUA scădea cu 6.4% [ Biroul de Analiză
Economică al SUA ].

23
Trebuie să ne întrebăm ce impact psihologic ar fi avut o rapo rtare conform standardelor
americane și ce reportaje senzaționale am fi văzut la TV și în presa scrisă. Să nu mai vorbim
de campania electoral [ Biroul de Analiză Economică al SUA ].
Pe de altă parte, în primul trimestru din 2008, PIB -ul României a crescut cu un procent
anualizat de 14.75%, datele mai jos fiind în graficele de mai jos, datele fiind luate de pe
Eurostat.

Grafic nr. 1.6. Top 10 industrii falimentate
Sursa: Eurostat

Grafic nr. 1.7. Evoluția profitului net
Sursa: Eurostat

24
2.2. Perspectiva s ocială

Economia socială, crede Raluca Popescu, joacă un rol important în rezolvarea
economică și probleme lor sociale, oferind servicii a căror cerere nu este acoperită în mod
adecvat de către sectorul privat sau public. Treptat, continuă Popes cu, economia socială a
devenit un sector care generează mai multe locuri de muncă în Europa. Astfel, în 2005, la
nivelul UE-25, economia a acoperit 4% din PIB și a implicat peste 11 milioane de oameni,
reprezentând 6,7% din totalul forței de muncă la acea vreme [Popescu, 2011].
Grupurile vulnerabile sunt considerate o țintă, în care economia socială poate juca rol
important. Obiectivul specific al întreprinderilor sociale este promovarea socială prin
includerea grupurilor aflate în nevoie , prin creșterea oportunităților de angajare. Între timp,
întreprinderile oferă servicii personalizate, asigurând trecerea de la un stat vulnerabil la o piață
normală a muncii [Olah, 2013].
Principalul factor determinant al creșterii valorii adăugate brute î n perioada 1995 -2011
a fost reprezentat pentru România de cererea externă (în interiorul sau în afara spațiului
european). Dacă avem în ve dere faptul că competitivitatea globală influențează cererea externă
și totodată evoluția creșterii economice, România ar trebui să fie mai atentă la factorii care îi
afectează negative competitivitatea [Constantinescu, 1997].
Nivelul fiscalității, corupția, accesul la finanțare, nivelul birocrației, instabilitatea
politică și nivelul inadecvat al infrastructurii sunt doar câteva dintre principalele puncte slabe
care afectează nivelul competitivității României. Printre factorii ce influențează în mod negativ
competitivitatea este și forța de muncă insuficient calificată. Dacă în 2011 -2012 forța de muncă
insuficient calificată deținea o pondere de aprox. 3,6% din totalul factorilor care influențează
negativ competitivitatea Români ei, în 2012 -2013 această pondere a crescut la 4,2%, ia r
2013/2014 s -a majorat la 5,7% [Constantinescu, 1997].
Tendința este clar în defavoarea României și cu efecte negative pe termen mediu și
lung; degradarea din ce în ce mai rapidă, iar măsurile nu vor p roduce efecte imediate. Evoluțiile
de pe piața muncii din perioada crizei economice s -au tradus și în deteriorarea condițiilor
sociale și sărăcie [Olah, 2013].
Pe măsura creșterii economice, venitul populației sporește, însă, de regulă, nu
proporțional pen tru toate categoriile. Ideal, pentru realizarea unei convergențe a veniturilor la
nivel național, ar trebui ca veniturile să crească mai rapid în cazul categoriilor mai sărace ale
populației de cât în cel al populației bogate [Constantinescu, 1997].

25
Lipsa capacității de a -și acoperi nevoile curente este vizibilă și atunci când analizăm
riscul de sărăcie pentru populația din România. De menționat ar fi și faptul că politica socială
practicată de România nu schimbă foarte mult lucrurile; astfel, rata ri scului de sărăcie după
transferurile sociale a fost de aprox. 22,5%, în 2012, când doar Grecia depășea România la
acest indicator, media europeană fiind de aprox. 17,5% [Philon, 2016].
Gospodăriile populației cu venituri foarte mici au fost lovite cel mai puternic de criză
și își revin mai greu decât restul categoriilor de gospodării. Cele mai sărace 10% dintre
gospodăriile din România au înregistrat în perioda 2010 –2012 creșteri ale veniturilor bănești
de doar 1%, în timp ce creșterea medie a veniturilor b ănești pentru restul gospodăriilor a fost
în medie de 6%. Pentru aceste gospodării a fost imposibil, în 2012, să -și acopere cheltuielile
de consum de bază [Philon, 2016].
În 2012, peste 20% dintre gospodării au avut venituri bănești mai mici decât coșul
minim de consum. Sărăcia afectează toate categoriile sociale și este strâns legată de nivelul de
ocupare, de calitatea locurilor de muncă și de nivelul salarial. Din anul 1996 încoace, populația
aptă de muncă migrează din sfera ocupării cu statut de salariat către inactivitate sau ocupare
neremunerată, ceea ce se traduce prin precaritate la nivelul veni turilor și prin risc de sărăcie
[Philon, 2016].
Una dintre cele mai afectat e categorii este cea a tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și
24 ani unde ocuparea a scăzut de la 37% în anul 1996 la 33% în anul 2000 și la 24% în anul
2012. Categoriile cu cel mai mare risc de sărăcie sunt persoanele ocupate, altele decât cele cu
statut de salariat, pe de o parte, și șomerii pe de altă parte. În cazul acestor categori i, riscul de
sărăcie este de aproximativ 70%, chi ar mai mare în cazul șomerilor [Comisia Națională de
Prognoză, București, 2011].
Criză economică și nivelul redus de trăi în special în mediul rural au condus la
imprimarea unei tendințe de creștere a ratei abandonului școlar atât în mediul rural cât și în
mediul urban, în special în cazul învățământului liceal și profesional, dar și în cazul
învățămân tului postliceal și de maiștri [Philon, 2016].
Dacă privim cifrele cumulate din 2007 până în 2012, rata aband onului școlar în cazul
învățământului primar și gimnazial a crescut cu aprox. 9%, în cazul învățământului liceal cu
aprox. 19%, iar în cazul învățământului postliceal și de maiștri, rata abandonului a crescut cu
aprox. 28%. An de an, părăsirea timpurie a s istemului educațional s -a accentuat, urcând
dramatic până la 18,4% în anul 2010 [Philon, 2016].
Totuși, în anul 2013, rata părăsirii timpurii a sistemului educațional a coborât ușor, spre
17,3%. Nu există însă suficiente elemente care să indice că anul 201 0 ar reprezenta un punct

26
de inflexiune. Lipsa unui grad adecvat de educație are un efect puternic asupra șomajului,
similar cu cel al lipsei de experiență [Philon, 2016].
Pentru unele sectoare și pentru anumite locuri de muncă, experiența are mai multă
valoare decât educația, dar în alte domenii este invers. Persoanele cu un nivel scăzut de educație
au o tendință mai puternică spre lipsa de ocupare, ceea ce, pe termen lung, va conduce la o
durată lărgi tă a șomajului în acest segment [Philon, 2016].
În mediul rural situația este dramatică: în 2013, aprox. 28% dintre tineri au părăsit
timpuriu sistemul de învățământ, ceea ce va afecta capacitatea acestora de a se integra pe piața
muncii. Lipsa experienței va fi dublată în acest caz de o lipsă de pregătire consistentă, aceste
două componente reducând simțitor șansele tinerilor din mediul rural de a -și găsi locuri de
muncă decente [Articol: Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses,
2009].
În general, în România au fost întreprinse o seri e de măsuri inițiale în ceea ce privește
aspectele specifice politicii de ocupare a forței de muncă, dar nu există deocamdată o abordare
globală coerentă sau o integrare susținută a politicilor în materie de educație și ocupare a forței
de muncă. În contex tul Strategiei, au fost necesare acțiuni mai viguroase pentru a îmbunătăți
perspectivele de angajare a grupurilor vulnerabile (precum tinerii, lucrătorii în vârstă, romii),
prin ridicarea nivelului de instrucție și de calificare, atât în cazul lucrătorilor actuali cât și al
viitorilor angajați, prin folosirea unui sistem de stimulente pentru muncă și pentru restrângerea
muncii nedeclarate [Comisia Națională de Prognoză, București, 2011].
Esențială pentru modificările structurale care se vor produce în viit or în domeniul forței
de muncă este tendința de reducere a decalajelor de productivitate între sectoare și ramuri
economice, aceasta conducând automat la atenuarea disfuncțiilor pe piața muncii.
În România, mai timpuriu decât ar fi presupus nivelul dezvolt ării sale economice, a
apărut fenomenul îmbătrânirii demografice. Contribuția principală la accentuarea îmbătrânirii
populației după anul 1990 a avut -o migrația externă, știut fiind faptul că în rândul persoanelor
emigrante predomină cele active, atât din punct de vedere economic cât și demografic. Aceasta
a contribuit decisiv la scăderea numărului de nașteri și a sporului natural al populației [Institutul
Național de Statistică].
Reducerea în ultimul deceniu a populației active a influențat în mod negativ dinamica
ocupării, exprimată în rapor t cu populația în vârstă de mun ă. Scăderea ratei de ocupare a forței
de muncă, determinată de reducerea ratei de activitate, în corelație cu majorarea ratei de
pensionare, conduce la creșterea gradului de dependență eco nomică a populației.

27
România a moștenit și continuă să dezvolte o structură deficitară a populației ocupate,
aceasta inhibând dezvoltarea. Piața muncii din România a dezvoltat și menținut o serie de
deficite structurale în ce privește populația și forța d e muncă, deficite care au fost amplificate
de criza economico -financiară. Astfel că, până în 2013, nu a fost posibil să se recupereze
pierderea de locuri de muncă suferită în timpul crizei. Rata ocupării din 2013 (60,9%) este
semnificativ mai mică decât ce a din 2008 (63,9%) [Institutul Național de Statistică].
Măsurile pentru creșterea gradului de participare și ocupare a populației au un impact
major care se răsfrânge asupra întregului sistem economico -social, la nivelul anului 2010
creșterea cu 1 punct pr ocentual a ratei ocupării echivalând cu un spor în PIB de 1,6 2 puncte
procentuale [Institutul Național de Statistică].
În legătură cu creșterea gradului de ocupare, în România există, comparativ cu situația
pe plan european, o rezervă importantă care se referă la supradimensionarea în mod
convențional în statistica oficială a populației ocupate în agricultură, în raport cu cerințele unei
economii moderne. Acest fapt conduce la o productivitate medie scăzută la nivel național
[Institutul Național de Statistică].
Prin inițierea unor investiții și măsuri orientate spre modernizarea și reducerea ponderii
populației în agricultu ră s-ar obține beneficii importante, atât pe planul creșterii veniturilor
celor ocupați în agricultură cât și al modernizării mediului rural. În anul 2010, reducerea cu un
punct procentual a ponderii agriculturii în populația ocupată echivala cu o creșeter e anuală a
PIB-ului de 1,2% [Institutul Național de Statistică].
Structura populației ocupate înregistrează o dinamică lineară și omogenă în ultimii ani,
în medie 67 -68% din totalul populației ocupate fiind salariați, cu aproximativ 12% lucrători pe
cont p ropriu, procent egal cu cel al „lucrătorilor familiali neremunerați”;existența acestei din
urmă categorii reprezintă un element îngrijorător, din cauza nivelului ei supradimensionat
(12% din populația ocupată), ea fiind, în fapt, o categorie care maschează un important segment
de populație fără surse pro prii de trai [Institutul Național de Statistică].
Cu atât mai grav este faptul că, în această categorie, cel mai bine reprezentați sunt cei
din grupa de vârstă 15 – 24 de ani (36% din populația ocupată în 201 3). Forța de muncă a scăzut
în ultimii câțiva ani, tendița descendentă fiind slabă, dar practice permanentă, în afara regiunii
din Nord -Estul României, în care asistăm la un fenomen invers, de creștere vizibilă a forței de
muncă; este vorba de cea mai săra că regiune a României, unde Produsul Intern Brut/locuitor
este cu 48% mai mic decât indicatorul echivalent la nivel național, această diferență
accen tuându -se de la un an la altul [Institutul Național de Statistică].

28
În condițiile în care în România mobili tatea ocupațională și cea regional sunt extrem de
reduse, și în lipsa unor politici publice orientate, este de așteptat ca, în perioada următoare, să
ne confruntăm cu o creștere a expunerii la riscul de s ărăcie pentru populația ocupată [Saon,
2006].
De men ționat este faptul că aproximativ 19% dintre persoanele care dețin un loc de
muncă în România sunt expuse riscului de sărăcie, în timp ce media europeană este de
aproximativ 9%. Rata de inactivitate a crescut și rămâne foarte ridicată în România, la nivel ul
anului 2013. Mai bine de 29% din populația aptă de muncă se află în inactivitate, iar creșterea
acestui indicator este extrem de accentuată, dacă avem în vedere că, în anul 2000, rata de
inactivitate era de doar 16%. Populația inactivă aptă de muncă se prezintă cu o medie de cca.
30% în perioada 2008 –2013 [Institutul Național de Statistică].
Această valoare foarte înaltă este cauzată de un fenomen dintre cele mai îngrijorătoare.
Foarte multe persoane sunt descurajate în a mai căuta un loc de muncă cu o i ncidență uriașă în
mediul Rural, iar descurajarea determină intrarea acestor persoane direct în inactivitate. Este
de reținut faptul că cea mai expusă categorie de vârstă la descurajarea de a căuta un loc de
muncă este tocmai categoria 35 – 49 de ani, cea c are ar trebui să fie cea mai stabilă di n punct de
vedere professional [Institutul Național de Statistică].
Această stare de fapt indică o tendință ce demonstrează puternicele și nedoritele
modificări la nivelul relațiilor de muncă. Mulți angajatori preferă să angajeze personal cu
pregătire și experiență profesională reduse, de vârste mai mici, dar care pot fi folosiți în mod
discreționar, în timp ce categoriile de profesioniști cu pregătire și experiență mai bune, dar cu
așteptări precise și capacitatea de a -și traduce în fapte aceste așteptări, sunt descurajați în efortul
lor de a ocupa un loc de muncă [Saon, 2006].
În ultimii ani, se poate observa o tendință de cronicizare a șomajului. Cifrele oficiale
indică dinamici moderate, dar aceast a numai în condițiile în care nu luăm în calcul ieșirile din
sistem, fapt care face ca ratele șomajului să se prezinte la valori nu foarte mari, dar în fond
nereale și fără corespondență cu realitățile de pe piața muncii. Această lipsă de corespondență
cu realitatea curentă este dată inclusiv de nivelul foarte ridicat al ocupării în agricultură de
subzistență (o trei me din populația aptă de muncă) [Saon, 2006].
Dar putem vorbi și de o consoli dare a unor nuclee de șomaj care tinde să devină
structurală. Așa se face că, peste jumătate din șomerii BIM înregistrați nu mai lucraseră de cel
puțin opt ani, o perioadă care practic îi descalifică pe foarte mulți șomeri din punct de vedere
profesional, dar și din punctul de vedere al capacității de a răspunde cerințelor d e ordine și
disciplină a muncii [Saon, 2006].

29
În 2011, doar 2% din șomeri făceau tranziția de la șomaj la un loc de muncă; în fapt,
80% dintre șomeri nu -și găsesc de lucru. Mai mult de jumătate dintre tinerii ce termină o formă
de învă țământ intră în șomaj sau inactivitate. Aceeași categorie de vârstă, 35 -49 de ani,
categoria cea mai descurajată în a căuta un loc de muncă, se regăsește într -o dinamică de
creștere în ceea ce privește evo luția șomajului de lungă durată [Institutul Naționa l de Statistică].
Creșterea ponderii acestei categorii de vârstă în rândul șomerilor de lungă durată este
rapidă și consistentă: din 2010, când se situa la 32%, s -a ajuns la peste 41% în trimestrul I din
2014. Întâlnim, de asemenea, evoluții îngrijorătoare și în ce privește șomajul de lungă durată.
Avem de a face cu valori extrem de mari în rândul șomerilor tineri de lungă durată, atât în
mediul rural (peste 61% în 2013), cât mai ales în m ediul urban (peste 68% în 2013) [Institutul
Național de Statistică].
Dar ponderi însemnate regăsim în același an (2013) și la șomajul de lungă durată
general. În mediul urban, peste jumătate din șomerii înregistrați sunt șomeri de lungă durată
(53,1%), iar în mediul rural avem o pondere de 44,2%, valoare ceva mai mică, gene rată însă,
în primul rând, de ieșirile din sistemul asigurărilor de șomaj (fără că persoanele în cauză să fi
revenit în câmpul muncii) și de incapacitatea sistemului de a înregistra persoanele neocupate
din mediul rural (ei înșiși neinformați , neinteresați și descurajați) [Institutul Național de
Statistică].
Demn de remarcat este și faptul că programele de pregătire par să fie ineficiente în
contextul eforturilor mai mult sau mai puțin concentrate de a reintegra professional șomerii din
România. În urma unu i studio (din 2012) privind eficiența programelor de formare profesională
continuă la care participă șomeri, a rezultat că tendința de scădere a eficienței acestor programe
este continuă (cu excepția anului 2010) și pronunțată, ajungând la 15% (în 20 11), f ață de 73 –
74% (2002 -2003) [Institutul Național de Statistică].
Economia României rămâne ancorată în munca slab și mediu calificată, utilizatoare a
unor tehnologii relativ slabe și bazată pe ramuri de activitate cu valoare adăugată scăzută.
Productivitatea este afectată, iar modelele de activitate utilizate nu permit sporuri de
productivitate decât pe baza reducerilor salariale, ceea ce, practic, reprezintă un puterni c factor
suplimentar de stres [Saon, 2006].
În 2012, peste jumătate dintre angajații din eco nomie erau expuși la cel puțin un factor
de risc care le afecta sănătatea mintală 5. În ultimii ani, sectorul privat din economie investește
mai puțin în formare profesională și aplică mai puțin scheme de evaluare a personalului. În ce
privește relațiile de muncă, trebuie spus că acestea au devenit mai formale la locul de muncă
dominând mai degrabă un sentiment de concurență decât unul de cooperare sau emulație.

30
Cum era și de așteptat, nemulțumirile salariale au continuat să crească pe perioada
crizei; la a ceastă stare de lucruri contribuie în primul rând factori ca: neimplicarea în procesul
de luare a deciziilor, necompensarea fidelității la locul de muncă, factorii de risc psihic și lucrul
în schimburi iar toate acestea au generat un sentiment acut al lips ei de încredere și de motivație
în rândul lucrătorilor, fenomene care au continuat să se accentueze pe perioada crizelor [Saon,
2006].
De asemenea, după un 2009 în care turismul a scăzut cu peste 30% se pare că nici 2010
nu a fost un an bun pentru Turismul Românesc. Din statisticile specialiștilor se pare că în 2010
oamenii alocau bugete cu 50% mai mici decât în 2008 pentru vacanțe și concedii. În 2010
Turismul Românesc avea și mai mult de suferit. Oamenii preferă să păstreze banii de vacanțe
pentru rată la bancă, sau pentru a pune ceva bani deoparte pentru că nu s e știe ce va fi luna
următoare [Institutul Național de Statistică].
Rata șomajului foarte ridicată, disparația primelor de vacanțăși a bonusurilor împreună
cu instabilitatea financiară a României a nunțau pentru 2010 un an negru în Turismul
Românesc. Sfârșitul lui 2009 și începutul lui 2010 a fost un sezon (crăciun, revelion, valetine’s
day) dezastruos pentru mulți dintre agenții de prestări servicii turisticel după o simplă căutare
pe Google observă m tot mai multe pensiuni și hoteluri scoase la vânzare, business -uri care nu
pot face față crizei anumite puncte de vedere [Institutul Național de Statistică].
Foarte mulți proprietari de pensiuni și hoteluri au avut de suferit din mai multe motive:
lipsa marketing -ului, oferte exagerate, pensiuni construite fară consultanță, lipsa de facilități
din cadrul pensiunii/hotelului etc. Cei care au investit bine, și au construit pensiuni în locuri
unice oferind și alte facilități în afara cazării au simițit criza mai puțin. În aceeași categorie se
înscriu și cei care au avut un marketing de succes, și au avut în portofoliu oferte de nerefuzat,
aceștia au fost și cei care au fă cut profit în perioada de criza [ Axenciuc, 2004].
Criza în Turismul Românesc a avut și are și o parte bună, și vorbim aici de acei
propritari de pensiuni care nu știau cum să -și trateze clienții, care de multe ori erau turiști din
străinătate și care plecau cu un gust amar privind România, acești proprietari de pensiuni au
ieșit de pe pi ață, în această perioadă d e criză [ Axenciuc, 2004].

2.3.Măsuri anticriză luate în România

31
Măsurile anti -criză, crede Liviu Voinea, reprezintă un abordare ortodoxo -tipic,
abordare monetaristă, care are meritele sale, în special în ceea ce privește durabilitatea pe
termen scurt sau deficit ul pe termen, dar implică, într -o primă fază, o aprofundare a recesiunii,
deoarece austeritatea fiscală se realizează în detrimentul creșterii economice. Mai puțini bani
înseamnă mai puțin consum, mai puțin ă inflație și mai puține importuri. Rețeta strictă anti -criză
monetaristă, concluzionează Voinea, nu poate scoate economia din criză [ Voinea, 2009 ].
Îl poate readuce la suprafață, dar după o anumită perioadă de timp și cu costuri sociale
semnificative , fără a fi necesar să oferim o bază sănătoasă pentru c reștere pe termen mediu și
lung [ Olah, 2013 ].
Principalele soluții întrevăzute s -au bazat pe adoptarea celor mai comode măsuri:
disponibilizări succesive de personal angajat în instituțiile bugetare ale sta tului, reducerea
veniturilor salariale ale bugetarilor, prin promovarea unei legi unice a salarizării în 2009,
urmată de o reducere cu 25% a salariilor bugetarilor (începând cu iulie 2010) și impozitarea
suplimentară a agenților economici, prin majorarea TVA-ului de la 19% la 24% etc. [Axenciuc,
2004].
Asemenea măsuri au fost luate concomitent cu angajarea unor împrumuturi masive de
la FMI. De exemplu, numai în primele trei luni ale anului 2011 au fost contractate aproximativ
6 miliarde de euro [Axenciuc, 2004].
O altă măsură a fost legată de reducerea pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din
sistemul de apărare, ordine publică și siguranța națională. Aceasta a presupus recalcularea
categoriilor de pensii de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor
judecătorești și al parchetelor, ale personalului diplomatic și consular, ale funcționarilor publici
parlamentari, ale deputaților și senatorilor, ale personalului Curții de Contur i. În anul 2010,
toate pensiile speciale au fost revizuite, cu excepția pensiilor de serviciu acordate magistraților,
excepție impusă prin decizia Curții Constituționale [ Otovescu, 2011 ].
O implicare competentă pentru depășirea stării de recesiune aparți ne specialiștilor de la
Centrul de Cercetări Financiare și Monetare Victor Slăvescu al Academiei Române. Astfel, în
urma unor dezbateri cu privire la relansarea economiei naționale, membrii mediului academic
au propus următoarele măsuri [Otovescu, 2011] :
1. reducerea investițiilor nerentabile ( cum ar fi, de exemplu, reducerea cu 35% a
achizițiilor publice de bunuri și servicii, întreruperea finanțării pentru investițiile
publice care nu au generat un profit economic);
2. preluarea de către stat a restanțelor la c reditele bancare ale populației care sunt mai mici
de 3.000 euro;

32
3. crearea unui Fond Public de Intervenție pentru Stabilitatea Financiară (FPISF),care să
aibă drept obiectiv principal realizarea unor intervenții ale statului în materia
derapajelor privind s tabilitatea financiară a țării;
4. reducerea numărului de ministere la 10;
5. reducerea impozitului pe profit de la 16% la 12%;
6. eliminarea impozitului minim;
7. reducerea cu 40% a ratei contribuțiilor sociale (asigurări de sănătate, asigurări de șomaj,
asigurări s ociale de stat) pe care trebuie să le plătească fiecare angajator.
Pentru creșterea activităților economice, România trebuia să -și asume anumite
responsabilități clare și punctuale cum ar fi [Otovescu, 2011] :
• continuarea fermă de către stat a procesului de reformă,
• respectarea acordurilor cu Fondul Monetar Internațional
• mărirea absorției fondurilor din Uniunea Europeană
• promovarea fermă a exporturilor și scăderea deficitului comercial
• atragerea sistematică a investitorilor străini din diverse țări bogate al e lumii
• reluarea viguroasă a accesului populației și întreprinzătorilor la creditele bancare.

Criza în Grecia
Potrivit datelor băncii centrale, care a cerut înăsprire fiscală și reforme pentrudepasirea
crizei, economia Greciei va fi afectată de criza globală și va crește cu doar 0,5% inacest an,
după rata de creștere de 3,1% din 2008 [Articol: Economic Crisis în Europe: Causes,
Consequences and Responses, 2009].
Deficitele bugetare adânci și datoria în creștere lasa guvernului o marjă redusă
deactiune în ceea ce privește stimulii fiscali, în contextul în care principalele domenii
aleeconomiei, cum ar fi turismul, sunt afectate de criza financiară internațională, arata raportul
băncii centrale a Greciei [Articol: Economic Crisis în Europe: Causes, Conseq uences and
Responses, 2009].
Cu toate acestea, o combinație de disciplina fiscală și de reforme "extinse" ale sectorului
public ar limitau datoria publică și permite o serie de cheltuieliguvernamentale, pentru
încurajarea activității economice. Banca centr ală a Greciei a estimat că inflația se va tempera
la 1,8% în 2009, de la 4,2% anul anterior. Creșterea produsului intern brut (PIB) se va tempera
semnificativ, dar rămânea pozitivă, mai bine decât în zona euro. Banca centrală a Greciei
estimează că rata de creștere a PIB -ului, care a încetinit la 3% anul trecut, va fi de 0,5% în

33
2009. Estimările băncii centralesunt peste cele ale Comisiei Europene (CE), care anticipa o
creștere economică de 0,2% pentru Grecia în 2009, dar sub cele guvernamentale, de 1,1%
[Articol: Economic Crisis în Europe: Causes, Consequences and Responses, 2009].
Grecia trebuie să reducă urgent deficitul bugetar excesiv, prin eradicarea fenomenului
de evaziune fiscală, pentru a elibera fondurile necesare investițiilor și pentru a reduce impactul
crizei. Economia Greciei înregistrează o încetinire brusca, după o creștere economică medie de
4% în ultimii ani, susținută de ajutoarele din partea Uniunii Europene și de investițiile realizate
pentru Olimpiadă de la Atena din 2004 [Articol: Eco nomic Crisis în Europe: Causes,
Consequences and Responses, 2009].
Condițiile mai aspre de creditare, creșterea economică mai slabă a partenerilor
comerciali, deteriorarea pieței muncii și creșterea taxelor afectau activitatea. În raportul anual
publicat, banca centrală a criticat guvernul grec pentru că nu a reușit să implementeze reformele
necesare pentru piat amuncii, buget și pensii în perioada de creștere economică puternică.
Grecia avea nevoie de o consolidare fiscală rapidă pentru eliminarea deficitu lui în 2012. Acest
lucru era realizabil, reducând fenomenul de evaziune fiscală și dacă pierderile erau diminuate
semnificativ. Banca centrală a anunțat că deficitul bugetar la acel moment al Greciei a fost de
peste 4% din PIB în 2008, fata de estimările i nițiale ale guvernului, de 3,7% [Philon, 2016].
Guvernul grec a anunțat că pune 1,3 miliarde euro la dispoziția companiilor care aufost
afectate de criză, fondurile referindu -se la cel puțin 17.000 de companii. Fondurile sunt oferite
pentru investiții în p roducție, turism și comerț. Sprijinul vine în contextul incare economia
Greciei putea intra în recesiune anul acesta, după o lungă perioadă de creștere.
Grecia cunoaște o scădere a cererii de pachete turistice pe piețele sale tradiționale din
Europa, chiar dacă este unul dintre statele membre ale Uniunii Europene. Motivul principal al
acestui declin îl reprezintă faptul că turiștii taie din bugetele alocate călătoriilor și renunță la
distanțe lungi și bilete de avion costisitoare. Cu toate acestea, Grecia e ste una dintre destinațiile
cele mai populare pe timp de vara, așa că se așteaptă o revenire puternică [Philon, 2016].
Grecia beneficiază în 2010 de "sprijinul total" al Germaniei și al celorlalte state membre
ale Uniunii Europene în lupta să pentru a face fata datoriei publice și deficitului bugetar.
Europenii sunt împărțiți în privința unui eventual sprijin care ar trebui acordat Greciei, tara
afectată de cea mai gravă criza a finanțelor publice din ultimele trei decenii.
Grecia a încheiat 2009 cu un def icit bugetar de 12,7% din produsul intern brut (PIB) și
cu o datorie publica de 113% din PIB, niveluri care au îngrijorat piețele financiare. Guvernul
de la Atena s -a angajat să reducă deficitul la 8,7% din PIB și la sub 3% în 2012 [Sacks, 2012].

34
În ianua rie, FMI a trimis o echipă la Atena, la solicitarea guvernului grec, care avea
nevoie de asistență tehnică pentru a face fața celui mai mare deficit bugetar din zona euro,
estimat la 12,7% din produsul intern brut (PIB) din 2009. Comisia Europeană a aproba t, pe 3
februarie, planul prezentat de guvernul grec pentru rezolvarea crizei bugetare, însă a decis să
plaseze statul sub supraveghere. Executivul european a adoptat o serie de recomandări pentru
a se asigura că Grecia va aduce deficitul bugetar sub 3% di n produsul intern brut (PIB) până în
2012, conform cucerintele din tratatul de la Maastricht [Sacks, 2012].
Criza bugetară a Greciei, care aproape a scăpat de sub control situația finanțelor publice,
reprezenta primul test major pentru zona euro de la apar iția acesteia în 1999, odată culansarea
monedei unice, experții subliniind că discrepantele dintre nordul și sudul zonei sunt mai mari
ca niciodată. Unii analiști susțin că situația era inevitabilă încă din momentul în care Grecia a
fost admisa în zona eur o. Alții sunt de părere că o astfel de criza avea oricum să cuprindă, mai
devreme sau mai târziu, o uniune monetară atât de inegala ca zona euro. Dacă nu Grecia, o altă
țară mai slabă din uniune ar fi fost cauza dezechilibrelor.Posibil de evitat sau nu, pr oblemele
au apărut [Sacks, 2012].
Potrivit The Economist, Grecia trebuia să treacă printr -o cură bugetara majoră, iar țările
Uniunii Europene, sau Fondul Monetar Internațional (FMI), ar putea ajunge în situația de a
acorda un pachet de salvare "umilitor". Unii analiști vorbesc la acea vreme chiar despre o
destrămare iminenta a zonei euro. Deficitul bugetar al Greciei a atins 12,7% din produsul intern
brut (PIB). Temerile legate de posibilele măsuri de reducere a deficitului au creat panica pe
piața obligați unilor și au dus la o creștere arandamentelor titlurilor de stat emise de Grecia
[Sacks, 2012].
Pentru Grecia, stat al cărui deficit raportat la PIB este unul dintre cele mai mari din
lume, redobândirea încrederii piețelor are o miză enorma. În caz de eșec , Grecia risca să nu
poată refinanța datorii de 20 miliarde euro scadente în aprilie și mai. În acel moment, guvernul
de la Atena ar intra în incapacitate de plată, în caz că nu va obține un pachet desalvare [Sacks,
2012].
Pentru Grecia, aderarea la zona e uro a fost însă un factor foarte pozitiv. Ratele mai mici
ale dobânzii au permis guvernului să refinanțeze datoriile în condiții mai favorabile. Economia
a avansat, în medie, cu 4% pe an până în 2008. Însă creșterea puternică a PIB a ascuns
slăbiciunile fi nanțelor publice. Nivelul datoriilor publice a scăzut, însă numai pentru ca PIB -ul
nominal a avansat mai rapid decât datoriile[Sacks, 2012].
Deficitele bugetare foarte mari s -au menținut, mai ales că, odată cu intrarea în zona
euro, Grecia a relaxat politi ca fiscală. Balanța bugetară primară ce exclude plata dobânzilor a

35
fost excedentara până în momentul aderării, însă a trecut pe deficit începând cu 2003. Pe de
altă parte, inflația Greciei a rămas peste media zonei euro, afectându -i competitivitatea.
Econ omia se baza puternic pe împrumuturi externe, iar deficitul de cont curent s -a
adâncit la 14,6% din PIB în 2008. Dacă Grecia și -a fi păstrat propria monedă, problemele ar fi
apărut, probabil, mai devreme. Însă în lunile ce au urmat prăbușirii băncii de inv estiții Lehman
Brothers, Grecia a fost protejată de apartenența la zona euro. Statul putea încă să se împrumute
ușor, deși nu la fel de ieftin, din piețele de obligațiuni, iar economia se îndrepta, în cel mai rău
caz, spre o recesiune ușoară [Sacks, 2012].

2.4. Parale lă între Criza Economică din anii 1929 -1933 și cea din 2008

Așa cum am menționat anterior, de la marea criză din 1929 -1933 până la cea care a
început în 2008, umanitatea s -a confruntat cu alte crize. Dar acestea erau f ie locale, fie
regionale, adică fie nu aveau efect atât de prelungit, fie nu a luat atât de mult timp și nu a avut
atât de grav e consecințe ca cea interbelică sau cea cu care ne confruntăm acum [Olah, 2013].
Pentru a realiza o comparație între cele două cr ize, ar trebuii sa face m un rezumat al
crizei din 2008, deoarece Criza financiară din 2008 este o dramă, sau mai bine zis o tragedie,
cu mulți participanți, unii dintre ei fiind vinovați ai crizei, alții – victime, iar unii din ei atât
vinovați cât și victi me. Am vazum cum criza din 2008 se datorează suprapunerii efectelor mai
multor factori și circumstanțe; despre unii factori s -a vorbit mai mult, despre alții mai puțin, și
nu neapărat în funcție de ponderea contribuți ei reale a acestora la criză [Sacks, 20 12].
Criza financiară a demarat ca o criză a creditelor imobiliare pe piața americană . Criza
economică mondială din 2008 –2012 a început în luna decembrie 2007 , moment când pierderea
încrede rii investitorilor americani în ipotecarea securitizată a condus la o criză de lichidități ce
a determinat o injectare substanțială de capital în piețele financiare din partea Rezervei
Federale americane , a Băncii Angliei și a Băncii Centrale Europene [Sacks, 2012].
Indicele TED spread (ce descrie riscul de creditare perceput în economia generală) a
sărit în iulie 2007, a oscilat vreme de un an și apoi a crescut din nou în septembrie
2008, atingând valoarea record de 4,65% în 10 octombrie 2008. Criza s -a agravat în 2008,
întrucât bursele de valori din lume s -au prăbușit sau au intrat într -o perioadă de instabilitate
acută. Un număr mare de bănci , creditori și companii de asigurare au dat faliment în
săptămânile ce au urmat [Sacks, 2012].

36
Cea mai afectată țară de criză economică din U.E. este Letonia. Extrem de interesant
este că această țară a avut, în anii care au precedat criza, cea mai mare creștere a salariilor
minime din Uniunea Europeană:
1) de la 1 ianuarie 2006 , la 128 Euro pe lună;
2) de la 1 septembrie 2006, la 170 Euro pe lună;
3) de la 1 iulie 2 007, la 227 Euro pe lună. Rezultatul acestei creșteri spectaculoase a fost apariția
unei crize extrem de puternice cu șomaj ridicat[Sacks, 2012].
Criza economică a fost comparată de mulți cu cea din perioada 1929 -1933, însă
majoritatea acestor comparații s -au limitat la a scoate în evidență impactul celor două crize
asupra economiei americane .
Paul Krugman a readus în atenție problema cu graficul de mai jos, care arata comparativ
evoluția producției industriale în Europa în timpul Marii Depresiuni din anii 30, respectiv din
2008 încoace. După cum se observa, la începutul crizei actuale, producția industrială a scăzut
considerabil și mai rapid decât în timpul Marii Depresiuni, după care și -a revenit parțial și a
urmat un trend de stagnare. La 5 ani d e la începutul crizei, producția industrială a zonei euro
reprezintă mai puțin de 90% din nivelul înregistrat anterior [Krugman, 2008].
Cum au stat lucrurile în Marea Depresiune? Aproximativ la fel. Cu două diferențe:
declinul inițial a fost puțin mai adân c și a durat cu doi ani mai mult și producția industrială și –
a reînceput creșterea vertiginoasă într -un ritm care nu are nicio șansă să fie egalat de dinamică
actuală. Dacă ne referim la 6 ani de la începutul crizei, economia Europei se simțea mai bine
în anii 30 decât în prezent. Concluzia lui Krugman? "Să mergi mai prost decât în anii 30 – asta
da realizare remarcabilă" [Olah, 2013].

37

Grafic 1.7. Producția industrială din Europa pe durata celor două crize
Sursa: https://www.ecb.europa.eu/press/key/date/2012/html/sp120220.en.html

Multi experti considera crash -ul din 1932 ca fiind cel mai mare crash bursier.
Principalele motivatii sunt acelea ca investitorii au pierdut 86% din portofolii, iar crash -ul a
durat 813 z ile. Alaturi de criza din 1929, cele doua evenimente intregesc, de fapt, "marea criza".
Criza economică din anul 1929 s -a instaurat pentru prima oară în America, asemeni
crizei din anul 2008 care a avut rădăcinile tot în această țară [Sacks, 2012].
La fel ca și atunci , căderea Americii a dus la căderea țărior europene, deoarece S.U.A
este un punct de sprijin pentru acestea, realizându -se multe transferuri economice și
comerciale. De asemnea există și diferențe între aceste două crize acestea fiind: față de anul
1929 acum există multe organizații internaționale care pot susține financiar zone ale lumii
aflate în criză iar efectele crizei din 1929 în ceea ce privește rata șomajului și scăderea PIB sunt
mult mai mari [Sacks, 2012].
În cifre absolute , pierde rile la bursă sunt mult mai mari în cazul crizei actuale ; acestea
diferențe fiind spuse ne putem creea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce este criza acum
și ce a fost ea în trecut. De altfel, este mult mai simplu să vorbim despre criza actuală , decât
despre criza din anul 1929 , pe care o putem caracteriza doar cu ajutorul informațiilor oferite de
cărți și alte surse alternative [Sacks, 2012].

38
Criză a afectat domenii importante care stau la baza unei economii. Acest lucru ar trebui
să ridice mari semne d e întrebare și să trezească curiozități despre modul în care se pot evita
„tragedii „ economice care pot elimina o țară din punt de vedere economic (Grecia) sau o pot
„zdrancina” din temelii făcând -o o țintă ușoară în fata crizelor economice care amenința
continuu economiie mondiale [Sacks, 2012].
Deși criza din 2008 a venit pe un fond de dezvoltare evident mai mare decât cel în care
se afla tara în 1929, criza din 2008 a avut efecte mult mai drastice decât cea din trecut. Ar trebui
să analizăm eficienta r epartizări banilor la bugetele de stat, investițiile fondurilor europene.
Astfel, punctul central al acestor evenimente sunt entitățile private ce controlează Banc
aFederala Americană (FED). Măsurile pe care le impune și efectele acestora seamănă și ele
[Axenxiuc, 2004].
Criza financiară interbelica a fost declanșată de un exces investițional pe piețele
bursiere și imobiliare, fiind asumate riscuri foarte mari, în căutarea unui profit pe măsură.
Abuzul decredite de consum, de speculații bursiere și imobiliare a creat dezec hilibre care, în
final, au dus lao criză economică majoră. Statul intervenționist apărea ca singura soluție în
depășirea crizei [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008].
În anii '30, statul american a concentrat uriașe fonduri în împrumuturi bancare, a
controlat prețurile și creditul, asubventionat anumite activități economice. Povestea se repetă
80 de ani mai târziu, când SUA își propun să arunce pe piața 700 de miliarde de dolari, în
încercarea de a menține artificial prețuri rezultate din supraevalua rea unor garanții acoperite de
ipoteci și ale altor active de aceeași factură. Federal Reserve a devenit activa pe această piață
instabilă, infuzând capital unor entități aflate în faliment [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon
Lee, 2008].
Actuala criză seamănă cu predecesoarea sa și prin aceea că intervenționismul se face
simțit, nu numai prin infuzii, dar și prin naționalizări. Această soartă au avut -o Northern Rock
Bank (Marea Britanie), AIG (SUA), Fortis (Benelux), Bardford & Bingley (Marea Britanie).
Dincolo de aceste naționalizări evidente, există și unele mascate, în cadrul cărora
Guvernelegaranteaza pierderile unor bănci sau le infuzează capital, fără a declara aceste
proceduri ca fiind "naționalizări", controlat, direct sau prin subsidiare, de rep rezentanți ai
următoarelor structuri financiare: Rotschild Bank din Pariș și Londra, Lazard Brothers Bank
din Pariș, Israel Moses Seif Bank [Blundell -Wignall, Atkinson, Hoon Lee, 2008].

39
Capitolul III. Criza economic ă din 2020 – pandemia Covid19

3.1.Da te generale despre criza economic ă din 2020

Principala prioritate privind criza care este în derulare în acest moment este sănătatea
cetățenilor, dar în același timp însă, epidemia cauzată de coronavirus este un șoc major pentru
economia europeană și mondială. Statele membre au adoptat deja sau sunt pe cale să adopte
măsuri bugetare, politice și de asigurare a lichidității, pentru a spori capacitatea sistemelor lor
de sănătate și pentru a oferi ajutor cetățenilor și sectoarelor afectate în mod deosebit
[https://ec.europa.eu/info/live -work -traveleu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy –
during -coronavirus pandemic, consultat la 02.06.2020].
Astfel, în schema de mai jos se pot vedea componentele setului de măsuri adoptate de
Comisia Eur opeană.

Schema 1.8. Set de m ăsuri adoptate de Comisie
https://ourworldindata.org/
Pentru a atenua efectele negative asupra nivelului de trai al populației și asupra
economiei, Comisia a adoptat un set amplu de măsuri economice , a flexibilizat la maximum
normele bugetare europene , și-a revizuit normele privind ajutoarele de stat și a instituit
Inițiativa pentru investiții ca reacție la coronavirus , în valoare de 37 de miliarde EUR, pentru a
furniza lichidități întreprinderilor mici și sectorului asistenței medicale
[https://www.forbes.ro/efectele -coronavirusului -asupra -economiei -si-masurile -luate -de-
statele -europene -pentru -ajuta -firmele -afectate -155207 , consultat la 02.06.2020].

40
Epidemia de coronavirus pune la încercare Europa în moduri care, doar cu câteva luni
în urmă, ar fi fost de neimaginat. Această criză este în primul rând o situație de urgență în
domeniul sănătății publice, iar activitatea Comisiei Europene vizează salvarea vieților omenești
și protejarea mijloacelor de trai. În acest spirit, s -au îndreptat t oate eforturile către sprijinirea
muncii eroice a europenilor care lucrează în domeniul asistenței medicale și care se află în
prima linie, care tratează pacienții sau ajută lumea noastră să funcționeze, precum și a celor
care au trebuit să își lase deopar te uneltele sau să stea acasă pentru a se proteja unii pe alții de
virus [https://ourworldindata.org, consultat la 26.05.2020].
Profunzimea și amploarea acestei crize necesită un răspuns fără precedent în ceea ce
privește amploarea, viteza și solidaritatea , iar sprijinul trebuie să intervină urgent: de la
achiziționarea și livrarea de echipamente medicale sau de protecție până la asigurarea în
continuare a accesului la alimente și a acoperirii altor nevoi de bază ale categoriilor celor mai
defavorizate ale populației, de la asigurarea faptului că oamenii au un venit și un loc de muncă
la care să se întoarcă, până la menținerea pe linia de plutire a întreprinderilor și la garantarea
faptului că economia este pregătită să se redreseze de înda tă ce acest lucru va fi posibil
[https://ourworldindata.org, consultat la 26.05.2020].
Comisia Europeană a adoptat o serie de măsuri îndrăznețe, fără precedent. În centrul
propunerilor se află un angajament simplu: vor utiliza fiecare euro pe care îl au la dispoziție
prin o rice modalitate posibilă pentru a salva vieți și a proteja mijloacele de trai.
Pentru a realiza acest lucru, au fost luare următoarele măsuri
[https://ec.europa.eu/info/live -work -traveleu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy –
during -coronavirus pan demic, consultat la 02.06.2020]. :
1.Crearea unui nou instrument de solidaritate al UE în valoare de 100 de miliarde EUR pentru
a ajuta lucrătorii să își păstreze venitul și întreprinderile să își păstreze personalul.
2.Asigurarea flexibilității depline a fondurilor structurale și de investiții europene, astfel încât
fiecare euro să poată fi direcționat în acest moment către sprijinirea eforturilor în materie de
sănătate publică sau către atenuarea șocului economic care afectează cetățenii și întreprinderil e.
3.Canalizarea fiecărui euro disponibil din bugetul UE pe anul acesta către un instrument de
urgență care să sprijine eforturile de salvare a vieților.
4. Vor fi formulate propuneri specifice pentru a se asigura faptul că cele mai defavorizate
persoane pot primi în continuare livrări de alimente și că va fi acordat sprijin adaptat pentru
fermieri și pescari, care sunt sufletul multora dintre comunitățile noastre locale și care
contribuie la menținerea lanțului de aprovizionare al Europei.

41
Cunoscut în m od curent sub denumirea de „coronavirus”, COVID -19 este o urgență
majoră în materie de sănătate publică pentru cetățeni, societăți și economii. Pandemia, care a
izbucnit în China, s -a răspândit, în prezent existând cazuri de infectare în toate statele memb re.
Deși Italia era cel mai puternic afectată, numărul de cazuri este în creștere în toate statele
membre, iar situația evoluează rapid. Pandemia impune o povară grea asupra persoanelor și a
societăților și exercită o presiune puternică asupra sistemelor de sănătate.
În afar ă de impactul său social semnificativ și de dimensiunea sa umană, epidemia
cauzată de coronavirus reprezintă un șoc economic major pentru UE, impunând o coordonare
economică hotărâtă. Răspândirea virusului duce la perturbarea lanțurilor de aprovizionare
mondiale, la volatilitatea piețelor financiare, la șocuri în ceea ce privește cererea
consumatorilor și la un impact negativ în sectoare -cheie cum ar fi călătoriile și turismul iar
piețele bursiere europene au scăzut cu aproximativ 30 % față de jumătatea lun ii februarie,
acesta fiind declinul lunar cel mai pronunțat înregistrat de la începutul crizei financiare din
2008, iar incertitudinea cu privire la evoluția epidemiei în săptămânile și lunile următoare
rămâne ridicată [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus –
response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 25.05.2020 ].

3.2. Consecințe le socio -economice ale crizei

Pandemia de COVID -19 este un șoc major pentru economia mondială și cea europeană.
Deja se resimte un impact economic negativ semnificativ asupra Europei, cel puțin pentru
prima jumătate a acestui an și, posibil, ch iar pentru o perioadă mai îndelungată, dacă măsurile
de limitare a răspândirii virusului nu sunt eficace. Creșterea PIB -ului real în 2020 ar putea
scădea sub zero sau chiar ar putea fi puternic negativă din cauza COVID -19, iar pentru
atenuarea repercusiuni lor economice este esențial ca instituțiile UE și statele membre să își
coordoneze răspunsul economic [https://ec.europ a.eu/info/live -work -travel –
eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 2 7.05.2020 ].
Acest șoc afectează economia prin diferite canale:
1.șocul rezultat din contracția inițială a Chinei în primul trimestru al anului 2020;
2.șocul la nivelul ofertei cu care s -au confruntat economia europeană și cea mondială ca urmare
a perturbării lanțurilor de aprovizionare și a absențelor de la locul de mu ncă;

42
3.șocul la nivelul cererii cu care s -au confruntat economia europeană și cea mondială, cauzat
de scăderea cererii consumatorilor și de impactul negativ al incertitudinii asupra planurilor de
investiții ;
4.impactul deficitului de lich idități asupra întreprinderilor [https://ec.europa.eu/info/live -work –
travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 2 7.05.2020 ].
Șocul va fi temporar, dar trebuie să colaborăm pentru a ne asigura că acesta va fi cât
mai scurt și mai limitat posibil și că nu provoacă daune permanente economiilor noastre. Pentru
viitor, g radul perspectivelor negative va depinde de mai mulți parametri, cum ar fi lipsa de
aprovizionare cu materii prime critice, eficacitatea măsurilor de limitare a răspândirii virusului,
perioadele de întrerupere a producției în UE, zilele de lucru pierdute î n întreprinderi și în
administrațiile publice, precum și efectele asupra cererii (de exemplu restricții în materie de
mobili tate, anulări ale călătoriilor) [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel –
eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_r o,
consultat la 25.05.2020 ].
Statele membre trebuie să fie vigilente și să utilizeze toate instrumentele disponibile la
nivelul Uniunii și la nivel național pentru a evita ca actuala criză să conducă la o pierdere de
active și de tehnologii critice. Din ac eastă categorie fac parte instrumente cum ar fi
investigațiile naționale de securitate și alte instrumente conexe securității. Comisia va furniza
orientări statelor membre în perspectiva aplicării Regulamentului privind examinarea
investițiilor străine dir ecte.
Pe măsură ce COVID -19 se răspândește și afectează o mare parte a populației la nivel
mondial și în statele membre, efectele economice sunt substanțiale și se accentuează în fiecare
zi. Efectele sunt resimțite la nivelul întregii economii, în special în situațiile de izolare necesare
pentru a preveni răspândirea pandemiei. Măsurile luate pentru a limita răspândirea virusului la
nivel local și național ar putea afecta atât cererea, cât și oferta. În special, cererea negativă este
o consecință a măsurilo r de limitare a răspândirii virusului pe care guvernele sunt obligate să
le pună în aplicare, acestea afectând viața privată, profesională și socială. În prezent, sectoarele
cele mai afectate sunt sănătatea, turismul și transporturile , în special transport ul aerian
[https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavir us-pandemic_ro , consultat la 25.05.2020 ].
Pandemia de COVID -19 afectează piețele financiare mondiale. La sfârșitul lunii
februarie, piețele mondiale ale titlurilor de capital și cele ale altor active cu grad ridicat de risc
au scăzut considerabil în contex tul orientării accentuate către plasamente cu grad ridicat de

43
siguranță. În același timp, prețurile activelor sigure au crescut ca urmare a cererii sporite:
randamentele obligațiunilor de trezorerie din SUA („activul financiar sigur de ultimă instanță”)
au scăzut puternic. Prețurile acțiunilor au scăzut în întreaga lume. Au crescut marjele
obligațiunilor de stat ale statelor membre mai vulnerabile. Au crescut randamentele
obligațiunilor corporative din categoria non -investment grade.
Având în vedere impact ul macroeconomic și financiar al COVID -19, răspunsul în
materie de politică economică ar trebui să fie luat în mod ferm și coordonat pentru a atinge
următoarele obiective:
1.contribuirea la salvarea de vieți. Asigurarea fondurilor necesare pentru efectuare a achizițiilor
și a investițiilor necesare pentru limitarea răspândirii și tratarea pandemiei;
2.asigurarea faptului că lucrătorii din Europa (inclusiv lucrătorii care desfășoară o activitate
independentă) sunt protejați împotriva pierderilor de venituri ș i că întreprinderile cele mai
afectate (în special IMM -urile) și sectoarele cele mai afectate beneficiază de sprijinul și de
lichiditățile financiare necesare;
3.atenuarea impactului asupra economiei globale cu ajutorul tuturor instrumentelor UE
disponibil e și a unui cadru flexibil al UE care să fie folosit la întregul său potențial pentru
acțiunil e întreprinse de statele membre [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel –
eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 2 7.05.2020 ].

3.3.Protejarea mijloacelor de trai

Riscurile de șomaj
Numeroși europeni suferă mai mult decât alții pur și simplu din cauza ocupației lor sau
a locului în care trăiesc. Într -o Uniune a persoanelor și a națiunilor afectate în egală măsură de
aceeași criză, trebuie să ne sprijinim reciproc, indiferent dacă suntem bogați sau săraci, din est,
vest, sud sau nord. Acest lucru este valabil mai ales în ceea priveș te atenuarea șocului economic
[https://ec.europa.eu/i nfo/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 02.06.2020 ].
Aceasta este principala premisă a propunerii de astăzi a Comisiei privind SURE, un nou
instrument care va acorda până la 100 de miliarde EUR sub formă de împrumuturi pentru țările
care au nevoie de fonduri, pentru a le ajuta să se asigure că lucrătorii pri mesc un venit și că
întreprinderile își mențin personalul. Acest lucru le permite cetățenilor să își plătească în

44
continuare chiria, facturile și produsele alimentare și contribuie la stabilitatea atât de necesară
pentru economie.
Împrumuturile se bazează pe garanții acordate de statele membre și vor fi direcționate
către beneficiarii care au nevoie cel mai urgent de acestea. Toate statele membre vor putea să
recurgă la noul instrument, dar acesta va fi deosebit de important pentru statele cel mai grav
afectate. SURE va sprijini regimurile de lucru cu program redus și alte măsuri similare menite
să ajute statele membre să protejeze locurile de muncă, angajații și lucrătorii independenți
împotriva riscului de concediere și de pierdere a veniturilor. Întreprin derile vor putea să reducă
temporar programul de lucru al angajaților, beneficiind de sprijin pentru venit acordat de stat
pentru orele nelucrate. Lucrătorii independenți vor primi un înlocuitor al venitului pen tru
actuala situație de urgență [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus –
response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consult at la 02.06.2020 ].

Distribuirea ajutoarelor către persoanele cele mai defavorizate
În această perioadă în care majoritatea țărilor Europei practică distanțarea socială pentru
a încetini răspândirea virusului, este cu atât mai important ca persoanele care depind de cei din
jur pentru cele mai elementare nevoi să nu fie izolate de sursele de ajutor. Acest lucru este
valabil în special în cazul persoanelor celor mai defavorizate din Uniunea noastră, care primesc
ajutor pentru alimente și alte produse esențiale prin intermediul Fondului de ajutor european
destinat celor mai defavorizate pers oane [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel –
eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 02.06.2020 ].
Cu toate acestea, numeroși voluntari care distribuie ajutoarele în cauză nu mai pot fi
mobilizați, întrucât intră adesea în categoria cea mai expusă la risc dacă ajung să contracteze
coronavirusul. De aceea, Comisia propune astăzi o abordare flexibilă care să le permită statelor
membre să introducă noi metode, precum utilizarea de bonuri electronice, și să achiziționeze
echipamente de protecție pentru cei care distribuie ajutoarele [https://ec.europa.eu/info/live –
work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus –
pandemic_ro , consultat la 02.06.2020].

Sprijinirea fermierilor și a pescarilor noștri
Sectorul agricol și sectorul pescuitului din Europa sunt sufletul și motorul social al
multor comunități din întreaga Uniune. Aceste sectoare joacă un rol esențial în furnizarea
alimentelor pe care le consumăm și se bazează pe secole de tradiție și cunoști nțe. Pescarii și

45
piscicultorii au fost grav afectați de criza actuală, acest lucru având un impact asupra lanțurilor
noastre alimentare și a economiilor locale pe care le susține acest sector.
Comisia a înaintat propuneri legislative în vederea introduc erii unor măsuri de
flexibilitate excepționale în cadrul Fondului european pentru afaceri maritime, activități
pescărești și acvacultură . Acestea le -ar permite statelor membre să le acorde sprijin pescarilor
pentru încetarea temporară a activităților de pescuit, fermierilor din acvacultură pentru
încetarea sau diminuarea temporară a producției și organizațiilor de producători pentru
depozit area temporară a produs elor din pescuit și acvacultură [https://ec.europa.eu/info/live –
work -travel -eu/health/coronavir us-response/jobs -and-economy -during -coronavirus –
pandemic_ro , consultat la 02.06.2020 ].
La rândul lor, fermierii europeni trebuie să fie sprijiniți pe durata crizei pentru a se
asigura că mijloacele lor de trai sunt protejate, iar lanțul alimentar nu este a fectat.
Având în vedere acest lucru, Comisia va propune în curând o serie de măsuri concrete menite
să asigure faptul că fermierii și alți beneficiari pot primi sprijinul de care au nevoie din partea
politicii agricole comune. Printre aceste măsuri se va număra și prelungirea perioadei de timp
în care fermierii trebuie să introducă cererile de sprijin și a termenelor în care administrațiile
trebuie să prelucreze cererile. Pentru a contribui la creșterea fluxurilor de numerar aflate la
dispoziția fermierilo r, Comisia va propune majorarea avansurilor pentru plățile directe și pl ățile
pentru dezvoltarea rurală [https://ec.eu ropa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus –
response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 02.06.2020 ].

Protejarea vieților omenești
Uniunea Europeană nu s -a confruntat niciodată cu o criză a sănătății care să atingă
asemenea proporții sau să se extindă cu o asemenea repeziciune. Ca răspuns la criză, prima
prioritate este aceea de a salva viețile omenești și de a acoperi nevoile sistemelor noastre de
sănătate și ale profesioniștilor care lucrează în domeniul sănătății și care fac mi nuni zilnic, în
întreaga Uniune [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus –
respon se/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 02.06.2020 ].
Comisia depune toate eforturile pentru a asigura furnizarea de echipamente de protecție
și de aparate respiratorii. În pofida eforturilor de producție susținute ale industriei, s tatele
membre continuă să se confrunte cu lipsuri severe în anumite domenii. Totodată, statele
membre nu dispun de suficiente facilități de tratament și nu sunt în măsură să mute pacienții în
zone cu mai multe resurse sau să trimită personal medical în loc urile cele mai afectate – o
posibilitate care ar fi benefică. Va fi nevoie de sprijin și pentru testarea în masă, pentru

46
cercetarea medicală, pentru introducerea noilor tratamente, precum și pentru producerea,
achiziționarea și distribui rea de vaccinuri în întreaga UE [https://ec.europa.eu/info/live -work –
travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 02.06.2020 ].
UE propune să se utilizeze toate fondurile disponibile din bugetul UE pe anul acesta
pentru a contribui la satisfacerea nevoilor sistemelor de sănătate europene. Aproape toți acești
bani, 2,7 miliarde EUR în total, vor fi transferați către Instrumentul dedicat sprijinului de
urgență, cele 300 de milioane EUR rămase fiind alocate RescEU pentru sprijinirea rezerv ei
comune de echipamente.
Propunerea permite acordarea de sprijin flexibil, rapid și direct în cadrul a două mari
priorități. Prima prioritate constă în aducerea unei contribuții la gestionarea crizei de sănătate
publică și în asigurarea echipamentelor și a articolelor vitale, de la ventilatoare la echipamente
de protecție personală. În cadrul acestei priorități s -ar putea furniza, de asemenea, asistență
medicală persoanelor celor mai vulnerabile, inclusiv persoanelor aflate în taberele de refugiați.
Cel de al doilea domeniu de interes ar fi facilitarea multiplicării eforturilor de testare și a
tratamentelor. Pentru a economisi timp și bani prețioși, propunerea ar urma să îi permită, de
asemenea, Comisiei să realizeze achiziții di rect în numele statelor memb re
[https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pand emic_ro , consultat la 02.06.2020 ].
Această inițiativă este un efort european colectiv de a salva vieți și de a asigura sprijin
reciproc. În acest spirit de solidaritate, ar trebui ca inițiativa să fie deschisă tuturor celor care
doresc să contribuie prin completarea fondului. Acest sprijin suplimentar ar putea veni de la
statele membre, de la sectorul privat, de la ONG -uri, de la societatea civilă, de la cetățeni sau
de la orice altă parte interesată care dorește să contribuie.

3.4. Sectoa re afectate

1.Transport ul
Epidemia de COVID -19 are, de asemenea, un impact major asupra sistemelor noastre
de transport. Lanțurile de aprovizionare europene sunt strâns legate între ele. Aceste legături
sunt menținute prin intermediul unei rețele extinse de servicii de transport de mărfuri.
Întreruperile acestor fluxuri de bunuri conduc la daune economice grave. Industria aviatică
internațională și europeană a fost deja grav afectată de epidemie. Situația se deteriorează încă
pe zi ce trece. Se preconizează că traficul aerian va continua să scadă în următoarele săptămâni.

47
Pentru a contribui la reducerea impactului epidemiei, Comisia propune o legislație specifică ce
va excepta temporar companiile aeriene de la obligația de utilizare a sloturilor orare în temeiul
legislației UE. Odată intrată în vigoare, această măsură temporară va permite companiilor
aeriene să -și ajusteze capacitatea în funcție de cerer ea scăzută cauzată de epidemie
[https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].
În ceea ce privește lanțurile de aprovizionare prin mijloace terestre, acestea au fost grav
afectate de introducerea interdicțiilor de intrare la frontie rele terestre sau de restricțiile impuse
conducătorilor auto care se îndreaptă către anumite state membre. Acest lucru afectează toate
bunurile, dar în special materialele de aprovizionare esențiale și mărfurile perisabile și, întrucât
marea majoritate a î ntreprinderilor din acest sector sunt IMM -uri, aceste efecte sunt imediate
și severe [https://ec.europa.eu/info/live -work-travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].
Indiferent de modul de transport, Comisia colaborează cu statele membre privind
modalitățile de asigurare a continuității economice, garant ând fluxul de mărfuri și lanțul de
aprovizionare, asigurând călătoriile esențiale, precum și funcționarea pieței interne și siguranța
transporturilor.

2.Turism ul

Presiunea asupra industriei turismului din UE este fără precedent . Aceasta se confruntă
cu o reducere considerabilă a numărului de sosiri internaționale (anulări masive și scăderea
numărului de rezervări, de exemplu, din partea călătorilor americani, chinezi, japonezi și sud –
coreeni). De asemenea, industria turismului este afectată de încetinirea deplasărilor pe teritoriul
național și în interiorul UE, în special din cauza reticenței în creștere a cetățenilor UE de a
călători și a măsurilor de siguranță preventive adoptate la nivel național și/sau regional. IMM –
urile din acest sector sunt afectate în mod deosebit de această diminuare generală a călătoriilor
în sc opuri turistice sau de afaceri [https: //ec.europa.eu/info/live -work -travel –
eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 04.06.2020 ].
De la sfârșitul lunii februarie, perturbarea deplasărilor pe teritoriul național și în
interiorul UE (reprezentând 87 % din numărul de turiști) agravează situația. Sectorul târgurilor
și congreselor este afectat în mod special, peste 220 de evenimente fiin d anulate sau amânate
în Europa pentru primul trimestru al anului 2020. Alte sectoare conexe, cum ar fi serviciile de

48
alimentație, precum și educația și activitățile culturale sunt, de asemenea, supuse unei presiuni
din ce în ce mai mari din cauza epidemie i de COVID -19 și a eforturilor de limitare a răspândirii
acesteia [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/healt h/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].
Comisia colaborează cu statele membre, cu autoritățile internaționale și cu principalele
asociații profesionale din UE pentru a monitoriza situația și pentru a coordona măsurile de
sprijin.

3.Mobilizarea bugetului UE și a Grupului Băncii Europene de Investiții

Pentru a facilita oferirea unui ajutor imediat IMM -urilor care au fost grav afectate,
bugetul UE va utiliza instrumentele sale existente pentru a le sprijini cu lichidități, în
completarea măsurilor luate la nivel național.
Se va pune la dispoziție 1 mili ard EUR din bugetul UE ca garanție pentru Fondul
European de Investiții (FEI) în următoarele săptămâni, pentru a sprijini o finanțare a capitalului
circulant în valoare de aproximativ 8 miliarde EUR și pentru a ajuta cel puțin 100 000 de IMM –
uri și de într eprinderi mici cu capitalizare medie europene [https://ec.europa.eu/info/live -work –
travel -eu/health/coronavirus -respons e/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 04.06.2020 ].
Sprijinul va fi direcționat prin intermediul instrumentelor existente ale programelor FEI
care sprijină investițiile. În limitele legislației aplicabile, creditarea va fi reorient ată către
împrumuturi pentru capital circulant cu o scadență de minimum 12 luni. În special, vor fi
consolidate garanțiile pentru împrumut din cadrul COSME – programul UE pentru
competitivitatea întreprinderilor mici și mijlocii –, împreună cu garanțiile p entru IMM -uri
InnovFin din cadrul programului Orizont 2020, astfel încât băncile să le ofere
microîntreprinderilor, IMM -urilor și întreprinderilor mici cu capitalizare medie a cces la
finanțare de tip punte [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus –
response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].
Aceste instrumente vor fi consolidate cu 750 de milioane EUR prin intermediul
Fondului european pentru investiții strategice (FEIS) în săptămânile următoare. În plus, ca o
măsură specifică suplimentară, FEIS va oferi FEI 250 de milioane EUR suplimentare pentru a
pune în apli care rapid sprijinul dedicat IMM -urilor în cadrul unui efort concertat cu băncile și
instituțiile naționale de promovare din UE.

49
În plus, în cadrul acelorași instrumente se vor pune în aplicare suspendări temporare ale
obligației de rambursare a împrumutur ilor care să permită efec tuarea cu întârziere a plăților
pentru întreprinderile afectate, atenuând astfel presiunea asupra finanțelor acestora.
Statele membre sunt încurajate să utilizeze pe deplin instrumentele financiare existente
în cadrul fondurilor structurale pentru a răspunde nevoilor de finanțare și pentru a maximiza
utilizarea fondurilor structurale prin noi instrumente financiare, după caz. Comisia este
pregătită să acorde asistență stat elor membre în această privință [https://ec.europa.eu/info/live –
work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus –
pandemic_ro , consultat l a 04.06.2020 ].
Continuând să colaboreze îndeaproape cu Grupul BEI și cu Banca Europeană pentru
Reconstrucție și Dezvoltare, Comisia va solicita ca aceste instituții să ia măsuri imediate pentru
a acorda prioritate sectoarelor, produselor și instrumentelor care ar oferi întreprinderilor
afectate cel mai eficient sprijin, cu cel mai semnificativ impact, și, de asemenea, va solicita
coordonarea strânsă a acestora cu alți parteneri pentru a r ăspunde evoluției evenimentelor
[https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].

4.Ocuparea forței de muncă

Sunt necesare măsuri specifice pentru a atenua impactul asupra ocupării forței de muncă
pentru persoanele fizice și pentru sectoarele cele mai afectate, în cazul în care producția este
întreruptă sau vânzările scad. Trebuie să fi e protejati lucrătorii împotriva șomajului și a
pierderii de venituri, acolo unde este posibil, deoarece aceștia nu ar trebui să dev ină victime
ale epidemiei [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs –
and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].
Sistemele de șomaj parțial s -au dovedit a fi eficace în mai multe state membre,
permițând o reducere temporară a timpului de lucru și sprijinind în același timp veniturile
lucrătorilor. În prezent, 17 state membre au instituit sisteme de acest tip. Ar putea fi utilă
extinderea acestor sisteme în întreaga UE. În plu s, prelungirile temporare ale plăților prestației
de boală sau modificările aduse regimurilor de prestații de șomaj pot servi la sprijinirea
veniturilor gospodăriilor. Promovarea telemuncii ar putea, de asemenea, să atenueze impactul
[https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].

50
UE este pregătită să sprijine statele membre, în măsura posibilităților, în vederea
atenuării impactului asupra lucrătorilor. Aceasta le oferă deja asistență în ceea ce privește
prevenirea și combaterea șomajului, de exemplu prin intermediul fond urilor structurale ale UE,
inclusiv Fondul social european, și al noii Inițiative privind investițiile pentru combaterea
coronavirusului, astfel cum se precizează mai jos.
În plus, Comisia va accelera elaborarea propunerii sale legislative privind un siste m
european de reasigurare pentru indemnizațiile de șomaj. Această inițiativă urmărește să îi
sprijine pe cei aflați în câmpul muncii și să îi protejeze pe cei care și -au pierdut locul de muncă
în cazul unor șocuri de amploare, precum și să reducă presiunea asupra finanțelor publice
naționale, consolidând astfel dimensiunea socială a Europei și sporind coeziunea sa. Sistemul
ar fi orientat în special către sprijinirea politicilor naționale care vizează păstrarea locurilor de
muncă și a competențelor, de exem plu prin programe de șomaj parțial și/sau facilitarea
tranziției șomerilor de la un loc de muncă la altul [https://ec. europa.eu/info/live -work -travel –
eu/health/coronavirus -response/jobs -and-economy -during -coronavirus -pandemic_ro ,
consultat la 04.06.2020 ].

5.Initiativa pentru investiții

Prin intermediul Inițiativei pentru investiții în răspunsul la coronavirus propuse astăzi,
Comisia propune direcționarea sumei de 37 de miliarde EUR în cadrul politicii de coeziune
către epidemia de COVID -19 și punerea pe deplin în aplicare a acestei inițiative în 2020 prin
intermediul unor proceduri e xcepționale și a ccelerate. În acest scop, Comisia a propus ca anul
acesta să renunțe la obligația sa de a solicita rambursarea prefinanțărilor neutilizate pentru
fondurile structurale și de investiții europene deținute în prezent de statele membre. Această
sumă se ridică la aproximativ 8 miliarde EUR din bugetul UE, pe care statele membre vor putea
să le utilizeze pentru a suplimenta cu 29 de miliarde EUR finanțarea structurală în întreaga UE.
Aceasta va duce la o creștere efectivă a volumului de investiții în
2020 [https://ec.europa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020 ].
3.5. Estim ări privind criza

Privitor la estimările recente ale FMI, se subliniază, de asemenea, gradul extrem de
ridicat de incertitudine al prognozelor la nivel global. În acest context și sub ipoteza că
revenirea economiilor va începe în a doua parte a acestui an, contracția economiei globale se

51
așteaptă fie de 3% în 2020, cu o scădere mai pronunțată a economiilor avansate ( -6,1%), iar
pentru economia europeană contracția economică se estimează la 7,5% (Germania -7%, Franța
-7,2%, Italia -9,1%) [ https://www.economica.net/impact -grav-al-crizei -covid -asupra –
economiei -romaniei -exista -scenariu -pentru -o-evolutie -in-forma -de-l-raportoficial.html ,
consultat la 02.06.2020].
Estimările FMI pentru România Estimările FMI pentru România indică o contracție
economică de 5% pentru acest an, urmată de o creștere de 3,9% în 2021. Impactul economic
depinde de factori ce interacționează într -un mod greu de estimat, ce includ traiectori a
pandemiei, intensitatea și eficiența măsurilor de protecție, perturbările care apar pe lanțurile de
aprovizionare, repercusiunile înăspririi condițiilor 12 pe piețele financiare globale, modificări
ale comportamentelor consumatorilor, efecte asupra încre derii și evoluția prețurilor
mărfurilor[Raportul FMI].
Întrucât redresarea economică va depinde de o serie de factori anterior menționați
precum și de posibilitatea ca epidemia să producă modificări structurale, s -au considerat două
scenarii de evoluție, r espectiv în formă de "V" și în formă de "L". Scenariul de revenire în
formă de "V" este cel care descrie impactul clasic al unui șoc, cu o scădere pronunțată, urmat
de o redresare aproape integrală. Acest scenariu s -a considerat a fi cel mai plauzibil pe b aza
literaturii de specialitate (HBR) în evaluarea unor șocuri similare (SARS, H3N2, H2N2, gripa
spaniolă), evoluțiile economice ulterioare conducând la o revenire în formă de "V". De aceea,
în varianta de prognoză prezentată s -a optat pentru o revenire a economiei în formă
intermediară, între variantele "V" și "L", cu o recuperare propriu -zisă în trimestrul IV
[https://www.economica.net/impact -grav-al-crizei -covid -asupra -economiei -romaniei -exista –
scenariu -pentru -o-evolu -ie-in-forma -de-l-raport -oficial_182974.html ,consultat la 0 3.06.2020]
Estimarea impactului macroeconomic asupra creșterii economice, ca urmare a
pandemiei Sars -2-COVID 19 impune în model un set de de constrângeri. Acestea se referă în
scenariul actual la:
1.situația actuală caracterizată de o incertitudine ridicată atât din punct de vedere statistic (lipsa
informațiilor, ab ia au apărut datele pentru luna februarie, premergătoare crizei), cât și din punct
de vedere economic (situație nouă la nivel european, zona euro și statele vecine neavând încă
o evaluare clar ă privind impactul economic);
2.informațiile existente până în prezent referitoare la stadiul infectărilor, precum și la rata
posibilă de extindere în timp și spațiu la nivelul României;
3.un impact economic negativ , dar limitat în timp, în jur de 4 luni urmând o extindere parțială
în iulie -august, plecând de la ex periența Chinei care dă s emne de revenire ;

52
4.condițiile restrictive legate de izolare și starea de urgență se vor relaxa total începând din
iunie; orice întârziere în deblocarea socială și economică va avea probabil consecințe
ireversibile asupra gradulu i de recuperare; – impactul determinat este un rezultat predominant
al șocurilor externe, în special în turism, transporturi și industrie, iar pe piața internă efectele
pandemiei fiind mai vizibile asupra unor categorii de servicii pentru populație ;
5.zone le afectate pe relațiile comerciale externe luate în calcul în scenariul actual sunt China –
parțial (30% -40% – impactul fiind indirect, pe relația cu German ia), Italia, cu un vârf (65%),
Germania (cu un impact mai puternic asupra industriei auto și a cele i de echipamente electrice),
Franța și Spania, toate cele trei zone cu un impact echilibrat (în medie circa 55%); 6. impactul
pentru toate zonele se va extinde și în afara perioadei maxim afectate, respectiv în martie și
iunie -iulie cu circa 20%, până spre finalul anului când se reduce treptat sub 5% față de scenar iul
din iarnă (fără pandemie);
7.condițiile macroeconomice favorabile vor acționa în continuare, în special din trimestrul al
III-lea, luând în considerare faptul că piețele externe nu se vor pie rde, iar economia are
capacitatea potențială de revenire prin măsurile guvernamentale de conservare a veniturilor și
măsurile de repornire (creditarea avantajoasă a IMMurilor), astfel încât factorii reversibili vo r
prevala celor ireversibili;
8.măsurile a doptate de Guvern în vederea sprijinirii firmelor și angajaților afectați vor avea un
efect de atenuare a impactului negativ, atât asupra numărului de salariați cât și asupra câștigului
mediu brut pe economie; – situația economică își va reveni moderat înc epând din trimestrul III,
urmând o creștere accelerată în ultima parte a anului 2020 ;
9.comerțul și turismul vor reacționa cu o întârziere, comparativ cu industria și transporturile
(ambele cu o creștere anuală moderată de circa 1% în trimestrul III), expo rturile și importurile
(ambele revenind pe creștere în trimestrul IV);
10.disponibilitatea populației pentru activitățile recreative, turism, servicii, va reveni la normal,
însă dominată de o atitudine prudent [https://www.economica.net/impact -grav-al-crizei -covid –
asupra -economiei -romaniei -exista -scenariu -pentru -o-evolu -ie-in-forma -de-l-raport –
oficial_182974.html ,consultat la 02.06.2020] .
Concluzii

Așa cum am văzut pe parcursul lucrării, criză economică poate fi definită ca fiind
situația în care economia unei țări trece brusc printr -o scădere a forței sale, de regulă, ca urmare
a crizei financiare, acea situație în care cererea de bani este mai mare decât oferta de bani.

53
Potrivit specialistului Albert Aftalion, criză economică este definită ca fiind ,,punctul
de ruptură, de cotitură bru scă, de schimbare bruscă prin care prosperitatea trece în depresiune”.
Pe de altă parte, Mentor Bouniatin definește criză economică drept ,,dezordinea organică a
vieții economice care atrage după sine pentru mulți întreprinzători pierderea situației și a
veniturilor iar uneori și revenirea completă.” [Florea, 2013].
Blocajul și prăbușirea sistemului de creditare bancar poate genera paralizia afacerilor
imobiliare, dezvoltării din acest domeniu aflându -se în imposibilitatea, pe de -o parte, de a -și
continua și valorifica proiectele începute, iar, pe de altă parte, de a -și rambursa împrumuturile
la bănci. Prin urmare, drumul către dezastrul financiar poate fi scurt, un dezastru care va
intoxicat întreaga economie și viață socială [Otovescu, 2011].
Cu toate aspectele negative privind impactul economic, politic sau social, putem totuși
găsi câteva aspecte positive ale crizelor economice prezentate pe parcursul lucrării, și
anume[Florea, 2013]:
1. Scăderea prețurilor la imobiliare: Boom -ul din ultimii trei ani ai pieței imobiliare a
transformat România în una dintre cele mai scumpe piețe din regiunea Europei Centrale și de
Est. Criza însă a pus capăt acestui "bubble", aducând prețurile imobiliarelor cu picioarele pe
pământ.
2. Creșterea dobânzilor la depozite: "Nu ne vom mai întâlni prea curând cu dobânzi real
pozitive la depozitele bancare. În prezent, dobânzile bancare au ajuns la valori extrem de
atrăgătoare pentru cei care dispun de lichidități", spune Mihail Ion, președintele societății de
administrare a i nvestițiilor Raiffeisen Asset Management. Băncile au ajuns să plătească
dobânzi de peste 20% pentru cei care au sume consistente în lei pe care vor să le "depoziteze"
la ele.
3. Puteai să cumperi o companie la Bursa cu 500.000 euro: criza a făcut Bursa de Valori
București tot mai accesibilă investitorilor mici. Cotațiile acțiunilor au scăzut așa de mult încât
500.000 de euro ar fi de ajuns pentru că un investitor să achiziționeze cea mai mică companie
de pe Bursă, Energopetrol Campina (ENP), care efectuează lucrări de constructii -montaj și
instalații. Cu aceiași bani, un investitor ar putea să cumpere pachetul majoritar de acțiuni la
producătorul de vase emailate Ves Sighișoara (VESY), recent promovată la cota de pe piața
RASDAQ.
4. Chilipiruri și active ie ftine: pentru companiile interesate de consolidarea poziției în piața prin
achiziția unor jucători, criza a generat unul dintre cele mai favorabile contexte. Acum
companiile pot cumpăra active la prețuri la care în urmă cu doi ani nici nu visau.

54
5. Criza n e-a învățat cât de importante sunt cumpătarea, încrederea și lucrurile simple. Asistăm
la "history în the making", cum spun anglo -saxoni, și pe bună dreptate că momentele pe care
le-au trăit unii în 1932, le -am trăit și noi în 2008 și pe care le trăim în 2 020 le vom regăsi peste
câțiva ani în manualele de istorie.
Cu privire la criza mondială actuală, Volcker susține faptul că “crizele financiare apar
de regulă după un proces autosustinut de exuberanță a piețelor, marcată de acordarea și luarea
a prea mult e imptumuturi, care apar la rândul lor ca răspuns la dezechilibre economice ascunse”
[Volcker, 2008].
Companiile își stabilesc planurile de cheltuieli și investiții pe baza previziunilor făcute
de economiști, iar guvernul apelează la acești profesioniști p entru a găsi îndrumare într -o paletă
tot mai largă de probleme politice.
În concluzie, actualul haos economic global i -a discreditat pe aproape toți liderii
industriei financiare, organele de reglementare ale celor mai multe popoare și autocunoscatorii
din mediile academic, dar cu toate acestea, acești profeți rămân mai impunători ca niciodată.
De asemenea, pentru a contracara efectele socioeconomice ale epidemiei de COVID –
19, este necesar să se întreprindă măsuri curajoase în timp util și în mod coordonat de către toți
factorii de decizie ai UE. Trebuie să fim conștienți de faptul situația că evoluează zilnic și nu
se poate exclude o înrăutățire suplimentară a previziunii economice.
De la ultima criză financiară, Uniunea s -a dotat cu instrumente î ndrăznețe pentru a
sprijini statele membre și a asigura stabi litatea piețelor financiare, s -au tras învățămintele din
anii precedenți și se va acționa pe viitor , utilizând toat e instrumentele de care dispune orice
țară, iar Uniunea ar trebui să facă tot ce este necesar pentru a reduce la minimum impactul
COVID -19 și al măsurilor aferente de limitare a răspândirii acestei epidemii asupra cetățenilor,
a întreprinderilor și a economiilor tuturor .

Bibliografie

1.Cartografie:
1. Axenciuc V., Evoluția Economică a României,Vol .I, 2004
2. Băltățescu S., 2007, Banii n -aduc fericirea? Influența venitului asupra bunăstării
subiective în România post -decembristă, [in:] Cultură, dezvoltare, identitate.

55
Perspective actuale, eds. F. Chipea , I. Cioară, A. Hatos, M. Marian, C. Sas, Expert
Publishing House, Bucharest. Deaton A., 2012, The Financial Crisis and the Well –
Being of Americans, Oxford Economic Papers, no. 64.
3. Constantinescu, N. N. Istoria economică a României, București, Ed. Economic ă, 1997
4. Economic Crisis in Europe: Causes, Consequences and Responses, 2009
5. Fischer C., 2008, What Wealth -Happiness Paradox? A Short Note on the American
Case, Journal of Happiness Studies, no. 9.
6. Florea Adrian, Macroeconomie, București, Ed. Economică, 2013
7. Hagerty M., Veenhoven R., 2003, Wealth and Happiness Revisited: Growing
National Income Does go with Greater Happiness, Social Indicators Research, no. 1.
8. Hitchins, Keith. România, 1866 – 1947, București, Ed. Humanitas, 1994
9. Inglehart R., Foa R., Peterso n C., Welzel C., 2008, Development, Freedom, and
Rising Happi ness: A Global Perspective (1981 -2B07), Perspectives in Psychological
Science, no. 4.
10. Institutul Național de Statistică, Produsul Intern Brut în Trimestrul I 2010, Comunicat
de presă nr. 114/ 3 iunie 2010
11. Josan Andrei, Europa secolului XX, Editura ASE , 2004
12. Mureșean Maria, Dumitru Mureșean ,Istoria Economiei,Editura Economica,București,
2004
13. Olah Șerban, Coturbas Lioara, Journal of Community Positive Practices, XIII(4)
2013 , 96-114, ISSN Print: 1582 -8344; Electronic: 2247 -6571 SOCIAL ECONOMY
AS A POSSIBLESOLUTION FOR THE CURRENT WORLD ECONOMIC CRISIS
14. Olah Șerban , 2013, Oameni și organizații. O intr oducere în studiul comportamentului
organizațional, Eikon Publishing House, Cluj -Napoca
15. Olah Șerban, Ștefanescu Florica, Flora Gavr il, Roseanu Gabriel, Indicatori
economico -sociali ai judertului Bihor in perspectiva comparativa, Presa Universitara
Clujeana, 2016

16. Otovescu Adrian, Matria Cristina Frăsie, Gabriela Motoi, Dumitru Otovescu – Criza
mondială, Editura PreUniversitaria, București, 2011
17. Proiecția principalilor indicatori economico -sociali în profil teritorial, până în 2014,
Comisia Națională de Prognoză, București, martie 2011
18. Publicat în Național, 19 ianuarie 2010

56
19. Puia, I. Detaliile economice externe ale României în perioada interbelică, Bucuresti,
Ed. Academiei Române, 1992
20. Reinhart C., Rogoff K., 2009, This Time is Different: Eight Centuries of Financial
Folly, Princeton University Press, Pricenton
21. Sacks D., Stevenson B., Wolfers }., 2012, The New Stylized Facts about Income and
Subjective Well -Being, IZA Discussion Paper no. 7105.
22. Saon Stelian, Teme privind istoria economică a României, curs, Brașov, 2006
23. Samuelson P., Nordhaus W., 2000, Economie politică, Teora Publishing House,
Bucuresti
24. Simanschi Vasile , Istoria economiei româ nești : Note de curs ,Editura Universității
Dunării de jos,Galați, 2004
25. Stevenson B., Wolfers }., 2008, Economic Growth and Subjective Well -Being:
Reassessing the Ea – sterlin Paradox, National Bureau of Economic Research,
Working Paper no. 14282.
2.Site-uri:
1. https://www.economica.net/impact -grav-al-crizei -covid -asupra -economiei -roma niei-
exista -scenariu -pentru -o-evolu -ie-in-forma -de-l-raport -oficial_182974.html ,consultat
la 25.05 .2020
2. https://ec.eur opa.eu/info/live -work -travel -eu/health/coronavirus -response/jobs -and-
economy -during -coronavirus -pandemic_ro , consultat la 04.06.2020
3. https://www.forbes.ro/efectele -coronavirusului -asupra -economiei -si-masurile -luate –
de-statele -europene -pentru -ajuta -firmele -afectate -155207, consultat la 02.06.2020
4. https://ourworldindata.org/coronavirus , consultat la 02.06.2020