CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE [608564]

NESECRET
NESECRET
1 din 28

UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE

NATO, între certitudini și așteptări

Autori: dr.Nic olae Dolghin
Mihai Dinu Vasile Popa

NESECRET
NESECRET
2 din 28

CUPRINS

1. REALIT ĂȚI ȘI DETERMIN ĂRI ALE PROCESULUI DE REMODELARE A
NATO …………… ……………… …………….. ……………… ………….. ………….. ………….. ……….4
1.1. Mediul de securitate la încep utul secolului XXI. Riscuri, amenin țări,
provocări…………………. ……………. ……………. ……………. …………….. ……………. ……….4
1.2. Alian ța și gestionarea securit ății regionale și globale …………… ………….. ……..5
2. VIITORUL CONLUCR ĂRII NATO CU PRINCIPALELE ORGANIZA ȚII
INTERNA ȚIONALE ……………. ………….. ………….. ………….. ………….. ………….. ……….9
2.1. Relațiile NATO – ONU……….. …………….. ……………. ……………. ………….. ……….9
2.2. Raporturile NATO – UE ………….. ……………… ………….. ………….. ………… ……..10
2.3. Relațiile NATO – OSCE ……… ……………. …………….. ………….. …………. ………..11
3. PERSPECTIVA RAPORTURILOR ALIAN ȚEI CU STATE IMPORTANTE
DIN PROXIMITATEA SPA ȚIULUI EURO-ATLANTIC …………. ………….. ……..12
3.1. Relațiile NATO cu Federa ția Rusă………….. ………….. ………….. ………….. ……..12
3.2. Raporturile NATO cu Ucraina . …………….. ……………… ………….. ………… ……..14
3.3. NATO și statele din Bazinul M ării Negre, Caucaz și Asia Central ă…………16
3.4. Dialogul mediteranean…….. ……………. ……………. ……………. ……………. ………..17
4. NATO DUP Ă SUMMIT-UL DE LA ISTANBUL……… ………….. ………….. ……..20
4.1. Continuarea politicii u șilor deschise ……….. ………….. ………….. ………….. ……..20
4.2. Accelerarea reformelor în statele partener e…………….. ………….. ………… ……..22
5. ROMÂNIA – DUP Ă 2 APRILIE 2004 ……….. ……………… ………….. ………… ……..25
BIBLIOGRAFIE ………… ……………… ……………. …………….. ………….. …………. ………..28

NESECRET
NESECRET
3 din 28

Modelată pentru realit ăți politico-militare care au început s ă se modifice în
ultimul deceniu al seco lului trecut, Organiza ția Atlanticului de Nord a fost pus ă în
fața unor provoc ări noi. Pentru a- și demonstra credibilitatea și atașamentul fa ță de
valorile pe care le-a ap ărat de la înfiin țare, dar și pentru a gestiona eficient noile
riscuri și amenințări specifice perioadei post R ăzboi Rece, NATO a ini țiat un
profund proces de adap tare la noile condi ții.
Primele m ăsuri au vizat dezamorsarea situa ției militare pe continentul
european. Au urmat, ulterior, m ăsuri mult mai profunde, vizând înt ărirea stabilit ății
și securității pe termen îndelungat: prom ovarea de noi membri, dispu și la
îndeplinirea unor responsabilit ăți corespunz ătoare, și lansarea politicii u șilor
deschise, asumarea de misiuni noi, vi zând îndeosebi stabilizarea unor situa ții
conflictuale ce amenin țau securitatea, și, în sfârșit, depășirea limitelor spa țiale așa
cum erau ele definite în Tr atatul de la Washington. Co ncomitent, s-au dezvoltat
parteneriatele cu actori din zonele limitrofe, ceea ce contribuie decisiv la
diseminarea valorilor în jurul c
ărora s-a coagulat alian ța. Parteneriatele se
amplifică în continuare, constituind, totodat ă, un model de rela ții între state
dinafara NATO.
După studii îndelungate, Organiza ția Tratatului Atlanticului de Nord a
inițiat și deruleaz ă ample procese de remodelare a structurilor interne, îndeosebi a
celor militare, pentru a oferi consisten ță, coerență și perspectiv ă în gestionarea
viitoarelor situa ții. Astfel, ea se transform ă treptat în actor politic major al lumii
viitoare, tot mai interdependente și mai doritoare de pace.

NESECRET
NESECRET
4 din 28
1. REALIT ĂȚI ȘI DETERMIN ĂRI
ALE PROCESULUI DE REMODELARE A NATO

1.1. Mediul de securitate la începutul secolului XXI.
Riscuri, amenin țări, provoc ări

Tendința ce caracterizeaz ă cel mai bine începutul secolului XXI este aceea
de transformare. Lumea se schimb ă, supusă modificărilor impuse de fenomenul
globalizării, fenomen caracterizat de multid imensionalitate, la nivel economic,
politic, militar, social și cultural. Globalizarea îns ăși este supus ă unor procese
câteodată contradictorii: de la desfiin țarea oricărui tip de bariere la protec ționism
îngust ori fundamentalisme. Urmând aceea și tendință, amenințările și provocările
din acest început de secol XXI au c ăpătat un caracter global, celor clasice
adăugându-li-se noi valen țe, apărând chiar amenin țări și provocări, cum ar fi
proliferarea armelor de distrugere în mas ă și terorismul, cu un pregnant caracter
transnațional. Au loc violen țe motivate de neîn țelegeri etnice și religioase, aceasta
nefiind o problem ă nouă, dar care, ast ăzi, capătă o nouă dimensiune, prin asocierea
cu prăbușirea structurilor economice tradi ționale, în acela și timp cu extinderea
economiei globale. La acestea se adaug ă, în actualele modele de autoritate politic ă,
majore disfunc ționalități, generate de r ăspândirea tehnologiilor informa ționale.
Asemenea violen țe se pot extinde facil peste grani țele unui stat, iar printre
consecințe se pot afla și afluxurile masive de refugia ți.
Date fiind caracteristicile acestui medi u, revin în actualitate strategiile
preventive credibile, care necesit ă noi standarde de secu ritate, în cadrul unor
sisteme de securitate capabile s ă furnizeze avertismente din timp și să dispună de
capacitate și disponibilitate ridicate la nivel na țional și internațional. Succesul în a
furniza nivelul dorit de securitate depinde în mod critic de o palet ă largă de actori:
alianțe, coaliții, guverne, institu ții multilaterale și multinaționale, ONG-uri, a c ăror

NESECRET
NESECRET
5 din 28 activitate nu trebuie s ă fie atât global ă, cât colectiv ă. S-a demonstrat c ă acțiunile
colective r ăspund cel mai bine unei multitudini de obstacole.
Deci, putem afirma c ă singura modalitate de a r ăspunde prompt noilor
amenințări ce se manifest ă la început de secol XXI este concentrarea pe realizarea
unor mecanisme func ționale de securitate interne și internaționale.

1.2. Alian ța și gestionarea securit ății regionale și globale

1.2.1. Noile concepte doctrinar-strategice. La Praga, statele Alian ței au
adoptat noi concepte doctrinar strategice, precum: Conceptul strategic al NATO ,
rezultat al raport ării Noului Concept Strategic, lans at la Washington, în 1999, la
noile riscuri și amenin țări din mediul de securitate; conceptul de ap ărare
împotriva terorismului; noile structuri de comand ă; noua structur ă de forțe a
NATO; For ța de Răspuns a NATO (NRF); Angajamentul de la Praga privind
Capabilit ățile (PCC); specializarea de rol etc.
Conceptul Strategic al NATO de la Praga semnific ă o reconfigurare a
însăși filosofiei Alian ței, prin reproiectarea unor noi structuri de for țe moderne,
mobile, foarte bine echipate și dotate, ce pot fi sus ținute din punct de vedere al
resurselor, care pot ac ționa oriunde este nevoie, în afara grani țelor naționale,
precum și foarte bine preg ătite să răspundă la întregul spectru de misiuni și scenarii
anticipate .
Apărarea împotriva terorismului are în vedere crearea capabilit ăților
necesare luptei cu acest flagel, sub difer ite forme – antiterorism, contraterorism și
operațiuni de management al consecin țelor terorismului – în limitele capabilit ăților
puse la dispozi ție pentru celelalte misiuni cu caracter militar și în coordonare și
cooperare cu autorit ățile civile competente.
Noile structuri de comand ă este un concept strategic ce denume ște
structuri de comandament mai pu ține (două comandamente strategice și unul

NESECRET
NESECRET
6 din 28 operațional), mai simple și mai eficiente, mai eficace și mai ușor de desf ășurat și de
a răspunde necesit ăților opera ționale pentru întreaga gam ă de misiuni ale Alian ței.
Noua structur ă de forțe a NATO cuprinde for țe dislocabile cu capacitate
de acțiune ridicat ă și forțe cu capacitate de ac țiune mai redus ă, în special unit ăți de
sprijin de lupt ă și de sprijin logistic pe care aces te comandamente le vor comanda
în operații.
Forța de Răspuns a NATO este o structur ă constituit ă, prin participarea
statelor membre cu for țe de acțiune rapid ă adecvate, în vederea îndeplinirii unor
misiuni imediate rezultate din proliferarea riscurilor și amenințărilor, îndeosebi a
celor asimetrice, pentru acoperirea noilor vulnerabilit ăți din spațiul euro-atlantic
(SEA).
Angajamentul de la Praga privind Capabilit ățile definește voința statelor
aliate de a- și îmbunătăți capacit ățile proprii în domenii esen țiale pentru
operațiunile militare, cum sunt: mijloacel e de transport strategic, aerian și maritim,
și supravegherea aer-sol.
Specializarea de rol este o ini țiativă lansată ca parte a PCC, ce incumb ă o
nouă formă de cooperare în cadrul Alian ței, cea a rolurilor, înf ăptuită pornind de la
aptitudinile și posibilit ățile reale ale fiec ărui membru.
Racordarea acestor concepte strategice la o problematic ă complex ă,
permanent ă și cu bătaie foarte lung ă face ca rezisten ța și aplicabilitatea lor în timp
să fie considerabile.
1.2.2. Rolul și misiunile Alian ței. În noile condi ții ale mediului strategic
securitate, NATO îndepline ște rolul de organiza ție politico-militar ă de securitate și
apărare colectiv ă, care contribuie la pacea și stabilitatea spa țiului euro-atlantic și a
celui global, prin ac țiuni militare și alte acțiuni de management al crizelor, în nume
propriu sau sub egida ONU, ori în cola borare cu alte organisme interna ționale de
securitate.

NESECRET
NESECRET
7 din 28 Noua Alian ță are următoarele misiuni :
• de securitate – participarea la întregul spectru de opera ții NATO (art.5 și
non-art.5, cu NRF, infrastructur ă și sprijinul na țiunii gazd ă (HNS), la
PCC; participarea la opera ții de sprijin al p ăcii, umanitare și operații
postconflict;
• de consultare – asupra tutu ror problemelor ce afecteaz ă interesele vitale
ale statelor membre, în c azul evenimentelor ce reprezint ă un risc la adresa
securității proprii, și coordonarea eforturilor în domeniile de interes
comun;
• de descurajare și apărare – contra oric ărui pericol de agresiune vizând un
stat membru;
• de întărire a securit ății și stabilității regiunii euro-atlantice – prin
gestionarea crizelor și activități PpP;
• de încurajare a dezvolt ării relațiilor interna ționale pașnice și prietene ști și
susținere a institu țiilor democratice.
Evantaiul lor mai larg și importan ța mult mai mare a șează organizația pe un
nou palier de respon sabilitate, ce o deta șează net de orice alt ă instituție
internațională de securitate.
1.2.3.Valen țele globale de securitate ale NATO. Organizația euro-atlantic ă,
comunitate care va incl ude, din 2004, un num ăr de 26 de state, unite prin hot ărârea
de a-și menține securitatea prin garan ții comune și prin rela ții stabile cu alte țări,
este, azi, iar în viitor va fi și mai mult, un actor de prim ă mărime al spa țiului global
de securitate.
Este tot mai evident c ă NATO se constituie, pe zi ce trece, într-un generator
de securitate cu valen țe globale. Stabilitatea din zona euro-atlantic ă își extinde aria
de influen ță asupra celorlalte spa ții strategice, cuprinse adesea de tensiuni și
conflicte numeroase, situa ții de criză, pericolul escalad ării nucleare, al disemin ării
armelor de nimicire în mas ă, iar aplicarea prevederilor Conceptului Strategic al
NATO de la Praga extinde aria de ac țiune a Alian ței, și cu aceasta securitatea, la
alte spații.

NESECRET
NESECRET
8 din 28 Valențele globale de securitate ale NATO sunt date, în principal, de:
„ locul și rolul esen țial în noua structur ă globală de securitate;
„ amploarea spa țială și demografic ă;
„ conceptul strategic și misiunile adoptate la Praga;
„ remodelarea sa ca institu ție de securitate prin cooperare;
„ capabilitatea real ă de obținere și menținere a echilibrului mondial;
„ extinderea competen țelor și mecanismelor de secu ritate comunitare;
„ sporirea capacit ății de proiec ție planetar ă a forțelor, a celei opera ționale,
logistice și de susținere în teatru;
„ lupta sa cu terorismul interna țional și proliferarea ANM;
„ redefinirea rela țiilor cu Federa ția Rusă;
„ întâietatea tehnic ă și tehnologic ă militară;
„ implicarea ferm ă în revolu ția în problemele militare (RMA);
„ uriașul său potențial investi țional;
„ adaptarea perfect ă la evoluțiile mediului de securitate;
„ transformarea în organiza ție adaptabil ă;
„ adecvarea deplin ă a răspunsurilor sale la noile amenin țări;
„ noul sistem de rela ții al Alian ței;
„ atragerea partenerilor la ac țiuni în sprijinul p ăcii;
„ afirmarea ca furnizor de expertiz ă în domeniul securit ății;
„ continuarea politicii u șilor deschise.
Deducem din multitudinea posibilit ăților de care dispune Alian ța la
începutul acestui mileniu c ă are capacitatea real ă de a-și aduce, în viitor,
contribuția la edificarea p ăcii și securității internaționale și la restabilirea acestora,
în caz de nevoie, oriunde în lume . Dovedind în continuare realism și pragmatism
politic, mobilitate și flexibilitate, NATO va avea, în via ța internațională, un rol de
factor de echilibru și cooperare, de stabilita te, un aport substan țial la securitatea
globală.

NESECRET
NESECRET
9 din 28 2. VIITORUL CONLUCR ĂRII NATO CU PRINCIPALELE
ORGANIZA ȚII INTERNA ȚIONALE

2.1. Relațiile NATO – ONU

Odată cu trecerea în secolul XXI, NATO și ONU au devenit parteneri în
inițiativa de construire a securit ății la nivel global.
Poten țialul acestei rela ții este imens, scopul am belor constând în a promova
pacea și securitatea, a încuraja rela țiile de prietenie între state, prin cooperare, și,
nu în ultimul rând, a ac ționa, atunci când este necesar, ca r ăspuns la provoc ările
aduse la adresa p ăcii și securității mondiale.
De la sfâr șitul Războiului Rece au existat schimb ări majore ce au f ăcut
posibilă o cooperare NATO – ONU din ce în ce mai strâns ă. Cooperarea din
Bosnia, Kosovo a avut rezu ltate remarcabile. Probabil c ă, în viitor, va fi continuat ă
în Afghanistan și Irak.
Îns ă, transform ările mediului de securitate interna țional sunt de câ țiva ani
caracterizate de o dinamic ă ce a făcut ca unele aspecte ale rela ției să se modifice.
Dacă până de curând colaborarea NATO – ONU se desf ășura cunoscându-se faptul
că ONU este o organiza ție interna țională, iar NATO una mai degrab ă regională, în
ultimii ani, datorit ă transform ărilor petrecute în interiorul Alian ței, NATO tinde s ă
capete un caracter global, ceea ce face ca rela ția cu ONU s ă fie privit ă într-o nou ă
perspectiv ă. Prin afirmarea implic ării sale în lupta împotr iva terorismului oriunde
va fi necesar, NATO a devenit o organiza ție global ă. Dar Carta ONU ofer ă
organizației mondiale competen țe în acest domeniu, stabile ște cadrul și
mecanismele de adoptare a deciziei, care nu întotdeauna sunt cele dorite de NATO,
unde ritmul de adoptare a d eciziei este mai rapid.

NESECRET
NESECRET
10 din 28 2.2. Raporturile NATO – UE

Declarația comună asupra Ap ărării Europene (1998, St. Malo, Fran ța) afirma
că: Uniunea trebuie s ă aibă capacitatea de a ac ționa autonom, sus ținută de o
credibilă forță militară, mijloacele de decizie în privin ța acestora și pregătirea să o
facă, pentru a fi gata s ă răspundă crizelor interna ționale. Termenul „autonom” s-a
dovedit a fi un element caracterizat întrucât va de obscuritate în ceea ce privea rolul
UE în raport cu NATO, permi țând astfel s ă poată fi interpretat ca diviziune, la
nivel politic/diplomatic, între statele europene și cele atlantice. Al 3-lea paragraf al
aceleiași declarații afirmă, însă, că rolul UE este de a ac ționa acolo unde alian ța
(NATO) nu este angajat ă ca un întreg.
Astăzi, când 11 state membre UE sunt membri NATO, una din provoc ările
majore de actualitate este gestionarea rela țiilor NATO-UE. Bazele cooper ării
NATO-UE sunt acordurile încheiate între cele dou ă organiza ții în 2002 și 2003,
având ca obiect accesul UE la planificarea opera țională NATO, adaptarea
sistemului de planificare a ap ărării, astfel încât s ă includă forțe disponibile pentru
operații UE (este deja un fapt cunoscut c ă se dorește creșterea rolului UE în
derularea ini țiativelor de gestionare a conflictulu i, cu luarea în calcul a dispunerii
în teatrul de opera ții a unor trupe sub comand ă UE) .
În ceea ce prive ște coordonarea rolului celor dou ă organizații în gestionarea
conflictului, la summit-ul de la Cope nhaga, a fost semnat acordul conform c ăruia
UE poate folosi mijloace NAT O, având acces la informa ții și coordonarea
planificării operațiilor din partea NATO. Astfel, SHAPE va ac ționa ca un organism
de coordonare între NATO și UE, cu un adjunct al comandantului (DSACEUR),
care va fi și comandant al for țelor UE.
În teatru, cele dou ă organizații conlucreaz ă încă din anul 2001, în efortul de
a pune cap ăt conflictului din FYROM. De altf el, la 31 martie 2003, misiunea
NATO din aceast ă țară a fost încredin țată UE.
Există, însă, și probleme ce r ămân a fi rezolvate în viitorul cât mai apropiat,
cum ar fi: nevoia de a stabili un set de norme în ceea ce prive ște situațiile în care se

NESECRET
NESECRET
11 din 28 poate trece la ac țiune, buna cooperare UE-NATO depinzând și de necesitatea de a
se evita situa ții duplicat (avem în ve dere aici faptul c ă UE își mărește aria de
acțiune, devenind mult mai implicat ă internațional).
Tendința în relațiile NATO-UE va fi, și în viitor, de bun ă cooperare, în ciuda
dezacordurilor, de altfel normale într-o civiliza ție democratic ă, dezacorduri ce
rezidă mai degrab ă în diferen ța abordărilor și modalitățile de răspuns la diferite
situații, și nu în aceea a valorilor, care sunt comune.
Cooperarea NATO cu UE are toate prem isele de se dezvolta, celor dou ă
organizații fiindu-le comune nu numai valorile dup ă care se ghideaz ă în acțiune, ci
și interesele de securitate global ă și economice. Abilitatea de a- și atinge împreun ă
aceste scopuri depinde de voin ța Europei de a- și asuma responsabilit ăți sporite și
de aceea a SUA de a împ ărți comanda și viziunea ambelor, pentru a forma un
parteneriat mult mai ambi țios decât cel actual.

2.3. Relațiile NATO – OSCE

Una din caracteristicile perioadei post R ăzboi Rece în ceea ce prive ște
cooperarea interna țională, fiind chiar un model în aces t domeniu, este dezvoltarea
unei apropiate rela ții de cooperare între NATO și OSCE.
Încă din 1996, NATO și OSCE s-au angajat într-o continu ă dezvoltare a
proceselor de interac țiune politic ă și cooperare, fapt ce s-a materializat și în
contactele frecvente dintre oficialii celor dou ă organizații.
Concretizarea practic ă a bunei cooper ări dintre cele dou ă organiza ții a avut
rezultate remarcabile în teren. Astfel a putut fi realizat ă acțiunea comun ă de
monitorizare și implementare a sanc țiunilor și de verificare a controlului armelor în
Balcani. For ța de implementare NATO (IFOR) și Forța de stabilizare (SFOR) au
furnizat sprijinul necesar pentru opera țiile din teren ale OSCE în Bosnia și
Herțegovina: asigurarea securit ății personalului OSCE, asigurarea de asisten ță
umană și material ă la pregătirea alegerilor.

NESECRET
NESECRET
12 din 28 Cooperarea a fost foarte strâns ă în Kosovo. În timpul Misiunii de verificare
din Kosovo a OSCE (oct. 1998-mart . 1999) inspectorii OSCE au ac ționat în comun
cu verificarea aerian ă NATO. O for ță de extragere NATO în FYROM a fost
stabilită în paralel cu stabilirea inspectorilo r OSCE în Kosovo. Misiunea OSCE din
Kosovo men ține legături strânse cu KFOR , care este mandatat ă să furnizeze un
mediu sigur pentru activit ățile comunit ății interna ționale din Kosovo. Exist ă de
asemenea un obi șnuit schimb de informa ții privind implemen tarea încrederii – și
securității – între Secretariatul OSCE și Secția de coordonare, verificare și
implementare a secretariatului NATO.

3. PERSPECTIV A RAPORTURILOR ALIAN ȚEI
CU STATE IMPORTANTE DIN PROXIMITATEA
SPAȚIULUI EURO-ATLANTIC

3.1. Relațiile NATO cu Federa ția Rusă

Adaptată riscurilor și amenințărilor începutului de mileniu, crizelor interne
statale și procesului amplu al mondializ ării, formula de parteneriat adoptat ă la
Roma în rela țiile Alian ței cu Federa ția Rusă realizeaz ă un model de cooperare
viabil, pentru o Europ ă liberă și unificată, o reconfigurare benefic ă a echilibrelor
geostrategice.
Summit-ul de la Praga acord ă noului Consiliu NATO-Rusia un rol deosebit
în intensificarea cooper ării din spa țiul managementului crizelor regionale, al
operațiilor de peacekeeping, al luptei cu terorismul, al reformei ap ărării
(intensificarea cooper ării în adaptarea for țelor militare pentru realizarea securit ății
forțelor și obiectivelor din teatru), al interoperabilit ății aliaților cu sistemele ruse ști
pentru ap ărarea cu rachete în teatru, al urgen țelor civile și neprolifer ării armelor de
nimicire în mas ă.
Relația prezent ă a Alianței cu Federa ția Rusă este văzută ca o leg ătură
reciproc util ă, care proiecteaz ă mult mai departe spre Est securitatea și stabilitatea,

NESECRET
NESECRET
13 din 28 democrația, anulând orice form ă de ostilitate între cele dou ă părți. NATO nu mai
este perceput ă de Moscova ca un opozant al dezvolt ării democratice a Rusiei, ci ca
un partener strategic de securitate, stabilitate, co operare, prosperitate și libertate.
Cooperarea în problemele bugetelor și programelor de dezvoltare a
infrastructurii este semnificativ ă pentru substan ța acestui parteneriat deosebit de
important pentru stabilitatea și securitatea euro-atlantic ă. Un parteneriat fondat pe
conceptul nou de securitate prin cooperare, puternic, stabil și de durat ă, care
implică recunoașterea faptului c ă Rusia are un rol unic în securitatea spa țiului aliat,
cea continental ă și globală.
Abordând perspectivele raporturilor Alian ței cu Federa ția Rusă, înalți
oficiali ai organiza ției recunosc Consiliului NATO-Ru sia rolul de fundament al
unui nou nivel de cooperare pentru abordarea amenin țărilor secolului XXI la
adresa securit ății, prosperit ății și păcii comune, precum terorismul interna țional, al
unei noi structuri care s ă permită decizii și acțiuni comune spre a face fa ță acestor
provocări. Prin noua formul ă, NATO î și demonstreaz ă abilitatea de a se adapta
mediului de securitate în schimbare, în timp ce continu ă să-și îndeplineasc ă rolul
său vital, de garant al securit ății în Europa și de principal ă platform ă multilateral ă
pentru rela țiile transatlantice.
Noua calitate a leg ăturilor dintre Federa ția Rusă și Alianță a fost reiterat ă la
întrunirea din 13 mai 2003, de la Mo scova, a Consiliului NATO-Rusia, care a
introdus pe agenda de lucru un element cardinal al programului de cooperare –
realizarea în comun a unui sistem de ap ărare antirachet ă, pentru care cele 19 state
din NATO s-au declarat de acord s ă finanțeze acest proiect strategic.
Reuniunea Consiliului NATO-Rusia di n 4 decembrie 2003 a marcat o l ărgire
a dialogului politic asupra unui evantai de probleme de securitate importante ale
regiunii euro-atlantice, ca și asupra crizelor care ap ar, intensificarea cooper ării în
domeniul reformei ap ărării și al men ținerii păcii, al urgen țelor civile, al
problemelor nucleare, d ezvoltarea interoperabilit ății între for țele NATO și ale
Rusiei, elaborarea unui concept experimental pentru opera ții de apărare contra
rachetelor din teatru (TMD) și organizarea unui exerci țiu conex de comandament

NESECRET
NESECRET
14 din 28 la începutul lui 2004. Rusia este preg ătită să coopereze cu NATO în opera țiunile de
menținere a p ăcii din Afghanistan, prin sprijin logistic și de informa ții, iar la
nevoie să ofere sprijin pentru opera țiunile de c ăutare-salvare din regiunea de
graniță afghano-tadjic ă.
Unitatea continentului, la care se lucreaz ă intens azi, pe plan politic și
diplomatic, î și sporește șansele de realizare, prin înt ărirea climatului de încredere și
colaborare reciproc ă dintre NATO și Rusia, într-un spa țiu economic comun și un
spațiu unic de securitate.
Este și inevitabil ca spa țiul euro-atlantic s ă se armonizeze mai strâns cu cel
eurasiatic, ce dobânde ște, în viziunea geostrategilor și politologilor, un rol tot mai
important pe arena economic ă, politică și militară internațională, iar relația NATO
cu Rusia s ă semnifice raporturi de respon sabilitate care transcend grani țele
regionale și continentale, când sunt vizate securitatea și aranjamentele în favoarea
acesteia.

3.2. Raporturile NATO cu Ucraina

Considerente geostrat egice majore, cum este și acela că Ucraina reprezint ă,
în spațiul sud-est european, un al doilea actor important ca m ărime pentru
comunitatea euro-atlantic ă, au stat la baza semn ării, la Madrid, în 1997, a Cartei cu
privire la un Parteneria t distinctiv între NATO și Ucraina.
Bogatul inventar de ac țiuni de cooperare care au urmat, activitatea intens ă
din cadrul Grupului Comun NATO-Ucraina pentru Situa ții de Urgen ță, consultările
cu NATO în contextul Conferin ței Directorilor responsabili cu armamentele la
nivel național, participarea la constituirea unor unit ăți multinaționale de men ținere
a păcii în Bosnia-Her țegovina și Kosovo, toate demonstreaz ă însemnătatea
acordată de statul ucrainean rela ției sale cu NATO și UE.
După 11 septembrie 2001, Ucraina a fost prima țară partener ă care și-a
exprimat sus ținerea la invocarea art.5 al Trat atului de la Washington. Ea și-a
deschis spa țiul aerian avioanelor țărilor Alian ței participante la campania aerian ă

NESECRET
NESECRET
15 din 28 din Afghanistan. În iulie 2002 a semnat un memorandum asupra sus ținerii țării-
gazdă, ce define ște modalit ățile de utilizare a capacit ăților ucrainene în caz de
exerciții și operații cu NATO și a purtat negocieri cu NATO în domeniul
transportului strategic. Totu și, SUA au sistat ajutorul fa ță de Ucraina, pe motiv c ă
aceasta a vândut arme și a transferat tehnologii c ătre Irak.
După Praga, NATO î și consolideaz ă relațiile cu Ucraina, realizând o nou ă
calitate a cooper ării cu aceasta, prin impl ementarea Planului de Ac țiune NATO-
Ucraina, adoptat la summ it. Documentul intensific ă consultarea și cooperarea la
nivel politic, economic, militar și de apărare, ce sunt sprijinite, din 2003, de
planurile- țintă anuale care includ m ăsuri specifice pentru ac țiunile ucrainene și
acțiunile comune NATO-Ucraina.
Apelând la mecanismele existe nte ale Comisiei NATO-Ucraina și ale PpP,
Ucraina a f ăcut eforturi pentru implementar ea obiectivelor din Planul de ac țiune.
De cealalt ă parte, statele membre NATO au da t un sprijin nemijlocit reformelor
armatei ucrainene, asigurând asisten ță și împărtășind propriile experien țe și puncte
de vedere.
Este cunoscut angajamentul luat de Ucraina privind implementarea tuturor
reformelor necesare pentru atingerea obie ctivului strategic de integrare euro-
atlantică.
Din rațiuni geopolitice și geostrategice la care am f ăcut referire mai înainte,
Ucraina este încurajat ă de aliați să continue procesul de reform ă, cu scopul de a
întări democra ția, suprema ția legii, drepturile omului și economia de pia ță.
În cadrul Parteneriatului Intensificat Distinctiv NATO-Ucraina, transparen ța
și încrederea dintre cei doi actori interna ționali s-au consolidat, de și aliații și-au
arătat, la Praga, preocuparea pentru autorizarea de c ătre Ucraina a transferului de
sisteme de arme c ătre Irak. Alian ța consider ă că procesul reformelor în aceast ă țară
va fi îndelungat. Întrucât dialogul continu ă, în ciuda tuturor problemelor,
Parteneriatul celor dou ă entități are perspective bune, iar posibilitatea ader ării
Ucrainei la Alian ță pare, dac ă între timp nu intervin elemente noi în politica
Kievului, mult mai apropiat ă. Se contureaz ă, astfel, pentru viitor, proiec ția unui

NESECRET
NESECRET
16 din 28 nou sistem de securitate european ă, a unei Europe unificate, de la Atlantic la Azov,
iar prin parteneriatul cu Rusia, pân ă la Ural.
Faptul că o Ucrain ă stabilă și democratic ă se învecineaz ă cu Rusia și zona
Caucazului o poate transforma într-un real factor de stabilitate regional ă, la estul
Spațiului Euro-Atlantic, într- un model de dezvoltare pa șnică pentru Asia de Sud-
Vest, zon ă cu turbulen țe etnice și religioase puternice, cu conflicte latente sau la
vedere.

3.3. NATO și statele din Bazinul M ării Negre,
Caucaz și Asia Central ă

Relațiile Alian ței Nord-Atlantice cu Azerbaidjan, Georgia, Armenia,
Turkmenistan, Kazahstan, Uzbekistan, Kirghizstan și Tadjikistan cap ătă o
importanță remarcabil ă, mai ales acum, când statele respective se afl ă “la noua
graniță a «noului NATO» de dup ă momentul Praga”1 și pe noua ax ă geopolitic ă
Marea Caspic ă-Marea Neagr ă-Marea Mediteran ă, datorită potențialului uria ș de
energie al regiunii, a accesului la sursele energetice din zona caspic ă.
În viziune securitar ă post-praghez ă, grupul acestor state ex-sovietice
formează componente periferice ale Spa țiului Euro-Atlantic. „O cre ștere a aten ției
față de strategia general ă de securitate în regiunea M ării Caspice și a Caucazului“2
este parte a demersului de asigurare a securit ății energetice a lumii. Țările NATO
și, mai ales, SUA au în țeles acest lucru și își sporesc tot mai mult prezen ța politică,
economic ă și militară în această parte a Caucazului de Sud și Asiei Centrale.
La celălalt capăt al relației, înseși statele în cauz ă sunt interesate s ă se
apropie rapid de Alian ță, securizându- și propriul drum spre independen ță,
întărindu-și legăturile cu Statele Unite și aliații europeni ai acestora, de Alian ță.

1 Dr.MUREșAN Liviu, Noua axã geopoliticã Marea Caspicã-Marea Neagrã-Marea Mediteranã. Energie și
securitate – oportunitã ți și sfidãri pentru România , în volumul “Integrarea euroatlanticã. Prioritã ți post-Praga”,
Editura AISM, Bucure ști, 2002, p. 106.
2 Ibidem, p.106.

NESECRET
NESECRET
17 din 28 NATO pare și mai mult interesat de soarta Georgiei, dup ă înlăturarea de la
putere a pre ședintelui Șevarnadze, de Azerbaidjan și Armenia, care eviden țiază
stări de tensiune, factori de risc și violență, dar și de blocare a procesului de
democratizare și integrare economic ă.
Îngrijorările Alian ței Nord-Atlantice și mai ales ale unor state membre, ca
SUA, față de viitorul securit ății regionale sunt genera te, chiar nedeclarat, de
politica economic ă moscovit ă integraționistă, mai ales c ă patru republici din Asia
Centrală – Tadjikistan, Kazahstan, Kirghizstan și Uzbekistan – folosesc
oportunitățile asiatice, ruse sau chineze.
Cooperarea SUA cu Georgia, Azerbaidjan și Turcia în Caucaz și antrenarea
Asiei Centrale în circuitul economiei m ondiale sunt elemente ce conduc spre noi
structuri și alianțe politico-economice și militare.
Scopurile acestei politici sunt de fortificare indirect ă a însăși prezenței
NATO în regiune și de a încerca evitarea gravel or crize care plutesc înc ă la orizont.
După primirea efectiv ă a României în NATO, regiunea caucazian ă se
apropie sim țitor de cea euro-atlantic ă, iar țara noastr ă va avea un rol important în
soluționarea problemelor de securitate ale spa țiului Mării Negre, în general, și ale
Transcaucaziei, în speci al, în contextul orient ării Alianței cu prioritate c ătre
misiunile non-articol 5 și cooperarea cu partenerii, în cadrul EAPC și PpP
Operațional.
Tema raporturilor cu statele central-asiatice și caucaziene este, a șadar, din ce
în ce mai important ă pentru NATO și motivat ă economic și militar. Adoptarea
noului model de securitate, con ținut în sintagma “securitate pentru Europa”, ce
înlocuiește vechiul model al “securit ății și stabilității în Europa”, spore ște, în acest
mileniu, aten ția aliaților pentru respectiva zon ă, consolidând securitatea și
stabilitatea acesteia, deschiderea sa c ătre sistemul economic mondial, colaborarea
și cooperarea regional ă și globală.

3.4. Dialogul mediteranean

NESECRET
NESECRET
18 din 28 Modalitate de promovare a politicilor și obiectivelor Alian ței, a încrederii și
înțelegerii mutuale, stabilit ății și securității în regiunea mediteranean ă, Dialogul are
ca trăsătură esențială nediscriminarea, ce reprezint ă cheia succesului dezvolt ării
sale stabile și subsecvente3.
Prin Grupul de Cooperare Mediteranean (MCG), constituit la Madrid, alia ții
fac schimb de opinii cu statele Dialogului asupra securit ății în zona mediteranean ă,
a dimensiunilor cooper ării politice și practice.
După Madrid, lucr ările Dialogului sunt organiza te pe baza unui Program de
lucru anual, cuprinzând activit ăți de cooperare în domeniile securit ății și apărării,
informațiilor, planific ării urgențelor civile și științei, completat de alte ini țiative
internaționale, desf ășurate sub egida UE și OSCE.
Calitativ, evolu ția din acest început de mileniu a Dialogului este marcat ă
ferm de noua etap ă, superioar ă, a devenirii sale, proiectat ă de momentul Praga
2002, când reprezentan ții permanen ți ai NATO și ambasadorii țărilor Dialogului
Mediteranean au discutat și convenit s ă îmbunătățească, pe mai departe,
dimensiunile politice și practice ale acestuia.
Perspectiva pragmatic ă deschisă de respectivele decizii aliate îmbog ățește și
face mult mai cuprinz ător Programul de lucru al Dialogului Mediteranean.
Cercetătorul constat ă o multiplicare benefic ă a activit ăților practice și un cadru
solid de sporire a încrederii pr in cooperare, de la conferin țele la nivel de
ambasadori la conferin țe și seminarii interna ționale, de la contactele bilaterale pe
linia planific ării urgen țelor civile la colaborarea științifică și de mediu,
managementul crizei, politica și strategia ap ărării, problema armelor mici și ușoare,
acțiunile umanitare legate de minele an tipersonal, proliferarea armelor NBC,
terorism și activități militare.
Țările Dialogului au posibilitatea, acum, ca, prin programul militar al
acestuia, s ă fie prezente la activit ățile preliminare ale exerci țiilor NATO-PpP, în
vederea unei posibile particip ări la anumite exerci ții.

3 NATO Issues: Mediterranean Dialogue, http: //www.nato.int/med-dial/summary.htm

NESECRET
NESECRET
19 din 28 Dimensiunea militar ă a inițiativei mediteranene, care, în viitorul apropiat, se
va intensifica și mai mult, a c ăpătat, în doar câ țiva ani de la momentul lans ării, la
reuniunea NATO de la Sintra, din 1997, o dezvoltare remarcabil ă, centrându-se pe
activități educaționale și de training oferite anual pa rtenerilor: asistarea la exerci ții
militare, participarea la seminarii și workshop-uri, vizite la sediile militare NATO
sau ale unor nave ale Alian ței în porturi ale statelor mediteranene membre etc., pe
activități la nivelul staff-ului militar interna țional, al Agen ției de Standardizare
NATO, al Colegiului pentru Ap ărare al NATO de la Roma, al Școlii NATO de la
Oberammergau, din Germania, sau activit ăți specifice, de care sunt responsabile
cele două comandamente strategice, ori sponsorizate la nivel na țional.
Evaluarea corect ă și complet ă a rezultatelor ob ținute, întreprins ă periodic de
factorii responsabili din Alian ță, dar perceptibil ă și pentru analistul cu acces limitat
la documentele Dialogului, îi eviden țiază eficiența sporită, caracterul progresiv și
fundamentarea în principiu pe rela țiile bilaterale dintre fiecare din țările
participante și NATO, în formula 19+1, ca și pe organizarea de întruniri
multilaterale, în formula 19+7, elemente ce ofer ă partenerilor aceea și bază pentru
discuții și pentru activit ăți comune.
Ca o concluzie la fel de important ă pentru for ța și permanen ța sa, se re ține
faptul că Dialogul are valen țe consolidante în al ăturarea statelor sale la alte
demersuri interna ționale, de genul celor asumate de procesul Barcelona, procesul
de pace din Orientul Mijlociu și de către OSCE.
Analiza mediului strategic de securitate arat ă că, și în acest mileniu, țările
Bazinului mediteranean se vor confrunta cu multiple probleme și amenințări. În
aceste condi ții, contribu ția Dialogului Mediteran ean la stabilitatea general ă în
regiune și în lume este de a șteptat să se amplifice, cunoscând – dup ă summit-ul de
la Istanbul, când se preconizeaz ă implicarea în programul Dialogului a Israelului,
Egiptului, Algeriei, Iordan iei, Mauritaniei, Marocului și Tunisiei – noi dimensiuni
și activități.

NESECRET
NESECRET
20 din 28 4. NATO DUP Ă SUMMIT-UL DE LA ISTANBUL

4.1. Continuarea politicii u șilor deschise

Potrivit Tratatului de la Washington, Spa țiul Euro-Atlantic va cunoa ște o
reconstruc ție continu ă, permițând astfel înt ărirea securit ății și stabilit ății
continentale și globale. Aceast ă “politică a ușilor deschise”, pe care o reg ăsim
analizată în amănunțime în “Studiul asup ra extinderii NATO”, f ăcut public țărilor
partenere interesate în 1995, a fost reafirmat ă, în prealabil, la summit-ul de la
Bruxelles, din 1994. Procesul l ărgirii se asociaz ă unei tendin țe mai largi de
integrare, care cuprinde extinderea UE și întărirea OSCE4.
Prin extindere, se consolideaz ă Alianța, dar se îmbun ătățesc, totodat ă, și
securitatea și stabilitatea tuturor țărilor din zon ă și se asigur ă o încurajare a
reformelor democratice, a co ntrolului civil asupra for țelor armate. În acela și timp,
relațiile dintre alia ți se transmit ca model viabil de cooperare, consultare și
realizare a consensului, iar raporturile de bun ă vecinătate cunosc o consolidare
continuă.
“Ușile deschise” reprezint ă o poartă de acces spre un nou prototip al
încrederii între state, al integr ării și cooperării europene și globale, ce se bazeaz ă
pe transparen ța planurilor de ap ărare și a bugetelor militare, pe grija manifest ă față
de soarta na țiunilor lumii, de dezvoltarea lor liber ă de orice constrângere și
amenințare.
Reuniunea din vara anului 2003 de la Bruxelles introduce, prin schimbarea
principiilor de func ționare a NATO, care permite interven ții dinamice și flexibile
în orice zon ă a globului, nu doar în perime trul euro-atlantic, noi condi ții de acțiune
pentru statele ce doresc s ă se alăture celor “19”.
Calitatea de stat membru va însemna racordarea la un set mult mai bogat de
misiuni, pe cele mai diverse spa ții de pe glob. Aceasta se traduce printr-o sporire a

4 Manualul NATO , ediția 2001, cap. 3, Deschiderea Alian ței, p. 62, Oficiul de Informa ție și Presã, NATO,
Bruxelles, Belgia.

NESECRET
NESECRET
21 din 28 exigențelor față de țările candidate. NATO nu va putea s ă accepte nici o
simplificare în îndeplinirea obi ectivelor de interoperabilitate și compatibilitate, cât
timp noul aliat va trebui s ă fie angajat în cele mai dificile opera ții, potrivit noii
concepții de folosire a for ței.
Transpusă într-un Plan de ac țiune destinat țărilor care doresc s ă li se alăture,
decizia comun ă de angajare mai hot ărâtă a statelor aliate fa ță de procesul de l ărgire
a Alianței a creat cadrul propice pentru o viziune reînnoit ă asupra NATO, “un
NATO care p ăstrează puterile trecutului și are misiuni noi, membri noi și noi
Parteneriate”5.
Evaluări obiective prev ăd probabilitatea desf ășurării unor jocuri politice, la
intersecția unor interese legate de spa ții strategice importa nte (Europa Central ă și
de Sud-Est, Orientul Mijlociu, Caucazul de Sud, Asia Central ă și de Sud-Est etc.),
ce ar putea bloca oricând o extindere în mers. Nu sunt ex cluse din analize
posibilitatea redistribuirii puterii mondiale și reconsiderarea rolu lui NATO, aspecte
care ar da un alt ritm sau curs procesului l ărgirii Alian ței.
Previzion ăm, de asemenea, modific ări de esen ță în dinamica conflictelor
prezente și viitoare, o multiplicare a mi șcărilor fundamentaliste și teroriste
mondiale și o diseminare a armelor NBC, care vor face și mai dificil ă evoluția
viitoarelor candidate în perimetrul reformelor și angajării democratice.
Este cunoscut c ă inițiativa creării PpP viza între altele realizarea unui mediu
de securitate stabil și pregătirea țărilor partenere pentru aderarea la NATO,
reprezentând o adaptare a filosofiei Alian ței la noile condi ții de dup ă Războiul
Rece și o transmitere a acesteia c ătre parteneri. PpP nu a fost îns ă gândit ca un
substitut pentru calitatea de membru al NATO. De aceea, majoritatea țărilor
partenere și-au dorit și își doresc s ă intre în Alian ță. Interesant este faptul c ă între
țările partenere se num ără state neutre, ca Elve ția, Austria, Turkmenistan sau
Republica Moldova, care au perceput corect însemn ătatea unei ini țiative de o
asemenea anvergur ă.

5 Comunicatul reuniunii la vârf de la Washington, din 24 aprilie 1999, în “Reuniunea la vârf de la Washington, 23-
25 aprilie 1999, Ghidul cititorulu i”, p.13, Oficiul de informare și presã al NATO, Edi ție în limba românã, Funda ția
EURISC, România.

NESECRET
NESECRET
22 din 28 Studiile de perspectiv ă asupra viitorului NATO su nt unanim de acord c ă
aceasta va avea o importan ță ridicată în arhitectura de securitate european ă și
mondială a noului mileniu. A r ăspunde unui spectru l ărgit de amenin țări, a le
preveni constituie cerin țe vitale ale extinderii NATO, ale schimb ării statutului
acesteia de alian ță preocupat ă doar de ap ărare, în alian ță de securitate. Iat ă de ce
accentuăm că lărgirea nu va trena, ci va continua ca proces, pân ă la soluționarea
definitivă a opțiunilor proaderare.
Conceptul “u șilor deschise”, la orizontul no ului mileniu, pune în oper ă o
sintagmă esențială a procesului, care este “securitatea în evolu ție”. Blocajul
extinderii ar marca izolarea NATO într-un cl ub închis al statelor membre, ce ar
contribui la ruperea pun ților de comunicare și cooperare larg ă a Alianței cu statele
candidate, iar pe plan mai larg, îns ăși întreruperea evolu ției securit ății.
În prezent, NATO are leg ături strânse cu Georgia și cu alte state din zona
Caucazului, se preocup ă de stabilitatea și securitatea întregii regiuni. Țările
respective sunt incluse în Consiliul Pa rteneriatului Euro-Atlantic (EAPC), pot
schimba puncte de vedere și acționa împreun ă.
Probabil c ă, după Istanbul, NATO va invita la aderare Macedonia, Croa ția și
Albania, iar într-o etap ă de viitor, Georgia și Azerbaidjan.
Graba în desf ășurarea procesului l ărgirii este contraproductiv ă și poate, din
cauza costurilor ridicate ale ader ării, să provoace o destabilizare a economiilor
statelor candidate. Constituie motivul pentru care, estim ăm, ritmul extinderii va fi
ajustat corespunz ător posibilit ăților țărilor interesate și va fi dictat de coeren ța și
consistența politicilor candida ților de realizare a standardelor cerute de
compatibilitatea și interoperabilitatea cu structurile NATO, a reformei
organismului militar în ansamblu.

4.2. Accelerarea reformelor în statele partenere

Dinamizarea și atașarea politicilor proprii ale statelor partenere la politica
europeană și euro-atlantic ă de securitate, adecvarea acestora la provoc ările și

NESECRET
NESECRET
23 din 28 politicile de securitate ale viito rului depind, decisiv, de preg ătirea clasei politice
din acestea, de dinamismul și angajarea sa în activit ățile parteneriale, de
modernizare și reformă.
După 11 septembrie 2001, efor tul integrativ politic și militar al statelor
partenere s-a amplificat, pe fondul multiplic ării riscurilor și provocărilor terorist-
fundamentaliste din Caucaz , al evenimentelor postconflict din Afghanistan și Irak,
al tensiunilor și confrunt ărilor dintre israelieni și palestinieni, al apari ției altor zone
de conflict, al pericolului prolifer ării armelor de nimicire în mas ă.
Analiza economic ă a acestor state indic ă faptul că ele vor trebui s ă facă
efortul de a dep ăși dificultățile tranzi ției și a întări baza material ă a realizării
reformelor pe plan militar. În ansamblu, desf ășurarea coerent ă a procesului general
de reform ă democratic ă, dezvoltarea unor pol itici realiste de cre ștere economic ă și
a calității vieții, reformarea mai rapid ă a sistemului militar, realizarea
interoperabilit ății și compatibilit ății cu structurile armatelor statelor NATO au
menirea de a fi factori decisivi ai integr ării în structurile de securitate europene și
euro-atlantice.
Este de așteptat ca puterile regionale s ă apeleze la condi ționări și presiuni, s ă
folosească mecanismul pârghiilor economice și politice pentru a influen ța deciziile
statelor partenere, pentru pune st ăpânire pe noile frontiere europene, pe accesul la
resursele lor de materii prime și energie.
Considerăm că procesul de aliniere la standardele euro-atlantice și europene
se poate accelera, dac ă se manifest ă unitate și coerență în perimetrul strategiei de
reformă a armatelor. Îndeplinirea ritmic ă a obiectivelor de parteneriat asigur ă
intensificarea interoperabilit ății unităților și capacit ăților nominalizate pentru
operațiuni PpP conduse de NATO (inclusiv unit ățile multina ționale) și pentru
apărare colectiv ă, precum și dezvoltarea capacit ăților necesare unui viitor membru
al Alianței.
Restructurarea și modernizarea armatelor, hot ărâte de factorii de decizie
politică din aceste state, conduc, prin m ăsurile de transpunere a lor în realitate de
către conducerea militar ă, la restructurarea și operaționalizarea for țelor, în func ție

NESECRET
NESECRET
24 din 28 de resursele alocate, compatibilizarea cu structurile NATO, direc ționarea și
coordonarea activit ăților de elaborare a standardelor opera ționale și administrative
etc.
Este inevitabil ca, în situa ția în care factorii de decizie la nivel na țional nu
vor percepe corect dimensiunea transform ărilor ce ar urma s ă aibă loc în institu ția
militară în ansamblul s ău și nu vor realiza o just ă evaluare a costurilor implicate și
alocarea resurselor necesare, acestea s ă eșueze.
Dacă există, și există, state partenere care, obi ectiv, nu pot avea un aport
militar semnificativ la efortul Alian ței, acestea se specializeaz ă pe anumite misiuni
și activități ce le permit o contribu ție apreciabil ă la securitatea european ă și euro-
atlantică. Importan ța lor strategic ă în concertul țărilor NATO și partenere nu este
mai redus ă și ea se poate schimba în timp.
Complexitatea schimb ărilor din sistemul militar creeaz ă dificult ăți
numeroase, poate încetini chiar viteza de înf ăptuire a reformei. Aici intervine
sprijinul amplu al statelor membre, mai ales al acel ora cu care exist ă parteneriate
strategice privilegiate, datorate unor leg ături bilaterale tradi ționale, pozi ției
geostrategice importante sau rolului de fact or stabilizator al statului partener.
Facilități ca ajutorul financiar și logistic, aplicarea unor programe și proiecte
comune pe domenii prioritare ale reformei, transferul de armamente și tehnologii
aferente etc. permit o derulare mai rapid ă a pregătirii integr ării în structurile
europene și euro-atlantice.
Efortul propriu, cumulat cu sprijinul multilateral acordat de statele NATO,
elimină treptat incompatibilit ățile, asigurând o configura ție structural ă și un nivel
operațional tot mai adecvat îndeplinirii unor misiuni în comun la standardele
Alianței.
Apropierea cu pa și mai mari de NATO este stimulat ă de faptul c ă, pe baza
noului Concept Strategic, Alian ța privește cu un plus de grij ă la dimensiunea
operațională a cooper ării militare cu partener ii, în cadrul PpP opera țional, și
sprijină statele partenere din Europa Central ă și de Sud-Est s ă-și stabileasc ă cele

NESECRET
NESECRET
25 din 28 mai potrivite capacit ăți de participare la ac țiuni comune și să asigure efective
pentru forma țiuni multina ționale regionale.
Transpunând concep ția post-Praga privind capabilit ățile, statele partenere se
instruiesc pentru anumite genu ri de misiuni, ceea ce le face s ă evolueze la un nivel
ridicat de performan ță acțională.
Apreciem c ă ar fi contraproductiv ca accelerarea reformei s ă afecteze
flexibilitatea și modularitatea structurilo r, calitatea instruirii, s ă ignore caracterul
asimetric al confrunt ărilor viitoare, filozofia r ăzboiului bazat pe re țea.
Dezvoltarea reformei potrivit noilor concepte și orientări strategice ale
războiului viitorului este un demers productiv, necesar, c ăruia țările partenere
trebuie să-i acorde cea mai mare aten ție. Structurarea for ței în aceast ă viziune va fi
multiplicatoare de putere și adecvată acțiunilor aliate.
În viitor, principalele state membre ale Alian ței vor stabili parteneriate
strategice cu state-actori din Orientul Apropiat și parteneriate speciale cu unele
state arabe, iar NATO î și va extinde spectrul de ac țiune asupra unor zone
extracontinentale, inclusiv Asia Central ă, prin acorduri speciale cu unele state din
zonă (Uzbekistan, Kirghizstan), ceea ce ar f ace trecerea de la statutul de factor de
putere continental la cel de factor de putere global.

5. ROMÂNIA – DUP Ă 2 APRILIE 2004

Alăturarea României la comu nitatea statelor care alc ătuiesc NATO va
însemna includerea ei în to ate procesele, mecanismele și deciziile din interiorul
alianței. Acest nou statut îi va oferi un nivel ridicat de securitate și șanse pentru
derularea progresiv ă a strategiilor de modernizare profund ă a societății române ști,
dar și responsabilit ăți care vor solicita aptitudinile fiec ărui membru al s ău. Va fi o

NESECRET
NESECRET
26 din 28 demonstra ție a adevăratei sale m ăsuri, a poten țialului său stabilizator, generator de
securitate regional ă și continental ă.
Din punct de vedere politic, România se prezint ă cu suportul cvasiunanim
al societății pentru integrarea euroatlantic ă. Sistemul politic ro mânesc constituit pe
baza normelor democratice împ ărtășite de întreaga comunitate a statelor
occidentale, a unor institu ții consolidate și unui exerci țiu politic func țional
constituie garan ția pentru o eficient ă implementare în spa țiul Europei Centrale și
de Sud-Est a valorilor Alian ței. Acestea vor fi diseminate, astfel, în zone care nu de
puține ori au generat instabilitate.
Politica de bun ă vecinătate în regiune și de respectare a intereselor
celorlalte state promovat ă de România multiplic ă avantajele geopolitice rezultate
din dispunerea sa geografic ă.
Controlul gurilor Dun ării și a unei bune p ărți a cursului fluviului creeaz ă
premisele transform ării sale într-o arter ă unificatoare a continentului european,
într-o cale de promovare a comer țului și schimbului de valori de civiliza ție cum
rareori a fost în istoria Europei.
Așezarea României la intersec ția unor deschideri majore c ătre Orientul
Apropiat, Asia Central ă și teritoriul Rusiei ofer ă Alianței oportunit ăți sporite în
întărirea parteneriatelor cu state din aces te zone pentru gestionarea împreun ă cu
acestea a situa țiilor destabilizatoare, pentru lupta comun ă împotriva terorismului și
pentru combaterea altor riscuri și amenințări la adresa securit ății mondiale. Astfel,
NATO își va spori poten țialul său de generalizare a valorilor care au creat-o în
spații aflate la mari distan țe de zona sa de responsabilitate.
Potențialul militar al României , demonstrat în exerci ții și în teatrele de
operații în care structurile sale militare au fost și sunt în continuare prezente, ofer ă
imaginea responsabilit ății cu care statul român va ac ționa pentru a- și îndeplini
misiunile ce-i vor reveni în cadrul NATO. Profundele procese de reform ă a
armatei, ini țiate cu ani în urm ă, spre a o adapta la noile realit ăți vor continua chiar
și după integrarea deplin ă în Alianță și se vor înscrie în procesele generale ce se

NESECRET
NESECRET
27 din 28 vor desfășura în toate statele membre pentru ca organiza ția să-și îndeplineasc ă
eficient rolul.
Infrastructura teritorial ă a statului român (c ăile de comunica ție feroviare și
rutiere, porturile și aeroporturile, infrastructura logistic ă, ansamblul informaticii și
comunica țiilor etc.) va oferi facilit ăți concrete pentru realizarea și potențarea
capabilităților necesare îndeplinirii misiunilor pe care Alian ța și le asum ă în
prezent și care vor deveni, cu siguran ță, tot mai diversificate în viitor. Punerea la
dispoziție a unor facilit ăți ale României pentru construirea unor baze militare
americane, care în perspectiv ă vor fi folosite și de către NATO, demonstreaz ă că
potențialele avantaje sunt analizate cu aten ție și vor fi incluse în viitoarele procese
de planificare.
Toate acestea constituie premise c ă România va r ăspunde a șteptărilor
aliaților săi și că va continua s ă rămână un generator de securitate.

NESECRET
NESECRET
28 din 28
BIBLIOGRAFIE

„ Manualul NATO , ediția 2001, Oficiul de Informa ție și Presă, NATO, Bruxelles
„ Reuniunea la vârf de la Washington, 23 -25 aprilie 1999, Ghidul cititorului ,
Oficiul de informare și presă al NATO, Funda ția EURISC, România
„ Strategia de securitate na țională a României , 2001
„ Securitatea na țională la început de secol XXI , Editura Academiei de Înalte
Studii Militare, Bucure ști, 2001
„ România. Op țiune strategic ă națională – integrarea în NATO , Editura
Militară, 1997
„ ROMÂNIA – NATO. 1990 – 2002 , Centrul de Studii Stra tegice de Securitate,
Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2002
„ Integrarea Euro-Atlantic ă. Priorit ăți post-Praga , Editura Academiei de
Înalte Studii Militare, Bucure ști, 2002
„ Declarația șefilor de state și de guvern participante la reuniunea
Consiliului Nord-Atl antic de la Praga , 21 noiembrie 2002,
www.nato.int/dom/pr./2002
„ Comunicatul final al Reuniunii ministeri ale a Consiliului Atlanticului de
Nord , Madrid, 3 iunie 2003, www.nato.int
„ Reuniunea Consiliu lui NATO-Rusia , Praga, 22 noiembri e 2002, www.nato.int
„ Declarația Reuniunii Comisiei NAT O-Ucraina în sesiunea mini ștrilor
afacerilor externe , Madrid, 3 iunie 2003, www.nato.int
„ Comunicatul de pres ă al Reuniunii Consiliului Parteneriatului Euro-
Atlantic în sesiunea mini ștrilor afacerilor externe , Madrid, 4 iunie 2003,
www.nato.int
„ Comunicatul Consiliului Atlanticul ui de Nord în sesiunea mini ștrilor
apărării, Bruxelles, 12 iunie 2003, www.nato.int
„ www.nato.int
„ europa.eu.int
„ www.osce.org