SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI [608545]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR
Lucrare de licen ă ț
Coordonator tiintific, ș
Conf. dr. Manea Ludmila Daniela
Absolvent: [anonimizat]
2017
1

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAȚI
FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR
SPECIALIZAREA ECONOMIA COMERȚULUI TURISMULUI ȘI
SERVICIILOR
Pia a muncii în Româniaț
Coordonator tiintific, ș
Conf. dr. Manea Ludmila Daniela
Absolvent: [anonimizat]
2017
2

Cuprins
Introducere ………………………………………………………………………………………..
. 4
Capitolul 1. . Con inutul i caracteristicile pie ei munciiț ș ț ……………………….
1.1Con inutul pie ei munciiț ț ………………………………………………………………
1.2Caracteristicile i func iile pie ei muncii ș ț ț ………………………………………..
1.3Interdependen a dintre pia a muncii i celelate pie e ………………………. ț ț ș ț
Capitolul 2. Cadrul legislativ – instituțional al pieței muncii ………………….
2.1. Necesitatea organizarii pie ei muncii ………………………………………………… ț
2.2. Organizarea pie ei muncii in România ……………………………………………… ț
2.3. Adoptarea i aplicarea legisla iei U.E. pe pia a muncii din România …….. ș ț ț
Capitolul 3. Corelația dintre învățământ și cererea de forță de muncă…..
3.1. Caracterul dinamic al calificării for ei de muncă în economia de pia ă …. ț ț
3.2. Corela ia dintre învă ământ i cererea de for ă de muncă în România …… ț ț ș ț
3.3. Necesitatea unei pregătiri economice adecvate for ei de muncă …………… ț
3.4. Preocuparea firmelor pentru perfec ionarea for ei de muncă în România.. ț ț
Capitolul 4. Concluzii și propuneri……………………………………………………….
Bibliografie…………………………………………………………………………………………
.
Anexe ……………………………………………………………………………………………….
…
3

INTRODUCERE
Am ales această temă deoarece este un subiect pe care fiecare dintre noi îl va întâlni in
via ă, cel pu in odată. Încă din liceu ne gândim la un loc de muncă, desigur nu pentruț ț
câ tigarea existen ei, ci pentru a avea un ban în buzunar i să nu mai fim nevoi i să cerem deș ț ș ț
la părin i. ț
Dilemele vizând viitorul muncii i ocuparea for ei de muncă se numără, în mod ș ț
indubitabil, printre cele mai presante probleme cu care se confruntă lumea de astăzi. Există
pu ine probleme care prin natura lor să fie atât de arzătoare i atât de provocatoare i care săț ș ș
vizeze, totodată, fiecare locuitor in parte al acestei planete.
Din punct de vedere economic munca este definită astăzi in general ca totalitatea
activită ilor prestate de om, fie ele fizice sau intelectuale, având drept scop principal produc ia ț ț
de bunuri i servicii, astfel conform economi tilor din ziua de astăzi, valoarea muncii depinde ș ș
de capacitatea acesteia de a produce bunuri si servicii.
4

Capitolul 1.Con inutul i caracteristicile pie ei munciiț ș ț
Ca orice altă pia ă, pia a muncii reprezintă locul în care se întalnesc, se discută i se ț ț ș
negociază liber cererea i oferta, mai exact, cererea de locuri de muncă alături de oferta de ș
locuri de muncă i cererea de for ă de muncă alături de oferta de for ă de muncă. În urma ș ț ț
negocierilor realizate, se stabile te un pre pentru realizarea actului de vânzare-cumparare ș ț
denumit salariu.
1.1 Con inutul pie ei muncii ț ț
Valoare muncii a fost privită într-un mod diferit dea lungul timpului, atât în fundalul
cultural al societă ii sale cât si de stadiul dezvoltării sale. ț
În economia de pia ă, pia a muncii de ine unul dintre cei mai importan i factori de ț ț ț ț
produc ie, i anume FACTORUL UMAN. ț ș
Perioada în care ne aflam, cea de reinstituționalizare a pieței muncii în România a
inceput o data cu procesul de elaborare a legislației pieței muncii, care se desfășoară în două
etape diferite:
– în prima etapă au fost elaborate acte legislative pentru înlăturarea unor măsuri
restrictive caracteristice economiei socialiste;
– în cea de-a doua etapă, care se afla în curs de desfășurare, au început să fie adoptate
noi acte normative, pe baza Constituției, cum ar fi legisla ia cu privire la angajare și ț
salarizare, legi privind reglementarea condițiilor de muncă, protecția socială și conflictele de
muncă.
Au fost create și au început să funcționeze, cu unele discontinuități, instituțiile pieței
muncii, s-a creat tripartitismul instituțional; executiv -patronat – sindicate.
Componentele pie ei muncii: ț
– vânzatorii sau ofertan ii reprezentând cei care ofera for a de muncă in schimbul unui ț ț
pre ;ț
– cumpărătorii reprezentând cei care au nevoie de for a de muncă a ofertan ilor i de ț ț ș
competen a lor profesională i pentru care sunt dispu i să plătească un pre , denumit anterior ț ș ș ț
salariu.
5

– intermediarii reprezentând o componentă nu foarte importantă dar care poate u ura ș
căutările si negocierile primelor două componente, intermediarii fiind specializa i în ț
intermedierea ofertan ilor i cumpărătorilor contra unui pre . ț ș ț
Ca sa putem descoperi intensitatea reală a muncii în ciclul de via ă, mai întai se va ț
face o analiză a ratelor de participare a popul iei la pia a muncii. Astfel, rata de participare ț ț
este raportul dintre popula ia activă(popula ia care furnizează oferta de munca remunerata în ț ț
scopul producerii de bunuri i servicii) i popula ia totală inclusa într-o grupă de vârstă. ș ș ț
Raportul men ionat mai sus poate fi calculat i pentru anumite categorii ale popula iei. Cu cât ț ș ț
rata popula iei active încadrată într-o anumită categorie este mai mare, cu atât este mai mare ț
intensitatea muncii aferente acesteia.
În România, crearea i buna func ionare a pie ei muncii este un proces greoi, datorită ș ț ț
complexită ii sale. Printre motivele principale pentru durata crescută a acestui proces sunt ț
crearea unui mecanism juridic i a unui mecanism pentru negociere, cât si formarea unor ș
structuri economice potrivite ca o conseciin ă a diversificarii i privatizării formelor de ț ș
proprietate, restructurarea i retehnologizarea unor firme i implementarea mentalită ii de ș ș ț
pia ă al acestora.ț
În literatura de specialitate se utilizează denumirea de ”pia a for ei de muncă„ cât i ț ț ș
cea de ”pia a muncii”. Pentru a stabili denumirea care să fie cât mai exactă realită ii ț ț
economice a domeniului for ei de muncă, este necesar sa fie realizată prin prisma rela iilor de ț ț
pia ă ale acestui sistem. Mai jos sunt prezentate câteva motive în sus inerea acestui punct deț ț
vedere:
– în primă fază trebuie luat în vedere care este obiectul tranzac iilor economice ce se ț
realizează pe pia a respectivă. Dacă ne gândim că o persoană angajată la o firmă prime te ț ș
remunera ia după o perioadă de lucru a angajatului, se poate spune că obiectul tranzac iei este ț ț
munca, dar defapt obiectul tranzac iei este reprezentat de factorul uman, mai exact de ț
capacita ile pe care le de ine, experien a, performan a .a; ț ț ț ț ș
– un al doilea motiv în urma tranzac iei efectuate pe pia ă, i anume: obiectul utilizat ț ț ș
de angajator. Mai exact apare întrebarea: ”Angajatorul folose te munca sau for a de muncă a ș ț
persoanei angajate?„ inând cont de faptul că beneficiarul a angajat for a de muncă, el o va Ț ț
folosi în mod ra ional pentru a ob ine eficien ă maximă din partea angajatului. De asemenea în ț ț ț
economia de pia ă, nu se urmăre te o cantitate cât mai mare de muncă produsă, ci o cantitate ț ș
cât mai calitativă;
– în ultimul rând trebuie avut în vedere protec ia socială. În ările dezvoltate, sistemul ț ț
de protec ie socială con ine un sistem foarte bine pus la punct cu măsuri precum: munca este ț ț
6

interzisă copiilor, munca mamelor este reglementată, introducerea concediilor de odihnă,
concediu medical, .a. Astfel ne dăm seama ca sistemul de protec ie socială a fost conceput ș ț
pentru for a de muncă, nu pentru muncă. ț
Analizând exemplele de mai sus putem realiza că in ările cu economie modernă, ț
economie de pia ă este regasită, analizată si perfec ionată „pia a for ei de muncă” si nu „pia a ț ț ț ț ț
muncii”. În cadrul literaturii de specialitate, se remarcă faptul că dea lungul timpului au fost
acceptate ambele denunumiri, de i, la o gândire mai atentă i după con inutul rela iilor acestei ș ș ț ț
pie e, ar trebui folosită o singură denumire, i anume pia a for ei de muncă. De asemenea,ț ș ț ț
resursele de muncă fiind furnizate de popula ia activă i de cea aptă de muncă ne ț ș
demonstrează ca poten ialul de muncă este dat de poten ialul demografic si nu de munca ț ț
propriu-zisă.
Pia a muncii fiind cel mai important factor de produc ie, ea se constituie într-unț ț
adevarat sistem, care la rândul său este un subsistem al economiei generale. În literatura de
specialitate părerile sunt împar ite, unii sus inând existen a unei singure pie e a muncii, în ț ț ț ț
timp ce al ii sus in ca ar exista mai multe pie e ale aceluia i factor de produc ie. În România ț ț ț ș ț
este considerat faptul ca exista o singura pia ă a muncii, care la rândul ei are mai multe ț
subsisteme.
„În acelasi timp, pia a na ională a muncii se află în legătură cu celelalte pie e(interne) ț ț ț
i cu pia a interna ională a acesteia. În raporturile statornicite cu celelate pie e din interiorulș ț ț ț
complexului economi na ional, pia a muncii, pede o parte, receptează ț ț
”provocările„ (semnalele, incita iile) de pe pia a bunurilor i serviciilor, a capitalurilor .a. i ț ț ș ș ș
este influen ată de mi carea acestora, de modul de func ionare i ”simptomatica„ lor; pe de ț ș ț ș
altă parte, pia a muncii transmite, la rândul său, propriile semnale(presiuni) i cerin e spre ț ș ț
celelate pie e.” ț1
Raportul cerere-ofertă de muncă în contextul corela iei dezvoltare-popula ie vine cu o ț ț
justificare care să ofere precizarea cu exactitate a con inutului i sferei de cuprindere ale pie ei ț ș ț
muncii. În primă fază o problemă a pie ei muncii ar putea fi abordarea sa în contextul ț
rela iilor pe care le presupune procesul de reproduc ie na ională, plecând de la rolul de reglareț ț ț
a pie ei în sistemul reproduc iei i de la faptul că reproduc ia factorului uman este una din ț ț ș ț
principalele elemente ale acestui proces, în cadrul căruia rela iile ce definesc pia a muncii sunt ț ț
foarte diversificate în sistemul rela iilor de pia ă, în acela i timpt este necesară clarificarea ț ț ș
con inutului lor, să se depună eforturi pentru identificarea incruci ărilor ce au loc i aț ș ș
1 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Pia a for ei de muncă, Editura tehnica Chi inău, Ia i, 1994, pag ț ț ș ș
23-24
7

intesnsita ii raporturilor reciproce, identificare limitelor în care actioneaza rolul de reglare al ț
pie ei factorului uman, i sa se men ioneze metodele prin care acest rol este exercitat. În alț ș ț
doilea rând, pia a muncii trebuie abordată în acela i timp cu func ia de personal a societă ii ț ș ț ț
comerciale, în care ea reprezintă unitatea principala a sistemului economiei de pia ă i care ț ș
intrând în componen a rela iilor proprii ale sistemului, participa automata la procesele ț ț
specifice pie ei factorului uman contribuind la asigurarea func ionalită ii acestui subsitem al ț ț ț
economiei de pia ă. ț
Problema pie ei muncii este prezentată de particularita i la nivel microeconomic fa ă ț ț ț
de cel macroeconomic, această problemă fiind "aprobată" i de economi tii occidentali, i de ș ș ș
care trebuie să inem seama în demersurile noastre. Eviden iem faptul că preocuparile ț ț
economi tilor occidentali s-au oprit în planul realită ilor pie ei muncii. Printre cele mai ș ț ț
importante teorii create încă din anii '70 au urmărit:
-contractele implicite;
-salariile eficiente;
-negocierile;
-intrarile;
-ie irile.ș
Toate aceste teorii sunt legata de o trăsătură comună i anume exploatarea, în sens ș
economic, a rela iilor de muncă. Al i autori spun ca exista două tipuri de pia ă a muncii si ț ț ț
anume: pia a primară i pia a secundară. În timp ce pia a primara este organizată în jurul ț ș ț ț
pie elor interne i le alimentează, pia a secundară exclude ata amentul si garan iile ce seț ș ț ț ț
regasesc în pia a internă. În literatura de specialitate se men ionează de complementaritatea ț ț
primar-secundar, care are două aspecte:
-aspectul tehnico-economic;
-aspectul socio-politic.
Complementaritatea tehnico-economică apare ca urmare a cererii instabile firmele
incredin ând altor firme aflate pe pia a secundaă sarcinile care nu sunt eficiente pentru ele dar ț ț
care pot fi de folos celorlalte. Complementaritatea socio-politica reprezintă faptul ca firmele
primare pot recruta for ă de muncă dar prioritare vor fi firmele cu o vechime pe pia a muncii , ț ț
în timp ce firmele tinere pe pia ă vor fi trimise catre pia a secundară. ț ț
De amintit este i faptul că în aceea i literatură se men ionează despre existen a unor ș ș ț ț
rigidită i functionale ale pie ei muncii care constau in această pia ă nu se poate adapta prin ț ț ț
pre uri ci prin cantitate(în loc sa se mic oreze salariile tuturor angaja ilor, se va reduceț ș ț
numarul de angaja i). ț
8

Având în vedere că toate eforturile de analizare a pie ei muncii din ultimul timp ajung ț
la concluzia ca pia a muncii este foarte departe de modelul concuren ei perfecte, autorii ț ț
literaturii de specialitate au găsit trei metode pentru continuare cercetărilor:
1)Datorita faptului că mecanismul imperfec iunilor modelului teoretic al pie ei este ț ț
reprezentat de interven iile legislative si de prezen a sindicatelor, cercetarea trebuie să ț ț
dezvolte aceste excep ii astfel încat sa fie confirmată regula de func ionare a celorlalte pie e. ț ț ț
2)Deoarece rela iile dintre vânzători i cumparători de pe pia a muncii sunt rezultatul ț ș ț
unei ac iuni concurente a două principii, si anume al organizării i cel al reglementării care tot ț ș
mai puternic, se fac resim ite tot mai puternic i astfel devine necesară descoperirea modului ț ș
în care se întalnesc cele două principii i cum poate fi explicat acest fenomen din punct de ș
vedere tiin ific. ș ț
3)Datorită faptului că pia a liberă este un mod de organizare bazat pe rela iile de ț ț
schimb unde agen ii economici participă dupa propria lor for ă economică i realizează ț ț ș
diferite schimburi de marfuri dar în acela i timp sa fie schimburi echivalente. Componentele ș
prin care se organizeaza pia a pot fi diferite sau chiar opuse, fapt pentru care trebuie acordată ț
o aten ie deosebita studierii lor si gasită combinatia perfectă pentru o bună func ionare a pie ei ț ț ț
muncii.
1.2 Caracteristicile i func iile pie ei muncii ș ț ț
Pia a muncii asemeni celorlate pie e are in componen ă un con inut foarte complex,ț ț ț ț
complexitate care este scoasa în eviden ă de rolurile pe care aceasta le îndepline te în cadrul ț ș
economiei de pia ă. În literatura de specialitate, asemeni punctului nostru de vedere în ț
legătură cu pia a muncii autorii consideră că pia a muncii îndepline te câteva func ii foarte ț ț ș ț
importante de ordin economic, socio-economic i educativ în procesul de dezvoltare i ș ș
fun ionare a economiei na ionale, i anume:ț ț ș
-în func ie de volumul si structura cererii de muncă trebuie gasită o metodă de a aloca ț
cât mai eficient resursele de muncă pe tsectoare, ramuri, profesii, teritorii;
-pentru o productivitate cât mai mare i cât mai calitativă este necesară unirea i ș ș
îmbinarea for ei de muncă cu mijloacele de produc ie; ț ț
-influen a asupra repartizării i formării veniturilor; ț ș
-o altă func ie pe care pia a muncii o îndepline te este aceea că ea contribuie la ț ț ș
formarea protec iei sociale i la orientarea climatului de muncă; ț ș
9

– i nu în ultimul rând, pia a muncii are un rol important în informarea necesară pentruș ț
procesul de orientare, recalificare i reintegrare profesională a for ei de muncă i ac ionează ș ț ș ț
asupra acestui proces.
În altă ordine de idei, există i alte câteva func ii pe care pia a muncii le îndepline te, ș ț ș ș
în cadrul economiei de pia ă, func ii pe care le voi prezenta mai jos. ț ț
O prima func ie este faptul că pia a muncii este responsabilă pentru echilibrul dintre ț ț
necesita ile de resurse de muncă ale economiei si posibilita ile de a fi acoperite aceste ț ț
necesită i. Această func ie are în vedere realizarea echilibrului men ionat pe o durată mare de ț ț ț
timp, dar în acela i timp apar în anumite momente în cadrul unor subsiteme unele dezechilibre ș
pe o durată scurtă de timp datorită lipsei de sincronizare dintre mi carea factorului uman i a ș ș
celorlal i factori de produc ie, precum i al unor nefunc ionalită i generale ale reproduc iei ț ț ș ț ț ț
for ei de muncă. De asemenea, aceste dezechilibre pot apărea pe pia a muncii i datorită altorț ț ș
procese nesincronizate cum ar fi disfunc ionalită ile existente pe alte pie e, precum i ț ț ț ș
receptarea insuficientă sau incorecta de către pia a for ei de muncă a dezechilibrelor pe care ț ț
alte pie e le transmit. Deci acest echilibru este rezultatul unor ac iuni numeroase ce se ț ț
desfa oară de agen ii economici care asigură oferta de muncă iar la celălalt capăt de agen ii ș ț ț
economici care asigură cererea de muncă. De asemena, în aceste echilibru pe lângă
sincronizarea pie elor i a agen ilor economici, este necesară i interven ia statului în mai ț ș ț ș ț
multe planuri precum politicile de înva ământ, de protec ie socială, i altele. Astfel, procesul ț ț ș
de sincronizare a tuturor ac iunilor au un caracter deosebit ce complex, fiind extrem de dificil ț
de realizat i de între inut, ceea ce face ca echilibrul de pe pia a muncii sa fie o no iune ș ț ț ț
relativă i fragilă, fiind men inut în limitele sale de viabilitate si operativita cu eforturi mari i ș ț ș
permanente.
O a doua func ie pe care pia a muncii o îndepline te este că determină orientarea ț ț ș
utilizării resurselor de muncă ale fiecarei ări cu eficien ă crescătoare, în primul rând prin ț ț
împăr irea lor pe profesii, ramuri i localită i, iar în al doilea rând prin utilizarea acestor ț ș ț
resurse în cadrul fiecarei unită i economice. Astfel rela iile economice de pia ă ne arată ț ț ț
folosirea ra ională a celei mai importante resurse pe care fiecare ară o are la îndemână, ț ț
resursă de care depinde în cea mai mare parte progresul economico-social. Rela iile ț
economice de pia ă în special cele specifice pie ei muncii, fiind rela ii de concuren ă între in ț ț ț ț ț
competi ia nu doar pe pia a muncii ci insă i cu etapele care pun bazele obiectului pie ei, astfel ț ț ș ț
concuren a se desfa oară cu mijloace considerabil sporite i perfec ionate în planul resurselor ț ț ș ț
de muncă. Orice agent economic va actiona sus inut i consecventîn utilizarea cât mai ț ș
eficientă a for ei de muncă atât prin prisma rela iei de vânzare-cumpărare, cât i prin prisma ț ț ș
10

rela iilor de pe pia a mărfurilor pe care le-a creat prin utilizarea factorului uman, cu scopul deț ț
a le vinde. Rela iile economice de pe această pia ă care genereaza efecte pozitive în planul ț ț
utilizării resurselor de muncă sunt rezultate din faptul ca for a de muncă este si purtătorul ț
acestor rela ii. De asemenea, rela iile de pe pia a muncii măresc dimensiunea riscului pentru ț ț ț
agen ii economici, fapt ce îi obliga să includă în prima de risc folosirea cât mai eficientă a ț
resurselor de muncă cumpărate. Desigur, nu intra în discu ie ideea de a trece peste orice ț
norme i principii economice, dimpotrivă, să se realizeze profitabilitatea i pentru vânzătorul ș ș
de for ă de muncă cât i pentru întreprinzător. ț ș
O a treia func ie are în vedere condi ionarea i mijlocirea proceselor de îmbinare i ț ț ș ș
unificare a factorilor materiali ai produc iei cu factorul uman, pentru ob inerea unor rezultate ț ț
economico-financiare bune sau pentru îndeplinirea obiectivelor urmărite de fiecare agent
economic i de economia na ională, fapt pentru care se impune îmbinarea factorilor de ș ț
produc ie. Pia a muncii pune la dispozi ie informa ii complexe si complete despre ț ț ț ț
disponibilita ile acestui factor i prin conexiunile ce se stabilesc între această pia ă si celelate ț ș ț
pie e fiind puse în eviden ă i posibilită ile pe care se poate conta în privin a altor factori deț ț ș ț ț
produc ie. Îmbinarea factorilor de produc ie pune în eviden ă precesul de combinare a ț ț ț
acestora, în func ie de natura activită ii economice pe de o parte, dar i de structura, calitatea ț ț ș
i cantitatea lor. Această îmbinare posedă un caracter dinamic fapt pentru care ea trebuie saș
aibe în vedere o adaptare a produc iei la cerin ele pie ei cât mai avantajoasă, astfel rezultă ca ț ț ț
principiile de prioritate în produc ia de buncuri i servicii, precum i felul in care se ț ș ș
organizează si se desfă oară sunt determinate de mecanismele propriei pie e, iar pia a muncii ș ț ț
este una dintre subsistemele care indepline te func ii reglatoare. Func ia pie ei muncii pe care ș ț ț ț
am men ionat-o mai sus provine din dublul caracter, tehnico-economic, cel pe care îl regăsim ț
în procesul combinării factorilor de produc ie i se regăse te cu ajutorul metodelor i ț ș ș ș
instrumentelor folosite pentru asigurare în condi ii de eficien ă maximă, substituibilită ii ț ț ț
acestor factori. De asemenea caracteristicile pie ei muncii, ale celui mai important factor de ț
produc ie au efecte asupra proceselor de îmbinare si unire a acestuia cu al i factori lăsându-i ț ț
trăsături precum finalitate economico-socială, ecologica, opera ionalitate si ra ionalitate. Ș ț ț
Totodata pia a muncii captează cerin ele i semnalele pe care îmbinarea i utilizarea factorilor ț ț ș ș
de produc ie le generează i le folose te pentru a adapta i completa func iile sale reglatoare. ț ș ș ș ț
O a patra func ie pe care pia a muncii o posedă, are în vedere influen area procesului ț ț ț
de formare si repartizare a veniturilor. Această func ie are multiple implica ii pe pia a muncii. ț ț ț
În altă ordine de idei, implicarea pie ei muncii are o natură complexă i preponderent ț ș
reglatorie în procesul de formare i repartizare a veniturilor. Factorul care stă la baza ș
11

determinării nivelului salariilor i a mecanismelor prin care se realizează distribuirea i ș ș
redistribuirea venitului na ional cât i a pârghiilor economice-financiare este raportul cerere- ț ș
ofertă de muncă. În timpul în care pia a muncii capată noi ramifica ii i i se accentuează ț ț ș
complexitatea, se amplifică în acela i timp i influen a sa asupra procesului de formare i ș ș ț ș
repartizare a veniturilor. Deoarece are un caracter deschis i a multiplelor forme de ș
desfa urare a concuren ei pe această pia ă, se produce accentuarea fenomenelor de ș ț ț
instabilitate i evolu ia ei ciclică înregistrează i ea noi manifestări. Toate acestea împreună ș ț ș
vor genera modificări, i chiar unele radicale, în planul criteriilor de apreciere a factorului ș
uman, a formelor i a tehnicilor de măsurare a efortului uman, dar i a metodelor de ș ș
cuantificare i de convertire a contribu iei acestui factor la desfa urarea proceselor de ș ț ș
produc ie. Caracteristica treptată a pie ei muncii, simptomatica i tendin ele profilate în cadrul ț ț ș ț
ei se vor reflecta în întregul i complexul proces de formare i repartizare a veniturilor i în ș ș ș
etapele i segmentele economiei na ionale, în masura mai mare sau mai mică, direct sau ș ț
indirect, mai devreme sau mai târziu. În acela i timp, influen a poate fi resim ită i invers: de ș ț ț ș
la modul de formare i repartizare a veniturilor către pia a muncii, ce va înregistra refluxuri i ș ț ș
fluxuri, fenomene negative sau pozitive, uneori chia i tendin e contradictorii în func ie de ș ț ț
mersul reproduc iei na ionale. ț ț
A cincea func ie a pie ei muncii este reprezentată de adoptare i de aplicare a unor ț ț ș
măsuri de protec ie sociala a posesorilor acestei mărfi speciale. În general aceste măsuri sunt ț
rezultatul unor negocieri purtate între agen ii economici din cadrul pie ei, dar de obicei ele ț ț
capătă o consacrare juridică cu valabilitate la nivel na ional. Printre aceste măsuri de protec ie ț ț
socială a de inătorilor de for ă de muncă, deosebit de important este asigurarea unui venit ț ț
alternativ persoanelor care au pierdut locul de muncă i nu au găsit încă unul corespunzator. ș
Venitul alternativ, prin nivelul la care este stabilit are func ia de a stimula persoana respectivă ț
sa participe la muncă dar sa evite i constrângerea de a accepta un loc de muncă cu un salariu ș
sub un anumit minim.
Toate aceste func ii ale pie ei muncii se află într-o strânsă legatură, ele alcătuind un tot ț ț
unitar. Este evident că daca agen ii economici nu reu esc să facă o corela ie între cererea i ț ș ț ș
oferta de muncă nu se poate asigura nici utilizarea cât mai corespunzătoare i cât mai eficientă ș
a resurselor de muncă de care dispune o ară, prin urmare nu se pot asigura nici condi iile ț ț
pentru protec ia sociala a de inătorilor acestei resurse, fapt pentru care asigurarea de condi ii ț ț ț
optime pentru îndeplinirea tuturor func iilor pie ei muncii ine de organizarea cât mai eficientă ț ț ț
a acestei pie e. În altă ordine de idei, func iile prezentate mai sus ale pie ei muncii au un ț ț ț
caracter de sinteză, deoarece ele integrează si reflectă unele procese foarte complexe, unele
12

ac iuni i interferen e ale unor grupe de factori care se sprijină i se întrepătrund reciproc, faptț ș ț ș
ce determină func iile să î i expună ac iunea în medii relativ compatibile si comunicative, ț ș ț
mărindu-le eficacitatea, importan a si intensitatea. ț
Func iile pie ei muncii nu pot avea doar o semnifica ie de principiu, ele mai au i o ț ț ț ș
importan ă practică cât i o coresponden ă efectivă în via a economică, în sensul convertirii ț ș ț ț
lor în mecanisme, în instrumente, în pârghii specifice, de unde apare si necesitatea găsirii
celor mai adecvate mijloace care să imprime func iilor respective randamentele i realismele ț ș
impuse de către cerin ele economiei de pia a. În urma ultimei caracteristici, func iile pie ei ț ț ț ț
muncii vor dobandi o opera ionalitate efectivă i în sensul amplificarii atributelor sale ț ș
reglatoare in interiorul propriului ei sistem, dar i crearea unor pârghii i a unor instrumente ș ș
necesare pentru sincronizarea mi cărilor proceselor specifice celorlalte pie e cu care comunica ș ț
i se întrepătrunde, pentru asigurarea fluen ei i a continuită ii reproduc iei na ionale.ș ț ș ț ț ț
În timpul tranzi iei economice la economia de pia ă, func iile pie ei muncii prind ț ț ț ț
treptat contur i î i îmbogă esc con inutul pe măsură ce procesul a ezării vie ii economice în ș ș ț ț ș ț
func ie de legisla ie i în func ie de principiile produc iei si circula iei mărfurilor se afla într-oț ț ș ț ț ț
continuă evolu ie i consolidare. De asemenea, func iile amintite mai sus se realizeaza ț ș ț
diferen iat în raport cu cadrul în care se manifestă, cu modificări survenite în timp, în ț
mentalitatea i modul de comportare al factorului uman, în concordan ă cu progresele din ș ț
timpul tranzi iei la economia de pia ă. ț ț
Dacă în anumite situa ii pia a muncii este asemănătoare cu celelate pie e, totu i ea ț ț ț ș
prezintă i diferen e. ș ț
O primă trăsatură specifică este ca pia a muncii este o pia ă cu o flexibilitate redusă, ț ț
sau cu un grad de elasticitate scăzut dar în schimb prezintă o sensibilitate ridicată, o trăsatură
ce intr-o mare măsură condi ionează echilibrul economic dar i echilibrul social-politic. O ț ș
caracteristică ce provine în primul rând din particularită ile demografico-economice, cât i din ț ș
particularită ile biofiziologice i psihosociale ale for ei de muncă i de asemenea din oferta de ț ș ț ș
pe pia a muncii, dar i din ponderea ridicată i conexiunea laturilor economice i sociale. ț ș ș ș
Literatura de specialitate ne spune că dreptul la muncă, alegerea locului de muncă i a ș
profesiei este un drept fundamental al omului intr-o societate democratică. Reprezintă în egală
măsură un act economic, justi ie socială, echilibru social asigurarea locului de muncă, ț
respectiv alegerea i exercitarea liberăa a profesiei. Principala problemă a vie ii economice o ș ț
reprezintă încercarea de a realiza o coresponden ă între nivelul ocupării depline i nivelul de ț ș
echilibru al bunurilor i serviciilor. Dacă ne gandim la nivelul ocupării depline, ne putem da ș
seama ca este un subiect aproape imposibil de realizat deoarece nici o ară nu ar suporta ca o ț
13

parte din popula ie să gaseasca o muncă i un venit regulat în timp ce cealaltă parte a societă ii ț ș ț
trebuie să zacă în mizerie pentru simplul fapt că nu i se oferă posibilitatea de a câ tiga un ș
salariu, toata asta este o problemă de echilibru economic, echilibru socio-politic i dreptate. ș
O altă trăsătură spefică este că din cauza complexită ii factorilor si proceselor ț
men ionate, pia a muncii fa ă de celelate pie e este mult mai complexă, organizată i mult maiț ț ț ț ș
reglementată. Principalul motiv este că sfera amintitei pie e depă e te limitele raportului ț ș ș
cerere-ofertă din marfa for ă de muncă i tranzac iile ce au loc pe această pia ă nu sunt doar ț ș ț ț
rela ii de vânzare-cumparare.ț
Tranzac iile de pe pia a muncii, fa ă de celelate pie e sunt influen ate de factori ț ț ț ț ț
extraeconomici intr-o măsură mult mai mare. De inătorii de for ă de muncă ac ionează pe ț ț ț
pia a muncii nu doar ca agen i economici, dar i inând seama de celelate calită i pe careț ț ș ț ț
oamenii le au. Datorită negocierilor din cadrul pie ei, de inătorii de for ă de muncă urmează să ț ț ț
î i realizeze aspira iile profesionale dar i pe cele familiale, sociale i politice. Din acestș ț ș ș
motiv, factorii social-politici au o pondere mult mai mare în deciziile adoptate pe pia a ț
muncii. Pia a muncii poate fi descrisă ca un cadru unde se confruntă i interac ionează ț ș ț
numero i agen i economici si parteneri sociali, iar pia ă se interfereaza anumite procese i ș ț ț ș
fenomene de natură economico-socială, penetrând unele din celelate pie e, sub presiunea ț
acestora si pe baza sistemului de comunicare caracteristic ansamblului de pia ă na ională. ț ț
În raport cu alte pie e, mecanismele de ac iune a pie ei muncii prezintă trăsături ț ț ț
specifice care îi conferă un grad mai ridicat de imperfec iune, cel pu in din punct de vedere al ț ț
concuren ei. Concuren a, productivitatea marginală i salariul ac ionează într-un cadru ț ț ș ț
reglementat, dinainte acceptat de agen ii economici participan i la rela iile de pe pia ă. În altă ț ț ț ț
ordine de idei, salariul nu mai este demult singura modalitate de reglare a procesului de
ocupare i utilizare a for ei de muncă i mărimea salariului nu mai rezultă doar din ac iunea ș ț ș ț
mecanismelor pie ei, ci rezultă i din anumite reglementări economico-juridice adoptate în ț ș
fiecare etapă. Astfel putem afirma că pia a muncii este o pia a cu pronun ate caracteristici ț ț ț
contractuale i participative, unde negocierea i contractul de muncă au un rol important în ș ș
determinarea configura iei raportului cerere-ofertă. În acela i timp procesele de ocupare i ț ș ș
utilizare a for ei de muncă nu sunt influen ate doar de dinamica raportului cerere-ofertă, dar i ț ț ș
de alte mecanisme ce stau la dispozi ia firmelor, institu iilor locale i institu iilor statului. ț ț ș ț
În final, eviden iem importantul fapt că datorită interdependen elor diferitelor ț ț
componente ale sistemului na ional de pia ă, pia a muncii produce influen e mai accentuate, ț ț ț ț
posibil mai pu in sesizabile i cu o intensitate mai scăzută, si de asemenea influen e mai ț ș ț
puternice. De asemenea pia a muncii în România este incă în stadiul de „adolescen ă”, proces ț ț
14

ce este marcat de o serie de discontinuită i i dificultă i provocate de incon tien a i ț ș ț ș ț ș
inconsecven a măsurilor guvernamentale si guvernamentale dar i de ritmul lent i lipsa de ț ș ș
profunzime a transformarilor efectuate în sistemul economico-social. Momentan pe pia a ț
muncii coexista elemente i trăsături ale pie ei autentice cu cele ale pie ei de tip planificat. De ș ț ț
asemenea în această perioadă, pia a muncii în România are un caracter artificial atât în plan ț
dimensional i structural, dar i în plan calitativ fiind neconectată îndeajuns la procesele ș ș
transformatoare din via a economică. De asemenea, procesele de restructurare i de ț ș
privatizare nu sunt riguros corelate sub raportul ritmului de desfă urare i al planurilor de ș ș
realizare antrenează nu doar dificultă i în formarea i evolu ia sa pozitivă i rapidă a pie ei ț ș ț ș ț
muncii, dar i denaturari ale acestui proces. Drept urmare, în perioada ce urmeaza ș
caracteristicile pie ei muncii se cer afirmate efectiv încât să îi ofere acestei componente a ț
sistemului economiei de pia ă o func ionalitate i opera ionalitate reala. ț ț ș ț
1.3 Interdependen a dintre pia a muncii i celelate pie e ț ț ș ț
De obicei economia de pia ă apare ca un ansamblu de pie e interconectate între ele, în ț ț
primul rând în pia a de bunuri i servicii iar în al doilea rând în pia a factorilor de produc ie. ț ș ț ț
În pia a factorilo de produc ie, pia a muncii ocupa un loc principal, la fel cum în rândul ț ț ț
factorilor de produc ie, factorul uman sau for a de muncă reprezintă cea mai importanta ț ț
componentă.
Ca economia de pia ă sa func ioneze într-un mod cât mai eficient i în contextul ț ț ș
îndeplinirii a rolului său reglator de către pia ă, între diferitele componente ale sistemului de ț
pia ă se stabilesc mai multe legături complexe care au profunzimi i intensită i diferite, cuț ș ț
implica ii ce variază în func ie de determinare i de influen e. ț ț ș ț
Interdependen ele dintre pia a muncii i celelate pie e au un caracter economico- ț ț ș ț
natural, ele provin din logica proceselor i fenomenelor economico-naturale fiind un produs ș
al legilor activită ii economice i ale produc iei i circula iei mărfurilor. Interdependen ele ț ș ț ș ț ț
neclintite în mod evident, între pia a muncii i celelate pie e se integrează în complexul de ț ș ț
legături ce se stabilesc i se desfa oară între componentele activită ii economice. Precum ș ș ț
ecua ia reproduc iei na ionale cuprinde în mod logic i organic în componen a ei pia a, alăturiț ț ț ș ț ț
de celelalte componente precum reparti ia, consumul si produc ia, între toate cele men ionate ț ț ț
stabilindu-se mai multe conexiuni complexe i determinări tot a a între diferitele subsisteme ș ș
ale pie ei ele sunt neclintite i se manifestă interdependen e de forme diferite i în diferite ț ș ț ș
planuri. În acela i timp, este necesară precizarea că natura acestor interdependen e au ș ț
„amprenta” specificului pie elor între care acestea se stabilesc. ț
15

Interdependen ele dintre pia a muncii i celelalte pie e în primul rând sunt de natură ț ț ș ț
calitativă, având în vedere dimensiunile ce se stabilesc între cererea i oferta de muncă, iar pe ș
de altă parte acelea i categorii ale altor pie e. Încât activitatea economică pe care o posedă ș ț
fiecare ară este subordonat, asemeni procesului de reproduc ie na ională, satisfacerii ț ț ț
trebuin elor sociale prin produc ia de bunuri i servicii, i aceasta la rândul ei constituie ț ț ș ș
rezultatul activită ii diferitelor lor componente care, la rândul lor comportă o permanentă ț
confruntare a cererii cu oferta din domeniul respectiv, rezultând că între cele doua categorii
interdependente ale diferitelor pie e se produc anumite raporturi cantitative, care nu rămân ț
fixe ci î i modifică dimensiunea sistematic în func ie de toate modificările produse regulat atât ș ț
în produc ie cât i în circula ia mărfurilor. ț ș ț
Totu i, pia a în general alături de pia a componentelor sistemului de pie e nu se reducș ț ț ț
la cerere i ofertă, ele au în vedere i alte aspecte foarte importante. Din acest motiv ș ș
interdependen ele dintre pia a muncii i celelate pie e au în vedere în mod egal, atât agen ii ț ț ș ț ț
economici ce alcatuiesc sistemul de pia ă, rela iile specifice fiecărei pie e dar i mecanismele ț ț ț ș
func ionale i pârghiile economico-financiare propii pie ei muncii. Datorită acestor elementeț ș ț
se stabilesc interdependen e pe diferite planuri, dar i foarte complexe. ț ș
Având în vedere complexitatea i mul imea planurilor în care se pot stabili ș ț
interdependen e între pia a muncii i celelate pie e rezultă că pe lângă latura lor cantitativă ele ț ț ș ț
au i o latură calitativ-structurală, deoarece au în vedere structurile complexe ale acestor pie e.ș ț
„În acela i timp, având în vedere perspectiva sistemic imprimata ansamblului de pie e ș ț
din economia moderna, raporturile(corela iile) ce se statornicesc i se manifesta permanent în ț ș
acest cadru se constituie în adevărate componente(segmente) i, deopotrivă, forme de ș
exprimare ale echilibrului general(sau ale echilibrului par iale) din economia na ională. În ț ț
acest sens, este deosebit de semnificativă definirea pe care F. Machlup o dă echilibrului,
apreciindu-l ca pe o «constela ie de variabile intercorelate alese astfel încât să se adapteze una ț
celeilalte, pendtru ca nici o tendin ă inerentă spre schimbare să nu predomine în modelul ț
constitui de ele».”2
Interdependen ele cantitative i calitative ce se opresc în unele componente ale ț ș
pie elor, trebuiesc analizate i delimitate, caracterizate cât mai riguros astfel încât să ajungă laț ș
un ansamblu cât mai realist i la solu ii operante pentru agen ii economici. ș ț ț
2 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Pia a for ei de muncă, Editura tehnica Chi inău, Ia i, 1994, pag ț ț ș ș
39-40
16

Interdependen ele dintre pia a muncii i celelalte pie e sunt analizate din perspectiva a ț ț ș ț
două planuri:
-interdependen ele ce se stabilesc între pia a factorilor de produc ie i pia a bunurilor ț ț ț ș ț
i serviciilor;ș
-interdependen ele ce se stabilesc în interiorul pie ei factorilor de produc ie, mai exact ț ț ț
dintre factorul muncii i factorii celorlalte pie e. ș ț
Figura1.1 Pia a factorilor de produc ie, con inut-interdependen ă. ț ț ț ț
Sursa: contribu ie proprie. ț
Aceste conexiuni complexe între categoriile de pie e amintite în special între pia a ț ț
muncii si celelate pie e, au un loc important în rela iile func ionale ale economiei de pia a, ț ț ț ț
punând asupra acesteia fluen ă i viabilitate dar i rezisten ă i opera ionabilitate ce generează ț ș ș ț ș ț
cre tere economică durabilă i eficientă. Desigur este de datoria agen ilor economici i aș ș ț ș
factorilor de la toate nivelele să sprijine în permanen ă, cu anumite ini iative i ac iuni, ț ț ș ț
rezultate economice derularea acestor interdependen e economice fără disfunc ionalită i fiind ț ț ț
necesare procedee econtinue pentru ca aceste interdependen e să se afle într-o stare de ț
echilibru.
Interdependen a dintre pia a muncii i celelate pie e se axează pe interdependen a ț ț ș ț ț
dintre cererea i oferta de muncă i pe cererea i oferta de pe celalte pie e, deci cererea i ș ș ș ț ș
oferta de pe pia a muncii este în strânsă interdependen ă cu cererea i oferta de pe celelate ț ț ș
pie e. Importan a interdependen ei dintre pia a muncii i celalalte pie e rezultă în ultimul rândț ț ț ț ș ț
din func iile ce se folosesc în reglarea oricărei pie e. ț ț
Conexiunea opera ională între pia a muncii i celelate pie e asigură utilizarea factorilor ț ț ș ț
de activitate economică cu o eficien ă ridicată, această conexiune este realizabilă în ț
perspectivă evolutivă i este o premisă esen ială a stării de echilibru dinamic. Defapt aceste ș ț
conexiuni realizează în plan cantitativ i calitativ starea de echilibru. Interdependen a dintre ș ț
17Pia a factorilor deț
produc ie țPia a bunurilor ț
i serviciilorș
Factorul muncii Factorii altor pie e ț

cererea i oferta de muncă i cererea i oferta celorlal i factori de produc ie este aproximativ ș ș ș ț ț
identică cu utilizarea ra ională a condi iilor materiale ale activită ii economice. ț ț ț
Conexiunea dintre pia a muncii i celelalte pie e ajută la realizarea intereselor ț ș ț
agen ilor economici i a salaria ilor. S-a eviden iat de foarte multe ori că mobilul activită ii ț ș ț ț ț
economiceîl reprezintă interesele economice iar pia a fa ă de orice alte componente ale ț ț
reproduc iei na ionale produce o confruntare a mul imii de interese economice din societate. ț ț ț
Celelate pie e, la rândul lor posedă multiple interese economice, pe care le au în confruntarea ț
dintre cerere i ofertă încercând i reu ind să satisfacă aceste interese. Toata mul imea de ș ș ș ț
interese men ionată sunt subordonate satisfacerii lor, iar realizarea lor presupune o anumită ț
conexiune a activită ilor. ț
Conexiunile dintre pia a muncii i celelate pie e, chiar dacă sunt realizate mai mult ca ț ș ț
un echilibru general structural dinamic decat în permanen ă i integral, ele ajută la înfăptuirea ț ș
reproduc iei na ionale în condi ii de continuitate si pentru satisfacerea nevoilor sociale ale ț ț ț
popula iei. Sistemul pie elor reprezintă cea mai importantă componentă a reproduc iei ț ț ț
na ionale i este normal ca legaturile dintre diversele pie e să sus ină func ionalitatea acestuiaț ș ț ț ț
care este reproduc ia na ională. ț ț
1. Interdependen a dintre pia a muncii i pia a mijloacelor de produc ie. ț ț ș ț ț
Această interdepende ă este caracterizată prin disfunc ionalită i produse de mo tenirea ț ț ț ș
lasată în urma revolu iei din anul 1989 dar i de ezitările proprii procesului de restructurare ț ș
economică în cele doua pie e. Deci putem afirma că această conexiunea evoluează după ț
perioada revolu iei, dar cu o evolu ie deteriorată si func ionează cu anumite discontinuită i. ț ț ț ț
Astfel, economia de pia a în Romania având o vârstă „fragedă”, iar procesele economice de ț
punere în mi care a economiei ale celor două segmente de pia ă men ionate au ajuns la o ș ț ț
situa ie în care ele se mi că în paralel dar cu o viteză redusă, comunicând între ele doar par ial ț ș ț
fiind lipsite de continuitate i de sus inere reciprocă. ș ț
În ace ti ani de tranzi ie de la o economie industrială la o economie de pia ă putem ș ț ț
afirma ca cele două pie e au înaintat în direc ii diferite, cel pu in anumite segmente ale ț ț ț
pie elor. Aceste neconcordan e dintre pia a muncii i pia a mijloacelor de produc ie auț ț ț ș ț ț
intervenit, cum am mai spus, după revolu ia din 1989, datorită unor politici economice ț
ineficiente i incorecte, fapt ce a dus la neutilizarea poten ialului real al ării i care nu au inut ș ț ț ș ț
seamă de tendin ele manifestate la nivel mondial. În timp, aceste neconcordan e au fost ț ț
accentuate, ratând ansa de a a eza economia na ională pe o funda ie necesară economiei de ș ș ț ț
pia ă. Unele motive pentru această situa ie sunt: restructurări realizate fară fermitate,ț ț
privatizare negândită i realizată fără dicernământ i eficien ă. ș ș ț
18

2. Interdependen a dintre pia a muncii i pia a ț ț ș ț capitalului și titlurilor de valori.
Această interdependen ă, asemeni interdepende ei analizate anterior, a avut o evolu ie ț ț ț
necorespunzătoare fiind încărcată de neconcordan e datorită absen ei planurilor „menite să ț ț
amortizeze cantitativ, structural i calitativ planurile i segmentele pe care cele două pie e le ș ș ț
întâlnesc, coexistă i conlucrează.” ș3 Această situa ie apare ca rezultat al „imaturită ii” ț ț
economiei de pia ă din România, fiind accentuată un capital insuficient plus dimensiunea ț
redusă a procesului investi ional. Deci, această interdependen ă între pia a muncii i pia a ț ț ț ș ț
capitalului i titlurilor de valori asemeni proceselor ce caracterizează această interdependen ă ș ț
sunt asemanatoare cu interdependen a dintre pia a muncii i pia a mijloacelor de produc ie ț ț ș ț ț
acestea reflectând starea reala a economiei.
3. Interdependen a dintre pia a muncii i pia a monetară i financiară. ț ț ș ț ș
Pia a monetară i finaciară din România a avut o evolu ie greoaie nefiind învă ată cuț ș ț ț
noile condi ii ale economiei de pia ă, fapt ce a dus la nesus inerea fluen ei activită ii ț ț ț ț ț
economice, deci automat i interdepende a dintre pia a muncii i pia a monetară i financiară a ș ț ț ș ț ș
avut aceea i evolu ie lentă i ineficientă asemeni celorlalte interdependen e men ionate ș ț ș ț ț
anterior. Totu i în ajutorul pie ei monetare i financiare, guvernul i institu iile statului au ș ț ș ș ț
intervenit în speran a de a sus ine evolu i pie ei intr-o direc ie favorabilă i cu un ritm alert, ț ț ț ț ț ș
dar din păcate lipsa de experien ă în economia de pia ă i vechile obiceiuri din perioada ț ț ș
comunistă au dat na tere unor măsuri lipsite de consiten ă i ineficiente. ș ț ș
Procesele pie ei monetare nu s-au adaptat la economia de pia a fapt ca a produs bariere ț ț
în procesul reproduc iei na ionale. Acela i lucru s-a întâmplat i cu pia a financiară, având ț ț ș ș ț
aceea i evolu ie negativă, datorată lipsei de investi ii. În concluzie, interdependen ele dintre ș ț ț ț
pia a muncii i pia a monetară i financiară au fost lipsite de sus inere reciprocă, amândouăț ș ț ș ț
pierzând eficien ă i func ionalitate. ț ș ț
4.Interdependen a dintre pia a muncii i pia a bunurilor. ț ț ș ț
Cu riscul de a mă repeta în idei i în exprimare, la fel ca i celelalte interdependen e ș ș ț
analizate anterior, a avut o evolu ie greoaie. Dar fa ă de celelate interdependen e, cea dintre ț ț ț
pia a muncii i pia a bunurilor a avut parte de influen e contradictorii din partea pie eiț ș ț ț ț
bunurilor datorate procesului infla ionist, pre uri necorelate i ofertă insuficientă. De ț ț ș
asemenea , pia a muncii a transmis semnale inconsistente prin puterea sa de cumpărare în ț
scădere, o productivitate a muncii scăzută i un dezechilibru dintre cerere i ofertă. Astfel în ș ș
perioada de adaptare la noua economie de pia ă, România a avut avut parte de dezechilibre, la ț
3 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Pia a for ei de muncă, Editura tehnica Chi inău, Ia i, 1994, pag ț ț ș ș
46
19

Piața muncii
Piața monetară
Piața finaciară Piața mijloacelor de producțiePiața bunurilornivel economic desigur, care nerezolvate vor determina neconcordan e ale sistemului ț
economic na ional, generând o criză economică(criza economică din 2009). ț
În urma analizei asupra interdependen elor dintre pia a muncii i celelate pie e, putem ț ț ș ț
afirma ca astea sunt deosebit de complexe i cu implica ii în mecanismul economiei de pia ă, ș ț ț
dar acestea nu pot fi neglijate i despăr ite din sistemul de conexiuni ce definesc însă i pia a, ș ț ș ț
i asceste conexiuni sunt responsabile de stabilitatea economiei na ionale i de func ionalitateaș ț ș ț
economiei de pia ă. ț
Figura 1.2 Interdependen ele dintre pia a muncii i celelate pie e ț ț ș ț
Sursa: contribu ie proprie. ț
Capitolul 2. Cadrul legislativ – institu ional al pie ei muncii ț ț
2.1. Necesitatea organizarii pie ei muncii ț
20

Din analiza efectuată i prin prezentarea pie ei muncii în capitolul anterior, putem ș ț
afirma faptul că o importantă condi ie de func ionare la nivel optim a pie ei muncii este, ț ț ț
organizarea acesteia. Am ajuns la ideea ca orice întârziere privind organizarea pie ei muncii ț
va avea efecte nu tocmai pozitive, ba dimpotrivă va stopa procesul de func ionare a economiei ț
de pia ă. Astfel organizarea i func ionarea pie ei muncii poate fi definită ca utilizarea unui ț ș ț ț
ansamblu de procese, tehnici, institu ii de realizat după carateristicile pie ei cu o concuren ă ț ț ț
imperfectă pentru ob inerea de servicii, bunuri, pe masura posibilită ilor intelectuale i fizice ț ț ș
pe care le are o persoana la un moment dat. Din elementele prezentate anterior rezultă ca
organizarea i func ionarea pie ei muncii poate fi rezolvată intr-un interval mult mai scurt de ș ț ț
timp i mult mai eficient daca se cunosc agen ii cererii i ofertei, institu iile necesare, ș ț ș ț
instrumentele ce trebuiesc aplicate i legile ce ne pot garanta o func ionare normală a pia ei ș ț ț
muncii.
Dacă in economia anterioara, structurile ce se ocupă cu organizarea pe principiul
ierarhiei piramidale i toate deciziile erau luate de către stat, în economia de pia ă noua ș ț
ierarhie trebuie să fie pusă în slujba intereseleor agen ilor economici, pentru stimularea lor ț
eficientă i pentru formarea unui echilibru dinamic. Pratic aceste diferen e dintre cele două ș ț
tipuri de economii devin mai evidente când vine vorba de organizarea i func ionarea pie ei ș ț ț
muncii. În trecut, comparativ cu pia a bunurilor i pia a monetară, ce au func ionat pe baza ț ș ț ț
legii încă din perioada interbelică, pia a muncii, în perioada postbelică nu a fost organizată în ț
cadrul ărilor din Europa de Est, ba chiar nici măcar nu a fost recunoscută. ț
Din lipsa unor metode de organizare pia a muncii, mai exact for a de muncă a fost ț ț
tratată relativ ca o „marfă”. În literatura de specialitate, unii speciali ti care au studiat în ș
detaliu pia a muncii afirmă că organizarea pie ei muncii este un proces deosebit de complex. ț ț
Câ iva speciali ti nu s-au oprit doar în argumentarea esen ei si fundamentele necesareț ș ț
organizării pie ei muncii, ba chiar ei au făcut studii mult mai amănun ite de la fazele ț ț
organizării economiei la anumite aspecte ale constituirii cadrului institu ional, legislativ, ț
administrativ, până la aplicarea normelor de desfa urare a muncii i de eliminare a conflictelor ș ș
de muncă. Acest lucru a produs o încărcare a obliga iilor celor care participă la pia a muncii, ț ț
în special omului în ipostază de vânzător a capacită ii de muncă. În ziua de azi, nici o ț
persoana fizică care posedă abilită i, cuno tiin e, experien ă nu acceptă să fie tratată ca o ț ș ț ț
marfă în schimbul practicat pe pia a muncii. Altfel spus, pia a muncii este considerată ca fiind ț ț
pia a celui mai important factor de produc ie care se află în legatură directă cu celelalte pie e,ț ț ț
existen a lor depinzând de asta. Acesta este principalul motiv pentru care pia a muncii nu se ț ț
poate manifesta spontan, cu atât mai pu in în cadrul unei economii de pia ă. Dar cu toate cele ț ț
21

men ionate mai sus, pia a muncii este pia a cu cele mai pu ine masuri organizatorice i deț ț ț ț ș
norme si reglementări juridice.
În opinia mea, în timpul tranzi iei la economia de pia ă necesitatea organizării pie ei ț ț ț
muncii a avut nevoie de respectarea unor principii i a unor reguli, i anumite limite de ș ș
implicare a statului român i a agen ilor economici. O unire a eforturilor depuse va avea ș ț
rezultate diferite în timp i pentru agen ii cererii totale de muncă dar i pentru agen ii ofertei ș ț ș ț
totale de muncă. De asemenea, eforturile depuse în acest sens vor fi diferite în timp, pe de o
parte pentru agen ii cererii totale i pe de altă parte pentru agen ii ofertei totale. ț ș ț
Organizarea pie ei muncii în etapa actuală va accepta îmbinarea ac iunii elementelor ț ț
con tiente ce vor fi reglememtate cu cele de manifestare spontană. Până i speciali tii, înș ș ș
cercetarea i organizarea sa, din ările cu o economie de pia ă dezvoltată sunt de aceea i ș ț ț ș
părere. Mai mult, ei optează pentru o limitare drastică a apari iei nea teptate a unor factori ț ș
perturbatori care se întalnesc, de obicei, pe o pia ă liberă. În economia de pia ă, statul ț ț
întotdeauna va interveni i va lua anumite decizii deoarece formele pie ei nu mai func ionează ș ț ț
demult în mod liber.
De altfel, dacă lăsăm în continuare să se multiplice influen a unor elemente aleatorii în ț
procesul complicat al organizării pie ei muncii, nu ar fi altceva decat o sursă permanentă ț
generatoare de numeroase efecte neprevăzute, apari ia unei subutilizări a resurselor de for ă de ț ț
muncă dar si o risipă de mari propor ii a celorlalte resurse materiale, financiare si nemateriale. ț
Eu consider, în primul rând, că, asumarea implicării directe si indirecte a statului in
organizarea pie ei muncii, este motivată de o cre tere a răspunderii rolului său în: ț ș
– implementarea i dezvoltarea cât mai rapidă a unui cadru institu ional specific pie ei ș ț ț
muncii, care să aibă în vedere aplicarea i respectarea legilor i să înlăture abaterile nelegale; ș ș
– crearea i adoptarea unui sistem de legi, conform particularită ilor, nevoilor, ș ț
condi iilor i direc iilor de ac iune necesare organizării pie ei muncii; ț ș ț ț ț
– la fel de important este i crearea unui sistem de pârghii i instrumente economice cu ș ș
metodele de fundamentare i utilizare a lor în actul schimbului efectuat după unele reguli. ș
Indiferent care sunt formele de implicare ale statului, el nu va afecta deloc autonomia
reală a agen ilor cererii i ofertei totale de muncă. Astfel, statul se implică în mod direct, în ț ș
sporirea rolului său de legiuitor în primele două implicări i inderect în cea de aplicare a ș
pârghiilor i instrumentelor lor. ș
În al doilea rând, necesitatea organizării pie ei muncii pleacă de la aprecierea că pia a ț ț
muncii a fost i va fi segmentul cel mai dinamic al unei economii de pia ă, ce are obliga ia de ș ț ț
22

a asigura echilibrul economic i social prin efectele sale pozitive. Dinamismul de care dă ș
dovadă pia a muncii este determinat, din acest punct de vedere, de numărul mare de persoane ț
pe care le andtrenează în actul de vănzare-cumpărare fa ă de celelate forme ale pie ei. ț ț
Faptul cere concret, pe de o parte, o mărire a numarului de persoane care sunt apte de
muncă sa participe la actul schimbului, iar pe de altă parte i o sporire a agen ilor economici, ș ț
în vederea creării de noi locuri de muncă. În acest fel, perioada de tranzi ie poate fi cu mult ț
redusă, doar dacă se va aloca ra ional o anumită cantitate de for ă de muncă, în conformitate ț ț
cu nevoile economiei, ce va hotărî într-o propor ie dominantă atăt produc ia de bunuri i ț ț ș
servicii căt i celelate sfere ale dezvoltării economice. Deci, pia a muncii, reglementată, ș ț
devine „motorul” de func ionare eficientă a întregului mecanism al economiei de pia ă. ț ț
În al treilea rând, necesitatea organizării pie ei muncii va afecta foarte puternic i ț ș
cre terea calită ii pregătirii i educa iei individului ce are în vedere anumite modificări aleș ț ș ț
comportamentului factorului uman în activitatea economică. „De aici i cerin a cultivării prin ș ț
instituire a unor aptitudini individuale, care să fie favorabile trebuin elor pie ei cum ar fi: ț ț
– promovarea spiritului de ini iativă i economisire; adaptarea rapidă a fiecărui agent ț ș
economic i a fiecărui angajat la înfăptuirea principiului profitabilită ii; ș ț
-asumarea riscului în luarea deciziilor cu suportarea consecin elor sale; ț
-perseveren ă în fabricarea i prestarea unor bunuri – servicii de calitate ridicată pentru ț ș
a rezista în lupta de concuren ă etc., în fond însu iri ale salariatului.” ț ș4
Pentru economia de pia a pe care România o practică, se impune ca cerin ele să se ț ț
impuna de îndată, în special pe pia a muncii dar în acela i timp ele trebuie să întrunească ț ș
specifica iile pie ei for ei de muncăa din ările dezvoltate. ț ț ț ț
Este de prezicat că în această perioadă divergen ele dintre agen ii economici s-au ț ț
diminuat datorită interven iei directe i indirecte a statului, ce a garantat o colaborare i ț ș ș
conlucrare între participan ii de pe pia a muncii, astfel, interesele lor au acum un obiectiv ț ț
comun, i anume, o eficien ă profitabilă a ambelor păr i. ș ț ț În acela i timp este de amintit că ara ș ț
noastră nu va copia modelul pie ei muncii dintr-o ară dezvoltată. ț ț
Totu i, dacă vom avea în evedere experien a acestor ări, nu va fi altceva decât unș ț ț
avantaj pentru România în vederea organizării pie ei muncii, ce va avea trăsături ț
asemănătoare celorlalte ări. ț
4 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Pia a for ei de muncă, Editura tehnica Chi inău, Ia i, 1994, pag ț ț ș ș
57
23

În timpul perioadei de tranzi ie, necesitatea organizării pie ei muncii după cerin ele pe ț ț ț
care economia de pia ă le impune, va fi caracterizată prin anumite particularită i cu respectare ț ț
unor condi ii specifice. ț
Aceste particularită i sunt urmatoarele: ț
-organizare pie ei muncii este i va o procedură foarte complexa datorită participării la ț ș
ea a unui numar mare de subiec i precum întreprinzători, patroni, salatia i, sindicate, statul ț ț
român, subiec i ce urmăresc să asigure aplicarea eficientă a func iilor pie ei pentru ob inerea ț ț ț ț
i îndeplinirea intereselor comune;ș
– organizarea pie ei muncii este o activitate reglementată con tient, dificilă i de lungă ț ș ș
durată din cauza slabei receptări a unor semnale provenite de la o confruntare a cererii i ș
ofertei totale de locuri de muncă;
– este necesar să se exercite o ritmicitate participativă i nu întâmplatoare a ș
componentelor pie ei muncii, pentru stabilirea unui nou echilibru, ce va deveni în acela i timp ț ș
o condi ie importantă a func ionării eficiente mecanismului economic. Acesta se va realiza ț ț
anual, prin negocieri când va fi necesară i actualizarea unor situa ii stabilite anterior. În urma ș ț
negocierilor, se urmăre te înlaturarea distorsiunilor ce afectează salariul, produc ia, folosirea ș ț
incompletă a patrimoniului, existen a unui număr prea mare de omeri, etc.; ț ș
– pia a muncii, organizată, va garanta egalitate de anse pentru fiecare din participan iiț ș ț
la negociere, pe de o parte, agen ii economici ai cererii de muncă, cumpărătorii, i pe de alta ț ș
parte agen ii economici ai ofertei de muncă, ca vânzători. În această particularitate regăsim un ț
grad de rigiditate foarte ridicat, alături de o serie de presiuni discriminatorii ce pot fi reduse
sau chiar eliminate cu aplicarea anumitor norme i acte juridice, acceptate de toate păr ile. ș ț
Din aceste particularită i putem trage concluzia că organizarea pie ei muncii este o ț ț
necesitate ce devine o prioritate de importan ă deosebită, care daca va fi urmată, va satisface ț
toate condi iile impuse de economia de pia ă cu: ț ț
„a) respectarea autonomiei de decizie a particularită ilor la această pia ă (vânzătorii i ț ț ș
cumpărătorii de muncă) determinată de pluralismul formelor de proprietate existente la
momentul respectiv în cadrul economiei na ionale; ț
b) trecerea la manifestarea efectivă a con inutului i particularită ilor cererii i ofertei ț ș ț ș
de muncă cu rolul său de reglare, filtrare i echilibrare în stabilirea salariului nominal ș
negociat, dimensiunea volumului de for ă de muncă, îndeplinirea unor condi ii de muncă i de ț ț ș
mediu în func ie de situa ia firmei; ț ț
c) realizarea schimbului i a celorlalte activită i de pe pia a muncii se va efectua prin ș ț ț
aplicarea i respectarea unui număr mare de acte normative în care se implică institu ii ș ț
24

specializate dar i statul ca agent economic. Este de argumentat că la orice nivel s-ar situa, ș
dacă se ac ionează i asupra estimării exacte a cererii totale i a ofertei totale de muncă, cu ț ș ș
adoptarea unei legisla ii proprii i complete, statuarea ambelor forme ale negocierii, împreuna ț ș
cu unele variabile noi provocate de realitatea economiei române ti, se va realiza o pia ă a ș ț
muncii preponderent reglementată.”5
2.2. Organizarea pie ei muncii in România ț
Pia a muncii din România, reglementată pe baza unor cerin e i respectând legile eiț ț ș
specifice, func ionează cu ajutorul unui ansamblu de activită i organizatorice, folosind în ț ț
acela i timp procedee, metode i instrumente extraeconomice numite în literatura de ș ș
specialitate „mecanisme”. Toate acestea combinate i supuse conexiunilor, interferen elor i ș ț ș
evolu iei legislativ-economice formează împreuna un subsitem de func ionare a pie ei muncii, ț ț ț
integrat în mecanismul economiei de pia ă. ț
Mai precis, considerăm ca orice mecanism de func ionare a unei economii presupune: ș
– o serie de reguli de conduită pentru agen ii economici; ț
– o mul ime de pârghii, metode, instrumente economice ce trebuie aplicate în practica ț
activită ilor respective; ț
– un anumit sistem institu ional ce umrăre te facilitarea i îndeplinirea ac iunilor ț ș ș ț
întreprinse, conform cu scopul stabilit.
În cazul economiei de pia ă, unde cererea i oferta stabilesc rolul i pozi ia factorilor ț ș ș ț
participan i la schimb, o situa ie specială este atribuită mecanismelor de func ionare a pie ei ț ț ț ț
muncii. Rolul acestor mecanisme este să determine participan ii acestei pie e: întreprinzători, ț ț
patronat, sindicate, salaria i, stat, să efectueze o perfec ionare i o reglare permanentă a ț ț ș
activită ii proprii, luându-se în considerare principiul ra ionalită ii i eficien ei economice ț ț ț ș ț
pentru alocarea i utilizarea resurselor de muncă. ș
Trebuie făcută precizarea că mecanismele de func ionare a pie ei muncii nu vor fi ț ț
in elese dacă studierea lor nu se axează pe diferite ipostaze de manifestare efective a actuluiț
schimbului. În mod natural, actele de vânzare-cumpărare se desfă oară doar după stabilirea ș
unor în elegeri între participan ii la actul de vânzare-cumpărare ca i pe celelat forme ale ț ț ș
pie ei. Poate că la început aceste acte par dezordonate i întâmplătoare, pe parcursul timpuluiț ș
se vor prezenta cu o anumită regularitate ce se înscrie în cerin ele unor legi proprii pei ei ț ț
muncii. În acest fel, comportamentul participan ilor se va desfă ura după reguli, procedee si ț ț
5 Ilie Ni ă, Maria Ponta, Mihai Irimia, Economie i legisla ie economică, Universitatea Tehnică ”Gh. Asachi”, ț ș ș
Ia i, pag 234 ș
25

metode specifice ce sunt incluse în mecanismele specifice func ionării i organizării pie ei ț ș ț
muncii.
Prima cerin ă în sensul precizărilor amintite mai sus este motivată prin definirea ț
no iunilor, categoriilor i modalită ilor de urmat, iar ca o a doua cerin ă este stabilireaț ș ț ț
anumitor delimitări precise dintre mecanismele proprii de func ionare i cele comune ț ș
existente deja pe pia ă. Practic, con inutul lor foarte amplu provine din: ț ț
– interdependen a dintre utilizarea negocierii pe pia a muncii; ț ț
– mecanismul de rezolvare a conflictelor de muncă;
– controlul asupra condi iilor de derulare a muncii i a programului de muncă. ț ș
Negocierea de pe pia a muncii este definită ca: dobândirea anumitor rezultate a teptate ț ș
pe pia a muncii, în urma unor discu ii competente prin întâlniri i în elegeri repetate între ț ț ș ț
participan i, pentru luare unor decizii de urmat. În general, a negocia înseamnă să tratezi cu ț
cineva încheierea unei conversa ii de natură economică, politică, culturală etc. Negocierea ț
este reprezentată de o tranzac ie ale cărei condi ii urmează să fie stabilite, i implică purtarea ț ț ș
unor tratative referitoare la unele probleme de interes comun i ale căror rezultate se ș
consemnează în contracte, acorduri, în elegeri etc. ț
Din punct de vedere economic, negocierea este un proces competitiv, ce se desfă oară ș
între cel pu in doi parteneri ce î i propun ca scop realizarea prin intermediul convorbirilor ț ș
pa nice i libere, armonizarea progresivă a intereselor lor în legătură cu efectuarea uneiș ș
afaceri, cu privirea la vânzarea-cumpărarea unui produs, tarifare, cooperare, etc. i aplicarea ș
solu iei convenite într-un tratat, acord, contract cu valoare juridică. ț
După analiza acestei defini ii, putem extrage anumite particularită i ale negocierii de ț ț
pe pia a muncii: ț
– negocierea de pe pia a muncii reprezintă un moment esen ial al mecanismelor de ț ț
func ionare a acestei forme de pia a imperfectă, fiind punctul de pornire în numeroaseleț ț
activită i de producere a bunurilor i serviciilor din perioada imediat urmatoare; ț ș
-este un proces competitiv ce se desfa oară între participan i ce î i propun prin diferite ș ț ș
forme de comunicare, să efectueze o afacere, o tranzac ie având ca scop armonizarea ț
intereselor cu privire la obiectul actului de vânzare-cumpărare specific-for a de muncă; ț
– este un proces de comunicare foarte complex ce se termină cu semnarea unui
contract, acord, conven ie cu valoare juridică, dacă se ajunge la o în elegere. Astfel con inutul ț ț ț
său este dat i de totalitatea documentelor elaborate i prezentate ca rezultat al comunicării ș ș
realizate între parteneri;
26

– are o acoperiere largă a elementelor ce o delimitează, făcând referire la activită i, ț
comportamente, participanti, condi ii etc. ț
Astfel con inutul negocierii cuprinde i referiri la: participan ii la negociere, aplicarea ț ș ț
i respectarea rezultatelor ob inute prin negociere, scopul i obiectivul urmărit, problemele deș ț ș
rezolvat. Altfel spus, negocierea se află pe un domeniu specific i este influen ată de: ș ț
concuren a existentă pe pia a muncii, particularită ile for ei de muncă ce face obiectul ț ț ț ț
schimbului, politicile de salarizare practicate de guverne i de firme, convulsiile i rigiditatea ș ș
ce poate aparea pe pia a muncii. Deci, negocierea este axată pe multiple activită i i anume: ț ț ș
– acceptarea unui anumit program de lucru;
– stabilirea salariului nominal pe o perioada de timp determinată;
– problemele de protec ie socală a angaja ilor; ț ț
– cunoa terea condi iilor de desfă urare a muncii. ș ț ș
Negocierea individuală este ac iunea prin care partenerii unui act de vânzare- ț
cumpărare stabilesc, în anumite condi ii la nivelul firmei, prin întâlniri de afaceri, prin care ț
obiectul tranzac iei va trece din proprietatea posesorului/ vânzătorului în cea a cumpărătorului ț
în schimbul pla ii unui salariu/ venit. În practică, negocierea individuală con ine cel pu in o ț ț ț
dubla participare a posesorului de muncă i a a aceluia care o utilizează. ș
Forma de stabilire a salariului individual negociat are succes când au loc discu ii, în ț
special pe treapta inferioară, în cadrul firmei, ca o în elegere pe termen mediu i scurt. Pe ț ș
pia a muncii organizate, negocierea individuală asupra salariului trebuie sa fie o continuare aț
negocierii colective.
Negocierea colectivă de pe pia a muncii este reprezentată de „forma de negociere în ț
general institu ionalizată, care permite partenerilor sociali să se întâlnească la anumite date ț
pentru a discuta i decide asupra problemelor de interes general sau comun ale agentului ș
economic.”6 În acest sens sunt eviden iate următoarele aspecte ce au în vedere instituirea i ț ș
respectarea unui sistem de comunicare i consultare permanentă între agen ii economici i ș ț ș
sindicate la nivel intersectorial i sectorial, iar la nivel na ional între patronat, stat i sindicate, ș ț ș
pentru problemele legate de rela iile de muncă, perpectivele i starea dezvoltării firmei i a ț ș ș
aconomiei în general.
Principalul obiectiv este de a garanta un echilibru pe termen mediu i scurt i o ș ș
convergen ă a intereselor patronatului-întreprinzătorilor pentru o activitate produuctivă cât ț
6 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Pia a for ei de muncă, Editura tehnica Chi inău, Ia i, 1994, pag ț ț ș ș
84
27

mai eficientă în acela i timp cu armonizarea intereselor sindicatelor-salaria ilor, astfel încât ș ț
firma să reziste pe pia ă în lupta de concuren ă. ț ț
Patronul ce folose te for a de muncă salariată, oricare ar fi modul de organizare (nivel ș ț
de unitate sau o treaptă superioară), indiferent de forma capitalului social, el urmare te să ș
men ină sau sa sporească competitivitatea economică a produselor i/sau serviciilor sale.ț ș
Obliga iile patronului ce participă la negociere constau în respectarea legisla iei dreptului ț ț
muncii. La nivelul asocia iilor de întreprinderi, cei ce reprezintă patronatul sunt numi i ț ț
Camera de Comer i Industrie a României. ț ș
Obiectivul salaria ilor-sindicatelor prin negocieri, este de a urmări maximizarea ț
salariilor dar, în egală măsură, interesul lor constă i în men inerea firmei pentru garantarea ș ț
locurilor de muncă dar i pentru ob inerea altor facilită i. Salaria ii sunt reprezenta i la ș ț ț ț ț
negociere de:
1. Sindicate organizate sub forma unor federa ii ț
2. Reprezentantul ales printr-un vot secret, ai salaria ilor acolo unde nu to i angaja ii ț ț ț
au calitatea de sindicali ti. ș
„Statul are o pozitie cu totul specială in acest proces complex, deoarece este interesat
i el de realizarea atât a echilibrului economic general, cât i a unui echilibru social. Prinș ș
marja implicării sale directe sau indirecte pe această pia ă, el participă la stabilirea unor ț
măsuri necesare reglării echitabile a limitelor salariului nominal negociat. Statul intervine
autoritar, numai in precizarea, fie a limitei salariului minim, fie a cre terii minime a salariului ș
nominal de la care se deschid posibilită ile negocierii colective dintre patronat i sindicate. ț ș
Într-o asemenea împrejurare se impune să se ia i măsuri organizatorice de elaborare, aplicare ș
i respectare a unui pachet de legi, care sa asigure efectele scontate pe piata muncii.”ș7
În acest fel determinarea salariilor negociate se realizează, de cele mai multe ori, prin
orientări cadru elaborate de anumite organisme abilitate special în acest sens, care sa
constituie baza negocierii colective, fară a pierde din vedere evolu ia infla ionistă a nivelului ț ț
de trai i implicit a pre urilor. ș ț
Pe o asemenea pia ă rigidă, un rol important în aplicarea celor două categorii ale ț
negocierii, pentru ob inerea anumitor rezultate favorabile pentru fiecare parte, îi revine creării ț
i numirii unei echipe de speciali ti, instruită special pentru a participa la negociere, folosindș ș
anumite tehnici i metode de lucru. Această echipă va avea mai multe persoane ce trebuie sa ș
7 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Pia a for ei de muncă, Editura tehnica Chi inău, Ia i, 1994, pag ț ț ș ș
87
28

aibă următoarele calită i: putere de ascultare, un spirit constructiv, competen e profesionale, ț ț
fidelitate pentru cei pe care îi reprezintă, capacitate de sinteză rapidă, stăpânire de sine etc.
Metodele de negociere utilizate pe pia a muncii sunt diferite în func ie de pozi iile pe ț ț ț
care le au cumpărătorii i/sau vânzătorii i cuprind: ș ș
– etapa de neutralitate a participan ilor, ce va avea o anumită durată în func ie de ț ț
importan a activită ii tranzac iei; ț ț ț
– etapa de desfă urare propriu-zisă a negocierii ce va avea o bază de discu ie ș ț
cuprinzând discutarea anumitor probleme decisive atât pentru angaja i cât i pentru existen a ț ș ț
firmei, negociere preliminară, propriu-zisă i încheierea negocierii; ș
– etapa finalizării tratativelor i a consultărilor negociabile, întocmirea documentelor, ș
contractelor, i a altor întelegeri scrise sau verbale. ș
Controlul asupra condi iilor de desfă urare a muncii i a programului de lucru este o ț ș ș
activitate reglementată în mod corespunzător de legisla ie. Principalul obiectiv al acestui ț
control este acela de a îmbunătă i performan a unită ilor favorizând reducerea cheltuielilor de ț ț ț
exploatare i sporirea profitabilită ii printr-un climat optim de muncă unde angaja ii sunt ș ț ț
instrui i corespunzător încă de la începutul activită ii lor i le sunt oferite echipamente ț ț ș
necesare desfă urării activită ii lor. ș ț
Exercitarea acestor controale se realizeaza de către institu ii abilitate de stat i anume ț ș
de către Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Ele verifică dacă s-au aplicat măsurile de
respectare a condi iilor de muncă, dacă s-au nominalizat corect locurile de muncă i daca ț ș
personalul este supus unor factori dăunători. Inspectoratele Teritoriale de Muncă pot sanc iona ț
sau opri activitatea unei firme, temporar sau permanent, dacă s-au constatat nereguli. Scopul
verificării asupra respectării condi iilor de muncă conform legisla iei în vigoare este de a ț ț
asigura cele mai bune condi ii de mediu pentru desfă urarea muncii de către to i angaja ii în ț ș ț ț
vederea prevenirii accidentelor de muncă, reducerea timpului de lucru pentru cei ce lucrează
în medii dăunătoare.
2.3. Adoptarea i aplicarea legisla iei U.E. pe pia a muncii din România ș ț ț
La baza func ionării i organizării pie ei muncii se află reglementările juridice ț ș ț
specifice economiei de pia ă, aceste reglementări având importan ă încă de la începutul ț ț
func ionării economiei de pia ă. ț ț
Pentru creearea unui cadru favorabil manifestării libere a agen ilor cererii i a ofertei ț ș
de muncă a fost necesar să se aplice legea privatizării, legea fondului funciar, i să intervina ș
29

anumite modificări în structura proprietă ii prin reorganizarea unită ilor economice de stat în ț ț
regii autonome i societă i comerciale. ș ț
Actualele forme de proprietate i schimbare calitativă a celor precedente au necesitat o ș
legisla ie în domeniul muncii i a protec iei sociale, corespunzătoare cu standardele existente ț ș ț
în ările cu economie de pia ă dar mai ales la standardele Uniunii Europene. De asemenea,ț ț
este foarte important de precizat că se are în vedere i legisla ia pie ei for ei de muncă, nu ș ț ț ț
doar a pie ei muncii din următoarele două motive: ț
-rela iile umane sunt reglementate prin incheierea, executarea, suspendarea i încetareaț ș
contractului de muncă;
-protec ia socială reglementată juridic face referice la purtătorul for ei de muncă nu la ț ț
muncă.
În acela i timp, legisla ia din domeniul for ei de muncă urmăre te reglementare i ș ț ț ș ș
desfa urarea rela iilor profesionale, rela iilor de muncă, estimarea i eviden a oferte i a ș ț ț ș ț ș
cererii de muncă, institu ii, organe i organisme specializate. Aceasta legisla ie mai cuprinde ț ș ț
protec ia, organizare i securitatea muncii, formarea i orientarea profesională, conversia i ț ș ș ș
calificarea profesională, reglementări legate de protec ia socială a omerilor, eviden a i ț ș ț ș
reintegrarea lor în muncă i nu în ultimul rând, gestionarea fondurilor pentru ajutorul de ș
omaj i normele pentru desfă urarea proceselor de negociere. ș ș ș
Pentru crearea cadrului legal organizării i func ionării pie ei muncii în România, este ș ț ț
necesară accentuarea interdependen elor dintre state i sporirea cunoa terii reglementărilor ț ș ș
interna ionale. ț
Una din cele mai vechi institu ii specializată în domeniul muncii este Organiza ia ț ț
Interna ională a Muncii, fondată în 1919, lucrează pentru îmbunătă irea condi iilor muncii, ț ț ț
pentru favorizarea stabilită ii economice i sociale i pentru îmbunătă irea nivelului de trai. ț ș ș ț
Organiza ia Interna ională a Muncii stabile te cerin e minime necesare unui climat de dreptate ț ț ș ț
socială, prin conven ii i recomandări interna ionale, implicându-se în probleme precum: ț ș ț
gestionarea duratei timpului de muncă, salarizare, protec ia maternită ii, preven ia omajului, ț ț ț ș
asigurări sociale, interzicerea muncii for ate, etc. ț
În aten ia Organiza iei Interna ionale a Muncii este i inspec ia muncii. Astfel ț ț ț ș ț
controlul muncii, prin anumite conven ii, i se atribuie următoarele func ii: ț ț
– func ia de control pentru aplicarea legisla iei asupra locurilor de muncă; ț ț
– o func ie consultativă cu urmări educative, i anume informarea i îndrumarea ț ș ș
angaja ilor asupra celor mai eficace mijloace de observare a dispozi iilor legale; ț ț
30

– aducerea în aten ia autorită ilor competente a abuzurilor i lipsurilor ce nu sunt ț ț ș
descoperite de dispozi iile legale. ț
Normele interna ionale fac deci din controlul muncii instrumentul necesar i de ț ș
neînlocuit al aplicării legisla iei. Astfel, controlul muncii devine un motor al progresului ț
social, fiindcă este necesar ca el să asigure realizarea măsurilor sociale decise i să sugereze i ș ș
aplice eventualele îmbunătă iri ce pot fi aduse. ț
În ziua de azi, asistăm la o multiplicare si o diversificare a func iilor ce sunt ț
încredin ate controlului muncii. Conceptul i no iunea de protec ie a omului pe parcursul ț ș ț ț
muncii este intr-o continuă evolu ie depă ind no iunea de igienă i securitate în muncă. ț ș ț ș
Figura 2.1 Componentele securită ii muncii ț
Sursa: contribu ie proprie ț
31Sănatate și securitatea munciiSănatatea fizică și siguranța la locul de muncăSănatatea psihică

După cum putem observa in schema de mai sus, termenul de sănatate i securitatea ș
muncii nu vizează numai absen a bolilor ci include i elemente psihice sau mentale care ț ș
afectează i sunt direct legate de o securitate a muncii. Cu alte cuvine, putem afirma că o ș
persoana sanatoasă din punct de vedere psihic i echipată corespunzător pentru evitarea ș
oricărui incident neplăcut posibil la locul de muncă, trebuie sa avem în vedere i problemele ș
de natura psihică ale angajatului. Deoarece s-a demonstrat în repetate rânduri că omul care
sufera de unele depresii, sau anumite îngrijorări personale de orice natură, el este predispus la
accidente de muncă prin simpla neaten ie de care dă dovadă. ț
Este necesară o colaborare între partenerii sociali i controlul muncii care să vizeze pe ș
lângă concep ia legisla iei i aplicarea sa în companii, ci i studiul problemelor i a ț ț ș ș ș
propunerilor de ameliorare a condi iilor de muncă i de via ă. Această colaborare presupune ț ș ț
ca participarea i formarea reprezentan ilor muncii să fie asigurate i că directorii companiilor ș ț ș
î i asumaă în totalitate responsabilită ile pe care le au.ș ț
„Alte principii sunt: independen a inspectorilor, al căror statu i condi ii de lucru ț ș ț
trebuie să fie autonome fa ă de toate schimbările de guvern i de toată influen a exterioară; ț ș ț
cele privind respectarea regulilor de deontologie; cele privin necesitate de a avea o autoritate
centrală care să elaboreze o politică, o doctrină i o strategie a inspec iei muncii, care dă ș ț
directive i fixează priorită ile (inspectorul, trebuie să amintim, face parte dintr-o ș ț
administra ie, condi ie a eficacită ii ale i a unei reale independen e); principiile privind ț ț ț ș ț
necesitatea unei cooperări efective cu alte organisme i exper i.” ș ț8
O conven ie a Organiza iei Interna ionale a Muncii privind administrarea muncii ț ț ț
eviden iează că toate statele trebuie să sus ină extinderea func iilor administra iei muncii la ț ț ț ț
categoriile de muncitori ce în „ochii legii” nu sunt salaria i i care constituie în mod esen ial ț ș ț
sectorul rural sau sectorul clandestin. Altfel spus, administra ia muncii nu va tolera în ț
principiu existen a unei societă i unde unii sunt proteja i i al ii nu. ț ț ț ș ț
O altă posibilitate pentru perfec ionare i îmbunătă irea legisla iei noastre i a ț ș ț ț ș
activită ii sindicatelor din România, i pentru îmbunătă irea negocierilor colective de mună ț ș ț
este i Conven ia asupra protec iei drepturilor muncitorilor în cazul insolvabilită ii patronilor.ș ț ț ț
Astfel, în cazul în care un patron intra cu firma în insolvabilitate, drepturile muncitorilor în
raport cu angajarea lor va fi protejată printr-un privilegiu astfel încât drepturile sa fie platite
din activele patronului, înainte sa fie plătite datoriile creditorilor.
8 Ioan D. Adumitrăcesei, Nicolae G. Niculescu, Pia a for ei de muncă, Editura tehnica Chi inău, Ia i, 1994, pag ț ț ș ș
67
32

Legisla ia română, aplicată pe cerin ele impuse ale Uniunii Europene, trebuie să ț ț
asigure revendicările muncitorilor la un rang de prioritate mai mare decât majoritatea
revendicărilor privilegiate, mai ales cele ale statului i securită ii sociale. Componenta ș ț
importantă a economiei de pia ă, pia a muncii, este marcată printr-o serie de acte normative ce ț ț
au fost adoptate de către Parlamentul României. În primă fază s-au implementat o serie de
măsuri ce aveau ca scop înlăturarea anumitor reglementări restrictive, caracteristice unei
economii centralizate, în a doua fază au fost adoptate i acte normative care sunt ș
corespunzătoare unei societă i democratice, întemeiate pe respectarea drepturilor omului. ț
tim că munca este o nevoie esen ială omului, i dreptul la muncă este un drept fundamentalȘ ț ș
în orice societate democratică i de asemenea intr-o economie de pia ă. Pozi ionarea ș ț ț
principiului profitabilită ii la baza oricărei activită i economice, eficientizarea utilizării ț ț
factorilor de produc ie i a for ei de muncă sunt atât cerin e cât i efecte ale func ionării ț ș ț ț ș ț
economiei de pia ă. ț
Pia a muncii din România, reglementată i organizată pe baza unor cerin e reale,ț ș ț
respectând legisla ia ei specifică, va func iona foarte eficient cu ajutorul uni ansamblu de ț ț
activită i i verigi organizatorice folosind, în acela i timp, procedee, metode i instrumente ț ș ș ș
extraeconomice denumite mecanisme. Toate adunate la un loc i fiind supuse unor conexiuni, ș
interferen e i evolu iei economico-legislative creează un subsitem de func ionare a pie ei ț ș ț ț ț
muncii, înglobat în cadrul mecanismului economiei de pia ă. Altfel spus, orice mecanism de ț
func ionare a unei economii are în vedere urmatoarele:ț
– multitudinea regulilor de conduită a agen ilor economici; ț
– un important număr de pârghii, innstrumente economice si metode de realizat în
practică a activită ilor respective; ț
– sitemul institu ional ce urmăre te i facilitează îndeplinirea ac iunilor întreprinse, ț ș ș ț
conform scopului propus.
În plus, legisla ia Uniunii Europene, urmăre te crearea i aplicarea unor legi pentru ț ș ș
to i cetă enii U.E., nu doar pentru cetă enii României, legi precum: ț ț ț
OUG nr. 102/2005 privind libera circula ie pe teritoriul României a cetă enilor statelor ț ț
membre UE, SEE i a cetă enilor Confedera iei Elve iene, Republicată, cu modificările i ș ț ț ț ș
completările ulterioare;
– H.G. nr. 1864/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G nr.
102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale
Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene și
pentru stabilirea formei și conținutului documentelor care se eliberează cetățenilor statelor
membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și cetățenilor Confederației
Elvețiene și membrilor lor de familie, Republicată;
33

– Legea nr. 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii
transnaționale;
– H.G.nr. 104/2007 pentru reglementarea procedurii specifice privind detașarea
salariaților în cadrul prestarii de servicii transnaționale pe teritoriul României;
– O.U.G. nr. 49 din 20 mai 2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii
și libertatea de a furniza servicii în România, cu modificările i completările ulterioare; ș
– Legea nr. 200/2004 privind recunoașterea diplomelor și calificărilor profesionale
pentru profesiile reglementate din România, cu modificările i completările ulterioare; ș
– OG nr. 44/2004 privind integrarea socială a strănilor care au dobândit o formă de
protecție sau un drept de ședere în România, precum și a cetățenilor statelor membre ale
Uniunii Europene și Spațiului Economic European, cu modificările i completările ulterioare; ș
– H.G. nr. 1483 / 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
Ordonanței Guvernului nr. 44/2004 privind integrarea socială a străinilor care au dobândit o
formă de protecție sau un drept de ședere în România, precum și a cetățenilor statelor membre
ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European, cu modificările și completarile
ulterioare.
În economia de pia ă, unde cererea i oferta definesc pozi ia i rolul factorilor ce ț ș ț ș
participă la schimb, o pozi ie specială revine mecanismelor de func ionare a pie ei muncii, ț ț ț
principalul lor obiectiv fiind determinarea participan ilor la pia a muncii, sa realizeze o ț ț
perfec ionare i o reglare continuă a activită ii proprii, luându-se în considerare principiul ț ș ț
eficien ei i ra ionalită ii economice maxime în alocarea i utilizarea resurselor de muncă. ț ș ț ț ș
Vechea legisla ie nu este în totalitate înlocuită cu cea nouă, în timp ce noua legisla ie ț ț
este aplicată inconsecvent. Astfel, de cele mai multe ori chiar prevederile legale incurajează
nerespectarea legii, i anumite anchete efectuate de către Ministerul Muncii i Justi iei Sociale ș ș ț
ne arată că nu to i age ii economici respectă prevederile legale. Prin urmare, rolul statului în ț ț
economia de pia ă i pentru o bună func ionare a pie ei muncii trebuie axat nu doar pe crearea ț ș ț ț
legilor dar i pe aplicarea lor. Deci, pentru o bună organizare i func ionare a pie ei muncii, o ș ș ț ț
condi ie esen ială este cre terea responsabilită ii organelor abilitate de stat, a agen ilor ț ț ș ț ț
economici, a persoanelor fizice i juridice sa aplice in permanen ă legile, si să verifice ș ț
respectarea lor.
34

Capitolul 3. Corelația dintre învățământ și cererea de forță de
muncă
3.1. Caracterul dinamic al calificării for ei de muncă în economia de pia ă ț ț
De-a lungul timpului pregătirea forței de muncă a cunoscut o continuă
evoluție. Această evoluție a fost realizată în strânsă legatură și cu procesul
inregistrat de anumite mijloace de producție, în special de mijloacele de muncă.
Astfel, omul și-a cultivat cunoștiințele și și-a dezvoltat îndemânările fapt ce i-a permis
să crească productivitatea muncii. În istorie, am observat că evoluția calificării în
muncă s-a înfăptuit pe baza interacțiunii dintre latura materială și latura umană a
forțelor de producție.
35