Dumnezeu, Constituțía și imperativul neutralitățíi . [608535]

1
Dumnezeu, Constituțía și imperativul neutralitățíi .
O analiză critică a ideii de revizuire a C onstituției în sens creștin

Eugen Huzum

1. Introducere

Unul dintre cele mai importante subiecte de dezbatere în contextul deliberărilor
publice privind revizuirea Constituției a fost lansat, fără îndoială, de solicitările de revizuire a
ei in sens creș tin. Solicitări le în discuție au fost făcute , după cum este cunoscut, de Sinodul
mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei în 5 martie 2013. Potrivit acestor solicitări,
ar fi dezi rabil ca, printre altele, noua C onstituție „să facă referire la numele lui Dumnezeu”, să
„sublinieze … importanța tradiției c reștine a poporului român”, să evidențieze „rolul pe care
Biserica Ortodoxă Română l -a avut și îl are în istoria țării” și – nu în ultimul rând – să
recunoască „necesitatea predării religiei în școală.”1
In cele ce urmează voi analiza pe rând, în limitele spațiului pe care îl am la dispoziție,
fiecare dintre aceste solicitări. Obiectivul meu fundamental este acela de a arăta că – și de a
explica de ce – niciuna dintre ele nu este o solicitare „rezonabilă”. Prin aceasta înțeleg că
niciuna dintre solicităril e Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei nu este
suficient susținută argumentativ și – mai ales – că niciuna dintre ele nu este compatibilă cu
idealul unei societăți organizate și guvernate în baza unor valori precum libertatea,
egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni . Ceea ce sper să arăt este, cu alte cuvinte, că ,
dat fiind respectul pe care îl datorăm acestor valori, România trebuie să ră mână și în viitor un
stat laic sau, poate mai corect spus, unul neutru din pun ct de vedere religios , așa cum
statuează în prezent articolul 9 al Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul
general al cultelor . Articolul precizează , reamintesc, că în România „nu există religie de stat”
și că „statul este neutru față d e orice credință religioasă sau ideologie atee”2.

2. Despre solicitarea i nvoc ării numelui lui Dumnezeu în C onstituți e

Atunci când am început să mă documentez pentru elaborarea acestei intervenții, am pornit
de la „pre -judecata” că cei mai mulți (dacă nu chiar toți) politologii, filosofii politici sau
specialiștii în drept constituțional care au analizat -o, au respins solicitarea introducerii
numelui lui Dumnezeu în Constituție . Cercetările preliminare făcute în acest sens mi-au
arătat, însă, că m -am înșelat în această privință. Într-adevăr, foarte mulți dintre politologii,
filosofii politici sau specialiștii în drept const ituțional care s -au pronunțat până acum în

1 Cf. http://iasi.mmb.ro/comunicat/hotararile -sinodului -mitropolitan -al-mitropoliei -moldovei -bucovinei -din-5-
martie -2013 . Accesat 20.04.2013.
2 Legea nr. 489/2006 -01-07 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor , http://www.culte.gov.ro/
detaliu -legislatie/vrs/IDleg/18 . Accesat 20.04.2013.

2
privința solicitări i în discuție au argumentat , mai mult sau mai puțin pe larg, împotriva ei.
Există, însă, se pare, și excepții semnificative . Cel puțin potrivit site -ului Război întru Cuvânt ,
Marius Nicolae Bălan, prodecanul Facultății de Drept a Universității „Al. I. Cuza” din Iași , a
opinat că „nu există nicio regulă care să spună că numele lui Dumnezeu nu poate apărea în
Constituție. Câtă vreme invocarea divinității este neutră confesional, cred că este în regulă“.
Potrivit aceluiași site, politologul Lucian Dîrdală este de acord, susținând că „introducerea în
textul constituțional a unor referiri la divinitate este binevenită, în condițiile în care se reflectă
un fundament important al identității noastre colective, dar fără ca aceste prevederi să poată
legitima politici discriminatorii față de liber -cugetători sau față de practicanții altor religii
decât cea majoritară”3.
Am tot respectul pentru aceste opinii și pentru calitatea profesională a autorilor lo r4.
Consider, totuși , că ele sunt opinii problematice, opinii ce eșuează să ia în considerație toate
aspectele și argumentele centrale pentru o analiză adecvată a legitimității apariției numelui lui
Dumnezeu în Constituție (fie și numai într -un preambul al acesteia). Din punctul meu de
vedere, ambele opinii eșuează să ia suficient de serios în atenție faptul că pe teritoriul
României trăiesc și cetățeni fără religi e sau atei . Potrivit datelor statistice preliminare ,
numărul cetățenilor români care s -au declarat atei sau fără religie la ultimul recensământ este
de 45.100 (reprezentând aproximativ 0,2% din totalul populației )5. Or, dată fiind prezența
acestor categori i de cetățeni pe teritoriul României, nu este deloc „în regulă” ca numele lui
Dumnezeu să fie invocat în Constituție ( fie și într-un sens neutr u confesional). Aceasta pentru
că invocarea numelui lui Dumnezeu ar încălca principiul potrivit căruia, pentru a fi legitimă și
îndreptățită la respect din partea tuturor celor cărora le pretinde respectul, constituția unui stat
trebuie să fie neutră față de toate concepțiile sau atitudinile „rezonabile” în ceea ce privește
religia împărtăși te de cetățenii săi (inclusiv față de agnosticism sau ateism) , nu doar față de
diversele confesiuni religioase „rezonabile” ale acestora6.
De ce este, însă, imperativ ca o constituție să fie neutră față de toate concepțiile sau
atitudinile „rezonabile” în ceea ce privește religia (și, în general, față de toate concepțiile
morale, filosofice sau metafizice rezonabile) împărtășite de cetățenii săi? De ce o constituție
care privilegiază vreuna sau mai multe dintre c oncepțiile religioase, morale sau metafizice
„rezonabile” împărtășite de cetățenii săi este, pe acest temei, o constituție ilegitimă? Am
prezentat pe larg principalele argumente care oferă un răspuns la această întrebare cu o altă
ocazie7. În aceste condiț ii, aici mă voi mulțumi să rezum doar ceea ce consider a reprezenta
principalul argument ce susține imperativul neutralității. În esență, o constituție trebuie să fie
neutră față de toate concepțiile sau atitudinile „rezonabil e” în ceea ce privește religia – și, în

3 Cf. Război întru Cuvânt , http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/03/13/dumnezeu -constitutie -stat-
laic-revizuire -sinodul -moldovei/ . Accesat 20.04.2013.
4 Aceasta cu atât mai mult cu cât ambii mi -au fost (excelenți) profesori în perioada în care am urmat cursurile
Facultății de Filosofie și Științe Social -Politice a Universității „Al. I. Cuza” din Iași .
5 Cf. Comisia Centrală pentru Recensamântul Populaț iei și al Locuin țelor, „Comunicat de presă privind
rezultatele preliminare ale Recensământului Populației și al Locuințelor – 2011 ”, 24 august 2012 , http://www.
insse.ro/ . Accesat 20.04.2013.
6 În cele ce urmează, voi utiliza termenii „cetățean rezonabil”, resp ectiv „concepție rezonabilă”, î n sensul în care
ei circulă în mod uzual în filosofia politică . Prin acești termeni desemnez, așadar, cetățenii/concepțiile care
acceptă princ ipiile democratice fundamentale, recunosc și respectă drepturile și libertățile fundamentale egale ale
tuturor cetățenilor și – nu în ultimul rând – sunt dispuși (sau, în cazul concepțiilor, le recomandă cetățenilor să fie
dispuși) să coopereze în cadrul societății în baza unor termeni echitabili și acceptabili pentru toți (cel puțin atâta
vreme cât și ceilalți cetățeni sunt dispuși să facă acest lucru) .
7 Vezi Eugen Huzum, „Neutralismul liberal”, în Eugen Huzum, coord., Teorii și ideologii politice , Institutul
European, Iași, 2013, pp. 133 -153. De altfel, intervenția de față poate fi descrisă drept o aplicație la cazul
României a teoriei politice pe care a m prezentat -o și am apărat -o în lucrarea menționată.

3
general, față de toate concepțiile morale, filosofice sau metafizice rezonabile – împărtășite de
cetățeni i săi pentru că numai o constituție neutră este în acord cu dezideratul organizării și
guvernării societății potrivit exigențelor unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea
în relațiile dintre cetățeni. Într-o societate liberă, cetățenii se află, în mod inevitabil, în
dezacord în privința celei mai adecvate concepții religioase, mora le, filosofice sau
„metafizice” ( fiind, totodată, îndreptățiți din punct de vedere rațional și epistemic să fie în
dezacord în această chestiune ). Or, într -o societate liberă și echitabilă, o constituție trebuie să
poată fi justificată rațional tuturor (și nu doar majorității ) cetățenilor ei rezonabili. C a atare,
într-o societate liberă și echitabilă, o constituție nu poate conține idei, principii, valori sau
argumente în privința cărora cetățenii sunt îndreptățiți din punct de vedere epistemic și
rațional să se afle în dezacord, așa cum este cazul ideilor , principiilor, valorilor sau
argumentelor religioase . Într-o societate liberă și echitabilă, o constituție trebuie să facă apel
doar la idei, principii, valori sau argumente neutre sau „publice”, acceptabile pentru toți
cetățenii săi rezonabili în virtutea capacității lor comune de a raționa și argumenta .
Pe scurt: invocarea numelui lui Dumnezeu în Constituția României ar fi contrară
exigențelor unor valori precum libertatea, egalitatea și echitatea în relațiile dintre cetățeni .
Respectul pe ca re îl datorează acestor valori fundamentale și prezența cetățenilor atei sau fără
religie pe teritoriul să u obligă statul român să rămână și în viitor un stat neutru din punct de
vedere religios. Cu alte cuvinte, respectul datorat acestor valori și prezenț a cetățenilor atei sau
fără religie pe teritoriul său obligă statul român să nu satisfacă solicit area Sinodului
mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei de a introduce numel e lui Dumnezeu în
Constituția României (fie și numai într -un sens neutru c onfesional).
Existența cetățenilor români atei, fără religie sau de alte religii decât cele creștine arată, de
asemenea, că și ideea potrivit căreia creștinismul reprezintă un „fundament al identității
noastre colective” este una (cel puțin) chestionabilă . Poporul român este, de fapt, unul care
împărtășește mai multe credințe sau ideologii religioase (deși este adevărat, desigur, că peste
95% dintre români sunt , chiar dacă destui dintre ei probabil doar formal, creștini) . A introduce
în Constituție numele lui Dumnezeu și a menționa creștinismul ca expresie a identității
românești înseamnă, așadar, nu doar a introduce o mențiune discriminatorie și inechitabilă
față de cetățeni i români agnostici, atei, fără religie sau de alte religii decât cele creștine , ci și a
introduce o mențiune falsă (sau, după cum spuneam, măcar chestionabilă) despre identitatea
noastră colectivă.

3. Câteva observații în marginea chestiunii evidențierii importanței tradiției
creștine și a rolului Bisericii Ortodoxe Române în istorie

„Întreaga tradiție a modernității politice europene de 200 de ani încoace este orientată spre
un proces de laicizare a instituțiilor statului. Rolul Bisericii Ortodoxe Române în istoria
acestei țării, unul de altfel important, trebuie precizat și căutat do ar în manualele de istorie, în
cadrul unor simpozioane sau alte evenimente speciale. Nu trebuie precizat în Constituție. Este
o anomalie ca în secolul XXI să existe astfel de prevederi în Constituția României."8
Opinia citată mai sus a fost exprimată de po litologul Daniel Șandru. Am ținut să o invoc
aici în special din două temeiuri . Primul este convingerea că ea constituie o opinie corectă, pe

8 Citat în „ Are sau nu loc Dumnezeu în noua Constituție a României? ”, Semnele timpului , http://www.semnele
timpului.ro/stiri/Are -sau-nu-loc-Dumnezeu -in-noua -Constitutie -a-Romaniei –9115.htm l. Accesat 20.04.2013.

4
care o împărtășesc, ca atare, în totalitate. Al doilea temei este acela că ea exprimă excelent, fie
și doar indire ct, principala problemă a solicitării Sinodului mitropolitan al Mitropoliei
Moldovei și Bucovinei potrivit căreia noua Constituție ar trebui să evidențieze importanța
tradiției creștine și rolul istoric al Bisericii Ortodoxe Române. Mai exact, această soli citare are
la bază o confuzie în ceea ce privește menirea sau rolul unei constituții. Singurul rol legitim al
unei constituții este acela de a stabili principiile, normele și regulile fundamentale de
organizare și guvernare a unei țări. Prezența referirilo r la rolul jucat în istorie de tradițiile și
instituțiile religioase într -o constituție este, prin urmare, superfluă și neavenită . Aceasta cu
atât mai mult cu cât, după cum am arătat mai sus, pentru a fi legitime, e nevoie, printre altele,
și ca principiile, normele și regulile stabilite de o constituție să fie echitabile și rezonabile față
de toți cetățenii, nu doar față de cei care împărtășesc tradițiile și credințele religioase
majoritare .

4. Scurt comentariu despre obligativitatea predării relig iei în școală și dreptul la
libertatea conștiinței

Într-o luare de poziție similară în bună măsură în concluzii cu intervenția de față,
profesorul și politologul Ioan Stanomir observa că introducerea obligativității predării religiei
în scoală „poate intr a în contradicție cu libertatea de conștiință”9. În ce mă privește, cred că
profesorul Stanomir a dorit să fie diplomat în acea luare de poziție . Contradicția între
obligativitatea predării religiei și libertatea conștiinței nu este doar o posibilitate, ci o
certitudine . Obligativitatea este un sinonim pentru constrângere, care, prin definiție,
reprezintă opusul libertății. A introduce o bligativitatea predării religiei în școli înseamnă,
practic, a-i forța pe toți cetățenii (inclusiv pe cei atei, agnostici sau liber -cugetători ) să-și
trimită copiii la cursurile de religie , chiar dacă dorința lor este să le ofere acestora o educație
laică. În aceste condiții este, cred, evident că nici solicitarea introducerii obligativității
predării religiei în școală, făcută de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și
Bucovinei, nu este o solicitare „rezonabilă” . Dreptul la libertatea conștiinței este – și trebuie
să fie recunoscut de or ice constituție care se dorește legitimă ca fiind – un drept individual
invio labil.

5. Rezumat și concluzie

Solicitarea invocării numelui lui Dumnezeu în Constituție este în contradicție cu
imperativul organizării și guvernării societății românești în conformitate cu exigențele
libert ății, egalit ății și echit ății în relațiile dintre cetățeni . La rândul ei, s olicitarea evidențierii
în Constituție a importanței tradiției creștine și a rolului istoric al Bisericii Ortodoxe Române
are la bază o neînțelegere a rolului și a condițiilor de legitimitate pe care trebuie să le satisfacă
o cons tituție . În sfârșit, obligativitatea predării religiei în școală se află în conflict cu dreptul
fundamental (și inviolabil) la libertatea de conștiință. Ca atare, niciuna dintre aceste trei
solicitări de revizuire a Constituției ale Sinodul ui mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și
Bucovinei nu poate fi considerată drept una „rezonabilă”. Pentru a trata drepturile individuale
fundamentale cu respectul cuvenit acestora și pentru a răspunde dezideratul ui de a fi organizat

9 Citat în Andreea Dogar , „Biserica îl vrea pe Dumnezeu în noua Constituție ”, Yahoo! News , 13 mar tie 2013 ,
http://ro.stiri.yahoo.com/ . Accesat 20.04.2013.

5
și guvernat cât mai apr oape de exigențele libertății, egalit ății și echit ății în relațiile dintre
cetățeni , este imperativ ca statul român să rămână și în viitor unul laic, „neutru față de orice
credință religioasă sau ideologie atee” .

Bibliografie
Eugen HUZUM, „Neutralismul li beral”, în Eugen Huzum, coord., Teorii și ideologii
politice , Institutul European, Iași, 2013, pp. 133 -153.
Legea nr. 489/2006 -01-07 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor ,
în Monitorul Oficial , Partea I, nr. 11/8 ianuarie 2007.
*** „Comunicat de presă privind rezultatele preliminare ale Recensământului
Populației și al Locuințelor – 2011”, Comisia Centrală pentru Recensământul Populației și al
Locuințelor, 24 august 2012 .
http://iasi.mmb.ro/ .
http://ro.stiri.yahoo.com/ .
http://www.culte.gov.ro/ .
http://www. insse.ro/ .
http://www.razbointrucuvant.ro/ .
http://www.semnele timpului.ro/ .

Eugen Huzum este cercetător științific la Institutul de Cercetări Economice și Sociale „Gh.
Zane”, Academia Română, Filiala Iași . În perioada 2010 -2013 a fost bursier postdoctoral al
Academiei Române, cu proiect ul de cercetare „Idealizare, abstractizare și întemeiere
epistemică în teoria dreptății sociale”. Din 2010, este și editor executiv al revistei Logos &
Episteme. An International Journal of Epistemology . Licențiat în filosofie (1998) și științe
politice (2001), absolvent de studii aprofundate în „teorii ale comunicării și ale filosofiei
analitice” (1999) și doctor în filosofie (din 2005), cu o teză despre critica ideii de fundament
și a fundaționalismului în filosofia contemporană. În 2011 , respectiv 2013, a coordonat, tot la
editura Institutul European, volumele Concepte și t eorii social -politice și Teorii și ideologii
politice . Cele mai recente publicații ale sale sunt „Despre baza principiului egalității umane
fundamentale” ( Transilvania , 2013), „Problema fezabilității în teoria dreptății sociale” ( Sfera
Politicii , 2012) și „Is the Pursuit of Truth the Primary Task of a Political Philosopher?”
(European Journal of Science and Theology , 2012) . Contact: eugenh76@yahoo.com .