Licena Galati 1 [608513]

Cuprins

STADIUL CUNOA ȘTERII
CAP.I – INTRODUCERE. SCOPUL TEMEI DE CERCETARE -P.1

CAP.II – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE
INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN APLICAREA ȘI EFECTUAREA
TRATAMENTULUI ORTODONTIC -P.4
II.1 ELEMENTE INTRODUCTIVE -P.4
II.2. PROCESE FIZIO LOGICE ȘI MORFOPATOLOGICE CARE INTERVIN
ÎN CURSUL EVOLUȚIEI PARODONȚIULUI -P.4
II.3. CONSECINȚE CARE SURVIN ÎN TIMPUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC CA URMARE A APARIȚIEI PROCESELOR DE REMANIERE
MORFOLOGICE ȘI FUNCȚIONALE PARODONTALE -P.7
II.4 CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE
INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN APLICAREA ȘI EFECTUAREA
TRATAMENTULUI ORTODONTIC -P.10
II.5 PLAN DE TRATAMENT -ETAPIZARE, ASPECTE PARTICULARE -P.12
II.6 CONCLUZII -P.24

CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL
TRATAMENTULUI ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA
ADULTUL CU BOALĂ PARODONTALĂ -P.25
III.1 DATE ACTUALE PRIVIND ROLUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ASUPRA STRUCTURII ȚESUTULUI PARODONTAL –
P.25
III.2 CONSIDERENTELE SPECIFICE TRATAMENTULUI
ORTODONTIC – P.29
III.3. RETENȚIA – PROBLEME ȘI SOLUȚII .EVALUARE PE TERMEN
LUNG – P.34
III.4. POSIBILITĂȚI ȘI LIMITE ALE TRATAMENTULUI
ORTODONTIC; ASPECTE LEGALE BAZATE PE EVALUĂRI ALE
STATUSULUI PARODONTAL – P.36

CERCETARE PERSONALĂ
CAP. IV – EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE AL E TRATAMENTULUI
ORTODODONTIC ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI
ADULȚI – P.39
IV.1. STUDIU CLINICO -STATISTIC PRIVIND STAREA DE
AFECTARE PARODONTALĂ LA COPII ȘI TINERI
ÎNAINTE ȘI DUPĂ APLICAREA TRATAMENTULUI
ORTODONTIC – P.39
 IV.1.1 SCOPUL LUCRĂRII – P.39
 IV.1.2. MATERIAL ȘI METODĂ – P.40

Cuprins

 IV.1.3. REZULTATE – P.41
 IV.1.4 DISCUȚII – P.53
 IV.1.5 CONCLUZII – P.57
VIII.2 APRECIEREA GRADULUI DE RESORBȚIE
RADICULARĂ LA NIVELUL INCISIVILOR ÎN URMA
TRATAMENTULUI ORTODONTIC LA ADULȚI – P.58
 VIII.2.1 INTRODUCERE – P.58
 VIII.2.2 MATERIAL ȘI METODĂ – P.58
 VIII.2.3 REZULTATE – P.60
 VIII.2.4 DISCUȚII – P.62
 VIII.2.5. CONCLUZII – P.62
VIII.3 CONCLUZII GENERALE – P.63

BIBLIOGRAFIE – P.65

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I – INTRODUCERE. SCOPUL TEMEI DE CERCETARE

1
CAPITOLUL I
INTRODUCERE.SCOPUL TEMEI DE CERCETARE

Practicienii ortodonți și paro dontologi au fost întotdeauna într -o dispută ca o
consecință a lipsei de cunoaș tere comprehensivă a celeilalte discipline. An aliza combinată a
produs o bogăție de cunoș tințe privind beneficiile tratării bol ii parodontale printr -o combinație
de intervenții chirurgicale ș i deplasări dentare de tip ortodontic (77,79,125 ,131,140,148).
Parodonț iul afectat poate fi adesea crescu t ca dimensiuni prin terapie ort odontică, ce
inclu de versia, extruzia, intruzia, rot ația ș i alte deplasări dentare (60,61,86).
Este critic pentru medicul dentist care se implică in te rapia combinată să aibă o
cunoaș tere comprehensivă a t ratamentului bolii parodontale ș i mecano -terapiei ortodontice
(86,118,119,123).
Prezenț a bolii parodontale face necesar ă abordarea problemei de a lua în calcul
compromiterea idealului în stabilirea obiectivelor tratamentului ortodontic în favoarea unor
obiective terapeutice mai practice.
Unul dintre cei mai importanț i factori ai tratamentului ort odontic al pacientului de
parodontologie est e eliminarea imediată a inflamației active anterior iniț ializării deplasării
dentare. Odată ce acest obiectiv a fost îndeplinit, este extrem de important să se realizeze
etapizarea trata mentului definitiv, astfel încât acesta să producă cel mai predictibil rezultat pentru
pacient .
Unii pacienți vor beneficia de iniț ializarea tratamentului or todontic anterior
tratamentului pa rodontal, iar la alț ii cele mai bune rezultate se vor obț ine pr intr-o inversare a
ordinii acestor proceduri (161,169).
Secvenț ializarea adecvată poate adesea nu numai să amelioreze stabilitatea
parodontală a zonei afectate, dar poate fi critică pentru realizarea obiectivelor estetice ale
tratamentului p entru cazul res pectiv. Intervenț ia parodontală anterior terapiei ort odontice poate
să prevină apariția unor distrucț ii tisulare semnificative, care evoluează adesea la pacienții cu
țesut moale redus ș i defecte osoase (133).
Medicul dentist care are o înț elegere adecvată a problemelor parodontale poate alege
să scadă timpul tratamentului or todontic activ, reducând astfel stresul exercitat de terapia
ortodont ică extinsă asupra unui parodonț iu comp romis. Trauma exercitată de forț e verticale în

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I – INTRODUCERE. SCOPUL TEMEI DE CERCETARE

2 timpul deplasării spre ocluzal și/sau distal poate fi redusă prin reechilibrare ocluzală
selectivă (67,90,101).
Această procedură simplă poate duce la reducerea semnificativă a problemelor care
apar în urma ocluziei traumatice la un pacient cu boală parodontală (104,108) .
Medicul dent ist care are cunoștinț e de parodontologie, atunci când întâlneș te limite
osoase impuse de osul i nterseptal fragil între primul și al doilea molar maxilar ș i de cantitatea
redusă de os distal de molarul doi, poate alege un plan d e tratament care implică ext racția ș i
distalizarea molară la un pacient adult . Terapia extracț ională poate de asemenea să reduc ă
semnificativ expunerea pacienților adulț i la factori de risc parodontali .
Durata tratamentului ort odontic poate fi de asemenea redusă la pacientul adult prin
alegerea stripping -ul în regiunea fronta lă maxilară ca modalitate de obținere a spaț iului necesar
pentru alinierea dentară .
Uneori, extracț ia unui incisiv mandibular, pen tru rezolvarea înghesuirii sev ere în
zona mandibulară anter ioară, poate fi cea m ai bună opțiune deș i ghidajul incizal ar putea fi
sacrificat în ocluzia finală (175,177).
O evaluare corectă a dimensiunii exacte a punct ului de contact între incisivi ș i a
dimensiunii osu lui interproximal poate influenț a decizia de a realiza stripping și nu extrac ția unui
dinte mandibular anterior. Această decizie est e de asemenea determinată de alț i factori, care pot
include Indicele Bolton, overjet -ul, dimensiunea verticală de ocluzie , severitatea înghesuirii și
prezența unor complic ații parodontale sever e care implică unul sau mai mulți dinț i.
Consideraț iile ortodontice speciale trebu ie întotdeauna să includă dorinț a pacientului.
Majoritatea pacienților adulț i nu solicită tratament ortodontic pentru a avea o ocluzie
perfectă (4,12,29, 32,45).
Scopul lor poate fi de a realiza unele beneficii care pot fi atinse doar prin terapie
combinată ortodontică ș i parodontală. Adesea, terapia ortodontică poate fi doar o etapă
preliminară necesară realizării unor restaurări protetice sau unei ocluzi i funcționale (104,108) .
Medicul dentist care se imp lică în tratamentul ortodontic ș i parodontal al unui
pacient trebuie mai întâi să adune datele necesare diagnosticului anterior rea lizării unui plan de
tratament și iniț ializării terapiei. Datele ar trebu i să includă atât o evaluare comprehensivă a
statusului parodontal actual al pacientului cât ș i al malocluziilor existente. O determinare a
nivelului de activitate a bolii parodontale trebui e să fie realizată anterior iniț ializării deplasării
dentare. Rez ultatele sondajului, calitatea țesutului moale, cantitatea și caracterul defectelor
osoase ș i statusul radicular (dimensiune, lungime ș i formă) sunt doar câteva dintre detaliile care

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I – INTRODUCERE. SCOPUL TEMEI DE CERCETARE

3 reprezintă componente critice ale în realizarea planului de tratament (80,8 1,82,105) .
Aceste informații, corelate cu o înț elegere a motivului pentru care pacientul solicită
tratament ortodontic ar trebui să conducă la realiza rea unui plan de tratament funcț ional care
poate sau nu să varieze faț ă de idealul ortodontic (161).
Obie ctivul primar este menț inerea unei ocluzii funcționale corectă, susținută de un
parodonț iu sănătos.
Un parodonț iu compromis trebuie luat în calcul atunci când se f ormulează un plan de
tratament ș i numai după examinarea acestui aspect poate fi ini țializat tratamentul ortodontic.
Tratamentul ortodontic poate fi adjuvant al terapiei parodontale. Pierderea suportului
parodontal sau a dinților poate avea ca rezultat elongarea, spațierea și proînclinarea incisivilor,
rotația și bascularea premolarilor și molari lor cu prăbușirea ocluziei posterioare și scăderea
dimensiunii verticale. Dar deplasarea ortodontică a dinților poate facilita managementul unor
probleme restaurative și estetice la adulți .
Asemenea dificultăți pot fi corelate la fracturi subging ivale sau la dinți absenți, dinț i
stâlpi în versie, exces de spațiu, implantarea inadecvată sau un spațiu pontic , dinți supraerupți,
creste alveolare înguste ce împiedică realizarea implantării, și alte afecț iuni.(ONG si colab.
1998).
Scopul acestei lucrări este :
analiza efectel or terapiei ortodontice asupra pacienților care prezentau
afecț iuni pa rodontale variind de la inflamaț ia gingivală localizată la
parodontita marginală cronică medie, cu o pierdere osoasă de până la
jumătate din lungimea rădăcinii dentare.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

4 CAPITOLUL II
CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE
INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN APLICAREA ȘI EFECTUAREA
TRATAMENTULUI ORTODONTIC

II.1 ELEMENTE INTRODUCTIVE

Cu vârsta, fiziologia parodonțiului se modifică iar boala parodontală este mai frecventă.
Ortodontul trebuie să cunoască modificările tisulare ce însoțesc îmbătrânirea cât și gradul
de afectare a parodonțiului pentru a stabili tratamentul ortodontic fără a aduce prejudicii
țesuturilor de susținere a dinților pe care îi deplasează (67,143,149,150,158).
Acest capitol va încerca să răspundă la 3 întrebări:
1. Care sunt modificările care apar la nivelul parodonțiului în funcție de vârstă și care sunt
consecințele lor ortodontice?
2. Ce trebuie să intereseze pe ortodont înainte de orice tratament par odontal pentru a
determina pacienții cu risc?
3. Cum se conduce un tratament ortodontic la un subiect cu probleme parodontale?
Morfologic. Arcadele dentare sunt frecvent incomplete iar structurile dentare sunt afectate
de abrazie, fracturi, reconstituiri ș i lucrări protetice neanatomice (135) .
Fiziologic. La adult creșterea facială s -a finalizat. Turn over-ul celular este redus: dinții se
deplasează cu dificultate, încet, și nu fără riscuri de rezorbții .
Patologic. Boala parodontală este foarte frecventă ( 2/ 3 din cazuri). Sunt prezente adesea
leziuni articulare, dar nu la fel de frecvent (148).
Psihic. Adultul prezintă o conștientizare puternică asupra imaginii sale. Tot ce va fi
perceput ca o reducere sau umilință, va fi conștient sau nu, respins (46).

II.2. PROCESE FIZIOLOGICE ȘI MORFOPATOLOGICE CARE
INTERVIN ÎN CURSUL EVOLUȚIEI PARODONȚIULUI

Parodonțiul, ca întreg organismul, suportă la finalul creșterii o serie de modificări ce
constituie fenomenul de îmbătrânire c aracterizate prin încetinirea funcțiilor n aturale și apariția
dezechibrelor și dezorganizărilor tisulare, aceste modificări conduc progresiv parodonțiul la o
pierdere relativă de rezistență și adaptabilitate, făcându -l mai vulnerabil la traumele externe (88,
175).
Care sunt modificările la nivel pa rodontal și consecințele asupra conduitei
tratamentului ortodontic?

Parodonțiul superficial
În condiții de sănătate parodontală, atașamentul epitelio -conjunctiv se găsește la limita
smalț -cement. Linia joncțiunii muco -gingivale fiind stabilă, ca urmare a erupției pasive a dinților
ce însoțește atriția dentară, ar trebui să aibă loc o creștere a lățimii gingiei atașate. În realitate, o
migrare apicală ușoară a sistemului de atașament ca urmare a unei ușoare patologii inevitabile
(placă bacteriană) anulează sau chiar inversează această creștere în înălțime.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

5 Se observă frecvent o retracție a papilelor.
Din punct de vedere histologic, țesuturile ginigivale prezintă:
-o keratinizare redusă a epiteliului, mai ales la femei după menopauză;
-fascicule de fibre de colagen din ce în ce mai subțiri, fragmentate și separate;
-o modificare a substanței fundamentale mucopolizaharidice ca urmare a unei reduceri a
permeabilități tisulare;
-o reducere a numărului de terminații nervoase și a vascularizației, prin urmare a ap ortului
de elemente celulare și de substanțe nutritive. Metabolismul este redus, aceasta este confirmată
prin consumul scăzut de oxigen;
-apariția de insule inflamatorii din ce în ce mai numeroase;
Din ansamblul acestor modificări, rezultă că, cu cât subie ctul este mai în vârstă, cu atât
posibilitățile de apărare și vindecare sunt mai dificile iar timpul de cicatrizare mai lung (68).
În consecință, tratamentul ortodontic la adult va încerca să evite toate leziunile
parodonțiului superficial, în special în zo na ginigiei marginale. În acest scop:
-contactul aparatului cu gingia (inelele ortodontice, buclele, șinele elastice) vor fi interzise;
-deplasările dentare în direcția zonei cu gingie atașată cu înălțime sau grosime redusă vor fi
cât mai mult posibil evit ate.

Parodonți ul profund
•Desmodonțiul
Spațiul desmodontal se îngustează cu vârsta, se observă însă mari variații individuale
(bineînțeles, în absența traumei ocluzale). Această îngustare este în concordanță cu apoziția
cementară și într -o anumită măsură, cu hipofuncția.
Structura sa devine mai neregulată. Asistăm la o reducere a vascularizației sale, o reducere
a numărului de fibre de colagen și la o anumită dezorganizare a fibrelor Sharpey. Activitatea
mitotică cât și producerea matricei organice sunt sc ăzute. Aceasta determină o relativă atrofie
desmodontală.
Reînnoirea fibrelor, mai dificilă și mai lentă, va avea drept consecință o mobilitate
importantă, mai ales în timpul tratamentului și va necesita o perioadă de contenție prelungită.
Sursele celulare reduse și un spațiu desmodontal îngust vor influența remodelarea osoasă a
alveolei, crescând timpul de latență și riscurile de hialinizare .
•Cementul
Formarea cementului este un fenomen continuu pe toată durata vieții, producându -se o
creștere în grosime a acestuia. Aceasta apoziție este mai importantă în zona apexului,
compensând astfel erupția dentară în raport cu abrazia ocluzală.
Cu înaintarea în vârstă se formează mai mult cement acelular. Deși au loc remanieri
reduse, se observă câteva zone de rezorb ție, urmate de depuneri secundare ce crează iregularități
la suprafață, propice pentru fixarea tartrului subgingival.
•Osul alveolar
La nivelul său se produc modificările ortodontice cele mai importante.
Fiziologia osului alveolar
Datorită fiziologiei sale , osul stă la originea posibilității de deplasare a dinților, deci a
ortodonției. Pe parcursul întregii vieți, mai ales la copil, mai puțin la adult, os ul este în continuă
remodelare (118,122). În fiecare punct al unei suprafețe osoase date, există focare d e remaniere
conform unui ciclu format din 4 faze: activare, rezorbție, inversie, formare (ciclul ARIF – fig.
II.1).

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

6

Figura II1. Ciclul A.R.I.F (după BARON)
OB-osteoblast
CP- celule precursoare
OC-osteoclaste

Plecând de la o stare de repaus, prima fază es te o activare celulară: celule din circulația
sangvină sau din țesutul conjunctiv, denumite precursori osteoclastici de tip macrofage, vor
furniza mai mult preosteoclaste decât osteoclaste. Faza a 2 -a. rezorbția osoasă, produce prin
acțiunea osteoclastelor , în 2-3 zile, o lacună de rezorbție. A 3 -a fază, este denumită faza
intermediară sau de inversie și este caracterizată prin dispariția osteoclastelor, care se transformă
în celule mononucleate și prin apariția la fundul lacunei a unei linii distincte denu mită linie de
inversie. În a 4 -a fază, apar, după un cuplaj celular, osteoblastele și începe formarea osoasă care
va dura între 1 -2 luni.
Aceste focare diferite sunt incoerente și asincrone, ceea ce înseamnă că nu există
coordinare în timp și spațiu, acela și situs putând prezenta focare în stadii diferite. Aceasta
permite menținerea ancorajului ligamentar.
Ortodonția, prin forțele produse, provoacă și dirijează remanierea osului parodontal prin
sincronizarea focarelor, ceea ce permite dintelui să se deplase ze(303).
Se numește bilanț raportul dintre formarea și distrucția osoasă. Acest bilanț poate fi pozitiv
dacă formarea depășește distrucția osoasă , negativ în caz contrar, și în fine, egal dacă au loc în
aceeași măsură. În perioada de creștere, formarea os oasă depășește distrucția, iar bilanțul este
pozitiv. Atâta timp cât masa osoasă se menține (homeostazie), formarea și distrucția având
aceeași valoare, se spune ca bilanțul este echilibrat, cum este în cazul adultului tânăr, sănătos. Cu
vârsta , bilanțul devine negativ, distrucția fiind mai importantă, iar masa osoasă totală diminuă
(osteopenie, osteoporoză) .
În boala parodontală, are loc un defect de cuplaj celular după faza de inversie ce stă la
originea lipsei de formare osoasă (ciclul ARI), având loc o pierdere importantă de masă osoasă,
cu creșterea rezorbției .

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

7 Îmbătrânirea osoasă
Cu vârsta, celulele osteogene se reduc numeric. Suprafața internă a lamei cribriforme
prezintă puține osteoblaste și osteoid, periostul prezintă doar câteva straturi celu lare bine
definite.
Vascularizația diminuă, determinând o reducere a modificărilor și a aportului de celule
precursoare. Metabolismul calcic este redus. Rezultă din ansamblul acestor fenomene o reducere
progresivă cu vârsta a cantității totale de os, ceea ce reprezintă osteopenia fiziologică de
involuție. Importanța acestui fenome n variază cu vârsta , sexul și tipul de os. Astfel, reducerea
osului cortical începe către vârsta de 40 ani cu un ritm de 9% de pierdere osoasă la 10 ani și se
traduce prin scădere a grosimii corticalelor. În cazul osului trabecular, această diminuare începe
de la 20 ani cu un ritm de 7 -8% de pierdere osoasă la 10 ani, traveele devin mai fine în favoarea
spațiilor medulare, care devin mai importante (KAPLAN). Aceste modificări diferi te antrenează
o schimbare a raportului os spongios/os cortical, în avantajul osului cortical, care se resoarbe mai
greu(132,140).
Pierderea masei osoasei corespunde unu i bilanț negativ. După B. MELSEN , rezorbția
osoasă și formarea osteoidului rămân constan te, dar cu vârsta , apar defecte de mineralizare,
crescând timpii de trecere de la stadiul de osteoid la stadiul de calcificare. Această refacere
incompletă ar fi responsabilă de dezechilibrul bilanțului osos (123).
Aceste reduceri ale masei osoase sunt mai importante la femei decât la bărbați și se
accelerează mai mult după menopauză. Se vorbește despre o staționare în formarea osoasă ca
urmare a unui defect de cuplaj celular în stadiul 5 a ciclului ARIF (BARON). Osteoporoza poate
însoți în egală măsură anu mite afecțiuni generale, precum hiper și hipoparatiroidia, osteomalacia,
etc(88).
Anumiți factori pot favoriza această pierdere osoasă , astfel gradul de rezorbție este invers
proporțional cu calitatea igienei, ceea ce contraindică orice tratament ortodont ic la adultul care
nu are un control bun al plăcii bacteriene. Hipofuncția este în egală măsură un factor favorizant
al rezorbției osoase.
Suportul osos și modificările anatomice
Se asistă cu vârsta la niște modificări anatomice reprezentate esențial print r-o reducere în
înălțime a osului alveolar. Creasta alveolară, situata la copil chiar sub joncțiunea
amelocementară, prezintă la adult o poziție mai apicală. Alveola astfel redusă oferă un ancoraj
slab dintelui .

II.3. CONSECINȚE CARE SURVIN ÎN TIMPUL TR ATAMENTULUI
ORTODONTIC CA URMARE A APARIȚIEI PROCESELOR DE
REMANIERE MORFOLOGICE ȘI FUNCȚIONALE PARODONTALE

•Latenț a
Absența creșterii, repausul tisular caracterizat prin rarefiere celulară (os și desmodonțiu), o
vascularizație diminuată, un metabolism ca lcic încetinit și un turnover redus, au drept consecință
o creștere a perioadei de latență, adică a perioadei de răspuns tisular la forțele exercitate. Aceasta
corespunde timpului necesar stimulării activității și proliferării celulare. Aceasta poate dura mai
multe săptămâni, mai mult în vecinătatea periostului decât a desmodonțiului, ceea ce conduce la
o reducere a apoziției osoase indirecte, explicând riscurile de distrucție a corticalelor (97,107).
Forțele dezvoltate în aceasta perioadă de stimulare a act ivității celulare vor fi cât mai slabe
posibil.
Forțele mai ridicate , deci presiuni prea mari ar conduce inevitabil în acest stadiu la

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

8 hialinizare, rezultând o deplasare dentară redusă , hialinizarea putând persista 2 luni, mai mult
poate apare riscul de distrucție osoasă (86).
•Intensitatea forțelor
Sistemul de forțe utilizat trebuie să fie adaptat biologiei osului adult pentru a produce o
deplasare ortodontică cât mai apropiată de deplasarea fiziologică, inducând o remaniere osoasă
directă, apoziție, rezo rbție. FONTANELLE recomandă utilizarea forțelor lejere, continui, doar
acest tip de forță "permite stabilirea a ceea ce se numește în fiziologie a unui regim permanent,
celulele care vin din spațiul desmodontal resorb osul adiacent dintelui, în timp ce la nivelul
spațiilor medulare o apoziție compensatorie va determina conservarea unei grosimi constante a
lamei osoase, permițând deplasarea dentară fără pierderi tisulare (rezorbție directă)"
(FONTANELLE).
Forțele prea mari riscă să determine o reducere în gr osime a corticalei alveolare, activitate
osteoclastică mai importantă decât activitatea osteoblastică (bilanț negativ).
Forța va fi cât mai lejeră posibil pentru a evita sau minimaliza hialinizarea și va fi continuă
pentru a permite o distribuție constantă a stressului (FONTANELLE). Pentru aceasta, aparatul
trebuie să nu necesite activări, să aibă un raport încărcătură/flexibilitate cât mai redus posibil și
să conserve rapoarte moment/forță constante (60, 90 ).
Aceasta concepție este în opoziție cu a lui STUT ZMANN -PETROVIC și LINDHE, pentru
care, dacă forțele trebuie să fie lejere (concept admis de toți), ele trebuie să fie intermitente
pentru a permite o reorganizare tisulară între activări.
KESSLER susține că deplasările prea rapide stau la originea frecvent elor pierderi în
înălțime a rebordului alveolar prin defecte de formare osoasă , refacerea osoasă de compensație,
adiacentă periostului fiind frecvent dificilă.
Apariția unei mobilități dentare ca urmare a deplas ării dentare este, pentru MELSEN , un
semn ne gativ, ce se traduce printr -o lărgire a spațiului desmodontal, rezorbția osoasă fiind
dominantă, în raport cu o deplasare prea rapidă (153,154).

•Sistemul mecanic
Reducerea înălțimii crestelor alveolare va avea drept consecințe:
Deplasarea apica lă a centru lui de rezistență al dintelui (CR)
Astfel, pentru același sistem mecanic, raportul forță/moment va fi modificat în favoarea
momentului ( fig II.2). Se va însoți de mișcări de versie importante, nedorite, riscând prin
creșterea presiunii locale să crească zo nele de hialinizare și în final putând sta la originea
apariției fenestrației sau dehiscenței. Sistemul mecanic va trebui adaptat pentru a controla acest
raport forță/moment (și trebuie menținut constant astfel încât forțele să fie continui).

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

9

Figura II.2. Cu scăderea în înălțime a rebordului alveolar, centrul de rezistență al
dintelui se deplasează către apical, modificând raportul forță/moment

Reducerea suprafețelor osoase
Cu cât reducerea suprafeței osoase va fi mai importantă, cu atât forțele exercit ate de aparat
vor trebui să fie mai slabe.
Efectul " cornetului de înghețată "
Această mișcare parazită , descrisă de MELSEN corespunde expulziei dintelui din alveola
sa când acesta este supus unei forțe. Cu cât pierderea osului marginal este mai importantă , cu atât
riscul egresiei neintenționate crește. Pentru a remedia acest lucru, M ELSEN recomandă
utilizarea tehnicilor segmentate, segmentul pasiv fiind sub controlul ocluziei, la care se adaugă o
componentă de ingresiune la nivelul segmentului activ pentru a se opune acestei "tendințe
naturale" de egresie (81,82,10 4).

Tipul deplasărilor
Riscurile de distru cție osoasă sunt diferite în funcție de tipul de deplasare considerat:
-Deplasările vestibulo -linguale
Trebuiesc limitate la maxim, mai ales în direcție v estibulară, deoarece osul cortical fiind puți n
rezistent, riscurile de distru cție fără apoziție de compensație sunt importante. Aceste riscuri cresc
o dată cu înaintarea în vârstă, mai ales la femei. Această pierdere osoasă se traduce printr -o
reducere a c restei alveolare și apariția unei dehiscențe asociate recesiunii gingivale (96,118,138) .
Pentru a remedia acest lucru, în afară de utilizarea forțelor lejere continue și stimulare
periostală, F ONTANELLE recomandă realizarea unei gingii atașate adecvate cu a jutorul grefei
sau lamboului deplasat .
-Deplasările cu versie
Vor fi cu atât mai frecvente cu cât subiectul prezintă o reducere a înălțimii suportului osos
și deci o creștere a raportului moment/forță în favoarea momentului. Este urmat, conform unui
mecani sm asemănător celui prezentat la mișcările vestibulo -linguale, de riscuri de dehiscență
(distrucția rebordului alveolar) în cazul versiilor vestibulare și riscuri de fenestrație (perforarea
corticalei la nivelul apexului) în cazul versiilor linguale .
-Mișc ările de rotație
Pentru F ONTANELLE , această mișcare este delicată, iar dacă este și prost realizată, este
ca și cum s -ar presa fața vestibulară a rădăcinii pe corticala osoasă , cu aceleași consecințe ca
pentru mișcările vestibulo -linguale. Pentru a remedi a acest lucru, el recomandă să se asocieze
întotdeauna o componentă linguală la mișcarea de rotație.
-Mișcarea de extruzie
Extruzia dentară, în prezența unui parodonțiu întreg și sănătos, când antrenează osul și
țesuturile moi, corectează pungile parodonta le asociate defectelor osoase și determină migrarea
gingivală a sistemului de atașament gingival. FONTANELLE , subliniază că, dacă această
mișcare determină o anumită apoziție la nivelul septurilor, în anumite cazuri, în prezența unei
corticale vestibulare fine și a unei proeminențe radiculare importante, are loc o distrucție a
crestei vestibulare .

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

10 -Mișcarea de intruzie
Este mișcarea cea mai critică pentru parodontolog. Contrar ă egresiei, această mișcare crează sau
agravează pungile parodontale, sistemul de atașament urmează dintele și determină o rezorbție
osoasă la nivelul septurilor osoase (V ANARSDALL , ERICSON , BOLENDER )(70,73,124,135) .
După MELSEN (108) , intruzia este o mișcare frecvent necesară la pacienții adulți (mai ales
la nivelul incisivilor superior i), nu este periculoasă dacă se respectă următoarele principii:
-forțe lejere ( de la 10 la 20 g/dinte);
-mișcare de intruzie pură, forța trecând prin centrul de rezistență al dintelui;
-absența totală a inflamației și a leziunilor osoase angulare;
-contro lul strict al igienei.
•Contenția
Ținând cont de lentoarea formării osoase, contenția va trebui să fie în general mai lungă.
Dacă sunt prevăzute lucrări protetice după tratamentul ortodontic, ele vor putea să joace acest rol
de contenție (161,175).

II.4 CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE
CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN APLICAREA ȘI EFECTUAREA
TRATAMENTULUI ORTODONTIC

II.4.1 INFLUENȚA ELEMENTELOR ETIOPATOGENICE
Bolile parodontale au origine bacteriană și răspund la următoarea trilogie (VI ARGUES ):
– inflamație, determinată de germenii patogeni;
-răspunsul gazdei;
-factorii de retenție a plăcii, naturali și iatrogeni .
1. Secreția salivară
Cu vârsta , asistăm la modificări ale compoziției salivare care devine mai puțin fluidă, mai
mult, fluxul salivar are tendința să se reducă. Astfel, lubrefierea este redusă, ceea ce favorizează
acumulările de placă bacteriană.
2. Flora bacteriană .
Compoziția florei bacteriene suferă, și ea, modificări. Se remarcă o creștere a spirochetelor
și a bacteriilor cu pigment negr u fără să se cunoască exact influența acestora asupra ecologiei
plăcii bacteriene.
3. Răspunsul gazdei
O dată cu îmbătrânirea, se observă o scădere a apărării imune, ce se traduce printr -o
predispoziție mai mare la apariția bolilor parodontale. Ansamblul s tudiilor epidemiologice arată
o corelație pozitivă între bo ala parodontală și vârstă (HUYNH și colab). Și pentru CARRANZA ,
conform statisticilor americane:
-Frecvența bolii crește direct proporțional cu vârsta: la 10 ani, 1% din subiecți prezintă
leziuni c u pungi parodontale; la 20ani, 10%; la 35 ani, 20%; și la 50 ani, mai mult de 30%
(fig.II.3).
-Gravitatea (dată de indicele parodontal) crește în mod egal cu vârsta: între 35 și 40 ani
predomină fazele inițiale ale bolii, iar între 55 și 60 ani predomină f azele avansate (3,5,7 ).
Această susceptibilitate mai mare de a dezvolta boala parodontală, în raport cu modificările
tisulare (os, desmodonțiu) și variațiile mediului (flora, saliva, răspunsul gazdei), este fără
îndoială elementul preponderent al îmbătrânir ii parodonțiului .

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

11
0%10%20%30%40%50%60%70%80%90%
10 20 35 50 60 75 85procent
varstaprocent pungiFig.II.3- Frecvența bolii parodontale în funcț ie de vârstă – Carranza,2000.

II.4.2 . IMPORTANȚA IGIENEI ORALE ÎN CADRUL
TERAPIEI ORTO DONTO -PARODONTALE

Boala parodontală poate fi evitată sau limitată grație unui control rigu ros al plăcii
bacteriene (LINDHE și NYMAN ). La adult, ținând cont de predispoziția mare de a dezvolta
boala parodontală, controlul plăcii bacteriene este factorul esențial. Igiena trebuie să fie
riguroasă, fără acest lucru tratamentul ortodont ic nu va putea fi realizat (99,) .
Practicianul va trebui să utilizeze dispozitivele cel mai puțin retentive pentru placa
bacteriană, permițând o periaj bun, acestea situându -se la distanță cât mai mare de ginigia
marginală pentru a nu o leza. Ar trebui evit ate:
-buclele pe arcuri;
-resorturile;
-șinele elastice;
-inelele rău poziționate în sulcusul gingival (fața linguală și distală a molarilor inferiori în
special);
-compozitul de colare aplicat în exces;
-stopurile sudate gingival;
-atașamentele voluminoas e;
-firele de ligatură .
Dacă la copil și adolescent parodonțiul, încă în creștere, prezintă o activitate celulară și o
reînnoire tisulară intensă, oferind posibilități importante de adaptare și reparație, la adult aceste
fenomene sunt diferite. Nu mai au loc fenomene de creștere, activitatea celulară este în repaus iar
ritmul de reînnoire tisulară este scăzut. Rezultă posibilități de adaptare și reparare mai limitate
A realiza un tratament ortodontic la un pacient ce prezintă leziuni parodontale în faza de
activitate echivalează cu adăugarea unei traume la inflamație. A fost demonst rat de numeroși
autori (GLICKMAN, LINDE ) că, dacă forțele singure nu sunt capabile să genereze pungi
parodontale, asocierea forțe/inflamație bacteriană crește distrucțiile tisula re antrenând pierderea
atașamentului gingival și pierderi osoase ireversibile. Toate tratamentele ortodontice sunt total

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

12 contraindicate în prezența inflamației și în timpul perioadelor de activitate a bolii parodontale .

II.5 PLAN DE TRATAMENT -ETAPIZARE, A SPECTE
PARTICULARE

Tratamentul ortodontic la adult, comparativ cu cel efectuat la copil, impune în special
colaborarea cu alți specialiști, printre care parodontologul, gnatologul, chirurgul și proteticianul.
Diagnosticul și planul de tratament trebuiesc de aceea să fie fructul unei colaborări
interdisciplinare iar obiectivele terapiei trebuiesc definite cu mare precizie, luând în considerare
condițiile generale ale pacientului, situația d ento-parodontală și funcționali tatea articulară.
Prezența unui parod onțiu sănătos fiind în prealabil indispensabilă pentru a evita apariția
leziunilor iatrogene pe parcursul tratamentului ortodontic, prima etapă va fi reprezentată de
tratamentul parodontal, ale cărui obiective vor fi: suprimarea inflamației, obținerea stab ilității
leziunilor și vindecarea lor.
Tratamentul parodontal stabilit în urma unui examen detaliat și a unui diagnostic precis va
cuprinde:
Tratamentul inițial, cu:
-motivarea pacientului pentru o igiena oro -dentară și învățarea tehnicilor de control a pl ăcii
bacteriene;
-detartraj;
-chiuretaj și surfasaj radicular;
-eventual, utilizarea agenților antimicrobieni locali .
Reevaluarea
După o perioadă de circa 3 -6 luni, va fi posibilă estimarea gradului de motivare a
pacientului și a calității rezultatelor.
Faza chirurgicală
În funcție de calitatea rezultatelor (suprimarea sau nu, parțială sau totală a inflamației), în funcție
de adâncimea pungilor parodontale (mai mult sau mai puțin de 5 mm) și în funcți e de metodă
(chirurgicală, ne chirurgicală) se vor da urmă toarele indicații:
– chirurgia pungilor parodontale, asociată chiuretajului în câmp deschis pentru a crea un
nou atașament;
– chirurgie muco -gingivală pentru a crea un parodonțiu adecvat și a permite deplasările
dentare în "deplină siguranță" (FONTANELLE ). Se referă în principal la realizarea unei cantități
suficiente de gingie cheratinizată (140,148).
Menținerea
Scopul său este de a preveni recidiva bolii parodontale. De calitatea sa va depinde
rezultatul tratamentului. În mod obișnuit se vor face:
– la fie care 3 sau 4 luni un control al plăcii bacteriene, detartraj și surfasaj;
– anual, un examen clinic cât mai minuțios;
– la 2 ani, un bilanț retroalveolar.
Pe parcursul tratamentului ortodontic, vizitele de menținere vor fi mai frecvente (156,157).
O dată me nținerea realizată, parodonțiul fiind vindecat și leziunile stabilizate, poate fi
început tratamentul ortodontic.
Tratamentul ortodontic
Trebuie ținut cont de îmbătrânirea parodonțiului și de faptul că parodonțiul este redus.
Suprafețele osoase fiind mai s ubțiri, forțele utilizate vor trebui să fie lejere (MELSEN ).
Elementele aparatului ortodontic nu trebuie să vină în contact cu parodonțiul superficial pentru a

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

13 evita orice iritație tisulară și trebuie să permită un control riguros al plăcii bacteriene, fac torul
esențial al succesului.
După o programare biomecanică corectă este fundamentală diferențierea unității active
(dinții de deplasat) de cea pasivă (dinții utilizați ca ancoraj) .
Daca nu sunt dinți disponibili pentru ancoraj se poate recurge la forme de ancoraj
extradentar, printre care implantele osteointegrate, minișuruburi sau ligaturi zigomatice (99).
O reducere a înălțimii verticale a osului nu reprezintă o contraindicație a deplasării
ortodontice. De fapt, este posibil să se deplaseze ortodontic din ții de -a lungul ariilor edentate
atrofice, de -a lungul sinusului maxilar și de -a lungul suturilor. Este esențială utilizarea de forțe
lejere și constante prin intermediul de exemplu a arcurilor Ni -Ti superelastice, care au un interval
mare de dezactivare, cu avantaj dublu de obținere a mișcărilor dentare împreună cu osul și de
reducere a numărului de controale periodice a pacientului.
În plus, utilizarea "power arms" permite aplicarea forței în apropierea centrului de
rezistență a dintelui, deteminând o dep lasare corporeala a dintelui. În ceea ce privește tratamentul
ortodontic a incisivilor compromiși parodontal, s -a demonstrat că intruzia obținută prin forțe
continue și lejere determină o reducere a coroanei clinice fără apariția pungilor parodontale. S -a
observat formarea de cement și de atașament nou după chirurgia parodontală dacă igiena orală
este menținută corect. Chiar în prezența parodonțiului sănătos există posibilitatea obținerii unui
atașament mai bun. Viceversa, intruzia în absența igienei orale determină agravarea pierderii
osoase . De aceea este fundamentală menținerea unei igiene orale excelente pe toată durata
terapiei ortodontice (4,10,2 6).
La sfârșitul terapiei ortodontice este necesar să se intervină cu un program de contenție atât
biologic cât și mecanic. Biologic este indispensabilă menținerea unui suport parodontal optim
grație controlalelor periodice. Contenția mecanică consta în fire torsadate, retainer i turnați sau
proteze cimentate direct pe dinți (27).
Perioada postortodontică
Tratamen tul ortodontic va fi finalizat printr -o echilibrare ocluzală cât mai bună și va
necesita cel mai frecvent o contenție permanentă (176).
În acest stadiu, după reevaluare și în funcție de noile condiții parodontale, va putea fi
realizată o nouă fază chirurgic ală parodontală.
La copii și la adolescenți problemele parodontale reprezintă rar principala preocupare în
timpul tratamentului ortodontic, fie pentru că boala parodontală de obicei nu apare la o vârstă
precoce fie pentru că rezistența tisulară la iritația produsă de aparatura ortodontică este mai înalta
la pacienții tineri. Din aceleași motive, considerațiile parodontale sunt întotdeauna mai
importante la pacientul adult, deși pacienții adulți nu consideră afectarea parodontală ca pe un
factor motivant pentru tratamentul ortodontic (48).
Se observă că, spre sfârșitul celei de -a treia decade se stabilește o relație aproape lineară
între prezența pungilor parodontale (aici definite ca pungi mai adânci de 5 mm) și vârstă. În
schimb, incidența problemelor mucoginigivale este maximă în a doua decadă. Pacienții cu vârstă
mai mare de 35 ani au o probabilitate ridicată de a prezenta probleme parodontale ce ar putea
influența tratamentul ortodontic.
Incidența bolii parodontale în raport cu vârsta, la un grup de potențiali pacienți ortodontici
este ilustrata în figura II.4.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

14
020406080
1010-1920-2627-3232-39peste 40procentul de
pacienti
varstagingia aderenta
redusa
Figura II.4. Diagrama ilustrează prevalența pungilor parodontale mai mari de 5 mm (cu
roșu) în raport cu vârsta pacienților ce prezentau probleme ortodontice severe examinați la
Universitatea North Carolina Dentofacial Clinic în ved erea unui posibil tratament
ortodontico -chirurgical.

Boala parodontală nu constituie o contraindicație a tratamentului ortodontic, cu condiția să
fie menținută sub control. Progresia defectelor parodontale netratate trebuie să fie prevenită,
statusul paro dontal trebuie să fie atent evaluat în planificarea și realizarea tratamentului
ortodontic la orice pacient adult (119,123).
Boala parodontală nu este un proces degenerativ constant, progresiv și continuu. Aceasta
este episodică și este caracterizată de per ioade de patologie acută, urmate de perioade de liniște
clinică. Este importantă identificarea pacienților și a situsurilor cu risc crescut. Noi procedee
diagnostice pentru evidențierea prezenței plăcii subginigivale și a bacteriilor indicatoare, enzime
sau alți mediatori chimici din lichidul crevicular sunt în faze de studiu și vor fi probabil utile
clinic în viitorul apropiat.
Există trei grupuri de risc în populație:
1. subiecții cu boală parodontală cu progresie rapidă (circa 10%),
2. subiecții cu boal ă cu progresie moderată (cea mai mare majoritate , circa 80%)
3. subiecții fără progresie a bolii, chiar și în prezența unei inflamații ginigivale (circa
10%) .

Interesarea parodontală minimă
Igiena orală. Fiecare pacient ce urmează un tratament ortodonti c, în special pacienții
adulți, trebuie să acorde atenție particulară igienei dentare. Placa bacteriană este principalul
factor etiologic al afectării parodontale, gingivita fiind primul stadiu al procesului de progresie al
bolii. Aparatura ortodontică det ermină o menținere a igienei orale mai dificilă. La copii și la
adolescenți, chiar dacă se dezvoltă o gingivită ca răspuns la prezența aparatelor ortodontice,
aproape niciodată aceasta nu este implicată în apariția parodontitei (29,67).
Pentru pacienții ort odontici este dificilă menținerea igienei ariei fiecărui dinte cuprinse
între bracket și marginea gingivală. La adulți, din cauza alungirii coroanei clinice, este mai
ușoară igienizarea acestei zonei. Utilizarea stimulatorilor interdentari de cauciuc și a periuțelor
interdentare facilitează igiena dentară, se pare că utilizarea adecvată a periuțelor moderne
electrice poate oferi anumite avantaje (dar nici o periuță electrică nu este superioară celorlalte,
sau indispensabilă ).
Gingia aderentă. Evaluarea paro dontală a unui potențial pacient ortodontic adult trebuie

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

15 să includă nu numai rezultatul sondajului parodontal, dar și determinarea nivelului și starea
gingiei aderente. La anumiți pacienți mișcarea de vestibularizare a incisivilor poate fi urmată de
reces iune gingivală și de pierderea atașamentului gingival. Riscul este mare când dinții
malpoziționați sunt alineați cu ajutorul unei expansiuni a arcadei.
Actual, se crede că recesiunea gingivală apare secundar unei dehiscențe a osului alveolar,
când țesutul acoperitor este supus traumei periajului, unei inflamații induse de placa bacteriană
sau ca urmare a întinderii și subțierii gingiei ca urmare a mișcării de vestibularizare. O dată ce
recesiunea are loc, aceasta poate progresa rapid, în special dacă există o cantitate modestă de
gingie aderentă cheratinizată iar atacul are loc în contact cu mucoasa alveolară (157).
În trecut se credea că posibilitatea de recesiune era legată în primul rând de dimensiunea
zonei de gingie aderentă. În realitate, nu toata gingi a cheratinizată este aderentă. înălțimea
gingiei aderente poate fi înregistrată ușor cu o sondă parodontală, măsurând distanța între
punctul în care se află atașamentul gingival și cel în care începe mucoasa alveolară (fig. II.5).
A
B
Figura II.5. Canti tate de gingie aderentă este măsurată între adâncimea sondajului
parodontal și începutul mucoasei alveolare. (A) Pacient tânăr cu o bună stare de sănătate, la
care sunt prezenți 2 -3 mm de gingie aderentă. (B) Pacient adult cu recesiune gingivală pe
canin: sonda pătrunde până la marginea mucoasei alveolare, indicând esențial absența
gingiei aderente. Se mai observă grosimea redusă a țesutului gingival de pe canin. Înainte de
tratamentul ortodontic este necesară aplicarea unei grefe gingivale pentru stabiliza rea și
creșterea grosimii țesutului gingival, la un dinte cu astfel de caracteristici. (J.Lindhe,2003) (99)

Experimente recente pe animale sugerează că în ceea ce privește recesiunea, mărimea
atașamentului gingival este mai importantă decât caracteristici le sale de suprafață. S -a observat
că incisivii inferiori la pacienții cu prognatism mandibular au un risc crescut de recesiune tocmai
din cauza cantității reduse de țesut gingival (160).
La pacienții ortodontici adulți este mai bine să se prevină recesiun ea gingivală decât să se
corecteze după ce aceasta s -a instalat. Efectul protectiv al grefei gingivale se datorează unei
grosimi superioare a gingiei aderente mai mult decât unei în ălțimi mari a gingiei aderente.
Totuși, grefa gingivală (fig.II. 6) trebuie să fie luată în considerare în special la acei pacienți la
care este prevăzută o expansiune moderată a arcadei pentru a alinia incisivii (63).
A
B

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

16 C

Figura II.6. La pacienții care suportă un tratament ortodontic complex, înainte de
realizarea unei deplas ări dentare ortodontice este importantă realizarea, unde este necesar, a
unor grefe gingivale pentru a crea o gingie aderentă de grosime adecvată. (A) Absența gingiei
aderente și prezența unei gingii subțiri în regiunea mandibulară anterioară la un pacient la
care incisivii inferiori trebuiesc deplasați vestibular. Se observă că marginea gingivală se
găsește în vecinătatea mucoasei alveolare la toți dinții anteriori. (B) Pregătirea chirurgicală a
unui situs pentru aplicarea grefei. Grefe poziționate și sutu rate. (C) Vindecarea, 10 zile mai
târziu, arată fixarea grefelor.Aliniere ortodontică aproape completă, 5 luni mai târziu: grefele
gingivale creaza fie un contur mai gros de țesut gingival fie o bandă abundentă de gingie
aderentă. (J.Lindhe,2003) (99)

Interesare parodontală moderată
Controlul bolii. Înainte de începerea tratamentului ortodontic la pacienții care au probleme
parodontale preexistente , de severitate medie, afecțiunile dentare și parodontale trebuiesc aduse
într-un stadiu de control. Dacă pac ientul nu este capabil de a menține o sănătate parodontală
adecvată după terapia inițială, tratamentul ortodontic poate fi dăunător, în loc de util.
Tratamentul ortodontic complex trebuie să fie precedat de o periodă de observație după
tratamentul parodont al preliminar, pentru a fi siguri că pacientul este sub control și este permisă
vindecarea postterapie parodontală.
Terapia parodontală preliminară prevede procedee diverse, cu excepția chirurgiei osoase (161).
Este importantă îndepărtarea în întregime a t artrului și a altor factori iritanți din pungile
parodontale înainte de începerea oricărei deplasări dentare, este mai prudentă relizarea unor
lambouri gingivale pentru expunerea acestor arii asigurându -se surfasajul cel mai bun posibil.
Procedeele de trat ament pentru facilitarea unei stabilizări pe termen lung, precum remodelarea
conturului osos, trebuiesc amânate pentru momentul în care se va obține o condiție ocluzală
definitivă. Controlul bolii mai presupune și tratamentul endodontic al tuturor dinților
compromiși. Nu există contraindicații ale deplasării ortodontice la dinții tratați endodontic, la
care tratamentul canalar va fi executat preliminar (fig. II.6). Deplasarea ortodontică a unui dinte
afectat pulpar poate cauza oricum o rezorbție a rădăcinii .
În general este utilă realizarea unor obturații provizorii pentru controlul cariei și este
preferabilă realizarea obturațiilor definitive la finalul fazei ortodontice. Amalgamul este material
preferabil pentru obturațiile provizorii în timpul tratamentul ui ortodontic. Obturațiile definitive
pot fi amânate până la sfârșitul tratamentului ortodontic (118).
Menținerea unei stabilități parodontale
Deoarece marginile inelelor pot face mai dificilă stabilizarea parodontală, la adulții care au
probleme parodonta le este preferabilă utilizarea unui aparat ortodontic cu atașament direct pe toți
dinții. La acești pacienți ligaturile metalice sunt preferate celor elastice deoarece ultimile induc
formarea unei plăci bacteriene mai bogate în microorganisme (66).

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

17

Figura II.7. Tratamentele endodontice vor fi executate înainte de deplasarea
ortodontică. (A) Leziune periapicală cores punzător a incisivului superior . Rezecția apicală,
obturația retrogradă cu amalgam și tratamentul endodontic .(B) Radiografia executată în
timpul tratamentului ortodontic. La acest pacient, incisivii au fost intruzați cu success chiar și
după realizarea tratamentului endodontic. (J.Lindhe,2003) (99)

În timpul unui tratament ortodontic complex, un pacient cu probleme parodontale de
gravitate m edie trebuie inclus într -un program de menținere cu programări succesive de
igienizare profesională, a căror frecvență depinde de severitatea condiției parodontale. Ședințele
de igienizare profesională trebuie sc programate la intervale de 2 -4 luni.
La pac ienții cu afectare parodontală, utilizarea periuțelor electrice s -a demonstrat a fi utilă
pentru un control mai bun al igienei, de asemenea se pot recomanda anumiți agenți dezinfectanți
(precum clorhexidina, dacă este necesar) .

Interesarea parodontală gra vă
Principiul general de tratament al pacienților cu interesare parodontală gravă este similar
cu cel deja descris, dar cu două diferențe (132,133)):
1.tratamentul de menținere parodontală trebuie programat la intervale similare cu cele
prevăzute pentru act ivarea aparatului ortodontic (de exemplu, la fiecare 4 -6 săptămâni);
2. obiectivele tratamentului ortodontic și biomecanica trebuiesc realizate astfel încât să
mențină forțele ortodontice la un nivel cât mai scăzut posibil; de fapt reducerea zonei de
ligam ent periodontal care are loc după pierderea suportului osos face ca orice forță ortodontică
să inducă o presiune mai crescută decât cea a lig amentului parodontal (fig. II. 8). Uneori este utilă
menținerea temporarizată a unui dinte pierdut din punct de vede re parodontal pentru ancorajul
aparatului ortodontic cu scopul de a salva alte elemente dentare.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

18

Figura II.8. Pierderea suportului osos din jurul dintelui care trebuie deplasat
ortodontic condiționează atât forța cât și momentul forței.
(A) Deplasarea corporeală optimă a unui premolar al cărui centru de rezistență este
localizat radicular la 10 mm distanță de bracket impune o forță de 100 mg și un moment al
forței de 1000 g/mm.
(B) Acest sistem de forțe este inadecvat pentru același premolar al cărui suport osos
este redus ca urmare a bolii parodontale în punctul în care aria ligamentului parodontal este
jumătate din cea a dintelui cu suport osos integru.
Centrul de rezistență este acum situat la 15 mm distanță de bracket. În această situație
100 g fo rță ar produce dublul presiunii optime la nivelul ligamentului parodontal iar
momentul forței nu ar fi suficient pentru a preveni tippingul.
(C) Sistemul corect de forțe de 50 g cu un moment al forței de 15 x 50= 750 g/mm.
Deplasarea ortodontică a dințil or implicați parodontal poate fi obținută acordând
multă atenție forțelor (mai mici decât normal) și momentelor forțelor aplicate (mai mari decât
normal). (J.Lindhe,2003) (99)

Aspecte particulare ale acțiunii aparatelor ortodontice
Atât obiectivele cât și stadiile tratamentului ortodontic sunt similare la pacienții adulți și la
cei adolescenți. Biomecanica ortodontică totuși trebuie modificată. Uneori este preferabil să se
recurgă la o tehnică de intruzie cu arc segmentat la ambele arcade, întrucât nu mai este prezent
nici un fenomen de creștere, mai ales în plan vertical, care în schimb permite la adolescenți o
anumită extruzie a dinților posteriori fără să se producă o rotație mandibulară posterioară
consecutivă.
Dacă pacientul a pierdut o parte a suport ului parodontal, este deosebit de importantă
aplicarea de forțe lejere. Este important de amintit că răspunsul biologic este determinat de
presiunea asupra ligamentului parodontal, nu de forța exercitată asupra dintelui (fîg. II.8).
Închiderea ortodontică a spațiilor poate fi contraindicată dacă dinții au fost pierduți din cauza
bolii parodontale; în plus, înainte de începerea tratamentului ortodontic poate fi considerat
oportun un tratament preliminar al problemelor articulare.
La adulți, întrucât prima o pțiune nu mai este disponibilă, este important să se stabilească
dacă discrepanța existentă este ameliorabilă cu un tratament de compensare dentară sau dacă este
necesar să se recurgă la chirurgie ortognatică (142,149,150).

UPRIGHTTING -UL
Unul dintre cele mai benefice aspecte ale tratamentului ortodontic la adult este obținerea
redresării molarului de 12 ani ( înclinat ca urmare a pierderii premature a molarului1) –
Uprighting. Cel mai comun motiv pentru înclinarea molară este pi erderea prematură M1.
Al doilea molar se înclină spre spațiul edentat și coroana se î nclină mezial mai mult decât
rădăcina. De asemenea atunci când coroana se înclină ea este urmată de țesutul gingival.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

19 Rezultatul es te un molar 2 cu o marcată înclinare a axei sale meziale. Sunt câ teva aspecte care se
modif ica la nivelul țesutului de ataș ament par odontal.
Una dintre acestea este creasta osului alveolar de la nivelul suprafeței rădăcinii meziale
care are o tendință de a se înclina și de a fi plasată inferior față de cealaltă parte a crestei
alveolare.Aceasta reprezintă o angulare a crestei între molar și premolar. Orientarea fiziologică
ar fi o creastă orizontală.
A doua modificare vizează țesutului gingival care se subțiază la nivelului feței meziale a
suprafeței coronare și radicu lare.
Se poate concluziona că spațiul dintre marginea gingivală și baza crestei osoase înclinate
reprezintă o ideală niș ă pentru dezvoltarea plăcii bac teriene, tartrului cu aparițias procesului
inflamator ce ulter ior determină pi erderea osoasă.
Un alt aspe ct negativ al molarilor înclinați este dezvoltarea unor forțe distribuite în mod
nefiziologic asupra suprafețelor dentare și a țesutului de suport parodontal.
O ipoteză este cea conform căreia forțele care sunt direcționate de -a lungul axei
longitudinale a dinților sunt cele mai fiziologice pentru dinți și parodonțiu. În acest context
forțele direcționate nonaxial dezvoltate la dinții aflați în poziție tipping (înclinați) pot duce la
pierderea progresivă de atașament parodontal .

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

20
Fig.II.9 – Metode de uprighting
1. Tip/back molar
2. buclă helix cu tip back
3. cu ajutorul resortului închis
4. uprighting spring (folosit în
cadrul cercetării personale)
5. dispozitiv special pentru
uprighting

Intruzia
Biomecanica necesară producerii unei intruzii la adult nu es te diferită de cea utilizată la
pacienții mai tineri. La adulții afectați parodontal ancorajul poate fi realizat cu arcuri linguale
sudate (figura 9).
În mod normal la pacienții adulți se utilizează arcurile intruzive Burstone sau (mai puțin
comun) arcuri le Ricketts: ambele prezintă un braț lung de pârghie, de la segmentele posteriore
stabilizate ajungându -se la regiunea anterioară care necesită intruzie (81,83).
Este importantă utilizarea unor forțe extrem de lejere, întrucât o forță excesivă poate
provoca extruzia dinților posteriori, mai mult decât intruzia celor anteriori.
Punctul în care arcul de intruzie vine în contact cu arcul dentar anterior este important,
întrucât influențează gradul în care segmentul anterior se înclină vestibular sau lingual în timpul
intruziei. Din acest punct de vedere, arcurile de intruzie Burstone sunt mai eficiente decât
arcurile de utilitate.
O problemă potențială legată de intruzia dentară la adulții afectați parodontal poate fi
legată de profunzimea pungilor parodontale p reexistente. Ideal, intruzia unui dinte ar trebui să
conducă la reatașarea fibrelor sale parodontale, dar nu există date care să confirme această
posibilitate. Ceea ce pare să se întâmple în schimb, este formarea unui atașament epitelial lung,
poziția ging ivală față de coroana dentară ameliorându -se clinic.
Secțiuni histologice la animale evidențiază o relativă invaginare a epiteliului dar cu o arie
restrânsă de contact ce nu poate fi sondată .
Se poate observa c um ace st procedeu nu protejează pacientul d e riscul unei distrucții
parodontale rapide dacă inflamația reapare. În mod cert intruzia nu ar trebui încercată înainte de
a obține un control perfect al inflamației.
Pe de altă parte, dacă igiena este conservată la un nivel bun, experiența clinică arată că este
posibilă menținerea dinților ce au fost tratați în acest mod, atât estetica dentară cât și
funcționalitatea ameliorându -se după intruzie.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

21

Fig.II.10 – Raportul corono -radicular este un factor semnificativ în prognosticul pe
termen lung al unui d inte care prezintă brusc o pierdere osoasă parodontală. Reducerea
înălțimii coronare prezintă avantajul de ameliorare a raportului coroană -radacină.

Ortodontul nu trebuie să ezite să reducă din înălțimea coronară a incisivilor extruzați (mai
ales a incisi vilor inferiori) ca alternativă a intruziei, dacă această metodă permite atât
simplificarea nivelării ortodontice a arcadei cât și ameliorarea prognosticului parodontal.
Tehnici de intruzie cu arc segmentat
Elementul de bază al tratamentului cu arc segment at constă în crearea unei unități stabile
de ancoraj, constituită din mai mulți dinți conectați rigid, pentru a crea echivalentul funcțional de
ancoraj al unui singur dinte pluriradicular. Asemenea unitate este utilizată pentru a transmite
forțe controlate și bine direcționate asupra dinților care trebuiesc deplasați. În plus, pentru a
obține intruzia, metoda segmentară poate fi utilă chiar și pentru a controla forțele aplicate pentru
închiderea spațiilor. Așa cum am văzut deja, acest aspect este mai import ant la pacienții afectați
parodontal decât la cei cu un parodonțiu sănătos, întrucât aria ligamentului parodontal asupra
căruia forța este di stribuită este mai mică (fig. II. 9).
În tratamentele ortodontice normale, creșterea reprezintă un element important chiar și
pentru pacienții care au o malocluzie clasa I și un raport excelent între bazele osoase, întrucât
multe principii biomecanice au tendința de extruzie a dinților. La pacienții tineri, alegerea între
intruzie și extruzie pentru corectarea unei oclu zii adânci și nivelarea curbei Spee adânci este în
favoarea extruziei, întrucât creșterea verticală are o acțiune compensatorie. La adulți, în schimb,
se preferă realizarea intruziei, ce poate fi realizată numai cu o tehnica de arc segmentat. Deci, din
punct de vedere practic, tehnica cu arc segmentat este mai ales indicată la pacienții adulți decât la
cei tineri.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

22

Figura II.9. Tratament ortodontic la un pacient cu o pierdere avansată de suport osos
parodontal. (A) Aspect frontal (B) aspec t frontal cu gura închisă a dinților frontali după
terapia parodontală inițială (C) Vedere ocluzală a arcadei superio are ce arată o imobilizare
fixă utilizată pentru a susține ancorajul posterior și pentru a controla extruzia dinților
posteriori, în timp c e incisivii vor fi intruzați. (D) Arcuri auxiliare au fost utilizate la maxilar
și la mandibulă pentru a intruza incisivii, în timp ce se acordă o atenție deosebită menținerii
unei igiene excelente. (E) Rapoartele ocluzale către finalul tratamentului ortod ontic cu
imobilizare superioră (F) ce continuă să fie utilizată pentru intruzia incisivilor superiori (G)
La sfârșitul tratamentului s -a executat o contenție fixă mandibulară. În prezența acestui grad
de pierdere osoasă parodontală este necesară o contenți e permanentă. (H) Aspect frontal al
ocluziei (I) Aspect al dinților anteriori după tratament. (J.Lindhe,2003) (99)

Închiderea spațiilor
În timp ce pentru nivelarea discrepanțelor verticale ale arcadei este recomandabil un arc
segmentat, un arc continuu p oate fi utilizat la adulți pentru a corecta discrepanțele
anteroposterioare, totuși trebuie specificat că arcul segmentat prezintă în acest caz avantaje
particulare. Pentru problema închiderii spațiilor la adulți sunt valabile aceleași considerații ca și
la adolescenți cu două excepții (175,177):
1. Nu este realistic să se aștepte ca un adult să suporte o tracțiune extraorală aproape
continuă pentru a obține o deplasare dentara eficientă; pentru aceasta nu este pratică utilizarea
forțelor extraorale pentru d eplasarea dinților de -a lungul arcului în timpul închiderii spațiilor.
Din același motiv o tracțiune extraorală aplicată pentru a controla ancorajul prezintă mai puțină
încredere decât în cazul unui pacient tânăr, fiind necesară recurgerea la alte metode. Cel mai
eficient este crearea de segmente posteriore de stabilizare cu arcuri linguale și arcuri de
stabilizare vestibular. Mai mult, poate fi utilă recurgerea la o închidere a spațiilor în doi timpi cu
metode mecanice fracționate pentru a reduce solicitar ea asupra ancorajului și pentru a utiliza
forțe foarte lejere. Resorturile de închidere segmentate pentru refracția caninilor prezintă
probleme inerente de control vertical al acestor dinți și de aceea dacă sunt utilizate este deosebit
de important să se c ontroleze pacientul cu o anumita regularitate. Din fericire, adulții sunt în
generali mai serioși decât adolescenții în respectarea programărilor.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

23 2.Așa cum s -a descris anterior, spațiile postextracționale vechi la adulți ridică probleme
atât biomecanice c ât și biologice în timpul tratamentului ortodontic. La un pacient tânăr orice
spațiu postextracțional poate fi închis fără probleme particulare. La un adult, închiderea unui
spațiu postextracțional mulți ani după extracție nu este simplă și nici previz ibilă. Uneori este mai
motivant să se tenteze închiderea spațiului prin substituire protetică a dintelui pierdut.
Procedee de refinisare și contenție
Arcurile pentru refinisare ortodontică la pacienții adulți nu sunt diferite semnificativ de
cele utilizate la pacienții tineri, cu excepția celor utilizate la adulții supuși imediat unui tratament
combinat ortodontic -chirurgical. La pacienții mai vârstnici, în deosebi la cei ce prezintă o
pierdere osoasă parodontală moderată sau severă, pozitioner -ii trebuiesc uti lizați mai puțin
pentru refinisare. Acești pacienți, după ce au fost aduși într -un raport ocluzal adecvat, trebuiesc
stabilizați prin aplicarea imediată a unui menținător înainte de a recurge la o individualizare a
ocluziei prin intermediul unei amprente s elective (145).
Scopul unui reteiner ortodontic tradițional este în parte acela de a permite fiecărui dinte să
se deplaseze în timpul masticației independent de dinții vecini, pentru a obține o remodelare a
arhitecturii parodontale normale.

Fig. II.10a Fig. II.10b Fig. II.10c
Mezioversia lui 47 ca Redresarea preprotetică Se observă
urmare a pierderii lui 46 a lui 47 prin sistemul redresarea molarului
dublu de pârghie și controlul verticalității

Aceasta nu este valabilă la acei pacienți care au avut un grad semnificativ de pierdere
osoasă parodontală și care prezintă o mobilitate dentară remarcabilă. La aceș ti pacienți
imobilizarea dinților este necesară atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Imediat după
îndepărtarea aparatului ortodontic, aplicarea unei măști din rășină acrilică obținută prin presiune
constituie alegerea cea mai bună.

Limite ale trata mentului ortodontic la adult
Există totuși limite intrinseci și extrinseci ale terapiei ortodontice la adult. Limitele
intrinseci sunt constituite de modificări ale ligamentului parodontal, mo dificări osoase și locale.
Turn over-ul colagenului se reduce cu creșterea vârstei iar o sursă insuficientă de preosteobalști ar
justifica întârzierea în răspuns la forțele ortodontice la subiecții adulți. În plus, reducerea
suprafețelor osoase conduce la un bilanț osos negativ responsabil de pierderea osoasă corelată c u
vârsta. Migrarea apicală a osului marginal deplasează centrul de rezistenta (CR) a dinților mai
apical, în timp ce pierderea contactelor ocluzale poate determina o atrofie ca urmare a lipsei de
funcționalitate a osului de suport. Limitele extrinseci sunt reprezentate de faptul că la pacienții
adulți parodontopatici este necesară utilizarea de forțe mai lejere comparativ cu forțele aplicate
în tratamentul pacienților în creștere (155,156,157).
În particular, este importantă utilizarea unor forțe inițial lej ere pentru o perioadă de timp
mai lungă. Î n plus, este fundamentală creșterea raportului moment/forță, din moment ce, centrul
de rezistență al dinților este deplasat mai apical.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.I I – CONSIDERAȚII CLINICO -BIOLOGICE PARODONTALE CARE INFLUENȚEAZĂ DECIZIA ÎN
APLICAREA ȘI EFECTUAREA TRATAMENTULUI ORTODONTIC

24 La sfârșitul terapiei ortodontice faza de contenție va trebui să fie extrem de lungă, de
regulă permanentă (164).

II.6 CONCLUZII
Indicațiile tratamentului ortodontic la adult
Indicațiile terapiei ortodontice la subiecții adulți sunt reprezentate în principal de
prezența mobilității și protruziei dinților anteriori cu diastemă. Ca ur mare a
patologiei parodontale se poate observa migrarea spontană a dinților ce poate
determina o ocluzie traumatică: asemenea situație se agravează cu înrăutățirea
condițiilor parodonțiului. Migrarea dentară poate progresa chiar și în prezența
tratamentulu i parodontal. Chiar și pierderea unuia sau mai multor elemente dentare
poate favoriza o migrare spontană, determi nând astfel o malocluzie (fig. II.10a).
Pentru a permite sau facilita reabilitarea protetică este necesar în special să se
obțină redresar ea di nților izolați (fig. II 10b,c).
De aceea ortodonția înțeleasă ca terapie de suport a tratamentului parodontal și
protetic constituie o altă indicație de tratament ortodontic la adult.
În sfârșit o indicație ulterioară este reprezentată de restabilirea oclu ziei în prezența
disfuncțiilor temporomandibulare.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

25 CAPITOLUL III
PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL
TRATAMENTULUI ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO –
ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ PARODONTALĂ

III.1 DATE ACTUALE PRIVIND ROLUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ASUPRA STRUCTURII ȚESUTULUI PARODONTAL

Tratamentul ortodontic incorec t realizat la pacienții cu afecț iuni parodontale
contribuie la accentuarea distrucției țesutului parodontal. În mod deosebit asocierea dintre
inflamație, forțele ortodontice si trauma ocluzală poate produce o distrucție mult mai r apidă
decât dacă ar fi produsă doar de inflamație. În orice caz, cu un tratament adecvat, deplasarea
dentară ortodontică extinsă poate fi realizată la adulții cu un parodonțiu redus dar sănătos fără
a favoriza deteriorarea parodontală .
Figurile 1 – 6 pre zintă condițiile pre – si post -tratament la 4 pacienți ortodontici
adulți cu parodontită avansată. Constatarea absenței evoluției leziunilor parodontale la acești
pacienți a fost rezultatul unui tratament atent controlat.
Au fost publicate doar câteva stud ii bine controlate pe pacienți adulți cu
parodontită avansată la care s -a instituit tratament ortodontic fix comprehensiv (112,161).
BOYD ș i colaboratorii (1989) au descris 10 adulți cu parodontită generalizată
cărora li s -a realizat tratament parodontal î naintea celui ortodontic și care a cuprins o etapă
chirurgicală, apoi la un interval de 3 luni, un tratament de menținere pe parcursul a doi ani de
tratament ortodontic .
Ei au fost comparați cu un lot de control de 10 pacienți adulți cu parodonțiu
sănăto s și 20 de pacienți adolescenți, care aveau tratament ortodontic.
Rezultatele au demonstrat că:
1. Adulții au fost mai eficienți decât adolescenții în îndepărtarea plăcii bacteriene, mai ales
în perioada tardivă a tratamentului ortodontic.
2. Deplasările dentare la adulții cu parodonțiu redus dar sănătos nu au determinat pierderi
semnificative ale atașamentului (nici unul dintre adulți nu a avut pierderi mai mari de 0.3
mm ale atașamentului).
3. La adulții dentați dar fără un țesut parodontal sănătos au put ut să apară accentuarea
leziunilor și pierderi dentare datorită abceselor din timpul tratamentului ortodontic.

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

26 Figura III.1. Pacient adult de sex masculin, cu parodontită avansată și migrare patologica
marcată a dinților anteriori, înainte (colo ana stâ ngă) și după (coloana dreaptă) tratat
parodontal și ortodontic cu dispozitiv fix pe o perioadă de doi ani. Aspectul clinic este mult
îmbunătățit după tratamentul combinat parodontal/ortodontic. Rezultatul dentar este
menținut prin intermediul firel or de retenție linguale fixate c u adeziv. Au fost realizate
două punți maxilare si trei mandibulare. Câ teva recesiuni interdentare au fost inevitabile la
mandibulă în regiunea anterioară (d), dar nu au fost semnificative clinic (b). [după Jan
Lindhe]
Fig.2 . Radiografierea pe termen lung la
același pacient din fig.1. Radiografia zonei
anterioare la maxilar și mandibulă la 7 ani
după încheierea terapiei ortodontice (b,d)
arată un parodonțiu redus dar sănă tos, fără
progresia distrucției țesutului parodontal
compar ativ cu situația inițială (a,c). [după
Jan Lindhe]

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

27 În cadrul altui studiu (ARTUN si URBYE 1988) 24 de pacienți cu resorbție
avansată a parodonțiului marginal și migrări patologice dentare au primit terapie activ ă de
adaptare în medie de 7 lun i, urmând tratamentului parodontal (15). Măsură torile radiografice
ale nivelului osos au indicat că majoritatea situsurilor au prezentat mici sau lipsa pierderii
suportului osos. În orice caz, puține situsuri au prezentat pierderi importante de os.
Mai mu lte studii recente pe grupuri mult mai mari (350 -400) de pacienți adulți tratați
consecutiv de căt re diferiți practicieni (NELSONS si ARTUN 1997, REN si colab. 2000) au
confirmat că :
pretratamentul țesuturilor parodontale nu prezintă nici o contraindica ție pentru
ortodonți.
terapia ortodontică implică posibilitatea salvării și restaurării dentiției deteriorate.
riscul recurenței unui proces patologic activ nu crește în perioada terapiei de adaptare.
În orice caz aceste probe au indicat că pacienții ad ulți cu tratament ortodontic
prezintă un risc mai mare de lezare a țesutului parodontal decât adolescenții (128) . În studiul
lui Nelson si Artun (1997) media pierderii osoase evidențiată radiografic la nivelul celor 6
frontali este de 0.54 mm ( SD 0.62). Nu mai 2.5% din pacienți au o medie a pierderii osoase de
2 mm sau mai mult. 36% dintre aceș ti pacien ți prezentau una sau mai multe suprafețe cu
acumulări de placă bacteriană ș i pierderi de os alveolar mai mari de 2 mm și inflamație
gingivală. Aceasta sublini ază atenția ce trebuie acordată instruirii corecte asupra igienei orale
și controale lor periodice frecvente.
Primul p remolar drept a fost extras în cadrul tratamentului instituit.

Fig. III.3 .
Pacient adult de sex feminin cu parodontită înainte (a -c), în timpul (d) și după (e,f)
tratamentul ortodontic și parodontal. Distrucția osoasă inițială extinsă în jurul incisivilor
maxilari a dus la migrări dentare patologice (b,c) și pierderea primului premolar stâng.
[după Jan Lindhe]

Rezultatul tratamentului este menținut cu un menținător acoperit cu aur, fixat cu
adeziv pe fața linguală de la canin la canin, și două menținătoare labiale scurte în spațiile de
extracție închise (e,f). Aspectul esteti c este mult îmbunătățit, chiar și în prezența u nor
recesiuni interdentare post tratament (f). Nu a apă rut nici o progresie aparentă a leziunilor
parodontale în timpul uniformizării și închiderii ortodontice a breșelor. (112)

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

28
Fig. III.4 Pacient adult de sex feminin cu parodontită cu migrări
patologice ale incisivilor maxilari înainte (a,b), în timpul (c,e) și
după (f) tratamentul ortodontic și parodontal. Parodontologul a
încercat să reducă și să reconstituie cu rășină compozit ă incisivul central supraextrudat
(b) înainte de începerea tratamentului ortodontic. Datorită reconturării extensive mezială și
distală a incisivilor (stripping) în timpul tratamentului (c,d), a fost posibil să se obțină un
rezultat final estetic cu papil a gingivală interincisivă aproape intactă atât la maxilar cât și
la mandibulă (f). [după Jan Lindhe]

Fig.III.5 Aspectul clinic și ocluzal la același pacient ca în fig.4. Nu s -au observat progres e
considerabile ale distrucției țesutului paro dontal (a comparativ cu b) și deși important
redus e țesuturile parodontale sunt sănătoase la sfâ rșitul tratamentului ortodontic (b,c).
Rezultatele tratamentului au fost menținute prin elemente de contenție linguale placate cu
aur peste șase dinți maxilari și opt mandibu lari din zona anterioară (d,c). [după Jan Lindhe]

Aceste menținătoare fixe se comportă ca veritabile elemente de contenție
ortodontice la fel de bine ca și splinturile periodontale igienice (112).

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

29 III.2 CONSIDERENTELE SPECIFICE TRATAMEN TULUI
ORTODONTIC
Cea mai bună metodă pentru deplasări ortodontice trebuie determinată în fiecare
caz în parte. Deși tratamentul ortodontic minor sau parțial cu aparate segmentare sau aparate
mobile este posibil în anumite cazuri, în majoritatea lor o tehn ică bine echilibrată cu aparate
fixe la nivelul ambelor maxilare este de preferat pentru a controla atent deplasarea dentară în
cele trei planuri.
Aparatele ortodontice trebuie să fie corespunzător realizate. Trebuie să asigure
ancorajul stabil fără să de termine iritații tisulare și trebuie sa fie acceptabile din punct de
vedere estetic (74).
Din motive psihologice brackeții ceramici fixați sunt de preferat în regiunile cele
mai vizibile (fig.3 –6), în general la dinții maxilari pe când accesoriile din o țel inoxidabil sau
acoperit cu aur sunt în mod obișnuit utilizate în alte zone din cavitatea orală.(fig .III.3, III. 4).
Pentru a contracara tendința apratelor ortodontice de a favoriza acumularea plăcii
bacteriene pe dinți, trebuie să se înc erce utilizare a de dispozitive ș i mecanisme simple și
evitarea cârligelor, inelelor d in elastomer si excesului de răș ină adezivă în afara bazei bracket –
ului. Utilizarea ligaturilor din oțel este indicată în cazul tuturor bracket -urilor(fig3, 4, 6),
deoarece inelele din elastomer s -au dovedit a fi semnificativ mai retentive pentru placă de cât
legăturile de oțel (FORSBEG si colab.1991).

Fig. III.6. Pacient adult de sex feminin
cu parodontită cu pierderea accentuată a
papilei interdentare dintre cei doi incisivi
centrali maxilari (a,b). Aceasta spațiere
este cauzată de morfologia caracteristică
în formă de evantai a incisivului central
ce plasează contactul interproximal prea
aproape de marginea incizală. Pentru a
înlătura țesutul moale inestetic de la
nivelul spațierii, suprafața mezială a
incisivilor centrali a fost remodelată (c)
pentru a alungi aria de conexiune și a
muta punctul de contact gingival (d).
După continuarea închiderii ortodontice
a spațiului, s -a obț inut un rezultat mult
mai estetic.
Adeziunea es te de preferat ligaturilor (BOYD si BAUMRIND 1992). Adeziunea
la nivel molar a arătat o mai scăzută acumulare de placă, gingivită și pierdere de atașament
interproximal decât în cazul folosirii ligaturilor în timpul tratamentului ortodontic la adulți. În
orice caz, adeziunea este mult mai complicată la adulți decât la adolescenți. Mulți adulți au
restaurații din amalgam, lucrări protetice restaurative din ceramică sau metale prețioase.
Mulțumită introducerii noilor tehnici și materiale este posibilă adeziunea
bracketilor ortodontici, tuburilor bucale și conectorilor de fixare la suprafețele artificiale (59).
Experiența clinică privind adeziunea la diferite suprafețe artificiale cu exepția aurului este
excelentă .(ZACHRISSON 2000 a,b).
Migrarea patologică
Prim ul semn clinic notabil al evoluț iei bolii parodontale poate fi reprezentat de

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

30 migrarea patologică. Aceasta poate include extruzi a, versia spre vestibular, rotaț ia dinților
anteriori. Migrarea pato logică poa te sau nu să fie însoț ită de o malocluzie existentă (110,112) .
Un pacient poate să pr ezinte migrare patologică a dinților anteriori dar în același timp să aibă
o dentiț ie posterioară stabilă (Fig . III.7a-c). Incisivii mandibulari pot fi victime ale extruzie i
rezultând o ocluzie în trepte însoț ită de o accentuare a curbei lui Spee. Frecvent clinicienii
asociază incisiv ii în versie cu o ocluzie prăbuș ită, care p oate fi identificată prin absența
dinților posteriori însoț ită de versia spre mezial a molarilor ș i spre distal a premolarilor (Fig .
III.7b). Es te de asemenea posibilă existența unei migrări patologice a dinț ilor anteriori din
care să rezulte o ocluzie prăbuș ită în regiunea posterioară.

Fig. III.7a Migrarea patologică a incisivilor maxilar i cu
dentiț ie posterioară stabilă

Fig. III. 7b modificări ale poziț iei dentare
la nivelul segmentului maxilar anterior ca
rezulta t al ocluziei posterioare prăbuș ite

Fig.III. 7c Dinții maxilari împinș i vestibular pe măsură ce
ocluzia devine mai adân că iar incisivii mandibulari
acționează asupra cingulumului dinț ilor maxilari

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

31 Fig.III. 8a Segmentul maxilar ant erior cu pierdere osoasă orizontală de 75%
Fig.III. 8b Surfasaj radicular, redresar ea ortododontică și stabilizare prin răș ină
compozită
Fig. III. 8c Radiografii la finalizarea tratamentului

Atunci când este prezentă spaț ierea funcțională limitările estetice pot complica
vindecarea pungilor parodontale în segmentul maxilar anterior. Ac easta poate determina
parodontologul să realizeze corecția ortodontică a spațierii anterioare maxilară ș i stabilizarea
definitivă anterior chirurgiei parodontale (Fig . III. 8 a,b,c). Această stabil izare poate fi de
asemenea însoț ită de realizarea unei prot eze acrilice fixe pentru a realiza ba za unei stabilizări
definitive ș i a unei estetici optime.
Obiectivele terapiei parodontale și tipul de intervenție pot fi modificate ș i chiar
compromise pentru a satisface obiectivele estetice ș i fonetice. Unele alter native pot include
surfasajul radicular ș i/sau plasarea de fibre cu antibiotice în sulcusul gingival. Tehnica
chirurgicală poate fi modificată astfel încât abordul să se facă palatinal lăsâ nd astfel un
fragment înalt de ț esut vestibular cu adâncime mare l a sondaj. Este important ca terapia
ortodontică s ă aibă ca rezultat stabilitate ș i estetică optime cu o afectare minimă a
parodonțiului. Sănătatea ț esutului dentar interproximal trebuie evaluată (în special în
unghiurile interincizie) pentru a determina da că terapia ortodont ică și parodontală poate avea
rezultate estetice nefavorabile.
Este esențială corelarea datelor clinice ș i radiografice pentru a stabili un plan de
tratament. Dacă un inci siv are o pierdere mai mare de ț esut paro dontal poate fi necesar ă
extracț ia dentară și realizarea une i proteze fixe utilizând ceilalți incisivi repoziționați ca dinț i
stâlp. În alte cazuri, este posibilă menț inerea dintelui afectat dacă răspunde pozitiv debrid ării,
tratamentului ortodontic ș i stabilizării. Pacientul po ate beneficia timp de mai mulți ani în
urma tratamentului ș i poate fi întârziată necesitatea realizării unui tratament protetic fix. Este
prin urmare important pentru clinician să nu fie indus în eroare d e unele aspecte radiografice
înșelătoare când determ ină tratamentul adecvat al unei rădăcini (59).
Ocluzia prăbuș ită
Pacienții adulț i prezintă adesea o ocluzie prăbuș ită ca rezultat a pierderii
structurilor de suport care sunt es ențiale pentru integritatea unei unităț i dentare funcționale. În
cadrul acele iași arcade pierderea unu ia sau mai multor dinț i permite altora să migreze; în
consecință spațierea dinților rămaș i devine evidentă. Pe măsură ce se pie rde contactul
interproximal dinții vecini se poziționează în versie către spaț iul existent iar arcada de ntară
începe inevitabil s ă se prăbuș ească. Aceast ă înclinare acută a acestor dinț i face dificilă
igienizar ea acestor zone de către pacienții respectivi; ca o consecinț ă, defectele osoase
verticale se dezvoltă adesea, prezentând un risc parodontal semnifica tiv. Dacă acest proces nu
este stopat , asocierea versiei opuse a dinților cu inflamaț ia apărută, defecte le osoase verticale
A B C

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

32 progresive ș i ocluzia traumatică pot adesea să conducă la pierderea altor dinț i.
Pierderea suportului ocluzal pentru arcada opusă urmează acestor evenimen te.
Dinții în versie își pierd contactul cu dinț ii arcadei opuse rezultând extruzia acestora (Fig .
III.7 b) care poate deveni atât de severă încât să conducă la forțe ocluzale traumatice care
acționează asupra dinților antagoniș ti. Această prăbuș ire poate avea ca rezultat pierderea
dimensiunii verticale, ceea ce conduce la o accentuare a over -biteului anterior. Aceasta poate
avea apoi ca rezultat spațierea dinț ilor frontali maxilari dacă incisivii mandibulari au contact
cu cingu lumu l frontalilor maxilari (Fig.III. 7.c). Frecvent, pacientul solicită tratament abia
atunci când problemele estetice devin evidente. Se poate doar spera că distrucția țesuturilor de
susținere a parodonț iului din zona posterioară nu este atât de sever ă încât s ă împiedice
reconstrucț ia unei ocl uzii funcț ionale (46,48 ,154).
Stabilirea unei ocluzii funcț ionale
Restabilirea unei ocluzii funcț ionale nu este un proces facil. Datele necesare
pentru planificarea tratamentului trebuie să includă severitatea mal ocluz iei existente, numărul
dinților absenț i, gradul de activitate al bo lii parodontale. Pregătirea inițială este critică,
inflamaț ia putând fi eliminată înainte ca pacientul să fie supus traumei controlate care este
inevitabilă în cazul tratamentului ortodonti c.
Fig. III.9a Prăbuș irea ocluziei posterioare cu extruzia care rezultă și versia dinț ilor
remanen ți
Fig. III. 9b Molar maxilar redresat. Poate fi necesară terapia endodontică ș i osteotomia

Închiderea spaț iilor în segmentul ant erior maxilar poate reprezenta o provocare la
fel de mare pentru pr actician. Este necesară existența unui clearence adecvat pentru retracț ia
incis ivilor pe măsura închiderii spațiului. Acest cleare nce nu este de obicei disponibil în
malocluziile care prezi ntă spaț ieri între fr ontali cauzate de ocluzia prăbuș ită, ocluzie adâncă
sau ca urmare a presiunii exercitate de incis ivii mandibulari asupra suprafețelor palatinale ale
dinților maxilari anteriori. Retracția dinților maxilari și închiderea spaț iului este împiedicată
de către overbite -ul crescut. Secvenț a adecvată de tra tament presupune restaurarea
dimensiun ii verticale posterioare, corecția ocluziei prăbușite ș i, ev entual, deplasarea
incisivilor și închiderea spaț iului pe măsura deschiderii oclu ziei(55). Reconștie ntizarea
pacientului în ceea ce privește igiena orală și motivarea acestuia este fă cută după fixarea
dispozitivului ortodontic. Pe toată perioada tratamentului ar trebui efectuată curățarea
profesională a dinților de către igienist sau p arodontolog la i ntervale de trei luni (BOYD si
colab 1989, BOYD și BAUMRID 1992), sau după examinarea regulată la intervale de 6 -12
luni, în funcție de situație. Reexaminarea ar trebui să includă înregistrarea explorării
adâncimii, mobilității, sângerării la sondaj, supurațiilor, recesiunilor gingivale, nivelelor
osoase.
Detartrajul subgingival ș i periajul profesional pot fi indicat e în timpul intruziei
A B

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

33 active a incisivilor maxilari elongaț i, deoarece intruzia ortodontică poate deplasa placa
supragingivală într-o locație subgingivală (ERICSSON si colab. 1977, 1978). Dacă eforturile
de a menține o igienă orală bună /excelentă sunt eșuate, tratamentul ortod ontic ar trebui
încheiat (MACHEN 1990).
După îndepărtarea dispozitivului, trebuie acordate pacientului i ndicații privind
modul de realizare a igienei orale. Altfel, în condițiile realizării unui periaj intempestiv, care
acum se realizează cu mai multa ușurință, apare un risc crescut de recesiuni gingivale
vestibular (133).
Finisarea estetică a rezultatelor t ratamentului
Adulții care prezintă o reducere a periodonțiului, prezintă probleme diferite
pentru ortodonți în comparație cu adolescenții. Dinții cu uzură sau abrazie, lipsa papilei
interdentare, modificarea dimensiunii coronare, sunt probleme întâlnit e în mod frecvent și
astfel este mai greu de obținut un aspect estetic optim al dinților și gingiei după îndepărtarea
bracketurilor (142,149).
În cele mai multe cazuri, la nivelul marginilor incizale ale incisivilor la pacienții
cu malocluzii se constată g rade variabile de abrazie, ca o compensare la solicitările
funcționale. Când se face corectarea axului ș i poziției incisivilor, adesea este nevoie și de
șlefuirea acestora în vederea corectării orientării marginii incizale. Șlefuirile se pot face in
condiț ii de siguranță, dacă gradul de uzură nu este avansat, pacientul prezintă un overbite
normal, și expune suficient țesut dentar în timpul conversației sau în surâs. Când abrazia este
semnificativă este indicată cooperarea cu un protetician, pentru îmbunătă țirea rezultatelor.
Prezența papilei între cei 2 incisivi centrali maxilari este un factor cheie pentru estetica
pacientului dupa tratamentul ortodontic. Atunci când se tratează ortodontic o înghesuire
frontală, cu supraacoperire la o persoană ad ultă, este puțin probabil ca papila interdentară să -și
păstreze integritatea. Ace asta se întâmplă din cauza poziț ionării incorecte a punctului de
contact interdentar, aproape de marginea incizală, la baza acestei modificări stând un proces
de uzură dentară atipic. De asemenea, la pacienții cu afecțiuni parodontale avansate în
evoluție, cu afectarea structurii crestei ososase la nivel interincizal, papila iși pierde
integritatea. Rezul tatul este apariția unui spațiu inestetic la nivel interincisiv, la finali zarea
tratamentului ortodontic. Cea mai bună metodă de corectare a acestei probleme constă în
modificarea conturului mezio -distal normal al incisivilor, în cadrul etapei finale a
tratamentului ortodontic (TUVERSON 1980). Atunci când diastema astfel realiza tă este
închisă, se produce și o apropiere a rădăcinilor celor 2 incisivi, care migrează una spre
cealaltă. Se produce astfel modificarea punctului de contact interdentar, care este deplasat
spre apical, iar papila poate ocupa spațiul nou apărut. (Fig .III.4, III.6).
La pacienții la care linia surâsului este în poziție normală, sau cu un surâs
gingival, raportul gingiei marginale cu dinții maxilari din regiunea frontală este un alt factor
important care poate influenț a aspectul estetic final.(KOKICH 1996 a, b). Atunci când cazul
clinic indică o discrepanță între conturul marginii gingivale la dinți adiacenți, ortodontul
trebuie să adopte atitudinea terapeutică cea mai favorabilă, fie să genereze forțe care să
producă repoziționarea marginii gingivale (Fig . III.31-17) fie să apeleze la chirurgie
parodontală pentru a crește dimensiunea coronară a unui dinte sau chiar a unui grup de
dinți.(Fig . III. 31-29,III.31-30).

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

34 III.3. RETENȚIA – PROBLEME ȘI SOLUȚII . EVALUARE PE TERMEN
LUNG

Datorită diferențelor anato mice și biologice în structura ț esuturilor la un adult și la
un tânăr, apar diferențe de reactivitate tisulară. Astfel la pacienții adulți, comparativ cu cei
tineri, durata tratamentelor ortodontice complexe pe care ei le necesită este mai mare. De
asemene a, procesul de creștere s -a încheiat la adulți, și nu mai poate constitui un adjuvant în
modificarea nivelelor ocluzale sau închiderea spațiilor de pe arcadă prin erupția dinților
posteriori și mezializarea grupului lateral. Tendința la redeschidere a spaț iilor
postextracționale deja închise poate fi atenuată prin dispozitive de retenție labială . (Fig. III.1 –
3)
Migrarea dinților asociată cu afectarea parodonțiului la nivelul incisivilor la adulți
este de multe ori pusă în seama fenomenelor inflamatorii ori a acțiunii mușchilor limbii. În
orice caz, conform teoriei lui Proffit (1978), există 2 factori majori primari implicați în
menținerea stării de echilibru, și care determină poziția finală a dinților. Aceștia sunt
reprezentați de presiunea exercitată de b uze, obraji și limbă în starea de repaus pe de o parte,
și de forța generată de activitatea metabolică de la nivelul membranei periodontale, pe de altă
parte. În cazul unui parodonțiu integru forțele generate de limbă și buze sunt în mod normal
contracarat e de forțele de la nivelul membranelor periodontale. Totuși, în situația în care
parodonțiul este afectat, funcția sa stabilizatoare nu mai poate fi îndeplinită și în consecință
apar migrările dentare. O consecință a acestui concept ar fi aceea că persoane le cu afecțiuni
periodon tale avansate și care prezintă ș i migrări dentare, necesită o permanentă contenție după
obținerea corecției ortodontice. Pentru pacienții care prezintă grade ușoare sau moderate de
afectare parodontală, o perioadă de contenție consi derată “normală ” poate fi suficientă (147) .
Cel mai bun dispozitiv de contenție pe termen lung, în cazul pacienților cu
afectare parodontală este reprezentat de spirala flexibilă din sâ rma (FSW), un dispozitiv de
retenție aplicat lingual pe fiecare dinte d in cadrul unui segment de arcadă. Acest dispozitiv de
retenție este utilizat cel mai adesea în zona anterioară, în asociere cu o placă palatină
amovibila. Modul de fabricare și efectele pe termen lung ale acestui tip de retenție au fost
descrise de D AHL și ZACHRISSON (1991) (114). . Figurile 1, 3, 5 ilustrează diferite moduri
de concepere a spiralelor flexibile din sârmă (FSW), atât la maxilar cât și la mandibulă, la o
serie de pacienți. În același timp FSW (spirala flexibila din sârmă) acționează atât ca un
dispozitiv ortodontic de retenție fiabil și aproape invizibil, cât și ca un dispozitiv de
imobilizare care permite dinților inclusi în cadrul său să realizeze o mobilitate fiziologică. În
măsura în care dispozitivul de retenție rămâne integru, pot apărea m ici spațieri distal de
dispozitiv și nu la dinții pe care îi include.
Imobilizarea poate să nu fie neapărat necesară pentru cei mai mulți dinți cu un
grad crescut de mobilitate după terapia periodontală. (R AMFJORD , 1984).
Totuși reducerea mobilității den tare după tratamente combinate, atât ortodontice
cât și parodontale, prin folosirea dispozitivelor de retenție FSW, prezintă beneficii
incontestabile. În situația în care nu se folosește un astfel de dispozitiv de retenție fix și se
aplică o placă amovibil ă sau un dipozitiv elastic doar pentru perioada nopții, un interval mare
de timp, apare un risc important de suprasolicitare a dinților (abrazie dentară) din cauza
modificărilor care se produc pe durata zilei.
Studii experimentale realizate pe animale au ilustrat faptul că forțele de
suprasolicitare facilitează progresia pierderii de atașament parodontal, sau cel puțin determină

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

35 accelerarea rezorbției osoase . De asemenea creșterea atașamentului epitelial și regenerarea
osoasă sunt fenomene care apar la di nții care nu sunt suprasolicitați.
Studiile experimentale realizate pe maimuțe au ilustrat faptul că în situația în care
fenomenul de suprasolicitare a dinț ilor încetează, apare o îmbunătățire semnificativă a
statusului osului alveolar. (NYMAN ș i co.1982 ).
Într-o manieră similară BURGETT ș i colaboratorii săi au reușit să demonstreze că
finalitatea tratamentului parodontal este mai favorabilă la pacienții la care s -a realizat și
reechilibrarea ocluzală comparativ cu cei care nu au beneficiat de această et apă de
terapie (104,108) .
Urmărirea pe termen lung a pacienților care au beneficiat de tratament ortodontic
și parodontal și au avut fixate dispozitivele de contenție (FSW) pe o perioadă de mai mulți ani
a evidențiat o stabilizare a rezultatelor terapeutice și chiar imbunătățirea statusului parodontal.
(Fig. III. 10 -11).
Trebuie însă subliniat f aptul că dispozitivul de contenț ie aplicat la maxilar nu
trebuie să realizeze contact cu marginea incizală a grupului frontal inferior în ocluzie
pentru că acest fen omen ar duce la o rată mare de eșec datorat pierderii adeziunii la
nivelul mandibulei. (Artun si Urbye 1988).

Fig. III. 10. Statusul parodontal al unui pacient adult, de sex masculin, după finalizarea
tratamentului ortodo ntic și parodontal (a -d). S -a realizat la acest pacient gingivectomie
generalizată cu scopul de eliminare a pungilor. Rezultatul ortodontic este menținut cu
ajutorul unui dispozitiv de retenție lingual aplicat pe 6 unități dentare(d). Dispozitiv ul de
reten ție din sârmă are atâ t rol de contenție cât și de imobilizare parodontală, ceea ce
reprezintă un avantaj la pacienții cu grad avansat de afectare parodontală ca în cazul
pacientului de față. (e) și (f) ilustreaza imaginea radiografică la 7 și respectiv 9 a ni de la
îndepărtarea dispozitivelor ortodontice. Incisivul central stâng prezenta o reducere
importantă a suportului osos așa încât dacă nu s -ar fi aplicat acest dispozitiv cu rol de

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

36 imobilizare, probabil ar fi survenit pe parcursul tratamentului pierdere a acestui dinte. (vezi
de asemeni figura III.11).

III.4. POSIBILITĂȚI Ș I LIMITE ALE TRATAMENTULUI
ORTODONTIC; ASPECTE LEGALE BAZATE PE EVALUĂRI ALE
STATUSULUI PARODONTAL

Pacienții adulți care beneficiază de tratament ortodontic și care prezintă
import ante probleme parodontale reprezintă în permanență o potențială problemă chiar în
situația în care li se acordă tratamentul adecvat. Nu sunt limite metrice în ceea ce privește
adâncimea la sondare sau pierderea de atașament de la care tratamentul ortodonti c în scopul
realizării deplasărilor dentare nu mai poate fi realizat. (D IEDRICH 1999).
Fiecare plan individual de tratament depinde de o serie de factori și poate fi limitat
de anumite considerente de ordin biomecanic (sistemul de forțe, ancorarea limitat ă), de
factorii de risc la nivel paro dontal (dintele raportat la to pografia osului alveolar, recesusul
sinusal, activitatea și prognosticul unei parodontite) sau de lipsa de motivație a pacientului
coroborată și cu o igienă orală deficitar(1 31,133,140).
Cazuri clinice singulare au ilustrat succese terapeutice parodontale/ ortodontice la
pacienți cu parodontită juvenilă loc alizată, și aceasta în condiț iile terapiei parodontale clasice
sau prin aplicare de antiseptice locale, administrare sistemică de an tibiotice pe termen scurt
(FOLYO 1985) sau aplicare topică de soluții cu antibiotice (H OERMAN 1985) și realizarea
unor teste microbiologice pentru a reduce riscul de recidivă a bolii.
Totuși, până când nu vor exista mai multe dovezi care să sprijine aceasta i poteză,
este mai recomandată evitarea tratamentelor ortodontice la pacienți cu forme agresive de
boala parodontală. De asemenea, dinții pluriradiculari, pentru care există un prognostic
rezervat, nu se recomandă a fi deplasați prin forțe ortodontice decât în situații de
excepție (79,88) .

“ Dinții nerecuperabili”
Conform unui concept mai vechi, retenția dinților diagnosticați ca fiind
nerecuperabili din punct de vedere parodontal va accelera fenomenele de distrucție la nivelul
periodonțiului interproximal adiacent.
Dinții încadrabili în această categorie erau în trecut extrași înainte de instituirea
tratamentului ortodontic.
Raționamentul pe baza căruia se făceau în trecut aceste extracții nu mai stă în
picioare și astăzi, pentru că studii pe termen lung au arătat faptul că afectează periodonțiul
interproximal adiacent în decursul tratamentului periodontal. (C HACE si LOW 1993).

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

37 Fig. III. 11 Radiografii realizate în etapa post tratament.(a)clinic,(b) aspectul dentiției la
nivel mandibular la același pacient ca in Fig . III. 10, după realizarea tratamentului
ortodontic -parodontal.
Dispozitivul de contenție
aplicat la mandibulă pe 6 unități
dentare(c) acționând concomitent și ca un
dispozitiv de imobilizare.
Semnele de îmbunătățire a
statusului paro dontal la 7 și respectiv 9
ani de la tratament (c,d) cu modificarea
pronunțată a conturului laminei dura .

Fig. III.12. Molarul prim mandibular de
partea dreaptă, considerat nerecuperabil
din punct de vedere parodontal (a) poate
fi folosit ca mijloc de a ncorare în cadrul
unui dispozitiv ortodontic care
urmă rește mezializarea premolarului și
îndreptarea molarului 2 (b-d); Molarul prim poate fi pă strat sau extras la finalizarea
tratamentului ortodontic.

Fig.III.13 Molarul 4.6, considerat nerecuper abil din considerente parodontale(a) a fost
utilizat ca mijloc de ancorare în cadrul unui dispozitiv ortodontic ce urmărea închiderea
unui spațiu anterior; anterior s -a realizat hemisecția sa, iar rădăcina distală a fost folosită
ca element de agregare în cadrul unei construcții protetice.

Implicația clinică a acestei demonstrații este aceea că dinții aceștia pot fi folosiți
ca elemente de ancoraj pentru aparatele ortodontice, aceasta numai dacă se reușește stoparea
fenomene lor inflamatorii la acest nivel (Fig.III.12). Uneori se întâmplă ca statusul acestor
dinți să se îmbunătățească la finalul tratamentului ortodontic realizat. (M ATHEW ș i KOKICH
1997). Ca o alternativă, pentru molarii cu status parodontal precar, după tratamentul
ortodontic se poate realiz a premolarizarea, cu păstrarea rădăcinii sănătoase, acesta putând fi
folosit ca element de agregare î n cadrul unei lucrări protetice (Fig. III.13). Îns ă în cele mai
multe dintre cazuri astfel de molari sunt extrași, mai ales când o altă metodă de restaurar e este
aleasă pentru segmentul respectiv de arcadă.
Pentru îmbunătățirea modului de raportare la pacient, de reducere a stressului, și
pentru eliminarea situațiilor de acționare în judecată , este necesară instituirea de protocoale de
examinare atentă a pa cienților, o minuțioasă documentare și cunoaștere a celor mai bune

STADIUL CUNOAȘTERII
CAP.III – PROCESE EVOLUTIVE FIZIOPATOLOGICE DIN CURSUL TRATAMENTULUI
ORTODONTIC ALE APARATULUI DENTO -ALVEOLAR LA ADULTUL CU BOALĂ
PARODONTALĂ

38 tehnici de lucru, și de asemeni o reexaminare periodică a pacienților. Implicația legală a
riscului tratamentului ortodontic ar putea determina practicianul să încheie tratamentul
ortodonti c, dacă în ciuda eforturilor sale, pacientul nu -și îndeplinește obligația realizării unei
igiene orale riguroase și corecte. Pe termen lung, această soluție ar putea fi cea mai bună
pentru ambele părți implicate, deoarece este mai de dorit conservarea stat usului prezent al
pacientului, decât înrăutațirea situației clinice prin tratment necorespunzător. (M ACHEN
1990) .
Totuși, dacă sunt urmate proceduri terapeutice corecte, întreruperea
tratamentului ortodontic la pacienți cu afecțiuni parodontale va fi o si tuație rar
întâlnită.

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

39
IV.1. Studiu clinico -statistic privind starea de afectare parodontală la copii și
tineri înainte și după aplicarea tratamentului ortodontic

IV.1.1 Scopul lucrării

Implicațiile anatomiei, fiziologiei și patologiei parodontale în sfera ortodonției sunt
multiple, între ortodonție și parodontologie existând legături de determinare în ambele
sensuri: pe de o parte, mișcarea ortodontică nu se poate re aliza fără a se baza pe parodonțiul
dentar, iar pe de altă parte, calitatea parodonțiului influențează în mod direct succesul și
stabilitatea tratamentului ortodonție.
Lucrarea abordează efectele forțelor ortodontice asupra structurilor parodontale și,
în același timp, deschide noi direcții de cercetare în problema utilizării sistemelor
informatice modeme în modelarea, simularea și analiza deplasărilor și a distribuției stress –
ului în cursul mișcărilor ortodontice.
În ultima vreme adresabilitatea paciențilo r adulți către tratamentul ortodontic a crescut,
datorită atât unei preocupări din ce în ce mai pentru sănătatea orală dar mai ales accentului în
continuă creștere care se pune asupra esteticii faciale și implicit a esteticii dentare.
Prin urmare, în pr ezent, numărul pacienților adulți care solicită tratament ortodontic
este în creștere.
În anumite zone, 30 până la 40% dintre pacienți au peste 25 de ani.
Realizarea unui plan de tratament al unui pacient adult constituie adesea o provocare
pentru medicu l ortodont deoarece, deși adulții sunt mai complianți, ei prezintă adesea
afectare parodontală, dinți cu abrazie/atriție, restaurări bine/prost realizate, dinți absenți,
spațieri inegale și alte deficiențe parodontale și restauratoare care pot compromite rezulatul
final al tratamentului.
Lucrări în domeniu au demonstrat că tratamentul ortododontic nu mai este contraindicat
în terapia pacientului adult afectat de boală parodontală ( 108). Este însă strict necesară o
planificare care ține cont de biomecanica modificată datorată pierderii atașamentului și
mobilitații dentare. Pe de o parte, raportul redus dintre suprafața radiculară și osul alveolar,
capabil să se transforme, fac necesară o reducere a forței. Pe de altă parte, deplasarea apicală a
centrului de rezistență determină utilizarea unui sistem de forțe modificat, pentru a obține CAPITOLUL IV
EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAMENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE
Scopul lucrării de față a fost de a analiza efectele terapiei ortodontice asupra
pacienților care prezentau afecțiun i parodontale variind de la inflamația gingivală
localizată la parodontita marginală cronică medie (pierdere a osoasă fiind de
maxim jumătate din lungimea rădăcinii dentare ).

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

40 mișcarea dentară dorită.
Mai mult, ortodonția oferă posibilitatea de a ameliora boala parodontală în cursul
reabilitării funcționale. Numeroși autori au deplasat ortododontic dinții în interiorul
defectelor intraosoase, demonstrând posibilitatea de a modifica morfologia defectului,
obținând scăderea profunzimii la sondaj și rezolvarea defectului osos vizibilă radiografic
(121).Boyd și colaboratorii au putut demonstra în anul 19 89 într -un studiu efectuat pe pacienți
cu boli parodontale anterioare, faptul că reorganizările ortodontice efectuate cu forțe reduse
într-un parodonțiu neinflamat nu agravează boala parodontală existentă. Condițiile esențiale în
acest sens sunt după Lindh e și colaboratorii, o excelentă igienă orală și o terapie conservatoare
parodontală reluată în mod regulat.

În acest capitol este prezentat un studiu clinico -statistic în care am evaluat
și comparat starea de sănătate parodontală pe un lot de copii ș i tineri, cu
anomalii dento -maxilare, la care s -a aplicat tratament ortodontic.
Evaluarea s -a efectuat cu ajutorul unor indicatori clinici: indicele de placă
bacteriană, indicele de sângerare papilară, adâncimea de sondare,
refracțiile gingivale și lărgime a de gingie atașată.

IV.1.2. Material și metodă

Lotul de studiu a fost reprezentat de un număr de 68 de pacienți selectați din lotul
total de studiu care s -au adresat unui specialist ortodont pentru tratamentul unor
anomalii dentomaxilare.
Criteriile c u ajutorul cărora au fost selecționați pacienții pentru acest studiu au fost:
 Vârsta între 1 0-30 ani
 Terenul: pacienții nu suferă de nici o afecțiune care să afecteze starea generală a
organismului și nu urmează un tratament cronic
 Afectare parodontală mi noră/majoră
 Eșantionul a fost selectat după metoda probabilistică, prin stratificare, metodă care
permite ulterior efectuarea analizelor statistice inferențiale. În cazul acestui tip de
eșantionare, cercurile de eșantionaj sunt mai mici decât în cazul în c are populația nu
era împărțită pe clase omogene.
 Mărimea lotului de studiu a fost determinată ținând cont de prevalența anomaliilor
dento -maxilare din teritoriul studiat și de numărul total de subiecți din care s -a extras
eșantionul, conform formulei:

t2 x S2
n = –––
e 2
 unde: e = eroarea limită de reprezentativitate admisă, în acest caz e = 0.03;
 t = valoarea teoretică corespunzătoare probabilității c u care se lucrează: P =
95%; t=1,96,
 S2 = p (1 -p) = varianța;
Completarea fișei de examinare a oferit date cu privire la: SCOPUL STUDIULUI

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

41  datele generale ale copilului: data nașterii, nume, sex, clasa;
 nivelul socio -economic al familiei din care provine copilul (scăzut, mediu, ridicat), pe
baza datelor legate de ocupația părinților, venitul și numărul de copii din familie. În
acest sens, s -a asigurat repartiția echilibrată a subiecților aparținând celor trei nivele
socio -economice în cadrul lotului.
 starea de sănătate odo ntală;
 starea de sănătate parodontală apreciată prin apariția sau nu a sângerării la sondare;
 necesitățile de tratament ortodontic – prin înregistrarea Indicelui Necesităților de
Tratament Ortodontic (IOTN – Index of Orthodontic Treatment Needs);
 starea de igienă orală – prin evaluarea indicelui de placă bacteriană Silness -Löe. Pe
fiecare fișă au fost mai întâi înregistrate datele generale ale pacientului și datele
examinării.
Înainte de inițierea tratamentului ortododontic s -au corectat la toți pacienții o bturațiile
debordante, incorect realizate, rugoase sau care nu refăceau corect morfologia dentară.
Înainte și în timpul tratamentului ortodontic pacienții au fost conștientizați în privința
importanței menținerii unei igiene orale corecte. Revelarea plăc ii bacteriene cu ajutorul
coloranților fluorescenți s -a realizat la 13 persoane, dintre care la 5 înaintea iar la 7 în timpul
tratamentului ortodontic.
Pe parcursul tratamentului ortodontic clătiri cu soluție de clorhexidină s -au recomandat
la 20 dintre pacienți care nu reușeau să mențină o igienă corespunzătoare.
Sănătatea gingiei marginale a fost evaluată utilizând indicele SBI. Înainte, pe parcursul
și la finalul terapiei ortodontice s -a realizat la fiecare pacient măcar o ortopantomgrafie pentru
aprecierea corectă a statusului și a evoluției bolii parodontale.
Pe toată perioada terapiei ortodontice s -au monitorizat atent igiena orală, gingia
marginală, vitalitatea dinților tratați.
Comparațiile între momentul inițial și momentul final s -au realiz at înfuncție de:
diagnosticul parodontal, starea gingiei marginale, numărul și profunzimea pungilor
parodontale, starea de igienă și mobilitatea dentară.

IV.1.3. Rezultate

Repartiția pe sexe și vârstă a celor 68 de pacienți a fost următoarea: 37 fem ei (60,7%)
și 31 bărbați (39,3%) cu vârste între 18 și 36 de ani, cu o medie de 27,3 ani.
Dintre aceștia 27 (25%) aveau vârste între 18 -20 de ani, 31 (39,28%) între 21 -30 de ani
și 10 (35,71%) între 31 -36 de ani. Din totalul de pacienți 66 (92,85%) prove neau din mediul
urban și doar 2 (7,15%) din mediul rural. (Tabel IV 1.)
Grupe de vârstă
Sex Mediu 18-20 21-30 31-36 Total
masculin urban 12 13 5 30

rural 1 1
feminin urban 14 17 5 36

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

42
rural 1 1
TOTAL 27 31 10 68
Tabel IV.1. Repartiția pa cienților pe grupe de vârstă, sex, mediu de proveniență

Tabel IV.2. Repartiția pacienților în funcție de afecțiunea parodontală.
AFECȚIUNE FEMEI BĂRBAȚI TOTAL
Inflamație gingivală localizată

10 4 14
Inflamație gingivală generalizată 13 12 25
Parodontită marginală cronică superficială 5 10 15
Parodontită marginală cronică medie 9 5 14
TOTAL 37 31 68

Pacienții au fost împărțiți anterior începerii terapiei în funcție de gradul de
afectare parodontală în 5 clase: inflamație gingivală localizată –14 (21,42%,), inflamație
gingivală generalizată – 25 (17,85%) , parodontită marginală cronică superficială – 15 (25%),
parodontită marginală cronică medie 1 4 (35,71%).

Figura IV.1. Distribuția procentuală a pacienților în funcție de gradul de afectar e
parodontală

Din totalul de 68 de pacienți 38 (64,28%) erau fumători, dintre care 18 femei (44,44%)
și 20 bărbați (55,55%) și 30 nefumători (35,71%). Toți pacienții prezentau factori de risc
parodontal -incongruențe dentoalveolare.
La evaluarea inițial ă pungile parodontale au fost întâlnite la 17 (60,71%) dintre pacienți
și 10 dintre aceștia au beneficiat de tratament medicamentos – aplicarea de fibre cu tetraciclină

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

43 pe o perioadă de 7 zile.

Figura IV.2. Distribu ția procentual ă a pacien ților în fum ători și nefum ători

Figura IV.3. Distribu ția procentual ă a pacien ților în func ție de igiena oral ă pe parcursul
tratamentului

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

44 Prezentăm în continuare cazuri tratate ortodontic și parodontal cu evalurea clinică și
paraclinică inițială și finală.

Caz clinic 1
Nume și prenume DADU MIHAI
Vârsta 30
Diagnostic ortodontic ocluzie cls II Angle cu înghesuire bimaxilară , și anomalii dentare
izolate de poziție
M dreapta C dreapta Incisivi C stânga M stânga
Sagital Distalizat 2 mm 2mm N Overjet
3mm Mezia lizat
1mm Distalizat 2 mm
Transversal Ocluzie
normală
N
N
N Ocluzie normală
Vertical N N Overbite 1/2 N N
Diagnostic parodontal inițial -Parodontită marginală cronică superficială la 3.7,4.7
Figura IV.4. Gingivită de etiologie bacteriană generaliz ată

Figura IV.5. Aspect Rx: Ortopantomografie

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

45
Figura IV.6. I giena necorespunzătoare, depozite de placă ce acoperă ½ din fața
vestibulară a frontalilor mandibulari

Parodonțiul de susținere -pungi parodontale
 3 mm – fața mezială la 3.7, 4.7
Tartru supra și subgingival
Sângerare
 spontan Absentă
 la periaj Prezentă
 la sondaj Prezentă SBI=3
Mobilitate 1 la nivelul 42, 41, 31, 32,

Figura IV.7.Indicele gingival (GI) a lui Loe și Silness (1963)

GI=1,88

Indicele de sângerare papilară (PBI) – Papilar Bleeding Index
Evaluarea este realizată în toate patru cadranele( în cadranele I și III se examinează lingual
și palatinal, iar în cadranele II și IV se examinează vestibular).
0 – aspect normal, fără sângerare la sondare;
1 – sângerare punctiformă, 20-30 secunde după sondare se observă un singur punct de
sângerare;

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

46 2 – linie/puncte, se observă o linie fină sau mai multe puncte de sângerare la marginea
gingivală;
3 – triunghi – triunghiul interdentar devine sângerând, în diferite grade;
4 – picătura – sângerare în masă, imediat după sondare sângele curge în zona interdentară,
acoperind porțiuni de dinte sau gingie.
1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
P= P=3 P= P=3 P=2 P=1 P=2 P= V= V=2 V=1 V= V= V= V= V=
4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8
V= V= V= V= V= V= V=3 V= L= L=1 L=3 L=2 L= L= L= L=
CPITN ( Community Index of Treatment Needs )
Indicele parodontal CPITN, având semnificația de indice de îmbolnăvire parodontală și de
necesitate de tratame nt, a fost propus de ONU 1977 și adoptat de FDI în 1980 și de OMS în
1983, fiind considerat drept cel mai adecvat pentru practica de specialitate.
Acest indice permite evaluarea rapidă a statusului parodontal și orientează atitudinea
terapeutică, precum și antecalcularea duratelor ședintelor de tratament parodontal.
17.16.15.14. 13.12.11.21.22.23. 24.25.26.27.
47.46.45.44. 43.42.41.31.32.33. 34.35.36.37.
Pentru fiecare sextant se face câte o singură notare, codificând statusul parodontal al dintelui
cu cea mai avansată leziune.
Gradul de afectare se evaluează astfel:
0 – absența oricărei simptomatologii parodontale;
1 – gingivoragie la sondare, fără pungi parodontale;
2 – pungi parodontale până la 3,5 mm adâncime;
3 – pungi parodontale de 4-5 mm adâncime;
5 – pungi parodontale de 6 mm și mai adânci.
La copii și adolescenți evaluarea se va limita la 6 dinți ( 16 – 11 – 26 si 46 – 31 – 36 ).
La adulți se va face evaluarea numai la sextantele cu cel puțin doi dinți funcționali, cele c u
0- 1 dinți se vor considera edentate și se noteaza cu 0.
2 1 2
3 2 3
Codificare necesității de tratament patodontal:
0 – nu necesită tratament parodontal;
1 – necesită igienizare pentru controlul placii;
2 – necesită detartraj ș i igieniz are;
3 – același tratament ca la 2 și corectarea tratamentelor deficitare;
4 – tratament parodontal complex.
4 2 0
0 4 0
Determinarea gradului de mobilitate dentară
0 – absența moblitatii patologice;
1 – mobilitate crescută până la 1 mm a coroane i dentare numai în plan orizontal;
2 – mobilitate peste 1 mm în plan orizontal;
3 – mobilitate axială a dintelui.

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

47 Figura IV.8. Aspect Rx.Ortopantomografie: rezorbții osoase verticale la nivel frontal
mandibular

Trat ament parodontal :
 Controlul igienie orale. Pacientul a fost conștientizat asupra importanței menținerii
unei igiene orale corecte. În acest scop s -a realizat revelarea plăcii bacteriene la
nivelul grupului frontal mandibular prin coloranți fluorescenți, iar pacientul a fost
instruit cu priv ire la utilizarea unei tehnici de periaj corecte și a particularitășilor pe
care le presupune igiena orală la un pacient cu aparat ortodontic. De asemenea i s -a
recomandat utilizarea timp de 10 zile a unei ape de gură cu clorhexidină 0,12%.
 Igienizare pro fesională . S-au realizat detartrajul supra și subgingival, surfasaj și
chiuretajul pungilor parodontale, periaj profesional

Figura IV.9. Controlul
igienei orale prin revelarea
plăcii bacteriene Figura IV.10. Aspect clinic
după t ratament ul ortodontic
de redresare ortodontică prin
aparat ortodontic fix –
brackets

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

48

Figura IV.11. Aspect Rx: Ortopantomografie final a

Diagnostic parodontal final : parodontită marginală cronică superficială la 3.7, 4.7
Gingia liberă inflamație localizată marginală la nivel fontal mandibular
Gingia atașată normal
Parodonțiul de susținere -pungi parodontale
 0-2mm -FD 43, FM 44,
Igiena bună
Tartru absent
Sângerare
 spontan Absentă
 la periaj Absentă
 la sondaj Absentă SBI=0
Mobilitate = 0

Caz clinic 2
Nume și prenume Valache Eduard
Vârsta 28
Diagnostic ortodontic Falsă clasa a III -a Angle prin migrarea și versia molarului unu
mandibular drept și stâng către mezial în spațiul rezultat prin absența premolarului doi
mandibular drept și stâng; spațierea unităților odontale maxilare din cauza extracției
premolarului unu drept și stâng și migrării dinților frontali către distal

Figura IV.11. Aplicarea
disjunctorului maxilar

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

49 M dreapta C
dreapta Incisivi C stânga M stânga
Sagital N N Inocluzie
sagitală 2 mm Distalizat 2
mm N
Transversal Ocluzie inversă N N N N
Vertical Infrapoziție la
1.5 N Overbite 1/ 3 Infrapoziție la
2.5 Infrapoziție la 2.5

Diagnostic parodontal inițial : parodontită marginală cronică superficială cu rezorbție osoasă
orizontală la nivel frontal mazilar și verticală la nivelul arcadei laterale mandibulare
Diagnostic ortodontic: anomalie dento -maxilară cls a I a Angle cu înghesuiri bimaxilare în zona
frontală și laterală, cu ocluzie dezechilibrată prin ocluzie in versă partea dreaptă,laterodeviație 2 mm
partea dreaptă cu tulburări funcționale fizionomice.
Gingia inflamație difuză generalizată
Gingia atașată inflamație localizată la nivelul arcadei laterale
Parodonțiul de susținere -pungi parodontale
 0-2 mm: FM 36,46
Igiena nesatisfăcătoare
Tartru supragingival grup frontal inferior
Sângerare
 spontan Absentă
 la periaj Prezentă
 la sondaj Prezentă SBI=1
Mobilitate absentă
Figura IV.13-14-15. Imagini din
timpul tratamentului ortodontic
de ali niere dentară
13 14
15

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

50 Indicele de igienă orală (OHI)
Se apreciază potențialul patogenic al florei m icrobiene de la nivelul parodonțiului marginal,
implicit cantitatea de placă bacteriană sau tartru la acest nivel.
Se examinează vestibular 1.6, 1.1, 2.6, iar lingual 3.1, 3.6, 4.6
1.6 Vp=1
Vt=0 1.1 Vp=1
Vt=0 2.6 Vp= 1
Vt = 0 3.6 Vp= 1
Vt =0 3.1 Vp =1
Vt 4.6 Vp= 1
Vt =0
Placa bacteriană ( tartru) – 0 – fără placă ( tartru);
– 1 – placă ( tartru) supragingival în 1/3 colet ;
– 2- placă ( tartru) supragingival în 1/3 median ;
– 3- placă ( tartru) supragingival în 1 /3 incizal ( ocluzal )
PB= 0,4
T= 0
Figura IV.16. Indicele gingival (GI) a lui Loe și Silness (1963)

GI=0,68
Indicele de sângerare papilară (PBI) – Papilar Bleeding Index
Evaluarea este realizată în toate patru cadranele( în cadranele I și III se ex aminează lingual
și palatinal, iar în cadranele II și IV se examinează vestibular).
0 – aspect normal, fără sângerare la sondare;
1 – sângerare punctiformă, 20 -30 secunde după sondare se observă un singur punct de
sângerare;
2 – linie/puncte, se observă o linie fină sau mai multe puncte de sângerare la marginea
gingivală;
3 – triunghi – triunghiul interdentar devine sângerând, în diferite grade;
4 – picatura – sângerare în masă, imediat după sondare sângele curge în zona interdentară,
acoperind porțiuni d e dinte sau gingie
1.8 1.7 1.6 1.5 1.4 1.3 1.2 1.1 2.1 2.2 2.3 2.4 2.5 2.6 2.7 2.8
P= P=1 P=2 P= P= P=1 P=1 P=0 V=0 V=1 V=1 V= V= V=1 V=1 V=
4.8 4.7 4.6 4.5 4.4 4.3 4.2 4.1 3.1 3.2 3.3 3.4 3.5 3.6 3.7 3.8
V= V= V=2 V=1 V=2 V=1 V=1 V=0 L= L= L=0 L=1 L=1 L=2 L= L=
CPITN ( Community Index of Treatment Needs )
Indicele parodontal CPITN, având semnificația de indice de imbolnăvire parodontală și de

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

51 necesitate de tratament, a fost propus de ONU 1977 și adoptat de FDI în 1980 și de OMS în
1983, fiind consid erat drept cel mai adecvat pentru practica de specialitate.
Acest indice permite evaluarea rapidă a statusului parodontal și orientează atitudinea
terapeutică, precum și antecalcularea duratelor ședintelor de tratament parodontal.
17.16.15.14. 13.12.11.21 .22.23. 24.25.26.27.
47.46.45.44. 43.42.41.31.32.33. 34.35.36.37.
Pentru fiecare sextant se face câte o singură notare, codificând statusul parodontal al dintelui
cu cea mai avansată leziune.
Gradul de afectare se evaluează astfel:
0 – absența oric ărei simptomatologii parodontale;
1 – gingivoragie la sondare, fără pungi parodontale;
2 – pungi parodontale până la 3,5 mm adâncime;
3 – pungi parodontale de 4 -5 mm adâncime;
4 – pungi parodontale de 6 mm și mai adânci.
La copii și adoles cenți evaluarea se va limita la 6 dinți ( 16 – 11 – 26 si 46 – 31 – 36 ).
La adulți se va face evaluarea numai la sextantele cu cel puțin doi dinți funcționali, cele cu
0- 1 dinți se vor considera edentate și se noteaza cu 0.
2 1 2
2 1 2
Codificare ne cesității de tratament parodontal:
0 – nu necesită tratament parodontal;
1 – necesită igienizare pentru controlul plăcii;
2 – necesită detartraj și igienizare;
3 – același tratament ca la 2 și corectarea tratamentelor deficitare;
4 – tratament parodontal complex.
4 2 2
4 2 2
Determinarea gradului de mobilitate dentară
0 – absența moblitătii patologice;
1 – mobilitate crescută până la 1 mm a coroanei dentare numai în plan orizontal;
2 – mobilitate peste 1 mm în plan orizontal;
3 – mobil itate axiala a dintelui.

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

52 .

Figura IV.17. Aspect Rx.Ortopantomografie : Rezorbție osoasă orizontală la nivelul
incisivilor maxilari; atrofia osului alveolar la nivelul 36, 46

Tratament parodontal :
 Controlul igienie orale. Pacientul a fos t instruit cu privire la menținerea unei igiene
optime și în perioada tratamentului ortodontic
 Igienizare profesională . S-au realizat detartrajul supragingival, chiuretajul pungilor
parodontale 36,46,11,21, periaj profesional , tratament local medicamentos.
Tratament ortodontic redresare ortodontică prin aparat ortodontic fix -brackests
Diagnostic parodontal final: gingivită localizată
Gingia liberă inflamație localizată la nivelul gingiei marginale 16, 36 si a papilei
interdentare dintre 13 și 15
Gingia a tașată normal
Parodonțiul de susținere -pungi parodontale
0-2mm – FM 11, 21
Igiena bună
Tartru absent
Sângerare
 spontan Absentă
 la periaj Absentă
 la sondaj Absentă SBI=0
Mobilitate = 0
Figura VIII.19 -20. Aspecte de profil dreapta
Figura IV.18.Aspect dupa
redresare ortodontică prin
aparat ortodontic fix -brackests

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

53 si stanga

Figura IV.21. Aspect Rx .Ortopantomografie intermediară

IV.1.4 DISCUȚII

Rezultatele studiului au evidențiat o mai bună complianță a pacienților de sex feminin
în ceea ce privește menținerea unei igiene orale optime, deși diferențele între sexe nu su nt
semnificative decât în ceea ce privește numărul de pacienți cu igienă precară.
Din totalul de 17 pacienți de sex feminin, 8 (47,05%) prezentau o igienă orală bună, 6
(35,29) o igienă orală medie iar 3 (17,64) o igienă precară. 5 (45,45%) pacienți de s ex
masculin au menținut o igienă optimă, 3 (27,27%) o igienă medie iar 3(27,27%) o igienă
precară.

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

54 Figura IV.22. Distribuția procentuală a pacienților în funcție de igiena orală pe parcursul
tratamentului
La pacienții cu o igienă bună sau medie (22) s -a obsera t o ameliorare a
statusului parodontal (19) sau menținerea (3) la nivelul inițial, spre deosebire de pacienții cu
o igienă precară (6) care au prezentat o evoluție a afecțiunii parodontale, în două cazuri
producându -se evoluția de la o gingivită g eneralizată la parodontită marginală cronică, cu liză
osoasă orizontală și verticală și apariția pungilor parodontale. ( figura )

Figura IV.23. Statusul afecțiunii parodontale la finalul față de începutul studiului

Inițial pacienții au fost împărțiți a nterior începerii terapiei în funcție de gradul de
IO bună IO medie IO precară05101520253035404550
Femei
Bărbați

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

55 afectare parodontală în 5 clase: inflamație gingivală localizată –14 (21,42%,), inf lamație
gingivală generalizată – 25 (17,85%) , parodontită marginală cronică superficială – 15 (25%),
parodontită marginală cronică medie 14 (35,71%)( tabel IV.3.)
Ulterior d in totalul de 68 de pacienți cu igienă bună sau medie, 52 (91%) au prezentat
un câ știg de atașament la nivelul defectului osos situat pe fața mezială și/sau distală a dintelui
deplasat, cu scăd erea pungii parodontale la acest nivel, ceea ce este în concordanță cu alte
studii de specialitate, care au concluzionat că deplasarea dentară p rin aplicare de forțe
ortodontice atent controlate poate genera formarea de os alveolar nou printr -un proces
complex de apoziție/ rezorbție osoasă.
Tabel IV.3. Numarul subiectilor si distributia lor pe tip de afectiune parodontala
Afecțiune Număr de pac ienți la
începutul tratamentului Număr de pacienți la
sfârșitul tratamentului
Gingivită localizată 14 17
Gingivită
generalizată 25 29
Parodontită cronică
superficială 15 10
Parodontită cronică
medie 14 9
Parodontită cronică
profundă 0 2
total 68 68

Tabel IV.4. Rezultatele testului chi -pătrat de comparare a prevalenței
sângerării gingivale la începutul și sfârșitul tratamentului

Vârsta Pearson chi -patrat Grade de libertate p pt. 95% CI
6 ani 1,316 1 0,163*
7 ani 4,967 1 0,019
8 ani 8,292 1 0,003
9 ani 7,153 1 0,004
10 ani 9,151 1 0,002
11 ani 7,202 1 0,004
12 ani 8,082 1 0,003
*Semnificativ statistic
Prevalența sângerării gingivale a prezentat, însă, valori diferite în funcție de grupul
dentar studiat.
Cele mai crescute valori au fost const atate la nivelul molarilor – 53,8% la copiii de 6

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

56 ani 53,3% la cei de 12 ani, în anul 2007 – în timp ce la nivel incisiv valorile
corespunzătoare a fost de 28% și, respectiv, 21,4%, menținându -se aceeași tendință de
scădere pe măsura cunoașterii categorie i de vârstă si pe parcursul studiului (figura VIII.64)

Figura IV.24.Prevalenta sangerarii gingivale pe grupe de dinti

Un număr de 9 pacienți a prezentat molari în mezioversie (în total 21 de dinți), ca o
consecință a extracției anterioare a m olarului1 sau a premolarului 2 (fig.65,66)

Toți cei 21 de molari au fost menținuți după terapia ortodontică. Dintre aceștia 5 au
beneficiat de terapie ortodontică de scurtă durată (6 -8 luni) care a realizat versia ortodontică
spre distal și restabilirea ax ului corect de implantare, urmat de înglobarea dintelui într -o
lucrare conjunctă ca dinte stâlp (fig. ).
Saisprezece molari au beneficiat de un tratament complex pe o perioadă de 2 ani care
a realizat atât bascularea dintelui către distal cât și deplasar ea acestuia către mezial, în spațiul
ocupat anterior de dintele extras. În fiecare dintre aceste situații, deplasarea dintelui într -o Figura IV.25-26.
Aspecte radiologice
ale molari lor în
mezioversie, ca o
consecință a
extracției anterioare
a molarului1 sau a
premolarului 2.

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

57 zonă cu atrofie și rezorbție a determinat la acest nivel creșterea înălțimii și dimensiunii osoase
vizibilă radiografic.

Figura IV.27. Aspect Rx Figura IV.28 . Aspect Rx

În toate aceste cazuri s -a produs o scădere a profunzii pungii parodontale de la nivelul
feței meziale a molarului în versie sau chiar dispariția în totalitate a acesteia.
Merită menționat faptu l că în cazul a trei pacienți în timpul deplasării ortodontice a
molarului1 sau molarului2 către mezial s -a produs erupția spontană a molarului trei.
Cei 14 pacienți diagnosticați inițial cu incongruențe dento -alveolare cu înghesuire au
beneficiat de t ratament ortodontic fix pentru realinierea dinților pe arcadă, împreună cu
extracția în scop ortodontic a premolarului unu sau doi (9 cazuri) sau expansiunea arcadei în
sens lateral (4) sau sagital (1).
Inflamația gingivală de la nivelul acestor dinți s -a remis în 12 cazuri (la pacienții care
au menținut o igienă corespunzătoare) și a rămas constantă la ceilalți doi pacienți.

IV.1.5 CONCLUZII

1. Realizarea unui plan de tratament al unui pacient adult constituie adesea o
provocare pentru medicul ortodont d eoarece, deși adulții sunt mai complianți, ei
prezintă adesea afectare parodontală, dinți cu abrazie/atriție, restaurări
bine/prost realizate, dinți absenți, spațieri inegale și alte deficiențe parodontale
și restauratoare care pot compromite rezulatul fi nal al tratamentului.
2. Prin urmare, în prezent, numărul pacienților adulți care solicită tratament
ortodontic este în creștere.
3. În anumite zone, 30 până la 40% dintre pacienți au peste 25 de ani.
4. Lotul de studiu a fost reprezentat de un număr de 68 de pac ienți selectați din
lotul total de studiu care s -au adresat unui specialist ortodont pentru
tratamentul unor anomalii dentomaxilare.
5. Prevalența sângerării gingivale a prezentat, însă, valori diferite în funcție de
grupul dentar studiat.
6. Cele mai crescute valori au fost constatate la nivelul molarilor – 53,8% la
copiii de 6 ani 53,3% la cei de 12 ani, în anul 2007 – în timp ce la nivel incisiv
valorile corespunzătoare a fost de 28% și, respectiv, 21,4%, menținându -se
aceeași tendință de scădere pe măsura cu noașterii categoriei de vârstă si pe
parcursul studiului.

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

58 7. Rezultatele studiului au evidențiat o mai bună complianță a pacienților de sex
feminin în ceea ce privește menținerea unei igiene orale optime, deși diferențele
între sexe nu sunt semnificative dec ât în ceea ce privește numărul de pacienți cu
igienă precară. Din totalul de 17 pacienți de sex feminin, 8 (47,05%) prezentau
o igienă orală bună, 6 (35,29) o igienă orală medie iar 3 (17,64) o igienă
precară. 5 (45,45%) pacienți de sex masculin au mențin ut o igienă optimă, 3
(27,27%) o igienă medie iar 3(27,27%) o igienă precară.
8. Din totalul de 68 de pacienți cu igienă bună sau medie, 58 (91%) au prezentat
un câștig de atașament la nivelul defectului osos situat pe fața mezială și/sau
distală a dintelui deplasat, cu scăd erea pungii parodontale la acest nivel, ceea ce
este în concordanță cu alte studii de specialitate, care au concluzionat că
deplasarea dentară prin aplicare de forțe ortodontice atent controlate poate
genera formarea de os alveolar nou pr intr-un proces complex de apoziție/
rezorbție osoasă.
9. Un număr de 9 pacienți a prezentat molari în mezioversie (în total 21 de dinți),
ca o consecință a extracției anterioare a molarului1 sau a premolarului 2.
10. Efectele iatrogenice asociate tratamentulu i ortodontic sunt reprezentate de:
efectul inelelor ortodontice asupra parodonțiului; refracțiile gingivale; efectul
tratamentului ortodontic asupra rădăcinii dentare (resorbția radiculară); efectul
tratamentului ortodontic asupra înălțimii osului alveolar ; mobilitatea și durerea
asociate tratamentului ortodontic.

IV.2 APRECIEREA GRADULUI DE RESORBȚIE RADICULARĂ LA NIVELUL
INCISIVILOR ÎN URMA TRATAMENTULUI ORTODONTIC LA ADULȚI

IV.2.1 INTRODUCERE

Pe lângă acțiunea parodontoprofilactică a tratamentului ortodontic, nu trebuie pierdută
din vedere acțiunea iatrogenă parodontopatică a acestei terapii. Efectele iatrogenice asociate
tratamentului ortodontic sunt reprezentate de: efectul inelelor ortodontice asupra
parodonțiului; refracțiile gingivale; efectul tratamentului ortodontic asupra rădăcinii dentare
(resorbția radiculară); efectul tratamentului ortodontic asupra înălțimii osului alveolar;
mobilitatea și durerea asociate tratamentului ortodontic.
Scopul studiului îl reprezintă aprecierea gradului de res orbție radiculară a incisivilor în
urma tratamentului ortodontic pe un lot de 88 adulți cu anomalii dento -maxilare.
IV.2.2 MATERIAL ȘI METODĂ

În studiu au fost incluși 48 de pacienți adulți tineri, 35 de femei și 13 de bărbați cu
vârsta cuprinsă între 18 – 30 de ani, care au beneficiat de tratament ortodontic fix .
Acești pacienți au fost selectați din lotul de studiu la care s -a aplicat tratament
ortodontic fix și au îndeplinit următoarele criterii impuse de noi:
vârsta minimă de 18 ani la începutul trata mentului ortodontic;
lipsa unor afecțiuni odontale și parodontale la începutul tratamentului ortodontic;

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

59
lipsa unor traumatisme în sfera maxilo -facială în antecedente;
acceptarea tratamentului cu aparate ortodontice fixe prin tehnica straight -wire pe
o per ioadă cuprinsă între 12 -24 de luni, cu o medie de 19 luni.
Din cei 48 de pacienți, 25 prezentau anomalii dento -maxilare de clasa I după
clasificarea lui Angle, 11 pacienți clasa II / 1 Angle, 10 pacienți clasa II / 2 Angle, 2 pacienți
clasa a III -a Angle.
Un număr de 40 de pacienți au fost tratați în urma extracțiilor în scop ortodontic astfel:
s-au efectuat extracții de 4 premolari I la 4 pacienți, extracții de 2 premolari I superiori la 20
de pacienți, extracții de 2 premolari I superiori și 1 incisiv ce ntral inferior la 6 pacienți,
extracția unui incisiv central inferior la 5 pacienți, alte combinații de extracții la 5 pacienți. 48
de pacienți au fost tratați fără extracții în scop ortodontic.
Pentru aprecierea gradului de resorbție radiculară (modific ări de lungime ale rădăcinii
și ale conturului apical) s -au realizat radiografii periapicale și panoramice la începutul și la
sfârșitul tratamentului ortodontic la nivelul incisivilor maxilari și mandibulari.

Figura IV.30. Aspect Rx. Ortopantomografie

Dinții care au suportat un tratament endodonic în antecedente au fost excluși din studiu.
Gradul resorbției radiculare s-a evaluat pentru fiecare incisiv în parte pe baza
clasificării lui Kalley și Philips (90) care utilizează următoarele codificări:
Figura IV.29. Aspect intraoral al
unui pac ient inclus in lot

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

60 Tabel IV.6. Gradele resorbției radiculare pentru incisivii centrali superiori

Codul 0 – fără resorbție radiculară;
Codul 1 – turtirea ușoară a apexului pe imaginea radiologică;
Codul 2 -resorbție moderată afectând mai puțin de o pătrime din lungimea
rădăci nii;
Codul 3 -resorbție severă depășind o pătrime din lungimea rădăcinii.

IV.2.3 Rezultate

Severitatea gradului de resorbție radiculară s -a determinat la începutul și sfârșitul
tratamentului ortodontic la nivelul incisivilor centrali și laterali, maxilari și mandibulari.
Datele obținute au fost sintetizate în tabele care ne arată apariția resorbției radiculare
ușoare interesând pătrimea apicală în urma tratamentului ortodontic și în special tocirea
ușoară a apexului radicular.
Resorbțiile severe care interesează mai mult de o pătrime din lungimea rădăcinii au o
incidență redusă.
Tabel IV.7. Gradele resorb ției radic ulare pentru incisivii laterali superiori
Număr de incisivi
laterali superior -158 Gradul resorbției radiculare
Cod pretratament Cod posttratament
0 1 2 3 0 1 2 3
133 19 4 2 55 80 18 5
Tabel IV.8. Gradul resorbției radiculare pentru incisivii centr ali inferiori
Număr de incisivi
centrali inferiori – 155 Gradul resorbției radiculare
Cod pretratament Cod posttratament
0 1 2 3 0 1 2 3
150 5 0 0 68 72 15 0

Număr de incisivi
centrali superiori – 166 Gradul resorbției
Cod pretratament Cod posttratament
0 1 2 3 0 1 2 3
123 43 0 0 50 81 33 2

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

61 Tabel IV.9. Gradul resorbției radiculare pentru incisivii laterali inferiori
Număr de in cisivi
laterali inferiori – 160 Gradul resorbției radiculare
Cod pretratament Cod posttratament
0 1 2 3 0 1 2 3
157 3 0 0 62 78 18 2

Au fost examinați:
– 66 de incisivi centrali maxilari;
– 58 de incisivi laterali maxilari, restul de 8 din totalul de 166 prezentau obturații
radiculare și nu au fost incluși în studiu;
– 55 de incisivi centrali mandibulari, restul de 11 din totalul celor 166 fiind extrași
în scop ortodontic;
– 60 de incisivi laterali mandibulari, 6 din totalul de 166 prezentând obtura ții radiculare
nu au fost incluși în studiu.
Din totalul de 239 de incisivi examinați la începutul tratamentului ortodontic, 163
prezentau codul 0, adică 88,1%, 50 prezentau o turtire ușoară a apexului (codul 1) adică
10,9%.
Doar 1% din totalul incisivilo r examinați prezenta resorbție ușoară și severă radiculară
(codul 2 și 3).
Datele din tabele indică faptul că lungimea rădăcinii incisivilor se modifică în cursul
tratamentului ortodontic, fiind evidentă virarea codului de la valoarea „0" la valoarea „1".
Posttratament, codul 1 apare la 48,6% din totalul incisivilor examinați (la 311 de incisivi), iar
codul 2 la 13,3%.

Figura IV.31. Aspect Rx.Ortopantomografie: resorbție radiculară severă pe mai mult
de o treime din lungimea rădăcinii
Lipsa resorbției ra diculare s -a înregistrat la 135 de incisivi, reprezentând un procent de

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

62 36,7%.
Resorbția radiculară severă a apărut doar la 9 incisivi, adică la 1,4% din totalul celor
639 de incisivi examinați.

IV.2.4 Discuții
Studiul efectuat în cadrul tezei de doctora t confirmă faptul că incisivii superiori sunt cei
mai predispuși la resorbția rădăcinii, fiind în corelație cu alte studii din literatura de
specialitate (79,90).
Este dificil să comparăm incidența și severitatea gradului de resorbție radiculară cu alte
studii datorită tehnicilor și metodelor diferite folosite. Studiul nostru indică un procent de 1%
al incisivilor cu resorbție ușoară și severă înainte de începerea tratamentului ortodontic și un
procent de 14,7% (13,3% și 1,4%) la finalul tratamentului, pent ru aceiași indicatori. Doar 9
incisivi din totalul celor 639 examinați la final prezentau gradul 3 pentru resorbția radiculară
(mai mult de o pătrime din lungimea rădăcinii). 11 dintre pacienții incluși în studiul nostru au
necesitat extracția unui incisiv central inferior în scop ortodontic; interpretarea radiografiilor
periapicale ale incisivilor inferiori restanți la sfârșitul tratamentului ortodontic fix a indicat
codul 0 privind resorbția radiculară la majoritatea dinților.
Linge (113) a făcut măsurăto ri ale lungimii rădăcinilor la 485 pacienți tratați ortodontic
având vârstele cuprinse între 11,5 și 25 de ani. După el, cei mai importanți factori implicați în
apariția resorbției radiculare sunt reprezentați de: treapta sagitală ce favorizează
traumatism ele incisivilor superiori, traumatismele în antecedente la nivelul incisivilor
superiori, durata aplicării arcurilor rectangulare și a elasticelor de clasa a II -a, disfuncții de
interpunere ale limbii și buzelor precum și persistența obiceiului vicios de s ugere a degetului
până la vârsta de 7 ani, caninii superiori incluși tracționați ortodontic pe arcadă.
Acar și colab. (1) au comparat severitatea resorbției radiculare indusă de forțele
continue ortodontice cu resorbția provocată de forțele discontinue și au concluzionat că
ultima categorie de forțe este mai bine tolerată și că resorbția indusă este mai redusă.
Resorbția radiculară asociată tratamentului ortodontic este un fenomen des întâlnit, însă
există și mecanisme locale ce împiedică instalarea acestui proces. Factorii prin care structura
radiculară se opune fenomenului de resorbție sunt reprezentați de:
-proprietățile antiangiogenice ale cementului (inhibarea vaselor sangvine prin formarea
de cement adiacent și limitarea accesului osteoclastelor implica te în resorbție);
-inserția mai densă a fibrelor parodontale în cement față de osul alveolar și reducerea
astfel a accesului osteoclastelor spre stratul de cement;
-duritatea mare a cementului și gradul crescut de mineralizare;
-reparația cementară printr -un țesut de componență intermediară între os și cement.

IV.2.5. CONCLUZII
1. Resorbția radiculară este un fenomen multifactorial ce afectează în primul rând
incisivii superiori, cu predilecție incisivii laterali și dinții cu formă radiculară specifică.
2. Rezu ltatele studiului arată că în general, tratamentul ortodontic la adulți se produce cu
efecte iatrogenice acceptabile din punct de vedere clinic pentru a realiza obiectivele
funcționale și estetice.
3. Examenul radiologic este cel mai utilizat mijloc pentru ev idențierea resorbției
radiculare. Examenul radiologic uzual pune în evidență defectele resorbtive meziale și

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

63 distale, nu și cele vestibulare și orale.
4. În absența plăcii bacteriene și prin utilizarea forțelor ortodontice fiziologice, nu apar
efecte iatrogen ice asociate.
5. Din totalul de 239 de incisivi examinați la începutul tratamentului ortodontic, 163
prezentau codul 0, adică 88,1%, 50 prezentau o turtire ușoară a apexului (codul 1) adică
10,9%. Doar 1% din totalul incisivilor examinați prezenta resorbție u șoară și severă
radiculară (codul 2 și 3).
6. Lipsa resorbției radiculare s -a înregistrat la 135 de incisivi, reprezentând un procent
de 36,7%.
7. Resorbția radiculară severă a apărut doar la 9 incisivi, adică la 1,4% din totalul celor
639 de incisivi examinați .

IV.3 CONCLUZII GENERALE

1. Realizarea unui plan de tratament al unui pacient adult constituie adesea o
provocare pentru medicul ortodont deoarece, deși adulții sunt mai complianți, ei
prezintă adesea afectare parodontală, dinți cu abrazie/atriție, resta urări
bine/prost realizate, dinți absenți, spațieri inegale și alte deficiențe parodontale
și restauratoare care pot compromite rezulatul final al tratamentului.
2. Prin urmare, în prezent, numărul pacienților adulți care solicită tratament
ortodontic este în creștere.
3. În anumite zone, 30 până la 40% dintre pacienți au peste 25 de ani.
4. Lotul de studiu a fost reprezentat de un număr de 68 de pacienți selectați din
lotul total de studiu care s -au adresat unui specialist ortodont pentru
tratamentul unor anomali i dentomaxilare.
5. Prevalența sângerării gingivale a prezentat, însă, valori diferite în funcție de
grupul dentar studiat.
6. Cele mai crescute valori au fost constatate la nivelul molarilor – 53,8% la
copiii de 6 ani 53,3% la cei de 12 ani, în anul 2007 – în timp ce la nivel incisiv
valorile corespunzătoare a fost de 28% și, respectiv, 21,4%, menținându -se
aceeași tendință de scădere pe măsura cunoașterii categoriei de vârstă si pe
parcursul studiului.
7. Rezultatele studiului au evidențiat o mai bună complianță a pacienților de sex
feminin în ceea ce privește menținerea unei igiene orale optime, deși diferențele
între sexe nu sunt semnificative decât în ceea ce privește numărul de pacienți cu
igienă precară. Din totalul de 17 pacienți de sex feminin, 8 (47,05%) prezentau
o igienă orală bună, 6 (35,29) o igienă orală medie iar 3 (17,64) o igienă
precară. 5 (45,45%) pacienți de sex masculin au menținut o igienă optimă, 3
(27,27%) o igienă medie iar 3(27,27%) o igienă precară.
8. Din totalul de 22 de pacienți cu igie nă bună sau medie, 20 (91%) au prezentat
un câștig de atașament la nivelul defectului osos situat pe fața mezială și/sau
distală a dintelui deplasat, cu scăd erea pungii parodontale la acest nivel, ceea ce
este în concordanță cu alte studii de specialitate, care au concluzionat că
deplasarea dentară prin aplicare de forțe ortodontice atent controlate poate
genera formarea de os alveolar nou printr -un proces complex de apoziție/

CERCETĂRI PERSONALE
CAP. IV– EFECTELE CLINICO -BIOLOGICE ALE TRATAM ENTULUI ORTODODONTIC
ASUPRA ȚESUTURILOR PARODONTALE LA COPII ȘI ADULȚI

64 rezorbție osoasă.
9. Un număr de 9 pacienți a prezentat molari în mezioversie (în total 21 de dinți),
ca o consecință a extracției anterioare a molarului1 sau a premolarului 2.
10. Efectele iatrogenice asociate tratamentului ortodontic sunt reprezentate de:
efectul inelelor ortodontice asupra parodonțiului; refracțiile gingivale; efectul
tratamentului ortodontic asupra rădăcinii dentare (resorbția radiculară); efectul
tratamentului ortodontic asupra înălțimii osului alveolar; mobilitatea și durerea
asociate tratamentului ortodontic.
11. Resorbția radiculară este un fenomen multifactorial ce af ectează în primul rând
incisivii superiori, cu predilecție incisivii laterali și dinții cu formă radiculară
specifică.
12. Rezultatele studiului arată că în general, tratamentul ortodontic la adulți se
produce cu efecte iatrogenice acceptabile din punct de ved ere clinic pentru a
realiza obiectivele funcționale și estetice.
13. În absența plăcii bacteriene și prin utilizarea forțelor ortodontice fiziologice, nu
apar efecte iatrogenice asociate.
14. Din totalul de 239 de incisivi examinați la începutul tratamentului orto dontic,
163 prezentau codul 0, adică 88,1%, 50 prezentau o turtire ușoară a apexului
(codul 1) adică 10,9%. Doar 1% din totalul incisivilor examinați prezenta
resorbție ușoară și severă radiculară (codul 2 și 3).
15. Lipsa resorbției radiculare s -a înregistrat la 135 de incisivi, reprezentând un
procent de 36,7%.
16. Resorbția radiculară severă a apărut doar la 9 incisivi, adică la 1,4% din totalul
celor 639 de incisivi examinați.

65 BIBLIOGRAFIE

1. Acar A, Canyürek U, Kocaaga M, Erverdi N .(1999) Continuous vs. discontinuous force
application and root resorption , Angle Orthodontist 69:159 -164
2. Abass Am. Tollefsen t., Gjermo P. (1994). A cohort study of radiographic alveolar bone
loss du ring adolescence. J. Clin. Periodont.21,133 -138.
3. Abbas F., V an DER Velden U., H art A.M., V room T.M., S cholte G. (1994). Bleeding/
plaque ratio and the development of gingival inflammation. J. Clin. Periodont.,14,774 -782
4. Abegg C, Croucher R, Marcenes WS , Sheiham A. How do routines of daily activities and
flexibility of daily activities affect tooth -cleaning behavior ? (2000). J Public Health Dent:60: 154 –
158.
5. Abegg C, Marcenes W, Croucher R, Sheiham A. (1999). The relationship between tooth
cleaning behavio ur and flexibility of working time schedule. J Clin Periodontol: 26: 448 – 552.
6. Adams G, Hillman N. and col.(1995). Psycholo gy, Behaviour, Pediatric dentistry , 17, 2.
7. Addy M., S layne M.A., W ade W.G. (1992). The formation and control of dental plaque. An
soverview. J. Applied Bacteriol.73: 269 -178
8. Adler NE, Ostrove JM. Socioeconomic status and health: what we know and what we don’t.
Ann N Y Acad Sci 1999: 896: 3 –15.
9. Agarwal S, Reinpladss MA, D ucket LD, S uzuki JB: Chemotaxie associated granule antigen
in patie nts peripheral blood neutrophiles form juvenile periodontitis. J. Dent. Res. 1989; 67: 128
10. Ainamo J. și colab. (1982 ). Development of the World Health Organisation (WHO)
Community Periodontal Index of Treatment Needs (CPITN) – Int. Dent. J.; 32: 281
11. Ajuriaguera J., Manual de psychiatrie de l'enfant, Ed. Masson, Paris 1974.
12. Albandar J.M., B rown J.B., G enko J., LOE H.: Clinical classification of periodontitis in
adolescent and young adults – J. Periodont. 1997; 68 (6): 545 -555
13. Alband ar JM ,B uischi YA:Destructive forms of periodontal disease in adolescents. A 3 -year
longitudinal study. J. Periodontol 199 1, 62, 370 -376.
14. Alband ar JM, K ingman A, BROWN LJ, LOE H.: Gingival inflamation and subgingival
calculus as determinants of disease progression in early onset periodontitis. J. Clin. Periodont.
1998, 25, 231 -237.
15. Albandar JM, Rams TE. Global epidemiology of periodontal diseases: an overview.
Periodontol 2000 2002: 29: 7 –10.
16. Allsort G. W., Structura și dezvoltarea personalității , Ed. Didactică și Pedagogică, 1
București, 1991.
17. Alkan A, Aykac Y, Bostanci H . Does temporary splinting before non -surgical therapy
eliminate scaling and root planing -induced trauma to the mobile teeth? J Oral Sci 2001: 43: 249 –
254.
18. Alvesalo I, Murtomauh , Milgromp , Honkanena . Karjalainen M, TAY KM: The dental fear
survey schedule: A study with Finnish children, hit J Ped. Dent, 3:193 -198,1993.
19. Akpinar I, Anil N, Parnas L – A natural tooth's stress distribution in occlusion with a denlal
implant. Journal of Oral Rehabilitation (2000)27:538 -545
20. American academy of pediatric dentistry, committee on sedation and anesthesia. 2005.
Guidelin e on the elective use of minimal, moderate, and deep sedation and general anesthesia for
pediatric dental patients [revised 2004]. Pediatric Dentistry 27(7):110 -118.
21. American academy of pediatric dentistry, committee on sedation and anesthesia. 2005.
Policy on the use of deep sedation and general anesthesia in the pediatric dental office [revised
2004]. Pediatric Dentistry 27(7):51 -52..
22. American academy of pediatric dentistry, committ ee on sedation and anesthesia. 2005.
Guideline on antibiotic prophylaxia for patients at risk for infection [revised 2005]. Pediatric
Dentistry 27(7):165 -167.
23. American academy of pediatric dentistry, committee on sedation and anesthesia. 2006.
Guideline o n behavior guidance for the pediatric dental patient. Pediatric Dentistry 27(7): 97 -105.
http://www.aapd.org/media/policies_guidelines/g_behavguide.pdf .
24. Anderson M. (2003). Chlorhexidine and xylitol gum in caries prevention. Special Care
Dentistry 23(5):173 –176.
25. Anderson MH. (2003 ). A review of the efficacy of chlorhexidine on dental caries and the
caries infection. Journal of the California Dental Association 31(3):211 –214.

66 26. Andlow R. J. ROCK W. P., Manual of paedodontics, Scd, Ed. Churchill, Livingstone,
Edinburgh, London, Melboume, New York – 1987.
27. Antonescu Elena, V. MIHĂESCU, Tratamentul protetic amovibil la copii și adolescenți –
implicații psihologice, Psihosomatică și psihoterapie, Ed. Polirom, Iași, 1995.
28. Armitage GC., Development of a classification system for periodontal diseases and
conditions. Ann Periodonta l, 1999, 4, 1 -6
29. Arseni CM oprescu L, Durerea, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1982.
30. Artun J, Grobety D – Periodontal status of mandibular incisors after pronounced
orthodontic advancement during adolescence: a follow -up evaluation. American Jour nal of
Orthodontics and Dentofacial Orthopedics (2001) 119:2 -10
31. ASSOCIATION OF STATE AND TERRITORIAL DENTAL DIRECTORS; Health
Systems Research, Inc.; National Maternal and Child Oral Health Resource Center. 2005. Oral
Health for Children and Adolescents with Special Health Care Needs: Challenges and
Opportunities. Washington, DC: National Maternal and Child Oral Health Resource Center.
http://www.mchoralhealth.org/pdfs/shcnfactsheet.pdf .
32. Athanasiu A., Elemente de psihologie medicală, Ed. Medicală, București, 1983.
33. Aujard J., BOURILLON A, GAUDILUS J.,Pediatrie, Ed Ellipses, Montpellier 1990.
34. Baderstein A., N ilveus R., E gelberg J.: Score of plaque, bleeding, suppuration and probing
depth t o predict probing attachment loss 5 years of observation following nonsurgical
periodontal therapy – J. Clin. Periodont. 1990; 17: 102 -107.
35. Bailey P. M, T albot A., T aylor P. P A comparison of maternal anxiety levels with anxiety
levels manifested în the ch ild dental patient, A. S. D. C, J. Dent, Child, 1973,40,277 -284.
36. Barnett M.L.: Suitability of gingival indices for use in therapeuthic trials. Is bleeding a sine
quo non ? – J. Clin. Periodont. 1996; 23 -24: 582 -586
37. Bawden JW. 1998. Fluoride varnish: A usef ul new tool for public health dentistry. Journal of
Public Health Dentistry 58(4):266 –269.
38. Beck FM, W eaver JM: Blood pressure and heart rate responses to anticipated high stress
dental treatment, J Dent Res, 60: 26 – 29,1981.

39. Bedi R., S utelifte ET AL., Dental caries e xpe-rience and prevalenc e of children afraid of
dental treatment. Community Dent Oral Epidemiol, 1992,20, 368 -371.
40. Behrman R. E., Nelson textbook ofpediatrics, ed. w. b. saunders co., 1992.
41. Belraont H. S., Child psychiatry and orthodontic problems, J. O. Med, 1973, 28, 47 -53.
42. Bennett JC, McLaughlin RP. Orthodontic management of the dentition with the preadjusted
appliance. St Louis: CV Mosby, Toronto 2001: 116, 131
43. Ben Shlomo Y, Kuh D. A life course approach to chronic disease epidemiology: conceptual
models, empirical challenges and interdisciplinary perspectives. Int J Epidemiol 2002: 31: 285 –
293.
44. Berger G., Omul modern și educația sa, Psihologie și educație, Ed. Didactică și Pedagogică,
București, 1973.
45. Berggren U., C arlsson S. G., J. E. HAKEBERG M.(1995). Factor analysis and re duction of
a Fear Survey Schedule among dental phobic patients , Eur. J. Oral Sciences, 103, 331 -338,
Munksgaard.
46. Berggren U., M eynert G. (1984). Dental fear and avoidance: causes, symptoms, and con –
seqences, J.Ani., Dent. Assoc, 109.247 -251.
47. Berkovitz BK. Periodontal ligament: structural and clinical correlates. Dent Update 2004:
31: 46 -50.
48. Bertness J. HOLT K, eds. 2004. Early Childhood Caries Resource Guide (2nd ed.)
Washington, DC: National Maternal and Child Oral Health Resource Center.
http://www.mchoralhealth.org/pdfs/earlychildcaries.pdf .
49. Best CH, T aylor NB: The physiological basis of medical practice. The Williams and
Williams and Wilkins Co, Baltimore, pages: 127 -205,1945.

50. Bică Cristina, Monea A -Statusul parodontal în unele anomalii dento -maxilare. Studiu
clinico -statistic. Transilvania Stomatologică, (2004) 1:54 -60
51. Bouraue l C, Freudenreich D,Vollmer D, Kobe D, Drescher D, Jager (1999). A Simulation of
orthodontic tooth movements: a comparison of numerical models . Journal of Orofacial
Orthopedics. 60:136 -151
52. Botelho MG. Improved design of long -span resin -bonded fixed partia l dentures: three case

67 reports. Quintessence Int. 2003;34:167 -71.
53. Bosshardt DD, Lang NP. The junctional epithelium: from health to disease. J Dent Res 2005:
84: 9 -20.
54. Braun, S. & Marcotte, M. R. (1995) Rationale of the segmented approach to orthodontic
treatment. American Journal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics 108, 1 –8.
55. Bratu D, Leretter M, Colojoară Carmen, Romînu M (1997) Dinții umani permanenți.
Morfologie, desen și modelaj. Ed. "Helicon " Timișoara
56. Brezeanu Ligia Cristina (1998) Rezistența m aterialelor. Solicitări fundamentale . Ed.
Universității "Petru Maior". Tg.Mureș
57. Brezeanu Ligia Cristina (2000) Bazele calculului cu elemente finite . Ed. Universității "Petru
Maior". Tg.Mureș
58. Brezniak N, Wasserstein A (2002a) . Orth odontically Induced Inflam matory Root Resorption.
Part 1: The Basic Science Aspects. Angle Orthodontist. 72:175 -179
59. Brezniak N, Wasserstein A (2002b) . Orth odontically Induced Inflammatory Root
Resorption. Part II: The Clinical Aspects. Angle Orthodontist. 72:180 -184
60. Canacci V, Or bak R, Tezel A, Canakci CF. (2002). Clinical response to experimental forces
and non -surgical therapy of teeth with various alveolar bone loss . Dent Traumatol: 18:267 274.
61. Canakci V, Orbak R, Tezel A, Canakci CF. (2002). Clinical response to experimental for ces
and non -surgical therapy of teeth with various alveolar bone loss. Dent Traumatol: 18:267 –274.
62. Caranzza FA, Newman MG : Clinical Periodontology 9th Edition, WB Saunders Co
Philadelphia, 2004
63. Cardaropoli D, Re S, Corrente G, Abundo R (2004). Reconstruc tion of the maxillary midline
papilla following a combined orthodontic –periodontic treatment in adult periodontal patients. J
Clin Periodontol : 31: 79 –84. r Blackwell Munksgaard,
64. Cardaropoli Daniele, Gaveglio Lorena (2007). The Influence of Orthodontic Mov ement on
Periodontal Tissues Level , Seminars in Orthodontics, Vol 13, No 4 (December),: pp 234 -245
65. Cardaropoli, D., Re, S., Corrente, G. & Abundo, R. (2001) . Intrusion of migrated incisors
with infrabony defects in adult periodontal patients. American Jour nal of Orthodontics and
Dentofacial Orthopedics 120, 671 –667.
66. Casko J, Vaden J, Kokich V, et al. (2000). American Board of Orthodontics objective
grading system for dental casts and panoramic radiographs. Am J Orthod Dentofacial
Orthop;114:530 -532.
67. Clerehu gh V., Tugnait A. (2001), : Diagnosis and Management of periodontal diseases in
children and adolescents.Periodontology 2000, 26, 146 -168
68. Cobb CM. (2002). Clinical significance of non -surgical periodontal therapy: an evidence –
based perspective of scaling and root planing. J Clin Periodontol: 29 (Suppl. 2): 6 16.
69. Cobo J, Argüelles J, Puente M, Vijande M (1996) . Dento -alveolar stress from bodily tooth
movement at different levels of bone loss . American Journal of Orthodontics and Dentofacial
Orthopedics. 110:2 56-262
70. Corrente, G., Vergnano, L., Re, S., Cardaropoli, D. & Abundo, R. (2000) Resin -bonded
bridges and splints in periodontally compromised patients: a 10 -year follow -up. International
Journal of Periodontics & Restorative Dentistry 20, 629 –636.
71. Cocârlă Elvira (2002) Aparate ortodontice fixe. Tehnici moderne. Ed. Medicală Universitară
„Iuliu Hațieganu" Cluj-Napoca
72. Corn H, Mark MH (1989) Basic biologic concepts associated with adult orthodontics. In:
Atlas of adult orthodontics. Lea & Febiger. Philadelphia
73. Claffey N., N ylung K.(1990) : Diagnostic predictability of scores of plaque. Bleeding
suppuration and probing depth for probing attachment loss . J. Clin. Periodont.; 17: 108
74. Clerehugh Valerie , Lennon MA, Worthington HV.: 5-years results of a longitudinal study of
early periodontitis in 14 -to 19 -year-old adolescents. J. Clin. Periodontol 1990, 17, 702 -708.
75. Clerehugh Valerie , Tugnait Aradhna (2001) : Diagnosis and Management of periodontal
diseases in children and adolescents. Periodontology 2000, , 26, 146 -168
76. Clerehugh Valerie , Tugnait Aradhna (2001). Periodontal Disease in Children and
Adolescents. I. Aetiology and Diagnosis. Dent. Update, 28, 222 -232.
77. Darby I., C urtis M.:Microbiology of periodontal disease in children and young adults.
Periodontology 2000 , 2001, 26, 33 -53.
78. Darrow CW: Physiological and clinical tests of autonomic function and autonomic balance.

68 PhysiolRev. 23:1, 1943.
79. Davey AL, AH R ogers . Streptococcus mutans Arch orala Biol 29:453, 1984.
80. Darendeliler S, Darendeliler H, Kinoglu T (1992) Analysis of a central maxillary incisor by
using a three -dimensional finite element method. J Oral Rehabil. 19:371 -383
81. Dãnilã Cãtãlina Elena , Rudnic Ioana, Mârtu Silvia. ( 2010 ) Investigations on the prevalence
and ratio of periodontal pathogenic bacteria by the PCR -Hain test technique, before and after
orthodontic therapy . Journal of Romanian Medica l Dentistry, vol 14 (1), 54-59
82. Dănilă Ioan: Dentistică preventivă – Ed. Didactică și Pedagogică, Bucuresti, 2005.
83. Dermaut LR, DeMunck A (1986) Apical root resorption of upper incisors caused by
intrusive tooth movement: a radiographic study. An J Orthod Dentofacial Orthop. 90:321 -326
84. Dorow C, Krstin N, Sander FG – Experiments to Determine the Material Properties of the
Periodontal Ligamen t. J Oro/ac Ortop, 2002 .63:94 -104
85. Dumitriu H – Parodontologie . Ed. Viața Medicală Românească. București(1997)
86. Elstad JI. The psycho -social perspective on social inequalities in health . In: Bartley M,
Blane D, Davey Smith G, editors. The Sociology of Health Inequalities. Oxford: Blackwell, 1998
87. Elter JR, Beck JD, Slade GD, Offenbacher S. Etiologic models for incident periodont al
attachment loss in older adults. J Clin Periodontol 1999: 26: 113 –123.
88. Evans GW, Kantrowitz E. Socioeconomic status and health: the potential role of
environmental risk exposure . Annu Rev Public Health 2002: 23: 303 –331.
89. Ezzo PJ, Cutler CW. Microorganis ms as risk indicators for periodontal disease. Periodontol
2000 2003: 32: 24 –35.
90. Faltin RM, Faltin K, Sander FC, Arana -Chavez VE Ultrastructure of cementum and
periodontal ligament after continuous intrusion in humans: a transmission electron microscopy
study. European Journal of Orthodontics. (2001) 23:35 -49
91. Frank Charles A., Long Meridith – Periodontal concerns associated with the orthodontic
treatment of impacted teeth , American Journal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics, June
2002
92. Fujise O, Ham achi T, Inoue K, Miura M, Maeda K. Microbiological markers for prediction
and assessment of treatment outcome following non -surgical periodontal therapy. J Periodontol
2002: 73: 1253 1259.
93. Gallas MM, Abeleira MT, Fernandez JR, Burguera M (2005) Three -dimen sional numerical
simulation of dental implants as orthodontic anchorage. European J Orhod. 27:12 -16
94. Garcia RI., Henshaw MM., KRALL EA .(2001) : Relationship between periodontal disease
and systemic healt. Periodontology 2000, ,25,21 -36
95. Genco R. (1996) :Curre nt view of risk factors for periodontal diseases . J. of P eriodontology,
, 67, 1041 -1049.
96. Genco RJ.,HO AL.,K opman J. (1998) : Models to Evaluate the Role of Stress in Periodontal
Disease. Ann. Periodontol. , 3, 288 -302.
97. Geramy A (2000a) . Alveolar bone resorpt ion and the center of resistance modification (3 -D
analysis by means of the finite element method). Am J Orthod Dentofacial Orthop. 117:399 -405
98. Geramy A (2000b) . Moment/force ratio and the center of rotation: 3 -D analysis by means of
the finite element met hod. J Shiraz University of Medical Sciences Dental School. 1:26-34
99. Geramy A (2000c) .The cervical headgear force system: 3 -D analysis by means of the finite
element method. J Shiraz University of Medical Sciences Dental School. 2:21 -30
100. Geramy A (2002) . Inițial stress produced in the periodontal membrane by orthodontic loads
in the presence of varying loss of alveolar bone: a three -dimensional finite element analysis.
European J Orthod . 24:21 -33
101. Geramy A , Sharafoddin F (2003) . 3-D analysis by means of the finite element methods.
Quint Int. 34:526 -533
102. Graber TM, Vanarsdall RL Jr. (2000) – Orthodontics. Current Principles and Technique.
Third edition, Mosby Inc
103. Graber TM, Vanarsdall RL. Orthodontics current principles and techniques. St Louis: CV
Mosby, 2000 ; 985 -1012.
104. Grimshaw J, McAuley LM, Bero LA, Grilli R, Oxman AD, Ramsay C, Vale L, Zwarenstein
M. (2003). Systematic reviews of the effectiveness of quality improvement strategies and
programmes. Qual Saf Health Care: 12: 298 –303.
105. Haffajee AD,Socransky SS, Gunsolley JC. (2003). Systemic antiinfective periodontal

69 therapy. A systematic review. Ann Periodontol: 8: 115 181.
106. Hallmon WW, Rees TD. (2003). Local anti -infective therapy: mechanical and physical
approaches. A systematic review. Ann Periodontol: 8: 99 114.
107. Hancock E.B.,Newell D. (2001) : Preventive strategies and supportive treatment.
Periodontology 2000, 25,59 -76.
108. Hanes PJ, Purvis JP. Local anti -infective therapy: pharmacological agents. A systematic
review. Ann Periodontol 2003: 8: 79 98.
109. Heasman PA, M cCracken GI, Steen N . Supportive periodontal care: the effect of periodic
subgingival debridement compared with supragingival prophylaxis with respect to clinical
outcomes. J Clin Periodontol 2002: 29 (Suppl. 3): 163 –172.
110. Hubsch PF, Middleton J, Knox J (20 00) A finite element analysis of the stress at the
restoration -tooth interface, comparing inlays and bulk fillings. Biomaterials. 21:1015 -1019
111. Iwasaki L, Haack JE, Nickel JC, Morton J (2000)A -Human tooth movement in response to
continuous stress of low ma gnitude. American Journal of Orthodontics and Dentofacial
Orthopedics 17:175 -183
112. Jadad AR, Cook DJ, Jones A, Klassen TP, Tugwell P, Moher M, Moher D. Methodology and
reports of systematic reviews and meta -analyses: a comparison of Cochrane reviews with ar ticles
published in paper -based journals. JAMA 1998: 280: 278 –280.
113. Jadad AR, Moher D, Klassen TP. (1998). Guides for reading and interpreting systematic
reviews. II. How did the authors find the studies and assess their quality? Arch Pediatr Adolesc
Med: 1 52: 812 –817.
114. Jäger A, Zhang D, Kawarizadeh A, Tolba R, Braumann B, Lossdörfer S, Götz (2005).
Soluble cytokine receptor treatment in experimental orthodontic tooth movement in the rat.
European Journal of Orhodontics . 27:1 -11
115. Jeon PD, Turley PK, Moon HB, Ting K – Analysis of stress in the periodontium of the
maxillary first molar with a a three -dimensional finite element model. American Journal of
Orthodontics and Dentofacial Orthopedics. (1999)115:267 -274
116. Jones ML, Hickman J, Middleton J, Knox J, Volp C (2001). A validated Finite Element
Method Study of Orthodontic Tooth Movement in the Human Subject. Journal of Orthodontics.
28:29 -38
117. Juni P, Altman DG, Egger M. Systematic reviews in healthcare: Assessing the quality of
controlled clinical trials. BMJ 2001: 323: 42 –46.
118. Kahldahl, W. B., Kalkwarf, K. L., Patil, K. D., Molvar, M. P. & Dyer, J. K. (1996) Longterm
evaluation of periodontal therapy: I. Response to 4 therapeutic modalities. Journal of
Periodontology 67, 93 -102.
119. KaleyJ, Phillips C (1991) . Factors re lated to root resorption in edgewise practice. Angle
Orthod. ) 61: 125 -132
120. Ketabi AR, Kaus T, Herdach F, et al. (2004). Thirteen -year follow -up study of resin bonded
fixed partial dentures. Quintessence Int.; 35: 407 -10.
121. Khan K, Kunz R, Kleijnen J, Antes G. Systematic Reviews to Support Evidence -Based
Medicine, 1st edn. London: Royal Society of Medicine Press, 2003.
122. Kim Takenori, Asako Handa a, Junichiro Iida , Shigemitsu Yoshida -RANKL expression in
rat periodontal ligament subjected to a continuous orthodo ntic force , archives of oral biology 52
(2007) 244 – 250
123. Kinane D.F.,P odmore M., E bersole J.: Etiopathogenesis of periodontitis in children and
adolescents. – Periodontology 2000,2001,26, 54 -91.
124. Kinane D.F. (2001) : Periodontal disease in children and adole scents: introduction and
classification. Periodontology 2000, 26, 7 -15
125. Kinane DF, Lindhe J. Chronic periodontitis . In: Lindhe J, Karring T, Lang NP, eds. Clinical
Periodontology and Implant Dentistry. Oxford: Blackwell Munksgaard, 2003: 209–215.
126. Kokich V. (1993) Anterior dental esthetics: An orthodontic perspective: Mediolateral
relationships. J Esthet Dent;5:200 -207.
127. Kokich VG. The role of orthodontics as an adjunct to periodontal therapy , in Newman MG,
Carranza FA, Takei H (eds): Carranza’s Clinical Peri odontology, 9th Edition. Philadelphia, PA:
Saunders Inc., 2002, chapter 53, pp 704 -718.
128. Kokich, VG. Orthodontic -restorative management of the adolescent patient, in McNamara
JA (ed): Orthodontic and Dentofacial Orthopedics. Ann Arbor, MI: Needham Press, 2 001, pp

70 423-452.
129. Kokich Vincent G. -Excellence in Finishing: Modifications for the Perio -Restorative Patient ,
Seminars in Orthodontics, Vol 9, No 3 (September), 2003: pp 184 -203
130. Kokich VG, Spear FM, Kokich VO. Maximizing anterior esthetics: an interdiscipli nary
approach, in McNamara JA, Kelly KA (eds): Frontiers of Dental and Facial Esthetics
Craniofacial Growth Series. Ann Arbor, MI: Center for Human Growth and Development,
University of Michigan, 2001, pp 1 -18.
131. Kokich V, Nappen D, Shapiro P. Gingival conto ur and clinical crown length: Their effects
on the esthetic appearance of maxillary anterior teeth . Am J Orthod 1984;86:89 -94.
132. Kokich V. Enhancing restorative, esthetic and periodontal results with orthodontic therapy,
in Schluger S, Youdelis R, Page R, et al (eds): Periodontal Therapy. Philadelphia, PA: Lea and
Febiger, 1990, pp 433 -460.
133. Kokich V. Anterior dental esthetics: an orthodontic perspective.I. Crown length. J Esthet
Dent 1993;5:19 -23.
134. Kornman KS, Page RC, Tonetti MS. The host response to the micr obial challenge in
periodontitis: assembling the players. Periodontol 2000 1997: 14: 33 –53.
135. Kuitert RB, Van de Velde JP, Uoeksma JB, Prahl -Andersen B (1988/89) Tissue changes in
the rabbit periodontal ligament during orthodontic tooth movement. Acta Morpho l Neerl -Scand.
26:191 -206
136. Kurth J, Kokich VG. Open gingival embrasures after orthodontic treatment in adults:
Prevalence and etiology. Am J Orthod Dentofacial Orthop 2001;120:116 -123.
137. Lee A, Schneider G, Finkelstein M, Southard T – Root resorption: The pos sible role of
extracellular matrix proteins. American Journal of Orthodontics and Dentofacial
Orthopedics.(2004) 126:173 -177
138. Lertchirakaran V, Joseph EA (2003) Finite element analysis and str ain gauge studies of
vertical root fracture. J Endod. 29:529 -534
139. Levander E, Malmgren O – Long -term follow -up of maxillary incisors with severe apical
root resorption. European Journal of Orthodontics (2000) 22:85 -92
140. Lindhe Jan, Karring Thorkild, P. Lang Nikla us-Clinical Periodontology and Implant
Dentistry , Blackwell Mu nksgaard, 2003 (Fourth Edition)
141. Linge L, Linge BO – Patient characteristics and treatment variables associated with
apical root resorption during orthodontic treatment . Am J Orthod Dentofacial Orthop.
(1991)1:35 -43
142. Loe H. Present day status and dir ection for future research on the etiology and prevention of
periodontal disease. J Periodontol 1969: 40: 678 –682.
143. Low SB. Clinical considerations in nonsurgical mechanical therapy. Periodontol 2000 1995:
9: 23 –26.
144. Loomer PM . Microbiological diagnostic te sting in the treatment of periodontal diseases.
Periodontol 2000 2004:34: 49 56.
145. Long A., Loescher A.R. , Robinson P. P. (1996). A histological study on the effect of
different periods of orthodontic force on the innervation and dimensions of the cat peri odontal
ligament, Archivess of Oral Biol . vol. 41, no. 8/9, pp. 799 -808.
146. Lowenguth RA, Greenstein G. Clinical and microbiological response to nonsurgical
mechanical periodontal therapy. Periodontol 2000 1995: 9: 14 –22.
147. Löe H, Morrison (1986) . Periodontal health and disease in young people screening for
priority care. Int Dent J. 36:162 -167
148. Lynch J, Due P, Muntaner C, Smith GD. Social capital – is it a good investment strategy for
public health? J Epidemiol Community Health 2000: 54: 404 –408.
149. Luchian Ionut , Danila Catalina, Rudnic Ioana, Mârtu Silvia. (2012 ). Assessment of root
resorption degree of incisors after orthodontic treatment in adults. Int.J.of Medical Dentistry, 16
(1),48 -51
150. Lupi JE, handelman CS, Sadowsky C – Prevalence and severity of apical ro ot resorption and
alveolar bone loss in orthodontically treated adults . American Journal of Orthodontics and
Dentofacial Orthopedics (1996) 1:28 -37
151. Masella Richard S, Chung Ping -Lin (2008). Thinking Beyond the Wire: Emerging Biologic
Relationships in Ortho dontics and Periodontology , Seminars in Orthodontics, Vol 14, No 4
(December),: pp 290 -304

71 152. Magne P, Versluis A, Douglas WH (1999) Rationalization of incisor shape: experimental –
numerical analysis. JProsthet Dent . 81:345 -355
153. Marmot M. The social pattern of health and disease. In: Blane D, Brunner E, Wilkinson RG,
editors. Health and Social Organization. London: Routledge, 1996: 42 –67.
154. Marmot M. Epidemiology of socioeconomic status and health: are determinants within
countries the same as between countries? In: Adler NE, Marmot M, McEwen BS, editors.
Socioeconomic Status and Health in Industrial Nations – Social, Psychological and Biological
Pathways. New York: New York Academy of Sciences, 1999.
155. Marmot M. The Status Syndrome: How Social Standing Affects our H ealth and Longevity.
London: Bloomsbury Publishing, 2004
156. Matsson L, Goldberg P (1985) Gingival inflamalory reaction in children at different ages. J
Clinical Periodontol 12:98 -103
157. McNab S, Battistutta D, Taverne A, Symons AL (2000) External Apical Root Res orption
Following Orthodontic treatment. Angle Orthodontist. 70:227 -232
158. McKee IW, Blover KE, Williamson PC, et al. The effect of vertical and horizontal head
positioning in panoramic radiography on mesiodistal tooth antulations . Angle Orthod
2001;71:442 -451.
159. Melsen B (2001) Tissue reaction to orthodontic tooth movement – a new paradigm.
European J Orthod. 23:671 -681
160. Melsen, B. & Agerbaek, N. (1994) Orthodontics as an adjunct to oral rehabilitation.
Periodontology 2000 4, 148 –159.
161. Melsen, B., Agerbaek, N. & Markenstam, G. (1989) Intrusion of incisors in adult patients
with marginal bone loss. American Journal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics 96,
232–241.
162. Meyle J.,Gonzales JL. Influences of systemic disease on periodontitis in children and
adolesce nts. Periodontology 2000, 2001, 26, 92 -112.
163. Middleton J, Hubsch PF, Kralj B, Knox J, Jones ML (2000) Numerical investigation of fixed
orthodontic brackets. J Engineering in Medicine. 214:311 -323
164. Monea A, Monica Monea Pop (1999) Parodontologie. Ed. Ardealul , Tg.Mureș
165. Monea Pop Monica, Păcurar Mariana, Bică Cristina (2001) An experimental study of
periodontal ligament alterations following orthodontic tooth movement . Poster. Al 77 -lea
Congres al Societății Europene de Ortodonție. Ghent, Belgia
166. Mârțu Silvia, Moc anu Constanța -Parodontologie clinică , Ed Apollonia, 2000
167. Mârțu Silvia, Sorina Solomon, Ștefan Zanoaga, Ioana Rudnic – Predicția de risc și
diagnosticul precoce în profilaxia bolii parodontale. Medicină Stomatologică, 2004, vol. 8, nr. 1,
pag.35 -37
168. Mârțu S ilvia, C.Popovici – Particularitatile ligamentului parodontal la dintii cu
functionalitate redusa -Medicina Stomatologica, 2004, Vol 8, nr. 4,
169. Mârțu Silvia, Daniela Miruna Damian, B. Damian – Tehnici moderne de imagistică în
evaluarea capitalului osos la p acientul parodontopat Medicina Stomatologica, 2004, Vol 8, ,
nr.6, pag. 22 – 25
170. Mârțu Silvia, Șt. Zănoagă, Ioana Rudnic, Ioana Bucătaru, M.C. Mârțu Comparative
evaluation of usual radiographic diagnostic techniques of angular defects in regenerative
perio dontal surgery – Medicina Stomatologica / Romanian Dentistry J. 2005, vol 9, nr. 4 -5, pag.
63-69
171. Melsen B – Tissue reaction to orthodontic tooth movement – a new paradigm . European J
Orthod.(2001) 23:671 -681
172. Middleton J, Hubsch PF, Kralj B, Knox J, Jones ML- Numerical investigation of fixed
orthodontic brackets. J Engineering in Medicine .(2000) 214:311 -323
173. Miyamoto Manabu, Yamashiro Takashi, Takano -Yamamoto Teruko – Surgical orthodontic
treatment for severe maxillary protrusion with aggressive periodontit is, Orthodontic waves 67
(2008) 171 – 178
174. Moher D, Schulz KF, Altman DG. The CONSORT statement: revised recommendations for
improving the quality of reports of parallel -group randomised trials. Clin Oral Invest 2003: 7: 2 –
7.
175. Moher D, Pham B, Jones A, Cook DJ, Jadad AR, Moher M, Tugwell P, Klassen TP. Does
quality of reports of randomised trials affect estimates of intervention efficacy reported in meta –

72 analyses ? Lancet 1998: 352: 609 –613.
176. Nevins, M. & Wise, R. J. (1990) The use of orthodontic therapy to alt er infrabony pockets.
Part II. International Journal ofPeriodontics & Restorative Dentistry 10, 199 -207.
177. Nevins Myron, Mellonig James T. – Periodontal Therapy Clinical Approaches and Evidence
of Success , Quintessence Publishing Co, Inc1998
178. Newcombe RG. Crossover trials comparing several treatments . J Clin Periodontol 1992: 19:
785–788.
179. Newcombe RG. Statistical applications to orthodontics . Part I. Confidence intervals: an
introduction. J Orthod 2000: 27: 270 –272.
180. Newcombe RG. Statistical applications to o rthodontics .Part II. Confidence intervals for
proportions and their differences. J Orthod 2000: 27: 339 –340.
181. Newcombe RG. Statistical applications to orthodontics . Part III. How large a study is
needed? J Orthod 2000: 28: 169–172.
182. Newcombe RG, Addy M, McKe own S. Residual effect of chlorhexidine gluconate in 4 day
plaque regrowth trials and its implications for study design . J Periodontal Res 1995: 30: 319–
324.
183. Newman MG, Takei HN, Carranza FA – Carranza's Clinical Periodontology . Ninth Edition,
WB Saunders C ompany(2002)
184. Nicolau B, Marcenes W, Hardy R, Sheiham A. A life -course approach to assess the
relationship between social and psychological circumstances and gingival status in adolescents. J
Clin Periodontol 2003: 30: 1038 –1045.
185. Nunn ME. Understanding the etiology of periodontitis: an overview of periodontal risk
factors. Periodontol 2000 2003: 32: 11 -23.
186. Ogino Tomoko, Nakamura Yoshiki, Kazuhiro Gomi b, Ayao Hirashita – Orthodontic
contribution to the periodontal management of a patient with localized aggre ssive periodontitis
(post -juvenile periodontitis), O rthodontic waves 65 (2006) 81 – 87.
187. Olsson, M. & Lindhe, J. (1991) Periodontal characteristics in individuals with varying form
of the upper central incisors. Journal ofClinical Periodontology 18, 78 -82.
188. Onisei Doina, Dan Onisei, Ioana Feier, Darian Rusu, Stefan -Ioan Stratul . The Biofilm:
Formation and Removal. Timișoara Medical Journal, vol 1 -2, 2008 .
189. Onisei Doina. Terapie inițială parodontală . Timișoara, Ed.Mirton,1998.
190. Ong, M. A., Wang, H. L. & Smith, F. N. (1998) Interrelationship between periodontics and
adult orthodontics. Journal of Clinical Periodontolog y 25, 271 –277.
191. Owman -Moll P, Kurol J – Root resorption after orthodontic treatment in high – and low -risk
patients: analysis of allergy as a possible predisposing factors . European J Orthod. (2000)
22:657 -663
192. Pavia M, Nobile CG, Angelillo IF. Meta -analysis of local tetracycline in treating chronic
periodontitis. J Periodontol 2003: 74: 916 932.
193. Page RC. Periodontal therapy: prospects for the future. J Periodontol 1993: 64 (Suppl.):
744–753.
194. Page RC. Periodontal diseases: a new paradigm. J Dent Educ 1998: 62 : 812 –821.
195. Page RC, Kornman KS. The pathogenesis of human periodontitis: an introduction.
Periodontol 2000 1997: 14: 9 –11.
196. Page RC, Offenbacher S, Schroeder HE, Seymour GJ, Kornman KS. Advances in the
pathogenesis of periodontitis: summary of developments, clinical implications and future
directions. Periodontol 2000 1997: 14: 216 –248.
197. Papapanou PN. Periodontal diseases: epidemiology. Ann Periodontol 1996: 1: 1 –36.
198. Păcurar Mariana, Zetu Irina – Posibilități de depistare și de prevenire a durerii în tehnica
ortodontică fixă. Revista Colegiului Edgewise. (1989/2000) 7:79 -84
199. Petersilka GJ, E hmke B, F lemmig TF. Antimicrobial effects of mechanical debridement.
Periodontol 2000 2002: 28: 56 71.
200. Pihlstrom B.L.: Periodontal risk assessiment, diagnosis and treatment planing.
Periodontology 2000, 2001, 25, 37 -58..
201. Poulton R, Caspi A, Milne BJ, Thomson WM, Taylor A, Sears MR, Moffitt TE. Association
between children’s experience of socioeconomic disadvantage and adult health: a life -course
study. Lancet 2002: 360: 1640 –1645.
202. Re, S., Corrente, G., Abundo, R. & Cardaropoli, D. (2000) Orthodontic treatment in

73 periodontally compromised patients: 12 -year report. International Journal of Periodontics &
Restorative Dentistry 20, 31 –39.
203. Re, S., Corrente, G., Abundo, R. & Cardaropoli, D. (2002a) Orthodontic movement into bone
defects augmented with bovine bone mineral and fibrin sealer: a reentry case report.
International Journal of Perio dontics & Restorative Dentistry 22, 138 –145.
204. Re, S., Corrente, G., Abundo, R. & Cardaropoli, D. (2002b ) The use of orthodontic intrusive
movement to reduce infrabony pockets in adult periodontal patients: a case report. International
Journal of Periodontic s & Restorative Dentistry 22, 365 –371.
205. Redlicha Meir, Roosb Herve´Asher, Elisha Reichenbergb, Batya Zaksb,Dieter Mussigc, Uwe
Baumertc, Ilan Golanc, Aaron Palmonb -Expression of tropoelastin in human periodontalligament
fibroblasts after simulation of ortho dontic force , Archives of Oral Biology (2004) 49, 119 —124
206. Ren Y, Maitha JC, Kuijpers -Jagtman AM – Optimum Force Magnitude for Orthodontic
Tooth Movement: A Systematic Literature review . Angle Orthodontist. (2003)73:86 -92
207. Rudolph DJ, Wiles MG, Sameshima GT – A finite element model of apical force distribution
from orthodontic tooth movement . Angle Orthodontist. (2001)71:127 -131
208. Sanders, A. E. & Spencer, A. J. (2005) Why do poor adults rate their oral health poorly?
Australian Dental Journal 50, 161 – 167.
209. Sameshima GT, Sinclair PM -Predicting and preventing root resorption. American Journal
of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics.(2001) 119:505 -510
210. Sameshima GT, Sinclair PM (2001b) Predicting and preventing root resorption: Part II.
Treatment Factors. Am J Orthod Dentofacial Orthop. 119:511 -515
211. Sato Y, Shindoi N, Hosowava R, Tsuga K, Akagawa Y (2000) . A biomechanical effect of
wide implant placement and offset placement of three implants in the posterior partially
edentulous region . J Oral Rehabil 27:15-21
212. Shaw, W. C., Richmond, S., Kenealy, P. M., Kingdon, A. & Worthington, H. (2007) A 20-
year cohort study of health gain from orthodontic treatment: psychological outcome. American
Journal of Orthodontics and Dentofacial Orthopedics 132, 146 –157.
213. Sheiham, A. (2001) Public health approaches to promoting periodontal health . Revista
Brasileira de Odontololgia e Sau´de Coletiva 2, 61 –82. Sheiham, A. & Netuveli, G. S. (2002)
Periodontal diseases in Europe. Periodontology 2000 29, 104 –121.
214. Socransky SS, H affajee AD, Cugini MA, S mith C, K ent RL Jr. Microbial complexes in
subgingival plaque. J Clin Periodontol 1998: 25: 134 144.
215. Socransky SS, Haffajee AD. Dental biofilms: difficult therapeutic targets. Periodontol 2000
2002: 28: 12 55.
216. Socransky SS, Haffajee AD. Microbiology of periodontology of periodontal disease. In:
Lindhe J, Karring T, Lang NP, eds. Clinical Periodontology and Implant Dentistry. Oxford:
Blackwell Munksgaard, 2003: 106 –149.
217. Stanciu D, Boboc Lidia (1999) Ortodonție practică. Ed. Medicală, Bucur ești
218. Svanberg G, Lindhe J (1973) Experimental tooth hypermobility in the dog. A
methodological study. Odontologisk Revy 24:269 -282
219. Stanciu D, Boboc Lidia – Ortodonție practică . Ed. Medicală, București(1999)
220. Stramotas S, Geenty JP, Dardendeliler MA, et al . (2000). The reliability of crown -root ratio,
linear, and angular measurements of panoramic radiographs . Cin Orthod Res;3:182 -191.
221. Stramotas S, Geenty JP, Petocz P, Darendeliler MA. (2002). Accuracy of linear and angular
measurements on panoramic radiographs taken at various positions in vitro. Europ J
Orthod;24:43 -52.
222. Suda Naoto, Akiko Kawafuji, Keiji Moriyama – Multidisciplinary management including
endodontics, periodontics, orthodontics, anterior maxillary osteotomy and prosthetics in an adult
case with a severe openbite, Orthodontic waves 68 (2009) 42 – 49
223. Șerbănescu A (2001) Posibilități de apreciere a deficitului de spațiu în anomaliile dento –
maxilare. Ed. Risoprint . Cluj-Napoca
224. Tanne K, Yoshida S, Kawata T, Sasaki A, Knox J, Jones ML (1998) An evaluatio n of the
Biomecanical response of the Tooth and Periodontium to Orthodontic Forces in Adolescent and
Adult Subject. British Journal of Orthodontics. 25:109 -115
225. TeIliC,GulkanP (1998) Stress analysis during root canal filling by vertical and lateral
condens ation procedure: a three -dimensional finite element method of a maxillary canine tooth.
British Dental J. 185:79 -86

74 226. Toparli M, Gokay N, Aksoy T (1999) Analysis of a restored maxillary second premolar
tooth by using three -dimensional finite element method . J Oral Rehabil. 26:157 -164
227. Tosic G, Glisovic S, Stankovic M, Mihajlovic D (2000) Modeling and analyzing intricate
biological structures applying PC based software – Upper premolar case study. Buletinul
Științific Univ. "Politehnica" Timișoara . 45:93 -96
228. Thilander, B. (1996) Infrabony pockets and reduced alveolar bone height in relation to
orthodontic therapy. Seminars in Orthodontics 2, 55 –61.
229. Thornberg Michelle J., Riolo Christopher S., Burcu Bayirli,c Michael L. Riolo,d. Elizabeth
A. Van Tubergen,e and R ichard Kulbershf -Periodontal pathogen levels in adolescents before,
during, and after fixed orthodontic appliance therapy , American Journal of Orthodontics and
Dentofacial Orthopedics Volume 135, Number 1
230. Tonetti M. S . (2002) . The future of periodontolog y: new treatments for a new era. Journal of
the International Academy of Periodontology 4, 110 –114.
231. Tonetti MS. Etiology and pathogenesis . In: Lang NP, Karring T, editors. Proceedings of the
1st European Workshop on Periodontology. Berlin: Quintessence Pub lishing Co., 1994: 120 –126.
232. Tonetti MS, Mombelli A. Early -onset periodontitis. Ann Periodontol 1999: 4: 39 –53.
233. Toms Stephanie R., Eberhardt Alan W. – A nonlinear finite element analysis of the
periodontal ligament under orthodontic tooth loading , American J ournal of Orthodontics and
Dentofacial Orthopedics, June 2003
234. Tunkel J, Heinecke A, Flemmig TF. A systematic review of efficacy of machine -driven and
manual subgingival debridement in the treatment of chronic periodontitis. J Clin Periodontol
2002: 29 (Sup pl. 3): 72 –81.
235. Turhani, D., Scheriau, M., Kapral, D., Benesch, T., Jonke, E. & Bantleon, H. P. (2006) Pain
relief by single low -level laser irradiation in orthodontic patients undergoing fixed appliance
therapy. American Journal of Orthodontics and Dentofa cial Orthopedics 130, 371 –377.
236. Yared Karen Ferreira Gazel, Elton Gonçalves Zenobio,b and Wellington Pachecob –
Periodontal status of mandibular central incisors after orthodontic proclination in adults ,
American Journal of Orthodontics and Dentofacial Orth opedics July 2006
237. Yoshimatsu Masako, Uehara Masataka, Yoshida Noriaki – Expression of heat shock protein
47 in the periodontal ligament during orthodontic tooth movement , Archives of oral biology 53
(2008) 890 – 895
238. van der Velden U. Response to treatment, our chief diagnostic method? Periodontology
Today. International Congress, Zu¨rich 1988. Basel: Karger, 1988: 244 –250.
239. van der Velden U. Diagnosis of periodontitis . J Clin Periodontol 2000: 27: 960 –961.
240. van der Velden U, Abbas F, van Steenbergen TJM, De Zo ete OJ, Hesse M, De Ruyter C, De
Laat VHM, De Graaff J. Prevalence of periodontal breakdown in adolescents and presence of
Actinobacillus actinomycetemcomitans in subjects with attachment loss. J Periodontol 1989: 60:
604–610.
241. Wulff HR, Gotzche PC. Rationa l Diagnosis and Treatment: Evidence Based Clinical
Decision Making, 3rd edn. Oxford: Blackwell Science, 2000.
242. Zalkind M, Ever -Hadani P, Hochman N. Resin -bonded fixed partial denture retention: a
retrospective 13-year follow -up. J Oral Rehabil. 2003; 30: 97 1-7.
243. Zetu Irina, L. Zetu, M. Stan, S. Teslaru – Înghesuirile incisivo -canine și variante terapeutice
ortodontico -parodontale. Rev. Dento -Medica, Sibiu, (2000 ) vol. V, nr. 4, 2000,
244. Zetu Irina, M. Păcurar, L. Zetu, C. Dănilă – Resorbțiile radiculare postortodontice –un eșec?
Rev. Medicina Stomatologică Arad, (2000)Vol IV, nr. 3 -4, 2000, pag. 226 -233
245. Zetu Irina, L. Zetu, M. Stan, S. Teslaru (2000 ) Înghesuirile incisivo -canine și variante
terapeutice ortodontico -parodontale. Rev. Dento -Medica, Sibiu, vol. V, nr. 4, 2000, pag. 11 -15
246. Zetu Irina, I. Macovei, B. Dragomir (2004) Evoluția tehnicilor ortodontice fixe: trecut,
prezent și viitor Supliment Rev. De Medicină Stomatologică, vol. 7, nr. 4, pag. 494 -510
247. Zhao Zhihe, Yubo Fan, Ding Bai, Jun Wang, Yu Li – The adaptive response of periodontal
ligament to orth odontic force loadin g – A combined biomechanical and biological study, Clinical
Biomechanics 23 (2008) S59 –S66.