1. Insuficiența venoasă cronică și ulcerul venos: Fiziopatologie Insuficiența venoasă cronică reprezintă o patologie subdiagnosticată a durerii și… [608478]

1. Insuficiența venoasă cronică și ulcerul venos: Fiziopatologie
Insuficiența venoasă cronică reprezintă o patologie subdiagnosticată a durerii și edemațierii
membrelor inferioare fiind adesea asociată cu varice. Această patologie este o consecință a
incompetenței valvelor venelor de la nivelul membrelor inferioare și este asociată cu circulația
defectuasă a sângelui la acest nivel [1]. Incompetența valvulara se datorează slăbirii valvelor ca
urmare a ap ariției varicelor sau ca urmare a deteriorării venelor profunde, secundar trombozei
venoase, traumatismelor sau chiar a obstrucției venoase. Eșecul valvelor semilunare de la nivelul
membrelor inferioare permite refluxul venos în segmentul de mai jos. Acest lucru duce la
creșterea presiunii venoase cu apariția hipertensiunii venoase [2]
Hipertensiunea venoasă cronică duce la apariția anomaliilor de la nivelul capilarelor de la
nivelul membrelor inferioare făcându -le mai permeabile. Permeabilitatea crescută d uce la
scurgerea de lichide, protein și cellule de la nivel sangvin la nivelul țesuturilor din jur. Totodată
hipertensiunea venoasă poate fi asociată cu un răspuns inflamator crescut, cu modificări
microvasculare și cu hipoxia pielii și a țesuturilor din j ur. În general, aceste efecte determină
modificări ale pielii și țesutului celular subcutanat cum ar fi edemul, atrofia alba,
hiperpigmentarea, lipodermatoscleroza și eczema varicoasă, contribuind totodată la fragilitatea
crescută a pielii, cu apariția ulc erațiilor și a vindecării tardive [2,3,4 , 5].
Progresia unei boli venoase spre o clasă clasă clinică superioară este un eveniment
imprevizibil care nu apare la toți pacienții și reprezintă un process degenerative lent. În
momentul în care apare această pro gresie atunci refluxul venos care a început inițial în sistemul
superficial se extinde și la sistemul venos profund dar și la perforante , cu apariția unei
simptomatologii [6].
Ulcerul venos reprezintă pierderea de substanță dermo -hipodermică , survenind la un bolnav: [anonimizat], cu sau fără varice, având o evoluție cronică și fără tendință la
vindecare spontană [7]. Există o serie de ipoteze fizio -patologice legate de formare și menținerea
ulcerelor venoase precum:
a. Hipertensiunea venoasă: t romboza venei profunde, insuficiența perfora ntelor ,
insuficiențele vene lor superficiale și profunde, fistulele arterio -venoase și insuficiențele
pompei musculare conduc la o presiune crescută în venele distale ale membrului inferio r
și în cele din urmă apare hipertensiune venoasă [8];
b. Dereglarea anumitor citokine: dereglarea anumitor citokine precum și a unor factori de
creștere, precum factorul de necroză tumorală (TNF -α), dar și a metaloproteinazel or
matriceale conduc la cronic izarea ulcerelor [9];
c. Teoria manșonului de fibrină pericapilar: f ibrina este depusă excesiv în jurul paturilor
capilare, ceea ce duce la creșterea presiunii intravasculare. Aceasta determină mărirea
porilor endoteliali, ceea ce duce la o depunere suplime ntară a fibrinogenului în interstițiu.
„Manș onul de fibrină” care înconjoară capilarele din derm scade permeabilitatea la
oxigen de 20 de ori. Această barieră de permeabilitate inhibă difuzarea oxigenului și a

altor substanțe nutritive, ceea ce duce la hip oxie tisulară care provoacă o vindecare
deteriorată a rănilor. Această teorie a fost propusă în 1982 de către Browse și Burnard
[10];
d. Teoria sechestrării de către macromoleculele extravazate a factorilor de creștere și a
eleme ntelor esențiale ale regene rării țesuturilor : aceast ă teorie încearcă să explice
incapacitatea țesuturilor pentru menținerea integrității la bolnav ii cu insuficiență venoasă
cronică , fiin d emisă de Falanga în anul 1993 [11];
2. Aspecte clinice și paraclinice în insuficiența venoasă cronică
2.1 Manifestări clinice în insu ficiența venoasă cr onică
Bolnavii cu insuficiență venoasă cronică prezintă numer oase simptome precum:
✓ Edemul piciorului și gleznei se identifică , în mod obișnuit prin godeu și se extinde spre
gambă, coapsă . Este alb, neinflamat or, nedurer os, unilateral, rar bilateral, dar asimetric.
Se accentuează în ortostati sm prelungit și la căldură. Inițial se resoarbe noaptea urmând
ca apoi să devină permanent [carte Chronic Venous Disorders + care Pătrașcu ]
✓ Eczema de stază debuteză de regulă periulceros și poate îmbrăca toate stadiile evolutive
ale ec zemei . Este localizată cel mai frecvent în treimea inferioară a gambei , putând să o
intereseze în întregime, dar poate să fi situat ă pe tra iectul venelor v aricoase [12, 13 ]
✓ Corona phlebectatica a fos t definit ă ca „ telangiectaz ii intradermice în formă de evantai
pe fața medial ă sau lateral ă a piciorului ” de către H.R. van der Mole n, în anul 1960.
Asociază 4 elemente componente [14]:
▪ „Căni venoase” care se extind către arcul plantar și sunt secundare
dilatării convergențelor venoase în formă triunghiulară care provin din
arcul plantar
▪ Telangiectazii albastre care sunt venule intradermale dilatate
▪ Telangiectazii roșii care sunt venule superficiale
▪ Puncte de staz ă care sunt reprezentate de capilare