Lucdorinareport [608436]

% 36
wrds: 6808
https://testeinfotic.files.wordpress.com/2012/12/c_retele.doc
% 36
wrds: 6800
http://www.scritub.com/stiinta/informatica/Retele-de-calculatoare21423.php
% 36
wrds: 6782
https://mafiadoc.com/reele-de-calculatoare-nicu-gane_59d1cb4e1723dd28ba98b9e5.ht…
[Show other
Sources:]
[Show other
Sources:]
1.
https://www.teamviewer.com)
2.
http://books.google.ro/books?id=UIGR-5RiurQC&pg=PA223&lpg=PA223&dq=
3.
http://www.opensource.org/licenses/gpl-license.html
4.
http://en.wikipedia.org
5.
http://www.tcpipguide.com/
6.
http://www.icir.org/floyd/papers/red/red.html
7.
http://www.faqs.org/rfcs/rfc2581
8.
http://www.ici.ro/SIC/sic2005_2/art06.pdf
Plagiarism Detector
v. 1660 – Originality Report
Analyzed document: 14.02.2020 12:38:48
"LucDorina_v2.doc"
Check Type: Internet – via Google and Bing
Licensed to:
Pintea Florentina
Relation chart:
Distribution graph:
Comparison Preset: Word-to-Word. Detected language: Romanian
Top sources of plagiarism:
Processed resources details:
225 – Ok
/
26 – Failed
Important notes:
Wikipedia:
Google Books:
Ghostwriting services:
Anti-cheating:
Wiki Detected!
GoogleBooks
Detected!
[not detected]
[not detected]
Active References (Urls Extracted from the Document):https://plagiarism-detector.com1/55

9.
http://www.ssfnet.org/Exchange/tcp/tcpTutorialNotes.html
10.
http://www.cse.msu.edu/~wangbol/ns2/
11.
http://www.isoc.org/inet2000/cdproceedings/2d/2d_2.htm#sl
12.
http://citeseerx.ist.psu.edu/
13.
http://nile.wpi.edu/NS/
14.
http://nsnam.isi.edu/nsnam/index.php/Installing_ns2.3
15.
http://www.isi.edu/nsnam/ns/tutorial/
16.
http://www.opalsoft.net/qos/DS.htm
17.
http://litis.univ-lehavre.fr/~guinand/Guides/gnuplot.html
18.
http://www.phys.umontreal.ca/~mousseau/uploads/Main/plotting_gnuplot.pdf
19.
http://www.nabble.com/Network-Simulator-ns-2-fl5582.html
No URLs detected
No URLs detected
id:
1
Plagiarism detected:
0,02%

http://www.uvvg.ro/

+ 3
resources!
id:
2
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
3
Plagiarism detected:
0,01%

http://www.uvvg.ro/

+ 3
resources!
id:
4
Plagiarism detected:
0,04%

http://www.uvvg.ro/

+ 2
resources!
id:
5
Plagiarism detected:
0,02%

http://www.uvvg.ro/

+ 3
resources!
id:
6
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
7
Plagiarism detected:
0,01%

http://www.uvvg.ro/

+ 3
resources!
Excluded Urls:
Included Urls:
Detailed document analysis:
UNIVERSITATEA DE VEST
"VASILE GOLDIȘ"
DIN ARA
D
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
ECONOMICE, INFORMATICĂ ȘI INGINERIE
DOMENIUL INFORMATICĂ
PROGRAMUL DE STUDIU: INFORMATICĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
LECT. DR. MONICA MARIA CIOBANU
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020
UNIVERSITATEA DE VEST
"VASILE GOLDIȘ"
DIN ARAhttps://plagiarism-detector.com2/55

id:
8
Plagiarism detected:
0,04%

http://www.uvvg.ro/

+ 2
resources!
id:
9
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
D
FACULTATEA DE ȘTIINȚE
ECONOMICE, INFORMATICĂ ȘI INGINERIE
DOMENIUL INFORMATICĂ
PROGRAMUL DE STUDIU INFORMATICĂ
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ
Configurarea și administrarea unei rețele de calculatoare la
Liceul Tehnologic
"Matei Basarab"
Strehaia
ÎNDRUMĂTOR ȘTIINȚIFIC
LECT. DR. MONICA MARIA CIOBANU
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020
Cuprins
1.Introducere9
1.1Noțiuni despre rețele de calculator9
2.Rețele locale9
2.1Clasificarea rețelelor10
2.1.1După dimensiuni și așezare10
2.1.2Caracteristicile rețelelor11
2.1.3După tipul mediului de transmisie11
2.2Topologia rețelelor16
2.3Arhitectura rețelelor18
2.4Echipamente de comunicație19
2.4.1Hub-ul20
2.4.2Switch-ul20
2.4.3Router-ul21https://plagiarism-detector.com3/55

2.4.4Cabluri și conectori22
2.5Conectarea la Internet25
2.6Adrese IP28
3.Modelul de rețea OSI31
3.1Generalități31
3.2Nivelul fizic33
3.3Nivelul legăturii de date36
3.4Nivelul rețea38
3.5Nivelul transport41
3.6Nivelul sesiune43
3.7Nivelul prezentare44
3.8Nivelul aplicație44
4.Monitorizarea rețelelor46
5.Congestia49
5.1Generalități49
5.2Definiție50
5.3Algoritmul RED56
6.Administrarea rețelelor60
6.1Noțiuni de bază pentru utilizarea echipamentelor61
7.Concluziile referitoare la detecția aleatoare timpurie62
8.Extinderea și administrarea unei retele de calculatoare – Practică individuală63
8.1Descrierea de principiu a rețelei63
8.1.1Tipul rețelei63
8.1.2Arhitectura rețelei63
8.1.3Topologia rețelei64
8.1.4Protocoale de comunicații64
8.1.5Adrese IP și conectarea la Internet65
8.1.6Interconectarea rețelelor67
8.2Funcționalitatea rețelei68
8.3Componentele rețelei69https://plagiarism-detector.com4/55

id:
10
Plagiarism detected:
0,21%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
11
Plagiarism detected:
0,12%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
12
Plagiarism detected:
0,05%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
13
Plagiarism detected:
0,11%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 4
resources!
id:
14
Plagiarism detected:
0,07%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
15
Plagiarism detected:
0,37%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
8.3.1Componente Hardware69
8.3.2Sisteme de operare72
8.4Alte aplicații și programe instalate73
8.5Reguli și proceduri de utilizare a rețelei74
8.6Proceduri și tehnici de întreținere hardware și software75
9.Concluzii79
Bibliografie80
Introducere
Notiuni despre rețele de calculator
Privind din perspectiva istoriei
secolul al XVIII-
lea a fost secolul marilor sisteme mecanice care au însoțit revoluția industrială, secolul al XIX-
lea a fost epoca mașinilor cu aburi, iar în secolul XX și XXI, tehnologia cheie este legată de
colectarea, prelucrarea și distribuirea informației.
Zi de zi cu o viteză tot mai mare
posibilitățile
noastre de a colecta, prelucra și distribui informația cresc tot mai mult, nevoia de prelucrare și
mai sofisticată a informației crește
tot mai rapid. Având o vârstă încă fragedă,
domeniul
calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp
extrem de scurt, și în același timp rețelele de calculatoare s-au dezvoltat spectaculos în ultimii
ani, datorită evoluției tehnologiilor hardware, software și de interconectare, tehnologiile de mare
viteză au dus la utilizarea rețelelor de calculatoare în toate domeniile socio-economice, cu
rezultate tot mai remarcabile.
Rețeaua de calculatoare este de fapt un grup
de calculatoare
autonome interconectate folosind o singură tehnologie. Două calculatoare sunt interconectate
dacă sunt capabile să schimbe informație între ele. Conectarea
se poate realize prin cablu de cupru, fibră optică,
microunde sau sateliți de comunicații. Rețelele pot fi de dimensiuni, tipuri și forme
diferite.
Rețele locale
O rețea este un grup de calculatoare și alte echipamente, conectate între ele, astfel încât fiecare
echipament poate interacționa cu oricare altul.https://plagiarism-detector.com5/55

id:
16
Plagiarism detected:
0,09%

https://www.lucraredelicenta.com/ar…

+ 3
resources!
id:
17
Plagiarism detected:
0,19%

https://www.lucraredelicenta.com/li…

+ 3
resources!
id:
18
Plagiarism detected:
0,3%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
id:
19
Plagiarism detected:
0,16%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 6
resources!
Calculatoarele se conectează între ele în rețele pentru a putea folosi în comun resurse din cele
mai diferite (fișiere, periferice etc.). Server-ul este calculatorul central, ale cărui resurse sunt
folosite în comun de utilizatorii rețelei. Clientul este calculatorul care se conectează la server și
folosește resursele acestuia.
Performanța
unei rețele de
calculatoare este foarte strâns legată de bunele conexiuni realizate între elementele care o
compun.
Cablarea structurată este
cea mai
utilizată
metodă de cablare a unei rețele. Standardele pentru mediile de rețea au fost dezvoltate și emise
de Institutul pentru Inginerie Electrica și Electronica (IEEE), Asociația Industriei de
Telecomunicații (TIA) și Asociația Industriilor Electrice (EIA
). Lista de standarde, este cunoscută drept standardele TIA/EIA.
Clasificarea rețelelor
După dimensiuni și așezare
Rețelele se împart
în:
rețele locale (Local Area Network, LAN), sunt rețele ale căror componente se găsesc aproape
unele față de altele, de exemplu în aceeași sală, în săli vecine sau clădiri alăturate
rețele mari (Wide Area Network, WAN), sunt rețele ale căror componente se află la distanță
mare unele față de altele, de exemplu în localități diferite.
rețele metropolitane sau MAN ( Metropolitan Area Network ) – este o rețea mai mare ca
dimensiune decât un LAN, dar mai mică decât un WAN. Este o rețea care acoperă aproximativ
suprafața unui oraș mare sau suprafața unei metropole.
Caracteristicile
rețelelor
Topologia, descrie modul de organizare și interconectare a componentelor și echipamentelor de
comunicație din cadrul rețelei, arhitectura, descrie categoriile de echipamente și protocoale de
comunicații utilizate în cadrul rețelei.
După tipul mediului de transmisie
Rețelele se clasifică astfel:
Rețele cu fir când conectarea între componentele rețelei se face prin cabluri de cupru sau pri n
fibră optică
Rețele wireless unde mediul de transmisie este aerul
LAN Wi-Fi este o marcă înregistrată de Wi-Fi Alliance pentru a descrie tehnologia WLAN(wirelesshttps://plagiarism-detector.com6/55

id:
20
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
21
Plagiarism detected:
0,28%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…

+ 2
resources!
id:
22
Plagiarism detected:
0,83%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…

+ 2
resources!
local area networks) bazată pe standardul IEEE 802.11. O rețea wireless (Wi-Fi) WLAN este o
rețea fără fir, locală, extinsă pe arii limitate, în funcție de echipamentele folosite și de puterea
acestora, prin care se poate face transfer de date și internet folosind undele radio.Wi-Fi
"Wireless Fidelity"
, reprezintă o categorie de produse compatibile cu standardele WLAN bazate pe protocoale IEEE
802.11. Noile standarde care au precedat specificațiile 802.11, cum ar fi 802.16 (WiMAX), fac
parte din rețelele actuale și oferă multe îmbunătățiri, de la arii mari de acoperire până la viteze
mari de transfer.
Diferențele între o rețea terestră și o rețea wireless radio sunt următoarele: Spre deosebire de
alte sisteme radio, Wi-Fi folosește un spectru de frecvențe radio care nu au nevoie de licență deci
nu necesită aprobare pentru utilizare. Se permite dezvoltarea variată a unei rețele locale WLAN
fără utilizarea cablurilor, reducând costurile necesare dezvoltării rețelei și evitând diferite
obstacole în implementarea rețelei (locuri inaccesibile, care nu pot fi cablate.
Multe rețele Wi-Fi suportă roaming, permițând unui client să se mute dintr-un punct de acces în
altul în aceeași clădire, sau zonă geografică. Wi-Fi este un standard global, clienții Wi-Fi putând
lucra în diferite țări de pe glob. Există posibilități variate de conectare a utilizatorului final, prin
intermediul placilor Wi-Fi PCMCIA, PCI, USB sau a variatelor sisteme Wi-Fi 802.11b sau 802.11g
integrate în majoritatea notebook-urilor moderne.
O infrastructură wireless poate fi realizată astăzi cu cheltuieli mult mai mici decât una tradițională
pe cablu. În acest fel, apar premizele realizării accesului ieftin și ușor la internet a membrilor
comunităților locale, cu toate beneficiile ce rezultă de aici. Accesul la informația globală
constituie o sursă de bogăție la scară locală, prin creșterea productivității muncii bazate pe
accesul la cvasitotalitatea informațiilor disponibile în lume în legătură cu activitatea prestată.
Totodată, rețeaua devine mai valoroasă pe masură ce tot mai mulți oameni se leagă la ea.
Comunitățile legate la internet au acces la piața mondială unde au loc tot mai multe tranzacții cu
viteza rețelei. Chiar și fără accesul la Internet comunitățile legate la rețele wireless se bucură de
avantaje.
Wireless LAN,
cunoscut și sub denumirile de WLAN, 802.11 sau WiFi, deși este cea mai recentă metodă de
conectare, a cunoscut în ultimii ani o creștere fără precedent a popularității. Această
popularitate se datorează chiar principalei sale caracteristici: lipsa cablurilor. Calculatorul se află
în rețea fără să aibă nevoie de cabluri sau conectori.
Rețeaua
wireless are drept componentă principală un echipament care se numește Punct de Acces.
Acesta este un releu care emite și receptează unde radio către, respectiv de la dispozitivele din
raza sa de acțiune.
Există însă și dezavantaje în cazul rețelelor wireless. Pe lângă cea mai ușoară utilizare și cea mai
mare flexibilitate, o rețea wireless este totodată și cea mai expusă din punct de vedere al
vulnerabilității la interceptări neautorizate. La nivelul fizic, oricine poate să acceseze o rețea
wireless.
Din fericire, nu este suficient în general să ai acces la nivelul fizic pentru a obține și accesul
efectiv la rețea, deoarece producătorii echipamentelor de comunicații au conceput modalități de
criptare a informațiilor, care să le facă inaccesibile intrușilor.
Securitatea rețelelor wireless (figura 2.1.1) este un lucru important, deoarece din motive de
necunoștința a utilizatorilor sau de neprofesionalism al administratorilor, ori pentru a permite
conectarea ușoară, aceste caracteristici de protecție nu sunt întotdeauna activate.https://plagiarism-detector.com7/55

id:
23
Plagiarism detected:
0,18%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…
id:
24
Plagiarism detected:
0,45%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 3
resources!
id:
25
Plagiarism detected:
0,55%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…

+ 2
resources!
id:
26
Plagiarism detected:
0,47%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 3
resources!
Standardul IEEE 802.11 a fost inițiat în 1990 și finalizat în 1997 pentru a acoperi rețelele care
asigură conexiuni wireless între stații fixe, portabile și în mișcare pe arie locală; În loc de un
singur standard (IEEE 802.11b), există un număr de variante wireless din care utilizatorii pot
alege.
Figura 2.1.1
Standarde Wireless
Rețelele wireless se împart în două clase importante, factorul decisiv fiind frecvența de bandă.
Tehnologiile moștenite folosesc banda de 2.4 GHz, în timp ce variantele ulterioare folosesc
banda mai lată, de 5 GHz.
Prima clasă include și standardul (IEEE) 802.11b (11 Mbps) și succesorul său, 802.11g (54 Mbps).
Această prima clasă (banda 2.4 GHz) este, în prezent, cea mai frecventă opțiune, pe de altă
parte, 802.11a și 802.11h, ambele putând să obțină o rată nominală de 54 Mbps, operează în
banda de 5 GHz. IEEE
802.11b – a fost
ratificat de IEEE în septembrie 1999 și este, probabil, cel mai popular protocol de rețea wireless
utilizat în prezent.
Utilizează tipul de modulatie DSSS (Direct Sequence Spread Spectrum), operează în banda de
frecvente ISM (Industrie, Știintă, Medicină); nu sunt necesare licențe atât timp cât se utilizează
aparatură standardizată. Limitările sunt: puterea la ieșire de până la 1 watt, modulațiile numai
de tipul celor care au dispersia spectrului cuprinsă între 2,412 și 2,484 GHz Are o viteză maximă
de 11
Mbps cu viteze utilizate în prezent de aproximativ 5 Mbps.
IEEE
802.11g a fost
ratificat in iunie 2003. Acest protocol este, în prezent, de fapt protocolul standard în rețelele
wireless, deoarece este implementat practic pe toate laptopurile care au placa wireless și pe
majoritatea celorlalte dispozitive portabile. Folosește aceeași subbandă de frecvențe din banda
ISM ca și 802.11b, dar folosește tipul de modulatie OFDM (Orthogonal Frecvency Division
Multiplexing).
Viteza maximă de transfer a datelor este de 54 Mbps, cu implementări practice la 25 Mbps.
Viteza poate coborî până la 11 Mbps sau chiar la valori mai mici, trecând la tipul de modulatie
DSSS, pentru a se realiza compatibilitatea cu mult mai popularul protocol 802.11b.
IEEE
802.11a a fost
ratificat de IEEE în septembrie 1999. Utilizează tipul de modulație OFDM. Are o viteză maximă de
54 Mbps cu implementări de până la 27 Mbps. Operează în banda ISM între 5,745 și 5,805 GHz
și în banda UNII (Unlicensed National Information Infrastructure) între 5,170 si 5,320 GHz.
Aceasta îl face incompatibil cu 802.11b sau 802.11g.
Frecvenței mai mari îi corespunde o bătaie mai mică la aceeasi putere de ieșire și, cu toate că în
subgamele utilizate spectrul de frecvențe este
maihttps://plagiarism-detector.com8/55

id:
27
Plagiarism detected:
0,35%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…

+ 2
resources!
id:
28
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
29
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
30
Plagiarism detected:
0,02%

https://en.wikipedia.org/wiki/Wi-Fi…
id:
31
Plagiarism detected:
0,04%

https://www.coursehero.com/file/p61…
liber în
comparație cu cel din jurul frecventei de 2,4 GHz, în unele zone din lume, folosirea acestor
frecvențe nu este legală. Utilizarea unui echipament bazat pe acest protocol în exterior se poate
face numai după consultarea autorităților locale. De aceea, echipamentele cu protocolul
802.11a, cu toate că sunt ieftine, nu sunt nici pe departe la fel de populare ca cele cu
802.11b/g.
IEEE 802.11h, cele mai importante funcționalități ale acesteia sunt selectarea dinamică a
frecvenței și puterea variabilă a transmițătorului, pe care European Telecommunications
Standards Institute (ETSI) o mandatează pentru piața europeană pentru a se asigura că sistemele
au o putere a transmițătorului rezonabilă.
IEEE 802.11d este numit și
"World Mode"
: acest lucru se referă la diferențele regionale din tehnologii, de exemplu cât de multe și care
canale sunt disponibile pentru utilizare și în care regiuni ale lumii. Ca user, trebuie doar să numiți
țara în care doriti să folosiți placa WLAN și driverul se ocupă de restul.
IEEE 802.11e definește Quality-of-Service și extensiile streaming pentru 802.11a/h si g. Scopul
este de a îmbunătăți rețelele de 54 Mbps pentru aplicații multimedia și Voice over IP, adică,
telefonie prin rețele IP și internet. Pentru a fi utilizate cu multimedia și voce, rețeaua trebuie să
suporte ratele garantate pentru fiecare serviciu, cu întârzieri minime de propagare.
IEEE 802.11f descrie metodele de schimbare a standardului
"Roaming"
între access point-uri, iar IAPP, Inter Access Point Protocol, se ocupă de detalii.
IEEE 802.11i a fost conceput pentru a soluționa problemele de securitate existente în domeniu
pâna în momentul acela. Printre principalele functionalități ale 802.11i se numără autentificare
IEEE 802.1x, cu Extensible Authentication Protocol (EAP), RADIUS și Kerberos, precum și criptare
bazată pe algoritmul Rijndael AES.
Complexitatea standardului 802.11i a făcut ca acesta să fie finalizat în vara lui 2004. Durata
etapei de standardizare pentru 802.11i arată cât de preocupati de problema securității sunt acum
producătorii și organizațiile.
Anterior introducerii 802.11i, producătorii de WLAN au încercat să compenseze inerentele
vulnerabilități ale WEP prin intermediul unei solutii provizorii, cunoscută ca
Wi-Fi Protected Access (WPA),
WPA2 este termenul pe care Wi-Fi Alliance îl folosește pentru a face referire la implementarea
tuturor componentelor obligatorii ale standardului 802.11i.
În WLAN unitatea adresabilă este o stație (STA), destinație a mesajului și care, în general, nu este
o locație fixă. Nivelul fizic este diferit față de cel al rețelelor cu fire: utilizează un mediu de
transmisiune care nu are margini absolute, dincolo de care tranceiverele n-ar fi capabile să
receptioneze, nu este protejat împotriva unor semnale externe
Elementul de bază în rețeaua wireless este celula acoperită de un echipament similar stației de
bază din comunicațiile mobile numităhttps://plagiarism-detector.com9/55

id:
32
Plagiarism detected:
0,5%

http://cndiptfsetic.tvet.ro/materia…

+ 4
resources!
id:
33
Plagiarism detected:
0,22%

https://www.coursehero.com/file/p61…
id:
34
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
35
Plagiarism detected:
0,33%

https://www.coursehero.com/file/p61…
id:
36
Plagiarism detected:
1,29%

https://www.coursehero.com/file/p61…

+ 3
resources!
id:
37
Plagiarism detected:
0,11%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 6
resources!
Punct de Acces (AP – Acces Poi
nt). Raza de acțiune a fiecărui punct de acces radio determină o celulă sau în termenii IEEE
802.11 un BSS (Basic Service Set).
Mai multe celule
sunt conectate între ele, printr-o rețea de distribuție, realizată de obicei prin cablu, formând un
ESS (Extended Service Set) sau un domeniu. În acest domeniu un calculator mobil (un client) se
poate deplasa de la o celulă la alta fără a pierde conexiunea cu rețeaua. Aceasta este
semnificația termenului de roaming.
In acest scop stația mobilă va monitoriza permanent calitatea legăturii cu celula folosită, va
începe căutarea de noi celule atunci când calitatea comunicației scade sub un prag prestabilit,
va folosi un ID diferit în fiecare celulă, acesta fiind impus de către
sistem.
Asocierea dintre o STA și un BSS este dinamică: stația poate fi alimentată, nealimentată, poate
ieși din aria de acoperire BSS sau poate intra în această arie. Pentru ca o stație să devină
membru al unei infrastructuri BSS, ea trebuie să devină
"asociată"
. Această asociere este dinamică și implică utilizarea serviciului sistemului de distribuire (DSS –
Distribution System Service).
Pentru unele rețele comunicația directă statie – statie nu este posibilă din cauza distanței. In
aceste cazuri un BSS, în loc să fie independent, poate fi o componentă a unei rețele extinse,
formată din mai multe BSS, elementul utilizat pentru a le interconecta fiind numit sistem de
distribuire.
Sistemul de
distribuire
furnizează serviciile logice necesare integrării mai multor BSS. Un punct de acces (AP – Acces
point) este o stație care asigură accesul la DS, furnizând serviciile DS și funcționând și ca o
stație. Datele sunt transferate între un BSS și un DS prin intermediul unui AP. Toate punctele de
acces (AP) sunt, de asemenea, stații (STA), deci ele sunt entități adresabile. Un DS și mai multe
BSS formează o rețea wireless, de mărime și complexitate arbitrare. O astfel de rețea este
numită setul serviciului extins (ESS – Extended Service Set).
Un concept important este ca o rețea ESS este vazută de subnivelul LLC la fel cum este vazută o
rețea IBSS. Stațiile din cadrul unei rețele ESS pot comunica și stațiile mobile se pot deplasa de la
un BSS la altul (în aceeasi rețea ESS) în mod transparent față de LLC. În standardul IEEE 802.11
nu se menționează nimic în legătura cu locațiile fizice relative ale BSS – urilor (ele se pot
suprapune partial, pot fi disjuncte, distanțele între BSS – uri nu sunt limitate).
Integrarea cu celelalte retele locale (cablate): Pentru conectarea cu alte tipuri de rețele locale
(cu fire) este utilizat un portal, componenta logică arhitecturală reprezentând punctul logic prin
care unitățile de date ale serviciului MAC dintr-o rețea locală cu fire sunt transferate în
arhitectura IEEE 802.11 (în sistemul de distribuire) și invers.
Este posibil ca un echipament să funcționeze simultan ca un AP și ca un
portal; acesta poate fi cazul când un DS este implementat din componentele LAN IEEE 802.
Portalul interconectează mediul de transmisie al sistemului de distribuire și cel al LAN cu fire.https://plagiarism-detector.com10/55

id:
38
Plagiarism detected:
0,03%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 7
resources!
id:
39
Plagiarism detected:
0,21%

http://docshare01.docshare.tips/fil…

+ 2
resources!
id:
40
Plagiarism detected:
0,24%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
Topologia rețelelor
În funcție de tipul componentelor și cablurilor utilizate și de dispunerea calculatoarelor, rețelele
pot fi:
de tip magistrală sau bus (Figura
2.2.1), calculatoarele sunt aranjate în așa fel încât cablurile să treacă
de la un
calculator la altul
în mod liniar.
de tip stea (Figura 2.2.2), – toate calculatoarele se leagă la un hub central.
rețele full mesh (Figura 2.2.3)- sunt rețele în care fiecare nod este legat la toate celelalte noduri
din rețea după topologia logică.
de tip inel-mixte. (Figura 2.2.4) Este o rețea în care ultima conexiune se întoarce la prima și
formează un inel. Topologia
inel- stea este
asemănătoare topologiei magistrală – stea. Deosebirea constă în modul de conectare a
concentratoarelor: în topologia magistrală – stea ele sunt conectate prin trunchiuri lineare de
magistrală, iar în topologia inel – stea sunt conectate printr-un concentrator principal.
Topologia LAN de
tip stea are următoarele caracteristici:
fiecare echipament de rețea dispune de un mediu de acces propriu, realizat prin intermediul
unui traseu de cablu UTP.
pentru gestionarea accesului este prevăzut un concentrator LAN (hub sau switch) care să
centralizeze toate conexiunile UTP ale echipamentelor din
rețea.
După metodele de acces la mediul de transmisie pot fi:
Metode de acces statice:
FDM (Frequency Division Multiplexing)
TDM (Time Division Multiplexing)
WDM (Wavelength Division Multiplexing))
Metode dinamice:
deterministe (token passing)
nedeterministe (Ethernet)
După tipul sistemului de operare de rețea:
TCP/IP
IPX/SPXhttps://plagiarism-detector.com11/55

id:
41
Plagiarism detected:
1,21%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 15
resources!
id:
42
Plagiarism detected:
0,3%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 12
resources!
id:
43
Plagiarism detected:
0,04%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 3
resources!
Apple Talk
Figura 2.2.1. Rețea magistrală sau bus
Figura 2.2.2 Rețea tip stea
Figura 2.2.3 Rețea full mesh
Figura 2.2.4 Rețea inel-stea
Arhitectura
rețelelor
Indiferent de topologia utilizată, arhitectura standard a unei rețele Ethernet este următoarea:
servere,
stații de lucru (clienți),
echipamente de comunicație LAN (hub/switch) sau WAN (router)
Server-ul este un calculator din rețea care gestionează resursele rețelei (de exemplu, stochează
date pentru orice utilizator din rețea, gestionează imprimantele din rețea, gestionează traficul
etc.), respectiv are instalate aplicații pe care membrii rețelei le pot utiliza.
Clientul este un calculator care este legat la un server în scopul efectuării unor operații și
depinde de acesta cu utilizarea de fișiere și programe, pentru acces la Internet, pentru lansare
de aplicații de calcul mari consumatoare de resurse etc.
Ethernet este o arhitectură de rețea locală dezvoltată de firma Xerox în 1976, în colaborare cu
DEC și Intel. Utilizează o topologie de tip magistrală sau stea și suportă rate de transfer de până
la 10Mbps. O versiune mai nouă de Ethernet, 100Base-T sau Fast Ethernet (Ethernet rapid)
transferă date cu până la 100Mbps. Acest tip de rețele utilizează cabluri cu perechi răsucite.
Fiecare placă de rețea se conectează printr-un cablu (patch cord) la echipamentul central (hub,
switch), rezultând astfel o topologie tip stea. Lungimea cablului care conectează plăcile de rețea
la hub sau switch nu trebuie să fie mai mare de 100m. În rețelele tip stea, dacă se defectează
cablul care conectează un calculator sau se oprește un calculator, este afectat numai
calculatorul respectiv, nu și restul rețelei.
După versiunea Fast Ethernet de 100Mbps a apărut și s-a răspândit rapid varianta Gigabit de
1000Mbps.
Când se dorește
conectarea sau deconectarea fizică a unui calculator din rețea, se închid toate programele
active ale utilizatorului, se închide sistemul de operare, se scoate calculatorul din priza de
alimentare electrică, se scoate sau se introduce cablul de rețea, se conectează calculatorul din
nou la priza de alimentare și se pornește prin apăsarea butonului Power.
Standardul TIA/EIA-568-A reglementează ca într-o retea LAN Ethernet cablarea orizontală trebuie
legată la punctul central al unei topologii stea. Punctul central este camera pentru echipamentul
central de comunicație și este camera unde va fi instalat panoul de conexiuni și hub-ul. Camera
pentru echipamentul central de comunicatie
trebuie să fie
suficient de mare pentru a
putea cuprinde tot echipamentul și cablajul care va fi plasat înăuntru și, în plus, suficient spațiuhttps://plagiarism-detector.com12/55

id:
44
Plagiarism detected:
0,75%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 15
resources!
id:
45
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
46
Plagiarism detected:
2,67%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 19
resources!
suplimentar pentru dezvoltările ulterioare. În mod normal, dimensiunile camerei vor fi variate în
funcție de dimensiunile rețelei LAN și de tipul echipamentului care va funcționa înăuntru. O retea
LAN mică necesită un spațiu de dimensiunea unui dulap mai mare, în timp ce o retea LAN
puternică necesită o cameră întreagă.
Standardul TIA/EIA-569 recomandă ca fiecare etaj să aibă minim o cameră de conexiuni și astfel
de camere suplimentare trebuie prevăzute pentru fiecare 1000 m2, atunci când suprafața etajului
pe care îl deservește depășește 1000 m2 sau când distanța pentru cablare orizontală depâșește
90 m.
Echipamente de
comunicație
Hub-ul
Hub-ul este un dispozitiv de rețea cu mai multe porturi (intrări) necesar pentru interconectarea
prin cabluri UTP a calculatoarelor dintr-o rețea (host-uri). Hub-ul amplifică semnalul primit de la
un host și îl distribuie către toate celelalte calculatoare. Într-o rețea existentă pot fi adăugate noi
host-uri prin conectarea fizică a acestora cu cabluri UTP la hub-ul existent.
Figura 2.4.1 Hub
Există hub-uri cu 4, 8, 16 sau 24 de intrări. Hub-urile pot fi montate în cascadă pentru a obține
extinderea unei rețele existente.
Switch-ul
Switch-ul este un dispozitiv de rețea cu mai multe porturi care filtrează și expediază pachete de
date între segmentele rețelei. Operează pe nivelele 2 și uneori 3 ale modelului de referință OSI,
care va fi tratat într-un subcapitol următor, și suportă orice protocol de transfer de date (protocol
de comunicare, codul de adresare și împachetare de date care constituie
"limbajul comun"
al
calculatoarelor din rețea).
Principiul de funcționare a switch-ului are la bază mecanismul store-and-forward. Pentru
aceasta, fiecare switch întreține o tabelă de redirecționare compusă din adrese MAC și numere
de porturi (căi de acces). Pentru un anumit port, care definește un domeniu de coliziune distinct,
switch-ul memorează adresele MAC ale stațiilor din domeniul respectiv (conectate la acel port).
Termenul de valabilitate al intrărilor din această tabelă este dat de un parametru numit age
(vârstă), care stabilește cât timp sunt reținute în buffer-e (zone tampon de stocare intermediară
de date) adresele MAC ale stațiilor care nu generează și nu primesc trafic. Prin urmare, valoarea
acestui parametru poate influența performanțele unei rețele: dacă are valori prea mici, stațiile
care generează puțin trafic vor fi mai greu de găsit în rețea de către alte echipamente, iar dacă
valoarea parametrului este prea mare, există riscul ocupării buffer-elor și al blocării
echipamentului.
Figura 2.4.2 Switch-ul
După recepția de date este analizată adresa MAC de destinație și este căutată în tabela de
redirecționare. Prin acest mecanism switch-ul identifică interfața prin care este disponibilă stația
de destinație și direcționează datele printr-un canal de comunicație virtual, complet separat de
traficul generat de celelalte interfețe. Astfel se reduce numărul coliziunilor, ceea ce conduce la
creșterea benzii de transfer și la optimizarea modului de utilizare a canalului de comunicație. https://plagiarism-detector.com13/55

id:
47
Plagiarism detected:
0,11%

https://www.lucraredelicenta.com/ar…

+ 3
resources!
id:
48
Plagiarism detected:
0,94%

https://www.lucraredelicenta.com/ar…

+ 3
resources!
Router-ul
În Internet, router-ul este un dispozitiv, sau în unele cazuri un software instalat pe un calculator,
care determină care este următorul punct din rețea către care se expediază un pachet de date
în drum spre destinația sa finală. Router-ul este conectat la cel puțin două rețele (în punctul în
care o rețea comunică cu cealaltă, adică în gateway). Decizia asupra direcției în care se trimite
fiecare pachet de date se bazează pe determinarea stării rețelelor la care este conectat. Router-
ul poate fi și o parte a switch-ului.
Router-ul creează și/sau stochează un tabel al rutelor disponibile, cu informații despre starea
lor, și îl utilizează împreună cu algoritmii de determinare a distanței și costurilor pentru a
selecta cea mai bună cale de urmat pentru pachetul dat. De obicei, un pachet parcurge un
număr de puncte de rețea cu router-e înainte de a ajunge la destinație. Rutarea este o operație
asociată cu nivelul 3 din standardul OSI (Open Systems Interconnection), nivelul rețea.
Pentru a determina calea optimă între două rețele, router-ul folosește două metode:
Rutarea statică, constând dintr-o tabelă de adrese pentru a determina locația în care să
direcționeze datele
Rutarea dinamică, constând dintr-un protocol specializat (RIP, OSPF, IGRP, BGP)
Router-ul nu identifică tipul și conținutul datelor transmise.
Figura 2.4.3 Router-ul
IP specifică formatul pachetelor de date și schemele de adresare. Majoritatea rețelelor combină
IP cu un protocol de nivel mai înalt, TCP (Transmission Control Protocol), care stabilește
conexiunea virtuală între sursă și destinație. IP-ul singur funcționează ca sistemul poștal.
Permite adresarea unui pachet de date și lansarea sa în Internet fără o legătură directă cu
destinația. TCP/IP stabilește conexiunea între sursă și destinație, astfel încât pe linia respectivă
se poate face schimb de mesaje continuu pe perioade de timp determinate.
Cabluri și
conectori
Cablul de rețea este foarte important,
toate
comenzile și
toate datele care circulă prin rețea sunt transportate prin aceste cabluri. Totdeauna se folosește
un cablu potrivit și
tehnici de cablare și securizare a cablurilor potrivite; de asemenea este importantă
folosirea
conectorilor,
a canalelor suport pentru cabluri, a canalelor din PVC pentru tablourile de comandă și a clemelor
de retenție.
Atunci când se folosesc mufele RJ-45 la priza de telecomunicații într-o schemă de cablare
orizontală, succesiunea firelor este foarte importantă pentru performanțele optime ale rețelei.
Un dulap cu cabluri constituie punctul central al unei topologii de tip stea și conține cabluri și
conectori pentru cabluri, care servesc la legarea echipamentelor dintr-o rețea (echipamente
centrale de control al comunicației – hub sau switch-, echipamente de filtrare a pachetelor –
bridge sau router).
Cablarea structurată este cea mai indicată modalitate de realizare a unei rețele de arie locală. In
cazul cablării structurate se montează prize de rețea pe perete, în care se plantează maihttps://plagiarism-detector.com14/55

id:
49
Plagiarism detected:
1,63%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 12
resources!
id:
50
Plagiarism detected:
1,01%

https://www.lucraredelicenta.com/li…

+ 6
resources!
id:
51
Plagiarism detected:
1,19%

http://shannon.etc.upt.ro/laboratoa…
departe cabluri de lungimi mici, până la calculatoare. În acest caz sistemul de cabluri de la
centrul stelei până la prize se numește cablare orizontală, iar cablurile de lungimi mici, care
leagă echipamentul la priză se numesc patch cord. Pentru cablarea orizontală, de obicei se
folosește cablu torsadat rigid, iar pentru patch cord cablu torsadat flexibil.
Pentru rețele
locale se realizează cablarea structurată de tip UTP/STP. Conceptul de cablare structurată a fost
dezvoltat ca urmare a necesității uniformizării celor două tipuri de cablaje existente: cablajul de
voce (telefonie) și cel de date. Până la elaborarea standardelor de cablare structurată, partea de
telefonie a unei clădiri era realizată pe cabluri răsucite (topologie stea), în timp ce pentru
rețeaua de date s-a utilizat cablul coaxial (topologie de tip magistrală).
Cablurile torsadate (Twisted Pair, TP) pot fi de mai multe tipuri (Figura 2.4.4):
UTP (Unshielded Twisted Pair), ieftine, subțiri, flexibile, ne-ecranate (fără înveliș izolator), cu
patru perechi de fire răsucite din cupru. Dintre aceste perechi, două (verde și portocaliu) sunt
folosite pentru transmisia de date, o pereche (albastră) pentru transmisia de voce (telefonie),
cealaltă pereche (maro) putând fi utilizată pentru alte aplicații (alarme, monitorizare clădire
etc.). Transmisia date/voce nu se poate realiza simultan pe același tronson de cablu UTP. Pentru
rețele mici (cu distanțe scurte între componente) acest tip de cablu este suficient. Structura ne-
ecranată a UTP crește riscul de interferență cu radiațiile electromagnetice parazite. Pentru
creșterea imunității la zgomote se mai utilizează o variantă de cablu denumită ScTP (Screened
Twisted-Pair), identică cu UTP dar la care toate cele patru perechi de fire de cupru sunt ecranate
cu o folie metalică.
STP (Shielded Twisted Pair), cablu torsadat ecranat, prevăzut cu patru sau două (varianta STP-A)
perechi de fire de cupru, fiecare pereche fiind ecranată cu o folie metalică în vederea reducerii
zgomotelor parazite care pot afecta semnalul util (perturbații electrice, diafonie).
Figura 2.4.4 Cablul de rețea
Conectorul RJ45 (Registered Jack 45) este un conector cu 8 fire, folosit în rețele locale, în special
de tip Ethernet. Arată la fel ca RJ11 folosit în telefonie, doar că este puțin mai lat Figura 2.4.5 În
Figura 2.4.6 sunt prezentate priza și mufa conectorului RJ45.
Figura
2.4.5 Conectoare RJ45 și RJ11
Figura 2.4.6 Conectorul RJ45
Standardul
care acoperă
arhitecturile logice posibile este IEEE 802. Proiectarea unei rețele ține cont de diferite tehnologii
cum sunt Token Ring (topologie de tip inel pe cablu de cupru), FDDI (topologie de tip inel pe
fibra optica) si Ethernet (rețele de tip magistrală și stea). Tehnologia care va fi luată în
considerare atunci când se proiectează o rețea nouă este Ethernet. Ethernetul are topologie
logică magistrală, care conduce la domenii de coliziune; în orice caz acestea vor fi menținute la
un nivel scăzut folosind procedura numită segmentare. După ce s-a stabilit tehnologia Ethernet
trebuie dezvoltată o topologie LAN. Trebuie determinat tipul cablului și topologia fizică (metoda
de cablare) care vor fi folosite. Cel mai folosit mediu este CAT 5 UTP și ca topologie fizică (mod
de cablare) topologia stea extinsă. Din multitudinea de topologii Ethernet, trebuie aleasă una
care va fi folosită. Cele mai obișnuite tipuri ale Ethernet-ului sunt 10BASE-T și 100BASE-TX
(Ethernet rapid). În cazul în care există resurse materiale, este indicată folosirea tipului
100BASE-TX pentru toată rețeaua. In cazul în care resursele sunt limitate este indicată folosirea
tipului 100BASE-TX pentru conectarea echipamentului principal de distribuție cu celelalte
echipamente intermediare de distribuție.https://plagiarism-detector.com15/55

id:
52
Plagiarism detected:
0,13%

https://www.lucraredelicenta.com/ar…

+ 2
resources!
id:
53
Plagiarism detected:
0,43%

https://www.lucraredelicenta.com/ar…

+ 2
resources!
id:
54
Plagiarism detected:
0,07%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
55
Plagiarism detected:
0,1%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
Termenul de 10BaseT este abrevierea de la 10 Mbps transmission, Baseband medium, Twisted
pair (transmisie la 10 Mbps, în banda de bază prin fire torsadate). Pentru o rețea Ethernet cel
mai des sunt folosite următoarele tipuri de cabluri:
: 10 Base 5 (sau cablu coaxial gros) – folosește un singur cablu coaxial de 75 ohmi într-o
topologie bus, conectând fiecare placă de rețea printr-un dispozitiv ce se leagă direct pe cablu.
Lungimea maximă a unui segment este de 500 metri, impedanța de 50 ohmi;
: 10 Base 2 (sau cablu coaxial subtire) – folosește un șir de cabluri coaxiale RJ-58 într-o topologie
bus, cu conectori BNC T atașați fiecărei plăci de retea, și având câte un terminator de 50 ohmi
la fiecare capăt. Lungimea maximă pentru un segment este de 200 metri, diametrul cablului
este 0.5 cm, impedanța cablului 50 ohmi;
: 10 Base T – folosește două sârme torsadate (preferabil ecranate) într-o topologie stea, fiecare
segment conectând un singur dispozitiv la un repetor, cunoscut sub numele de hub;
: 10 Base F – folosește ca mediu de comunicație cablul optic;
: 10 Broad 36 – singurul tip de mediu fizic cu transmisie în bandă largă, permite conectarea
stațiilor prin cablu TV cu circuit închis. Distanțele maxime pentru segmentele de rețea Ethernet
și numãrul de stații legate la o retea Ethernet depind de tipul cablului de transmisie
folosit.
Se pot folosi
echipamente
de tip hub, repetoare și echipamente de emisie-recepție pe lângă celelalte componente cum
sunt prizele, cablurile, mufele și panourile de
conexiuni.
Se pot
adăuga
echipamente de tip switch pentru a reduce aglomerarea și dimensiunea domeniului de coliziune.
De asemenea se pot înlocui echipamentele de tip hub cu cele de tip switch. În continuare se
poate întroduce un router. Routerele impun o structură logică a rețelei proiectate. De asemenea
pot fi folosite pentru segmentare. Routerele, spre deosebire de bridge-uri, switch-uri și hub-uri
întrerup ambele domenii de coliziune și de emisie.
Se ia în considerație, de asemenea și conexiunea rețelei LAN cu rețelele WAN și
Internet.
Conectarea la
Internet
Pentru conectarea rețelei locale la Internet se utilizează un router și un
modem.
Router-ul face
legătura între rețele, iar modem-ul transformă semnalul digital în semnal analogic (la
transmisie) și invers (la recepție) (Figu
ra 2.5.1).
Figura 2.5.1 Conectarea la internethttps://plagiarism-detector.com16/55

id:
56
Plagiarism detected:
1,4%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 8
resources!
id:
57
Plagiarism detected:
1,38%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 5
resources!
Funcția de router
poate fi îndeplinită de echipamente hardware specializate sau de calculatoare pe care rulează
un software specializat. Modemul se conectează cu un cablu serial la router și cu un cablu
telefonic la o linie telefonică obișnuită. Modem-ul folosit este unul pentru dial-up. Accesul dial-up
funcționează ca o legătură telefonică obișnuită, doar că în loc să facă legătura între persoane,
leagă calculatoare. Calitatea conexiunii nu este întotdeauna bună, iar viteza de transfer a
datelor este limitată de performanțele legăturii telefonice. Rata normală de transfer este de
56KBps. Tehnologii mai noi (gen Integrated Services Digital Network, ISDN, care transmite date
pe linii telefonice cu legături dedicate) asigură rate de transfer mai mari (64/128 KBps).
Legătura la Internet se face prin intermediul unui furnizor de servicii de Internet (Internet
Service Provider, ISP). Acest furnizor va comunica modalitatea prin care se va face conectarea
rețelei locale la Internet, va furniza adresele IP, măștile, adresele DNS (Domain Name System),
adresele de server proxy etc.
DNS este prescurtarea de la Domain Name System sau Domain Name Service, un serviciu
Internet care transformă numele de domenii în adrese IP. Numele de domenii sunt șiruri de litere
și cifre care sunt mai ușor de memorat decât adresele IP. De exemplu, domeniul microsoft.com
are adresa IP 207.46.249.27, care se poate afla introducând comanda ping www.microsoft.com
într-o fereastră DOS, care se deschide în Windows selectând
Start/All_Programs/Accessories/Command Prompt.
Domeniul de Internet este un grup de calculatoare dintr-o rețea care sunt administrate printr-un
set de reguli și proceduri comune. În Internet, domeniile sunt definite prin nume, care au
asociate adrese IP.
Programele
utilizate în mod curent se referă rareori la sistemele gazdă, cutii poștale și alte resurse prin
adresa lor binară (IP), în locul acesteia fiind folosite șiruri de caractere de forma:
nume_masina_gazda.subdomeniu1.subdomeniu2…subdomeniu_n.domeniu
Folosirea unor șiruri de caractere în locul adreselor binare duce la utilizarea ușoară a adreselor,
fiind mult mai ușor de reținut decât niște numere care nu spun mare lucru utilizatorilor
obișnuiți. Va fi necesar un mecanism care să permită convertirea unei adrese din format ASCII în
format IP, singurul format recunoscut în rețea. De exemplu, rețeaua ARPANET avea un site ce
conținea un fișier text numit host.txt, care cuprindea toate sistemele gazdă și adresele lor.
Conversia între adrese era realizată pe baza acestui fișier, însă această modalitate este
rezonabilă doar într-o rețea ce conține câteva sute de mașini gazdă. În cazul Internetului s-a
adoptat o altă solutie, numită DNS (Domain Name System) Internetul este divizat în câteva sute
de zone de nivel superior, numite domenii, fiecare domeniu cuprinzând subdomenii sau/și
sisteme gazdă, rezultând o reprezentare arborescentă a DNS. Domeniile de pe nivelul unu al
arborelui sunt de două categorii:
Generice:
– com -comercial
– org -organizații nonprofit
– edu -instituții de educație
– gov -guvernul SUA
– mil -armata SUA
– int -organizații internaționalehttps://plagiarism-detector.com17/55

id:
58
Plagiarism detected:
1,06%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 6
resources!
id:
59
Plagiarism detected:
0,4%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 14
resources!
id:
60
Plagiarism detected:
0,05%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
61
Plagiarism detected:
0,19%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
62
Plagiarism detected:
0,24%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 4
De țări: fiecare țară are alocat un domeniu ( ro -Romania)
Fiecare adresă este dată de drumul parcurs în arbore de la mașina respectivă și până în
rădăcina arborelui, componentele fiind separate prin punct. Componentele numelor pot avea
maxim 64 de caractere, iar întregul nume nu poate depăși 255 de caractere. Fiecare domeniu
controlează cum sunt alocate adresele în subdomeniile sale. Pentru
a crea un subdomeniu
se cere
permisiunea domeniului în care va fi inclus subdomeniul, astfel fiind evitate conflictele de nume.
Fiecare domeniu primește un anumit număr de adrese care pot fi alocate subdomeniilor sale.
DNS constă într-o schemă ierarhică (arborescentă) de nume de domenii și dintr-un sistem de
baze de date distribuite pentru implementarea schemei de nume. Spațiul de nume DNS este
împărțit în mai multe zone disjuncte, fiecare zonă conținând o parte a arborelul de adrese
precum și numele serverelor care păstrează informațiile referitoare la acea zonă. O zonă poate
avea un server de nume (server DNS) primar, care preia informațiile dintr-un fișier de pe discul
propriu, și mai multe servere de nume secundare, care iau informația de pe discul serverului
primar. Pentru mai multă siguranță, unele servere DNS sunt plasate în afara zonei pe care o
administrează.
Structura arborescentă a DNS permite utilizarea de domenii cu același nume. Pentru a se stabili
corespondența între nume și adresa IP se procedează astfel:
: programul de aplicatie apelează o procedură de bibliotecă (resolver), transferându-i ca
parametru numele de domeniu
: resolver-ul trimite un pachet UDP la serverul local DNS, care caută numele și returnează
adresa IP asociată acestuia
: având adresa IP, programul apelant poate stabili o conexiune TCP
Adrese IP
Protocolul este un format prestabilit de transmitere a datelor între două componente de rețea.
Prin protocol se definesc următoarele: tipul de detectare de erori, metoda de comprimare a
datelor (dacă este cazul), felul în care expeditorul semnalează sfârșitul transmisiei, felul în care
destinatarul semnalează primirea unui mesaj, modul de transmitere (sincron, asincron), rata de
transfer de date etc.
TCP/IP (Transmission Control Protocol/Internet Protocol) este o suită de protocoale de
comunicare utilizată pentru conectarea sistemelor locale (host-uri).
TCP/IP își are originile în proiectul inițiat de DARPA ( U.S.A.) în 1969 numit ARPANET, TCP/IP în
1983 a fost adaptat ca standard.
ARPANET a fost
o rețea de cercetare sponsorizată de
către U.S Department of Defense.
În cele din urmă,
rețeaua a ajuns să conecteze între ele, sute de rețele universitare și guvernamentale. Când au
fost adăugate, mai târziu, rețele prin satelit și radio, interconectarea acestora cu protocoalele
existente a pus diferite probleme.https://plagiarism-detector.com18/55

resources!
id:
63
Plagiarism detected:
0,21%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
64
Plagiarism detected:
0,17%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 6
resources!
id:
65
Plagiarism detected:
0,11%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
id:
66
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
67
Plagiarism detected:
0,52%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
id:
68
Quotes detected:
0%
in quotes:
id:
69
Plagiarism detected:
2,41%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
De aceea,
posibilitatea de a interconecta fără probleme mai multe tipuri de rețele a reprezentat de la bun
inceput un obiectiv de proiectare major. Această arhitectură a devenit cunoscută mai târziu sub
denumirea de modelul de referință TCP/IP, dată după numele celor două protocoale
fundamentale utilizate.
Dată fiind
ingrijorarea Departamentului de Apărare că o parte din rutere și porți de interconectare ar putea
fi distruse de forțe ostile, un obiectiv major a fost ca rețeaua să poată supraviețui pierderii
echiparnentelor din subrețea fără a fi întrerupte
operațiunile în curs. Se
dorea ca, atâta
timp cât funcționau mașina sursă și mașina destinație, conexiunile să rămână intacte, chiar dacă
o parte din mașini sau din liniile de transmisie erau brusc scoase din funcțiune.
Interfața de
conectare la o rețea este reprezentată fizic (hardware) de placa de rețea, iar din punct de
vedere software, de
"entitatea"
care va primi o
adresă IP. Această adresă este atribuită unei interfețe de rețea și nu unui calculator. Un
calculator cu două plăci de rețea va avea două interfețe, fiecare cu adresă IP proprie, distinctă.
În rețeaua locală adresele IP trebuie să fie unice. Pentru a minimiza posibilitatea existenței de
adrese duplicate în rețea se poate instala un server Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP
) care va asigna automat o adresă oricărei stații care se va conecta în rețea.
Forma unei adrese IP: din punct de vedere al utilizatorului adresa IP este o secvență formată din
patru octeți separați de caracterul
"."
(punct), fiecare
octet putând lua valori între 0 și 255. Pentru echipamentul de rețea, adresa respectivă apare ca
o succesiune continuă de 32 de biți, fiecare grup de opt fiind reprezentarea binară a unui octet
din formatul vizibil pentru utilizator.
Exemplu:
10010110110101110001000100001001150215017009
Adresa IP este alcătuită din două componente cu format variabil:
componenta de rețea. În funcție de numărul de biți rezervați acestei componente, spațiul de
adrese se împarte în următoarele clase:
clasa A: primii 8 biți reprezintă adresa de rețea 10.0.0.0 până la 127.255.255.255.
clasa B: primii 16 biți reprezintă adresa de rețea 128.0.0.0 până la 191.255.255.255.
clasa C: primii 24 de biți reprezintă adresa de rețea 192.0.0.0 până la 233.255.255.255. Înhttps://plagiarism-detector.com19/55

id:
70
Quotes detected:
0,02%
in quotes:
id:
71
Plagiarism detected:
0,06%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
id:
72
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
73
Plagiarism detected:
0,03%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
id:
74
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
75
Plagiarism detected:
0,06%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
id:
76
Plagiarism detected:
0,08%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
cadrul clasei C există două subclase cu destinații speciale: D (adrese multicast, pentru rețele
multimedia (voce, video), 224.0.0.0 până la 239.255.255.255), E (clasă pentru dezvoltări
ulterioare, 240.0.0.0 până la 247.255.255.255.
componenta de host: biții rămași după ocuparea adresei cu componenta de rețea identifică
echipamentele din cadrul unei rețele. Numărul de biți ai componentei de host determină
numărul maxim de echipamente din rețeaua definită prin prima componentă:
în clasa A: 256 de rețele, 16.777.216 echipamente adresabil în fiecare rețea,
în clasa B: 65.536 de rețele, 65.536 echipamente adresabile în fiecare rețea,
în clasa C: 16.777.216 de rețele, 256 echipamente adresabile în fiecare rețea.
De exemplu, pentru adresa IP 150.215.017.009, dacă se presupune că este o adresă de clasă B,
150.215 reprezintă adresa de rețea de clasă B, iar 017.009 identifică un host în acea rețea.
Adresele utilizate pot fi publice sau private. Pentru rețelele de instituții se recomandă utilizarea
adreselor private (ne-rutate). Se pot utiliza și adrese reale publice dintr-o clasă oarecare, cu
condiția ca rețeaua sa nu fie conectată la internet. Gama pentru adrese private este:
adrese de rețea de la 10.0.0.0 până la 10.255.255.255, mască 255.0.0.0
adrese de rețea de la 172.16.0.0 până la 172.31.255.255, mască 255.255.0.0
adrese de rețea de la 192.168.0.0 până la 192.168.255.255, mască 255.255.255.0
Observații:
primul bloc este un singur număr de rețea de clasă A,
al doilea bloc este un set de 16 numere de rețea de clasă B (adrese contigue),
al treilea bloc este un set de 255 de numere de rețea de clasă C (adrese contigue).
Masca este un filtru care determină cărei subrețele (subnet) îi aparține o adresă IP. Sistemul de
subrețele îi permite administratorului de rețea să gestioneze mai ușor adresele alocate. De
exemplu, pentru adresa IP
"10010110.11010111.00010001.00001001"
(scrisă în sistem
binar), componenta de rețea de clasă B este
"10010110.11010111"
și adresa de
host este
"00010001.00001001"
Primii patru biți
ai adresei de host vor identifica eventualele subrețele.
Pentru ohttps://plagiarism-detector.com20/55

id:
77
Plagiarism detected:
0,17%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
id:
78
Quotes detected:
0,02%
in quotes:
id:
79
Plagiarism detected:
0,06%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
id:
80
Quotes detected:
0,02%
in quotes:
id:
81
Plagiarism detected:
0,15%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
82
Plagiarism detected:
0,33%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
83
Plagiarism detected:
0,64%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 8
resources!
identificare mai ușoară, exemplul de mai sus poate fi prezentat în format tabelar:
Tabel 2.1 Masca care determina carei subrețele îi aparține o adresă IP
Masca de subrețea255.255.240.00011111111.11111111.11110000.00000000Adresa
IP150.215.017.00910010110.11010111.00010001.00001001Adresa
subrețelei150.215.016.00010010110.11010111.00010000.00000000
Masca este
formată din adresa de rețea plus biții de identificare a subrețelei. Prin convenție, biții de rețea
sunt de valoare 1. În exemplul de mai sus, masca va fi de forma
"11111111.11111111.11110000.00000000"
. Subrețeaua din
exemplu este astfel ușor de identificat. Adresa ei este
"10010110.11010111.00010000.00000000"
.
Modelul de rețea OSI
Generalități
Organizația
Internațională de Standardizare (International Standards Organization – ISO) a creat modelul OSI
în 1984 ca un prim pas către standardizarea internațională a protocoalelor folosite pe diferite
niveluri
și pentru a se rezolva problema incompatibilității între rețele. Unele dintre protocoalele definite de
modelul OSI nu mai sunt utilizate, dar reprezintă un model didactic des utilizat în explicarea
principiilor ce stau la baza standardizării.
Modelul de
referință OSI-RM (Open Systems Interconnection-Reference Model) este un standard ISO care
definește un set de reguli universal valabile pentru proiectarea protocoalelor de comunicațiilor,
în scopul înlesnirii interconectării dispozitivelor hardware și software indiferent de producător.
Prin intermediul acestui model (Figura 3.1.1), suita de operații necesare pentru desfășurarea
unui flux de date între clienții din rețea este organizată ierarhic pe șapte niveluri:
Figura 3.1.1 Open Systems Interconnection-Reference Model
nivelul fizic:
stabilește proprietățile cablurilor și conectorilor, definește protocoalele necesare pentru
transmisia datelor pe o linie de comunicație,
nivelul legăturii de date: definește modalitățile de acces la mediul de transmisiune partajat de
mai multe echipamente, stabilește modul de transfer al datelor între nivelurile superioare și
conectorii fizici,https://plagiarism-detector.com21/55

id:
84
Plagiarism detected:
0,1%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
85
Plagiarism detected:
0,23%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 4
resources!
id:
86
Plagiarism detected:
0,38%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
87
Plagiarism detected:
0,19%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
88
Plagiarism detected:
0,12%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
89
Plagiarism detected:
1,7%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 14
resources!
nivelul rețea: permite identificarea nodurilor de destinație prin prelucrarea informațiilor
rezultate din adresele de rețea și tabelele de direcționare ale router-elor,
nivel de transport: definește metodele prin care se asigură integritatea datelor către nodul de
destinație,
nivelul sesiune: sincronizează comunicația între două calculatoare, controlează când un
utilizator poate transmite sau recepționa date,
nivelul prezentare: efectuează translația datelor între formatul utilizat de aplicație și formatul
informației transferate prin rețea,
nivelul aplicație: asigură interfața software pentru utilizatori.
Fiecare nivel trebuie să indeplinească un rol bine definit și funcția fiecărui nivel trebuie aleasă
acordându-se atenție definirii de
protocoale standardizate pe plan internațional.
Delimitarea
nivelurilor trebuie făcută astfel incât să se minimizeze fluxul de informații prin interfețe.
Numărul de niveluri trebuie să fie suficient de mare pentru a nu fi nevoie să se introducă în
același nivel funcții diferite și suficient de mic pentru ca arhitectura
să rămână. funcțională.
Primele patru
niveluri sunt caracteristice echipamentelor de comunicații cu funcții specializate implementate
pe o platformă hardware. Următoarele trei niveluri sunt oferite de orice aplicație (software) de
rețea existentă pe servere, calculatoare sau echipamente de comunicație specializate. Modul de
reprezentare a stivei OSI în cadrul unei rețele cu un server, un client și un echipament de
comunicație este ilustrat în Figura 3.1.2.
Figura 3.1.2 Modul de reprezentare a stivei OSI
Nivelul fizic
Nivelul fizic se ocupă cu transmiterea fizică a biților printr-un canal de comunicație. În acest caz
proiectarea trebuie să garanteze că atunci când unul din capete trimite un bit 1, acesta e
receptat în cealaltă parte
în mod sigur ca un bit de 1. Problemele tipice se referă la valoarea semnalului care trebuie
utilizată
pentru a
reprezenta un 1 și valoarea corespunzătoare pentru un 0, dacă transmisia poate avea loc
simultan în ambele sensuri, cum este stabilită
conexiunea. Se pot folosi semnale electrice, electromagnetice sau optice pentru reprezentarea
biților din fiecare cadru și transmiterea acestora pe mediul fizic. Este de asemenea scopul
nivelului fizic de a recepta semnale din mediul fizic, de a reface reprezentarea binară și de a
trimite șirul de biți către nivelele superioare.
În cadrul nivelului
fizic se definesc următoarele funcții: https://plagiarism-detector.com22/55

id:
90
Plagiarism detected:
0,03%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…
id:
91
Plagiarism detected:
0,15%

http://vega.unitbv.ro/~ogrutan/Inte…
id:
92
Plagiarism detected:
0,03%

http://vega.unitbv.ro/~ogrutan/Inte…
id:
93
Plagiarism detected:
0,31%

http://vega.unitbv.ro/~ogrutan/Inte…
tipul de transmitere și recepționare a șirurilor de biți pe un canal de comunicații:
transmisia asincronă: semnalul de ceas al receptorului se sincronizează pe semnalul de start
transmis de emițător. Din această cauză, canalul de comunicație nu este utilizat eficient și nu se
pot obține rate de transfer mari, de maxim 115 KBps. Este frecvent utilizată pentru conectarea a
două echipamente de rețea prin intermediul cablurilor seriale sau a modem-urilor analogice.
transmisia sincronă: șirurile de biți se succed fără întrerupere, fiecare echipament având nevoie
de un semnal de sincronizare propriu. De aceea, receptorul este mai complicat, însă se asigură o
utilizare eficientă a canalului de comunicație și se pot obține viteze mari de transfer (2 MBps).
se definesc topologiile de rețea.
în funcție de topologie, se stabilește tipul rețelei:
rețea broadcast (topologii magistrală, stea, inel): la același mediu de transmisiune sunt atașate
mai multe echipamente de rețea, iar un pachet de date transmis de o stație este recepționat de
toate celelalte (de exemplu, Ethernet/Fast Ethernet, Token Ring);
rețele punct-la-punct (topologii stea, plasă): la o conexiune fizică sunt atașate numai două
echipamente. Într-o rețea cu mai mult de două noduri, un pachet de date trebuie să tranziteze
mai multe noduri intermediare pentru a ajunge la destinație.
se definesc tipurile de medii de transmisiune: cablu coaxial, cablu UTP, fibră optică, linii
închiriate de cupru etc.
se stabilește modul de transmisie: simplex (un singur echipament poate transmite, iar
corespondentul doar recepționează), half-duplex (ambele echipamente pot să transmită și să
recepționeze semnale, dar nu în același timp), full-duplex (ambele echipamente pot să
transmită și să recepționeze semnale în același timp).
se definesc standardele mecanice și electrice ale interfețelor, seriale (RS-232, V.35, G.703 ) și
LAN (BNC, AUI, RJ45).
este realizată codificarea și decodificarea șirurilor de biți (repetoare, media-convertoare etc.).
este realizată modularea și demodularea semnalelor purtătoare (modem-uri).
unitatea de date utilizată la nivel fizic este bitul.
Nivelu
l fizic definește specificații electrice
mecanice, procedurale și functionale pentru activarea,
intreținerea si dezactivarea legăturii fizice între terminale. Ca echipamente de nivel fizic într-o
rețea avem huburi și firele sau cablurile de orice fel, electric, optic etc. iar în rețelele wireless
avem ca mediu de transmisiune aerul.
Standardul RS-232 elaborat de
Electronics Industries Association împreunã cu TIA (Telecommunication Industry Association)
este un standard pentru interfețe seriale. Standardul utilizat în prezent pentru conectarea
microcontrollerelor la un calculator gazdă este EIA/TIA RS232-E.
Valorile maxime admisibile sunt +25V și
-25V.https://plagiarism-detector.com23/55

id:
94
Plagiarism detected:
0,79%

http://vega.unitbv.ro/~ogrutan/Inte…
id:
95
Plagiarism detected:
0,02%

http://www.spellit.ro/revista-1/num…
id:
96
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
97
Plagiarism detected:
0%

http://www.spellit.ro/revista-1/num…
id:
98
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
99
Plagiarism detected:
0%

http://www.spellit.ro/revista-1/num…
id:
100
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
101
Plagiarism detected:
0,01%

http://www.spellit.ro/revista-1/num…
id:
102
Quotes detected:
0,02%
in quotes:
id:
103
Plagiarism detected:
1,62%

http://www.spellit.ro/revista-1/num…

+ 2
resources!
Nivelele mai mari de tensiune asigură o margine de zgomot mai mare și prin urmare o imunitate
mai mare la perturbații. Distanța maximă de transfer este de 15m la un debit de informație de
115Kbps.
Cele mai importante semnale de interfață în standardul RS232 sunt date în Figura 3.2.1:
Figura 3.2.1 Semnale de interfață în standardul RS232
Termenii Half Duplex (HDX) și Full Duplex (FDX) se referă la simultaneitatea transferului de date
în ambele sensuri între două echipamente. Dacă există flux de date atât într-un sens cât și în
celălalt, dar nu simultan, atunci transferul este HDX. Dacă există flux de date într-un sens și în
celălalt în același timp, atunci transferul este FDX. În industrie se folosește pentru HDX termenul
TWA (Two Way Alternate) și pentru FDX termenul TWS (Two Way Simultaneous).
O legătură punct la punct conectează două dispozitive, iar o legătură multipunct conectează mai
mult de două dispozitive. Aceste legături sunt ilustrate în frigura 3.2.2. În legătura punct la
punct, unul din dispozitive este emițător și celălalt este receptor (stânga). În legătura multipunct
un singur dispozitiv este emițător și dintre celelalte, la un moment dat, unul sau mai multe
dispozitive sunt receptoare (dreapta). Receptorul este activat printr-un mecanism de adresare
specific interfeței.
Legătură punct la punct și multipunct este exemplificat în Figura 3.2.2
Figura 3.2.2 Legătură punct la punct și multipunct
Standardul LAN (Local Area Network):
Aproape fiecare trimitere la
"rețea"
,
"LAN"
,
"conexiune LAN"
sau
"placă de rețea"
implică
Ethernet. Definit de IEEE ca standard 802.3, metoda de acces Ethernet este utilizată pentru a
conecta computere într-o companie sau rețea de domiciliu, precum și pentru a conecta un
singur calculator la un modem de cablu sau modem DSL pentru acces la Internet.
Mai putem privi Ethernet-ul ca fiind cea mai populară familie de protocoale și scheme de cablare
pentru rețele locale (LAN) pentru a conecta computere, imprimante, modemuri etc sau ca
standardul global de legare prin cablu a mai multor computere într-o retea.https://plagiarism-detector.com24/55

id:
104
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
105
Plagiarism detected:
0,1%

http://www.spellit.ro/revista-1/num…

+ 2
resources!
id:
106
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
107
Plagiarism detected:
0,48%

http://www.spellit.ro/revista-1/num…
id:
108
Plagiarism detected:
0,04%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…

+ 2
resources!
id:
109
Plagiarism detected:
0,26%

https://edoc.pub/tanenbaum-retele-d…
id:
110
Plagiarism detected:
0,08%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
Ethernet-ul este, prin urmare, tehnologia de rețea (locala – LAN) cea mai mult folosită.
Ethernet este o tehnologie de rețea bazată pe cadre pentru rețelele locale (LANs). Definește
cablări și semnale pentru stratul fizic și formate de cadre și protocoale pentru controlul
accesului la mediu (MAC) / nivelul legatură de date a modelului OSI. Ethernet-ul este
standardizat în cea mai mare parte ca IEEE 802.3. A devenit cea mai răspândită tehnologie LAN
utilizată din anii '90 până în prezent și a înlocuit, în mare măsură, toate celelalte standarde LAN,
cum ar fi token ring, FDDI, și ATM.
Există multe motive pentru succesul Ethernet-ului. În primul rând, Ethernet a fost prima
tehnologie de mare viteză larg răspândită pentru rețelele locale. Pentru că a fost implementată
mai devreme, administratorii de rețea s-au familiarizat cu Ethernet și au fost reticenți să treacă
la alte tehnologii de LAN, atunci când acestea au apărut. În al doilea rând, Token Ring, FDDI,
ATM-uri sunt mai complexe și mai costisitoare decât Ethernet, fapt care a descurajat mai mult
administratorii de rețea. În al treilea rând, motivul cel mai important pentru a trece la o alta
tehnologie LAN (cum ar fi FDDI sau ATM) a fost, de obicei, rata de transfer mai mare a acestora.
Ethernet-ul a produs versiuni noi care funcționau la rate egale sau mai mari de transfer.
"Switched Ethernet"
a fost introdus
la inceputul anilor 1990 fapt care a crescut și mai mult eficiența ratelor sale de tranfer de
date.
"Ethernet hardware"
în special plăcile de rețea, fiind și extrem de ieftine, astfel
a devenit un produs întâlnit pe mai toate calculatoarele personale. Acest cost redus este, de
asemenea, datorat faptului că protocolul de acces multiplu al Ethernet-ului, CSMA / CD, este
complet descentralizat.
Sistemele care comunică prin Ethernet împart un flux de date în bucați mai mici numite cadre
(frames). Fiecare cadru conține adresele sursei și ale destinatiei și un cod de control de erori
astfel încât cadrele cu erori să poată fi detectate și retransmise. În ceea ce priveste modelul OSI
modelul Ethernet ofera servicii până la nivelul legatură de date inclusiv.
Nivelul
legăturii de date
Nivelul legăturii de date
furnizează un tranzit de încredere al datelor de-a lungul legăturii fizice. Se ocupă de adresarea
fizică, de topologia rețelei, notificările de eroare, ordinea de transmitere a cadrelor de date și de
controlul fluxului.
Deoarece nivelul fizic nu face decât să accepte și să transmită un flux de biți, fără să se
preocupe de semnificația sau de structura lor, responsabilitatea pentru marcarea și
recunoașterea delimitatorilor între cadre îi revine nivelului legătură de date. Aceasta se poate
realiza prin atașarea unor șabloane speciale de biți
la începutul și la sfârșitul cadrului.
Așadar
nivelul legăturii
de date realizează transferul datelor între sisteme adiacente (care partajează același mediu de
acces).https://plagiarism-detector.com25/55

id:
111
Plagiarism detected:
0,03%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
112
Plagiarism detected:
0,2%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
113
Plagiarism detected:
0,03%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
114
Plagiarism detected:
0,21%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…

+ 6
resources!
id:
115
Plagiarism detected:
0,24%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
116
Plagiarism detected:
1,42%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
O problemă ce
apare la nivelul
legătură de date
este evitarea
inundării unui receptor lent cu date provenite de la un emitător rapid. În acest scop sunt
necesare mecanisme de reglare a traficului care să permită emițătorului să afle cât spațiu
tampon deține receptorul la momentul curent.
Echipamentele de nivel fizic într-o rețea sunt placa de rețea, bridge și switch.
Nivelul
este alcătuit din
două sub-niveluri:
Nivelul acces
la rețea se ocupă cu toate problemele legate de transmiterea efectivă a unui pachet IP pe o
legătură fizică, incluzând și aspectele legate de tehnologii și de medii de transmisie, adică
nivelurile OSI Legătură de date și Fizic.
Modelul de referință TCP/IP nu spune mare lucru despre ce se întâmplă acolo, însă menționează
că gazda trebuie să se lege la rețea, pentru a putea trimite pachete IP, folosind un anumit
protocol. Acest protocol nu este definit și variază de la gazdă la gazdă
de la rețea la rețea.
controlul
accesului la mediu (MAC – Medium Access Control): definește echipamentul care poate avea
acces la rețea atunci când mai multe stații încearcă să transmită simultan:
asigură controlul fluxului de date (flow-control) prin stabilirea momentelor de transmisie sau
așteptare,
efectuează controlul accesului la mediul fizic,
în cadrul rețelelor de tip broadcast, prin intermediul legăturii de date se realizează identificarea
unui nod destinație, prin utilizarea adreselor MAC.
controlul legăturii logice (LLC – Logical Link Control): definește modul de transfer al datelor către
nivelul fizic și furnizează serviciul de transport către nivelul rețea:
introduce în fluxul de biți furnizat nivelului fizic delimitatorii necesari pentru separarea cadrelor.
La recepție, nivelul legăturii de date recunoaște acești delimitatori și reconstituie cadrele.
Scopul acestei încadrări este determinat de necesitatea gestionării fluxului continuu de biți
preluați de la nivelul fizic.
controlul erorilor, realizat în două moduri: FEC (Forward Error Correction, folosește biții de
control pentru detectarea și corectarea erorilor), ARQ (Automatic Retransmition Query, utilizat
numai pentru detectare, nu și pentru corectarea erorilor, ca mijloc de alertare a sursei că
informația nu a fost recepționată corect).
Unitatea de date este cadrul, format din șiruri de bytes (1 byte = 8 biți).
La nivelul legăturii de date sunt definite protocoalele de interconectare a rețelelor LAN, în funcțiehttps://plagiarism-detector.com26/55

id:
117
Plagiarism detected:
0,05%

http://www.afahc.ro/ro/facultate/cu…
id:
118
Plagiarism detected:
0,28%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
119
Plagiarism detected:
0,08%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
120
Plagiarism detected:
1,96%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 10
resources!
de tipul transmisiei utilizate la nivel fizic:
protocoale orientate pe biți, utilizate pe transmisii seriale: PPP (Point-to-Point Protocol, destinat
legăturilor sincrone și asincrone), HDLC (High Data Link Control, destinat numai legăturilor
sincrone punct-la-punct sau legăturilor multipunct și permite lucrul full-duplex).
protocoale orientate pe comutație de pachete. Mesajul utilizatorului este împărțit în pachete,
fiecare pachet fiind transmis separat și pe trasee fizice diferite.
Nivelul rețea
Nivelul rețea furnizează conectivitate și selectarea căii
intre două sisteme gazdă care pot fi localizate în rețele
separate. Se ocupă de adresarea logică.
O problemă
cheie în proiectare este determinarea modului în care pachetele sunt dirijate de la sursă la
destinație. Dirijarea se poate baza pe tabele statistice care sunt cablate intern în rețea și care
sunt schimbate rar. Traseele pot fi de asemenea stabilite la inceputul fiecărei conversații, de
exemplu la începutul unei sesiuni la
terminal. În sfîrșit,
dirijarea poate fi
foarte dinamică, traseele determinându-se pentru fiecare pachet în concordantă cu traficul
curent din
rețea.
Permite
transferul de date între sistemele neadiacente (care nu partajează același mediu de acces).
Unitatea de date utilizată este pachetul.
Funcția principală a acestui nivel constă în dirijarea pachetelor între oricare două noduri de
rețea. Cu alte cuvinte, nivelul rețea realizează rutarea (direcționarea) pachetelor de date prin
infrastructura de comunicații, această operație fiind efectuată la nivelul fiecărui nod de
comunicație intermediar. Nivelul rețea asigură interfața între furnizorul de servicii și utilizator,
serviciile oferite fiind independente de tehnologia subrețelei de comunicație.
Acest nivel oferă două categorii de servicii de transport:
orientate pe conexiuni (ATM): înainte de transferul datelor între două echipamente trebuie
stabilită o conexiune (circuit virtual), care se închide la terminarea transferului. La stabilirea
conexiunii se pot negocia anumiți parametri legați de calitatea serviciului (viteză, întârziere,
cost). Ruta (secvența de noduri intermediare) pe care vor fi trimise pachetele se stabilește în
momentul stabilirii circuitului virtual. În acest sens, circuitul virtual va primi un identificator
(adresă), fiecare pachet fiind rutat pe baza acestui identificator. Prin utilizarea serviciilor
orientate pe conexiuni se realizează un control foarte eficient al fluxului de date, putând fi
definite categorii de servicii (CoS – Class of Services) și criterii de calitate a serviciilor (Qos –
Quality of Services). Aceste avantaje implică o complexitate ridicată la nivelul arhitecturii de
rețea. În cazul defectării unui nod intermediar, toate circuitele virtuale care îl tranzitează se
închid. Latența inițială necesară pentru stabilirea conexiunii este mare.
fără conexiuni (IP): nu este necesară stabilirea unei conexiuni prin subrețeaua de comunicație în
vederea transferului datelor. Ruta este determinată pentru fiecare pachet în parte, iar
direcționarea (rutarea) se realizează pe baza adreselor (sursă și destinație) conținute în fiecarehttps://plagiarism-detector.com27/55

id:
121
Plagiarism detected:
0,16%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 3
resources!
id:
122
Plagiarism detected:
0,08%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 5
resources!
id:
123
Plagiarism detected:
2,44%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
pachet. Deoarece nu este necesară memorarea informațiilor de stare cu privire la conexiuni,
complexitatea este redusă, fiind posibilă implementarea unor rețele mai rapide. În cazul
defectării unui nod intermediar, comunicația poate continua pe căi alternative. Dezavantajul
principal al acestor servicii constă în faptul că nu se mai poate efectua un control al congestiei
traficului.
Cel mai cunoscut și utilizat protocol la acest nivel este IP (Internet Protocol), utilizat pentru
interconectarea rețelelor din Internet. Cum am arătat mai sus, este un protocol fără conexiune
care permite transmiterea unor blocuri de date (datagrame) între surse și destinații identificate
prin adrese cu lungime fixă.
Nivelul internet
este axul pe care
se centrează intreaga arhitectură. Rolul său este de a permite gazdelor să emită pachete în
orice rețea și a face ca pachetele să circule independent până
la destinație.
Pachetele pot
chiar să sosească într-o ordine diferită față de cea în care au fost trimise.
Nivelul internet se ocupă cu trimiterea pachetelor sursă din orice rețea pe internet și capacitatea
de direcționare a acestor pachete la destinație.
În cazul
datagramelor foarte mari, protocolul IP realizează, dacă este cazul, fragmentarea și
reasamblarea în vederea transmiterii prin orice rețea. Nu dispune de mecanisme care să asigure
securitatea serviciului sau controlul fluxului de informații. Este apelat de protocoalele superioare
pentru transferul prin rețea al datelor, apelând la rândul lui la protocoalele rețelei locale pentru
transportul datelor către un echipament local. Acest echipament local (adiacent) poate fi
destinația finală a pachetelor de date sau poate fi un nod intermediar al sistemului de
comunicații (router), care trebuie să redirecționeze datele.
Modul de funcționare a protocolului IP este următorul:
aplicația pregătește datele și le transmite nivelului Internet al software-ului de rețea,
nivelul Internet adaugă acestor date un antet (header), conținând adresa de destinație,
datagrama rezultată este transmisă interfeței de rețea, care adaugă la rândul ei un antet și
transmite întreg cadrul către primul nod intermediar al rețelei de comunicații, care va efectua
rutarea pachetului,
la recepție, un nod intermediar va decide după adresa de destinație prezentă în antet care este
subrețeaua și, implicit, următorul nod intermediar către care trebuie redirecționat pachetul,
în cadrul destinației finale, antetul este înlăturat și datagrama se transmite nivelului Internet, de
unde este transmis nivelului aplicație.
Din acest mod de funcționare se pot deduce următoarele reguli privind mecanismele de rutare:
fiecare datagramă este direcționată către cel mai apropiat nod intermediar, router sau gateway,
operația de rutare constă în determinarea nodului intermediar următor (adiacent) care la rândul
lui poate redirecționa datagramele către destinația finală. Acest tip de rutare este numit hop-by-
hop routing și nu permite determinarea întregii secvențe de noduri intermediare.
destinația imediat următoare poate fi un alt router sau chiar destinația finală. https://plagiarism-detector.com28/55

id:
124
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
125
Plagiarism detected:
0,26%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
126
Plagiarism detected:
0,72%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 8
resources!
decizia privind destinația imediată este luată pe baza informațiilor existente în cadrul tabelei de
rutare. Această tabelă este menținută de fiecare router și conține asocieri de tipul destinație
finală – destinație următoare (next hop).
la primirea unei datagrame, router-ul caută în tabela de rutare înregistrarea corespunzătoare
destinației finale. Dacă această înregistrare este găsită, datagrama se transmite către
următoarea destinație specificată în ruta respectivă.
tabela de rutare poate fi actualizată în următoarele moduri:
prin rute statice, introduse de administratorul rețelei. Orice echipament de rețea (host sau
router) conține o așa-numită rută statică implicită (default), utilizată pentru redirecționarea
datagramelor atunci când nu este găsită nici o înregistrare care să corespundă cu adresa finală.
prin rute directe, care sunt create automat de echipamentul de rețea (host sau router) în
momentul în care se specifică adresele IP și măștile de subrețea pe interfețele echipamentului.
În acest mod se realizează asocierea între destinația imediată și interfața fizică prin care poate
fi atins următorul nod de rutare.
prin rute dinamice, schimbate între router-ele adiacente prin intermediul protocoalelor
specializate. Utilizând mecanismele de rutare dinamică, un router transmite routerelor
învecinate întreaga tabelă de rutare, constând în rute statice, rute directe și rute dinamice
"învățate"
de la alte router-
e. Cele mai cunoscute protocoale de rutare dinamică sunt: RIP (Routing Information Protocol),
versiunile 1 și 2, utilizat frecvent în rețele private, OSPF (Open Short Path Finding), IGRP
(Internal Gateway Routing Protocol), BGP (Border Gateway Protocol, utilizat în rețeaua Internet
pentru rutarea infomațiilor între furnizorii de servicii)
.
Ca echipamente de nivel rețea avem routerele, iar ca protocoale de nivel rețea avem IPv4, IPv6,
IPX și AppleTalk.
Nivelul transport
Nivelul transport face segmentarea datelor adică descompunerea unui bloc mare de date în mai
multe segmente de date pentru trimiterea lor mai eficientă în sistemul gazdă transmițător și
reasamblarea datelor într-un flux de date în sistemul gazdă receptor. Nive1u1 transport
realizează segmentarea pentru o trimitere mai eficientă a datelor.
În caz că s-ar încerca trimiterea datelor așa cum vin de la nivelul sesiune și s-ar întâmpla să
apară o coliziune sau congestie și datele ar fi pierdute, intregul grup de date ar trebui retransmis.
Folosind segmentarea este necesară retransmiterea doar a segmentului care nu a ajuns la
destinație. Nivelul transport se asigură că aceste segmente au ajuns la destinație cu ajutorul
protocolului TCP care de asemenea realizează și reasamblarea mesajului la destinație. Nivelul
transport se ocupă și de detecția erorilor, asigură controlul fluxului și evitarea congestiei. La
nivelul transport se realizează și multiplexarea datelor, adică transmiterea mai multor fluxuri de
date pe același mediu pe bucăți alternând, Nu se transmite un flux de date al unei aplicații, apoi
altul al altei aplicații, ele alternează și sunt trimise toate simultan. Legătura dintre stratul
Transport și stratul Sesiune poate fi gândită ca o legătură între protocoalele aplicației și
protocoalele flux de date.
Nivelul transport este decihttps://plagiarism-detector.com29/55

id:
127
Plagiarism detected:
0,79%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 11
resources!
id:
128
Plagiarism detected:
0,15%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 4
resources!
id:
129
Plagiarism detected:
0,2%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
130
Plagiarism detected:
0,34%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
un nivel intermediar care delimitează nivelul hardware de nivelul software. Unitatea de date
este segmentul. Oferă un set standard de servicii, independent de tipul rețelei utilizate: transfer
sigur de date pe o rețea de comunicații considerată nesigură, corectarea erorilor când această
operație nu se realizează pe nivelurile inferioare, negocierea calității serviciului. Sarcina
principală a nivelului transport este aceea de refacere a fluxului de date la destinație, deoarece
un pachet poate fi segmentat în mesaje mai mici, cu rute diferite prin rețeaua de comunicații.
În cazul utilizării protocolului IP pe nivelul rețea, sunt disponibile două protocoale la nivelul
transport:
TCP, Transmission Control Protocol
este un protocol bazat pe conexiune, în care pentru fiecare pachet transmis se așteaptă o
confirmare din partea echipamentului de destinație.
transmisia următorului pachet nu se realizează dacă nu se primește confirmarea pentru
pachetul transmis anterior.
Nivelul situat
deasupra nivelului internet din modelul TCP/IP este frecvent numit nivelul transport. Acesta este
proiectat astfel, incât să permită conversații între entitățile pereche din gazdele sursă și,
respectiv, destinație, în acest sens au fost definite două protocoale capăt-la-capăt. Primul din
ele, TCP (Transmission Control Protocol ), este un protocol sigur orientat pe conexiuni care
permite ca un flux de octeți trimiși de pe o mașină să ajungă fără erori pe orice altă mașină din
rețea. Acest protocol fragmentează fluxul de octeți în mesaje discrete și pasează fiecare mesaj
nivelului intemet. La destinație, procesul TCP receptor reasamblează mesajele primite intr-un
flux de ieșire. TCP tratează totodată controlul fluxului pentru a se asigura că un emițător rapid
nu inundă un receptor lent cu mai multe mesaje decât poate acesta să prelucreze.
UDP, User Datagram Protocol
Al doilea protocol din acest nivel, UDP (User Datagram Protocol), este un protocol nesigur, fără
conexiuni, destinat
secvențierii și controlului fluxului, și nu celor
asigurate de
TCP. Protocolul UDP este de asemenea mult folosit pentru interogări rapide întrebare-răspuns,
client-server și pentru aplicații în care comunicarea promptă este mai importantă decât
comunicarea cu
acuratețe.
Relația dintre IP, TCP și UDP este prezentată in fig 3.5.1 De când a fost dezvoltat acest model, IP
a fost implementat pe multe alte rețele.
Fig 3.5.1 Relația dintre IP, TCP și UDP
Deci UDP:
este folosit în
situațiile în care eficiența și viteza transmisiei sunt mai importante decât corectitudinea datelor,
de exemplu în rețelele multimedia, unde pentru transmiterea către clienți a informațiilor de
voce sau imagine este mai importantă viteza (pentru a reduce întreruperile în transmisie) decât
calitatea.
este un protocol fără conexiuni, semnalarea erorilor sau reluărilor fiind asigurată de nivelul
superior, https://plagiarism-detector.com30/55

id:
131
Plagiarism detected:
0,04%

https://edoc.pub/tanenbaum-retele-d…
id:
132
Plagiarism detected:
0,49%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
133
Plagiarism detected:
0,09%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 4
resources!
id:
134
Plagiarism detected:
0,16%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
datele transmise nu sunt segmentate.
Nivelul sesiune
Nive1u1 sesiune stabilește, administrează și termină sesiunile între două sisteme care comunică
între ele. Furnizează servicii stratului prezentare. Sincronizează dialogurile dintre cele două
straturi prezentate aparținând sistemelor care comunică între ele și administrează schimbul de
date între acestea. O sesiune poate fi utilizată pentru a permite unui utilizator
să se conecteze la distanță pe un
sistern cu divizarea timpului sau să se transfere un fișier între două mașini.
Putem spune deci că
permite
stabilirea de conexiuni (sesiuni) între aplicațiile existente pe echipamentele dintr-o rețea. Prin
urmare, este orientat către problemele specifice aplicațiilor, mai puțin pentru comunicația
efectivă, siguranța acesteia fiind asigurată de nivelurile inferioare.
Nivelul sesiune execută următoarele funcții principale:
gestiunea dialogului între aplicații,
sincronizarea între aplicații,
gestiunea și raportarea erorilor.
În cazul aplicațiilor IP, nivelul sesiune este utilizat și pentru identificarea aplicațiilor instalate pe
același echipament de rețea, identificat în cadrul rețelei printr-o adresă IP unică. Pentru
identificare, o aplicație utilizează o valoare întreagă, cuprinsă între 1 si 65535, numită port de
comunicație. De exemplu:
HTTP: portul 80 sau 8080,
POP (recepție email): portul 110.
Telnet: portul 23,
FTP: portul 21,
SNMP: porturile 161 și 162,
SMTP (transmisie email): portul 2
5,
Nivelul prezentare
Nivelul prezentare se asigură că informația pe care o trimite stratul aplicație dintr-un sistem este
descifrabilă pentru stratul aplicație al altui sistem. Dacă este necesar traduce multiplele formate
de date într-un format comun. Se ocupă de probleme legate de formatul datelor: compresie,
criptare, translația protocoalelor astfel încât poată fi trimise între platforme și sisteme de operare
diferite.https://plagiarism-detector.com31/55

resources!
id:
135
Plagiarism detected:
0,13%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
136
Plagiarism detected:
0,5%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 4
resources!
id:
137
Plagiarism detected:
0,29%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
138
Plagiarism detected:
0,04%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
139
Plagiarism detected:
0,04%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
140
Plagiarism detected:
0,16%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
141
Plagiarism detected:
0,03%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 6
resources!
În particular,
spre deosebire de toate nivelurile inferioare care se ocupă numai de transferul sigur dintr-un loc
in altul, nivelul prezentare se ocupă de sintaxa și semantica informațiilor transmise.
Îndeplinește
funcții legate de reprezentarea datelor, conversii, criptare, compresie etc. Stabilește sintaxa
pentru datele transmise prin rețea.
Nivelul aplicație
Acest nivel definește protocoalele specifice aplicațiilor.
Deasupra nivelului
transport se află nivelul aplicație. Acesta conține toate protocoalele de nivel mai înalt. Primele
protocoale de acest gen includeau terminalul virtual ( TELNET ), transferul de fișiere ( FTP ) și
poșta electronică SMTP ) Protocolul de terminal virtual permite unui utilizator de pe o mașină să
se conecteze și lucreze pe o mașină aflată la distanță, Protocolul de transfer de fișiere pune la
dispoziție o modalitate de a muta eficient date de pe o mașină pe alta. Poșta electronică a fost la
origine doar un tip de transfer de fișiere, dar ulterior a fost dezvoltat un protocol specializat
pentru acest
serviciu. Pe parcursul anilor, la aceste protocoale s-au adăugat multe altele, așa cum sunt
Serviciul Numelor de Domenii (Domain Name Server – DNS) pentru stabilirea corespondenței
dintre numele gazdelor și adresele rețelelor, NNTP, protocolul utilizat pentru a transfera articole
de știri, HTTP folosit pentru aducerea paginilor de pe Web și multe altele.
Putem spune că
nivelul aplicație
conține o varietate de protocoale
frecvent utilizate (FTP, HTTP, Telnet, SMTP). Un exemplu de protocol utilizat pe scară largă este
HTTP Hyper Text Transfer Protocol )
care stă la baza WWW ( World Wid
e Web ). Atunci când un
browser accesează o pagină Web, el trimite serverului numele pe care o dorește folosind HTTP.
Serverul va trimite ca răspuns pagina. Alte protocoale de aplicație sunt folosite pentru transferul
fișierelor, poștă
electronică etc.
Cele mai uzuale aplicații definite la acest nivel sunt:
SMTP (Simple
Mail Transfer Protocol),
terminale virtuale: Telnet,
transfer de fișiere, File Transfer Protocol (FTP),
poștă electronică,https://plagiarism-detector.com32/55

id:
142
Plagiarism detected:
0,06%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
143
Plagiarism detected:
0,76%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
144
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
145
Plagiarism detected:
1,86%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
POP (Post Office
Protocol),
Aplicații web prezentare, baze de date etc.
Hyper Text Transfer Protocol (HTTP)
Administrare și monitorizare: Simple Network Management Protocol (SNMP)
.
Monitorizarea rețelelor
Scopul principal al monitorizării unei rețele este urmărirea permanentă a stării de funcționare a
echipamentelor de comunicație sau a echipamentelor destinate anumitor servicii, simultan cu
urmărirea disponibilității și încărcării canalelor de comunicație. Informația rezultată din
monitorizarea unei rețele trebuie să asigure un suport pentru identificarea și depanarea rapidă a
defectelor.
Pentru implementarea acestor funcții se utilizează două protocoale specializate:
ICMP, Internet Control Message Protocol
SNMP, Simple Network Management Protocol
ICMP este un protocol care funcționează la nivelul 3 al modelului OSI (nivelul rețea), nefiind
necesară utilizarea unui protocol de transport (TCP sau UDP) sau a unui port de comunicație.
Acest protocol permite încapsularea în interiorul cadrului IP a unor informații, care o dată ajunse
la destinația specificată, determină generarea unui răspuns către sursa ICMP, din care se poate
deduce timpul de răspuns pe un canal de comunicație (de exemplu, mesajul rezultat în urma
lansării comenzii
"ping"
în linia de
comandă, în fereastra DOS a sistemului de operare Windows).
Parametrii ICMP pot fi astfel configurați încât să determine generarea unui răspuns din partea
fiecărui echipament de comunicație tranzitat de pachetele ICMP (comenzile tracert, ping route),
obținându-se și o imagine a traseului fizic corespunzător canalului de comunicație. În cazul în
care nodul de destinație sau un nod tranzitat nu răspunde la un pachet ICMP, este asociat un
mesaj de eroare, care poate oferi informații utile în stabilirea cauzelor pentru care nu poate fi
atinsă o destinație (cale de comunicație nefuncțională, rute IP necorespunzătoare etc.).
SNMP este un protocol care funcționează la nivelul de aplicație al modelului OSI și cuprinde una
sau mai multe stații de administrare și mai multe elemente de rețea administrabile (server,
switch, hub, router etc.).
Un echipament administrabil este format din două componente principale:
un agent SNMP, prin intermediul căruia sunt stabilite regulile de transfer a informațiilor între
echipamentul administrabil și stația de administrare,
colecție de obiecte (Management Information Base, MIB) în care sunt gestionate informațiile
referitoare la elementele componente ale echipamentului administrabil.
Colecția MIB conține următoarele informații: https://plagiarism-detector.com33/55

id:
146
Plagiarism detected:
1,88%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 8
resources!
starea sistemului și a dispozitivelor care compun echipamentul (interfețe de rețea),
statistici despre performanțele sistemului (memorie, procesor, buffer-e),
statistici ale traficului pe interfețe, erori la nivel logic sau fizic,
parametri de configurare (adrese IP, rute etc.).
La nivelul echipamentului administrabil, agentul SNMP execută următoarele operații:
colectează informații despre starea și componentele sistemului și actualizează obiectul
corespunzător din colecția MIB,
răspunde cererilor (interogărilor) efectuate de stația de administrare,
raportează stației de administrare evenimentele speciale (critice) prin intermediul alarmelor
SNMP (traps),
oferă administratorului acces direct pe echipament sau la un dispozitiv al acestuia.
Alarmele SNMP se împart în două categorii:
standard: raportează către stația de administrare următoarele evenimente speciale:
activarea/dezactivarea interfețelor de rețea,
repornirea echipamentului, la cald sau la rece,
erori de autentificare.
enterprise: pot genera semnalizări suplimentare despre: modificarea configurației
echipamentului sau încercări de configurare, probleme în funcționarea protocoalelor de rutare
dinamică, semnalizări privind depășirea pragurilor pentru tensiunea de alimentare sau pentru
parametrii ambientali (temperatură, umiditate etc.).
O comparație între cele două protocoale utilizate pentru monitorizare și administrare este
prezentată în tabelul următor:
Tabelul 4.1 Comparația a două protocoale
ICMPSNMPOferă
o imagine de
ansamblu a stării de funcționare a unei rețele: echipamente sau interfețe de rețea funcționale
sau nu, gradul de încărcare a canalelor de comunicație.Oferă informații detaliate asupra unor
parametri de comunicație importanți: gradul de încărcare efectiv la nivelul tuturor interfețelor de
rețea ale unui echipament, și eventualele erori de transmisie/recepție, gradul de încărcare al
procesorului și al memoriei RAM.
Starea unei interfețe (up, down, loopback) și dacă această stare este provocată de
disfuncționalități ale rețelei sau este o stare administrativă (impusă de administratorul de
rețea).Starea generală a rețelei nu este raportată în timp real, ci numai la intervale regulate,
corespunzătoare momentelor de interogare a rețelei.Starea generală a rețelei este raportată în
timp real, prin intermediul alarmelor care sunt transmise în momentul producerii unui
eveniment. Excepție fac situațiile în care echipamentul este oprit sau se dezactivează interfața
corespunzătoare canalului de comunicație prin care se transmit și alarmele SNMP. Aceste
evenimente nu pot fi puse în evidență decât cu ajutorul protocolului ICMP.Permite identificareahttps://plagiarism-detector.com34/55

id:
147
Plagiarism detected:
0,08%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
148
Plagiarism detected:
0,08%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
149
Plagiarism detected:
0,04%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
150
Plagiarism detected:
0,11%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
151
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
segmentelor de rețea care alcătuiesc canalul de comunicație dintre sursă și destinație.Permite
realizarea topologiilor de rețea și identificarea anumitor tipuri de echipamente, prin obținerea
informațiilor referitoare la adresele IP alocate și a tabelelor de rutare utilizate. Acest lucru este
posibil numai dacă sistemul de monitorizare cunoaște toate comunitățile de citire ale
echipamentelor care compun o rețea.Oferă informații utile despre eventualele disfuncționalități,
informații care, interpretate corect, pot ajuta la descoperirea cauzelor care provoacă aceste
probleme (adrese IP sau rute incorecte, canale de comunicație congestionate etc.)Oferă multe
informații detaliate cu privire la problemele apărute în cadrul unei rețele, la nivelul
echipamentelor sau canalelor de comunicație, însă, de foarte multe ori, aceste probleme
afectează chiar căile de comunicație prin care se obțin aceste informații sau se transmit alarme
SNMP.
Din compararea caracteristicilor celor două protocoale reiese că utilizarea combinată a acestora
constituie soluția optimă de monitorizare și administrare a rețelelor, fiind posibilă astfel atât
raportarea detaliată a funcționării echipamentelor (inclusiv în format grafic), prin utilizarea
protocolului SNMP cât și menținerea unei imagini minimale a stării de funcționare a rețelei, prin
intermediul protocolului ICMP, în cazul în care este afectată funcționarea agentului SNMP.
Congestia
Generalități
Supraincărcarea
resurselor apare atunci când pe o legătură se dorește a fi transmis un volum de date
rnai mare decât capacitatea sa. Deoarece congestia apare
odată cu supraincărcarea rețelelor, definițiile congestiei se concentrează asupra
comportamentului rețelelor la încărcări mari sau foarte
mari.
Ca o definiție obiectivă, putem spune că sarcina de a transmite
un volum de date mai mare decât capacitatea
legăturii pe care se va transmite poate duce la o congestie.
Congestia este semnalată pe rețele prin detecția pierderilor de pachete ca rezultat al așteptării
în coadă ce depășește o anumită limită.
Algoritmul de control al congestiel specificat in TCP a rămas in general neschimbat. Bucla de
control închisă a TCP-ului nu permite pierderea de pachete fără semnalizare și elimină astfel
posibilitatea unui colaps din cauza congestiei pe rețea. Termenul de rețea congestionată poate să
însemne atât supraincărcarea bufferelor echipamentelor de rețea și implicit a cozilor, dar
totodată congestia poate fi remarcată și în cazul în care bufferele nu sunt supraîncărcate ci doar
utilizatorul nu are o disponibilitatea a serviciilor rețelei ce îi poate satisface nevoile aplicației
folosite. Să considerăm o rețea în care, dintr-un anumit motiv, rata de sosire a pachetelor la un
ruter depășește rata de deservire a acestuia. În acest moment, pachetele sunt introduse într-o
coadă de așteptare, ceea ce conduce la întârzieri. întârzierea adițională poate determina sursele
să retransmită, crescând astfel și mai mult încărcarea rețelei. Acest tip de feedback conduce la o
deteriorare rapidă a situației, unde traficul este dominat de retransmisii și productivitatea
efectivă – banda efectivă scade brusc. Dacă este implementat un mecanism de control al
traficului
"ruter-la-ruter"
, noi pachete pot să nu mai fie admise în coadă, așa că acestea pot inunda un ruter precedent de
asemenea. Se poate ajunge astfel la o situație de tipulhttps://plagiarism-detector.com35/55

id:
152
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
153
Quotes detected:
0,06%
in quotes:
id:
154
Plagiarism detected:
0,03%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
155
Plagiarism detected:
0,32%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
156
Plagiarism detected:
0,04%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
157
Plagiarism detected:
0,38%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 3
resources!
"deadlock"
, în care întreg traficul este blocat.
În acest caz avem de-a face cu trei evenimente ce apar simultan. În primul rând, întârzierea
datorată cozilor de așteptare crește. În al doilea rând, pot apărea pierderi de pachete, traficul
este dominat de retransmisii, astfel încât eficiența scade. Definițiile standard ale congestiei sunt
de forma următoare:
"O rețea este congestionată dacă, datorită supraincărcării, condiția X se indeplinește"
, unde X reprezintă creșterea excesivă a întârzierii, pierderi de pachele sau scăderi ale benzi
efective. Aceste definiții nu sunt satisfăcătoare din mai multe motive, în primul rând, întârzierile
și pierderile de pachete sunt indicatori de performanță ce sunt impropriu folosiți drept indicatori
pentru congestie, dat fiind că modificarea acestor indicatori se poate datora unor fenomene
diferite de congestie. În al doilea rând, definiția nu specifică în mod exact punctul de la care o
rețea poate fi considerată congestionată. De exernplu, în timp ce o rețea care are timpi medii de
întârziere în fiecare ruter de 1 până la 10 durate de deservire nu este cu siguranță congestionată,
nu este clar dacă o rețea ce are timpi medii de intârziere de 1000 durate de deservire este sau nu
congestionată. În acest fel nu pare posibi1 să se stabilească o valoare de prag care determină
congestia. O rețea congestionată
din punctul de
vedere al unui
utilizator nu este neapărat congestionată din punctul de vedere al altuia. De exemplu, dacă
utilizatorul A poate tolera o rată de pierdere a pachetelor de 1 la 1000, și utilizatorui B poate
tolera o rată de pierdere de 1 1a 100, și rata de pierdere efectivă este de 1 1a 50 atunci A va
considera că rețeaua este congestionată, în timp ce pentru B rețeaua va funționa în parametri
norma1i. Deci este clar faptul că starea de congestionare a unei rețele depinde de perspectiva
utilizatorului. Un utilizator care cere puțin de la o rețea poate tolera o pierdere de performanță
mult mai bine decât un utilizator cu cerințe mari. Punctul cheie este noțiunea de folos, folos pe
care un utifizator îl obține de la rețea, și modul în care acest folos se degradează odată cu
creșterea încărcării rețelei.
Definiție
O rețea este congestionată din perspectiva utilizatorului dacă utilitatea lui scade ca urmare a unei
creșteri a incărcării retelei.
Congestia poate
fi produsă de mai mulți factori. Dacă dintr-o dată încep să sosească șiruri de pachete pe trei sau
patru linii de intrare și toate necesită aceiași linie de ieșire, atunci se va forma o coadă. Dacă nu
există suficientă memorie pentru a le păstra pe toate, unele se vor pierde. Adăugarea de
memorie poate fi folositoare până la un
punct.
Dacă traficul
este prea intens, apare congestia și
performațele se degradează puternic.
Chiar
și procesoarele
lente pot cauza congestia. Dacă unitatea centrală a ruter-ului (CPU) este lentă în execuția
funcțiilor sale (întroducerea în cozi, actualizarea tabelelor etc.), se pot forma cozi, chiar dacă
linia de comunicație nu este folosită la capacitate maximă. Similar și liniile cu lățime de bandăhttps://plagiarism-detector.com36/55

id:
158
Plagiarism detected:
0,05%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
159
Plagiarism detected:
0,04%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
160
Plagiarism detected:
0,1%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
161
Plagiarism detected:
0,89%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
162
Plagiarism detected:
0,53%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
163
Plagiarism detected:
0,05%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 7
scăzută pot provoca congestia. Schimbarea liniilor cu unele mai performante și păstrarea
aceluiași procesor sau vice-versa de obicei ajută puțin, însă de cele mai multe ori nu
fac decât să deplaseze punctul critic.
Adevărata
problemă este de multe ori o incompatibilitate între
diferitele părți ale sistemului. Ea va persista
până ce toate
componentele sunt în echilibru.
.
Figura 5.2.1 Simptomele unei rețele congestionate [1]
Este important de subliniat
diferența dintre controlul congestiei și controlul fluxului. Controlul congestiei trebuie să asigure
că subrețeaua este capabilă să transporte întreg traficul
implicat
calculatoarelor
gazdă, al tuturor ruterelor, prelucrarea de tip store-and-forward din rutere și toți factori care tind
să diminueze capacitatea de transport a subrețelei.
Controlul fluxului, prin contrast, se referă la traficul capăt la capăt între un expeditor și un
destinatar. Rolul său este de a împiedica un expeditor rapid să trimită date continuu, la o viteză
mai mare decât cea cu care destinatarul poate consuma datele. Controlul fluxului frecvent este
dat de existența unui feed-back de la receptor către emițător, pentru a spune emițătorului cum
se desfășoară lucrurile la celălalt capăt.
Pentru a vedea diferența dintre aceste două concepte, să considerăm o rețea cu fibre optice cu
o capacitate de 1000 Gbps pe care un calculator încearcă să transfere un fișier către un
calculator personal la 1 Gbps. Deși nu există nici o congestie (rețeaua nu are nici un fel de
probleme), controlul fiuxului este necesar pentru a forța supercalculatorul să se oprească des,
pentru a permite calculatorului personal să primească datele.
La cealaltă extremă, să considerăm o rețea de
tip store-and-forward
cu linii de 1 Mbps
și 1000 de calculatoare mari, din care jumătate încearcă să transfere la 100 kbps către cealaltă
jumătate. Aici problema nu apare datorită unui emițător rapid care surclasează un receptor lent,
ci pentru că traficul cerut depășește viteza rețelei.
Motivul pentru care controlul congestiei și controlul fluxului sunt adesea confundate este acela
că unii algoritmi pentru controlul congestiei funcționează trimițând mesaje înapoi către diferitele
surse, spunându-le să încetinească atunci când rețeaua are probleme. Astfel, un calculator
gazdă poate primi un mesaj de încetinire fie din cauză că receptorul nu suportă încărcarea, fie
pentru că rețeaua este depășită.
Principii generale ale controlului congestiei
Controlul congestiei este un proces foarte complex greu de rezolvat chiar și în zilele noastre.
Acest subiecthttps://plagiarism-detector.com37/55

resources!
id:
164
Plagiarism detected:
0,03%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 5
resources!
id:
165
Plagiarism detected:
1,66%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
166
Plagiarism detected:
0,36%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 4
resources!
este din ce în ce
mai des abordat în
cercetările din informatică din cauza aglomerării
din ce în ce mai
mari
a rețelelor de calculatoare. Aspectul care complică și mai mult mecanismele de control al
congestiei este acela că nu se poate localiza pe un nivel particular al stivei de protocoale.
Algoritmii de control al congestiei pot fi implementați atât la nivelul ruterelor de rețea cât și la
nivelul protocoalelor de transport implementate în softul de rețea al dispozitivelor comunicante. O
soluție exclusivă, bazată doar pe controlul unui singur nivel nu duce la o rezolvare mulțumitoare.
De aceea se caută soluții de compromis între cele două niveluri.
Problemelele
care apar în
sistemele complexe, cum ar fi rețelele de calculatoare, pot fi privite din punctul de vedere al
unei teorii a controlului. Această abordare conduce la împărțirea tuturor soluțiilor în două grupe:
în buclă deschisă și în buclă închisă. Soluțiile în buclă deschisă încearcă să rezolve problema
printr-o proiectare atentă, în esență să se asigure că problema nu apare. După ce sistemul este
pornit și funcționează, nu se mai fac nici un fel de corecții. Instrumentele pentru realizarea
controlului în buclă deschisă decid când să se accepte trafic nou, când să se distrugă pachete și
care să fie acestea, realizează planificarea deciziilor în diferite puncte din rețea. Toate acestea
au ca numitor comun faptul că iau decizii fără a ține cont de starea curentă a rețelei.
Soluțiile în buclă închisă se bazează pe conceptul de reacție inversă. Această abordare are trei
părți, atunci când se folosește pentru controlul congestiei:
a. Monitorizează sistemul pentru a detecta când și unde se produce congestia.
b. Trimite aceste informații către locurile unde se pot executa acțiuni.
c. Ajustează funcționarea sistemului pentru a corecta problema.
În vederea monitorizării subrețelei pentru congestie se pot folosi diverse matrici. Cele mai
utilizate sunt procentul din totalul pachetelor care au fost distruse din cauza lipsei spațiului
temporar de memorare, lungimea medie a cozilor de așteptare, numărul de pachete care sunt
retransmise pe motiv de timeout, întârzierea medie a unui pachet, deviația standard a întârzierii
unui pachet, în toate cazurile, valorile crescătoare indică creșterea congestiei.
În bucla de reacție al doilea pas este transferul informației legate de congestie de la punctul în
care a fost depistată la punciul în care se poate face ceva.
Varianta imediată presupune trimiterea unor pachete de la ruterul care a detectat congestia
către sursa sau sursele de trafic, pentru a raporta problema. Evident, aceste pachete
suplimentare cresc încărcarea rețelei exact la momentul în care acest lucru era cel mai puțin
dorit, subrețeaua fiind
congestionată.
O altă metodă este rezervarea unui
bit sau un câmp
în fiecare pachet, pentru a fi completat de rutere dacă congestia depășește o anumită valoare
de prag. Când un ruter detectează congestie, el completează cămpurile tuturor pachetelor
expediate, pentru a-și preveni vecinii.
Deasemenea este posibil ca ruterele sau calculatoarele gazdă să trimită periodic pachete dehttps://plagiarism-detector.com38/55

id:
167
Plagiarism detected:
0,53%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
168
Plagiarism detected:
0,72%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
169
Plagiarism detected:
0,04%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
170
Plagiarism detected:
0,72%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
171
Plagiarism detected:
0,16%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
172
Plagiarism detected:
0,3%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
probă pentru a întreba despre congestie. Aceste informații pot fi apoi folosite pentru a ocoli
zonele cu probleme.
În toate
schemele cu feedback se speră că informarea asupra producerii congestiei va determina
calculatoarele gazdă să ia măsurile necesare pentru a reduce congestia. Pentru ca o schemă să
funcționeze corect, duratele trebuiesc reglate foarte atent. Dacă un ruter ordonă STOP de
fiecare dată când sosesc două pachete succesive și PLEACĂ de fiecare dată când este liber mai
mult de douăzeci atunci sistemul va oscila puternic și nu va converge niciodată. Pe de altă
parte, dacă va așteaptă treizeci de minute pentru a fi sigur înainte de a spune ceva, mecanismul
pentru controlul congestiei reacționează prea lent pentru a fi de vreun
folos.
Se cunosc
numeroși algoritmi pentru controlul congestiei. Pentru a oferi o modalitate de organizare a lor,
cercetătorii au dezvoltat o taxonomie pentru algoritmii de control al congestiei. Ei incep prin a
împărți algoritmii în cei în buclă deschisă și cei în buclă inchisă. În continuare împart algoritmii
cu buclă deschisă în unii care acționează asupra sursei și alții care acționează asupra
destinației. Algoritmii în buclă închisă sunt de asemenea împărțiți în două subcategorii, cu
feedback implicit și cu feedback explicit. În algoritmii cu feedback explicit, pachetele sunt
trimise înapoi de la punctul unde s-a produs congestia către sursă, pentru a o avertiza. În
algoritmi sursa deduce existența congestiei din observații locale, cum ar fi timpul necesar
pentru întoarcerea confirmărilor.
Prezența congestiei înseamnă că încărcarea de moment a sistemului este mai mare decât cea
pe care o pot suporta
resursele. Pentru rezolvare există
două soluții: sporirea resurselor sau reducerea încărcării.
Subrețeaua poate începe să folosească
linii telefonice
pentru a crește temporar lățimea de bandă între anumite puncte. În sistemele bazate pe sateliți,
creșterea puterii de transmisie asigură de regulă creșterea de bandă. Spargerea traficului pe
mai multe căi în locul folosirii doar a celei mai bune poate duce efectiv la creșterea lățimii de
bandă. În fine, ruterele suplimentare, folosite de obicei doar ca rezerve pentru copii de
siguranță (pentru a face sistemul tolerant la defecte), pot fi folosite pentru a asgura o capacitate
sporită atunci când apar congestii serioase.
Totuși, uneori nu este posibilă creșterea capacității sau aceasta a fost deja crescută, în acest
caz singura cale de a rezolva congestia este reducerea încărcării.
Sunt posibile mai multe metode pentru reducerea încărcării, cum ar fi refuzul servirii anumitor
utilizatori, degradarea serviciilor pentru o parte sau pentru toți utilizatorii și planificarea cererilor
utilizatorilor într-o
altă manieră.
Pentru
subrețelele care folosesc intern circuite virtuale aceste metode pot fi utilizate la nivelul rețea.
Pentru subrețele bazate pe datagrame ele pot fi totuși folosite uneori pentru conexiuni la nivelul
transport.
La nivelul rețea,
alegerea între folosirea circuitelor virtuale și datagrame influențează congestia, deoarece mulțihttps://plagiarism-detector.com39/55

id:
173
Plagiarism detected:
0,32%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
174
Plagiarism detected:
0,65%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
175
Quotes detected:
0,08%
in quotes:
id:
176
Plagiarism detected:
0,03%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
177
Quotes detected:
0,02%
in quotes:
algoritmi pentru controlul congestiei functionează doar pe subrețele cu circuite virtuale.
Plasarea în cozi de așteptare a pachetelor și politicile de servire specifică dacă ruterele au o
coadă pentru fiecare linie de intrare, o coadă pentru fiecare linie de ieșire sau ambele. Mai
precizează ordinea în care se prelucrează pachetele. Politica
de distrugere a
pachetelor este regula care stabilește ce pachet este distrus dacă nu mai există spațiu. O
politică bună va ajuta la eliminarea congestiei, pe când una gresită o va accentua.
Un algoritm de dirijare bun poate ajuta la evitarea congestiei prin răspândirea traficului de-a
lungul tuturor liniilor, în timp ce un algoritm neperformant ar putea trimite toate pachetele pe
aceeași linie, care deja este congestionată. Gestiunea timpului de viață a pachetelor stabilește
cât de mult
poate trăi un pachet înainte de a fi distrus. Dacă acest timp este prea mare, pachetele pierdute
vor încurca pentru mult timp activitatea, iar dacă este prea mic, este posibil să se producă
timeout înainte de a ajunge la destinație, provocând astfel retransmisii.
La nivelul transport apar aceleași probleme ca la nivelul legăturii de date dar, în plus,
determinarea intervalului de timeout este mai dificil de realizat, deoarece timpul de tranzit prin
rețea este mai greu de prezis decât timpul de tranzit pe un fir între doua rutere. Dacă intervalul
de timeout este prea mic, vor fi trimise inutil pachete suplimentare. Dacă este prea mare,
congestia se va reduce, însă timpul de răspuns va fi afectat de pierderea unui pachet.
In 1993, Sally Floyd si Van Jacobson au venit cu o lucrare interesantă despre
"cum să detectezi congestia în rețele folosind ruterele, cu ajutorul unui mecanism de detecție
aleatoare timpurie"
.
Algoritmul RED – Random Early Detection, cunoscut și ca
Random Early Discard sau Random Early
Drop, este un mecanism de evitare a congestiei, care are în plus câteva metode pentru
detectarea congestiei și pentru alegerea conexiunii care să notifice această congestie. Ruterele
RED sunt folosite de obicei cu rețele TCP/IP, fiind proiectate pentru rețele unde un singur pachet
marcat sau aruncat este suficient pentru semnalarea congestiei la nivelul transport.
Random Early Detection (RED) reduce congestia în cozi aruncând pachete astfel încât anumite
conexiuni TCP pe o perioadă limitată de timp transmit mai puține pachete pe rețea. În loc să se
aștepte până când o coadă se supraîncarcă, cauzând un număr mare de pachete aruncate, RED
în mod intențional aruncă o parte din pachete înainte ca bufferul să fie plin. Această acțiune este
menită să facă transmițătorii ce genereaza traficul să reducă volumul de date transmis pe rețea.
Expresia
"detecție aleatoare timpurie"
descrie funcționarea algoritmului. RED alege aleator pachete de descărcat dupa ce a luat decizia
de descărcare de pachete. Logica de functionare a RED conține 2 aspecte principale: RED trebuie
să detecteze congestia înainte ca aceasta să se întâmple, cu alte cuvinte, RED trebuie să decidă
care sunt condițiile care vor duce la decizia de aruncare de pachete, iar când se ia aceasta
decizie, trebuie sâ fie definit numărul de pachete de aruncat. În primul rând RED verifică
adâncimea cozii echipamentului. Apoi RED calculează adâncimea medie pentru acea interfață,
apoi decide dacă va apărea fenomenul de congestie. RED foloseste încărcarea medie pentru ca
încărcarea reală își schimbă valoarea mult mai des. Pentru că RED evită efectele sincronizarii,https://plagiarism-detector.com40/55

id:
178
Plagiarism detected:
0,03%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
179
Plagiarism detected:
0,03%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
180
Plagiarism detected:
0,03%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
181
Plagiarism detected:
0,04%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
182
Plagiarism detected:
0,03%

https://www.slideserve.com/menefer/…
este necesar ca aruncarea de pachete să fie egal proporționată.
Avantajul acestui mecanism de control al congestiei la nivelul ruterului este că funcționează cu
actualele protocoale de transport, și nu necesită ca toate ruterele din internet să folosească
același mecanism de control al congestiei. Ruterele RED reprezintă un mecanism simplu de
evitare a congestiei, și poate fi implementat gradual în actualele rețele TCP/IP fără a schimba
protocolul de transport.
Scopul ruterelor RED este de a preveni apariția congestiei prin controlul dimensiunii medii a cozii
de pachete.
Dimensiunea medie a cozii este calculată de RED folosind un filtru trece-jos cu o medie ponderată
mobilă, exponentială. Dimensiunea medie a cozii este comparată cu 2 praguri, un prag minim și
un prag maxim.
Atunci când dimensiunea medie a cozii
este mai mică decât pragul minim, nu este marcat nici un pachet.
Atunci când dimensiunea medie a cozii
este mai mare decât pragul maxim, fiecare pachet ce sosește este marcat. Dacă pachetele
marcate sunt de fapt aruncate, sau dacă toate nodurile sursa cooperează, acest procedeu poate
asigura ca dimensiunea medie a cozii să nu depășească semnificativ pragul maxim.
Atunci când dimensiunea medie a cozii
se situeaza între minim și maxim, fiecare pachet ce sosește este marcat cu probabilitatea pa,
unde pa este o funcție de dimensiunea medie a cozii avg. De fiecare dată când un pachet este
marcat, probabilitatea ca acel pachet să aparțină unei anumite conexiuni, este proportională cu
cota pe care acea conexiune o deține din lățimea de bandă totală ce traversează gateway-ul.
Algoritmul RED
Pentru fiecare pachet sosit
calculează dimensiunea medie a cozii avg
Dacă mint
h
= avg
maxth
Calculează probabilitatea pa
Marchează pachetul sosit cu probabilitatea pa
Altfel dacă maxth
= avg
Marchează pache
tul sosit
Figura 5.3.1 Schema algoritmului RED
Prin urmare este alcătuit din 2 algoritmi separați. Algoritmul care calculează dimensiunea medie
a cozii determină gradul maxim de rafale ce va fi permis în coada gateway-ului. Algoritmul care
calculează probabilitatea de marcare a unui pachet, determină cât de des marchează gateway-ul
pachete, la un anumit nivel de congestie. Obiectivul este ca gateway-ul să marcheze pachete la
intervale de timp egal distanțate, pentru a evita sincronizarea globală, și de a marca pachetehttps://plagiarism-detector.com41/55

id:
183
Plagiarism detected:
0,03%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
suficient de des pentru a putea controla dimensiunea medie a cozii.
Calculul dimensiunii medii a cozii, are în vedere perioada cât timp coada este goală (perioada
idle), estimând numărul m de pachete care ar fi putut sa fie transmise de către gateway pe
durata acesteia. Dupa perioada idle, gateway-ul calculează dimensiunea medie a cozii ca și când
m pachete ar fi ajuns pe durata acesteia, într-o coadă goală.
Cum avg variază între minth, și maxth, probabilitatea de marcare a pachetelor pb variază liniar
între 0 si maxp.
Probabilitatea finală de marcare a pachetelor pa crește încet pe măsură ce numărătoarea crește
față de ultimul pachet marcat.
În acest mod, se asigură ca gateway-ul nu așteaptă prea mult pentru a marca un nou pachet.
Gateway-ul marchează fiecare pachet ce ajunge aici,
atunci când dimensiunea medie a cozii
avg depășeste maxth.
O opțiune pentru algoritmul RED este măsurarea cozii în bytes și nu în pachete. În acest mod,
dimensiunea medie a cozii reflectă precis întârzierea medie la gateway. Când este folosită
această opțiune, algoritmul este modificat pentru a asigura faptul ca probabilitatea cu care este
marcat un pachet, este proporțională cu dimensiunea pachetului în bytes.
În acest fel, un pachet FTP are șanse mai mari să fie marcat în comparație cu un pachet TELNET.
Algoritmul Random Early Drop (RED) detaliat
Inițializare
Pentru fiecare pachet sosit
Calculează noua dimensiune medie a cozii avg
Dacă coada nu este goală
Altfel
Dacă
Incrementează count
Calculează probabilitatea pa
Marchează pachetul sosit cu probabilitatea pa
Altfel dacă
Marchează pachetul sosit
Altfel
Când coada devine goală
Algoritmul Random Early Drop (RED) detaliat [4]
Variabile salvate:https://plagiarism-detector.com42/55

id:
184
Plagiarism detected:
2,67%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
avg: dimensiunea medie a cozii
q-time: momentul de început al perioadei idle
count: pachete de la ultimul pachet marcat
Parametrii fixați
wq: ponderea cozii
minth. pragul minim al dimensiunii cozii .
maxth: pragul maxim al dimensiunii cozii .
maxp: valoarea maximă pentru pb
Alți parametri
pa: probabilitatea de marcare a pachetelor, curentă
q: dimensiunea curentă a cozii
time, timpul curent
f(t) : o funcție liniară de timp t
Ponderea cozii wq este determinată de către mărimea și durata rafalelor în coadă, ce sunt
permise de catre gateway. Pragurile minth și maxth sunt determinate de dimensiunea medie a
cozii dorite. Dimensiunea medie a cozii ce stabileste compromisurile dorite (cum ar fi
compromisul dintre maximizarea throughput-ului și minimizarea întârzierii), depinde de
caracteristicile rețelei.
Administrarea
rețelelor
Administrarea rețelei locale presupune:
monitorizarea rețelei Ethernet și a traficului,
asigurarea, menținerea și controlul securității rețelei locale,
colaborarea în vederea remedierii nefuncționalităților echipamentelor cu firma care asigură
service-ul în limitele contractuale și rezolvarea diverselor disfuncționalități apărute în
exploatarea curentă,
gestiunea corectă a elementelor de bază ale rețelei locale (adrese IP, echipamente de
comunicații, aplicații specifice),
menținerea la standarde corespunzătoare a calității rețelei din punct de vedere al configurărilor.
În arhitectura rețelei, server-ele sunt mașinile cu importanța cea mai mare. Ele stochează baze
de date, au componente ale aplicațiilor care rulează în sistem, dețin un rol important în sistemul
de comunicație și dispun de resurse hardware importante.
Server-ul are în componență subansamble redundante pentru asigurarea toleranței la defectare
și disponibilității permanente în funcționare. Funcțiile pe care un server trebuie să le ofere:
servicii în rețea: dns, ftp, nfs, telnet, mail, etc.https://plagiarism-detector.com43/55

id:
185
Plagiarism detected:
0,11%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
găzduirea de resurse comune pentru mai mulți utilizatori,
asigurarea serviciilor către utilizatori pentru o perioadă de timp cât mai îndelungată.
Administrarea sistemului de operare instalat pe server presupune:
monitorizarea funcționării și menținerea în stare de funcționare,
asigurarea, menținerea și controlul securității server-ului,
colaborarea în vederea remedierii nefuncționalităților echipamentelor cu firma care asigură
service-ul în limitele contractuale și rezolvarea diverselor disfuncționalități apărute în
exploatarea curentă,
gestionarea sistemului de operare, a bazelor de date și a aplicațiilor (verificări software și
hardware, stabilirea unui plan de backup și restore, gestionarea spațiului pe disc etc.),
gestiunea versiunilor sistemului de operare, a bazelor de date și a aplicațiilor care rulează pe
server etc.
Stațiile de lucru (clienții) necesită în general un set de activități de administrare similare celor
ale server-elor, și anume:
monitorizarea funcționării și menținerea în stare de funcționare,
colaborarea în vederea remedierii nefuncționalităților echipamentelor cu firma care asigură
service-ul în limitele contractuale și rezolvarea diverselor disfuncționalități apărute în
exploatarea curentă,
gestionarea sistemului de operare și a aplicațiilor instalate (verificări software și hardware,
politica de backup și restore, gestiunea spațiului pe disc, antiviruși etc.) etc.
Pentru asigurarea unei corecte gestionări a sistemelor, se recomandă păstrarea unui jurnal (log
file) în care să se noteze toate elementele semnificative atunci când se face o modificare în
rețea (de natură hardware sau software, cum ar fi: schimbări de adrese, adăugări de noi
calculatoare, reconfigurarea BIOS-ului, actualizarea și/sau instalarea de programe, etc.).
Pentru protecția datelor se recomandă urmărirea unei politici de backup. Periodic, este indicat
să se salveze datele pe server și/sau pe alte calculatoare. În cazul extrem când sistemul de
operare a fost grav afectat, se poate face re-instalarea de pe CD-urile de backup (urmată de
reluarea procedurilor de personalizare, moment în care un jurnal care conține setările corecte
este de mare folos).
Noțiuni de bază pentru utilizarea echipamentelor
După ce au fost puse în funcțiune, calculatoarele au fost sigilate. Accesul în interiorul carcasei
se face doar prin distrugerea acestui sigiliu și este permisă doar personalului care efectuează
service, care va re-sigila echipamentul după intervenție.
Pentru perioade mai îndelungate de nefuncționare (de exemplu în timpul vacanțelor)
calculatoarele vor fi oprite și deconectate de la alimentarea cu curent electric. Acest lucru este
valabil și pentru celelalte echipamente: server, hub, router, modem, imprimantă, scanner
etc.
Concluziile referitoare la detecția aleatoare timpurie
Detecția aleatoare timpurie (RED) reprezintă un mecanism eficient pentru evitarea congestiei lahttps://plagiarism-detector.com44/55

id:
186
Plagiarism detected:
0,04%

https://www.slideserve.com/rossa/co…
id:
187
Plagiarism detected:
0,03%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…
id:
188
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
189
Plagiarism detected:
0,04%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
190
Plagiarism detected:
0,03%

http://cndiptfsetic.tvet.ro/materia…
id:
191
Plagiarism detected:
0,04%

https://edoc.pub/tanenbaum-retele-d…
nivelul gateway-ului, în colaborare cu protocolul de transport din
rețea. în loc de a seta un bit în antetul pachetelor, gateway-urile RED aruncă pachetele în mod
aleator
atunci când dimensiunea medie a cozii depășește
pragul maxim maxth.
Probabilitatea cu care gateway-ul RED alege să notifice conexiunile despre apariția congestiei,
este aproximativ proportională cu cota cu care conexiunile respective participă la lățimea de
bandă totală. Rata cu care router-ul marchează pachetele, depinde de nivelul congestiei, evitând
sincronizarea globală ce poate apărea în urma scăderii simultane a mai multor ferestre. Cu
ajutorul algoritmului RED se pot lua decizii conștiente referitoare la dimensiunea medie a cozii și
a dimensiunii maxime a cozii de pachete, de la nivelul gateway-ului.
Prin modificarea algoritmului RED-DFC de combatere a congestiei, am obținut dimensiuni ale cozii
medii mai mici, ceea ce înseamnă un throughput mai bun, adică mai multă viteză in rețea.
Deasemenea, se pierd mai puține pachete, nu sunt sincronizări globale și nici înclinații pentru
aruncarea numai a pachetelor provenite din burst.
Există multe aspecte ale algoritmului RED ce trebuiesc studiate în viitor,
cel mai important dintre acestea fiind
găsirea valorii optime pentru dimensiunea medie a cozii, pentru a maximiza throughput-ul și
pentru a minimiza întârzierile, pentru configurații variate de rețele.
Extinderea și administrarea unei rețele de calculatoare – Practică individuală
Descrierea de principiu a rețelei
În urma participǎrii la un proiect realizat de cǎtre MCTI și Banca Mondiala în anul 2008,
conducerea Liceului Tehnologic
"Matei Basarab"
a primit finanțarea pentru realizarea actualei rețele de calculatoare din cadrul celui de-al doilea
laborator de informaticǎ.
Tipul rețelei
În unitatea noastrǎ școlară dispunem de o rețea cu difuzare dinamicǎ, de tip Ethernet (
rețea cu difuzare
bazatǎ pe magistrala cu control
descentralizat).
Caracteristicile rețelelor cu difuzare constau în existența unui mediu comun la care au acces
toate dispozitivele,
partajat de toate calculatoarele din rețea.
Orice calculator poate transmite mesaje care sunt primite de celelalte calculatoare din rețea.
Pachetul de date este însoțit de o informație specificǎ prin care se poate identifica destinatarul,
respectiv calculatorul căruia
îi este adresat pachetul. La recepționarea unui
pachet de date din rețea, calculatorul verificǎ adresa care-l însoteste și dacă îi este adresat îl
reține și îl prelucreazǎ, dacǎ nu, îl ignorǎ. Dacǎ pachetul de date este însoțit de o adresǎ specialǎhttps://plagiarism-detector.com45/55

id:
192
Plagiarism detected:
0,03%

http://staff.fmi.uvt.ro/~stelian.mi…

+ 2
resources!
id:
193
Plagiarism detected:
0,04%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 12
resources!
id:
194
Plagiarism detected:
0,07%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
id:
195
Plagiarism detected:
0,27%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 14
resources!
id:
196
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
197
Plagiarism detected:
0,02%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 14
resources!
id:
198
Plagiarism detected:
0,28%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 12
resources!
id:
199
Plagiarism detected:
0,03%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
consideratǎ validǎ pentru orice calculator din rețea, mesajul va fi captat și prelucrat de toate
calculatoarele interconectate.
În funcție de dimensiunea rețelei, aflată într-o singurǎ clădire, rețeaua noastră se încadreazǎ în
tipul rețelelor locale (LAN – local area network). Rețeaua LAN se diferențiazǎ
de alte tipuri de
rețele prin
mǎrime, tehnologia de transmitere a datelor și topologie.
Arhitectura rețelei
Arhitectura rețelei este simplǎ, de tipul client server, și este alcatuitǎ dintr-un server Linux și 10
stații de lucru, clienții.
Server-ul este
un calculator din rețea care gestionează
resursele rețelei. Iar clientul este un calculator
legat la un
server în scopul efectuării unor operații și depinde de acesta
pentru utilizarea de fișiere și programe, acces la Internet, lansare de aplicații etc.
Stațiile de lucru, calculatoarele, sunt legate între ele printr-un swich, SMC 6128 L2 TIGER SWITCH
10/100. Legătura dintre stațiile de lucru și switch se face prin cabluri de rețea, de tip UTP
(Unshielded Twisted Pair – cabluri cu perechi răsucite neecranate), conectate la calculator în
adaptoarele de rețea, de tip REALTEK RTL8169/ 8110 FAMILI PCI GIGABIT ETHERNET. Ulterior s-a
renunțat la conectarea prin cabluri de rețea, trecându-se la conectare wireless, adaptoarele de
rețea utilizate fiind AIRLIVE WT-2000PCI.
Switch-ul este
un dispozitiv de rețea cu mai multe porturi care filtrează și expediază pachete de date între
segmentele rețelei. Operează pe nivelele 2 și uneori 3 ale modelului de referință OSI, și suportă
orice protocol de transfer de date (protocol de comunicare, codul de adresare și împachetare de
date care constituie
"limbajul comun"
al
calculatoarelor din rețea).
Cablurile UTP
sunt ieftine, subțiri, flexibile, ne-ecranate (fără înveliș izolator), cu patru perechi de fire răsucite
din cupru. Dintre aceste perechi, două (verde și portocaliu) sunt folosite pentru transmisia de
date, o pereche (albastră) pentru transmisa de voce (telefonie), cealaltă pereche (maro) putînd
fi utilizată pentru alte aplicații (alarme, monitorizare clădire etc.).
Topologia
rețelei
Din punct de vedere alhttps://plagiarism-detector.com46/55

id:
200
Plagiarism detected:
0,08%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
id:
201
Plagiarism detected:
0,04%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 9
resources!
id:
202
Plagiarism detected:
0,03%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 11
resources!
id:
203
Plagiarism detected:
0,04%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 8
resources!
id:
204
Plagiarism detected:
0,03%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
205
Plagiarism detected:
0,03%

https://portal.ctcnvk.ro/auxiliare-…
id:
206
Plagiarism detected:
0,08%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 8
resources!
topologiei, rețeaua noastră este de tip stea, deoarece fiecare echipament din
rețea dispune de
un mediu de acces propriu, realizat prin intermediul unui traseu de cablu UTP,
iar gestionarea accesului se face printr-un concentrator LAN, un switch, care centralizează
toate conexiunile
UTP ale echipamentelor din rețea.
Protocoale de comunicații
Protocoale de comunicații folosite în rețeaua noastrǎ sunt TCP/IP (cu protocolul de internet
versiunea 4 – IPv4) și NetBIOS over TCP/IP (protocol de rețea ce permite aplicațiilor de calculator
mai vechi, bazate pe NetBIOS API să fie utilizate pe rețele moderne TCP/IP).
TCP/IP este o combinație a doua protocoale diferite: TCP și IP. IP (Internet Protocol) asigurǎ
distribuirea datelor în interiorul unei rețele. TCP (Transmission Control Protocol) asigurǎ
stabilitatea transferului de date între calculatoare sau rețele. NetBIOS oferă trei servicii distincte:
servicii de nume, servicii de sesiune și servicii de datagrame distribuitive.
Adrese IP și conectarea la Internet
Adresele IP (IP Adress) din cadrul rețelei noatre sunt alocate dinamic cu ajutorul unui
server DHCP
(Dynamic Host Configuration Protocol
– protocol de configurare dinamică a gazdelor). În cadrul rețelei sunt folosite adrese IP private.
Adresa IP este
alcătuită din două componente cu
format variabil, numite adresă rețea, și respectiv, adresă gazdǎ.
În funcție de
numărul de biți
alocați adreselor rețea, adresele IP se împart în cinci clase:
Tabel 8.1 Domeniul de valori al claselor de adrese IP
ClaseDomeniul de bițiFolosireA0.0.0.0 – 127.255.255.255Rețele normaleB128.0.0.0 –
191.255.255.255Rețele normaleC192.0.0.0 – 233.255.255.255Rețele normaleD224.0.0.0 –
239.255.255.255Adrese multicast, rețele specialeE240.0.0.0 – 247.255.255.255Adrese pentru
dezvoltare, rețele speciale
Adresele IP folosite în cazul de față sunt de forma 192.168.x.xxx. Se observă că este vorba de o
rețea normală de clasa B
Legătura rețelei cu exteriorul este realizatǎ prin tehnologia ADSL Telecom, cu modem Echolife
HG520b, iar în interior rețeaua funcționeaza prin switch-ul SMC 6128 L2 TIGER SWITCH 10/100.
Accesul la Internet se poate face
din orice cont fǎrǎ limitări.
Legǎtura lahttps://plagiarism-detector.com47/55

id:
207
Plagiarism detected:
0,1%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
208
Plagiarism detected:
0,11%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
Internet se face prin intermediul unui furnizor de servicii de Internet (Internet Service Provider,
ISP), în cazul nostru, Romtelecom, prin care s-a stabilit modalitatea de conectare a rețelei locale
la Internet. Internetul este asigurat prin cablul telefonic pânǎ la router-ul Echolife HG520b.
Semnalul este transmis în switch și apoi în stațiile de lucru precum și în celelalte laboratoare.
Start → Run
cmd
ipconfig/all
Figura 8.1.1 Setările dispozitivelor de rețea
Setǎrile rețelei unei stații de lucru se pot observa în figura 8.1.2:
Figura 8.1.2 Setǎrile unei stații de lucru NetVista
Figura 8.1.3 Setǎrile unei stații de lucru HuskOffice
Funcționalitatea rețelei
Server-ul are în
componență subansamble redundante pentru asigurarea toleranței la defectare și disponibilității
permanente în funcționare. Funcțiile pe care
server-ul le oferă sunt:
Figura 8.2.1 Modemul Echolife cu setările DHCP
– servicii în rețea: DNS, DHCP (figura 8.2.1), FTP, mail
etc.
– găzduirea de resurse comune pentru mai mulți utilizatori
– asigurarea serviciilor către utilizatori pentru o perioadă de timp cât mai
îndelungată
Figura 8.2.2 Alte setări ale modemului
.
Rolul de server DHCP este îndeplinit de modemul EchoLife HG220b (figura 8.2.2)
Componentele rețelei
Componente Hardware
Rețeaua noastră este compusǎ din următoarele echipamente hardware:
– un server cu sistem de operare Microsoft Windows 2000 Server Family,
Figura 8.3.1 SO server
– 10 unitǎți HUSK OFFICE TECH cu sistem de operare Windows VISTA BUSINESS, (Figura 8.3.2), cu
următoarea configurație hardware: processor Intel Pentium Dual CPU 2,00GHz x 1.99 GHz, HDD
150 GB, RAM 2048, plăci de rețea REALITEK RTL 8169/8110 FAMILI PCI GIGABIT ETHERNET și
Airlive WT-2000PCI, respectiv, 10 monitoare, 10 tastaturi, 10 mouse-uri (fig. 8.3.2)https://plagiarism-detector.com48/55

id:
209
Plagiarism detected:
0,03%

http://docshare.tips/admin-retea-_5…

+ 2
resources!
– 25 unități IBM NETVISTA cu sistem de operare Microsoft Windows XP Professional, (Figura 8.3.3),
procesor Intel Pentium 4 1,80Ghz, HDD 40GB, 512RAM, plăci de rețea Airlive WT-2000PCI. (Fig.
8.3.3)
– un switch SMC EZ SWITCH 10/100, (Figura 8.3.4)
– un videoproiector Sanyo PRO xtraX Multiverse Projector conectat la un calculator din CDI (Figura
8.3.5)
– Boxe, (Figura 8.3.5)
– tabloul electric, Figura 8.3.6
Figura 8.3.2 Stație de lucru Husk Office tech cu imprimanta Epson Stylus SX100 cu sistem CISS
Figura 8.3.3 Stație de lucru IBM NetVista
Figura 8.3.4 Switch și modem
Figura 8.3.6 Tabloul electric
Sisteme de operare
În cadrul rețelei noastre, pe stațiile de lucru se află instalat
sistemul de
operare
Windows VISTA Business
sau Windows XP Professional, iar pe server sistemul de operare Microsoft Windows 2000 Server
Family. Fiecare dintre acestea are setul său de programe predefinite, instalate automat odată cu
instalarea sistemului de operare.
Figura 8.3.7 Configurația sistemului de operare Vista
În Vista/XP întâlnim programe și aplicații ca:
– Windows Media Center,
– Internet Explorer, pentru navigarea pe internet
– Windows Explorer, pentru administrarea rapidă și ușoară a directoarelor și subdirectoarelor
– Windows Media Player, AudioRecorder, Volume Mixer etc, pentu muzică și sunet
– NotePad, WordPad, StikyNotes, Paint etc. pentru editarea simplă de text sau desene
– și alte aplicatii din Start –
Accesories
Alte aplicații și programe instalate
Pe sistemul de operare Vista, s-au mai instalat:
– pachetul de aplicțtii Microsoft Office: Word, Excel, PowerPoint, Publisher, Access
– alte programe de navigare pe internet: Mozilla FireFox
– aplicații pentru securitate, antiviruși și anti-spyware: TrendMicro Titanium Internet Security,
Malwarebytes Antimalwarehttps://plagiarism-detector.com49/55

id:
210
Plagiarism detected:
0,21%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
211
Plagiarism detected:
0,15%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
212
Plagiarism detected:
0,42%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
– programe pentru vizualizarea documentelor: Adobe Reader, Foxit Reader
– aplicații media, aplicații pentru editare foto (IrfanView), editare audio (Goldwave) etc
Reguli și proceduri de utilizare a rețelei
Rețeaua este folositǎ în comun de toate celelalte cadre didactice, precum și de toți elevii școlii.
Fiecare calculator este setat sǎ aibă un cont de administrator pentru care se folosește o parolǎ și
un cont de elev/profesor prin care accesul se face tot cu parolă dar care are anumite drepturi
limitate.
Figura 8.5.1 Setarea de interzicere a accesului la dispozitivele amovibile (Start Run gpedit.msc)
Videoproiectorul și imprimanta pot fi utilizate doar de pe calculatorul la care sunt atașate și la
care au acces doar profesorii.
Figura 8.5.2 Permisiunile contului de elev
Figura 8.5.3 Permisiunile contului de administrator
Toate dispozitivele de stocare amovibile sunt blocate și pot fi accesate numai în prezența
administratorului de rețea. Pentru transportul fișierelor de acasă la școală și de la școală / acasă,
profesorii sunt îndemnați să folosească un serviciu de cloud storage, în speță DROPBOX sau
ONEDRIVE. Profesorii au fost asistați în crearea conturilor de administratorul de rețea.
Proceduri și tehnici de întreținere hardware și software
Administrarea
rețelei locale presupune:
– monitorizarea rețelei Ethernet și a traficului,
– asigurarea, menținerea și controlul securității rețelei locale,
– colaborarea în vederea remedierii nefuncționalităților echipamentelor cu firma care asigurǎ
service-ul în limitele contractuale și rezolvarea diverselor disfuncționalități apărute în
exploatarea
curentă. Această colaborare durează doar în timpul în care stațiile de lucru sunt în garanție.
După expirarea garanției, cazurile de funcționare deficitară sunt rezolvate de către
administratorul de rețea. Dacă există nevoia înlocuirii unor componente sau introducerea unor
elemente noi în rețea, se colaborează cu primăria, care asigură fondurile necesare.
– gestiunea corectă a
elementelor de
bază ale rețelei locale (adrese IP, echipamente de comunicații, aplicații specifice),
– menținerea la standarde corespunzătoare a calității rețelei din punct de vedere al
configurărilor.
Stațiile de lucru
(clienții) necesită în general un set de activități de administrare similare celor ale server-elor, și
anume:
– monitorizarea funcționării și menținerea în stare de funcționare,https://plagiarism-detector.com50/55

id:
213
Plagiarism detected:
0,2%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
214
Plagiarism detected:
0,22%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 7
resources!
id:
215
Plagiarism detected:
0,14%

http://docshare.tips/admin-retea-_5…

+ 2
resources!
id:
216
Plagiarism detected:
0,26%

http://docshare.tips/admin-retea-_5…

+ 3
resources!
– colaborarea în vederea remedierii nefuncționalităților echipamentelor cu firma care asigurǎ
service-ul în limitele contractuale și rezolvarea diverselor disfuncționalități apărute în
exploatarea curentă,
– gestionarea sistemului de operare și a aplicațiilor instalate (verificări software și hardware,
politica de backup și restore, gestiunea spațiului pe disc, antiviruși etc.).
Pentru asigurarea unei corecte gestionări a sistemelor,
se păstrează un jurnal ( log file) în care se notează
toate elementele
semnificative atunci când se face o modificare în rețea (de natură hardware sau software, cum
ar fi: schimbări de adrese, adăugări de noi calculatoare, reconfigurarea BIOS-ului, actualizarea
și/sau instalarea de programe etc.). Pentru protecția datelor se
realizeaza operatiuni de backup. Backup-ul se face folosind Paragon Backup and Recovery 2010
Advanced Periodic, se salvează datele pe DVD-uri de backup
și/sau pe alte
calculatoare. În cazul extrem când sistemul de operare a fost grav afectat, se face reinstalarea
de pe DVD-urile de backup (urmată de reluarea procedurilor de personalizare, moment în care
un jurnal care conține setările corecte este de mare folos)
.
Utilizarea rețelei
Problemele minore apărute în funcționarea vreunui software folosit pe stațiile de lucru sau
modificarea temporară a unor setări se face remote prin utilizarea programului de acces și
asistență la distanță Teamviewer (https://www.teamviewer.com)
Fig. 8.7.1 Printscreen Teamviewer cu stații conectate
Unul din scopurile principale ale proiectului de dotare a școlilor românești cu laboratoare
informatizate SEI a fost și implementarea platformei AeL, văzută ca și coloana vertebrală a
progrsmului
SEI, oferind
suport pentru
predare/învățare, evaluare și notare, administrarea, proiectarea și monitorizarea conținutului.
AeL asigură mijloacele necesare comunicării și sincronizării între centrele locale și regionale din
cadrul
proiectului SEI.
Caracteristici
generale:
Interfață prietenoasă, ușor adaptabilă, diferențiată pe roluri, grupuri, drepturi de acces.
Rolurile, grupurile, utilizatorii și privilegiile de acces asciate acestorea sunt foarte ușor de
administrat.
Bazat pe standarde: AEL este compatibil cu MathML, SCORM și IMS;
Ușor de instalat și de administrat;
Suport multi-lingvistic și regional. https://plagiarism-detector.com51/55

id:
217
Plagiarism detected:
0,26%

http://docshare.tips/admin-retea-_5…

+ 2
resources!
id:
218
Plagiarism detected:
0,11%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 11
resources!
id:
219
Plagiarism detected:
0,25%

https://testeinfotic.files.wordpres…

+ 12
resources!
Caracteristici tehnic
e:
SIVECO Romania, dezvoltatorul platformei,
a ales
portabilitatea
și mentenanța, construind AEL-ul ca un sistem multi-strat, folosind un client care nu consumă
resurse, de tip browser web conectat la un server web și de aplicații scris în Java. Sunt folosite
tehnologii de ultimă oră ca Enterprise Java Beans, jdbc, Java servlets, jsp-s, Java applets și
este utilizat intensiv XML.
Principalele componente ale programului SEI
Principalele componenete ale soluției sunt:
Hardware (laboratoare IT);
Learning & Content Management Solution (soluția software AEL);
Conținut educațional în format electronic;
Instruirea profesorilor;
Conectare la Internet
Componentele au aceeași importanță în economia proiectului
Concluzii
Avantajul rețelelor tip stea este:
dacă se
defectează cablul care conectează un calculator sau se oprește un calculator, este afectat
numai calculatorul respectiv, nu și restul
rețelei. Acest lucru este valabil și în cazul calculatoarelor conectate prin wireless.
Structura ne-
ecranată a UTP prezintă pericolul de a se emite/recepționa radiații electromagnetice. Pentru
creșterea imunității la zgomote se mai utilizează o variantă de cablu denumită STP (Shielded
Twisted-Pair), identică cu UTP dar la care toate cele patru perechi de fire de cupru sunt ecranate
cu o folie metalică.
Astfel de cablu este folosit pentru a face legătura dintre switch-ul aflat într-o clădire și routerele
wireless aflate în cealaltă clădire. Pe partea exterioară, între cele două clădiri, cablul este întins la
o înălțime care îl ferește de orice atingere sau agățare. S-a folosit ca suport un cablu de oțel
întins între cele două clădiri. În interior, cablul STP și cablurile UTP care fac legătura între switch
și celelalte săli (CDI, bibliotecă, cabinet) sunt trecute prin suporturi de cablu fixate de perete.
Colectivele de elevi ai claselor sunt cuprinse între 25-30 de elevi, de aceea în procesul de
educație este folosit doar laboratorul de informatica care are 25 de stații de lucru, astfel că se
poate lucra eficient, fiecare elev având acces la un calculator.
În apropierea fiecărei săli de calculatoare există un extinctor, administratorul de rețea fiind și
responsabilul Comisiei pentru PSI din cardul unității școlare. Extinctoarele sunt verificate anual,
cele care sunt expirate sau au termenul de valabilitate aproape de expirare fiind schimbate de
către o firmă specializată prin intermdiul serviciului de pompieri din localitate.https://plagiarism-detector.com52/55

id:
220
Quotes detected:
0,01%
in quotes:
id:
221
Quotes detected:
0,16%
in quotes:
id:
222
Referenced:
0,02%
in:
http://books.google.ro/books?id=UIGR-5RiurQC&pg=PA223&lpg=PA…
id:
223
Quotes detected:
0,02%
in quotes:
id:
224
Quotes detected:
0,05%
in quotes:
id:
225
Quotes detected:
0,07%
in quotes:
id:
226
Quotes detected:
0,04%
in quotes:
Bibliografie
[1] Andrew S. Tanenbaum,
"Computer Networks"
, ediția a 4a
[2] Stefan Kohler, Michel Menth, Norbert Vicari, ,,Analytic Performance Evaluation of the RED
Algorithm for QoS in TCP/IP Networks
", 9th IFIP Conference on Performance Modelling and Evaluation of ATM & IP Networks 2001,
Budapest
[3] CCNA – Network Fundaments , curs
[4] Sally Floyd, Van Jacobson, ,,Random Early Detection Gateways for Congestion Avoidance"
, IEEE/ACM Transactions on Networking, August 1993
[5]http://
books.google.ro/books?id=UIGR-5RiurQC&pg=PA223&lpg=PA223&dq=
random+early+modification&source=bl&ots=TPrRuAWcFa&sag=uiQowWdKuSnk57PSDfz –
7xT_5H8&hl=ro&ei=uUwuSoiJEI-fsgbCxMC8CQ&sa=X&oi=book_result&ct=
result&resnum=9#PPA223,Ml
[6] Chen L. Wang XF, and Han ZZ, Controlling Bifurcation and Chaos in Internet Congestion
Control Model, IEEE International Symposium on Circuits and Systems, Vol 3, pp. 111132-
111135,2003.
[7] Pyragas K, Continuous control of chaos by selfcontrolling feedback, Physics Letters A, Vol 70,
pp. 421-428, 1992.
-G.A. Carleciuc, Stefan Stancescu, ,,Congestion avoidance using modified Random Early Detection
algorithm, and a comparison between standard RED and modified RED
", Bucuresti -S.Floyd, "
Congestion Control Principles
", ACIRI, September 2000
-Martin May, Jean Bolot, Christophe Diot, Bryan Lyles, "
Reasons not to deploy RED
" ,
Proc. of 7th. International Workshop on Quality of Service, 1999
-Dong Lin, Robert Morris, "
Dynamics of RED
" , Harvard University , 2003
-Thomas Bonald, Martin May , Jean Bolot, "
Analytic Evaluation of RED Performancehttps://plagiarism-detector.com53/55

id:
227
Quotes detected:
0,03%
in quotes:
id:
228
Quotes detected:
0,06%
in quotes:
id:
229
Quotes detected:
0,03%
in quotes:
id:
230
Referenced:
0,06%
in:
http://www.isoc.org/inet2000/cdproceedings/2d/2d_2.htm#sl
id:
231
Quotes detected:
0,05%
in quotes:
id:
232
Quotes detected:
0,02%
in quotes:
" ,
IEEE INFOCOM, 2000
-Deb, R. Srikant, "
Global Stability of Congestion Controllers for the Internet
" , University of
Illinois, February 15, 2002
-Kai Jiang, Xiao Fan Wang, Yugeng Xi, "
A Robust RED Algorithm Based on Time delayed Feedback Control
", Shanghai Jioatong University, 2004
-Kevin Fall, Sally
Floyd,
"Simulation – based Comparisons of Tahoe, Reno and Sack TCP
" ,
Lawrence Berkeley National Laboratory
-Robert Shorten, Fabian Wirth, Douglas Leith, "
A positive systems model of TCP- like congestion control: Asymptotic results
" , April 7, 2004
-J. Virtamo , "
Queueing Theory / Queueing Systems "
http://www.opensource.org/licenses/gpl-license.html
http://en.wikipedia.org
http://www.tcpipguide.com/
http ://www. cs. emu. edu/~mihaib/articole/csfq/csfq-html. html
http://www.icir.org/floyd/papers/red/red.html
http://www.faqs.org/rfcs/rfc2581 .html
http ://www.isi. edu/nsnam/ns/
http ://photon.poly. edu/~j efftao/JT ao_RED_report.pdf
http://www.ici.ro/SIC/sic2005_2/art06.pdf
www. ietf org/rfc
http://www.ssfnet.org/Exchange/tcp/tcpTutorialNotes.htmlhttps://plagiarism-detector.com54/55

id:
233
Referenced:
0,02%
in:
http://www.isoc.org/inet2000/cdproceedings/2d/2d_2.htm#sl
http ://www.isi. edu/nsnam/ns/
http://www.cse.msu.edu/~wangbol/ns2/
http: //www. i si. edu/nsnam/nam/index. html
http ://www. ensc. sfu. ca/~lj ilj a/cnl/presentations/grace/modeling_TCP/sldO 16.htm
http://www.isoc.org/inet2000/cdproceedings/2d/2d_2.htm#
sl
http ://www.isi. edu/nsnam/ns/tutorial/index. html
http://citeseerx.ist.psu.edu/
http://nile.wpi.edu/NS/
http://nsnam.isi.edu/nsnam/index.php/Installing_ns2.3 l_on_Ubuntu7.04
http://www.isi.edu/nsnam/ns/tutorial/
http://www.opalsoft.net/qos/DS.htm
http://litis.univ-lehavre.fr/~guinand/Guides/gnuplot.html
http://www.phys.umontreal.ca/~mousseau/uploads/Main/plotting_gnuplot.pdf
http://www.nabble.com/Network-Simulator-ns-2-fl5582.html
www.ieee.org
www.acm.org
AEL, o tehnologie de vârf în Sistemul Educațional Românesc, Florin Ilia – SIVECO Romania SA
10
Plagiarism Detector
Your right to know the authenticity!https://plagiarism-detector.com55/55