CAMPANIILE LUI NAPOLEON BONAPARTE 1769-1821 La 15 august 1789, la Ajacio în Corsica, venea pe lume, Napoleon Bonaparte, omul care, reprezintă unul… [608431]

CAMPANIILE LUI NAPOLEON BONAPARTE 1769-1821 La 15 august 1789, la Ajacio în Corsica, venea pe lume, Napoleon Bonaparte, omul care, reprezintă unul dintre cele mai uimitoare fenomene ale istoriei lumii, omul recunoscut în unanimitate de specialiști, ca fiind cel mai mare geniu militar din istoria universala. Napoleon nu s-a născut dintr-o familie cu ascendență în regi ca stăpâni ai oamenilor, sau de zei ca stăpâni ai regilor ca Cezar, dar a avut puterea zeilor, din moment ce a desființat sau a creat regate, după cum i-au dictat interesele. Napoleone Buonaparte care în franceză a devenit Napoleon Bonaparte, a fost al doilea din cei opt copii ai lui Carlo (Charles) Buonaparte și al Letiziei Ramolino Buonaparte. Nici-un membru al familiei Buonaparte nu a fost niciodată soldat profesionist. Tatăl său, Carlo, a fost un avocat care a luptat pentru independența Corsicii, dar după ce Franța a ocupat insula în 1768, el a servit drept judecător și a intrat în mica aristocrație fraceză. Sub influența familiei sale, Napoleon a fost educat pe cheltuiala regelui Louis (Ludovic) al XVI-lea la Brienne și la școala Militară din Paris. A terminat scoala la 16 ani în 1785 și s-a alăturat artileriei ca locotenent. În 1793, Corsica își declară independența și Bonaparte, patriot francez și republican, se alatură Franței împreună cu familia sa. I s-a dat gradul de căpitan într-o armată care se lupta la Toulon unde o flotă engleză, era în razboi cu Republica Franceză. Înlocuind un general de artilerie rănit, el și-a asezat tunurile în așa fel încât flota engleză a fost învisă și Toulonul a căzut. Aici a făcut primul pas în istorie. Ca rezultat, Bonaparte a fost promovat general de brigadă la varsta de 24 de ani. Așa se nasc eroii, prin meritocrație, recunoșterea meritelor personale și promovarea lor, fiind o sursă inepuizabilă de progres. În 1795 el a salvat guvernul revolutionar prin împrăștierea cu focul tunurilor, a insurgenților din Paris. Afost al doilea pas. Glasul tunurilor anunța ascensiunea unui geniu și nașterea epocii moderne. 1Primejdia externă care se abătuse asupra Franței a fost înlăturată prin victoria împotriva Austriei, de la Marengo, din anul 1800. El cucerește Belgia (zonele de la Rin) și Italia. Prin Concordatul cu papalitatea, Napoleon a obținut supremația asupra Italiei. În 1802, Franța a încheiat cu Anglia pacea de la Amiens (pacea 1 An III , Grupa I , Borota Adrian Florin ,[anonimizat] Tarle, Napoleon, ed. Cartea Rusă, ediția a II-a Dictatori și Tirani, traducere de Ion Aramă, Bucuresti, 1995

perpetuă), prin care se producea un schimb de posesiuni: Franța renunța la Egipt, iar Anglia la teritoriile cucerite în timpul războaielor anterioare. Conducerea sa a dus la un lung șir de războaie cu Anglia și cu monarhiile absolutiste (Rusia, Austria, Prusia) cauzate printre altele de: rivalitatea d2intre burghezia franceză și cea engleză pentru supremație economică; dorința monarhilor europeni de-a opri accesiunea lui Napoleon; ambiția lui Napoleon de a stăpâni întreaga lume. Cu o armată mare, Napoleon a reușit să obțină multe victorii asupra Austriei în 1805, prin Bătălia de la Austerlitz și asupra Prusiei în 1806. Singura putere continentală care îi stătea în cale era Rusia. Cu aceasta a încheiat un acord în 1807 prin care Europa era împărțită între împăratul Franței și țarul Rusiei, Alexandru I. În anul 1812, Napoleon face o încercare dezastruasă de a invada Rusia, în care este învins. Astfel a început căderea lui Napoleon. În Bătălia de la Leipzig din 1813, Napoleon este înfrânt de către cele cinci națiuni. Napoleon este obligat să abdice și este exilat în insula Elba, în anul 1814. ARBORELE CONFLICTULUI
2 Tarle, Napoleon, ed. Cartea Rusă, ediția a II-a Dictatori și Tirani, traducere de Ion Aramă, Bucuresti, 1995

PRIMELE CAMPANII În 1796, Bonaparte a fost promovat comandant al armatei franceze din Italia. Aici, fiind întâmpinat cu aroganță și nesupunere de un general, i-a dat acestuia următoarea replică :”Generale, diferența dintre noi este exact de un cap. Dacă continui să nu mi te supui, voi face ca acestă diferență să dispară.” S-a făcut înțeles imediat. A fost al treilea și decisivul pas de intrare în istortorie. De aici înainte, el a creat istoria Europei, ca pe o frumoasă și neverosimilă poveste de glorie. S-a luptat cu patru generali austrieci succesiv, fiecare cu un număr superior de soldați și a forțat Austria și aliații săi, să facă pace. Tratatul de la Campo Formio a stabilit ca Franța să păstreze cele mai multe din cuceririle sale. 3 În nordul Italiei a fondat Republica Cisalpina (cunoscută mai târziu ca Regatul Italiei) și și-a întărit poziția în Franța, trimițând prăzi de război în valoare de milioane de franci, guvernului francez. În 1798 pentru a riposta comerțului britanic cu estul, a condus o expediție în Egipt, pe care l-a și cucerit. Cu toate acestea flota lui a fost distrusă de amiralul englez Horațio Nelson. Bonaparte a reformat guvernul și legile egiptene, abolind sclavia și feudalismul și garantând drepturile de bază. Cercetatorii francezi pe care i-a adus cu el au început studiul științific al istoriei antice egiptene. A rămas celebră expresia : „savanții și măgarii, la mijloc”, pe care a rostit-o când a atins pământul Egiptului. În 1799 n-a reușit să cucerească Siria, dar a câștigat o victorie zdrobitoare asupra Turciei la Abu Qir.Apare un nou pericol pentru Franța – o coaliție : Austria, Rusia și Anglia. 3 Tarle, Napoleon, ed. Cartea Rusă, ediția a II-a Dictatori și Tirani, traducere de Ion Aramă, Bucuresti, 1995

CAMPANIA LUI NAPOLEON DIN ITALA Începând să pregătească campania din Italia, el perfecționează acel plan de campanie la care se gândește de mai mult de doi ani, de când Augustin Robespierre i-a asigurat comanda artileriei armatei din Italia – acel plan conceput în martie 1794 și care îi entuziasmase pe reprezentantul Ricord și pe fratele lui Robespierre. Directoratul a hotarât să ducă acest război "de diversiune" cu Piemont-ul și Lombardia dintr-un motiv foarte simplu și anume acela de a umple casieria tezaurului, înfiorător de goală. CAMPANIA LUI NAPOLEON DIN EGIPT ȘI SIRIA Campania franceză în Egipt și Siria (1798-1801) a fost campania lui Napoleon Bonaparte în Orient, aparent pentru a proteja interesele comerciale franceze, de a submina accesul Marii Britanii în India și de a stabili demersuri științifice în regiune. Acesta a fost scopul principal al campaniei din Marea Mediterană din 1798, care a cuprins o serie de angajamente navale și a inclus ocupația Maltei. În ciuda a mai multor victorii decisive și a unei expediții cu succes inițial în Siria, trupele lui Napoleon numite Armée d'Orient au fost nevoite să se retragă în cele din urmă, după apariția unei discordii politice în Franța, a conflictului din Europa precum și datorită înfrângerea flotei franceze de sprijin. CAMPANIA LUI NAPOLEON DIN RUSIA Invazia franceză a Imperiului Rus a fost un conflict militar din cadrul războaielor napoleoniene, care a opus Imperiul Rus, pe de o parte, Franței și aliaților săi, pe de altă parte. Conflagrația s-a derulat între 24 iunie și 12 decembrie 1812, cuprinzând operațiuni militare pe mai multe teatre: teatrul principal, de la râul Neman până la Moscova, precum și două teatre secundare, pe flancurile celui principal: unul în nord, între Dvina și Neman, și altul în sud, în zona Volîniei. Napoleon încearcă să împiedice escaladarea conflictului prin metode pașnice, însă rușii cer ca Împăratul să își retragă trupele în spatele Oderului pentru ca aceștia să se așeze la masa negocierilor.

Deoarece aceasta nu era o alternativă viabilă pentru francezi, aceștia trec râul Neman în Rusia pe data de 24 iunie, cu gândul de a obține o victorie rapidă. Deși Napoleon reușește în cele din urmă să captureze Moscova, forțele sale trebuie să evacueze orașul deoarece acesta arde din temelii, lăsând soldații fără posibilități de încartiruire. După ce Napoleon izbutește să scape din încercuirea rușilor în bătălia de la Berezina, ultimele unități decimate din ariergarda franceză traversează râul Neman pe 12 decembrie, punând astfel capăt campaniei din 1812. 4 CAMPANIA LUI NAPOLEON DIN FRANTA În 1815 a evadat de pe insula Elba, a ajuns în Franța și s-a îndreptat către Paris, învingând trupele care veniseră să-l captureze. Ajuns la Paris a promulgat o nouă constituție, mai democratică și veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub conducerea lui. Napoleon a cerut pace aliaților, dar ei l-au refuzat și el s-a decis să lovească primul. Rezultatul a fost campania din Belgia care s-a sfârșit printr-o înfrângere în bătălia de la Waterloo, la 18 iunie 1815. În Paris mulțimea l-a rugat să continue lupta, dar politicienii i-au retras sprijinul. Napoleon a fugit către Rochefort, unde s-a predat capitanului navei engleze, Bellerophon. El a fost apoi exilat pe insula Sf. Elena din Oceanul Atlantic unde a rămas până la moartea sa, la 05 Mai 1821. CAMPANIA LUI NAPOLEON DIN BELGIA În 1815 a evadat de pe insula Elba, a ajuns în Franța și s-a îndreptat către Paris, învingând trupele care veniseră să-l captureze. Ajuns la Paris a promulgat o nouă constituție, mai democratică și veteranii din vechiile campanii s-au reunit sub conducerea lui. După ce Napoleon a preluat din nou puterea în 1815, o nouă Coaliție europeană a masat armate la granițele Franței, cu scopul de a-l înlătura. Napoleon a 4 Tarle, Napoleon, ed. Cartea Rusă, ediția a II-a Dictatori și Tirani, traducere de Ion Aramă, Bucuresti, 1995

decis însă să treacă primul la ofensivă, atacând armata prusacă și pe cea anglo-aliată, ambele cantonate în Belgia. Napoleon a cerut pace aliaților, dar ei l-au refuzat și el s-a decis să lovească primul.Rezultatul a fost campania din Belgia care s-a sfârșit printr-o înfrângere în bătălia de la Waterloo. BĂTAĂLIA DE LA WATERLOO A avut loc la 18 iunie 1815, opunând o armată franceză condusă de împăratul Napoleon, unei armate a celei de-a șaptea coaliții, aflate sub comanda ducelui de Wellington și a feldmareșalului Von Blucher. Bătălia s-a încheiat cu victoria decisivă anglo-aliaților și prusacilor, victorie ce pecetluiește practic sfârșitul Imperiul Napoleonian. 5 5 Tarle, Napoleon, ed. Cartea Rusă, ediția a II-a Dictatori și Tirani, traducere de Ion Aramă, Bucuresti, 1995

HARTA CONFLICTELOR
6 6 https://ro.wikipedia.org/wiki/Războaiele_Napoleoniene

CONCLUZII A fost împăratul Franței. A consolidat și a inițializat multe reforme ale Revoluției Franceze. A fost cel mai bun conducător militar și cel mai mare vizionar politic al primului mileniu. S-a ocupat de modernizarea națiunii pe care o conducea. Apus bazele statului European modern. Prin reformele sale, absolut excepționale, în toate domeniile statului, a creat cel mai modern stat al Europei, a întrerupt tradiția statului monarhic și a dat cea mai puternică lovitură feudalismului, ducând la prăbușirea acestuia. Puțini sunt aceia care nu recunosc că a fost un geniu militar. El a spus „Waterloo va sterge memoriile victoriilor mele”, dar bineânțeles că se înșela, deoarece este recunoscut ca unul din cei mai mari strategi ai lumii. În testamentul său a spus : “Doresc ca rămășițele mele pământești, să se odihnească la Paris, pe malurile Senei , în mijlocul poporului francez, pe care l-am iubit atât de mult “. Ce au facut francezii ? În plină epocă de reinstaurare a regalității, i-au repatriat trupul și i l-au depus la “ Domul Invalizilor”. În plus, au cumpărat de la englezi, ferma din insula Sf. Elena, unde s-a sfârșit Napoleon, cu statut de teritoriu francez. Se poate spune, că aceasta a fost ultima cucerire a celui ce a fost vremelnic împărat și dea pururea un uluitor geniu. Surse : Tarle, Napoleon, ed. Cartea Rusă, ediția a II-a Dictatori și Tirani, traducere de Ion Aramă, Bucuresti, 1995. www.historia.com Foto, de pe internet : www.google.com