Lect. univ. d r. Zvetlana ANGHEL [608412]

UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Lect. univ. d r. Zvetlana ANGHEL

Candidat: [anonimizat]
2017

1
UNIVERSITATEA „TIBISCUS” DIN TIMIȘOARA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

STRES PROFESIONAL ȘI COMPASIUNEA PENRU
CEILALȚI LA CADRELE MEDICALE ȘI NEMEDICALE
CARE LUCREZĂ CU BOLNAVI ÎN I .B.C.V.T.

Coordonator științific:
Lect. Univ. Dr. Zvetlana ANGHEL

Candidat: [anonimizat]
2017

2

CUPRINS: Pagină
ARGUMENT…………………………………………………………… …..4
CAPITOL UL 1. Fundamentare teore tică ……………………………… ….5
1.1 Stresul………………………………………………………………………… …..5
1.1.1 Definirea stresului …………………………………………………………… ……5
1.1.2 Stresul profe sional …………………………………………………………… …..6
1.1.3 Stresul profesional medical …………………………………………………… ….8
1.2 Compasiunea …………………………………………………………………… ….9
1.2.1 Definirea compas iunii ………………………………………………………… …..9
1.2.2 Compasiunea pentru ceilalți ……………………………………………………..10
1.2.3 Compasiunea la cadrele medicale …………………………………………… ……12
1.3 Sistemul medical românesc …………………………………………………… ….13
1.3.1 Specificul activității medicale în IBCVT …………………………………… …….15
CAPITOLUL 2. Metodologia de cercetare …………………………… …..19
2.1 Scopul cercetării ……………………………………………………………………19
2.2 Obiectivele cercetării ………………………………………………………… ..…..19
2.3 Ipotezele cercetării ……………………………………………………………… ….19
2.4 Prezentarea eșantionului ……………………………………………………… ..…19
2.5 Instrumentele cercetării ……………………………………………………… .……20
2.5.1 Chestionarul Mental Health Professionals Stress Scale (MHPSS) ……………. ..20
2.5.2 The compassion scale (CS -P; Pommier, 2010) …………………… …………… …21
2.6 Procedura de lucru ………………………………………………………………… .21
CAPITOLUL 3. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor ……………… .23
3.1 Indicatori statistici de start ……………………………………………………… …..23
3.2 Verificarea primei ipoteze ………………………………………………………… …25
3.3 Verificarea celei de -a doua ipoteze ……………………………………………… ….27
3.4 V erificarea celei de -a treia ipoteze …………………………………………… …… ..29

3
CAPITOLUL 4. Concluzii, limite, direcții, aplicabilitatea cercetării ……32
4.1 Concluziile cercetării ………………………………………………………… ………..32
4.2 Limitele cercetării ……………………………………………………………. ………..32
4.3 Direcții de continuare ……………………………………………………… …… …..33
4.4 Aplicabilitate ………………………………………………………………… ………34
BIBLIOGRAFIE……………………………………………… ……… ……..35
Anexe …………………………………………………………………… ……..39

4
Argument
,,Indiferent de temerile si nesiguranțele pe care le putem avea , compasiunea ne da
puterea da a face față oricăror obstacole pe care le putem întâlni. Aceasta este sursa ultimă a
succesului în viață” (Dalai Lama).
Trăim într -o lume plină de stres și încordare, iar modul în care răspundem la aceste
abuzuri zilnice influențează activitățile noaste la locul de muncă, acasă, în societate, într -un
cuvânt ,,ne stresează”.
Persoanele cupr inse în procesul muncii sunt nevoite să se conformeze situațiilor
organizaționale. Aceste situații pot deveni stresante și pot conduce la instalarea stresului
profesional atunci când nu corespunde cu potențialul individului (Stoica, 2007).
La locul de munc ă, stresul apare ca o urmare a unor resurse psihice insuficiente pentru
a face față sarcinilor și exigențelor profesionale. Stresul este generat de viața profesională, de
mediul muncii, având consecințe nemijlocite asupra activității socioprofesionale, dar și asupra
sănătății celor care prestează munca respectivă (Pitariu, 2003).
Ca asistent medical de Terapie Intensivă, m -am confruntat cu situații critice, care m -au
solicitat nu numai în plan profesional, ci și în plan personal. Personalul din secția de te rapie
intensivă ia contact cu cazurile cele mai dificile, cu nevoi stringente de a li se restabili sau
ameliora starea de sănătate.
O mare parte din colegii mei prezintă semne care se asociază de obicei cu stresul
profesional sau sindromul de oboseală de c ompasiune: senzație de oboseală, dureri de cap,
concentrare scăzută, iritabilitate, labilitate emoțională.
În ultimele decenii, studiul sănătății mentale a personalului medical a devenit un subiect
dezbătut în literatura de specialitate internațională, îns ă informații minimale ne sunt disponibile
în ceea ce privește măsura în care factorii de natură socială, psihologică și organizațională
intervin asupra gradului de epuizare profesională la nivelul cadrelor medicale din România.
Prin însăși specificul profe siei lor, angajații din sectorul medical, frecvent confruntați
cu gestionarea situațiilor urgente și cu un grad ridicat de risc uman, se expun la ceea ce se
numim sindromul epuizării profesionale (burnout).

5
CAPITOLUL 1. Fundamentare teoretică

1.1 Stresul
1.1.1 Definirea stresului
Conform dicționarului explicativ al limbii române, ,,stresul” se definește ca fiin d:
,,nume dat oricărui factor ( sau ansamblu de factori) de mediu care provoacă organismului uman
o reacție anormală, efect nefavorabil produs orga nismului uman de factorul de mediu”.
Oxford English Dictionary explică etiologia cuvântului ,,stres”, ca provenind din
abrevierea cuvântului ,,distress”, folosit în engleza medievală cu înțelesul de: dificultate, necaz,
durere, provocate de factori externi organismului.
Cuvântul stres este utilizat și în domeniul fizicii pentru a defini gradul de distorsiune
sau deformare suferită de un corp material supus unei presiuni, efectul de modificare fiind
denumit străin ca o formă de deviație de la standard (Băla n, 1998).
Primele observații cu privire la adaptarea organismului la mediu le întâlnim încă din
antichitate, de exemplu Hipocrate considera că ,,boala nu se reduce doar la suferință, ci implică
și lupta organismului de a -și dobândi starea de echilibru ”.
În biologie, această noțiune, desemnează în același timp agresiunile care se exercită
asupra organismului și relația organismului cu agresiuni. Această reacție este considerată
nespecifică, adică nu depinde de agentul stresor.
În medicină, în reacția de ,,s tres” sunt implicate sisteme nervoase și hormonale: sistemul
simpatic și parasimpatic, care intervine în reacția de urgență a organismului descrisă de Cannon
în 1935. Axa hipofizo corticosuprarenală care este responsabilă pentru sistemul general de
adapta re, descris de Selye în 1950. De asemenea, reacția de stres este însoțită de o diminuare a
sensibilității la durere, care permite organismului să -și focalizeze resursele asupra mijloacelor
de a face față agresiunii.
În fața unei agresiuni, organismul reacț ionează pentru a se adapta noii sale situații. Acest
răspuns este de două feluri: fiziologic și cognitiv sau psiho -emoțional. Pe plan fiziologic, reacția
de adaptare a organismului pune în principal două sisteme în joc: sistemul nervos vegetativ
(autonom) și sistemul endocrin. Acționarea celor două sisteme declanșează și instalează reacția
de adaptare cunoscută sub numele de sindrom general de adaptare. Este esențial de știut că
hormonii asigură apărarea imediată a organismului aflat sub presiunea unui deze chilibru.
Cortizonul și adrenalina sunt identificați prin excelență, ca hormoni ai stresului. Secreția
prelungită a acestor hormoni, în prezența expunerii repetate la stres, provoacă epuizarea
progresivă a organismului și apariția unor manifestări negative precum scăderea imunității,

6
ulcer gastric, hipertensiune arterială etc. Însă toate acestea rămân sub control cognitiv; în
realitate individul este cel ce determină natura stresantă a unui eveniment, intensitatea și
eficiența reacției de adaptare depinzând de factori individuali, cognitivi și
emoționali.(Iamandescu, 1997).
În sociologie ,,stresul” este legat de caracteristicile mediului social în care trăim, iar
stresul este definit ca ,, o stare de tensiune, încordare și disconfort, de frustrare sau repri marea
unor strări de motivație ( dorințe sau aspirații ), de dificultatea sau imposibilita tea rezolvării
unei probleme” ( Golu, 1981 ).
Termenul de ,,stres” este utilizat în psihologie pentru a desemna multiple dificultăți și
solicitări cărora individul se străduiește să le facă față și resursele de care dispune pentru
administrarea acestor probleme, strategii de coping la stres.
Explicarea patogenezei, adică a relațiilor dintre vulnerabilitate, stres și disfuncționalități
psihosomatice, este o temă centrală în studiul ,, stresului ”. Din perspectiva analizei psihologice,
conștientizarea rolului diferențelor individuale în procesul stresului devine foarte importantă
deoarece tot mai mulți cercetători își îndreaptă atenția spre descoperirea și înțelegerea acel or
mecanisme din sistemul de personalitate, care mențin starea de sănătate și rezistența
organismului.

1.1.2 Stresul profesional
Stresul face parte din existența cotidiană a fiecăruia dintre noi și nu pot fi evitate
efectele acestuia.
Stresul profesional poate fi definit ca un complex de reacții fizice, emoționale, cognitive,
comportamentale și psihologice, ce apar în cazul unei discrepanțe între cerințele locului de
muncă și capacitatea profesională a lucrătorului. Stresul reprezintă o reacție personală ș i
subiectivă la tensiune, deci depinde de percepția fiecărui individ, atât asupra dimensiunii
problemei cu care se confruntă, cât și a capacității personale de a -i face față. Renumitul
cercetător Hans Selye spunea că nu este important ceea ce ni se întâmpl ă, ci felul în care
reacționăm.
În 1974, H. Freundenberg redefinea stresul profesional prin sindromul de burnout: uzura
și epuizarea energiei, forțelor și a resurselor care determină o scădere a întregului potențial de
acțiune al individului. Acest sindrom este indus de stresul cronic în profesiile care presupun
implicare di rectă în ajutorarea semenilor ( Trandafir, 2008 ).
Stresul a intrat relativ recent în preocupările specialiștilor. În condițiile în care o exigență
a mediului profesional este motivantă pentru individ, aceasta acționează ca un factor de stres

7
pozitiv (“eustress”). În același timp, dacă o constrângere este percepută ca neplăcută, dificilă,
ea poate conduce la stres (“distress“) și la efectele sale negative.
Pornind de la un studiu efectuat la Universitatea Yale, care a arătat că aproape 30%
dintre adulții care lucrează se simt extrem de stresați de locul de muncă, experții Administrației
pentru Sănătate și Siguranța Muncii din Statele Unite au declarat stresul ca factor de risc la
locul de muncă.( Stress at Work ).
În 2 iulie 2002, Președintele Parlamentului European și Comisarul European pentru
Angajări și A faceri Sociale au deschis oficial Prima Campanie pan -Europeană de combatere a
Stresului Profesional, plecând de la următoarele efecte ale Stresului Profesional la nivelul
Uniunii Europene:
a) Stresul profesional este a doua gravă problemă de sănătate la l ocul de muncă,
după durerile de spate (care în cea mai mare parte sunt provocate sau agravate tot de stres);
b) Stresul profesional afectează 1 din fiecare 3 angajați ai Uniunii Europene
c) Stresul profesional este responsabil pentru apariția afecțiunilor cardiovasculare
la 16% din totalul bărbaților și 22% din totalul femeilor care suferă în prezent de aceste
afecțiuni;
d) Stresul profesional este responsabil pentru 50 -60% din absenteismul medical al
angajaților Uniunii Europene
e) Stresul profesional pr oduce pierderi anuale în economia Uniunii Europene de
cca 20 miliarde Euro (www.protectiamuncii.ro/news/lansare_sapt_european a.shtml ).
Deși în România nu există date statistice referitoare la stresul profesional, studiile
recente de marketing și comunica re în afaceri arată că piața românească a medicamentelor
pentru tulburări psihice s -a triplat în ultimii opt ani. Numărul consumatorilor de antidepresive
a crescut în ultimii trei ani cu 50% și se consideră că nu sunt acoperite în întregime nevoile
(www.pr ofesiionline.ro).
Stresul ocupațional poate să facă victime indiferent de meserie sau de locul de muncă.
Experții consideră că profesiile stresante se caracterizează prin: responsabilitate mare (mai ales
responsabilitate asupra oamenilor), grad înalt de so licitare psiho -senzorială, posibilitate redusă
de control decizional și grad sporit de expunere la pericol fizic. Standardele deficitare de
securitate și sănătate la locul de muncă sunt întotdeauna generatoare de stres.
Cea mai frecventă cauză de stres es te lipsa de control asupra muncii, atât asupra
sarcinilor de muncă, cât și asupra duratei timpului de muncă. Monotonia muncii, termenele
limită foarte strânse, relațiile necorespunzătoare interpersonale, nesiguranța locului de muncă
sunt alți factori care cauzează stresul profesional. Neefectuarea controlului medical periodic,

8
care ar ajuta la depistarea timpurie a simptomelor, igiena personală deficitară, care duce la
scăderea imunității organismului este o altă cauză de stres. Femeile ating nivele mai rid icate,
dar atât pentru femei, cât și pentru bărbați, stresul poate fi o problemă în toate sectoarele de
activitate și la toate nivelele unei organizații.
Stresul profesional poate afecta starea generală și poate duce la apariția unor manifestări
nespecific e cu durată variabilă. Printre primele semne care se asociază cu stresul profesional și
trebuie considerate un indiciu timpuriu al acestuia, se numără: cefaleea, tulburările de somn,
indigestiile, amețelile, durerile de stomac, iritabilitatea, pierderea st ăpânirii de sine, dificultatea
de concentrare, insatisfacția profesională, scăderea moralului etc.
Efectele emoționale și fizice ale nivelelor ridicate de stres se resimt prin: oboseală
excesivă, tristețe, depresie, dezechilibru afectiv, insomnie, dureri de spate sau de gât diabet,
crize de astm, afecțiuni cardiace, sindromul colonului iritabil, creșterea sau diminuarea poftei
de mâncare, lipsa apetitului sexual.
Efectele stresului de la locul de muncă asupra bolilor cronice sunt mai greu de observat
datorită faptului că bolile cronice au o perioadă de evoluție mai lungă și pot fi influențate de
mulți alți factori în afară de stres. Oricum, stresul cronic de la locul de muncă a fost asociat în
multe studii cu un risc crescut de boală coronariană. De asemen ea, stresul profesional joacă un
rol însemnat în probleme de sănătate cronice cum ar fi afecțiunile mușchilor, oaselor și
articulațiilor și tulburările psihice. (Derevenco, 1992 ).
În România, aspectele legislative privind stresul și munca sunt prezente în Legea nr.
319 din 14 iulie 2006 a securității și sănătății în muncă; în Normele Generale de protecția
muncii -1996 (Cap.2 Sarcinile de muncă 2.2.2. Efortul neuropsihic Art.139 -142); în Ordinul
Ministrului Sănătății nr.803/2001 privind indicatorii de răspun s, indicatorii psihologici și
psihocomportamentali.

1.1.3 Stresul profesional medical
În ultimele decenii, studiul sănătății mentale a personalului medical a devenit un subiect
dezbătut în literatura de specialitate internațională, însă informații minimale ne s unt disponibile
în ceea ce privește măsura în care factorii de natură socială, psihologică și organizațională
intervin asupra gradului de epuizare profesională la nivelul cadrelor medicale din România.
Prin însăși specificul profesiei lor, angajații din se ctorul medical, frecvent confruntați
cu gestionarea situațiilor urgente și cu un grad ridicat de risc uman, se expun la un stres
profesional ridicat, ceea ce se numim sindromul epuizării profesionale sau burnout.

9
Studiile empirice efectuate în cadrul diferitelor departamente medicale au arătat că
trăsăturile de personalitate, determinanții organizaționali și calitatea inter -relațională se
corelează cu satisfacția muncii și cu sindromul epuizării profesionale, rezul tate relevante fiind
obținute îndeosebi prin metode cantitative de cercetare și prin aplicarea unor instrumente
validate.
De asemenea, cercetările privind sănătatea mentală a personalului medical și de îngrijire
au evidențiat ca factori relevanți ai relaț iei satisfacție profesională – stres profesional ridicat,
următorii parametrii: sprijinul social (Prosser et al., 1996), munca cu oameni în suferință,
supraîncărcarea, sentimentul eșecului personal, deficiența calitate relațională dintre colegi
absența autonomiei, numărul mare de persoane care consumă în mod excesiv medicamente,
timpul alocat activităților administrative, urgența și severitatea cazuisticii, sau conflictul
familie -muncă (Aryee, S.1992).

1.2 Compasiunea
1.2.1 Definirea compasiuni i
Compasiunea este emoția simțită de cineva ca răspuns la suferința altcuiva , motivând
dorința de a ajuta ( Merrian -Webster Dictionary 2011 ).
Compasiunea este adesea privită ca având un aspect emoțional deși atunci când se
bazează pe noțiuni cerebrale cum ar fi corectitudinea, dreptatea și interdependența, poate fi
considerată rațională în esență și aplicarea ei înțeleasă ca o activitate bazată p e judecată
sănătoasă (Wikipedia ).
Etiologia termenului compasiune este latină, însemnând co -suferință. Și mai imp lică pe
lângă empatie, o dorință activă de a atenua suferința altcuiva ( Sherlyn Jimenez ).
Teorii ale compasiunii:
Au fost propuse trei perspective teoretice pentru compasiune, costând în predicțiile și
abordările acestora:
a) Compasiunea ca sinonim al pr esiunii empatice, caracterizată prin sentimentul de
agitație în conexiune cu suferința altei persoane. Această perspectivă este bazată pe constatarea
că uneori oamenii imită și simt emoțiile persoanelor din jur ( Hatfielb, Cacioppo, 1993).
b) Compasiunea e ste doar o variație a iubirii sau tristeții, și nu o emoție distinctă (
Shaver, Schwartz,.. 1987 ).
c) Din perspectiva psihologiei evolutive, compasiunea poate fi văzută ca o stare
emoțională distinctă, ce poate fi diferențiată de tristețe, stres sa u drago ste ( Bowlby, John,
1983 ).

10
În psihologie:
Compasiunea este cercetată și a devenit relaționată de domeniul psihologiei pozitive și
psihologiei sociale. Compasiunea este un proces de conectare prin identificare cu o altă
persoană. Această identificare cu alț ii prin compasiune poate duce la creșterea motivației de a
face ceva pentru a ușura suferința altei persoane.
Dalai Lama afirmă ,, compasiunea este o necesitate, nu un lux și că fără ea, omenirea nu
ar supraviețui ”.
Compasiunea constă în trei cerințe majo re:
a) Oamenii trebuie să simtă că necazurile ce evocă sentimentele lor sunt serioase
b) Oamenii cer ca problemele să nu fie auto -induse
c) Oamenii să aibă posibilitatea să se vadă pe sine în aceleași probleme ( Cassell,
2009 ).

1.2.2 Compasiunea pentru ceilalți
Calitățile curative ale compasiunii au fost descrise de secole. Dalai Lama adesea
sublinia, „dacă vrei ca alții să fie fericiți – concentrează -te pe compasiune; dacă vrei să fii fericit
centrează -te pe compasiune” (Dalai Lama, 1995, 2001).
Cu toa te că, toți clinicienii sunt de acord cu faptul că, compasiunea este importantă
pentru relația doctor -pacient, terapeut -client, recent componente ale compasiunii au fost
studiate prin prisma științei și a cercetării psihologice vestice. (Gilbert, 2000, 200 5a, 2009;
Davidson, 2002; Neff 2003a,b).
Compasiunea poate fi gândita ca o capacitate care se poate forma, afirmație susținută de
dovezi conform cărora, orientarea pe compasiune și practicarea compasiunii poate influența
sistemul imunitar și neuropsihic ( Davidson, 2003, Lutz, 2008). Terapia centrata pe compasiune
se referă la teoria și procesul de aplicare a modelului compasiunii în psihoterapie.
Antrenamentul minții „compasionale” se referă la activități specifice concepute pentru
a dezvolta calități și capacități de compasiune, în special cele care influențează reglarea
afectivă.
Terapia centrată pe compasiune adoptă filosofia conform căreia înțelegerea proceselor
fiziologice și neuropsihologice se dezvoltă într -un ritm la fel de rapid ca mișcarea actua lă spre
o știință a psihoterapiei, mai integrată biopsihosocial, dincolo de „școlile de psihoterapie”
(Gilbert, 2009).
Terapia centrată pe compasiune și antrenamentul minții compasionale au rezultat dintr –
un număr de observații:

11
a) Oamenii cu nivele ridicate de rușine și auto -critică pot avea dificultăți enorme în
a fi blânzi cu ei înșiși, în a fi auto -compasionali
b) Este cunoscut faptul că problemele legate de rușine, auto/critică sunt adesea
înrădăcinate într -un istoric de abuz, agresivitate, exprimare emoțion ală crescută în familie,
neglijare și/sau lipsa afecțiunii (Kaufman, 1989; Andrews, 1998; Schore, 1998). Indivizii supuși
timpuriu experiențelor de acest tip pot deveni foarte sensibili la amenințări ca respingerea sau
critica din lumea externă și se pot a uto-ataca rapid, ei trăiesc atât lumea externă cât și pe cea
interna ca fiind ostilă.
c) Este recunoscut faptul că lucrul cu rușinea și auto -critica necesită o centrare
terapeutică pe memoria experiențelor timpurii (Kaufman, 1989; Schore, 1998; Brewin, 2003,
2006; Gilbert 2005b). Această muncă se poate suprapune cu intervențiile terapeutice dezvoltate
pentru traume (Lee, 2005; Ogden, 2006; VanderHart, 2006; Wheatley, 2007).
d) Există clienți care se angajează în sarcinile cognitive și comportamentale ale
terapie i și devin pricepuți în generarea alternativelor pentru gândurile și credințele lor negative,
dar care se descurcă greu in terapie (Rector, 2000). Ei sunt în stare să spună: „înțeleg logica
gândirii mele alternative dar nu mă ajută să mă simt mai bine” sau „știu că nu sunt de vină
pentru abuz dar încă simt că sunt”. Un element important pentru terapia centrată pe compasiune
este legat de observația că indivizii predispuși la nivele ridicate de rușine și auto -critică pot găsi
ca fiind foarte dificilă genera rea de sentimente de mulțumire, siguranță, afecțiune în relațiile cu
ceilalți și cu sine.
Competențele compasiunii implică crearea sentimentelor de căldură, bunătate și suport
într-o serie de activități care sunt în esență multimodale și comune pentru alt e forme de
psihoterapie. Oamenii pot fi învățați să se implice atent într -o paletă largă de intervenții
terapeutice care se focusează pe gânduri, sentimente și comportamente (Mace, 2007; Williams,
2007).
Raționamentul compasiunii – Gândirea compasională implică felul în care reflectăm
asupra noastră, asupra lumii și a altora. În terapia cognitivă, terapia dialectică comportamentală
și în mentalizare, avem o gamă de intervenții pentru a ajuta oamenii să dezvolte judecăți mai
echilibrate. Terapeuții cent rați pe compasiune se bazează pe aceste intervenții dar de asemenea
dedică mult timp pentru a se asigura că, clienții trăiesc gânduri alternative ca bunătate, sprijin
și utilitate. Procesul terapiei în sine, prin care terapeutul ascultă călduros, recunoa ște și
validează emoțiile și sensurile personale ale clienților, este important (Linehan, 1993).
Terapia centrată pe compasiune este o terapie integrativă care își are originile în
psihologia socială, evoluționistă și Budistă și în neuro -științe. Își are r ădăcinile de asemenea în

12
multe alte modele terapeutice care au dezvoltat intervenții specifice pentru diferite probleme de
sănătate mentală. Terapia centrată pe compasiune se înscrie în tradiția care caută să construiască
o știință a psihoterapiei bazată p e cercetare și înțelegerea felului în care funcționează mintea
umană, mai degrabă decât fiind orientată spre o școală, model sau proces particular. Există o
tradiție îndelungată a intervențiilor bazate pe compasiune în psihologia budistă și în mod
evident terapia orientată pe compasiune a fost influențată de acest istoric. Cât despre
dezvoltările din psihoterapie , rezultatul și procesul cercetării este cheia pentru viitorul terapiei
centrate pe compasiune.

1.2.3 Compasiunea la cadrele medicale
Compasiunea est e enunțată la punctul unu din ,,Principiile de etică medicală ale
Asociației Americane de Medicină (1981)” ca o calitate importantă a unui medic.
Compasiunea servește o funcție protectoare pentru drepturile și bunăstarea pacienților,
iar aceștia o văd ca o calitate importantă la cadrele medicale (Strasser et al., 2005).
Cu toate acestea, există anumite bariere în domeniul medical care pun întrebări dacă
compasiunea este la fel de utilă pe cât pare la suprafață.
Este indicat faptul că unii studenții de la școlile de medicină, declară că compasiunea și
empatia pentru pacienți este descurajată în perioadele stagiu medical, deoarece se presupune că
va afecta obiectivitatea judecății medicale (Lander 2004). De asemenea, se consideră ca
sentimentul de compasiune poate să fie periculos, deoarece poate duce la oboseală de
compasiune și burnout.
Remedierea acestei probleme este să nu fie simțită prea multă compasiune, evitându -se
oboseala de compasiune și preocuparea de a devenii suprasolicitat emoțional. Astfel, în prezent,
domeniul medical pare să transmită un mesaj mixt cu privire la compasiune, acceptă în mod
teoretic dar punerea în practică este discutabilă.
Robert Thurman despre compasiune ,,precizează că compasiunea va înceta să fie pusă
la îndoială în viitor, și va fi îmbrățișată ca o calitate în domeniul medical: Eu prezic că decenii
de acum, când tot mai mulți indivizi au folosit educația budistă pentru propria lor ușurare și
satisfacție și au continuat cu ea ca un serviciu pentru alții, întreaga natură a me dicinei și
vindecarii în societatea noastră s -ar fi schimbat. Compasiunea va deveni o expresie de lucru,
o prezență constantă, o condiție sine qua non, un curent puternic de apă dătătoare de viață.”
(apud Glaser, 2005 ).
În concordanță cu această predicție, voi încerca să investighez compasiunea pentru
ceilalți și relația cu stresul profesional medical.

13

1.3 Sistemul medical românesc
Sistemul de sănătate din țara noastră este mai ineficient ca toate cele 28 de state membre
UE, fiind mai slab clasat și ca al celor din state precum Albania sau Muntenegru. Într -o analiză
au fost luate în calcul sub -discipline precum: dreptul pacienților la informare, accesul la
tratament, rezultatele tratamentului, penetrarea serviciilor medicale, prevenția și accesul la
medica mente, fiind luați în calcul 48 de indicatori. Sistemul medical românesc ocupă
penultimul loc nu doar în clasamentul general, dar și în mai multe sub -discipline analizate
precum rezultatele tratamentelor, prevenția, sau penetrarea serviciilor medicale.
Potrivit indexului, care este întocmit începând cu 2005 până în 2014, România nu a
cunoscut niciun progres semnificativ de îmbunătățire a sistemului medical.
România ocupă penultimul loc, al 35 -lea, în Indexul european al sistemelor medicale
E.H.C.I. 2014, cl asându -se doar deasupra Bosniei și Herțegovinei și fiind depășită de Bulgaria
și Serbia.
Autorul studiului, dr. Arne Björnberg, atrage atenția asupra faptului că România și
Serbia sunt singurele țări din index care au "roșu pe linie" la opt indicatori: re ducerea deceselor
cardiovasculare, reducerea deceselor prin accident vascular cerebral, mortalitatea infantilă, rata
de supraviețuire a bolnavilor de cancer, anii de viață pierduți prin deces ce putea fi prevenit,
infecțiile cu MRSA (stafilococ auriu metic ilino-rezistent), rata avorturilor și depresia (EHCI,
2014).
Mortalitatea infantilă, ,,cel mai relevant indicator" din studiu, este de aproape 10 la
1.000 de nașteri în România, care se situează pe ultimul loc în această privință. Media europeană
a mortali tății infantile este de 6 la 1.000 de nașteri, cel mai bine situată fiind Islanda cu două
decese la o mie de nașteri.
Potrivit EHCI, în România s -au redus serviciile și așa insuficiente la care au acces
pacienții, iar calitatea este în general foarte slabă , anumite grupuri etnice beneficiind de îngrijiri
și mai proaste.
Principalele eforturi trebuie să vizeze restabilirea serviciilor de bază, îngrijirea
maternală și medicina generală. Exodul cadrelor medicale trebuie abordat, precum și corupția
larg răspân dită (EHCI, 2014).
În index se mai atrage atenția că România trebuie, în primul rând, să reducă proporția
asistenței spitalicești, mutând accentul pe îngrijirile ambulatorii. Astfel, cheltuielile sistemului
ar scădea, iar rezultatele tratamentelor s -ar îmb unătăți.

14
Personalul medical descrie un sistem medical suferind și sufocat, dominat de o cultură
a neajutorării care alimentează constant sentimente de nemulțumire, de înverșunare și
neîncredere în rândul lor și al pacienților (Spânu, Băban, Bria, & Dumitra șcu, 2012).
Aceasta este consecința unei reforme de peste 25 de ani, fără continuitate sau obiective
clare, o constantă subfinanțare a sistemului de sănătate, planificare și previzionare proastă a
resurselor umane și, în ultimul rând, rate epidemice de em igrare a person alului medical
(Todorova, ed., al., 2009 ).
În ciuda faptului că are una dintre cele mai scăzute rate ale densității personalului
medical din Europa, cu doar 1,9 medici și 3,89 asistenți medicali la 1000 de locuitori, de când
a devenit membră a Uniunii Europene în 2007 România se confruntă cu rate din ce în ce mai
mari de emigrare a personalului medical (World Health Organization, 2009).
Un raport din 2008 semnalează că emigrarea din 2007 a lăsat județe întregi fără medici
în anumite speciali tăți precum cardiologia sau endocrinologia (de exemplu, în județul
Botoșani). Rata emigrării a scăzut ușor în anii următori dar a explodat iar în 2010 ca răspuns la
descreșterea economică, an în care au fost emise mai mult de 300 de certificate lunar
(Ogny anova et al., 2012). Cu toate acestea, informațiile oficiale despre emigrarea personalului
medical sunt insuficiente și inconsistente, mai ales în ce privește asistenții medicali (Vlădescu
& Olavsky, 2009).
Rata crescută a emigrărilor îngreunează personal ul medical copleșit deja de volumul
mare de muncă. Inegalitățile mari în ce privește distribuția geografică a personalului medical
se accentuează pe măsură ce majoritatea pleacă tocmai din cele mai defavorizate regiuni
(Rohova, 2011; Wismar et al., 2011).
În timp ce 86% dintre medici lucrează în zonele urbane, doar 14% dintre medicii activi
lucrează în zonele rurale, oferind îngrijire medicală pentru 47% din populația României
(Rohova, 2011).
Emigrarea personalului medical din România nu este un caz unic , deoarece țări precum
Ungaria, Estonia sau Polonia, de exemplu, se confruntă cu probleme similare. Cu toate acestea,
există puține studii care să fi investigat mecanismele psihologice care conduc la emigrare în
rândul personalului medical din țările Europ ei de sud -est și aproape nici unul în România.
Haosul din cadrul sistemului medical românesc perturbă nu numai munca personalului
medical dar și calitatea actului medical. Lipsa unui cadru legislativ coerent care să corecteze
mal praxisul dublat de proced uri neclare și întortocheate descurajează pacienții să depună
plângeri și favorizează ignorarea cazurilor de îngrijire medicală precară sau chiar a erorilor
medicale majore.

15
1.3.1 Specificul activității medicale în IBCVT
Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara funcționează ca o unitate sanitară publică
care asigură asistență medicală completa de cardiologie: cardiologie clinică, cardiologie
intervențională si cateterism cardiac, supraveghere si tratament pacienți crit ici cardiaci,
chirurgie cardiovasculară, anestezie terapie intensivă, recuperare și prevenție cardiovasculară,
explorări funcționale electrofiziologice cardiovasculare, implant stimulatoare si defibrilatoare
cardiace, explorări ne -invazive și ambulator de specialitate, deservind atât zona inter județeană,
cât si pacienți proveniți din celelalte zone din țară si străinătate; având atribuții in învățământul
superior medical si mediu sanitar, de cercetare științifică medicală și de îndrumare
metodologică de sp ecialitate.
În funcție de structura organizatorica a Institutului de Boli Cardiovasculare Timișoara
aprobată de Ministrul Sănătății prin OMS nr. 1584/30.12.2013 Institutul de Boli
Cardiovasculare Timișoara aparține tipului de “spital de specialitate” – asigurând asistență
medicală de specialitate, cardiologie clinică, în conexiune cu alte specialități complementare,
fiind clasificat:
În funcție de asigurarea asistenței medicale de înaltă specialitate, de atribuțiile din
domeniul învățământului superior medic al și postliceal și mediu sanitar, de activitatea științifică
medicală, de cercetare științifică medicală si de îndrumare metodologică de specialitate,
Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara este catalogat ca “institut” – unitate de asistenta
medicală de specialitate în care se desfășoară și activitate de învățământ și cercetare științifică
– medicală, de îndrumare și coordonare metodologică pe domeniile sale de activitate, precum
și de educație medicală continua, cu sediul în Centrul Universitar Timiș oara.
În funcție de competență și în raport cu obiectivele, volumul de activitate și dotarea
tehnica Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara, prin OMS nr.763/26.05.2011 este unitate
sanitara de categoria IM, tip II a institutelor și centrelor medicale clinice, conform OMSP nr.
1501/2006, având 166 paturi pentru spitalizare continuă și 15 paturi pentru spitalizare de zi.
Institutul de Boli Cardiovasculare Timișoara în exercițiul funcțiunilor sale, colaborează cu
organele centrale și locale ale puterii ș i administrației de stat și alte organizații interesate în
ocrotirea sănătății populației.
Secția de Anestezie și Terapie Intensivă:
În toate țările Uniunii Europene, anestezia și terapia intensivă reprezintă nucleul central
al activității medicale în oric e spital care tratează pacienți cu suferințe acute. Îngrijirea
pacienților în secția de A.T.I. este la cel mai înalt nivel posibil în spital, necesitând un suport

16
uman și tehnic fiabil și performant. Datorită specificului activității, secțiile de A.T.I. su nt,
totodată, consumatorul cel mai mare de resurse materiale din spital.
Anestezia și Terapia Intensivă (A.T.I.) este specialitatea medicală care asigură, prin
mijloace farmacologice și tehnice specifice pe de o parte, condițiile necesare pentru
desfășurar ea actului chirurgical, îngrijirii preoperatorii și a altor proceduri
diagnostice/terapeutice, iar pe de altă parte, suportul indispensabil pacientului critic pentru
evaluarea și tratamentul disfuncțiilor/leziunilor acute de organ care amenință viața.
Terapia intensivă cuprinde diagnosticul, prevenirea și tratamentul pe termen scurt,
mediu sau lung al tuturor insuficienților acute ale funcțiilor vitale. Măsurile specifice de
tratament se adresează pacienților cărora le este amenințată imediat viața, dar al căror
prognostic este potențial favorabil.
Bolile cardiovasculare se situează pe primul loc în topul morbidității și mortalității de
cauze cunoscute. Este grupa de afecțiuni cu cea mai mare progresie din ultima jumătate de secol
în această ierarhie, motiva ția fiind complexă și acoperind o plajă largă de factori.
Industrializarea, urbanizarea și globalizarea sunt motorul principal al modificărilor
survenite în viața individului, toate acestea aducând condiții noi de viață, muncă și alimentație
întregii popul ați a globului, dar în special țârilor cu dezvoltare medie și ridicată.
Lucrătorii din sănătate reprezintă o categorie ocupațională aparte, cu caracteristic i
individuale și de grup proprii activității desfășurate și cu u n profil din punct de vedere al
suprasolicitării neuropsihice și al morbidității ne -super pozabil niciunei alte categorii
socioprofesionale.
Particularitățile activității medicale țin atât de interacțiunea permanentă cu pacientul și
cu bolile sale, cât și de condițiile complexe de muncă, ambe le lăsând amprente asupra stării de
sănătate și influențând starea de bine a personalului medical. Mediul de muncă al lucrătorului
conține un evantai de factori de risc profesional: de la riscurile biologice (infecții cu virusurile
hepatitei B și C), la ce le ergonomice (ridicare de greutăți, poziții vicioase prelungite), de la
elementele fizice (zgomot, radiații ionizante), la cele chimice (solvenți organici) și, nu în
ultimul rând, la riscurile psihosociale, derivate din stresul profesional, la munca în sc himburi
alternante și munca de noapte, durata lungă a schimburilor și rulajul crescut al pacienților, la
relațiile interpersonale cu colegii, cu superiorii, cu pacienții și familiile lor.
Cercetarea în domeniul stării de sănătate a personalului medical evo luează în paralel cu
schimbarea prevalențelor bolilor la nivelul populației globului. Odată cu creșterea numărului
de boli cardiovasculare și a deceselor de cauză cardiovasculară la nivel mondial, devine

17
necesară concentrarea atenției asupra acestei catego rii de afecțiuni și în ceea ce îi privește pe
lucrătorii din sănătate.
Bolile cardiovasculare constituie cauza principală de îmbolnăvire și deces la nivel
mondial. Peste 17 milioane de persoane mor în fiecare an din această cauză, această cifră
reprezentâ nd 30% din decesele de cauză patologică cunoscută ( Lozano, 2010 ). În Europa, peste
2,3 milioane de persoane mor ca urmare a infarctului miocardic și peste 1,4 milioane de decese
se datorează accidentelor vasculare cerebrale ( World Heart Federation ).
Organi zația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 12, 8% din totalitatea deceselor la
nivel mondial se datorează hipertensiunii arteriale. La rân dul ei, obezitatea este, anual, cauza a
peste 2,8 milioane de decese. Creșterea Indicelui de Masă corpor ală (IMC) es te direct legată de
apariția bolii coronariene, a accidentului vascular cerebral și a diabetului zaharat.
OMS estimează pentru anul 2008, la o populație, de asemenea estimată, de 21.486.371
persoane, un procent de 59% decese de cauză cardiovasculară în Rom ânia ( World Health
Organization ).
Prevalența estimată a hipertensiunii arteriale a fost de 49,1% (49,5% la bărbați și 45,5%
la femei), de 51% pentru creșterea greutății corporale, de 19,1% pentru obezitate și de 47,1%
pentru hipercolesterolemie. Peste un s fert din populația României fumează (27,9%) și aproape
40% nu face nici un exercițiu fizic.
O serie de factori de risc stau la originea apariției bolilor cardiovasculare. Rolul lor a
fost dovedit de numeroase studii de mare întindere ( James, 2004 ). Dacă un ii dintre aceștia nu
pot fi controlați prin profilaxie sau medicație (vârsta, sexul și istoricul familial de boală
cardiovasculară), categoria cea mai numeroasă cuprinde elemente care pot fi prevenite sau
modificate: hipertensiunea arterială (HTA), fumatul , glicemia bazală crescută (diabetul),
sedentarismul, supra ponderea și obezitatea, hipercolesterolemia, dieta nesănătoasă, riscul
psihosocial (stresul).
Ghidul Societăților Europene de Prevenire a bolilor Cardi ovasculare în Practica Clinică,
emis odată cu întrunirea celui de -al cincilea Grup Operativ, s ubliniază câteva elemente cheie
privind utilitatea estimării riscului global de evenimente cardiovasculare (RCV):
– RCV e rezultatul cumulului de factori de risc, care acționează și la persoane aparent
sănăt oase,
– Sistemul de estimare SCORE (Systematic Coronary Risk Evaluation Project) ajută la
luarea deciziilor de tratament sau management al factorilor d e risc, evitând tratamentul excesiv
sau insuficient,

18
– Există indivizi care se află deja în categoria de risc crescut sau foarte crescut (diabeticii,
hipertensivii din clasa III de HTA, cei cu dislipidemi familiale), care necesită intervenție
imediată, fără a mai calcula riscul,
– Femeile, care aparent au un risc mai scăzut, de fapt au doar o amânare cu 10 ani a RCV
(Perk, et. al. 2012 ).
Stresul profesional reprezintă o neconcordanță între solicitările și presiunile muncii
efectuate și cunoștințele și capacitățile lucrătorului, antagonism care pune la încerca re propria
capacitate de a face fată situațiilor de muncă. În 2004, grupul de lucru al NHLBI (National
Heart, Lung and Blood Institute) care a vizat consecințele cardiovasculare ale stresului cronic
a publicat concluzii care arătau că există posibilitatea unei asocieri între stresul profesional și
tensiunea arterială, că studiile efectuate la persoane cu boală coronariană sau HTA au indicat o
relație pozitivă între reactivitatea la stres și progresia acestor afecțiuni, dar că este nevoie de o
continuare a c ercetărilor pentru a clarifica relația stres -boli cardiovasculare ( NHLBI .).
Lucrătorii din sistemul medical sunt supuși unui cumul de factori de risc profesional,
născuți din caracteristicile muncii, din interacțiunea cu pacientul și din interrelațiile cu ceilalți
membri ai sistemului.
Riscul dezvoltării patologiei cardiovasculare cunoaște, pe lângă factorii non
ocupaționali, primari (dieta nesănătoasă, sedentarismul și fumatul), o serie de factori
ocupaționali, care pot juca rolul de co -determinant în gene za sau evoluția negativă a BCV:
suprasolicitarea neuropsihică, interacțiunea multivalentă cu pacientul, necesitatea unei viteze
de reacții adecvate, a unei capacități de decizie optime, complexitatea generală a activității și
limitele științei medicale.
În ceea ce privește locul de muncă și stresul rezultat din interacțiunea individului cu
acesta, măsurile care se pot lua pentru diminuarea și prevenirea lui sunt multiple și necesită în
primul rând recunoașterea importanței efectelor stresului asupra întregu lui ansamblu lucrător –
muncă -organizație.

19
CAPITOLUL 2. Metodologia de cercetare

2.1 Scopul cercetării
Cercet area de față are ca scop studiu stresul ui profesio nal și compasiunii la personalul
medical și nemedical care lucrează cu pacienți în Institutul de Boli Cardiovasculare din
Timișoara (IBCVT).

2.2 Obiectivele cercetării
Lucrarea de față are următoarele obiective:
– Evaluarea nivelului de stres profesional (total și pe factori) la personalul medical
și nemedical din IBCVT;
– Evaluarea nivelului factorului compasiune pentru ceilalți la personalul medical
și nemedical din IBCVT;
– Stabilirea existenței unor diferențe cu privire la stresul profesional medical între
medici, a sistenți medic ali și infirmiere;
– Stabilirea existenței unor diferențe cu privire la factorul compasiunea pentru
ceilalți între medici, a sistenți medicali și infirmiere;
– Stabilirea existenței unor legături între stresul profesional medical și
compasiunea pentru ceilalți la medici, a sistenți medicali și infirmiere;
– Stabilirea existenței unor legături între stresul profesional medical pe factori și
factorii compasiunii pentru ceilalți la medici, asistenți medicali și infirmiere.

2.3 Ipotezele cercetării
În vederea atingeri i acestor obiective au fost avansate următoarele ipoteze:
Ipoteza 1: Există diferențe ale stresului profesional medical între medici, asistenți
medicali și inf irmiere, statistic semnificative
Ipoteza 2: Există diferențe ale compasiunii pentru ceilalți într e medici, asistenți medicali
și infirmiere.
Ipoteza 3: Există o legăt ură de corelație liniară între stresul profesional medical pe
factori și factorii compasiunii pentru ceilalți la medici, asistenți medicali și infirmiere.

2.4 Prezentarea eșantionului
Populația de referință este reprezentată de angajații cu contract ai IBCVT, angajați care
fac parte din compartimentele: ATI (Anestezie și Terapie Intensivă), Chirurgie, USTACC

20
(Unitate de Supraveghere și Tratament Avansat al Pacienților Critici Cardiaci), Cardiologie.
Desfășurarea cercetării a avut loc în tipul programului de lucru, în IBCVT, în perioada februarie
– aprilie 2017.
Eșantionul selectat este alcătuit din 84 de subiecți, angajați ai IBCVT, din care 30 sunt
medici, 30 sunt asistenți medicali și 24 sunt infirmiere.
Pentru sel ecția eșantionului au fost chestionați prealabil angajații care din secțiile care
lucrează cu pacienți și au selectați doar cei care au răspuns afirmativ. Cei 84 de subiecți care
participă la cercetare au fost aleși prin metoda de eșantionare aleatorie simplă nerepetată.
Media de vârstă a participanților este de 37,5 ani, vârsta minimă este de 25 de ani, iar
vârsta maximă este de 59 de ani.
Dintre cei 84 de participanți la cercetare 63 sunt de sex femeiesc și 21 sunt de sex
bărbătesc.

2.5 Prezentarea instrumentelor

2.5.1 Chestionarul Mental Health Professionals Stress Scale (MHPSS)
Chestionarul MHPSS, este adaptat după Mental Health Professionals Stress Scale,
preluat din „Sociologie Medicală” (Lupu și Zanc, 1999) unde este publicat într -o formă adaptată
în limba română după Delia Cushway & Patrick, A. Tayler.
Chestionarul cuprinde 7 scale și 42 de itemi, prezentați sub forma unei liste de afirmații.
Fiecare dintre cele 7 scale ale chestionarului cuprinde câte 6 itemi:
a) Solici tări profesionale, itemii: 1, 8, 15, 22, 29, 36;
b) Dificultăți în relațiile cu colaboratorii , itemii: 2, 9, 16, 23, 30, 37;
c) Probleme o rganizatorice, itemii: 3, 10, 17, 24, 31, 38;
d) Relații conflictua le cu colegii, itemii: 4, 11, 18, 25, 32, 39;
e) Insuficiența resurselor mater iale și umane, itemii: 5, 12, 19, 26, 33, 40;
f) Dubi i profesionale, itemii : 6, 13, 20, 27, 34, 41;
g) Conflicte generate de clima tul familial, itemii: 7, 14, 21, 28, 35, 42.
Răspunsurile la fiecare item se notează cu 0, 1, 2, 3, și semnifică: „niciodată”, „uneori”,
deseori” și „tot timpul”. Scorurile pentru cele 7 scale pot lua va lori între 0 -18 puncte, iar
scorurile totale pe întreaga scală pot lua valori cuprinse între 0 -126 puncte, scorurile mai mari
semnificând stres profesional mai accentuat.

21
2.5.2 The compass ion scale (CS -P; Pommier, 2010)
Chestionarul CS -P, este adaptat după modelul Compassion For Others Scale, nu este
publicat în limba română și este publicată de Pommier, E. A. (2010).
CS-P este o scală de auto -raportare cu 24 de itemi , care poate fi utilizata spre populația
generală. Sc ala pune în contrast cele 6 scale ale sale: bunătate vs. indiferență, umanitate comună
vs. separare și prezență pentru ceilalți vs. neconcordanță.
CS-P a fost evaluat parțial satisfăcător pentru validitatea conținutului. Elementele au
fost concepute de au tor, bazate pe teorie și cercetare, și revizuite de un grup de experți. Scara
cuprinde elemente care corespund celor patru dintre cele cinci elemente ale compasiunii:
recunoașterea suferinței, senzația de suferință, înțelegerea sau imaginarea a ceva despre starea
unei alte persoane ca fiind o altă ființă și motivația de a acționa pentru a atenua suferința
celuilalt.
Chestionarul cuprinde 6 scale și 24 de itemi, prezenți sub forma unor afirmații. Fiecare
din cele 6 scale ale chestionarului cuprinde 4 itemi:
a) Bunătate (Kindness Items) sunt evaluate prin itemii: 6, 8, 16, & 24
b) Indiferență (Indifference Items) sunt evaluate prin itemii: 2, 12, 14, & 18 (scoruri
inversate)
c) Umanitate (Common Humanity) sunt evaluate prin itemii: 11, 15, 17, & 20
d) Separare (Separatio n) sunt evaluate prin itemii: 3, 5, 10, & 22 (scoruri inversate )
e) Prezență (Mindfulness) sunt evaluate prin itemii: 4, 9, 13, & 21
f) Neconcordanță (Disengagement) sunt evaluate: 1, 7, 19, & 23 (scoruri inversate)
Răspunsurile la fiecare item se notează cu 1, 2, 3, 4, 5 și semnifică 1 -aproape niciodată
și 5 –aproape întotdeauna. Scorurile pentru cele 6 scale pot lua valori între 4 -20 de puncte, iar
scorurile totale pe întreaga scală pot lua valori între 24 -120 de puncte.

2.6 Procedura de lucru
Aplicarea cel or două chestionare MHPSS și CS sa făcut acordul Managerului General
al IBCVT și cu acordul Profesorilor șefi de secție.
Chestionarele au fost aplicate începând cu data de 01.02.2017 până la data de
20.04.2017. Aplicarea chestionarelor a fost împărțită în mai multe etape, deoarece participanții
la cercetare lucrează într -un program de schimburi și rotații.
Chestionarele au fost aplicate în perioada când participanții considerau că au timpul
necesar pentru efectuarea testelor.

22
Instructajul s -a făcut individu al la toți cei 84 de participanți, aceștia au fost asigurați de
păstrarea confidențialității, atât a informațiilor personale cât și a rezultatelor generate de
răspunsurile lor.
Participanții nu au fost nevoiți să -și treacă numele pe chestionare, ci doar pr ofesia, vârsta
și sexul.
După colectarea chestionarelor, scorurile rezultate au fost prelucrate statistic cu ajutorul
programului de prelucrări statistice SPSS 20.

23
CAPITOLUL 3. Prelucrarea și interpretarea rezultatelor
3.1 Indicatori statistici de start
În vederea verificării ipotezelor de cercetare s -a recurs la interpretarea datelor statistice
brute c u ajutorul programului SPSS 20. Rezultatele prelucrării statistice sunt redate în tabelele
de mai jos, prezentate în cad rul fiecărei ipoteze analizate. În tabelele 1 și 2, se prezintă
indicatorii statistici de start (descriptivi) pentru toate cele trei eșantioane.
Tabelul 1. Indicatori stati stici de start pentru variabila stres profesional la personalul IBCVT
Factori stres profesional Categorii
profesi onale Nr. Medie Abaterea
Standard Min. Max.
Stres profesional total Doctor 30 42,3 14,184 15 64
Asistent 30 31,03 14,045 14 87
Infirmieră 24 32,63 15,128 16 73
Solicitări profesionale Doctor 30 7,9 2,975 1 14
Asistent 30 4,97 1,956 2 11
Infirmieră 24 6,63 3,386 2 17
Total 84 6,49 3,028 1 17
Dificultăți în relațiile
cu colaboratorii Doctor 30 6 1,948 1 9
Asistent 30 5,1 1,863 1 10
Infirmieră 24 6,71 2,789 2 13
Total 84 5,88 2,262 1 13
Probleme organizatorice Doctor 30 5,1 3,438 0 13
Asistent 30 4,57 3,081 0 14
Infirmieră 24 3,33 2,278 1 11
Total 84 4,4 3,066 0 14
Relații conflictuale cu colegii Doctor 30 3,9 1,882 0 8
Asistent 30 3,1 2,784 0 13
Infirmieră 24 3,21 2,67 0 8
Total 84 3,42 2,46 0 13
Insuficiența resurselor
materiale și umane Doctor 30 9,23 2,897 4 14
Asistent 30 7,5 2,675 3 14
Infirmieră 24 6,67 2,514 3 12
Total 84 7,88 2,885 3 14
Dubii profesionale Doctor 30 4,63 3,378 1 14

Asistent 30 2,93 2,97 0 14
Infirmieră 24 2,83 2,057 0 7
Total 84 3,51 2,992 0 14
Conflicte generate de
climatul familial Doctor 30 5,63 3,034 0 13
Asistent 30 2,87 2,27 0 11
Infirmieră 24 3,17 2,531 0 9
Total 84 3,94 2,901 0 13

24

Tabelul 2 . Indicatori statis tici de start pentru variabila compasiune la personalul IBCVT
Factori compasiune
pentru ceilalți Categorii
profesionale Nr. Medie Abaterea
standard Min. Max.
Scala de compasiune Doctor 30 96,33 11,133 80 120
Asistent 30 94,13 14,71 72 120
Infirmieră 24 94,04 10,289 81 120
Total 84 94,89 12,224 72 120
Bunătate Doctor 30 17,37 2,606 11 20
Asistent 30 16,93 3,084 9 20
Infirmieră 24 16,88 3,791 8 20
Total 84 17,07 3,119 8 20
Indiferență Doctor 30 8,7 2,793 4 13
Asistent 30 9,5 3,531 4 16
Infirmieră 24 9,13 3,481 4 16
Total 84 9,11 3,249 4 16
Umanitate Doctor 30 16,83 2,198 12 20
Asistent 30 17,7 2,437 12 20
Infirmieră 24 17,5 1,888 13 20
Total 84 17,33 2,214 12 20
Separare Doctor 30 9 3,464 4 18
Asistent 30 9,53 4,117 4 17
Infirmieră 24 10,5 2,949 4 18
Total 84 9,62 3,59 4 18
Prezență Doctor 30 16,93 2,016 13 20
Asistent 30 17,2 2,483 9 20
Infirmieră 24 17,29 2,177 12 20
Total 84 17,13 2,216 9 20
Neconcordanță Doctor 30 9 2,716 4 13
Asistent 30 10,4 4,215 4 20
Infirmieră 24 10,42 2,933 4 16
Total 84 9,9 3,41 4 20

25
3.2 Verificarea primei ipoteze
Pentr u verificarea ipotezei 1: ,, Există diferențe ale stresului profesional medical între
medici, asistenți medicali și infirmiere”, am folosit testul statistic Anova One Wey pentru că s –
a folosit o procedură de testare a diferențelor dintre medii, atunci acestea sunt mai mult de două
și sunt calculate pe grupuri formate din subiecți diferiți.
În contextul analizei de varianță, valorile variabilei dependente sunt exprimate pe scală
cantitativă, iar variabila independentă este de tip categorial. Dat fiind faptul că grupurile
comparate sunt formate din subiecți diferiți, modelul de cercetare acoperit de analiza de varianță
este denumit model inter subiect. După aplicarea testulu i Anova One Wey, din programul
statistic SPSS 20 s -au generat următoarele date:
Tabelul 3 . Testul Omogenități Varianțelor (Levene)

Levene df1 df2 p
Stres profesional
total 0,418 2 81 0,66

Tabelul 4 . Tabelul Anova

Suma
pătratelor df Media
pătratelor F p
Stres
profesional
Total Între grupuri 2184,096 2 1092,048

5,259

0,007 În cadrul
grupurilor 16818,892 81 207,641
Total 19002,988 83

Tabelul 5 . Comparații Multiple (Testul Post Hoc) la variabila stres profesional cu Testul
Bonferroni
Variabila dependentă (I)
Profesie
subiect (J)
Profesie
subiect Media
diferențelor
(I-J) p

Stres profesional total Doctor Asistent 11,267* 0,010
Doctor Infirmieră 9,675* 0,049
Asistent Infirmieră -1,592 1

26

Interpretarea cantitativă
În urma aplicării testului Anova One Wa y, se constată în tabelul 3, testul omogenității
și varianțelor conține rezultatul testului Levene. O valoare nesemnificativă a acestuia, cum este
cazul nostru (p = 0,66), conduce la concluzia că dispersiile în inte riorul celor 3 grupuri sunt
omogene.
Din tabelul 4 se constată că în urma aplicării testului Anova s -a obținut o valoare a lui
F=5,259 pentru un prag de semnificație de p=0,007 (p ˂ 0,05), ceea ce înseamnă că există
diferențe semnificative din punct de ved ere statistic în ceea ce privește stresul profesional total
între grupurile studiate.
Tabelul 5. Comparații multiple (Post Hoc Tests) prezintă comparațiile mediilor celor 3
grupuri, luate două câte două. Având în vedere că testul Levene a confirmat omogeni tatea
variației, se vor citi valorile pentru testul Bonferoni.
Astfel, putem constata că nivelul de stres profesional al subiecților din categoria
Asistenți Medicali diferă semnificativ de nivelul de stres profesional al subiecților din categoria
Doctori (p=0,01). De asemenea se constată diferențe statistic semnificative (p=0,49), între
categoria de subiecți Infirmiere și categoria de subiecți Doctori. În același timp, nu se constată
o diferență semnificativă între categoria Asistenți și Infirmieră (p=1). În ceea ce privește stresul
profesional total măsurat la personalul din IBCVT pe categorii profesionale ipoteza 1 se
confirmă.
Interpretarea calitativă
În urma confirmări ipotezei 1, s -a constat că există diferențe ale stresului profesional
total la perso nalul medical și nemedical care lucrează cu pacienți în IBCVT.
Stresul profesional nu poate fi descris, cu atât mai puțin explicat ca o variabilă singulară,
ci ca una multiplă care cuprinde în el configurații de variabile singulare, bine articulate între
ele.
Stresul profesional se referă la toate caracteristicile muncii sau cu evenimentele cu care
ne confruntăm la locul de muncă. Există aspecte care țin de aspectul profesiei și rolurile cărora
trebuie să le facă față un angajat.
Factorii care au determina t diferențele privind stresul profesional între cele trei categorii
de personal, ar putea fii condițiile diferite de muncă, datorate specificului fiecărei profesii în
parte.
Cum toată activitatea din IBCVT se desfășoară contra cronometru (fiecare secundă e ste
vitală pentru salvarea unui pacient), capacitatea de decizie a angajaților poate fi afectată.

27
Relațiile de muncă dintre categoriile studiate ar trebui să fie de interdependență, dar în realitate
sunt de subordonare directă, Doctor ⸻ Asistent ⸻ Infirmie r. Vulnerabilitatea unei decizii este
amplificată de stres deoarece accentuează caracterul incert și riscant al deciziei.

3.3 Verificarea celei de -a doua ipoteze
Ipoteza 2 afirmă că: Există diferențe ale compasiunii pentru ceilalți între medici,
asistenți medicali și infirmiere”, am folos it testul statistic Anova One Wa y pentru că s -a folosit
o procedură de testare a diferențelor dintre medii, atunci acestea sunt mai mult de două și sunt
calculate pe grupuri formate din subiecți diferiți.
În contextul ana lizei de varianță, valorile variabilei dependente sunt exprimate pe scală
cantitativă, iar variabila independentă este de tip categorial. Dat fiind faptul că grupurile
comparate sunt formate din subiecți diferiți, modelul de cercetare acoperit de analiza d e varianță
este denumit model inter subiect.
După aplicarea testului Anova O ne Wa y, din programul statistic SPSS 20 s -au generat
următoarele date:

Tabelul 6 . Testul Omogenități Varianțelor (Levene)

Levene df1 df2 p
Scala de compasiune 1,961 2 81 0,147

Tabelul 7 . Testul Anova

Suma
pătratelor df Media
pătratelor F p
Scala de
compasiune Între grupuri 96,944 2 48,472
0,319
0,728 În cadrul
grupurilor 12305,092 81 151,915
Total 12402,036 83

28
Tabelul 8 . Comparații Multiple (Testul Post Hoc) la variabila compasiunea pentru ceilalți cu
Testul Bonferroni
Variabila
dependentă (I)
Profesia
subiectului (J)
Profesia
subiectului Media
diferențelor
(I-J) p
Scala de compasiune Doctor Asistent 2,2 1
Infirmieră 0,292 1
Asistent Doctor -2,2 1
Infirmieră 0,092 1
Infirmieră Doctor -2,292 1

Interpretarea cantitati vă
În urma aplicării testului Anova One Wa y, se constată în tabelul 6, testul omogenității
și varianțelor conține rezultatul testului Levene. O valoare nesemnificativă a acestuia, cum este
cazul nostru (p = 0,147), conduce la concluzia că dispersiile în interiorul celor 3 grupuri sunt
omogene.
Din tabelul 7, se constată că în urma aplicării testului Anova s -a obținut o valoare a lui
F=0,319 pentru un prag de semnificație d e p=0,728 (p ˃ 0,05), ceea ce înseamnă că nu există
diferențe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește compasiunea pentru
ceilalți totală între grupurile studiate.
Tabelul 8. Comparații multiple (Post Hoc Tests) prezintă comparațiile mediilor celor 3
grupuri, luate două câte două. Având în vedere că testul Levene a confirmat omogenitatea
variației, se vor citi valorile pentru testul Bonferoni.
Astfel, putem constata că nivelul total de compasiune pentru ceilalți al subiecților din
categoria Doctori nu diferă semnificativ de nivelul de compasiune al subiecților din categoria
Asistenți (p=1), de asemenea nu diferă semnificativ nici față de categoria Infirmiere (p=1). Se
mai constată că, nivelul total de compasiune al subiecților din cate goria Asistenți nu diferă
semnificativ de nivelul total de compasiune al subiecților din categoria Infirmiere (p=1).
În ceea ce privește compasiunea pentru ceilalți totală măsurată la personalul din
IBCVT pe categorii profesionale ipoteza 2 nu se confirm ă.

29
Interpretare calitativă
Medicii, asistenții medicali și infirmierele sunt expuși zilnic unor scene traumatice,
discută cazuri similare cu colegii si asculta relatările încărcate emoțional ale pacienților. Este
absolut normal ca toata aceasta presiune sa se acumuleze și sa pună în pericol chiar echilibrul
emoțional al cadrului medical. In cazuri extreme, atunci când pierzi lupta cu viața pentru un
pacient, este aproape imposibil ca personalul medical implicat direct să nu fie afectat.
Totuși, echilibrul emoțional poate și trebuie sa fie restabilit. Este nevoie ca medicii,
asistenții medicali și infirmierele să conștientizeze din timp factorii de stres emoțional, care se
acumulează. Echilibrul emoțional al cadrelor medicale nu este esenț ial doar pentru acestea, ci
si pentru calitatea îngrijirii pacienților.
Trebuie înțeles faptul ca stresul de compasiune este un proces. Nu este o stare de o zi,
acum îți trăiești viața plin de energie și bucurie, iar mâine, te trezești epuizat si lipsit de energie
– atât fizic, cat si emoțional. Oboseala provocata de compasiune se dezvolta in timp –
săptămâni, luni, uneori chiar ani. În timp, și in doze mici, capacitatea de a simți si de a avea
grija pentru alții se erodează prin folosirea excesiva a empa tiei. De asemenea, se poate
experimenta și un blocaj emoțional care se manifesta prin reacția la diferite situații altfel decât
este așteptat în mod normal.

3.4 Verificarea celei de -a treia ipoteze
Pentru verificarea ipotezei 3 care afirma ca: Există o legătură de corelație liniară între
stresul profesional medical pe factori și factorii compasiunii pentru ceilalți la medici, asistenți
medicali și i nfirmiere, s-a folosit testul B reavis Pe arson, test parametric de corelație liniară,
pentru tot eșantionul.
S-a folosit acest test deoarece variabilele sunt măsurate pe scală de interval.
Cu ajutorul programului SPSS versiunea 20, s -au generat datele din tabelul 9, unde
sunt evidențiate corelațiile semnificativ e din punct de vedere statistic, intre factorii stu diați.

30
Tabelul 9 . Coeficientul de corelație dintre stresul profesional pe factori și factorii
compasiunii la personalul IBCVT
Bunătate Indiferenț ă Umanitate Separare Atenție Neconcordanță
Solicitări
profesionale r 0,031 0,025 -0,113 -0,028 -0,119 0,016
p 0,782 0,820 0,308 0,799 0,280 0,884
Dificultăți în
relațiile cu
colaboratorii r -0,298** 0,298** -0,093 0,152 -0,189 0,358**
p 0,006 0,006 0,400 0,169 0,085 0,001
Probleme
organizatorice r -0,166 0,154 -0,031 0,063 -0,157 0,202
p 0,132 0,162 0,781 0,566 0,154 0,065
Relații
conflictuale cu
colegii r -0,186 0,095 0,014 0,028 -0,028 0,256*
p 0,090 0,388 0,899 0,802 0,802 0,019
Insuficiența
resurselor
materiale și
umane r -0,008 0,289** -0,014 0,249* -0,224* 0,257*
p 0,939 0,008 0,896 0,022 0,041 0,018
Dubii
profesionale r -0,279* 0,312** -0,113 0,123 -0,185 0,245*
p 0,010 0,004 0,304 0,266 0,093 0,025
Conflicte
generate de
climatul
familial r -0,027 0,259* -0,190 0,072 -0,079 0,181
p 0,804 0,017 0,083 0,516 0,473 0,100

Interpretarea cantitativă
În continuare se vor lua spre analiză următorii factori ai stresului profesional ,,Dificultăți
în relațiile cu colaboratorii”, ,,Relații conflictuale cu colegii”, ,,Insuficiența resurselor materiale
și umane”, ,,Dubii profesionale” și ,, Conflicte generate de climatul familial” împreună cu
factori compasiunii ,, Bunătate”, ,,Indiferență”, ,,Separare”, ,,Atenție” și ,,Neconcordanță”:
Pentru legătura dintre factorul stresului profesional ,,Dificultăți în relațiile cu
colaboratorii” și factorul compasiunii ,, Bunătate” s -a obținut r= -0,298 la un prag de
semnificație statistică de p=0,006. Pentru legătura dintre factorul stresului profesional
,,Dificultăți în relațiile cu colaboratorii” și factorul compasiunii ,,Indiferență ”, s-a obținut r=
0,298 la un prag de semnificație statistică de p=0,006. Pentru legătura dintre factorul stresului

31
profesional ,,Dificultăți în relațiile cu colaboratorii” și factorul compasiunii ,,Neconcordanță”,
s-a obținut r= 0,358 la un prag de semnif icație statistică de p=0,001.
Pentru legătura dintre factorul stresului profesional ,,Relații conflictuale cu colegii”, și
factorul compasiunii ,,Neconcordanță”, s -a obținut r= 0,25 la un prag de semnificație statistică
de p=0,01.
Pentru legătura dintre fa ctorul stresului profesional ,,Insuficiența resurselor materiale și
umane” și factorul compasiunii ,,Indiferență”, s -a obținut r= 0,28 la un prag de semnificație
statistică de p=0,00. Pentru legătura dintre factorul stresului profesional ,,Insuficiența res urselor
materiale și umane” și factorul compasiunii ,,Separare”, s -a obținut r= 0,24 la un prag de
semnificație statistică de p=0,02. Pentru legătura dintre factorul stresului profesional
,,Insuficiența resurselor materiale și umane” și factorul compasiun ii ,,Atenție”, s -a obținut r=
0,22 la un prag de semnificație statistică de p=0,04. Pentru legătura dintre factorul stresului
profesional ,,Insuficiența resurselor materiale și umane” și factorul compasiunii
,,Neconcordanță”, s -a obținut r= 0,25 la un prag de semnificație statistică de p=0,01.
Pentru legătura dintre factorul stresului profesional ,,Dubii profesionale” și factorul
compasiunii ,,Bunătate”, s -a obținut r= -0,27 la un prag de semnificație statistică de p=0,01.
Pentru legătura dintre factorul stresului profesional ,,Dubii profesionale” și factorul
compasiunii ,,Indiferență”, s -a obținut r= 0,31 la un prag de semnificație statistică de p=0,00.
Pentru legătura dintre factorul stresului profesional ,,Dubii profesionale” și factorul
compasiunii ,, Neconcordanță”, s -a obținut r= 0,24 la un prag de semnificație statistică de
p=0,02.
Iar pentru legătura dintre factorul stresului profesional ,, Conflicte generate de climatul
familial” și factorul compasiunii ,,Indiferență”, s -a obținut r= -0,25 la un p rag de semnificație
statistică de p=0,01.
În urma interpretări cantitative, se poate face afir mația că ipoteza 3 se confirmă.

Interpretarea calitativă
În urma verificării ipotezei am sesizat faptul că există diferențe statistic semnificative
între factorii stresului profesional și factorii compasiunii pentru ceilalți între categoriile de
personal din IBCV.
În cazul nostru, consemnăm corelații negative semnificative între stresul profesional
pe factori și factorii compasiunii pentru ceilalți. În acel ași timp, se constă o corelație pozitivă
semnificativă între stresul profesional pe factori și factorii compasiunii pentru ceilalți.

32
CAPITOLUL 4. Concluzii, limite, direcții, aplicabilitatea cercetării

4.1 Concluziile cercetării
Pornind de la un demers te oretic -descriptiv de explorare a relației dintre stresul
profesional medical și compasiunea pentru ceilalți la personalul medical dintr -o unitate sanitară
din România, rezultatele studiului converg către principale concluzii:
Cercetarea de față a avut ca scop urmărirea unor diferențe cu privire la stresul
profesional medical total și compasiunea pentru ceilalți la personalul medical care lucrează cu
pacienți din IBCVT. De asemenea, cercetarea a avut ca scop determinarea unor legături între
stresul profesi onal pe factori și factorii compasiunii pentru ceilalți pentru categoriile de personal
studiate.
În lucrarea de față s -a demonstrat că există diferențe statistic semnificative în ceea ce
privește stresul profesional total la personalul care lucrează cu pac ienți în IBCVT. De asemenea
a demonstrat că nu există diferențe statistic semnificative cu privire la compasiunea pentru
ceilalți la personalul care lucrează cu pacienți în IBCVT.
Cercetarea a mai avut ca scop determinarea unor legături între stresul profe sional pe
factori și factorii compasiunii pentru ceilalți și a demonstrat că există legături de corelație între
acești factori.
Factorii care au determinat diferențele privind stresul profesional total dintre cele trei
categorii profesionale sunt: specific ul funcției pe care îl ocupă în cadrul IBCVT, statutul
profesional, atribuțiile și îndatoririle locului de muncă reclamă strident asumarea
responsabilităților profesionale: planificare rezolvării problemelor de urgență, automatizarea
deprinderilor medical e de succes, concomitent cu reducerea potențialului de eșec medical.
Posibilii factori care au determinat să nu existe diferențe semnificative privind
compasiunea pentru ceilalți ar putea fi: o calitate necesară tuturor cadrelor medicale și
nemedicale care lucrează cu bolnavi. În această lucrare compasiunea este definită ca fiind
,,atinsă de suferința celorlalți, deschizând conștiința față de durerea altora, astfel încât să apară
sentimente de bunătate față de alții și dorința de a le ameliora suferința".

4.2 Limitele cercetării
O limită a studiului ar fi caracterul corelațional al studiului. Deși, în urma analizei, am
obținut informații despre posibilele direcții ale relațiilor dintre concepte, designul de acest tip
nu permit stabilirea unor concluzii clar e referitoare la cauzalitatea care apare între variabilele

33
studiate. De asemenea, datele au fost obținute prin auto -raportare, ceea ce poate genera apariția
erorilor datorate efectelor varianței comune. Eșantionul utilizat a fost unul de conveniență,
relativ puțin numeros. Pe lângă efectele de interacțiune dintre două variabile, de asemenea, ar
fi interesant de verificat interacțiunea dintre trei variabile, cum ar fi între solicitări personale,
solicitări ale postului și resursele postului.
Imposibilitatea construirii probabilistice a eșantionului, împreună cu faptul că studiul
este efectuat într -un singur spital, m -au împiedicat să susțin fără echivoc caracterul general,
științific vorbind, al concluziilor și rezultatelor la care am ajuns. Aspecte tehnice și logistice m –
au împiedicat să pot chestiona măcar și totalitatea angajaților institutului, astfel încât să pot
trage extrage concluzii solide asupra dimensiunii stresului profesional și al compasiunii
generalizabile întregului personal. Desigur, desigur pentru a putea construi un tablou mai
complet al realităților descrise, ar fi fost utilă și măsurarea altor factori aflați în corelație cu cele
prezentate (satisfacție legată de profesie, motivațiile alegerii profesiei, particularitățile
psihologice indivi duale, caracteristicile culturale).
În elaborarea acestei cercetări nu s -a ținut cont de diferențele de vârstă și sex ale
subiecților studiați. De asemenea, nu s -a ținut cont de starea lor civilă, de vechimea în cadrul
muncii și de faptul că unii dintre su biecți o activitate profesională la un alt sediu decât IBCVT,
pentru ași completa veniturile.
O altă limită a cercetării este faptul că cele două variabile studiate, stresul profesional și
compasiunea pentru ceilalți, au fost studiate doar la personalul c are lucrează cu pacienți în
IBCVT.

4.3 Direcții de continuare
Lucrarea de față a urmărit diferențele cu privire la stresul profesional și compasiunea
pentru ceilalți la personalul medical și nemedical care lucrează cu pacienți în IBCVT.
O direcție viitoare de urmat ar putea fi realizarea unei cercetări care să studieze stresul
profesional și compasiunea pentru ceilalți, la personalul medical care are un contact limitat cu
pacientul sau lucrează pentru acesta în mod indirect.
O altă direcție ar putea fi realizarea unei cercetări ulterioare ținând cont de diferențele
de vârstă, sex și vechimea în cadrul munci. Investigarea agenților specifici activități
profesionale și analiza eficienței acestora.
Am speranța că, în pofida întinderi ei reduse, această lucrare contribuie la efortul de a
promova cercetarea uneia dintre cele mai importante activități umane într -o societate, ce stă la
baza dimensiunii etice și morale a serviciilor de sănătate publică.

34

4.4 Aplicabilitate
Rezultatele obținute în această cerc etare, sunt utile IBCVT, deoarece acesta poate obține
o imagine de ansamblu asupra anumitor factori care pot influența atât performanțele și
productivitatea angajaților, cât și informații despre sănătatea psihică a acestora.
O altă utilitate a acestei cerc etări ar putea fi, și pentru managerul general al IBCVT, ca
punct de plecare pentru implementarea unui sistem de management al stresului și pr evenirea
oboselii de compasiune și reducerea riscului la personalul medical de boli cardiovasculare .

35
BIBLIOGRAFIE
o Aryee, S., (1992). Antecedents and outcomes of work -family conflict among married
professional women: evidence from Singapore, Human Relations.
o Băban, A., Stres și Personalitate, Cluj -Napoca, Editura Presa Universitară Clujeană.
o Bowlby J (1999) [1982]. Attachment. Attachment and Loss Vol. I (ed. 2nd). New
York.
o Cassell, E.J. (2002). Compassion. In C.R. Synder & S.J. Lopez (Eds.), Handbook of
positive psychology (pp. 434 -445). Oxford: Oxford University Press.
o Dalai Lama (2001). Vreeland, N. (Ed.), An open heart: Practicing compassion in
everyday life. New York: Little, Brown, & Company.
o Davidson, R.J., & Harrington, A. (Eds.). (2002). Visions of compassion: Western
scientists and Tibetan Buddhists examine human nature. Oxford: Oxford Univ ersity Press.
Davis SK, Gebreab S, Quarells R, Gibbons GH. (2004) Social determinants of cardiovascular
health among black and white women residing in Stroke Belt and Buckle regions of the
South. Ethn Dis.
o Derevenco P. Anghel I. Băban Adriana, (1992) Str esul în sănătate și boală – de la
teorie la practică, Editura Dacia, Cluj -Napoca.
o Golu, P., (1981). Dicționar de Psihologie Socială.
o Gilbert, P. (Ed.). (2005). Compassion: Conceptualisations, research, and use
inpsychotherapy. New York: Routledge.
o Gilbert, P., McEwan, K., Matos, M., & Rivis, A. (2010). Fear of
compassion:Development of a self -report measure. Psychology & Psychotherapy: Theory,
Research, & Practice.
o Glaser, A. (2005). A call to compassion: Bringing Buddhist practices of the heart into.
o Hatfi eld, E., & Walster, G.W. (1978). A new look at love. Reading,
Massachusetts:Addison -Wesley.
o Iamandescu B., (1997). Psihologie medicală, Editura Infomedica, București.
o Ladner, L. (2004). The lost art of compassion: Discovering the practice of happiness in
the meeting of Buddhism and psychology. San Francisco, CA: Harper.
o Linehan, M. M. (1993). Cognitive behavioral treatment of borderline personality
disorder. New York: Guilford Press.
o Lupu, I., Zanc, I., (1999). Sociologie Medicală, Editura Polirom, Iași.

36
o Lozano R, Naghavi M, Foreman K, Lim S, Shibuya K, Aboyans V et al.(2012)
Globaland regional mortality from 235 causes of death for 20 age groups in 1990 and 2010: a
systematic analysis for the Global Burden of Disease Study 2010. Lancet.
o Ognyanova, D., Maier , C. B., Wismar, M., Girasek, E., & Busse, R. (2012). Mobility
of health professionals pre and post 2004 and 2007 EU enlargements: Evidence from the EU
project PROMeTHEUS. Health Policy.
o Perk J, De Backer G, Gohlke H, Graham I, Reiner Z, Verschuren WM, Albus C,
Benlian. P, Boysen G, Cifkova R, Deaton C, Ebrahim S, Fisher M, Germano G, Hobbs R,
Hoes A, Karadeniz S, Mezzani A, Prescott E, Ryden L, Scherer M, Syvänne M, Scholte Op
Reimer WJ, Vrints C, Wood D, Zamorano JL, Zannad F; (2012. Fifth Joint Task F orce of the
European Society of Cardiology and Other Societies on Cardiovascular Disease Prevention in
Clinical Practice; European Association for Cardiovascular Prevention and Rehabilitation.
European Guidelines on cardiovascular disease prevention in cli nical practice): The Fifth
Joint Task Force of the European Society of Cardiology and Other Societies on
Cardiovascular Disease Prevention in Clinical Practice (constituted by representatives of nine
societies and by invited experts). Atherosclerosis.
o National Heart, Lung and Blood Institute. NHLBI Working Group[Online]. (2004) –
Cardiovascular Consequences of Chronic Stress. Executive summary. [cited 2013];
o Pituriu, H. D. (2004). Stresul profesional la manageri: Corelative ale personalității în
contextu l situației de tranziție socio -economico din România, Cluj -Napoca, Editura ASCR.
o Popa, M., (2008). Statistica pentru psihologie. Teorie si aplicații SPSS, Editura
Polirom.
o Prosser D. Johnson S. Kuipers E. (1996). Mental health, ‘burnout’ and job satisfact ion
among hospital and community -based mental health staff. British Journal of Psychiatry.
o Rohova, M. (2011). Romania. Mobility of health professionals. Medical University of
Varna, Varna, Bulgary.
o Ryan, R.M. & Deci, E.L. (2001). On happiness and human pot entials: A review of
research on hedonic and eudemonic well -being. Annual Review of Psychology.
o Shaver, P., Schwartz, J., Kirson, D., & O’Connor, C. (1987). Emotion knowledge:
Further explorations of a prototype approach. Journal of Personality and Social Psychology.
o Sherlyn Jimenez, The Encyclopedia of Positive Psychology (Enciclopedia Psihologiei
Pozitive), Volumul I, Editor: Shane Lopez, Wiley -Blackwell.

37
o Spânu, F., Băban, A., Bria, M., & Dumitrașcu, D. L. (2012). What happens to health
professionals when the ill patient is the health care system? [ORCAB Special Series] British
Journal of Health Psychology.
o Strasser, F., Palmer, J.L., Willey, J., Shen, L., Shin, K., Sivesind, D., Beale, E., &
Bruera, E. (2005). Impact of physician sitting versus standing d uring inpatientoncology
consultations: Patients’ preference and perception of compassion and duration. A randomized
controlled trial. Journal of Pain and Symptom Management.
o Todorova, I., Băban, A., Alexandrova -Karamanova, A., & Bradley, J. (2009).
Inequa lities in cervical cancer screening in Eastern Europe: perspectives from Bulgaria and
Romania. International Journal of Public Health.
o Trandafir D., (2008). Intervenția psihologică de suport în stresul traumatic – metode de
reducere a reacțiilor la stres, Revista de medicină și psihologie aeronautică.
o Vlădescu, C., & Olavsky, V. (2009). Migration of nurses: The case of romania.
Management in Health, 13(4).
o Wismar, M., Maier, C. B., Glinos, I. A., Dussault, G., & Figueras, J. (Eds.) (2011).
Health Profession al Mobility and Health Systems. Evidence from 17 European countries.
European Observatory on Health Systems and Policies, World Health Organization.
o World Health Organization (2009). The European Health Report. Health and health
systems.
o World Health Organ ization. Preventing chronic diseases (2005): a vital investment
[Online].
o World Heart Federation. Global facts map. [Online]. 2011 [cited 2011]
o World Health Organization – WPT, Jackson -Leach R, Ni Mhurchu C, Kalamara E,
Shayeghi M, et al. Overweight and ob esity (high body mass index). In: Ezzati M, Lopez AD,
Rodgers A, Murray CJL, editors. Comparative quantification of health risks. Geneva: World
Health Organization. 2004.

BIBLIOGRAFIE ELECTRONICA
o http://self -compassion.org/self -compassion -scales -for-researchers/
o http://self -compassion.org/wp -content/uploads/2015/02/POMMIER –
DISSERTATION -compassion.pdf
o https://www.merriam -webster.com/
o https://ro.wikipedia.org/wiki/Compasiune

38
o http://www.profesiionline.ro – Relații și condiții de muncă, sănătate și securitate in
muncă.
o http://www.who.int/chp/chronic_disease_report/presentation/en/index.html
http://www.world -heart -federation.org/i -see-whf/global -facts -map
o http://www.nhlbi.nih.gov/meetings/workshops/heart_stress.htm
o http://www.who.int/nmh/countries/rou_en.pdf
o http://www.protectiamuncii.ro/news/lansare_sapt_european a.shtml
o http://www.healthpowerhouse.com/files/EHCI_2014/EHCI_2014_report.pdf

39
Anexe
CS-P Scale
CUM ACȚIONEZI ÎN MOD OBIȘNUIT FAȚĂ DE CEILALȚI

Vă rog să citiți fiecare afirmație cu atenție înainte de a răspunde. În stânga
fiecărui item, indicați cât de des vă comportați în acest fel, în mod obișnuit,
folosind următoarea scală:
Aproape Aproape
niciodată întotdeauna
1 2 3 4 5

__ 1. Când oamenii plâng în prezenta mea, deseori nu simt nimic.
__ 2. Câteodată când oamenii vorbesc despre problemele lor, mă simt ca și cum
nu mi -ar pasa.
__ 3. Nu mă simt conectat emoțional cu oamenii care suferă.
__ 4. Acord multă atenție când ceilalți oameni vorbesc cu mine.
__ 5. Mă simt detașat de cei care îmi povestesc un lung șir de nenorociri.
__6. Dacă văd că cineva trece printr -o perioadă dificilă, încerc să fiu grijuliu cu
acea persoană.
__7. Deseori încetez să mai fiu atent când oamenii îmi vorbesc despre
problemele lor.
__ 8. Îmi place să fiu acolo pentru ceilalți când trec prin perioade dificile.
__ 9. Observ când oameni sunt supărați, chiar dacă nu spun nimic.
__ 10. Când văd pe cineva că se simte descurajată, simt că nu pot să mă
conectez cu ea.

40
__ 11. Toată lumea se simte rău câteodată, este o parte a ființei omenești.
__ 12. Câteodată sunt rece cu cei care nu se pot ajuta singuri.
__ 13. Am tendința să ascult răbdător când oamenii îmi spun problemele lor.
__ 14. Nu sunt preocupat de problemele celorlalți.
__ 15. Este important să recunoaștem că toți oamenii au slăbiciuni și nimeni nu
este perfect.
__ 16. Îmi pare foarte rău de oamenii care sunt nefericiți.
__ 17. În ciuda d iferențelor dintre oameni, știu că fiecare simte durere la fel ca și
mine.
__ 18. Când ceilalți se simt necăjiți, de obicei las pe altcineva să aibă grijă de ei.
__ 19. Nu mă gândesc prea mult la preocupările celorlalți.
__ 20. Suferința este doar o parte a experienței umane obișnuite.
__ 21. Când oamenii îmi vorbesc despre problemele lor, încerc să mențin o
perspectivă echilibrată asupra situației .
__ 22. Nu reușesc să mă conectez cu adevărat cu alți oameni atunci când suferă.
__ 23. Încerc să evit oamenii care trăiesc o experiență foarte dureroasă.
__ 24. Când ceilalți se simt triști, încerc să îi consolez.