CARNIVORE MARI DIN F.C. 23Gârcin ,JUD BRAȘOV [608407]

146C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
1
STAREA DE CONSERVARE A POPULATIEI DE
CARNIVORE MARI DIN F.C. 23Gârcin ,JUD BRAȘOV
PROIECT DE DIPLOMĂ
Absolvent: [anonimizat]: Dr.Ing.Georgeta Ionescu
BRAȘOV
2017

246C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
2
Cuprins:
Capitolul I:Prezentarea zonei studiate
I.1.Situarea geografic ă……………………………………………………………………………………………..3
I.2.Situa ția administrat ivă-proprietari…………………………………………………………………………4
I.3.Condi ții stational e
I.3.1.Condi ții geologice si geomorfologice………………………………………………………… ………6
I.3.2.Condi ții climatice………………………………………………………………………………………….6
I.3.3.Condi ții edifice…………………………………………………………………………………………….9
I.3.4.Condi ții hidrologice…………………………………………………………………………………. …10
I.3.5.Tipuri de sta țiuni…………………………………………………………………………………………11
I.4.Condi ții de vegetatie
I.4.1.Vegeta ția forestiera……………………………………………………… ……………………………..12
I.4.2.Vegeta ția păsunilor……………………………………………………………………………………. .14
I.4.3.Culturi agricole……………………………………………………… ……………………………………16
I.4.4 Relația fauna -vegetație …………………………………………………………………………….16
Capitolul II:Biologia și etologia speciilor de carnivore
II.1.Principalele speci iși interrela țiile cu carnivorele mari………………………………………….18
II.2.Dinamica popula ției de carnivore mari……………………………………………………………….25
Capitolul III:Starea de conservare a speciilo r de carnivore mari
III.1.Metode de cercetare folosite……………………………………………………………………………27
III.2.Prezen ța speciilor de carnivore mari…………………………………………………………… …….33
III.3.Amenin țăriși presiuni asupra speciilor de carnivore mari……………………………………34
III.4.Determinarea st ării de conservare a speciilor de carnivore mari din F.C.23 Gârcin …37
Capitolul IV:Managementul carnivorelor mari
IV.1.Permeabilitatea carnivorelor mari in F.C.23 Gârcin …………………………………………..38
IV.2.Conflicte om -carnivor……………………………………………………………………………………41
IV.3.Propuneri manageriale……………………………………………………………………………………42
Bibliografie …………………………………………………………………………………………………………44

346C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
3
I. PREZENTAREA ZONEI STUDIATE
I.1 Situarea geografica
Fondul Ci negetic Nr. 23 Gârcin este situat in partea Sud -Estica a Masivului Piatra Mare.
Conform fisei standard are o supr afata de 12920 ha, in totalitate pe raza judetului Brasov cu
o altitudine min: 695 m si max: 1843 m. Accesul în fond se face pe DN1A care străbate
orașul Săcele și se îndreaptă spre Vălenii de Munte apoi pe drumul forestier din lungul Văii
Gârcinului, care prezintă o ramificație pe Valea Ramura Mică.
Limitele actuale sunt evidente, fiind realizate de -a lungul unor muchii, sau a unor
cursuri de ape care au debit continuu.
NORD: Orașul Săcele, șoseaua Săcele –Tărlungeni , șoseaua Tărlungeni –
Brașov , localitatea Tărlungeni ( pe limita cu O.S. Brașov , pârâul
Tărlung (din O.S. Săcele ).
EST: Pârâul Tărlung , malul tehnic drept al lacului de acumulare Tărlung ,
plaiul Bătran , culmea Vaida , muchia Sloieru Marcușanu ( din O.S.
Săcele ).
SUD: Muchia Paltinu , vârful Paltinu , vârful Mușița ( pe limita cu O.S.
Câmpina ) , muchia Zanoaga ( pe limita cu O.S. Azuga).
VEST: Vârful Tigăii , dealul Piatra Mare ( pe limita cu O.S. Azuga ), culmea
Piatra Mare , vârful Piatra Mare , muchia Șapte I zvoare , orașul Săcele (
pe limita cu O.S. Brașov ).

446C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
4
I.2 Situatia administrativa -proprietati
Fondul Cinegetic 23 Gârcin se întinde pe raza localitatilor Sacele, Bras ov,
Tarlungeni.
Fondul Cinegetic 23 Gârcin , având suprafața de 12920 ha , este gestionat de Universitatea
Transilvania din Brașov
Suprafața fondului cinegetic pe categorii de folosință se regăsește in urmatorul tabel:
Tabel 1
U.M.Productivă cinegetic pentru:
Neproductivă
cinegeticTotal general
Col.1+6+7Vânatul de
baltăRestul speciilor de vânat
Luciu de apă
(cursuri de
apă, canale,
bălți, lacuri,
etc.)PădureArabil,
fânețe,
vii,
livezi,
etc.)(Pășuni,
izlazuri)Gol de
munteTotal col.
2+3+4+5
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Ha 195,0 7611,0 1021,0 3140,0 900,0 12867,0 53,0 12920
% 1,5 58,9 7,9 24,3 7,0 99,6 0,4 100

546C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
5
Împărțirea suprafețelor productive cinegetic ce fac parte din fondul de vânatoare pe deținători,
categorii de folosință si raza administrativa este prezentata în tabelul de mai jos.
Tabel 2
Număr de
identificare
pe natura
(structura)
de
suprafa țăModul de
folosință
(inclusiv
luciul de apă)Proprietăți (de peste
100 ha) de stat,
comunale, asociații
particulare sau
particulari
neasociațiDenumirea
proprietarului, a unității
de stat, a comunei, a
asociației de particulari
sau a comunei de care
apar țin proprietățile
neasociateSuprafața
(ha)
1 2 3 4 5
I PĂDURE COMUNALĂ PRIMĂRIA BRAȘOV 764,04
I PĂDURE COMUNALĂ PRIMĂRIA SĂCELE 5488,96
I PĂDURE STAT ROMAN O.S.E. SACELE 1358,00
III PĂȘUNE PERSOANE FIZICE PRIMĂRIA SĂCELE 3140,00
II ARABIL PERSOANE FIZICE PRIMĂRIA SĂCELE 771,00
IV GOL MUNTE COMUNALĂ PRIMĂRIA SĂCELE 900,00
II FÂNEȚE PERSOANE FIZICE PRIM. TĂRLUNGENI 250,00
V LUCIU APĂ STAT ROMAN S.E.G.A. 195,00

646C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
6
TOTAL SUPRAFAȚĂ CINEGETIC PRODUCTIVĂ 12867
Zona impădurita a fondului cinegetic este cuprinsă în U.P. 8 Garcin care este administrată
de RPLP Sacele RA , O.S.E. SACELE ,OS Ciucas si de RPLP Kronstadt RA .
Fondul Cinegetic 23 Gârcin este străbătut de următoarele căi de comunicație:
Principala ca le de acces este drumul DN 1A Brașov –Ploiești, și drumurile forestiere
care sunt în legătură cu acesta.
Instalatiile de transport sunt reprezentate de 51,9 km drumuri din care 45,6 drumuri
forestiere. Accesibilitatea fondului cinegetic este de 76% .
Rapor tand suprafața ocupată de drumuri cu suprafața productivă a fondului cinegetic rezultă
o densitate de circa 4km căi de comunicație de interes public la 1000 hectare de teren
productiv cinegetic si 3.6km drumuri forestiere la 1000 hectare.
Foto 1( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
I.3 Conditii stationale
I.3.1 Conditii geologice si Conditii geomorfologice
In Fondul Cinegetic 23Garcin din punct de vedere structural, situl continuă sinclinalul
suspendat al Bucegilor spre nord. Unitățile montane fiind alcătuite din calcare jurasice și
conglomerate cretacice. În alcătuirea masivului predomină conglomeratele și calcarele de
vârstă mezozoică, cu intercalații de gresii, marne și argile. Calcarele masive au culoare alb –
cenușie și conțin corali. Vârful Piatra Mare (1843 m) și platoul Pietrei Mari se continuă spre
nord printr -o culme centrală despărțită prin mai multe înșeuări în culmi secundare Din
această osatură centrală se desprind numeroase contraforturi rotunjite. În nord observăm
culmi izol ate cu altitudini în jur de 1000 m, cu aspect de clăi, despărțite prin înșeuări adânci
și înconjurate de o prispă largă cu altitudinea de 700 -800 m. Acțiunea agenților externi
asupra diferitelor roci a dat naștere unor forme de relief pline de pitoresc.
Este impresionant abruptul estic spre Valea Gârcinului, cu un relief ruiniform cu numeroase
coloane, cleanțuri și conuri de grohotiș provenite din dezagregarea conglomeratelor. Iarna,
pe acest abrupt sunt frecvente avalanșele de zăpadă care și -au imprimat î n stâncă o serie de
culoare abrupte. În apropierea vârfului Piatra Mare, la câteva sute de metri spre vest pot fi
întâlnite stânci cu o înălțime de 6 -7 m care se aseamănă cu Babele din Bucegi. Peticelor de

746C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
7
calcar le sunt caracteristice formele de relief ca rstic (lapiezuri, doline, chei, cascade și
abrupturi spectaculoase). Numeroase lapiezuri pot fi întâlnite la Piatra Scrisă, situată la sud
de cabana Piatra Mare. În apropierea cabanei Piatra Mare sunt localizate o serie de doline în
formă de pâlnie, cu o deschidere de 5 -6 m și o adâncime de 2 -3 m. Litologia predominantă
din calcare și conglomerate, mai puțin șisturi sau fliș, determină un relief specific, între care
se remarcă formele carstice (lapiezuri, doline și văi sub formă de chei precum Tamina,
Chei a).
Pe versanții abrupti scheletul este vizibil la suprafață în cantități considerabile, el tradand
natură rocilor din adanc.
Relieful stâncos întâlnit în zona superioară a pădurii a condus la aparitia unui număr
considerabil de capre negre și de marmote in acest fond cinegetic.
Deoarece majoritatea reliefului este format pe un substrat de roci cristaline
metamorfice solurile ce sau format sunt eutricambosoluri pe care se regasesc amestecuri de
fag cu rasinoase si districambosoluri p e care se regasesc amestecuri de fag cu rasinoase dar
si fagetele pure.
Cu toate ca masivitatea si rezistenta la eroziune sunt evidente datorita inaltimii
muntilor variatia tipurilor de roci a dus la o amplificare a varietatii formelor.
Relieful fiind caracterizat prin vai inguste si versanti foarte repezi (in partea
superioara) putem sa il incadram in unitatea geomorfologica de versant cu o configuratie a
terenului mai mult ondulata, foarte rar faramitata.
Expozitia pred ominanta a versantilor este cea partial insorita. Cea mai mare
raspandire o au versantii cu inclinare repede.
Altitudinea variaza intre 695m si 1843 m
Expozitia predominanta a versantilor este cea partial insorita 44%, datorita fragmentarii
cauzate de re teaua de paraie secundare.
Condițiile geomorfologice redate sunt favorabile dezvoltării vegetației formată din specii
caracteristice zonei montane (molid, brad, fag, paltin de munte, mesteacăn, plop tremurător).
Excepție fac versanții cu înclinare de peste 35% și cu roci la suprafață, unde condițiile sunt
mai puțin favorabile

846C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
8
Foto 2 ( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
I.3.2 Conditii climatice
Din punct de vedere climatic teritoriul studiat se incadreaza, zonal in clima temperata,
iar regional, la tranzitia dintre c1imatul continental vestic (influenta Oceanului
Atlantic) si cel excesiv continental din est, iar dupa sistemul de clasificare Koppen,
regiunea face parte din provincia climatica boreala, cu ierni reci, cu strat de zapada stabil
in lunile de iarna, cu precipitatii suficiente in tot cursul anului si cu un regim termic
relativ moderat.
Fiind caracterizat printr -un climat de m unte, în care se întrepătrund influențe ale maselor
de aer continental din est și ale aerului mai umed din N -NV. Etajarea elementelor fizico –
geografice pune în evidență diferențieri importante, pe verticală. Partea superioară a
masivului, cu un climat mai aspru, este caracterizată prin 12 temperaturi medii anuale
cuprinse între 0 °C și 2 °C. Între 1000 și 1400 m, se înregistrează temperaturi medii
anuale de 4 °C, iar pe valea Gârcinului, precum și în sudul depresiunii Brașov, media
anuală ajunge la 6 °C. Et ajul înalt primește anual în medie 1000 -1150 mm precipitații,
spre poale acestea reducându -se la 700 -800 mm. Iarna, în Piatra Mare se înregistrează
adeseori temperaturi mai ridicate decât pe Valea Garcinului sau în Depresiunea Brașov
(inversiune termică). Vântul atinge intensitatea maximă pe platoul neadăpostit al Pietrei
Mari, având direcția predominantă V -NV. Iarna sunt frecvente vânturile puternice dinspre
est și NE care aduc valuri de ger. Pe treptele de relief mai joase și pe văi, direcția și
intensita tea vânturilor sunt în funcție de orientarea culmilor și a culoarelor de vale.
Regimul termic
Temperatura aerului prezinta importante variatii lunare si anuale.
Temperatura medie a aerului (medii lunare și anuale înoC) înregistrată în perioada
mai sus amintită se prezintă în felul următor :
-temperatura maxima absoluta : 37,1oC;

946C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
9
-temperatura minima absoluta : -29,6oC;
-temperaturile medii pe anotimpuri sunt :
» iarna : -2,5oC;
» primavara : 8,2oC;
» vara : 17,0oC;
» toamna : 8,3oC;
-numărul mediu de zile cu temperatura medie mai mare de 0oC este de 278, perioada începe
la 28 februarie și se termină în jur de 2 decembrie;
-numărul mediu de zile cu temperatura medie mai mare de 10oC este de 167, perioada
începe la 24 aprilie și se termină la 7 octombrie;
–primul îngheț apare în jurul datei de 21 septembrie ;
-ultimul îngeț are loc în jurul datei de 24 mai ;
-durata medie a intervalului fără îngheț este de 150 zile.
Temperatura medie anuală de +7,8oC caracterizează un climat continental moderat.
Regimul termic este variabil funcție de altitudine și influențe locale generând o serie de
topoclimate locale.
Temperatura medie anuala reprezinta un grad de favorabilitate ridicat pentru
speciile principale: molid, brad, fag.
Regimul pluviometric
Precipitațiile
Cantitatea medie multianuală 956 l/m2.
Medii anuale:
Tabel 3
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
55,9 52,4 72,6 87,2 98,9 110,5 102,9 93,5 75,3 72,2 71,4 63,2
Medii pe sezoane (l/m2):
Tabel 4
IARNA PRIMĂVARA VARA TOAMNA TOTAL
171,5 258,7 306,9 218,9 956
Regimul eolian
Vanturile puternice au produs pagube insemnate in arboretele trecute de 50 de ani, situate in
statiuni expuse si in care arborii au indici de zveltete supraunitari. Aceste doboraturi de vant
creeaza un hab itat propice pentru urs , el adapostindu -se in arboretele cu doboraturi de vant
sau cu stancari.
Foto 3( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

1046C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
10
I.3.3 Conditii edafice
In fondul Cinegetic 23 Garcin principalii factori pedogenetici sufera schimbari importante
odata cu cresterea in altitudine, astfel solurile au o succesiune pe verticala.
Roca parentala este prezenta printr -o varietate mare litologica , compactitate si duritate.
Majoritatea solurilor sunt putin profunde si contin material scheletic in cantitati importante.
Tipurile principale de sol in talnite in cuprinsul fondului sunt
Brun eumezobazic tipic (repartizat pe 33% din suprafața luată în studiu) este cel mai
reprezentativ din cadrul U.P. și are urmrmătoarele succesiuni de orizonturi: Ao -Bv-C. Acest
sol a fost identificat pe versanți cu expoz iții intermediare și înclinare de la moderată la
repede.
Substratul litologoc este format din depozite de cuvertură pe fliș grezos -calcaros și
grezos -șistos. Morfologic, aceste soluri sunt mijlociu profunde și profunde, cu grosimea
fiziologică utilă cuprin să între 40 -65 cm. Conținutul de schelet variază între 5 -25%, volum
edafic submijlociu și mijlociu.
Orizontul Ao are culoare brun închisă datorită humusului de tip mull forestier și
grosimea de 10 -40 cm. Orizontul Bv este de culoare brun gălbuie și este gr os de 20 -150 cm.
Textura este lutoasă și luto -argiloasă, cu conținut de argilă fină cuprinsă între 12 -34%.
Structura este grăunțoasă în orizontul Ao, slab sau moderat dezvoltată în Bv. Conținutul de
humus este de 10 -12%, uneori chiar mai mult în orizontul Ao, fiind relativ bogat în azot.
După gradul de saturație în baze sunt soluri predominant mezobazice și eubazice. Aceste
soluri au un regim hidrologic alternant -percolativ, sunt slab acide până la neutre (ph=5,8 -6,5).
Sunt soluri afânate, normal bogate în humus, bine aprovizionate cu azot total, cu o aciditate
biologică bună, care asigură un circuit normal al substanțelor nutritive.
Sunt soluri pe care arboretele realizează productivități superioare.
Brun acid tipic ocupă 32% din suprafața U.P. și prezintă următoarele succesiuni de
orizonturi: Ao -Bv-C.
Solurile brune acide prezintă drept orizont de diagnoză un Bv cambic care are cel
puțin în partea sa superioară un grad de saturație în baze sub 55% și culori cu valori și crome
peste 3,5 la materialul în sta re umedă.
Sunt formate pe materiale parentale alcătuite în general din depozite de pantă. Solurile
brune acide au o textură ușoară spre mijlocie, nediferențiată pe profil. Structura este
grăunțoasă, slab dezvoltată în orizontul Ao și subpoliedrică -poliedri că moderat dezvoltată în
orizontul Bv.
Conținutul de humus este variabil, de regulă între 3 -8% în orizontul Ao. Ph -ul este
sub 5,0, iar gradul de saturație în baze are valori sub 55% în orizontul Ao și sub 30 -35% în
orizontul Bv.
Fertilitatea acestor solur i variază în funcție de profunzimea și de volumul lor edafic.
Cele profunde sau mijlociu profunde și cu volum edafic mijlociu au o fertilitate ridicată
pentru arboretele de rășinoase și chiar pentru amestecurile de fag cu rășinoase. Pentru făgete,
goruneto -făgete și gorunete aceste soluri sunt de fertilitate mijlocie spre inferioară, mai rar
ridicată.

1146C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
11
I.3.4 Conditii hidrologice
Reteaua hidrografica din acest teritoriu este foarte bogata, are debite ridicate si constante in
toate anotimpurile anului, iar apele colectate in proportie de circa 75% in lacul de
acumulare Tarlung, asigura aprovizionarea cu apa potabila si industriala a Muncipiilo r
Brasov si Sacele,In perioadele cu ploi abundente si in timpul topirii zapezilor, debitele
cresc, iar apele capata caracter torential. Densitatea retelei hidrografice este mare, ajungand
pana la1 km/knr', densitatea fiind indicata de nivelul ridicat al precipitatilor, Reteaua
hidrografica are o alimentare pluviolivala.
Relieful si natura litologica se rasfrang si asupra profilului longitudinal, care este in trepte
si are 0 panta accentuata fapt ce determina 0 m are putere de eroziune. Caracterul torential al
acestora se caracterizeaza prin marea cantitate de bolovanisuri, carate pe to ate vaile, si
aluviuni care au rol negativ in comportarea viitoare a lacului de acumulare Tarlung in c are
se aduna,
Cursurile principale de apa sunt: Paraul Garcin ce se varsa in raul Tarlung, s i care colecteaza
apele a numeroase paraie din U.P VIII care in final se aduna in acumularea Tarlung,
Deoarece dupa ploi torentiale in perioada de vara au loc cresteri foarte mari ale debitelor
paraielor, iar acestea devin torentiale pe albiile lor au fost realizate baraje cu scopul de a
diminua din energia apei si de a reduce transportul de aluviuni si piatra in barajul Tarlungeni.
. Afl uenții Gârcinului au o pantă accentuată, în trepte, ascensiunile în lungul lor fiind
dificile. Cel mai important afluent al Gârcinului pe partea stângă este Pârâul Mușatului,
care își are izvoarele sub culmea Gâtul Chivei. Obârșiile văilor sunt situate în jurul
altitudinii de 1600 m. Curgerea în porțiunea superioară a văilor are un caracter
intermitent. Primăvara, la topirea zăpezilor, se înregistrează cele mai mari debite. În
această perioadă râurile curg învolburate, unele trasee în lungul lor fiind destu l de
periculoase .
Foto 4 ( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

1246C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
12
I.3.5 Tipuri de statiuni
S-au identificat 29 de tipuri naturale de padure din care cu cea mai buna reprezentare
sunt urmatoarele:
-221.1 -Bradeto -faget normal cu flora de mull, Ps, (24%);
-411.4 -Faget montan pe soluri scheletice , cu flora de mull, Pm, (16%);
-134.1 -Amestee de rasinoase si fag pe soluri schelete, Pm, (15%).
Deoarece acestea sunt cele mai important e ca pondere, mai jos redam cele mai
importante c aracteristici ale fiecarui tip de padure:
221.1 -Bradeto -faget normal eu flora de mull, Ps, (24%). Este tipul de padure eel
mai larg raspandit, in eadrul regiei si in mod indiseu tabil este un tip intermediar
intre bradetul normal eu flora de mull si fagetul normal cu flora de
mull. Vegeteaza in cadrul etajului, lncepand cu partea inferioarii a acestuia si merge
pana in partea super ioara, pe soluri brun eumezobazice diverse si mai putin brun
aeide, expozitii partial insorite si umbrite, eu inclinari de pana la 30g, dar in majoritate,
pana la 20g.
Arboretele sunt constituite din brad s i fag, in proportii diferi te in care bradul realizeaza
in toate cazurile clasa de productie superioara, iar fagul majoritar clasa de productie
mijlocie si mai putin superioara. Consistenta natural a a arboretelor este de 0,8.
Arborii sunt bine confo rmati, au trunchiuri drepte si realizeaza elagaj pana la 0,7. In
ultimele decenii aspectul natural al arboretelor a fost modificat prin artificializarea
tipului natural in urma impaduririlor efectuate In special cu molid. Regene rarea
arboretelor se produce cu usurinta, iar in cadrul acestora pe langa cele dona specii
de baza apare si paltinul, In cadrul regiei arboretele vegeteaza normal, pana la varsta
de 120 de ani dupa care incepe procesul de degradare al lemnului. Tratamentul care
trebuie aplicat in aceste paduri este eel al taierilor progresive, cu perioada lunga de
regenerare .
411.4 -Faget montan pe soluri scheletice , eu flora de mull, Pm, (16%).
Din totalul suprafetei pe care 0 ocupa eel mai mult, a fost indentificat in etajul
amesteeurilor, (statiunea 3.3.3.2), din suprafata caruia ocupa 13% si mai putin in etajul
propriu fagetelor, unde ocupa dear 3%.
Vegeteaza pe soluri brun eumezoba ziee si brun acide, destul de bogate In sehelet.
Arboretele sunt formate din fag, In care apar ca diseminate, bradul, molidul si paltinul de
munte. Productivitatea naturala a arboretelor este mijlocie catre superioara, iar arborii
au In ge neral trunchiuri drepte si uneori strambe, infurcite si putin elagate.
Elagajul de ansamblu este de 0,5 -0,6. Pe microstatiuni se inregistreaza elemente de
arboret (sau mici palcuri de arbori) eu clasa de productie superioara sau inferio ara,
Calitatea lemnului este mediocra deoarece apare inima rosie. Regenerarea naturala a
fagului se produce destul de usor, iar printre semintisuri apar puieti de brad, paltin de
munte ~i chiar molid. ~i in cazul acestui tip de padu re s-a produs artificializarea tipului
natural prin promovarea molidului.
Flora caracteristica tipului natural de padure este cea de mull, dar de multe ori apar
insule cu alt tip de flora care ar fi caracteristica unui alt tip de padure.
Ca s i in cazul de mai sus, tratamentul indicat este tot eel al taierilor progresive cu
perioada lunga de regenerare .

1346C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
13
134.1 -Amestec de rasinoase si fag pe soluri scheletice , Pm, (15%).
Arboretele sunt formate, din brad, molid si fag aflate in proportii variabile mai bine
reprezentate fiind fagul si bradul, iar sub forma diseminata apare paltinul de munte.
In cadrul arboretelor, amestecurile sunt intime si grupate situatia fiind determinata
de microstatiunile care apar i n cadrul suprafetelor ce Ie ocupa, Uneori suprafetele pure
oeupate de -o specie ajung ca marime la 0,1 -0,2 ha.
Arborii au forme drepte, eu exceptia fagului care de multe ori prezinta trunchiuri
strambe. Vegeteaza pe soluri brun eumezobazice si brun acide, destul de bogate ill
schelet.
Consistenta natural a a arboretelor este 0,8 -0,9, elagajul 0,5 -0,6. Produetivitatea naturala,
a tipului de padure este mijlocie dar speciile 1:11 special fagul, realizeaza si cIase
de pr oductie inferioare, deoarece in unele situatii se localizeaza in etajul II.
Regenerarea naturala se produce relativ bine.
Flora indicatoare este de tip mull. Si in cazul acestui tip de padure s-a produs
fenomenul de artificializare (10%) printr -o inrasinare accentuata in detrimentul
fagului.
I.4 Conditii de vegetatie
Suprafata fondului cinegetic rezulta din insumarea tuturor suprafetelor productive
cinegetic , cele pentru vanatul de balta, restul speciilor de vanat dar si cele neproductive
cinegetic.
Tabel 5
I.4.1 Vegetatia forestiera
Forrnatii forestiere sicaracterul actual altipului depadure
Formatiile forestiere identificate sunt:
Tabel 6
Molidis
uripure 763,
8ha 6%
Molidet
o-bradete 469,
6ha 4%
Amestec
urimolid -brad –
fag2926,
2ha 2
3%
Molideto -fagete 24,
4ha
Bradete pure 1006,
2ha 8%
Bradeto -fagete 4023,
6ha 32%
Fagete pure montane 3302,
4ha 26%
Aninisuri deanin alb 59,
0ha 1%
Total 12575,2 ha 100 %U.M.Productivă cinegetic pentru:
Neproductivă
cinegeticTotal general
Col.1+6+7Vânatul de
baltăRestul speciilor de vânat
Luciu de apă
(cursuri de
apă, canale,
bălți, lacuri,
etc.)PădureArabil,
fânețe,
vii,
livezi,
etc.)(Pășuni,
izlazuri)Gol de
munteTotal col.
2+3+4+5
0 1 2 3 4 5 6 7 8
Ha 195,0 7611,0 1021,0 3140,0 900,0 12867,0 53,0 12920
% 1,5 58,9 7,9 24,3 7,0 99,6 0,4 100

1446C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
14
Arboretele natural fundamentale care sunt arboretele corespunzatoare stational,
ocupa 81 % din suprafata, apoi arboretele artificiale create prin impaduriri in
cadrul primei categorii ocupa 18%, ceea ce inseamna ca, astfel a fost diminuat
caracteruI na tural fundamental al acestor paduri, si tot cu acest procentaj a fost
modificat aspectul natural al padurilor.Artificializarea s -a produs in randul
tuturor formatiilor forestiere, dar cele mai afectate au fost:
bradeto -fagetele, unde din totalul suprafetei ocupate de acestea 28% sunt
arborete artificiale si molideto -fagetele cu 20%. In procente mai mici au
fost afectate amestecurile de molid -brad-fag, 13%, apoi fagetele pure montane in
randul carora s -au creat 11 % arborete artificiale.
Speciile introduse prin impaduriri, au fost molidul si pinul. Artificializarea in
final, a dus la modificarea caracterului natural fundamental si 'ill acelasi
timp la schimbarea aspectului natural al zonelor.
Structura peclase devarsta seprezinta astfel:
Tabel 7
Clasa de vârstă I II III IV V VI Total
% 11,5 19,2 15,3 25,7 21,8 6,4 100
Varsta medie -90 ani.
Clasa de productie medie: 2.6
Consistenta medie: 0.75
Bazele deamenajare sunt :
l.Regimul -Codru -eu regenerare din samanta , In cadrul tuturor subunitatilor de
gospodarire
2.Tratamente:
-taieri succesive in margine de masiv
-tratamentul taierilor progresive -in diferite amestecuri.in molidisuri pure In care datorita
doboratorilor de vant izolate regenerarea naturala este declansata sau avansata;
-tratamentul taierilor rase -in molidisuri sau in arborete foarte afectate de unii factori
destabilizatori -doboraturile de vant si zapada (parchete mici sub 3,0 ha);
-taieri cvasigradinarite -in arborete pluriene -amestecuri de rasinoase cu foiase.
3.Exploatabilitatea -se exprima prin varsta exploatabilitatii in cazul codrului regulat:
exploatabilitatea tehn ica pentru arboretele din grupa a II -a si exploatabilitatea de protectie
pentru cele din grupa a I -a

1546C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
15
Foto 5( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
I.4.2 Vegetatia pasunilor
Pasunile au o suprafata insemnata din fondul cinegetic ocupand 3140ha suprafata fondului
23 Garcin
La limita superioară a pădurilor încheiate de molid apar pajiștile de „păiuș roșu” (Festuca
rubra ssp commutata), unele din aceste pajisti sunt invadate de „țăposică” ( Nardus stricta).
Alături de păiușul roșu, care contribuie în cea mai mare parte la formarea producției furajere
și a stratului de țelină, în compoziția floristică apar și următoarele graminee cu valoar e
furajeră: pieptănarița (Cynosorus cristatus), iarba iepurelui (Phleum alpinum ssp
commutatum), iarba deasă (Poa nemoralis), mălaiul cucului (Luzula luzuloides), iarba
vântului (Păiuș –Agrostis capillaris), iarba stâncilor (Agrostis rupestris), vițelarul
(Anthoxanthum odoratum), hirușorul (Poa annua), firuța (Poa protansis), tremurătoarea
(Briza media). Pe aceste pajiști, ca specii însoțitoare, se întâlnește păpădia (Taraxacum
officinale), pătlagina (Plantago sp), scânteiuța de munte (Potentila ternata), pătrunjelul de
câmp (Pimpinella saxifraga), clopoțeii (Campanula sp.), micșuneaua sau unghia păsării
(Viola declinata), rusulița (Rujinci –Hieracium aurantiacum), stejerelul (șopârlița –
Veronica chamaedrys), sunătoarea (Hypericum maculatum) și altele.
Leguminoasele furajere sunt slab reprezentate, cu excepția suprafețelor plane până la slab
înclinate. O prezență mai mare o are trifoiul (Trifolium sp.) și ghizdeiul (Lotus corniculatus)

1646C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
16
În condiții de umiditate suficientă, se formează „buruienișurile de mu nte” alcătuite din ferigi
(brădișor –Lycopodium selago), limba cucului (Botrychium lunaria) și specii de talie înaltă
(urzica mare –Urtica dioica), ștevia stânelor –Rumex alpinus, strigoaia –Veratrum album).
Spre limita cu etajul subalpin, apare din ce în ce mai mult „părușca” (Festuca ovina ssp
sudetica –Festuca supina).
Vegetația pajiștilor montane situate în zonele altitudinale înalte din fondul cinegetic 23
garcin reprezintă sursa de hrană vegetală naturală pentru efectivele de cerb căprior, iepure
chiar si urs si mistret.
Foto 6 ( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

1746C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
17
I.4.3 Culturi agricole
Culturile agricole sunt dispuse pe o suprafata redusa, fiind situate în imediata vecinătate a
așezărilor omenești, și fiind greu accesibile vânatului. Doar ursul, toamna, coboară în
apropierea satelor unde se hrănește cu fructe (mere, pere, prune, nuci) din livezile și
grădinile oamenilor .
Foto 7( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
I.4.4 Relația fauna -vegetație
Vegetatia forestiera si cea a pajistilor asigura o varietate bogata de hrana pentru fauna
cinegetica dar si o multitudine de locuri de adapost in care vanat ul se poate retrage pentru a
se odihnii , pentru a se hranii sau pentru a se reproduce.
Mistretul , in lipsa culturilor agricole prefera arboretele de amestec de fag in care gaseste
suficienta hrana pentru a isi satisface nevoile si pentru odihna prefera arboretele pure de
molid cu consistenta ridicata , iar pentru reproducere padurile cu intindere mare
Cerbul prefera arboretele exploatate unde starea de masiv nu este inca instalata, acestea
oferind conditii optime atat pentru reproducere (perioada de bonc anit) cat si pentru hranirea
cu muguri si lujeri proaspeti
Ursul are nevoie de un mediu variat care sa cuprinda stâncării sau arborete cu doborâturi de
vânt.Aici el va gasi un loc aflat la o inaltime mai mare cu vizibilitate buna asupra intregii
zone unde isi va construii un barlog . El are nevoie de păduri întinse și liniștite dar in
absența hranei, ursul vine in apropierea localitatilor sau asezarilor unde gaseste hrana. În

1846C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
18
anii fără fructificație la jir ursul poate sa paraseasca c totul teritoriul sau s i sa se deplaseze în
zonele cu hrană: livezi, culturi agricole, stane.
Foto 8 ( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

1946C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
19
Capitolul II: Biologia și etologia speciilor de carnivore
În acest capitol este detaliată biologia și ecologia principalelor specii de vânat întâlnite în
Fondul Cinegetic 23 Garcin . Din acestea fac parte următoarele Ordine și Familii:
Clasa Mammalia
Specii de ierbivore:
Ordinul Artiodactyla:
1.Familia Cervidae (Cerbul –Cervus elaphus L., Căpriorul –Capr eolus
Capreolus);
2.Familia Suidae (Mistrețul –Sus Scrofa L.);
Specii de carnivore:
Ordinul Fisipede:
Familia Canidae (Lupul –Canis lupus L., vulpea –vulpes vulpes L.);
Familia Ursidae (Ursul –Ursus Arctos L.);
Familia Felidae (Râsul –Felis Lynx lynx lynx
II.1 Principalele specii si interrelatiile cu carnivorele mari
Cerbul carpatin (Cervus elaphus) este, după elan, cel mai mare repre zentant al copitatelor
sălbatice din fauna țării noastre. Masculul, denumit cerb (sau taur), ajunge pînă la 350 kg ;
femela, denumită ciută (sau cerboaică), cîntărește, în medie, 150 kg, iar vițelul de un an, 100
kg. Din greutatea totală a cerbului, ca și la ceilalți reprezentanți ai familiei, 25% o constituie
viscerele.
Cerbul poartă coarne care alcătuiesc „tr ofeul". Acestea sînt lepădate, ca la toate cervidele, în
fiecare an.
foto9( sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Cerb#/media/File:Silz_cerf20 -2.jpg )

2046C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
20
Trofeul este alc ătuit din craniu, doi cilindri frontali care leagă craniul de prăjini și prăjinile.
Ramificațiile prăjinilor poartă denumiri specifice (raza ochiului, raza de ghețuri, raza mijlocie),
cele din vîrf alcătuind coroana, care poate avea diferite forme (fig. 1. 2). Trofeele cerbului
carpatin se caracterizează prin perlaj (totalitatea proeminențelor) abundent, culoarea în general
închisă și greutatea mare, care în cazuri excepționale, depășește 14 kg.
In timpul creșterii, coarnele sînt învelite în piele ce se e xfoliază prin luna iulie -august. Inaintînd
în vîrstă, coarnele se dez voltă continuu, dar numărul de ramuri nu este un criteriu de
determinare a vîrstei. Longevitatea (vîrsta maximă) a cerbilor în libertate este de 17 -18 ani, însă
coarnele cele mai puterni ce le are la 12 -14 ani.
Urmele cerbului sînt caracteris tice, fiind mai mari la tauri și mai mici la ciute.
Răspîndirea cerbului în țara noastră este le gată, în general, de pă durile de foioase de la coline
și, în special, de cele de amestec sau de răș inoase de la munte Răspîndirea cerbilor este strict
legată de hrana preferată, care constă din diferite părți ale plantelor lemnoase și erbacee.
Deosebit de căutate sînt: jirul, ghinda, merele și perele pădurețe, ciupercile. în timpul iernii
cerbii se adu nă în cîrduri, iar mai departe duc viață individuală.
Perioada împerecherii are loc la sfîrșitul lunii septembrie și începutul lui octombrie și se
caracterizează prin boncănit sau muget, cînd au loc lupte între masculi. Perioada de gestație
durează 34 săptămîni, femela născînd de obicei un singur pui, în luna aprilie -mai. Sporul anual
la cerb este de 10 -20 % din efectivul total, fiind mai mare sau mai mic în funcție de as primea
iernii, de hrană și de numărul de lupi din teren.
Avîndu -se în vedere imp ortanța mare a speciei, este necesar să se acorde atenție cît mai mare
unei bune gospodăriri a efectivelor, ce urmărește ridi carea continuă a calității trofeelor. Aceasta
se realizează prin efective optime corespunzătoare bonității, recoltări cu caracter selectiv și
asigurarea hranei suplimentare în timpul iernii.
Căpriorul (Capreolus capreolus), datorită răspîndirii largi, este cea mai importantă specie de
vînat mare. Masa corporală medie este de 25 -30 kg, țapul deosebindu -se de căprior prin
existența co arnelor, care evoluează în decursul vîrstei (fig. 1.9), și în mod normal rar depășesc 6
ramuri. Uneori, în loc de coarne obișnuite, datorită leziunilor se formează „peruci" .

2146C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
21
Foto 10(sursa :
https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83prioar%C4%83#/media/File:Capreolus_capreolus_2_Jo
jo.jpg )
Longevitatea căpriorului este de 10 -12 ani, maturitatea sexuală o atinge la un an, iar apogeul
dezvoltării trofeului are loc între 5 și 7 ani.
Urmele căpriorului sînt mai mici decît cele ale cerbilor , fiind diferite după modul de deplasare
a animalelor.
Căpriorul este răspîndit în aproape toate pădurile țării noastre, de la cimpie pînă la golul de
munte, d ar găsește condițiile cele mai bune in pădurile de foioase de la cîmpie și coline joase,
intercalate cu poieni și suprafețe agricole, care îi asigură o hrană abundentă.
International ocupa întreaga Europa, cu exceptia Irlandei, a Sardiniei, a nordului Ta rilor
Scandinave si a altor câtorva regiuni mici. În Asia este raspândita subspecia de caprior siberian
(Capreolus c. pygargus).
Perioada de împerechere sau „alergatul" are loc în iulie -august. Capriorul ajunge la maturitate
sexuala la vârsta de 1 an si 2 luni, adica în anul al
doilea al vietii.
Perioada împerecherii tine de la mijlocul lui iulie pâna la mijlocul lui august. Femelele sunt
urmarite si alungate de tapi pâna când cedeaza si are loc fecundarea. Alungarea poate avea loc
în
diverse directii sau în cerc „inel de alergat".
Femelele nefecundate în iulie –august au o a doua perioada de împerechere în noiembrie –
decembrie.
Femela poartă sarcina pînă în luna mai, avînd un stadiu de latență în dezvoltarea embrionilor și
naște, de regulă, 2 iezi. Iezii au blana maro -roșcată cu pete albe, fiind greu deosebiți de mediul
înconjurător.
Hrana capriorului este exclusiv vegetala. Capriorul este pretentios în alegerea hranei: el nu
paste, la rând, cum face calul sau chiar vitele cornute, ci alege speciile. Unde pasuneaza
capriorul abia
se vede ce a consumat, deoarece se deplaseaza continuu. Preferinta lui fata de specii variaza de
la caprior la altul si depinde de compozitia florei. În linii mari sunt valabile totusi urmatoarele:
vara, o mare parte din hrana capriorului care traieste liber în padure o constituie frunzele de
arbori si arbusti.
Frunzele constituie 58% din hrana tapului si 51% din a femelei. Speciile preferate ar fi:
paltinul,frasinul, salcâmul, sorbul. Dar acestea depind de flora existenta în t erenul respectiv.
Fapt este ca
prefera speciile moi. Dintre plantele erbacee, manânca trifoi, fasole si mazare verde, diferite
buruieni,putine graminee.
Pentru ridicarea calității trofeelor, de mare importanță este hrănirea suplimentară în timpul
iernii, asigurarea sării și recoltării cu caracter se lectiv ; proporția sexelor trebuie să fie de 1 : 1.
Mistrețul (Sus scrofa) se deosebește de porcul domestic prin culoare, care este vara sură -închis
și iarna aproape neagră ; purceii au o culoare brună -roșca tă, cu dungi galbene.
Mistreții pot depăși uneori 300 kg. Trofeul lor este constituit din colți.

2246C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
22
Foto11(sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Mistre%C8%9B#/media/Fi le:Zwijntje.JPG )
Lungimea de la vârful botului la radacina cozii care merge pâna la 200 cm la mascul si 150 la
femela, coada 15 –20 cm, înaltimea la greaban pâna la 100 cm, dar înaltimea la
greaban poate ajunge chiar si la 120 cm.
Urmele mistreților se deosebesc de cele ale cerbilor, prin imprimarea pintenilor și lungimea
mult mai mică a pasului.
Raspandire: Mistrețul este răspândit în țara noastră începând din Delta Dunării până la limita
superioară a pădurii, în regiunea montană. Con dițiile cele mai bune le găsește însă în pă durile
de fag și stejar, unde atinge densități maxime.
Porcii mistreti consumă atât hrană animală, cum sunt insectele și rozătoarele, cât și ve getală,
preferind jirul, ghinda și alte fructe, putând produce pagube în culturile agricole de porumb și
cartofi. Folosește scăldătorile mai mult decât alte specii. Vierii trăiesc so litari, iar scroafele se
adună în cârduri, înde osebi iarna.
Imperecherea mistreților are loc din noiembrie până în ianuarie, iar gestația durează 18
săptămâni, după care femela naște 4 -10 purcei.
Sporul anual este în jurul a 80% din efectiv și variază în funcție de abundența hranei și de boli,
în special de pesta porcină, care poate produce o scădere mare a numărului lor.
Alte denumiri: Se mai numest e porc salbatic, gligan (Arad); purcei se numesc pâna la 1 aprilie
a celui de al doilea an calendaristic; la aceasta data ei trec în categoria godac, indiferent daca au
împlinit 12 luni sau nu; de la data când au împlinit 2 ani.
Ursul carpatin sau brun (Ursus arctos ) este cel mai mare reprezentant din
ordinul Carnivora, familia Ursidae; nu pre zintă fenomenul de dimorfism sexual.

2346C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
23
Masculul denumit urs,poate ajunge la peste 2,5 m lungime, înălțimea la greabăn de 130 -135 cm
și greutatea totală peste 400 kg; femela denumită ursoaică, ceva mai mică ajunge la peste 2,0 m
lungime, 100 -110 cm înălțimea la greabăn și greutate de peste 300 kg. Puii la fătare sunt mici
comparativ cu mărimea ursoaicei, având o lungime de 20 -25 cm și 400 -500 grame greutate. La
virsta de un an ei ajung la 25 -50 kg, iar la 2 ani la 100 kg. Desigur, ca și la celelalte specii
greutatea variază și în funcție de fac torii externi: hrană, anotimp etc.
Foto 12(sursa: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/82/Medved_mzoo.jpg )
Longevitatea este de 30 -35 ani. Nu este un animal sociabil, ducând o viață singuratică ; numai
ursoaica în perioada creșterii puilor, îi îngrijește până la vârsta de un an, chiar doi.
Urșii devin apți de reproducere în al treilea an de viață.
Imperecherea poate începe în luna aprilie, în funcție de starea timpului, durând până în luna
iunie, uneori până în august. în această perioadă au loc lupte între masculii care ur măresc
aceeași ursoaică. Iarna urșii iernează în bârlog (somnul de iarnă). Femela naște în bârlog în
perioada decembrie -februarie, unul, doi, rareori trei pui.

2446C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
24
Sporul anual este redus, ținând seama că ursoaica de regulă fată o dată Ia doi ani.
Ursul est e omnivor ;hrana predominantă o constituie vegetalele (fructe, se mințe de arbori și
arbuști etc), apoi larve, furnici, insecte, uneori și carne.
Este un animal nocturn ; ziua circulă numai în zonele liniștite sau pe timp cețos, noros. Toamna,
în căutare de hrană se concentrează în zonele cu livezi sau în pădurile colinare cu fructificație
de jir sau de ghindă. în iernile ușoare, cu fructificație abundentă, masculii nu intră în bârlog.
Dinții canini, cât și molarii și premolarii au o dezvoltare deosebită .
Răspândirea ursului în Europa este limitată, în multe țări recoltându -se intens din cauza
pagubelor pe care le produce în zootehnie. In Romania este răspândit pe aproape 3 milioane
hectare pădure, efectivele lui fiind evaluate la circa 6 000 exemplare, cu o densitate medie de 2
exemplare Ia 1 000 ha de pădure. Se găsește de la 500 -600 m altitudine, până în zona alpină.
Trofeul de vanatoare îl constituie atât blana cât și craniul.
Blana .Culoarea blănii variază de la cenușiu brun închis până la aproa pe negru. Puii de urs au
un fel de guler de culoare albă. Părul are lungimea cea mai mare în perioada decembrie -aprilie,
în restul anului fiind mai mic (iarna 8 -15 cm pe spate și 10 -12 cm pe greabăn, iar vara 4 -6 cm).
Desimea variază tot în funcție de anot imp, iarna blana fiind cea mai frumoasă (părul lung, des și
lucios) ; la subsuori părul este mai rar.
Lupul cenusiu (Canis lupus)
Face parte din ordinul Carnivora, familia Canidae; nu prezintă dimorfism sexual vizibil.
Masculul, denumit lup poate ajung e Ia 120 -160 cm lungime (fără coadă care este de 35 -50 cm
lungime), o înălțime la greabăn de 75 -90 cm și o greutate totală de până la 65 kg; femela se
numește lupoaică și este ceva mai mică. Puii la fătare sunt orbi timp de 10 -12 zile; după o
alăptare de 5-6 săp -tămâni ei sunt hrăniți cu carne, lupul fiind un animal tipic carnivor.
Longevitatea este de 15 -18 ani. Este un animal sociabil, în afară de perioada creșterii puilor,
când lupoaica și lupul se ocupă de creșterea lor, după care se gru­pează în hai te, până la
perioada împerecherii.
Foto 13(sursa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lup_cenu%C8%99iu#/media/File:European_grey_wolf_in_Pra gue_
zoo.jpg )

2546C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
25
Lupul atinge maturitatea sexuală în al doilea an de viață, împerecherea având loc în perioada
decembrie -februarie; Între masculi se dau lupte care pot duce la răniri grave. Femela fată de
obicei 4 -6 pui, rareori 10 -12, sporul anual fiind mare, ținându -seseama că fătarea se face anual
și practic în afară de om nu are dușmani care să -i producă pierderi în efective.
Hrănindu -se numai cu carne proaspătă sau cadavre, produce pagube mari în efectivele
animalelor sălbatice domestice; Iarna vânează în haite, cob orând din zonele montane și colinare,
în căutare de hrană, și în pădurile mai mari si­tuate la altitudini mai joase, îndeosebi în iernile
cu zăpezi mari.
Raspandire lup
Este răspândit în toată zona montană și colinară acoperită de vegetație fores­tieră, semnalându –
su uneori și în masivele forestiere situate la altitudini mai joase.
Trofeul pentru vanatoare este (blana și craniul).
Culoarea blănii lupilor din Carpați este cenușie închis, galbenă -închis cu nuanțe negricioase,
compara­tiv cu cea pe care o au lupii din țările nordice de culori mai deschise. La genunchii
picioarelor din față prezintă pete de culoare închisă; de asemenea părul de pe spate este mai
închis decât cel de pe restul corpului. Iarna părul este mai lung, des, de culoare cenușie cu
nuanțe negricioase, comparativ cu cel de vară care este cu nuanțe gălbui -roșcate. De asemenea,
lungimea părului este mai mare pe coapse. Năpârlirea are loc în martie -aprilie, blana nouă
crescând încet până în septembrie -octombrie, când animalul este pregătit pentru iarnă. Craniul
lupului, fiind considerat trofeu se va conserva și păstra corespunzător, alături de blană.
Rasul sau linxul este o felina de dimensiuni medii, care face parte din ordinul Carnivora,
familia Felidae. Taxonomia acestui mamifer carniv or este inca disputata, unele surse integrand
rasul in genul Felis, altele integrandu -l intr -un gen separat, genul Lynx. Desi exista inca aceasta
controversa, totusi este sigur faptul ca, caracalul (Caracal caracal), desi supranumit rasul persan,
african s au egiptean, nu este cu adevarat un ras, el facand parte din genul Caracal.
Astfel, exista patru specii de ras, raspandite in diferite zone ale globului:
Foto 14(sursa:
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2s_(animal)#/media/File:Lynx_lynx_poing.jpg)
Lynx lynx –linxul (rasul) carpatin sau eurasiatic –Europa, Asia (Rusia, China, Turcia). Rasul
carpatin traieste si in Romania, unde se intalnesc populati ile cele mai numeroase dupa cele care
se gasesc in Rusia.

2646C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
26
Lynx canadensis –linxul (rasul) canadian sau polar –Canada, Nordul Americii de Nord
Lynx rufus –linxul (rasul) rosu –SUA, Sudul Canadei
Lynx pardinus –linxul (rasul) iberic –Spania
Descriere
Rasii au cozile scurte si smocuri de par negru in varfurile urechilor (aceste smocuri ii ajuta sa
detecteze sursa sunetelor si fara ele auzul rasilor ar fi grav afectat). Sub gat prezinta un desen
negru (putin vizibil) in forma de papion. Culoarea si lung imea blanii lincsilor variaza in functie
de zona geografica in care traiesc, de la maro deschis pana la auriu sau bej -alburiu. Blana
prezinta uneori marcaje maro -inchis in special pe membre. Mustatile sunt lungi si labele sunt
rotunde, special adaptate pen tru mersul in zapada si pot ajunge mai mari decat palma omului.
Toate speciile de lincsi au blana de pe gat, piept, burta si interiorul membrelor de culoare alba.
Dimensiunile lincsilor variaza simtitor de la o specie la alta. Cea mai mare specie este lin xul
eurasiatic, inregistrand o lungime de circa 70 -140cm si greutatea cuprinsa intre 18 si 35kg.
II.2 Dinamica populatiei de carnivore mari
URSUL –Ursus arctos
Dinamica efectivelor de urs pe ultimii ani este prezentată grafic mai jos:
Dinamica efectivelor la urs
23 24 24 24 24 24 24
0510152025303540455055606570
2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig.1. Dinamica efectivelor la urs
Din acest grafic ,observam o mentinere foarte stabila a efectivelor in ultimii ani.

2746C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
27
Lupul –Canis lupus
Dinamica efectivelor de lup pe ultimii ani este prezentată grafic mai jos:
Dinamica efectivelor la lup
8
78
78
7
02468101214161820
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig.2. Dinamica efectivelor la lup
Pe baza graficului in cazul lupului ,obsesrvam ca si efectivul acestuia este foarte
stabil avand o fluctuatie foarrte mica de plus minus un exemplar.
RÂSUL -Lynx lynx
Dinamica efectivelo r de ras pe ultimii ani este prezentată grafic mai jos:
Dinamica efectivelor la ras
11 11
10
8
79
02468101214161820
2011 2012 2013 2014 2015 2016
Fig.3. Dinamica efectivelor la ras
Pe baza graficului in cazul rasului ,putem observa o scadere a efectivelor din ultimii
6 ani,cu un minim de 7 exemplare in anul 2015 si un maxim de 11 in anii 2011 -2012
Putem observa destul de usor pe baza acestor grafice ca efectivele de urs, lup și râs
sunt foarte stabile. Mărimea efectivelor de lup și urs se poate datora și faptului că sunt
animale teritoriale avand un efectiv optim pe acest fond. Iar in cazul rasului raza teritoriului
fiind mai mare se întinde și pe fondurile vecine, aceștia asigurându -și hrana și din locurile
respective.

2846C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
28
Capitolul III Starea de conservarea a speciilor de carnivore mari
III.1 Metode de cercetare folosite
Luând în considerare caracteristicile habitatului (zonele de păduri), densitatea și
caracteristicile biologice ale speciei (nevoia de suprafețe întinse, adăposturile etc.)
majoritatea metodelor folosite în vederea estimării numărului de carnivore mari s -au
bazat pe metode indirecte și respectiv directe. Astfel, metodele indirecte sunt cele bazate
pe observarea urmelor (marcaje teritoriale, peleți, urme etc) iar cele directe presupun
numărarea/observarea directă a a nimalelor. Metodele indirecte presupun determinarea
urmelor (excremente, urme pe sol sau zăpadă, vegetație afectată), determinarea și
numărarea vizuinilor, sau pot presupune chiar și determinarea pagubelor înregistrate de
populație. Metodele indirecte furn izează în fapt doar date despre abundența relativă și
nu despre abundența absolută, existând și cazuri când nu a fost observată o corelație
între numărul de animale existente într -o zonă și abundența relativă determinată prin
metodele enumerate mai sus. Me todele directe presupun observarea directă/numărarea
animalelor moarte sau a celor vii (capcane sau observare directă).
Datele despre distribu ția și densitatea ursului, lupului și râsului au fost adunate
din raportările anuale ale gestionarilor fondur ilor cinegetice, monitorizările
autorității publice centrale care r ăspunde de cinegetică și analizele și h ărțile de
distribuție făcute de exper ții din Institutul Național de Cercetare Dezvoltare -Marin
Drăcea
Estimarea popula ției de urs se face prin măsurarea urmelor și înregistrarea
urmelor pârtie în sistem GPS Evitarea dublei numărători se face prin excluderea urmelor
identificate în fondurile cinegetice vecine când acestea au dimensiuni în limita varia ției
de 1cm. Numărul ur șilor se estimeaz ă si d upă observa ții făcute din observatoare și după
numărul unită ților reproductive Num ărul este exprimat pe sexe și categorii de vârst ă. La
sfârșitul prim ăverii, administratorii fondurilor de vânătoare sunt obligați să furnizeze
rezultatele observa țiilor anual e a numărului de ur și. Aceste estim ări sunt corelate pe
suprafețe mari, iar datele sunt centralizate și analizate la nivel regional și național.
Conform noilor metodologii europene în vigoare, estimarea se realizează și pe piețe de
probă (10×10 km), distri buite randomic la nivel na țional, dup ă care se extrapolează
rezultatele ob ținute

2946C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
29
Estimarea efectivelor de lup se face pe baza urmelor pârtie lăsate de haiticuri
iarna, corelate cu determinarea numărului de indivizi dintr -un haitic și mărimea medie
ateritoriului haiticurilor.
Estimarea efectivului de râ și se face în perioada de iarn ă-primăvară, pe baza
urmelor, a arealului ocupat și a teritoriului mediu al masculilor și femelelor, ca și după
numărul femelelor cu pui ca unită ți reproductive. Efectivul este structurat apoi pe sexe
și vârste.
1)Metoda transectelor
a.Principiul metodei
În formă simplă,confirmarea semnelor de prezența că și metodă,oferă informații
asupra distribuției speciilor,dar dacă activitățile sunt standardizate și adaptate pentr u a
conduce un studiu de monitorizare,metodele pot fi utilizate și pentru a obține informații
privind abundență indivizilor.Metodă inventarierii semnelor se bazează pe principiul că o
densitate mai mare de indivizi din specia țintă va conduce la prezența m ai mulot semne pe
un număr mai mare de trasee sau transecte.
b.Descrierea metodei in teren
Pentru metodă transectelor,este posibilă identificarea a diferiți indivizi pe transect
prin măsurarea urmelor proaspete de pe zăpadă sau noroi.Datele,pot fi tratate că
prezența/absența(similar cu metodă captura foto),ori că număr absolut de indivizi diferiți
indentificați în timpul parcurgerii unui transect.Idenfiticarea poate prezența probleme legate
de : 1)vechimea urmei,ce ar putea altera dimensiunile real e ale urmei,2)travesarea unui
anumit transect de mai multe ori de același individ,3)traversarea mai mulot transecte de
către acealsi individ în timpul parcurgerii și 4) erori de măsurători.
În cadrul unui plot de 10×10 se vor parcurge minim 3 transecte,fie care cu o lungime
de minim 3km.Aceste transecte vor fi parcurse pe drumurile forestiere existente,pe culmile
sau văile principale,într -o singură zi de câte 1 -3 echipe.Fiecare urmă este măsurată,iar apoi
se înregistrează coordonatele.Orice alte semne,vor fi înregistrate în fișa de teren.
Particularități pentru Ursus Arcto s
Urmele proaspete vor fi înregistate cu o precizie de 5mm,iar cele care nu vor putea fi
măsurate cu precizie vor fi înregistrate doar că alte semne fără a mai înregistra
dimensiunile.Că regulă generală,se vor înregistra doar acele urme care diferă cu minim 1cm
pe una din cele trei dimensini măsurate,fiind considerată o abordare precaută pentru a
elimina dublă numărătoare.
Perioada de aplicare este noiembrie -decembrie,înainte de intrare în bârlog și martie –
mai după ce acesta va ieși din bârlog când se vor notă distinct și femelele cu pui că unități
reproductive.

3046C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
30
Foto 15 ( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
Foto 16( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

3146C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
31
Particularități pentru Canis Lupus
Metoda se bazează pe amplasarea unor trasee de observații care să constituie unități
de proba stabile în vederea obținerii unor eșantioane mai reprezentative.Această metodă este
utilizată la estimarea populațiilor de lup,combinată cu “citirea urmelor”.Metodă se bazează
în principal pe citirea urmelor pârtie și urmărirea lor pentru determinarea numărului de
indivizi din haită.
Fiecare urmă de lup va fi marcată cu un punct GPS și va fi urmărită pe o distanță ce
va permite identificarea numărului de indivizi.Metodă permite identificarea numărului de
indivizi solitari sau a numărului de indivizi din haită.Fiecare haitic va fi înregistrat că o
unitate reproductivă.În România,prezența haiticurilor se corelează cu mărimea medie a
teritoriilor determina te prin radiotelemetrie ( 120km pătrați –220km pătrați )pentru a se
evita dublă înregistrare.
Foto 17 ( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
Particularități pentru Lynx Lynx
Fiecare urmă idenfiticata va fi marcată cu un punct GPS și urmărită pe o distanță ce
va permite identificarea sexului individului respectiv.Pentru femelele însoțite de pui,se va
notă și numărul acestora(unități reproductive).Prezența femelelor cu pui se corelează cu
mărimea medie a teritoriilor femelelor( 40km pătrați –60 km p ătrați),determinate prin
radiotelemetrie în condițiile actuale din România.
2.Metoda inventarierii partiale
a.Principiul metodei

3246C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
32
Această metodă constă în parcurgeea interala a suprafețelor în care a fost
indentificat și delimitat pe harta habitatul prop ice existenei speciei.Folosind această
metodă,se pot obține informații referitoare la numărul de indivizi,se pot evalua reproducerile
speciei prin observarea directă a numărului de pui,se pot obține date precise referitoare la
habitate,dar și la presiunile exercitate în zona respectivă.Metodă se bazează pe observații
directe și pe completarea unor fișe de observație pentru fiecare individ.
b.Descrierea metodei in teren
Pentru a putea aplică această metodă,este necesară existența unei baze de date cu
infor mații legate de distribuția speciei și cu habitatele propice existente acesteia.În baza
acestor informații,se vor alege suprafețele de monitorizare și se desemnează zonele unde se
vor efectua observațiile directe.Această metodă poate fi folosită eficient î n perioada în care
terenul permite o observabilitate maximă,în principal legate de fazele fenotipice ale
vegetației ( că hrană) și de etologia speciei.Pe suprafață delimitate se vor stabili trasee și
puncte de observații corelate cu:accesibilitatea terenul ui și suprafață observabilă din
traseu,perioada de desfășurare a observațiilor,distribuția sezonieră,meteorologia.Pentru
colectare datelor din teren este necesar să existe următoarele:GPS pentru înregistrarea
coordonatelor,fișa de observație , și opțional o camera foto pentru capturarea de imagini.
Perioadele deplasărilor în teren trebuie efectuate în funcție de fiecare specie.
Exemplu:dacă datele privitoare la efective se pot obține în perioada de
împerechere,observațiile directe trebuie să se desfășoa re în perioada respectivă.
3.Metoda inventarierii adăposturilor
a.Principiul metodei
Metoda constă în identificarea adăposturilor active și inactive și se bazează pe
principiul potrivit căruia în adăposturile active există minim un exemplar din specia
respectivă.Cu ajutorul metodei,combinată cu metodă camerelor foto și a urmelor se pot
identifica numărul indivizilor din adăpost,raportul dintre adulți,juvenili și pui,date ce pot fi
folosite la caracterizarea structurii populației.
b.Descrierea metodei in teren
Identificarea adăposturilor active se poate realiza în perioada toamna -iarnă,în afară
sezonului de vegetație când indentificarea este mai ușoară.Se notează cu Aa adăpost activ și
Ai adăpost inactiv.Locația va fi precizată prin puncte GPS.În GPS s e pot notă și punctele de
hrănire identificate în aproprierea adăpostului.Pentru identificarea numărului de exemplare
mediu pe adăpost,se aleg minimum 3 adăposturi pe plot,la care se vor face observații directe
sau cu camere foto asupra numărului de exempl are.Camerele foto vor fi poziționate în
aproprierea cailor de acces spre adăpost și vor fi luate toate măsurile de precauție la
montarea acestora pentru a nu deranja speciilor respective.
4.Metoda camerelor foto
a.Principiul metodei
Metoda constă în ampl asarea de camere foto în cardul zonei de studiu și obținerea de
fotografii cu indivizii din specia urmărită.Metodă poate fi folosită pentru colectarea de
informații pe termen lung priving comportamentul animalelor și permite stocarea
informațiilor nealtera te pe termen lung,înregistrarea mai mulot specii,analiză dimensiunilor

3346C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
33
și a trofeelor.Metodă se bazează pe principiul că la o densitate mare a indivizilor,va rezultă
și o mare rată a vizitării stației,respectiv un număr ridicat de fotografii.În situația fe melelor
cu pui,poate fi identificat și numărul acestora ceea ce oferă informații utile pentru
caracterizarea structurii populației.
b.Descrierea metodei in teren
Camerele foto pot fi folosite indiferent de anotimp,mai puțin iarnă,în perioadele cu
tempe raturi foarte scăzute.Pentru creșterea nivelului de detecție, pot fi utilizați atractanți de
origine naturală ce au rolul de a atrage animalul în față camerei.Camerele pot fi amplasate și
în trecători cunoscute,locuri de hrănire,zone de bârloguri sau vizui ni,în funcție de
rezultatul/obiectul urmărit.
Camerele se amplasează câte una sau în pereche în locații stabilite selectiv.În mod
uzual,camerele se montează pe arbori,la înălțimi ce pot varia între 70 și 130cm în funcție de
orografia terenului,vegetației,e xpoziției.Este de preferat că în zona din față camerei să fie cât
se poate de liberă,fără crengi deoarece acestea pot activă camera perioade lungi de timp ceea
ce poate conduce la descărcarea bateriilor.Camere se pot ține în stații o perioada de circca
15-20zile după care bateriile trebuiesc înlocuite cu unele încărcate.În funcție de datele
obținute,se va stabili dacă va fi păstrat sau nu același amplasament al camerei.
Particularități pentru Ursus arctos
Pentru a asigura o mai bună colectare a datelor,se recomandă minim 2
sesiuni,realizate în perioada de maximă activitate respectiv aprilie -mai și septembrie –
octombrie.Prin alegerea perioadelor de implementare,se urmărește și identificarea femelelor
cu puii,că informație suplimentară în caracteriz area structurii populației.Pentru studii ce
urmăresc identificarea unui număr minim de indivizi,se recomandă amplasarea stațiilor la
trecători și în vecinătatea zonelor de concentrare(livez,zone de hrănire) iar pentru studii de
abundență se recmanda amplas area aleatorie în zonele în care au fost observate semne de
prezența a speciei.
Particularități pentru Canis lupus
Pentru a asigura o mai bună colectare a datelor,se recomandă minim 2 sesiuni să fie
realizate în perioada de minimă și maximă activitate, respectiv mai -iunie și noiembrie –
decembrie.Pentru studiile ce urmăresc stabilirea populației minime ce presupune
identificarea unui număr minim de indivizi,se recomandă amplasarea stațiilor la trecători și
în vecinătatea zonelor de întâlnire.
Particularități pentru Lynx lynx
Se recomandă aplicarea metodie pe toată perioada când prezența râsului este mai
ușor de observat de către operator(decembrie -martie) și amplasarea camerelor în trecători.Se
recomandă,amplasarea de camere foto cu senzori în perece,pentru a favoriza captura
animalului din poziții diferite,în vederea identificării indivizilor.

3446C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
34
III.2 Prezența speciilor de carnivore mari in FC 23 Gârcin
În bazinetul Garcin,în urmă monitorizării/cercetărilor,au fost găsite urm e de urs si de
lup ,având următoarele coordonate GPS și dimensiuni:
Tabel Nr.8
TimeLungime
laba
anterioaraLung/latime
laba
posterioaraLong Lat
24/09/2016 13 13\9 25°42'29.93"E 45°35'1.81"N
24/09/2016 22 23\14 25°41'24.17"E 45°33'47.34"N
24/09/2016 10 14\10 25°41'4.90"E 45°33'39.42"N
24/09/2016 19 21\12 25°40'26.43"E 45°33'12.73"N
24/09/2016 16 21\15 25°40'24.05"E 45°33'10.08"N
24/09/2016 Lup1 25°40'45.58"E 45°33'28.46"N
24/09/2016 Lup2 25°40'39.55"E 45°33'21.30"N
24/09/2016 Lup3 25°40'12.99"E 45°33'1.35"N
În bazinetul Valea Tigailor,în urma monitorizării/cercetării,au fost găsite urme de
urs,având următoarele coordonate GPS și dimensiuni:
Tabel Nr.9
TimeLungime
laba
anterioaraLung/latime
laba
posterioaraLong Lat
24/09/2016 11 12\9 25°44'53.69"E 45°31'38.68"N
24/09/2016 14 14\10 25°44'16.78"E 45°31'22.37"N
24/09/2016 8 12\8 25°44'9.87"E 45°31'17.65"N
24/09/2016 10 14\10 25°43'46.13"E 45°31'15.34"N
24/09/2016 19 17\11 25°43'10.16"E 45°31'8.58"N
În bazinetul Doftana,în urmă monitorizării/cercetării,au fost găsite urme de
urs,având următoarele coordonate GPS și dimensiuni:
Tabel Nr. 10
TimeLungime
laba
anterioaraLung/latime
laba
posterioaraLong Lat
24/09/2016 10 14\10 25°45'11.53"E 45°29'41.88"N
24/09/2016 6 13\6 25°44'58.11"E 45°28'58.96"N
24/09/2016 13 18\10 25°45'0.49"E 45°28'51.20"N

3546C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
35
În bazinetul Ramura Mica,în urmă monitorizării/cercetării,au fost găsite urme de
urs,având următoarele coordonate GPS și dimensiuni:
Tabel Nr.11
TimeLungime
laba
anterioaraLung/latime
laba
posterioaraLong Lat
24/09/2016 10 17\10 25°42'11.09"E 45°32'49.98"N
24/09/2016 24 23\13 25°41'19.14"E 45°31'34.73"N
Pentru o mai bună imagine asupra urmelor și locației în care au fost găsite
acestea,am introdus coordonatele GPS în Google Earth și au rezultat următoarele 2 hărți:
Harta 4 : Coordonatele urmelor de urs;
Harta 5 : Coordonatele urmelor de lup;
III.3 Amenintari si presiuni asupra speciilor FC 23 Gârcin
În general, datorită trupurilor ȋntinse de p ădure, lipsei așezărilor umane cât și a
echilibrului între clasele de vânat se asigură liniștea și adăpostul necesar.
Cu toate acestea prezența trupurilor de pășuni în interiorul pădurilor este un factor de
stânjenire pron unțat mai ales datorită numărului mare de câini ciobănești care la un moment
dat compromit sporul anual atât la cervide cât și la mistreț.
Vânatul are nevoie de liniște pentru a se putea hrăni și pentru odihnă, care în unele
cazuri este tulburată de mai mu lți factori cum ar fi circulația, zgomotele de la exploatările
forestiere. Vânatul are nevoie de liniște mai ales în perioada de împerechere ca și de creștere
a puilor.Ursul se acomodează relativ repede zgomotelor.Rasul si lupul se retrag din
terenurile zg omotoase.
Pentru a asigura liniștea necesară se iau unele măsuri restrictive privind circulația în
păduri, culegerea fructelor de pădure, a pășunatului.
Este foarte importanta gasirea unui mod de colaborare cu organele silvice,astfel incat
sa fie reglement at regimul taierilor in special in perioadele de imperechere si de crestere a
puilor.
Problema liniștii este de importanță majoră. în pădurile încadrate în grupa I funcțională
animalele gasesc liniște deplină nefiind deranjat de nici un factor de stres.
Câinilor hoinari și turmele de animale in perioada pasunatului constituie un factor de
stres, dar si un concurent la hrana.
De asemenea urbanizarea continuă si dezvoltarea infrastructurii,în ultimii ani s -a realizat
într-un mod accelerat,ceea ce a dus la de frișarea unor suprafețe de pădure și construirea de
locuințe,case,pensiuni,ce duc la slăbirea conectivitatii si micsorarea habitatului;

3646C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
36

3746C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
37

3846C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
38
III.4.Determinarea starii de conservare a speciilor de carnivore
Deși carnivorele mari întâmpin ăcâteva amenințări, habitatul lor relativ extins și
trendul populațional stabil face că acestea să nu fie prea afectate.
Cea mai mare amenințare pentru conservarea populatiilor de carnivore mari din F.C
23 Garcin o reprezintă fragmentarea habitatelor dator ate dezvoltării infrastructurii și
urbanizării continui,persecuțiilor,deranjului uman,acceptarea redusă,rețeaua de transport
rutier(Această presiune se resimte deja în mare parte, habitatul lupului degradandu -se și
fragmentandu -se constant din cauza activi tăților antropice.
Efectivele de urs au fost evaluate la 24 de exemplare, cu următorea structură a
populației : 7masculi maturi, 7 femele, 2 exemplare tineret, 3 pui cu vârsta sub 2 ani, și 5 pui
cu vârsta sub un 1 an. Evaluarea a fost facută prin metoda urmelor pe zăpadă.
În concluzie, pentru a favoriza populatia de urs primele masuri care ar putea fi luate,
sunt:mărirea cantită ții de hran ă complemen tară oferită și încercarea de î nmulțire a arborilor
și arbuștilor produc ători de fructe și semințe aprecia te de ur și,. Alt ă măsură necesară ar fi
protejarea zonelor care constituie locuri favorabile pentru iernarea ur șilor.
Pentru lup efectivele reale au fost evaluate la 7 exemplare in 2 haiticuri al căror
teritoriu se suprapune par țial peste suprafața situ luiși parțial în afara acestuia. M ărimea
haiticurilor este de 3 exemplare, respectiv 4exemplare,. Evaluarea s -a făcut prin metoda
urmelor pe zăpadă.
Pentru ca popula ția de lup s ă nu provoace pagube popula țiilor de vânat ierbivor, sau
pentru a nu genera conflicte între gestionarii faunei și cresc ătorii de animale, efectivele se
pot optimiza, prin marirea cotei de recoltă la lup, în sezonul de vânătoare următor.
Dificultățiile cele mai mari pe care le întâmpin ă populația de lupi, sunt :
-pășunatul, care afectează indirect lupii, prin ac țiunea negativă pe care această
activ itate o exercită asupra popula ției de ierbivore s ălbatice;
-braconajul;
-numărul mare de câini la stână, care creează concuren ță la hrană și împr ăștie boli, la
care lupi sunt sensibili;
-turismul, care prin felul său de a se practica, der anjează fauna locală.
Suprafața fondului se suprapune peste teritoriile a 11 râși,aceștia având urmatoarea
structură pe clase de vârste: 2 masculi,6 femele, și 3 exemplare tinere. Dintre exemplarele
adulte doar 1 mascul și 3femele au teritorii doar în cuprinsul fondului, celelalte exemplare
având teritorii care trec de limitele sitului. Se va considera astfel ca efectivul real pentru
zona studiată este de 9 exemplare.
Se poate ajuta popula ția de râș i prin diminuarea efectelor negative pe care pă șunatul, și
câinii de la stână le au asupra faunei, prin practicarea unui turism organizat, combaterea
braconajului,etc măsuri care ar ajuta totodată și populația de lup.

3946C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
39
CAPITOLUL IV:Managementul carnivor elor mari in
F.C.23GARCIN
IV.1.Permeabilitatea carnivorelor mari
Clasificarea permeabilității habitatelor,s -a făcut luând în calcul trei
factori:posibilitatea fizică a traversării sectorului respectiv,”costul” traversării zonelor
adiacente și estimare a evoluției în timp a caracteristicilor ce pot influență gradul de
permeabilitate.
Astfel,cele patru clase de favorabilitate ( permeabilitate a habitatelor ) folosite sunt:
0 : Sectoare prin care trecerea animalelor este practic imposibilă / costul traver sării
este extrem de mare / probabilitatea ameliorării permeabilitatii este redusă;
1-Sectoare prin care trecerea este posibilă in prezent / costul deplasării este mediu
probabilitatea men ținerii permeabilit ății este redus ă;
1 Sectoare prin care trecerea este posibilă in prezent / costul deplasării este mediu –
redus / probabilitatea men ținerii permeabilit ății este mare;
1+ Sectoare prin care trecerea este posibilă in prezent / costul deplasării este redus /
probabilitatea men țnerii permeabilit ățiieste foarte mare;
Pentru estimarea posibilității fizice a traversării au fost luate în calcul caracteristicile
constructive ale drumurilor ( parapeți,pantă taluzurilor,etc) și ale zonelor construite din
imediată vecinătate ( localitate compace,zone industriale,permietre îngrădite).
Pentru evaluarea costului deplasării au fost luate în considerare gradul de acoperire a
zonelor limitrofe cu habitatele caracterizate de un grad diferit de favorizare a deplasării (
păduri compacte,trupuri de pădure,pășuni împădurite,terenuri agricole,etc) și efectul
cumulativ al altor lucrări de infrastructură,cariere,balastiere ) și chiar al unor elemente
naturale cu permeabilitate redusă ( râuri mari,chei,etc.)
Probabilitatea menținerii favorabilității a fost estimată în faza de teren prin
caracteristicile peisajului,tipului de habitat și aproprierea de zonele de dezvoltare.
Se evidențiază interdependență mai multor criterii de evaluare, clasa de încadrare
rezultată fiind o estimare, dorită cât mai exactă,a situației act uale.Cu certitudine,pentru
sectoarele clasificate că bariere totale(clasa 0 ) eroarea a fost cea mai mică,iar în cazul
sectoarelor permeabile(clasa 1) ,atunci când au fost dubii în alegerea subclaselor ( 1 -, 1 , 1+
) s-a ales,de regulă,valoarea inferioară .
Sectoarele și categoriile de permeabilitate indentificate pe suprafață fondului cinegetic
23 Garcin,sunt următoarele:

4046C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
40
Tabel Nr.1 2
Locații GPS SectorValoare permeabilitate Observații
Inceput Sfarsit
001 002 0
002 003 0
003 004 1+
004 005 1-
005 006 1+
006 007 0
008 Punct de trecere
007 09 1+
006 010 1+
002 011 0
011 012 1+
012 013 0
013 014 1-
014 015 1
015 016 1+
015 017 1+
20 Punct de trecere
017 019 1+
ZONA 1+
Foto 1 8( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

4146C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
41
ZONA 1
Foto 19( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
ZONA 1 –
Foto 20 ( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

4246C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
42
ZONA 0
Foto 21( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
IV.2.Conflicte om -carnivore
Fiind expus efectului antropic intr -o proportie redusa putem sa spunem ca aceste
conflicte om carnivor sunt limitate in aceasta zona la crescatorii de animale ( proprietarii de
stane) care pot suferii pagube daca isi lsa animalele nesupravegheate si acestea patrund in
fondul forestier si in perioada de primavara -toamna exista pericolul unui atac in cazul
culegatorilor de fructe de padure si de ciuperci c are nu se asigura suficient si pot fi luati prin
surprindere cel mai probabil de o intalnire cu un urs.
Foto 22( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )

4346C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
43
IV.3.Propuneri manageriale
Pentru o mai bună organizare a fondului de vânătoare,pentru reducerea conflictelor
dintre om și carnivore,pentru reducerea pagubelor cauzate de carnivore,pentru
conservarea,menținerea habitatelor și a stării de sănătate bună a acestora,pentru a reduce
numărul de vizite din zonele din aproprierea locuințelor omenești,se propu ne:
Promovarea și perpetuarea tipului natural de pădure în suprafețele cu habitate de
importanță comunitară;
• Respectarea normelor tehnice silvice în vigoare;
• controlul strict al activităților turistice (campări, crearea de noi poteci );
• Se interzice recoltarea plantelor și fructelor
• Se vor amenaja trasee tematice pentru dirijarea turismului necontrolat
• Limitarea autovehiculelor off -road, astfel incat accesul lor sa fie numai pe drumuri publice
prin punerea unor panouri inform ative, bariere la drumurile forestiere
• În vecinătatea localită ții Sacele este o presiune puternic ă pentru extinderea intravilanului.
Foto 23( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
• Interzicerea epozitarea reziduurilor menajere și industriale. (un eori pot fi aruncate diverse
resturi menajere care pot modifica biotopul natural)
•asigurarea de hrană pentru speciile pradă în perioadele cu hrană deficitară;
•înlăturarea suprapă șunatului, și limitarea câinilor la stân ă, la 3 exemplare, trata ți contra
bolilor si cu jujeu la gat ;

4446C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docx
UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
LUCRARE DE DIPLOMĂ
Pag.
44
Foto 24( Surs ăproprie : Stefan Andrei Ciprian )
•protejarea zonelor cu arbori și arbuști fructiferi;

4546C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
45
Bibiliografie:
-Ghid sintetic de monitorizare pentru speciile de mamifere de interes comunitar din
Romania ( Editura Silvica 2013 ISBN 978 -606-8020 -37-2 );
-Tehnici de cercetare și evaluare a vanatului –Editura Universității Transilvania,Brasov
2003 ( ISBN –973-635-139-9 ) ;
-Raport privind colectarea datelor existente referitoare la spe ciile carnivore și erbivore din
Romania,intocmit de Asociația pentru Conservarea Diversitătii Biologice pentru Agenția
pentru Protecția Mediului Sibiu;
-Suport electronic de curs Faună –Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere
Brașov;
Cotta, V., Bodea, M., Micu, I. –Vânatul și vânătoarea în România, Editura Ceres București
2001;
Danciu, M., Parascan, D. –Botanică forestieră, Editura „Pentru Viață”, Brașov 2003;
Ionescu, G. –Tehnici de evaluare a vanatului
Ionescu , O. –Romanian Wildlife Series, Ursul, editura Haco, august 2000
Ionescu , O. –Romanian Wildlife Series, Lupul, editura Haco, august 2000
Ionescu , O. –Romanian Wildlife Series, Râsul, editura Haco, august 2000
Marcu, M., Marcu, V. –Meteorologie și climatologie forestieră, Un iversitatea
Transilvania Brașov, 1998;
Negruțiu, A și colab. –Amenajarea fondurilor de vânătoare, Universitatea Transilvania
Nicolae, Ș., Curtu, L. –Dendrologie, Editura “Pentru Viață”, Braș ov 2004;
Editura Ceres, București 1997
http://www.4animale.ro/alte -animale/rasul -linxul
http://art -zone.ro/c_animale.html
*** Fișa Fondului de Vânătoare Nr.23GARCIN
*** Amenajamentul U.P. VIII GARCIN
*** Revista de vânătoare Diana 2008 –2013;
*** Legea fo ndului cinegetic si a protectiei vanatului nr. 407/2006;
Fotografii:
-Sursăproprie –fotonr: 1,2,3,4,5,6,7,8,15,16,17,18,19,20,21,22,23,24
https://ro.wikipedia.org/wiki/Cerb#/media/File:Silz_cerf20 -2.jpg foto nr 9
https://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83prioar%C4%83#/media/File:Capre olus_capreolus_2_Jojo
.jpg)foto nr 10
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mistre%C8%9B#/media/File:Zwijntje.JPG )foto nr 11
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/8/82/Medved_mzoo.jpg )foto nr 12
https://ro.wikipedia.o rg/wiki/Lup_cenu%C8%99iu#/media/File:European_grey_wolf_in_Prague_
zoo.jpg )foto nr 13
https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2s_(animal)#/media/File:Lynx_lyn x_poing.jpg) foto nr 14

4646C:\Users \user\AppData \Local \Temp \licenta final_F56E6.docxUNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” BRAȘOV
Facultatea de Silvicultură și Exploatări ForestiereLUCRARE DE DIPLOMĂ Pag.
46