LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011 [608402]
LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011
Legea asistenței sociale
EMITENT: PARLAMENTUL ROMÂNIEI
PUBLICATĂ ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 905 din 20 decembrie 2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
CAPITOLUL I
Dispozi ții generale
ART. 1
Prezenta lege reglementează cadrul general de organizare, funcționare și finanțare a
sistemului național de asistență socială în România.
ART. 2
(1) Sistemul național de asistență socială reprezintă ansamblul de institu ții, măsuri și
acțiuni prin care statul, reprezentat de autoritățile administrației publice centrale și locale,
precum și societatea civilă intervin pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea efectelor
temporare ori permanente ale situațiilor care pot ge nera marginalizarea sau excluziunea
socială a persoanei, familiei, grupurilor ori comunităților.
(2) Sistemul național de asistență socială intervine subsidiar sau, după caz, complementar
sistemelor de asigurări sociale și se compune din sistemul de be neficii de asistență socială și
sistemul de servicii sociale.
(3) Asistența socială, prin măsurile și acțiunile specifice, are drept scop dezvoltarea
capacităților individuale, de grup sau colective pentru asigurarea nevoilor sociale, creșterea
calităț ii vieții și promovarea principiilor de coeziune și incluziune socială.
(4) Măsurile și acțiunile de asistență socială se realizează astfel încât:
a) beneficiile de asistență socială și serviciile sociale să constituie un pachet unitar de
măsuri co relate și complementare;
b) serviciile sociale să primeze față de beneficiile de asistență socială, în cazul în care
costul acestora și impactul asupra beneficiarilor este similar;
c) să fie evaluate periodic din punctul de vedere al eficacității ș i eficienței lor pentru a fi
permanent adaptate și ajustate la nevoile reale ale beneficiarilor;
d) să contribuie la inserția pe piața muncii a beneficiarilor;
e) să prevină și să limiteze orice formă de dependență față de ajutorul acordat de stat sau de
comunitate.
(5) Beneficiile de asistență socială și serviciile sociale sunt reglementate prin legi speciale.
ART. 3
(1) Responsabilitatea privind dezvoltarea propriilor capacități de integrare socială și
implicarea activă în soluționarea situațiilor de dificultate revine fiecărei persoane, precum și
familiei acesteia, autoritățile statului intervenind prin crearea de oportunități egale și, în
subsidiar, prin acordarea de beneficii de asistență socială și servicii sociale adecvate.
(2) Statul, prin autoritățile administrației publice centrale și locale, își asumă
responsabilitatea de realizare a măsurilor și acțiunilor prevăzute în actele normative privind
beneficiile de asistență socială și serviciile sociale.
(3) Statul, pr in politicile publice din domeniul serviciilor sociale, contribuie la promovarea,
respectarea și garantarea drepturilor beneficiarilor la o viață independentă, împlinită și
demnă, precum și la facilitarea participării acestora la viața socială, economică, politică și
culturală.
(4) Autoritățile administrației publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ în
domeniul asistenței sociale, pentru susținerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei și
a riscului de excluziune socială, dezvolt area politicilor de susținere a familiei pe parcursul
întregului ciclu de viață a membrilor acesteia, precum și transferul către autoritățile
administrației publice locale și societatea civilă, inclusiv către instituțiile de cult recunoscute
de lege, a atr ibuțiilor și mijloacelor financiare necesare acțiunilor de asistență socială,
prevăzute prin legile speciale.
ART. 4
(1) Toți cetățenii români care se află pe teritoriul României, au domiciliul sau reședința în
România, cetățenii statelor membre al e Uniunii Europene, ai Spațiului Economic European și
cetățenii Confederației Elvețiene, precum și străinii și apatrizii care au domiciliul sau
reședința în România au dreptul la asistență socială, în condițiile legislației române, precum și
ale reglementă rilor Uniunii Europene și ale acordurilor și tratatelor la care România este
parte.
(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) au dreptul de a fi informate asupra conținutului și
modalităților de acordare a măsurilor și acțiunilor de asistență socială.
(3) Dreptul la asistență socială se acordă la cerere sau din oficiu, după caz, în conformitate
cu prevederile legii.
ART. 5
Sistemul național de asistență socială se întemeiază pe următoarele valori și principii
generale:
a) solidaritatea socia lă, potrivit căreia întreaga comunitate participă la sprijinirea
persoanelor vulnerabile care necesită suport și măsuri de protecție socială pentru depășirea
sau limitarea unor situații de dificultate, în scopul asigurării incluziunii sociale a acestei
categorii de populație;
b) subsidiaritatea, potrivit căreia, în situația în care persoana sau familia nu își poate
asigura integral nevoile sociale, intervin colectivitatea locală și structurile ei asociative și,
complementar, statul;
c) universalitat ea, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul la asistență socială, în
condițiile prevăzute de lege;
d) respectarea demnității umane, potrivit căreia fiecărei persoane îi este garantată
dezvoltarea liberă și deplină a personalității, îi sunt respect ate statutul individual și social și
dreptul la intimitate și protecție împotriva oricărui abuz fizic, psihic, intelectual, politic sau
economic;
e) abordarea individuală, potrivit căreia măsurile de asistență socială trebuie adaptate
situației particu lare de viață a fiecărui individ; acest principiu ia în considerare caracterul și
cauza unor situații de urgență care pot afecta abilitățile individuale, condiția fizică și mentală,
precum și nivelul de integrare socială a persoanei; suportul adresat situa ției de dificultate
individuală constă inclusiv în măsuri de susținere adresate membrilor familiei beneficiarului;
f) parteneriatul, potrivit căruia autoritățile publice centrale și locale, instituțiile publice și
private, organizațiile neguvernamental e, instituțiile de cult recunoscute de lege, precum și
membrii comunității stabilesc obiective comune, conlucrează și mobilizează toate resursele
necesare pentru asigurarea unor condiții de viață decente și demne pentru persoanele
vulnerabile;
g) parti ciparea beneficiarilor, potrivit căreia beneficiarii participă la formularea și
implementarea politicilor cu impact direct asupra lor, la realizarea programelor
individualizate de suport social și se implică activ în viața comunității, prin intermediul
formelor de asociere sau direct, prin activități voluntare desfășurate în folosul persoanelor
vulnerabile;
h) transparența, potrivit căreia se asigură creșterea gradului de responsabilitate a
administrației publice centrale și locale față de cetățean, pre cum și stimularea participării
active a beneficiarilor la procesul de luare a deciziilor;
i) nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri și acțiuni
de protecție socială fără restricție sau preferință față de rasă, nați onalitate, origine etnică,
limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenență politică,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenență la o categorie
defavorizată;
j) eficacitatea, potriv it căreia utilizarea resurselor publice are în vedere îndeplinirea
obiectivelor programate pentru fiecare dintre activități și obținerea celui mai bun rezultat în
raport cu efectul proiectat;
k) eficiența, potrivit căreia utilizarea resurselor publice are la bază respectarea celui mai
bun raport cost -beneficiu;
l) respectarea dreptului la autodeterminare, potrivit căreia fiecare persoană are dreptul de a
face propriile alegeri, indiferent de valorile sale sociale, asigurându -se că aceasta nu ameninț ă
drepturile sau interesele legitime ale celorlalți;
m) activizarea, potrivit căreia măsurile de asistență socială au ca obiectiv final încurajarea
ocupării, în scopul integrării/reintegrării sociale și creșterii calității vieții persoanei, și
întărire a nucleului familial;
n) caracterul unic al dreptului la beneficiile de asistență socială, potrivit căruia pentru
aceeași nevoie sau situație de risc social se poate acorda un singur beneficiu de același tip;
o) proximitatea, potrivit căreia servic iile sunt organizate cât mai aproape de beneficiar,
pentru facilitarea accesului și menținerea persoanei cât mai mult posibil în propriul mediu de
viață;
p) complementaritatea și abordarea integrată, potrivit cărora, pentru asigurarea întregului
potenț ial de funcționare socială a persoanei ca membru deplin al familiei, comunității și
societății, serviciile sociale trebuie corelate cu toate nevoile beneficiarului și acordate integrat
cu o gamă largă de măsuri și servicii din domeniul economic, educaționa l, de sănătate,
cultural etc.;
q) concurența și competitivitatea, potrivit cărora furnizorii de servicii sociale publici și
privați trebuie să se preocupe permanent de creșterea calității serviciilor acordate și să
beneficieze de tratament egal pe piaț a serviciilor sociale;
r) egalitatea de șanse, potrivit căreia beneficiarii, fără niciun fel de discriminare, au acces
în mod egal la oportunitățile de împlinire și dezvoltare personală, dar și la măsurile și
acțiunile de protecție socială;
s) conf idențialitatea, potrivit căreia, pentru respectarea vieții private, beneficiarii au dreptul
la păstrarea confidențialității asupra datelor personale și informațiilor referitoare la viața
privată și situația de dificultate în care se află;
t) echitatea, potrivit căreia toate persoanele care dispun de resurse socioeconomice
similare, pentru aceleași tipuri de nevoi, beneficiază de drepturi sociale egale;
u) focalizarea, potrivit căreia beneficiile de asistență socială și serviciile sociale se
adreseaz ă celor mai vulnerabile categorii de persoane și se acordă în funcție de veniturile și
bunurile acestora;
v) dreptul la liberă alegere a furnizorului de servicii, potrivit căruia beneficiarul sau
reprezentantul legal al acestuia are dreptul de a alege liber dintre furnizorii acreditați.
ART. 6
În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificație:
a) acreditarea reprezintă un proces de certificare a îndeplinirii de către furnizori și serviciile
sociale acorda te a criteriilor, indicatorilor, precum și a standardelor de calitate reglementate
pentru fiecare tip de serviciu;
b) ancheta socială este o metodă de investigație întemeiată pe diferite tehnici de culegere și
de prelucrare a informației, în scopul ana lizei situației sociale și economice a persoanelor,
familiilor, grupurilor sau comunităților;
c) beneficiile de asistență socială sunt măsuri de redistribuire financiară/materială destinate
persoanelor sau familiilor care întrunesc condițiile de eligib ilitate prevăzute de lege;
d) beneficiarul reprezintă persoana care primește beneficii de asistență socială și/sau, după
caz, servicii sociale;
e) comunitatea locală reprezintă membrii organizați ai colectivității locale, formele de
asociere a aces tora, instituțiile administrației publice locale, precum și alte instituții și servicii
publice ori private de interes local;
f) contractarea serviciilor sociale reprezintă procedura de achiziționare/concesionare a
serviciilor sociale, în baza unui con tract, încheiat în condițiile legii, de către autoritățile
administrației publice locale;
g) deficiența este consecința pierderii sau a unei anormalități a structurii corpului ori a unei
funcții fiziologice;
h) dizabilitatea este termenul generic p entru afectări, limitări ale activității și restricții în
participare, în contextul interacțiunii dintre individul care are o problemă de sănătate și
factorii contextuali în care se regăsește, respectiv factorii de mediu și personali;
i) costul standar d reprezintă suma minimă aferentă cheltuielilor anuale necesare furnizării
serviciilor sociale, calculată pentru un beneficiar/tipuri de servicii sociale, potrivit
standardelor minime de calitate și/sau altor criterii prevăzute de lege. În legislația actua lă se
utilizează ca termen echivalent standardul minim de cost;
j) dezvoltarea comunitară reprezintă procesul prin care o comunitate își identifică anumite
probleme prioritare, se implică și cooperează în rezolvarea lor, folosind preponderent resurse
interne;
k) domiciliul reprezintă adresa la care persoana declară că are locuința principală, trecută și
în documentul de identitate al persoanei;
l) economia socială reprezintă un sector ce cuprinde activități economice care, în subsidiar
și cu con diția menținerii performanței economice, includ obiective de tip social;
m) eligibilitatea reprezintă setul de condiții obligatorii care trebuie să fie îndeplinite de
către potențialul beneficiar pentru a putea fi selectat în vederea acordării benefici ilor de
asistență socială și serviciilor sociale;
n) găzduirea reprezintă asigurarea de către instituțiile furnizoare de servicii sociale a
condițiilor de locuit și odihnă pe o perioadă mai mare de 24 de ore;
o) gospodăria reprezintă unitatea forma tă din mai multe familii și/sau persoane care
locuiesc împreună, contribuie împreună la achiziționarea sau realizarea unor bunuri și a unor
venituri din valorificarea acestora ori la consumul lor;
p) grupul vulnerabil desemnează persoane sau familii ca re sunt în risc de a -și pierde
capacitatea de satisfacere a nevoilor zilnice de trai din cauza unor situații de boală,
dizabilitate, sărăcie, dependență de droguri sau de alcool ori a altor situații care conduc la
vulnerabilitate economică și socială;
q) incapacitatea reprezintă reducerea parțială ori totală a posibilității de a realiza o
activitate motrică, cognitivă sau un comportament;
r) invaliditatea este o noțiune medico -juridică ce exprimă statutul particular al unei
persoane care are limitat ă capacitatea de muncă și este asigurată în sistemul public de pensii
și care beneficiază de drepturi conform legii;
s) îngrijitorul formal este persoana calificată, certificată profesional, care asigură îngrijirea
personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităților de bază și instrumentale ale vieții
zilnice de către persoana care și -a pierdut autonomia funcțională;
ș) îngrijitorul informal este persoana necalificată, membru al familiei, rudă sau orice altă
persoană, care asigură îngrijir ea personală, respectiv ajutorul pentru efectuarea activităților de
bază și instrumentale ale vieții zilnice de către persoana care și -a pierdut autonomia
funcțională;
t) locuirea reprezintă faptul de a trăi pe raza unei unități administrativ -teritoria le fără a
deține o locuință principală sau secundară;
ț) managementul serviciilor sociale reprezintă gestionarea de către conducerea desemnată
legal a activităților și resurselor materiale, umane și financiare ale
serviciului/instituției/unității de as istență socială;
u) managementul de caz reprezintă o metodă de coordonare și integrare a tuturor
activităților destinate grupurilor vulnerabile, de organizare și gestionare a măsurilor de
asistență socială specifice, realizate de către asistenții socia li și/sau diferiți specialiști, în
acord cu obiectivele stabilite în planurile de intervenție;
v) mediul social de viață reprezintă ansamblul condițiilor de trai în familie și/sau
gospodărie, al relațiilor sociale personale, inclusiv mediul în care per soana lucrează, este
educată și își desfășoară activitățile sociale obișnuite;
w) nevoia socială reprezintă ansamblul de cerințe indispensabile fiecărei persoane pentru
asigurarea condițiilor strict necesare de viață, în vederea asigurării participării sociale sau,
după caz, a integrării sociale;
x) nevoia specială reprezintă ansamblul de cerințe indispensabile pentru asigurarea
integrării sociale a persoanelor care, din cauza afecțiunilor de sănătate, genetice sau
dobândite pe parcursul vieț ii, prezintă o dizabilitate, precum și a persoanelor care, din diverse
motive de natură socială, sunt dezavantajate în dezvoltarea personală;
y) planul individualizat de asistență și îngrijire este documentul elaborat de o echipă
multidisciplinară cu p articiparea beneficiarului/reprezentantului său legal, în care sunt
precizate serviciile furnizate beneficiarului;
z) persoanele fără adăpost reprezintă o categorie socială formată din persoane singure ori
familii care, din motive singulare sau cumulat e de ordin social, medical, financiar -economic,
juridic ori din cauza unor situații de forță majoră, trăiesc în stradă, locuiesc temporar la
prieteni sau cunoscuți, se află în incapacitate de a susține o locuință în regim de închiriere ori
sunt în risc de evacuare, se află în instituții sau penitenciare de unde urmează ca, în termen de
2 luni, să fie externate, respectiv eliberate și nu au domiciliu ori reședință;
aa) persoanele cu dizabilități reprezintă acele persoane care au deficiențe fizice, mental e,
intelectuale sau senzoriale de durată, deficiențe care, în interacțiune cu diverse bariere, pot
îngrădi participarea deplină și efectivă a persoanelor în societate, în condiții de egalitate cu
ceilalți;
bb) persoanele vârstnice sunt persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani;
cc) procesul de incluziune socială reprezintă ansamblul de măsuri și acțiuni
multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii,
educației, sănătății, informării -comunicării, mobilită ții, securității, justiției și culturii,
destinate combaterii excluziunii sociale și asigurării participării active a persoanelor la toate
aspectele economice, sociale, culturale și politice ale societății;
dd) procesul de integrare socială reprezintă interacțiunea dintre individ sau grup și mediul
social, prin intermediul căreia se realizează un echilibru funcțional al părților;
ee) protecția socială se definește în contextul principiilor, valorilor și tradițiilor ce
guvernează relațiile sociale di ntre indivizi, grupuri, comunități și instituții în statele Uniunii
Europene și reprezintă un ansamblu de măsuri și acțiuni care au ca scop asigurarea unui
anumit nivel de bunăstare și securitate socială pentru întreaga populație și în mod special
pentru a numite grupuri sociale. Protecția socială cuprinde două componente de bază:
asigurările sociale în sistem contributiv și asistența socială noncontributivă;
ff) protecția specială a copilului se definește ca fiind ansamblul de beneficii de asistență
socială și servicii sociale, precum și programe, măsuri și acțiuni complementare destinate
îngrijirii și dezvoltării copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinților ori a
copilului care nu poate fi lăsat în grija acestora, în vederea protejă rii intereselor sale;
gg) reședința reprezintă adresa la care persoana fizică declară că are locuința secundară,
alta decât cea de domiciliu;
hh) sărăcia reprezintă starea unei/unui persoane/familii/grup/comunități manifestată prin
lipsa resurselor strict necesare cumpărării bunurilor și serviciilor considerate a asigura nivelul
minim de trai într -o anumită perioadă de timp, raportat la condițiile socioeconomice ale
societății. Pragul de sărăcie reprezintă cuantificarea resurselor, iar standardele u tilizate pentru
stabilirea acestuia sunt influențate de nivelul general al costului vieții, precum și de specificul
politicilor sociale adoptate;
ii) serviciile comunitare sunt serviciile sociale organizate într -o unitate administrativ –
teritorială orga nizată la nivel de comună, oraș, municipiu și privesc serviciile acordate la
domiciliu și în centre de zi, precum și serviciile rezidențiale adresate exclusiv cetățenilor din
unitatea administrativ -teritorială respectivă; sunt similare cu serviciile social e acordate în
comunitate;
jj) situația de dificultate este situația în care se află o persoană care, la un moment dat, pe
parcursul ciclului de viață, din cauze socioeconomice, de sănătate și/sau care rezultă din
mediul social de viață dezavantajat, și -a pierdut sau limitat propriile capacități de integrare
socială; în situația de dificultate se pot afla familii, grupuri de persoane și comunități, ca
urmare a afectării majorității membrilor lor;
kk) societatea civilă este formată din persoane asocia te sub diferite forme, pe baza unor
interese comune, și care își dedică timpul, cunoștințele și experiența pentru a -și promova și
apăra drepturile și interesele; formele asociative pot fi, în principal, asociații și fundații,
organizații sindicale și patro nale, organizații culturale și de cult, precum și grupuri
comunitare informale;
ll) standardul de cost este costul minim aferent cheltuielilor anuale necesare furnizării
serviciilor sociale, calculat pentru un beneficiar pe tipuri de servicii sociale, potrivit
standardelor minime de calitate și/sau altor criterii prevăzute de lege;
mm) standardul minim de calitate este un set de criterii aprobate prin acte normative
obligatorii la nivel național a căror aplicare asigură un nivel minim acceptabil de performanță
al procesului de furnizare a serviciilor sociale;
nn) structurile comunitare consultative reprezintă asocierea formală sau informală a unor
oameni de afaceri locali, preoți, cadre didactice, medici, consilieri locali, polițiști, alți membri
ai comunității, în vederea sprijinirii autorităților administrației publice locale și furnizorilor
de servicii sociale în soluționarea nevoilor de servicii sociale ale comunității;
oo) testarea mijloacelor de existență a potențialilor beneficiari de s ervicii sociale reprezintă
procedura de evaluare a veniturilor realizate și a bunurilor mobile și imobile deținute de
persoană sau familie, necesare acoperirii nevoilor de consum ale acestora;
pp) venitul reprezintă totalitatea sumelor pe care persoana sau membrii familiei le
realizează/primesc ca urmare a unei activități salarizate, independente sau agricole, așa cum
sunt acestea definite de Codul fiscal, din valorificarea, folosirea, cedarea unor bunuri aflate în
proprietate, precum și cele care provi n din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de
șomaj, asistență socială, obligații legale de întreținere, alte indemnizații, alocații și ajutoare cu
caracter permanent ori creanțe legale;
qq) victima traficului de persoane reprezintă persoan a fizică, subiect pasiv al faptelor de
amenințare, violență sau al altor forme de constrângere, răpire, fraudă, înșelăciune și abuz de
autoritate, indiferent dacă participă sau nu în procesul penal în calitate de parte vătămată;
rr) violența în familie se referă la orice acțiune fizică sau verbală, săvârșită cu intenție de
către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă o
suferință fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.
CAPITOLUL II
Sistemul d e beneficii de asistență socială
SECȚIUNEA 1
Definirea și clasificarea beneficiilor de asistență socială
ART. 7
Beneficiile de asistență socială reprezintă o formă de suplimentare sau de substituire a
veniturilor individuale/familiale obț inute din muncă, în vederea asigurării unui nivel de trai
minimal, precum și o formă de sprijin în scopul promovării incluziunii sociale și creșterii
calității vieții anumitor categorii de persoane ale căror drepturi sociale sunt prevăzute expres
de lege.
ART. 8
(1) Beneficiile de asistență socială, în funcție de condițiile de eligibilitate, se clasifică
astfel:
a) beneficii de asistență socială selective, bazate pe testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;
b) benefici i de asistență socială universale, acordate fără testarea mijloacelor de trai ale
persoanei singure sau familiei;
c) beneficii de asistență socială categoriale, acordate pentru anumite categorii de
beneficiari, cu sau fără testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure ori familiei.
(2) Testarea mijloacelor de trai ale persoanei singure sau familiei, prevăzută la alin. (1) lit.
a), are în vedere:
a) evaluarea veniturilor bănești reprezentate de toate veniturile realizate în țară sau în afara
graniței țării, inclusiv cele care provin din drepturi de asigurări sociale de stat, asigurări de
șomaj, obligații legale de întreținere, indemnizații, alocații, ajutoare cu caracter permanent,
alte creanțe legale;
b) evaluarea bunurilor și a venituri lor ce pot fi obținute prin valorificarea/utilizarea
bunurilor mobile și imobile aflate în proprietate ori folosință.
(3) În funcție de scopul și natura lor, beneficiile de asistență socială prevăzute la alin. (1)
lit. a) și, după caz, lit. c) se acord ă fie doar în baza evaluării veniturilor bănești, fie în baza
evaluării cumulate a veniturilor bănești, a bunurilor și a veniturilor ce pot fi obținute prin
valorificarea/utilizarea bunurilor mobile și imobile aflate în proprietate ori folosință.
ART. 9
(1) Beneficiile de asistență socială, în funcție de scopul lor, se clasifică astfel:
a) beneficii de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială;
b) beneficii de asistență socială pentru susțin erea copilului și familiei;
c) beneficii de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale;
d) beneficii de asistență socială pentru situații deosebite.
(2) Beneficiile de asistență socială se acordă în bani sau în natură și cuprind alocații,
indemnizații, ajutoare sociale și facilități.
(3) Facilitățile prevăzute la alin. (2) se acordă pentru anumite categorii de beneficiari și pot
fi:
a) facilități reprezentate de asigurarea plății unor contribuții de asigurări soci ale și/sau
asimilarea unor perioade de contribuție;
b) facilități de acces la mediul fizic, informațional și comunicațional.
(4) Facilitățile prevăzute la alin. (3) pot fi completate de facilități fiscale, acordate în
condițiile legii.
(5) Bene ficiile de asistență socială în natură prevăzute la alin. (2) pot fi ajutoare materiale
constând în bunuri de folosință personală sau îndelungată și alimentare, acordate individual
ori în cadrul unor programe destinate facilitării accesului la educație, să nătate și ocupare.
(6) În situația în care persoanele cărora li se acordă beneficiile de asistență socială
prevăzute la alin. (1) se încadrează/se reîncadrează în muncă, își reiau activitatea profesională
sau încep o activitate pe cont propriu, acestea pot beneficia, după caz, în condițiile prevăzute
de legile speciale, de:
a) majorări ale beneficiului de asistență socială acordat, dacă se încadrează în condițiile de
eligibilitate;
b) prelungirea perioadei de acordare a beneficiului de asistență socială cu maximum 3 luni,
începând cu luna încadrării în muncă;
c) stimulente pentru suplinirea unor servicii sociale;
d) alte drepturi prevăzute de lege.
(7) Refuzul unui loc de muncă, al participării la cursuri de formare/calificare/recalif icare
sau la alte măsuri active prevăzute de lege poate conduce, în condițiile prevăzute de legile
speciale, la diminuarea cuantumului beneficiului de asistență socială sau la încetarea acestuia
și interdicția de acordare a unui nou beneficiu de asistență socială pe o perioadă de timp
determinată.
(8) Angajatorii care încadrează în muncă persoane cărora li se acordă beneficii de asistență
socială pot beneficia, în condițiile legii, de facilități fiscale sau de altă natură.
(9) Beneficiile de asisten ță socială finanțate din bugetul de stat și, după caz, din bugetele
locale se acordă sub rezerva achitării de către beneficiar a obligațiilor de plată față de bugetul
local.
ART. 10
În funcție de beneficiarul acestora, beneficiile de asistență soci ală pot avea:
a) caracter individual, acordate persoanei singure, unuia sau mai multor membri din familie
a căror nevoie identificată constituie o situație particulară și necesită intervenție
individualizată;
b) caracter familial, acordate pentru c reșterea calității vieții în familie și menținerea unui
mediu familial propice realizării funcțiilor de bază ale acesteia.
SECȚIUNEA a 2 -a
Categorii de beneficii de asistență socială
ART. 11
Beneficiile de asistență socială pentru preveni rea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială se acordă pe perioade determinate de timp sau pentru situații punctuale și
pot cuprinde următoarele categorii principale:
a) ajutoare sociale susținute din bugetul de stat, acordate focalizat , pentru categoriile de
populație aflate în risc de sărăcie;
b) ajutoare sociale comunitare susținute din bugetele locale, acordate focalizat, ca măsuri
individuale de suport pentru depășirea unor situații de dificultate temporară;
c) ajutoare de u rgență susținute din bugetul de stat și/sau din bugetele locale, acordate
pentru situații datorate calamităților naturale, incendiilor, accidentelor etc.;
d) burse sociale și ajutoare financiare pentru facilitarea accesului la educație, susținute din
bugetul de stat și/sau din bugetele locale;
e) ajutoare în natură, alimentare și materiale, inclusiv cele acordate în cadrul programelor
de sprijin educațional pentru copiii și tinerii proveniți din familii defavorizate, susținute din
bugetul de stat și /sau bugetele locale, cum ar fi programe pentru suplimente alimentare,
rechizite și alte materiale necesare în procesul de educație;
f) ajutorul acordat din bugetul de stat pentru refugiați, precum și persoanelor care au
obținut protecție subsidiară în România, în condițiile prevăzute de lege;
g) facilități privind utilizarea mijloacelor de transport în comun, accesul la comunicare și
informare, precum și alte facilități prevăzute de lege.
ART. 12
Beneficiile pentru susținerea copilului și a familiei au în vedere nașterea, educația și
întreținerea copiilor și cuprind următoarele categorii principale:
a) alocații pentru copii;
b) alocații pentru copiii lipsiți, temporar sau permanent, de ocrotirea părinților;
c) indemnizații pentru creșterea copiilor;
d) facilități, în condițiile legii.
ART. 13
(1) Beneficiile de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu nevoi speciale se
acordă atât pentru asigurarea nevoilor de bază ale vieții, cât și în scopul promovării și
garantării exercitării de către acestea a drepturilor și libertăților fundamentale și participării
depline la viața societății.
(2) Principalele categorii de beneficii de asistență socială pentru sprijinirea persoanelor cu
nevoi speciale sunt următoare le:
a) alocații pentru persoanele cu dizabilități;
b) indemnizații de îngrijire;
c) facilități, în condițiile legii.
ART. 14
(1) Nivelurile, respectiv cuantumurile beneficiilor de asistență socială se stabilesc î n raport
cu indicatorul social de referință, prin aplicarea unui indice social de inserție.
(2) Indicatorul social de referință (ISR) reprezintă unitatea exprimată în lei la nivelul căreia
se raportează beneficiile de asistență socială, suportate din b ugetul de stat, acordate atât în
vederea asigurării protecției persoanelor în cadrul sistemului de asistență socială, cât și în
vederea stimulării persoanelor beneficiare ale sistemului de asistență socială, pentru a se
încadra în muncă.
(3) Valoarea i ndicatorului social de referință este cea prevăzută de Legea nr. 76/2002
privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu
modificările și completările ulterioare.
(4) Indicele social de inserție (ISI) este coeficien tul de multiplicare aplicabil indicatorului
social de referință și se stabilește în raport cu tipul de familie, precum și cu scopul
beneficiului de asistență socială.
(5) Nivelul beneficiilor de asistență socială cumulate de o persoană singură sau, dup ă caz,
de o familie nu poate depăși un coeficient raportat la valoarea indicatorului social de
referință. Coeficientul se stabilește anual prin hotărâre a Guvernului, în funcție de tipul
familiei și al beneficiilor de asistență socială la care aceasta sau membrii acesteia, respectiv
persoana singură au dreptul.
SECȚIUNEA a 3 -a
Administrarea beneficiilor de asistență socială
ART. 15
(1) Statul acordă beneficiile de asistență socială prin autoritățile administrației publice
centrale sau loca le, în conformitate cu prevederile legislației în vigoare în domeniu.
(2) Beneficiile de asistență socială acordate de autoritățile administrației publice centrale,
direct sau prin instituțiile aflate în subordinea acestora, se stabilesc în bani sau în natură și
reprezintă măsuri financiare destinate asigurării unui standard minim de viață, susținerii
familiei și copilului, promovării și garantării exercitării de către persoanele cu nevoi speciale
a drepturilor și libertăților fundamentale.
(3) Bene ficiile de asistență socială acordate de autoritățile administrației publice locale se
stabilesc în bani sau în natură și sunt măsuri complementare celor prevăzute la alin. (2),
susținute din bugetele locale.
ART. 16
(1) Dreptul la beneficii de asi stență socială se acordă la cererea scrisă a persoanei
îndreptățite, a reprezentantului familiei sau a reprezentantului legal al persoanei îndreptățite.
(2) Cererea este formularul tipizat care conține date privind componența familiei, veniturile
realizate de membrii acesteia, bunurile deținute, date referitoare la situația educațională și
profesională a acestora, precum și informații referitoare la nevoile speciale și situațiile
particulare în care aceștia se află.
(3) Cererea este însoțită în mod obligatoriu de documentele doveditoare privind
componența familiei, veniturile realizate de membrii acesteia sau de persoana singură,
precum și de orice alte documente privind situația membrilor familiei, prevăzute de lege.
(4) Pentru solicitarea benef iciilor de asistență socială finanțate din bugetul de stat se
utilizează un formular unic de cerere. Formularul unic de cerere se stabilește prin hotărâre a
Guvernului, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Pentr u beneficiile de asistență socială acordate din bugetele locale, autoritățile
administrației publice locale utilizează formulare de cerere aprobate prin hotărâri ale
consiliilor locale.
ART. 17
(1) Cererea, însoțită de documentele justificative, se depune și se înregistrează la
autoritatea administrației publice locale în a cărei rază teritorială domiciliază, își are reședința
sau, după caz, locuiește/trăiește familia ori persoana singură care solicită unul sau mai multe
beneficii de asistență socia lă.
(2) Pentru beneficiile de asistență socială plătite din bugetul de stat, cererea, certificată de
primar, se transmite până pe data de 5 a lunii următoare, pentru luna anterioară, la structura
sau, după caz, la serviciul deconcentrat din subordinea plătitorului dreptului, pe bază de
borderou, al cărui model se stabilește prin hotărâre a Guvernului, în termen de 120 de zile de
la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se realizează de c ătre autoritățile
administrației publice centrale sau locale, în funcție de tipul și natura beneficiului de asistență
socială, pe baza documentelor doveditoare ce însoțesc cererea, a informațiilor furnizate de
celelalte baze de date deținute de autorități ale administrației publice centrale și locale,
precum și a altor proceduri stabilite de lege.
(4) În termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, sistemul informatic
integrat va asigura verificarea datelor înscrise în cerere, precum și a altor informații
referitoare la solicitant și situația socioeconomică a acestuia.
(5) Începând cu data la care se împlinesc 6 luni de la începerea funcționării sistemului
informatic integrat, cererea se va putea depune fără a fi necesare document e doveditoare.
Acestea se vor prezenta doar la solicitarea expresă a autorităților prevăzute la alin. (1) pentru
stabilirea anumitor beneficii de asistență socială prevăzute de lege.
ART. 18
(1) Soluționarea cererii privind acordarea dreptului se f ace prin actul administrativ emis de
autoritatea administrației publice centrale sau locale.
(2) Verificarea îndeplinirii de către solicitant a condițiilor de acordare a dreptului se
realizează pe baza actelor doveditoare și a informațiilor ș i procedurilor prevăzute la art. 17
alin. (3).
(3) În situația în care sunt îndeplinite condițiile legale, dreptul la beneficiile de asistență
socială se acordă începând cu luna următoare depunerii cererii.
(4) Încetarea dreptului se face începând cu luna următoare celei în care nu mai sunt
îndeplinite condițiile de eligibilitate.
(5) Procedura de înregistrare și soluționare a cererii de acordare a beneficiilor de asistență
socială se reglementează prin legi speciale.
ART. 19
Autoritățil e administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice
furnizează, fără plată, autorităților administrației publice centrale sau locale care asigură
beneficiile de asistență socială, date și informații din bazele de date deținute, gest ionate sau
administrate, necesare pentru realizarea verificărilor prevăzute la art. 17 alin. (3) și art. 18
alin. (2).
ART. 20
(1) Plata beneficiilor sociale se poate efectua, în funcție de specificul acestora și opțiunea
titularului, prin mandat p oștal, în cont bancar, în tichete sociale sau altă formă de plată,
conform legii. Modalitatea de acordare a tichetelor sociale se stabilește prin legile speciale.
(2) Plata beneficiilor de asistență socială se efectuează în luna curentă pentru luna
anterioară, iar prima plată a acestora se efectuează în termen de maximum 30 de zile de la
stabilirea dreptului.
(3) În cazul achitării drepturilor de beneficii de asistență socială prin mandat poștal sau în
cont bancar, ordonatorii principali de credite, ordonatorii secundari/terțiari de credite sau
persoanele delegate să îndeplinească această atribuție încheie la nivel național, respectiv
local, convenții cu furnizorul de servicii poștale, cu respectarea prevederilor legale privind
atribuirea contractelo r de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a
contractelor de concesiune de servicii.
ART. 21
(1) Pentru achitarea drepturilor se stabilește un comision de transmitere.
(2) În cazul achitării drepturilor în cont b ancar, comisionul prevăzut la alin. (1) nu poate fi
mai mare de 0,1% din drepturile achitate și va fi stabilit prin negociere, între autoritățile
administrației publice centrale sau, după caz, locale și unitățile bancare.
(3) În cazul achitării dreptur ilor prin mandat poștal, comisionul prevăzut la alin. (1) se
calculează prin aplicarea unui coeficient negociabil ce nu poate depăși nivelul stabilit prin
legea bugetară anuală.
(4) Condițiile de plată și fluxul financiar al plăților se stabilesc prin Convenția încheiată
între părți.
SECȚIUNEA a 4 -a
Noțiuni specifice sistemului de beneficii de asistență socială
ART. 22
(1) Prin familie se înțelege soțul și soția sau soțul, soția și copiii lor necăsătoriți, care au
domiciliul ori reședi nța comună înscrisă în actele de identitate și care gospodăresc împreună.
(2) Se consideră familie și frații fără copii, care gospodăresc împreună și au domiciliul sau
reședința comună, separat de domiciliul ori reședința părinților.
(3) Se asimile ază termenului familie, bărbatul și femeia necăsătoriți, cu copiii lor și ai
fiecăruia dintre ei, care locuiesc și gospodăresc împreună, dacă aceasta se consemnează în
ancheta socială.
(4) Familia extinsă desemnează copilul, părinții și rudele acestuia până la gradul IV
inclusiv.
(5) Termenul familie monoparentală desemnează familia formată din persoana singură și
copilul/copiii aflați în întreținere și care locuiesc împreună cu aceasta.
(6) Prin persoană singură, se înțelege persoana care se af lă în una dintre următoarele
situații:
a) este necăsătorită;
b) este văduvă;
c) este divorțată;
d) al cărei soț/soție este declarat/declarată dispărut/dispărută prin hotărâre judecătorească;
e) al cărei soț/soție este arestat/arestată preventiv pe o perioadă mai mare de 30 de zile sau
execută o pedeapsă privativă de libertate și nu participă la întreținerea copiilor;
f) nu a împlinit vârsta de 18 ani și se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) – e);
g) a fost numit ă tutore sau i s -au încredințat ori dat în plasament unul sau mai mulți copii și
se află în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) – e).
(7) Prin termenul copil se înțelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani și nu a
dobândit capacitatea d eplină de exercițiu, în condițiile legii.
ART. 23
(1) Reprezentantul familiei este membrul familiei care are capacitate deplină de exercițiu a
drepturilor civile și care solicită, în numele familiei, acordarea drepturilor la beneficii de
asistență socială. Reprezentantul familiei se stabilește de către soți sau, în caz de neînțelegere
între aceștia, de către autoritatea tutelară.
(2) În cazul familiei monoparentale, reprezentantul familiei este persoana singură.
(3) În cazul persoanei singur e care are copii în întreținere și nu a împlinit vârsta de 18 ani,
reprezentantul familiei este persoana singură, dacă are capacitate deplină de exercițiu sau,
după caz, reprezentantul legal/ocrotitorul legal al acesteia.
(4) Reprezentantul legal este persoana desemnată, în condițiile legii, să reprezinte interesul
persoanei lipsite de capacitate deplină de exercițiu a drepturilor civile sau al persoanei lipsite
de discernământ.
(5) Reprezentantul legal al copilului este părintele sau persoana desem nată potrivit legii să
exercite drepturile și să îndeplinească obligațiile părintești față de copil.
ART. 24
(1) Prin locuința de domiciliu sau reședință se înțelege construcția aflată în proprietate
personală ori închiriată sau asupra căreia exerc ită un drept de folosință în condițiile legii, cu
dependințele, dotările și utilitățile necesare, formată din una sau mai multe camere, care
acoperă condițiile minimale de odihnă, preparare a hranei, educație și igienă ale persoanei
singure sau familiei, c onform anexei nr. 1 la Legea locuinței nr. 114/1996, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
(2) Se asimilează locuinței de domiciliu sau reședinței și locuința de necesitate, precum și
locuința socială, astfel cum sunt acestea definit e potrivit prevederilor Legii nr. 114/1996
republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(3) Prin locuință cu condiții improprii se înțelege locuința improvizată sau construcția cu
destinație de locuință care nu îndeplinește cerințele minima le prevăzute la lit. A din anexa nr.
1 la Legea nr. 114/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Prin persoană fără locuință se înțelege persoana care nu are stabilit un domiciliu sau o
reședință, potrivit dispozițiilor Ordona nței de urgență a Guvernului nr. 97/2005 privind
evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată, nu
deține o locuință principală sau, după caz, o locuință secundară.
ART. 25
(1) Livretul de familie, astf el cum acesta este stabilit prin Hotărârea Guvernului nr.
495/1997 privind conținutul, eliberarea și actualizarea livretului de familie, reprezintă
documentul doveditor privind componența familiei în vederea acordării beneficiilor sociale.
(2) Livretul de familie se eliberează și se actualizează în condițiile prevăzute de Hotărârea
Guvernului nr. 495/1997.
ART. 26
(1) Titularul beneficiilor de asistență socială este persoana îndreptățită sau, după caz,
reprezentantul familiei.
(2) Pentru ben eficiile de asistență socială care au caracter familial, beneficiarul este
familia.
(3) Pentru beneficiile de asistență socială care au caracter individual, beneficiarul este
persoana îndreptățită.
CAPITOLUL III
Sistemul de servicii sociale
SECȚIUNEA 1
Definirea și clasificarea serviciilor sociale
ART. 27
(1) Serviciile sociale reprezintă activitatea sau ansamblul de activități realizate pentru a
răspunde nevoilor sociale, precum ș i celor speciale, individuale, familiale sau de grup, în
vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune
socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții.
(2) Serviciile sociale sunt se rvicii de interes general și se organizează în forme/structuri
diverse, în funcție de specificul activității/activităților derulate și de nevoile particulare ale
fiecărei categorii de beneficiari.
ART. 28
(1) Serviciile sociale au caracter proactiv și presupun o abordare integrată a nevoilor
persoanei, în relație cu situația socioeconomică, starea de sănătate, nivelul de educație și
mediul social de viață al acesteia.
(2) Pornind de la nevoile fiecărei persoane, serviciile sociale pot avea o adr esabilitate mai
largă, la nivel de grup sau comunitate.
(3) Pentru realizarea unor acțiuni sociale coerente, unitare și eficiente în beneficiul
persoanei, serviciile sociale se pot organiza și acorda în sistem integrat cu serviciile de
ocupare, de sănă tate, de educație, precum și cu alte servicii sociale de interes general, după
caz.
ART. 29
Clasificarea serviciilor sociale are la bază următoarele criterii:
a) scopul serviciului;
b) categoriile de beneficiari cărora li se adresează;
c) regimul de asistare, respectiv regimul rezidențial sau nerezidențial;
d) locul de acordare;
e) regimul juridic al furnizorului de servicii sociale;
f) regimul de acordare.
ART. 30
(1) După scopul lor, serviciile sociale pot fi clasif icate în: servicii de asistență și suport
pentru asigurarea nevoilor de bază ale persoanei, servicii de îngrijire personală, de
recuperare/reabilitare, de inserție/reinserție socială etc.
(2) După categoriile de beneficiari, serviciile sociale pot fi c lasificate în servicii sociale
destinate copilului și/sau familiei, persoanelor cu dizabilități, persoanelor vârstnice,
victimelor violenței în familie, persoanelor fără adăpost, persoanelor cu diferite adicții,
respectiv consum de alcool, droguri, alte su bstanțe toxice, internet, jocuri de noroc etc.,
victimelor traficului de persoane, persoanelor private de libertate, persoanelor sancționate cu
măsură educativă sau pedeapsă neprivativă de libertate aflate în supravegherea serviciilor de
probațiune, persoa nelor cu afecțiuni psihice, persoanelor din comunități izolate, șomerilor de
lungă durată, precum și servicii sociale de suport pentru aparținătorii beneficiarilor.
(3) După regimul de asistare, serviciile sociale se clasifică în:
a) servicii cu ca zare, pe perioadă determinată sau nedeterminată: centre rezidențiale,
locuințe protejate, adăposturi de noapte etc.;
b) servicii fără cazare: centre de zi, centre și/sau unități de îngrijire la domiciliu, cantine
sociale, servicii mobile de acordare a hranei, ambulanța socială etc.
(4) După locul de acordare, serviciile sociale se asigură:
a) la domiciliul beneficiarului;
b) în centre de zi;
c) în centre rezidențiale;
d) la domiciliul persoanei care acordă serviciul;
e) în comuni tate.
(5) După regimul juridic al furnizorului, serviciile sociale pot fi organizate ca structuri
publice sau private.
(6) După regimul de acordare serviciile se acordă în regim normal și regim special:
a) servicii acordate î n regim de accesare, contractare și documentare uzuale;
b) servicii acordate în regim special cu eligibilitate și accesibilitate extinsă, care vizează
măsurile preventive care se oferă în regim de birocrație redusă și un set de servicii sociale,
care v or fi accesate de beneficiari doar în condițiile păstrării anonimatului, respectiv de
persoane dependente de droguri, alcool, prostituate, victimele violenței în familie etc.
Serviciile acordate în regim special pot fi furnizate fără a încheia contract cu beneficiarii;
c) categoria serviciilor acordate în regim special este reglementată prin lege specială.
ART. 31
(1) Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a
pierderii autonomiei funcționale din cauz e fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor
semnificativ pentru a realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi.
(2) Situația de dependență este o consecință a bolii, traumei și dizabilității și poate fi
exacerbată de absența relațiilor sociale și a resurselor economice adecvate.
ART. 32
(1) Ajutorul acordat pentru îndeplinirea activităților uzuale ale vieții zilnice privește două
categorii de activități:
a) activități de bază ale vieții zilnice, în principal: asigurarea igienei corp orale, îmbrăcare și
dezbrăcare, hrănire și hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer și mobilizare,
deplasare în interior, comunicare;
b) activități instrumentale ale vieții zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de
cumpărături , activități de menaj și spălătorie, facilitarea deplasării în exterior și însoțire,
activități de administrare și gestionare a bunurilor, acompaniere și socializare.
(2) Îngrijirea persoanei care necesită pe o perioadă mai lungă de 60 de zile ajutor p entru
îndeplinirea activităților de bază și instrumentale ale vieții zilnice este definită ca îngrijire de
lungă durată.
(3) Îngrijirea de lungă durată se asigură la domiciliu, în centre rezidențiale, în centre de zi,
la domiciliul persoanei care acord ă serviciul și în comunitate.
ART. 33
(1) Serviciile de îngrijire personală se pot organiza și acorda integrat cu alte servicii, cum
ar fi:
a) servicii de îngrijire medicală;
b) servicii de reabilitare și adaptare a ambientului: mici amenaj ări, reparații și altele
asemenea;
c) alte servicii de recuperare/reabilitare: kinetoterapie, fizioterapie, gimnastică medicală,
terapie ocupațională, psihoterapie, psihopedagogie, logopedie podologie și altele asemenea.
(2) Serviciile de îngrijire personală pot fi acompaniate de servicii de consiliere socială,
juridică și de informare.
ART. 34
Categoriile și tipurile de servicii sociale, activitățile și funcțiile aferente fiecărui tip de
serviciu, precum și regulamentele -cadru de organizare și funcționare se stabilesc prin
Nomenclatorul serviciilor sociale, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
SECȚIUNEA a 2 -a
Beneficiarii și furnizorii de servicii sociale
ART. 35
(1) Beneficiază de servicii sociale persoanele și familiile aflate în situații de dificultate, cu
respectarea condițiilor prevăzute la art. 4.
(2) Grupurile și comunitățile aflate în situații de dificultate beneficiază de servicii sociale,
în cadr ul programelor de acțiune comunitară destinate prevenirii și combaterii riscului de
marginalizare și excluziune socială, aprobate prin hotărâri ale consiliilor județene/locale.
ART. 36
(1) Orice persoană dependentă are dreptul la servicii de î ngrijire personală, acordate în
funcție de nevoile individuale de ajutor, situația familială, socioeconomică și mediul personal
de viață.
(2) Beneficiarii serviciilor de îngrijire personală sunt persoanele vârstnice, persoanele cu
dizabilități și bolna vii cronici.
ART. 37
(1) Furnizorii de servicii sociale sunt persoane fizice sau juridice, de drept public ori privat.
(2) Furnizori publici de servicii sociale pot fi:
a) structurile specializate din cadrul/subordinea autorităților adminis trației publice locale și
autoritățile executive din unitățile administrativ -teritoriale organizate la nivel de comună,
oraș, municipiu și sectoare ale municipiului București;
b) autoritățile administrației publice centrale ori alte instituții aflate î n subordinea sau
coordonarea acestora care au stabilite prin lege atribuții privind acordarea de servicii sociale
pentru anumite categorii de beneficiari;
c) unitățile sanitare, unitățile de învățământ și alte instituții publice care dezvoltă, la nivel
comunitar, servicii sociale integrate.
(3) Furnizori privați de servicii sociale pot fi:
a) organizațiile neguvernamentale, respectiv asociațiile și fundațiile;
b) cultele recunoscute de lege;
c) persoanele fizice autorizate în condițiile legii;
d) filialele și sucursalele asociațiilor și fundațiilor internaționale recunoscute în
conformitate cu legislația în vigoare;
e) operatorii economici, în condiții speciale, prevăzute de lege.
ART. 38
(1) Pentru a acorda servicii socia le pe teritoriul României, furnizorii de servicii sociale,
indiferent de forma lor juridică, trebuie acreditați în condițiile legii.
(2) Serviciile sociale pot funcționa pe teritoriul României numai dacă sunt acreditate în
condițiile legii.
(3) Acr editarea furnizorilor, precum și a serviciilor sociale acordate de aceștia se
reglementează prin lege specială.
SECȚIUNEA a 3 -a
Organizarea și administrarea serviciilor sociale
ART. 39
Responsabilitatea dezvoltării, administrării și acord ării serviciilor sociale este partajată
astfel:
a) elaborarea politicilor publice, programelor și strategiilor naționale în domeniu,
reglementarea, coordonarea și controlul aplicării lor, precum și evaluarea și monitorizarea
calității serviciilor socia le – în responsabilitatea autorităților administrației publice centrale;
b) organizarea, administrarea și acordarea serviciilor sociale – în responsabilitatea
autorităților administrației publice locale, atribuții ce pot fi externalizate către sectorul
neguvernamental, instituțiile de cult, alte persoane fizice și juridice de drept public sau privat,
în condițiile legii;
c) finanțarea serviciilor sociale, în condițiile legii – din bugetul local, din contribuția
beneficiarului și/sau, după caz, a fam iliei acestuia, bugetul de stat, precum și din alte surse.
ART. 40
(1) Serviciile sociale se organizează și se acordă la nivelul comunității.
(2) Serviciile sociale au la bază identificarea ș i evaluarea nevoilor sociale individuale,
familiale sau de grup și elaborarea planurilor de intervenție pentru prevenirea, combaterea și
soluționarea situațiilor de dificultate.
(3) Furnizorii de servicii sociale asigură activitățile prevăzute la alin. (2) prin asistenții
sociali angajați în structurile proprii sau, în lipsa acestora, pot achiziționa serviciile acordate
de asistenții sociali înregistrați cu cabinete individuale sau societăți civile profesionale de
asistență socială.
(4) În situația în care, din cauze obiective, nu se pot angaja asistenți sociali sau achiziționa
serviciile acestora, furnizorii de servicii sociale pot angaja lucrători sociali pentru realizarea
activităților de identificare și, după caz, de evaluare a nevoilor persoanel or care solicită
acordarea de beneficii de asistență socială și servicii sociale.
ART. 41
(1) Serviciile sociale acordate și administrate de către autoritățile administrației publice
locale se înființează prin hotărâre a consiliului local și pot fi organizate ca structuri cu sau
fără personalitate juridică.
(2) Structurile publice cu personalitate juridică sunt organizate ca instituții de asistență
socială conduse de un director, sprijinit de un consiliu consultativ compus din reprezentanți ai
beneficiarilor și ai partenerilor sociali din unitatea administrativ -teritorială respectivă.
(3) Structurile publice fără personalitate juridică se organizează ca unități de asistență
socială în cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum și în cadrul serviciului public
de asistență socială din subordinea consiliilor județene, consiliilor locale ale municipiilor și
orașelor, consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București și Consiliului General al
Municipiului București.
(4) În scopul realizării unui management eficient, în cazul unităților de asistență socială,
responsabilitatea privind coordonarea și administrarea resurselor umane și materiale aferente
serviciului respectiv poate fi delegată șefului unității.
(5) Instituții le și unitățile de asistență socială funcționează sub denumiri diverse, cum ar fi:
centre de zi sau rezidențiale, locuințe protejate și unități protejate, complexuri
multifuncționale sau complexuri de servicii, cantine sociale, servicii mobile de distribuț ie a
hranei etc.
ART. 42
(1) Serviciile sociale înființate de furnizorii publici și privați se organizează la nivel
teritorial astfel:
a) servicii sociale de interes local, adresate beneficiarilor care trăiesc și locuiesc pe raza
teritorială a comunei, orașului, municipiului, respectiv a sectoarelor municipiului București;
b) servicii sociale de interes județean, adresate beneficiarilor care trăiesc și locuiesc pe raza
teritorială a județului.
(2) Serviciile sociale pot deservi beneficia ri din mai multe județe, caz în care înființarea,
organizarea și finanțarea acestora au la bază un contract de parteneriat care se aprobă prin
hotărâri ale consiliilor județene sau locale partenere.
(3) Prevederile alin. (2) se aplică în mod corespunză tor și în cazul serviciilor sociale de
interes local care se adresează beneficiarilor din mai multe comune, orașe și municipii din
cadrul aceluiași județ ori sectoare ale municipiului București, iar contractele de parteneriat se
aprobă prin hotărârile cons iliilor locale partenere.
(4) În scopul dezvoltării serviciilor sociale, autoritățile administrației publice locale pot
încheia contracte de parteneriat public -privat, în condițiile Legii parteneriatului public -privat
nr. 178/2010, cu modificările și c ompletările ulterioare.
(5) Autoritățile administrației publice locale vor asigura informarea beneficiarilor cu
privire la serviciile oferite de furnizorii privați de servicii sociale.
ART. 43
(1) Serviciile sociale înființate de furnizorii de servicii sociale, publici sau privați, se
organizează la nivel teritorial în condițiile prevăzute la art. 42 alin. (1), cu respectarea
prevederilor Nomenclatorului serviciilor sociale, precum și a standardelor de calitate,
regulilor generale de normare min imă de personal care stau la baza stabilirii standardelor de
cost, reglementate de legislația specială.
(2) La nivel național se organizează un sistem de evidență a serviciilor sociale care
cuprinde datele și informațiile referitoare la serviciile soci ale.
(3) Modalitatea de organizare, administrare și funcționare a sistemului de evidență
prevăzut la alin. (2) se aprobă prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției sociale.
SECȚIUNEA a 4 -a
Procesul de acordare a serviciilor socia le
ART. 44
(1) Serviciile sociale se acordă la solicitarea persoanei, după caz, a reprezentantului său
legal, precum și din oficiu.
(2) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale se adresează serviciului public de
asistență socială organ izat în subordinea autorităților administrației publice locale.
(3) Solicitarea pentru acordarea de servicii sociale poate fi adresată și direct unui furnizor
privat de servicii sociale, situație în care, dacă se încheie un contract de prestări servici i cu
persoana solicitantă, furnizorul are obligația de a informa, în scris, autoritatea administrativ –
teritorială pe a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința beneficiarul serviciului
respectiv.
ART. 45
(1) Acordarea serviciilor sociale se realizează în baza unui contract, încheiat între
furnizorul de servicii sociale și beneficiar, în care se stipulează serviciile acordate, drepturile
și obligațiile părților, precum și condițiile de finanțare.
(2) Modelul contractului prevăzut la alin. (1) se aprobă prin ordin al ministrului muncii,
familiei și protecției sociale.
ART. 46
Procesul de acordare a serviciilor sociale are următoarele etape obligatorii:
a) evaluarea inițială;
b) elabora rea planului de intervenție;
c) evaluarea complexă;
d) elaborarea planului individualizat de asistență și îngrijire;
e) implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenție și în planul individualizat;
f) monitorizarea și evaluarea ac ordării serviciilor.
ART. 47
(1) Evaluarea inițială și planul de intervenție sunt realizate de asistentul social sau, în lipsa
acestuia, de personalul cu competențe în domeniul asistenței sociale din cadrul serviciului
public de asistență socială d in subordinea autorităților administrației publice locale.
(2) Evaluarea inițială are drept scop identificarea nevoilor individuale și familiale, în baza
cărora este elaborat planul de intervenție.
(3) Planul de intervenție realizat în condițiile a lin. (2) se adresează persoanei și, după caz,
familiei acesteia și cuprinde măsurile de asistență socială, respectiv serviciile recomandate
pentru soluționarea situațiilor de nevoie sau risc social identificate, precum și beneficiile de
asistență socială l a care persoana are dreptul.
(4) În cadrul procesului de evaluare inițială, persoana primește gratuit informațiile
referitoare la riscurile sociale și drepturile de protecție socială de care poate beneficia,
precum și, după caz, consilierea necesară în vederea depășirii situațiilor de dificultate.
(5) Evaluarea inițială poate avea în vedere inclusiv realizarea diagnozei sociale la nivelul
grupului și comunității și elaborarea planului de servicii comunitare.
ART. 48
(1) În condițiile în care evaluarea inițială evidențiază existența unor nevoi speciale pentru a
căror rezolvare se impune participarea unei echipe interdisciplinare și/sau implicarea altor
instituții, se recomandă efectuarea evaluării complexe.
(2) Personalul de specialitate d in cadrul echipelor interdisciplinare prevăzute la alin. (1), în
activitatea de evaluare desfășurată, utilizează, de regulă, instrumente și tehnici standardizate,
specifice domeniului propriu de activitate.
(3) Evaluarea complexă se efectuează în cadru l structurilor de specialitate organizate
conform prevederilor legilor speciale.
ART. 49
(1) Evaluarea complexă a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor care și -au pierdut total
sau cel puțin jumătate din capacitatea de muncă și a persoanelor vârstnice prevăzută la art. 48
are drept scop identificarea detaliată a nevoilor persoanei și elaborarea unui program de
suport strict individualizat care conține ansamblul de măsuri și servicii sociale, de educație,
medicale, de recuperare și adaptare/re adaptare necesare a fi acordate persoanei pentru
facilitarea integrării/reintegrării sociale a acesteia.
(2) Procesul de evaluare complexă urmărește, în principal, următoarele aspecte:
a) evaluarea capacităților fizice, mentale și senzoriale pentru încadrarea în grade de
dizabilitate, invaliditate sau dependență, precum și stabilirea nivelului de afectare a
autonomiei funcționale cu privire la abilitățile de realizare a activităților uzuale ale vieții
zilnice, a abilităților de învățare și de adapta re la o viață independentă, precum și a capacității
de îndeplinire a cerințelor unei profesii/ocupații;
b) evaluarea familiei privind capacitatea acesteia de a asigura condițiile necesare creșterii,
îngrijirii și educării copilului, precum și de a real iza obligațiile de întreținere ce îi revin,
conform legii;
c) evaluarea mediului fizic și social în care trăiește persoana și/sau familia;
d) evaluarea gradului de inserție sau integrare socială;
e) evaluarea potențialului persoanei de a se imp lica în acțiunile, programele și serviciile de
sprijinire pentru depășirea situațiilor de dificultate;
f) evaluarea percepției persoanei asupra propriilor nevoi, a vulnerabilității și consecințelor
asupra siguranței și securității personale.
ART. 50
(1) Pe baza rezultatelor evaluării complexe se stabilesc măsurile de protecție specială,
serviciile de îngrijire personală și drepturile la beneficii de asistență socială sau alte prestații
de asigurări sociale, după caz.
(2) În urma ev aluării complexe se elaborează un plan individualizat de îngrijire și asistență
care, pentru a fi eficient și implementabil, trebuie să țină cont de aspecte privind:
a) motivația persoanei sau a reprezentantului legal al acesteia de a solicita autorită ților
statului asistență și îngrijire;
b) motivația persoanei de a participa activ la programele, măsurile de intervenție și
serviciile sociale recomandate;
c) consecințele negative asupra persoanei în cazul neacordării serviciilor sociale necesare ;
d) percepția proprie privind capacitatea funcțională, performanțele și resursele;
e) capacitatea rețelei informale constituite din persoanele prevăzute la art. 52 alin. (2) lit. b)
de a acorda servicii sociale;
f) nevoile de suport ale person alului de asistență și îngrijire formală și informală;
g) existența serviciilor sociale în comunitate, modul în care acestea pot răspunde nevoilor
persoanei, precum și posibilitatea de acces a beneficiarului la serviciul respectiv.
(3) Pe baza rezu ltatelor evaluării complexe, beneficiarului i se prezintă lista furnizorilor
acreditați de servicii existenți, care pot acoperi total sau parțial nevoile identificate.
Beneficiarul are dreptul să aleagă în mod liber dintre furnizorii de servicii acreditați .
ART. 51
(1) Furnizarea serviciilor sociale se realizează în baza planului individualizat de asistență și
îngrijire, elaborat de furnizorul de servicii sociale cu acordul și participarea beneficiarului.
(2) În vederea monitorizării eficienței serviciilor sociale furnizate, precum și pentru
stabilirea continuării intervenției sau scoaterii din evidență a cazului, situația beneficiarului se
reevaluează periodic, în condițiile prevăzute de legislația specială.
ART. 52
(1) În cazul servicii lor de îngrijire personală la domiciliu, acordarea acestora se planifică și
se programează în vizite zilnice, săptămânale sau lunare, repartizate la intervale regulate.
(2) Îngrijirea personală la domiciliu poate fi formală și informală:
a) îngriji rea formală se asigură de persoana calificată, certificată profesional, în condițiile
legii;
b) îngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană
necalificată care își asumă responsabilitatea îngrijirii persoan ei.
(3) Persoana dependentă care necesită asistență și/sau supraveghere permanentă poate
beneficia de îngrijire zilnică acordată la domiciliu, de îngrijitorul formal, pentru maximum 8
ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcurs ul zilei.
(4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), îngrijirea personală acordată la domiciliu poate
fi asigurată, pe o perioadă mai mare de 8 ore/zi, de îngrijitori informali calificați sau de
îngrijitori formali, numai în condițiile prevăzute ex pres de lege.
(5) Persoanele aflate în situația prevăzută la alin. (3), care solicită asistare în centre
rezidențiale, au prioritate în cazul în care nu au familie sau familia acestora nu le poate
asigura îngrijirea necesară.
(6) Serviciile de îngr ijire care presupun ajutor pentru îndeplinirea activităților
instrumentale ale vieții zilnice sunt acordate de îngrijitori informali și voluntari și, numai în
lipsa acestora, de îngrijitori formali.
CAPITOLUL IV
Măsuri integrate de asistență socia lă
SECȚIUNEA 1
Prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială
ART. 53
(1) Măsurile de prevenire și combatere a sărăciei și riscului de excluziune socială se înscriu
în cadrul general de acț iuni multidimensionale ale procesului de incluziune socială prin care
se asigură oportunitățile și resursele necesare pentru participarea persoanelor vulnerabile în
mod deplin la viața economică, socială și culturală a societății, precum și la procesul de luare
a deciziilor care privesc viața și accesul lor la drepturile fundamentale.
(2) Pentru prevenirea și combaterea sărăciei și a riscului de excluziune socială, prin
politicile publice inițiate, statul:
a) asigură accesul persoanelor vulnerabile la unele drepturi fundamentale, cum ar fi:
dreptul la locuință, la asistență socială și medicală, la educație și la loc de muncă;
b) instituie măsuri de sprijin conform nevoilor particulare ale persoanelor, familiilor și
grupurilor defavorizate.
(3) Armonizarea politicilor destinate cunoașterii, prevenirii și combaterii situațiilor care
determină sărăcia și riscul de excluziune socială se realizează în cadrul mecanismului
național pentru promovarea incluziunii sociale, constituit conform legii, cu p articiparea
autorităților administrației publice centrale și locale și a reprezentanților organizațiilor
societății civile.
(4) În cadrul acțiunilor multidimensionale ale procesului de incluziune socială se înscriu și
activitățile din domeniul economie i sociale, orientate spre generarea sau asigurarea de locuri
de muncă pentru persoanele prevăzute la alin. (1). Organizarea și funcționarea sectorului
economiei sociale se reglementează prin lege specială.
ART. 54
(1) Persoanele singure și familiil e care nu dispun de resursele necesare pentru satisfacerea
unui nivel de trai minimal au dreptul la beneficii de asistență socială și servicii sociale,
acordate în funcție de nevoile identificate ale fiecărei persoane sau familii.
(2) Nivelul de trai m inimal reprezintă limita exprimată în lei care asigură nevoile de bază
cum ar fi: hrană, îmbrăcăminte, igienă personală, menținerea și salubrizarea locuinței și se
calculează în raport cu pragul sărăciei conform metodologiei utilizate la nivelul statelor
membre ale Uniunii Europene.
ART. 55
(1) Beneficiile de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială sunt destinate asigurării mijloacelor financiare minime necesare traiului
zilnic, precum și suplimen tării veniturilor sau mijloacelor persoanei ori familiei aflate în
situația prevăzută la art. 54 alin. (1) și se bazează pe testarea mijloacelor de trai.
(2) Beneficiile de asistență socială acordate pentru prevenirea și combaterea sărăciei și
riscului de excluziune socială sunt cele prevăzute la art. 11.
(3) Principala formă de sprijin pentru prevenirea și combaterea sărăciei și riscului de
excluziune socială este venitul minim de inserție acordat din bugetul de stat ca diferență între
nivelurile p revăzute prin lege specială și venitul net al familiei sau al persoanei singure
realizat ori obținut într -o anumită perioadă de timp, în scopul garantării unui venit minim
fiecărei persoane din România.
ART. 56
(1) Principalele categorii de servici i sociale având drept scop exclusiv prevenirea și
combaterea sărăciei și riscului de excluziune socială sunt adresate persoanelor și familiilor
fără venituri sau cu venituri reduse, persoanelor fără adăpost, victimelor traficului de
persoane, precum și per soanelor private de libertate.
(2) Familiile și persoanele singure fără venituri sau cu venituri reduse pot beneficia de o
gamă diversificată de servicii sociale adaptate nevoilor individuale, cum ar fi servicii de
consiliere și informare, servicii de inserție/reinserție socială, servicii de reabilitare și altele
asemenea.
ART. 57
Serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost au drept scop asigurarea de găzduire pe
perioadă determinată, asociată cu acordarea unor servicii de consiliere și de reinserție sau
reintegrare socială, în concordanță cu nevoile individuale identificate.
ART. 58
(1) Autoritățile administrației publice locale au responsabilitatea înființării, organizării și
administrării serviciilor sociale pentru persoanele fără adăpost.
(2) Pentru copiii străzii, pentru persoanele vârstnice singure sau fără copii și persoanele cu
dizabilități care trăiesc în stradă, autoritățile administrației publice locale au obligația de a
înființa pe raza lor teritorială servicii soc iale adecvate și adaptate nevoilor acestora.
(3) Pentru persoanele care trăiesc în stradă, autoritățile administrației publice locale au
obligația de a organiza adăposturi de urgență pe timp de iarnă.
ART. 59
(1) Serviciile sociale adresate per soanelor care trăiesc în stradă pot fi organizate ca:
a) echipe mobile de intervenție în stradă sau servicii de tip ambulanță socială;
b) adăposturi de noapte;
c) centre rezidențiale cu găzduire pe perioadă determinată.
(2) În scopul prevenirii și combaterii riscului ca tinerii care părăsesc sistemul de protecție a
copilului să devină persoane fără adăpost, precum și pentru promovarea integrării sociale a
acestora, autoritățile locale pot înființa centre multifuncționale care asigură condiții de locuit
și de gospodărire pe perioadă determinată.
ART. 60
(1) Pentru persoanele care trăiesc în stradă serviciile sociale se acordă gratuit sau, după
caz, contra unei contribuții modice din partea beneficiarului.
(2) Calculu l și nivelul contribuției beneficiarului, prevăzute la alin. (1), se stabilesc de către
furnizorul public sau privat care administrează serviciile.
ART. 61
(1) Persoanele fără venituri sau cu venituri reduse beneficiază de masă acordată de cantine
sociale.
(2) Cantinele sociale sunt unități publice de asistență socială, cu sau fără personalitate
juridică, înființate, organizate și administrate de autoritățile administrației publice locale,
precum și de furnizori de servicii sociale privați.
(3) Cantinele sociale acordă masă caldă și rece, gratuit sau contra cost, în condițiile
prevăzute de lege.
ART. 62
(1) Victimele traficului de persoane beneficiază de servicii sociale acordate pentru
facilitarea reintegrării/reinserției sociale a a cestora.
(2) Serviciile sociale acordate victimelor traficului de persoane sunt acordate în sistem
integrat cu alte măsuri de protecție prevăzute de legislația specială și sunt gratuite.
ART. 63
Serviciile sociale destinate victimelor traficulu i de persoane pot fi:
a) centrele rezidențiale cu găzduire pe perioadă determinată care asigură asistență, îngrijire
și protecție;
b) centre de zi care asigură în principal informare, consiliere, sprijin emoțional și social în
scopul reabilitării ș i reintegrării sociale;
c) servicii acordate în comunitate care constau în servicii de asistență socială, suport
emoțional, consiliere psihologică, consiliere juridică, orientare profesională, reinserție socială
etc.
ART. 64
(1) Persoanele priv ate de libertate, aflate în custodia sistemului penitenciar, în vederea
asigurării reintegrării lor sociale beneficiază gratuit de servicii sociale de consiliere
educațională, socială și psihologică, acordate la nivelul așezămintelor de deținere, în sistem
integrat cu activitățile și programele educative, psihologice și de asistență socială, de instruire
școlară și formare profesională desfășurate în cadrul acestora.
(2) Furnizarea serviciilor de educație, consiliere psihologică și asistență socială în cadrul
așezămintelor de deținere se realizează de către personalul specializat al acestora, cu
participarea consilierilor de probațiune ori a furnizorilor publici sau privați de servicii sociale.
(3) Pe perioada detenției, persoana privată de libertate poate beneficia și de consiliere
privind accesarea serviciilor sociale existente în comunitatea în care aceasta își va avea
domiciliul sau reședința după eliberare.
SECȚIUNEA a 2 -a
Asistența socială a copilului și a familiei
ART. 65
(1) Copilul are dreptul la protecție și asistență în realizarea și exercitarea deplină a
drepturilor lui, în condițiile legii.
(2) Asigurarea creșterii și dezvoltării copilului se află în responsabilitatea părinților.
(3) Exercitarea drepturilor și înd eplinirea obligațiilor părintești trebuie să asigure
bunăstarea materială și spirituală a copilului, în special prin îngrijirea și menținerea relațiilor
personale cu acesta, prin asigurarea creșterii, educării și întreținerii sale.
(4) Părinț ii copilului au dreptul să primească asistența de specialitate în vederea îngrijirii,
creșterii și educării acestuia, precum și să fie informați asupra drepturilor și obligațiilor lor.
ART. 66
(1) Statul asigură protecția copilului și garantează re spectarea tuturor drepturilor sale prin
activitatea specifică realizată de autoritățile/instituțiile publice cu atribuții în domeniu.
(2) Copilul are dreptul să fie crescut alături de părinții săi în condiții care să -i permită
dezvoltarea fizică, menta lă, spirituală, morală și socială.
(3) Copilul are dreptul de a beneficia de măsuri de asistență socială, în funcție de situația sa
personală și de situația socioeconomică a familiei sau a persoanelor în întreținerea cărora se
află.
(4) Pentru real izarea obligațiilor ce le revin față de copil, autoritățile administrației publice
centrale și locale susțin familia prin acordarea de beneficii de asistență socială, precum și prin
asigurarea de servicii sociale.
(5) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile
care privesc copiii, întreprinse de stat, precum și de orice persoană fizică sau juridică, publică
ori privată.
(6) În situația în care părintele/reprezentantul legal se folosește de copil pentru a apela la
mila publicului, cerând ajutor financiar sau material, precum și în situația în care copilul a
fost victima abuzului/neglijării/exploatării/traficului exercitat de părinte/reprezentant legal,
serviciul public de asistență socială organizat în su bordinea consiliului județean/consiliilor
locale ale sectoarelor municipiului București inițiază, în momentul constatării faptei,
demersurile necesare instituirii măsurilor de protecție specială prevăzute de lege.
ART. 67
Măsurile de asistență soci ală pentru familie nu sunt acordate pentru compensarea sarcinilor
specifice acesteia, ci ca forme de sprijin destinate, în principal, menținerii copilului în familie
și depășirii unei situații de dificultate, reconcilierii vieții de familie cu viața profes ională,
încurajării ocupării pe piața muncii.
ART. 68
(1) Beneficiile de asistență socială în bani destinate copilului și familiei pot fi acordate sub
formă de alocații, indemnizații, stimulente financiare, facilități fiscale și alte facilități de
natură financiară, în condițiile legii.
(2) Alocațiile, indemnizațiile și stimulentele cuprind:
a) alocații pentru copii destinate copilului din familie și copilului lipsit temporar sau
definitiv de ocrotirea părinților, cum ar fi: alocația de stat , alocația de plasament și alte
alocații acordate în condițiile legii;
b) alocații, indemnizații și stimulente pentru familie, acordate în raport cu veniturile
familiei și cu numărul de copii aflați în întreținere cum ar fi: indemnizația pentru creșter ea
copilului, stimulentul de inserție, alte alocații familiale și indemnizații.
ART. 69
Copilul și familia beneficiază de servicii sociale diversificate, adaptate nevoilor și
situațiilor de dificultate identificate.
ART. 70
(1) Orice copil lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea părinților săi are dreptul la
protecție alternativă care constă în instituirea tutelei, măsuri de protecție specială și adopție.
(2) Protecția specială constă în instituirea măsurii plasamentului și acordarea de servicii
sociale destinate îngrijirii și dezvoltării copilului până la dobândirea capacității depline de
exercițiu a acestuia, acompaniate de beneficiile de asistență socială prevăzute de lege.
(3) Deciziile de separare a copilului de părinții săi s au de limitare a exercițiului drepturilor
părintești sunt precedate obligatoriu de servicii sociale de informare și consiliere, de terapie și
mediere adresate părinților.
(4) Tinerii care au beneficiat de măsuri de protecție specială și nu au posibilit atea revenirii
în familie, aflați în situații de risc de excluziune socială pot beneficia, la cerere, de
continuarea acordării unor măsuri de protecție specială pe o perioadă determinată, în
condițiile prevăzute de legislația specială.
(5) Măsurile de protecție specială a copilului se stabilesc prin planul individualizat de
protecție, întocmit, aplicat și monitorizat de către autoritățile/instituțiile abilitate de lege.
ART. 71
(1) Copilul cu dizabilități are dreptul la măsuri de suport și de în grijire, adaptate nevoilor
sale.
(2) Copilul cu dizabilități și părinții acestuia, precum și persoanele cărora le -a fost dat în
plasament sau tutelă, beneficiază de servicii sociale destinate facilitării accesului efectiv și
fără discriminare al copilu lui cu dizabilități la educație, formare profesională, asistență
medicală, recuperare, pregătire în vederea ocupării unui loc de muncă, la activități recreative,
precum și la orice alte activități apte să le permită deplina integrare socială și dezvoltare
personală.
(3) Copilul cu dizabilități are dreptul la servicii de îngrijire personală, stabilite în baza
evaluării socio -psiho -medicale și a nevoilor individuale de ajutor pentru realizarea
activităților uzuale ale vieții zilnice.
(4) Copilul cu di zabilități pentru care s -a instituit măsura tutelei ori a plasamentului la o
familie sau persoană, dacă la împlinirea vârstei de 18 ani nu urmează o formă de învățământ
ori pregătire profesională, în condițiile legii, poate rămâne în grija acestora pe o pe rioadă de
încă 3 ani.
(5) Măsura prevăzută la alin. (4) se aplică la solicitarea tânărului cu dizabilități și cu
acordul familiei sau persoanei la care a fost dat în plasament ori în tutelă.
ART. 72
(1) Copilul care săvârșește fapte penale ș i nu răspunde penal beneficiază de măsuri de
protecție specială, respectiv plasament și supraveghere specializată, precum și de servicii
sociale destinate sprijinirii acestuia în procesul de reintegrare socială.
(2) Pe toată durata aplicării măsurilor destinate copilului care săvârșește fapte penale și nu
răspunde penal, familia acestuia beneficiază de servicii sociale de consiliere și suport pentru
facilitarea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de lege pe perioada de supraveghere specializată.
ART . 73
(1) Serviciile sociale din domeniul protecției copilului și familiei au ca principal obiectiv
suportul acordat pentru asigurarea îngrijirii, creșterii, formării, dezvoltării și educării
copilului în cadrul familiei.
(2) Principalele categorii de servicii sociale sunt:
a) servicii de prevenire a separării copilului de familie;
b) servicii de reconciliere a vieții de familie cu viața profesională;
c) servicii pentru copilul lipsit temporar sau definitiv de părinții săi;
d) servici i de sprijin pentru familiile aflate în situații de dificultate.
(3) Serviciile sociale prevăzute la alin. (2) pot fi acordate în instituții/unități de asistență
socială, respectiv în centre de zi, centre rezidențiale, precum și la domiciliul familiei, la
domiciliul persoanei care acordă îngrijire copilului sau în comunitate.
ART. 74
(1) Furnizarea serviciilor sociale pentru copiii aflați în sistemul de protecție specială este
gratuită.
(2) În cazul serviciilor sociale prevăzute la art. 73 a lin. (2) lit. b) și d), precum și al altor
servicii sociale destinate copilului din familie, stabilite prin legea specială, părinții suportă o
parte din cheltuielile aferente acestora, achitând o contribuție stabilită în funcție de nivelul
costului servici ului pe beneficiar și de nivelul veniturilor pe membru de familie. Cuantumul
contribuției, serviciile oferite, obligațiile și drepturile părților sunt înscrise în contractul de
furnizare de servicii, încheiat între furnizor și părinte/reprezentantul legal al copilului.
ART. 75
(1) Prevenirea și combaterea violenței în familie constituie o componentă a politicilor de
protecție și asistență a familiei.
(2) Serviciile sociale destinate victimelor violenței în familie sunt acordate în sistem
integra t cu celelalte măsuri de protecție legală, de asigurare a sănătății, de prevenire,
identificare și sancționare a faptelor de violență în familie, prevăzute de legislația specială în
domeniu.
ART. 76
(1) Autoritățile administrației publice locale au responsabilitatea înființării, organizării,
administrării și furnizării serviciilor sociale destinate prevenirii și combaterii violenței în
familie.
(2) Pentru asigurarea unor servicii sociale eficiente, autoritățile administrației publice
locale cola borează cu alte instituții și autorități cu competențe în acest domeniu, precum
poliția, comandamentele de jandarmi județene, serviciile deconcentrate ale Ministerului
Sănătății, instituțiile de învățământ, serviciile de medicină legală etc., în condițiile legii.
(3) Serviciile sociale dezvoltate în domeniul prevenirii violenței în familie se adresează cu
prioritate victimelor, dar și agresorilor acestora.
ART. 77
(1) Serviciile sociale destinate prevenirii și combaterii violenței în familie pot fi organizate
în centre de zi și rezidențiale, cu sau fără personalitate juridică, de interes local ori județean.
(2) Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre rezidențiale cu găzduire pe
perioadă determinată sunt:
a) centre de primire în regim de urgență a victimelor violenței în familie;
b) centre de recuperare pentru victimele violenței în familie;
c) locuințe protejate.
(3) Principalele categorii de servicii sociale organizate în centre de zi sunt:
a) centr e de consiliere pentru prevenirea și combaterea violenței în familie;
b) centre pentru servicii de informare și sensibilizare a populației.
ART. 78
Serviciile sociale destinate agresorilor prevăzuți la art. 76 alin. (3) sunt organizate î n centre
de zi care au drept obiectiv reabilitarea și reinserția socială a acestora, prin asigurarea unor
măsuri de educație, consiliere și mediere familială.
SECȚIUNEA a 3 -a
Asistența socială a persoanelor cu dizabilități
ART. 79
(1) Pro movarea și respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilități reprezintă o obligație
pentru autoritățile statului, pentru toate persoanele juridice de drept public și privat, precum și
pentru toți cetățenii din România.
(2) Statul, prin autoritățile a dministrației publice centrale și locale, are obligația de a
asigura măsurile specifice de protecție și de asistență socială, în conformitate cu nevoile
particulare ale persoanelor cu dizabilități, precum și în funcție de situația familială și socio –
econom ică a acestora.
(3) În baza principiului asigurării de oportunități egale, autoritățile publice competente au
obligația să asigure toate măsurile necesare destinate persoanelor cu dizabilități în scopul:
a) accesului nemijlocit și neîngrădit la edu cație, sănătate, ocupare, justiție, precum și la
toate tipurile de servicii publice de interes general și servicii sociale;
b) facilitării participării active la viața comunității din care face parte persoana și a
societății în general.
(4) O compo nentă prioritară a protecției persoanelor cu dizabilități privește asigurarea și
facilitarea accesului la programe de abilitare/reabilitare, dispozitive medicale destinate
recuperării unor deficiențe organice sau funcționale, precum și la echipamente tehni ce
asistive care să faciliteze viața de zi cu zi a persoanelor cu dizabilități, activitățile lor de
studiu și cele profesionale.
ART. 80
(1) Pentru protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, autoritățile
publice au obligația s ă includă nevoile speciale ale acestei categorii de persoane în toate
politicile publice, strategiile și programele de dezvoltare regională, județeană sau locală,
precum și în programele guvernamentale.
(2) Autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și orice persoană juridică
de drept public sau privat au obligația de a asigura servicii de informare și documentare
accesibile persoanelor cu dizabilități.
ART. 81
(1) Persoanele cu dizabilități, în funcție de nivelul deficienței , gradul de afectare a
funcțiilor și a structurilor organismului, factorii de mediu și personali, incapacitatea
manifestată se încadrează în grade de dizabilitate, reglementate prin legile speciale.
(2) În funcție de gradul de dizabilitate, precum și, după caz, de dificultățile familiale și
socio -economice, persoanele cu dizabilități beneficiază de alocații, indemnizații și facilități,
precum și de alte forme de sprijin financiar și în natură.
(3) Persoanele cu dizabilități beneficiază de o alocație lunară în scopul susținerii
necesităților zilnice de viață, precum și de o indemnizație de îngrijire în vederea asigurării
îngrijirii personale, acordate în funcție de gradul de dizabilitate și în condițiile stabilite prin
legile speciale.
(4) Pentru persoanele cu afectare gravă a capacității de muncă, alocația prevăzută la alin.
(3) se acordă doar în funcție de gradul de dizabilitate al acestora.
(5) Persoanele adulte, în funcție de gradul de dizabilitate, pot beneficia, în condițiile legii,
de fa cilități fiscale și alte facilități, precum și de credite a căror dobândă se suportă din
bugetul de stat pentru achiziționarea de autovehicule și pentru adaptarea locuinței conform
nevoilor individuale.
ART. 82
Persoanele infectate cu HIV sau bolna ve de SIDA, copii și adulți, au dreptul la o
indemnizație lunară de hrană destinată asigurării unei alimentații corespunzătoare în
completarea tratamentului de specialitate cu medicamente antiretrovirale.
ART. 83
(1) Persoana cu dizabilități are dr eptul, în baza evaluării socio -psiho -medicale, la servicii
sociale organizate și acordate în condițiile legii.
(2) Serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilități se acordă la domiciliu, în centre
rezidențiale sau în centre de zi, proiectate și adaptate nevoilor individuale ale persoanei
asistate.
ART. 84
(1) Autoritățile administrației publice locale au responsabilitatea organizării și finanțării
sau cofinanțării serviciilor sociale adecvate nevoilor speciale de î ngrijire, asistare, educare și
formare, recuperare/reabilitare, inserție/reinserție socială ale persoanelor cu dizabilități, în
conformitate cu strategiile naționale, strategiile județene și planurile anuale proprii de acțiune.
(2) Autoritățile adminis trației publice locale au obligația de a monitoriza situația tuturor
persoanelor cu dizabilități care au domiciliul sau reședința pe aria lor teritorială și de a
întreprinde toate demersurile în vederea facilitării reintegrării sociale a acestora în comuni tate
și a inserției pe piața muncii.
(3) În vederea asigurării continuității măsurilor de protecție, de asistare și îngrijire,
autoritățile administrației publice locale instituie măsuri specifice de realizare a tranziției
tânărului cu dizabilități din sistemul de protecție a copilului în sistemul de protecție a
persoanelor adulte cu dizabilități.
ART. 85
(1) Evaluarea socio -psiho -medicală a persoanei cu dizabilități în vederea încadrării într -un
grad de dizabilitate și stabilirii nevoilor de în grijire personală se realizează de personal de
specialitate din cadrul organismelor de evaluare, constituite conform legii.
(2) Serviciile de îngrijire personală la domiciliu sau recomandarea de internare într -un
centru rezidențial se înscriu în progra mul individual de reabilitare și integrare socială,
elaborat în urma evaluării prevăzute la alin. (1).
ART. 86
(1) Persoana cu dizabilități beneficiază de servicii de îngrijire personală la domiciliu,
acordate de către îngrijitori formali sau infor mali.
(2) Îngrijitorii informali și formali beneficiază de facilități și servicii de suport,
reglementate prin legislația specială.
ART. 87
(1) Persoana cu dizabilitate gravă, în funcție de natura deficienței și de specificul nevoilor
de îngrij ire, poate fi asistată și îngrijită la domiciliu de un membru de familie angajat în
calitate de îngrijitor formal, în condițiile prevăzute de lege.
(2) Persoana cu dizabilități optează între indemnizația de îngrijire și serviciile acordate de
îngrijito ri formali.
ART. 88
Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura, cu prioritate, servicii de
îngrijire la domiciliu destinate persoanelor cu dizabilități, precum și în centre de zi adaptate
nevoilor acestora, cum ar fi: cent re de recuperare/readaptare, centre de inserție/reinserție
socială, centre de socializare, centre de terapie ocupațională și alte terapii speciale, centre de
asistare și îngrijire pe timpul zilei, ateliere protejate/unități protejate, și altele asemenea,
potrivit atribuțiilor stabilite prin legile speciale.
ART. 89
(1) Admiterea persoanelor cu dizabilități în centre rezidențiale se realizează numai în cazul
în care asistarea, îngrijirea, recuperarea sau protecția acestora nu se pot realiza la domici liu
ori în cadrul centrelor de zi organizate în comunitate.
(2) Principalele categorii de centre rezidențiale pentru persoane cu dizabilități care asigură
găzduire pe perioadă nedeterminată sau determinată sunt:
a) centre de îngrijire și asistență;
b) centre de recuperare și reabilitare;
c) centre de integrare prin terapie ocupațională;
d) centre respiro/centre de criză;
e) locuințe protejate.
ART. 90
(1) Persoanele adulte cu dizabilități asistate în centre rezidențiale sau s usținătorii legali ai
acestora, în funcție de veniturile personale ale persoanelor cu dizabilități, au obligația de a
plăti o contribuție lunară de întreținere, stabilită în condițiile legii.
(2) Persoanele cu dizabilități care nu au venituri și nici s usținători legali care să datoreze
întreținerea acestora sau ale căror venituri nu permit asigurarea contribuției lunare sunt
asistate gratuit, costurile aferente fiind susținute din bugetele locale sau județene.
ART. 91
(1) În vederea asigurării e valuării, orientării, formării și reconversiei profesionale a
persoanelor cu dizabilități, autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația să
organizeze și să dezvolte servicii sociale integrate cu servicii și măsuri specifice de stimul are
a ocupării.
(2) Persoanele juridice de drept public sau privat, în calitate de angajatori au obligația de a
crea toate condițiile necesare dobândirii și menținerii unui loc de muncă, precum și pentru
promovarea profesională a persoanei cu dizabilit ăți.
(3) Angajarea persoanei cu dizabilități se realizează pe piața liberă a muncii, la domiciliu și
în forme protejate, respectiv loc de muncă protejat și unități protejate, reglementate prin
legislația specială.
(4) Angajatorii persoanelor cu dizabilități beneficiază de facilități fiscale, precum și de alte
drepturi acordate în condițiile legii.
SECȚIUNEA a 4 -a
Asistența socială a persoanelor vârstnice
ART. 92
(1) Persoanele vârstnice reprezi ntă o categorie de populație vulnerabilă cu nevoi
particulare, datorită limitărilor fiziologice și fragilității caracteristice fenomenului de
îmbătrânire.
(2) Persoanele vârstnice, în funcție de situațiile personale de natură socio -economică,
medicală și fiziologică, beneficiază de măsuri de asistență socială, în completarea prestațiilor
de asigurări sociale pentru acoperirea riscurilor de bătrânețe și de sănătate.
ART. 93
(1) Familia persoanei vârstnice are obligația de a asigura îngrijirea și întreținerea acesteia.
(2) Obligațiile prevăzute la alin. (1) se stabilesc astfel încât să nu afecteze veniturile
considerate a fi minim necesare vieții curente a persoanei/persoanelor obligate la întreținere,
precum și a copiilor acesteia/acestora.
(3) În situația persoanei vârstnice singure sau a cărei familie nu poate să asigure, parțial sau
integral, îngrijirea și întreținerea acesteia, statul intervine prin acordarea de beneficii de
asistență socială și servicii sociale adecvate nevoilor strict individuale ale persoanei vârstnice.
ART. 94
(1) Beneficiile de asistență socială se acordă persoanelor vârstnice care se găsesc în situații
de vulnerabilitate, respectiv:
a) nu realizează venituri proprii sau veniturile lor ori ale susținător ilor legali nu sunt
suficiente pentru asigurarea unui trai decent și mediu sigur de viață;
b) se află în imposibilitatea de a -și asigura singure activitățile de bază ale vieții zilnice, nu
se pot gospodări singure și necesită asistență și îngrijire;
c) nu au locuință și nici posibilitatea de a -și asigura condițiile de locuit pe baza resurselor
proprii;
d) se află în alte situații de urgență sau de necesitate, prevăzute de lege.
(2) Beneficiile de asistență socială pentru persoanele vârstnice sunt, în principal:
a) beneficiile de asistență socială pentru prevenirea și combaterea sărăciei și a riscului de
excluziune socială;
b) indemnizații de îngrijire, acordate în condițiile legii;
c) alocații sau contribuții pentru asigurarea cal ității serviciilor sociale, destinate acoperirii
costurilor hranei în cantine sociale, în centrele rezidențiale de îngrijire, precum și pentru
susținerea unor suplimente nutriționale;
d) facilități privind transportul urban și interurban, telefon, radi o-tv, achiziția de produse
alimentare, bilete de tratament balnear sau pentru recreere, precum și a altor servicii;
e) ajutoare pentru situații care pun în pericol viața și siguranța persoanei vârstnice, precum
și pentru evitarea instituționalizării;
f) ajutoare în natură precum: alimente, încălțăminte, îmbrăcăminte, medicamente și
dispozitive medicale, materiale de construcții și altele asemenea.
ART. 95
(1) În vederea prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor temporare ori permanente ale
unor situații care pot afecta viața persoanei vârstnice sau pot genera riscul de excluziune
socială, persoanele vârstnice au dreptul la servicii sociale.
(2) La procesul decizional privind dezvoltarea serviciilor sociale destinate persoanelor
vârstnice, autoritățile administrației publice centrale și locale au obligația de a consulta
organismele reprezentative ale persoanelor vârstnice, constituite conform legii.
(3) Autoritățile administrației publice locale asigură gratuit servicii de informa re și
consiliere a persoanelor vârstnice cu privire la drepturile sociale ale acestora.
(4) În procesul de acordare a serviciilor sociale, furnizorii publici și privați au obligația de
a implica persoana vârstnică, precum ș i familia sau reprezentantul legal al acesteia și de a
promova intervenția membrilor comunității și a voluntarilor.
ART. 96
(1) Pentru a identifica și a răspunde cât mai adecvat nevoilor sociale ale persoanelor
vârstnice și condițiilor particulare în care aceștia se află, serviciile sociale se organizează cu
prioritate la nivelul comunităților locale.
(2) Autoritățile administrației publice locale au responsabilitatea identificării și evaluării
nevoilor persoanelor vârstnice, a organizării, plan ificării și asigurării finanțării sau
cofinanțării serviciilor sociale, iar furnizorii de servicii sociale publici și privați au
responsabilitatea acordării acestora cu respectarea standardelor de calitate.
ART. 97
(1) Persoanele vârstnice dependen te beneficiază de servicii de îngrijire personală acordate
în concordanță cu gradul de dependență în care se află și nevoile individuale de ajutor,
precum și în funcție de situația familială și veniturile de care dispun.
(2) Autoritățile administrației publice locale au obligația de a asigura serviciile de îngrijire
personală acordate la domiciliu sau în centre rezidențiale pentru persoanele vârstnice
dependente singure ori a căror familie nu poate să le asigure îngrijirea.
ART. 98
(1) Evaluarea autonomiei funcționale a persoanelor dependente și stabilirea gradelor de
dependență se realizează în baza unor criterii standard, aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Evaluarea autonomiei funcționale se realizează, de regulă, la domiciliul persoa nei, de o
echipă mobilă de evaluatori.
(3) Răspunderea privind corectitudinea datelor și a recomandărilor privind încadrarea în
grade de dependență a persoanelor evaluate revine în mod solidar membrilor echipei de
evaluatori.
(4) Evaluarea autonomi ei funcționale, în cazul persoanelor asistate în unități sanitare cu
paturi, se poate realiza și la patul bolnavului, la solicitarea medicului curant sau a asistentului
social angajat al spitalului.
(5) Furnizarea serviciilor de îngrijire se realizează conform planului individualizat de
asistență și îngrijire, elaborat de personal de specialitate, în baza recomandărilor formulate de
echipa de evaluare.
ART. 99
(1) Acordarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu a persoanelor vârstnice se
realizează de către îngrijitorul formal sau informal.
(2) Îngrijitorii informali și formali beneficiază de facilități și servicii de suport,
indemnizații, servicii de consiliere, servicii de tip respiro și concediu de îngrijire, conform
legii.
ART. 100
Pentru menținerea în mediul propriu de viață și prevenirea situațiilor de dificultate și
dependență, persoanele vârstnice beneficiază de servicii de consiliere, de acompaniere,
precum și de servicii destinate amenajării sau adaptării locuinței, în funcție de natura și gradul
de afectare a autonomiei funcționale.
ART. 101
(1) Îngrijirea în centre rezidențiale a persoanelor vârstnice dependente poate fi dispusă
numai în cazul în care îngrijirea la domiciliu a acestora nu este posibilă.
(2) Centrele rezidențiale destinate persoanelor vârstnice pot fi organizate ca:
a) centre de îngrijire temporară;
b) centre de îngrijire pe perioadă nedeterminată, respectiv cămine pentru persoane
vârstnice;
c) locuințe protejate, complex de s ervicii și alte tipuri de centre.
ART. 102
(1) Persoanele vârstnice care dispun de venituri proprii au obligația de a plăti o contribuție
lunară pentru asigurarea serviciilor de îngrijire personală la domiciliu și pentru asistarea și
îngrijirea în centre rezidențiale, stabilită de către autoritățile administrației publice locale sau
furnizorii privați care le administrează, cu respectarea condiției prevăzute la art. 91 alin. (2).
(2) În situația în care persoana vârstnică nu are venituri sau nu poate achita integral
contribuția lunară, suma aferentă acesteia sau diferența până la concurența valorii integrale a
contribuției se asigură de către susținătorii legali ai persoanei vârstnice, în conformitate cu
nivelul veniturilor acestora, calculat pe membru de familie, în cuantumul prevăzut de lege.
(3) Persoanele vârstnice care nu au venituri și nici susținători legali nu datorează
contribuția lunară, aceasta fiind asigurată din bugetele locale, în limitele hotărâte de
autoritățile administrației publice locale.
ART. 103
Persoana vârstnică care încheie acte juridice translative de proprietate, cu titlu oneros sau
gratuit, în scopul întreținerii și îngrijirii personale, are dreptul la măsuri de protecție acordate
în condițiile legii.
CAPITOLUL V
Construcția instituțională a sistemului național de asistență socială
SECȚIUNEA 1
Nivelul central
ART. 104
(1) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale este autoritatea publică centrală care
elaborează politic a de asistență socială și promovează drepturile familiei, copilului,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități și ale oricăror altor persoane aflate în
nevoie.
(2) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale stabilește strategia național ă și
sectorială de dezvoltare în domeniul social, coordonează și monitorizează implementarea
acestora, susține financiar și tehnic programele sociale și exercită controlul asupra acordării
beneficiilor de asistență socială și serviciilor sociale.
(3) M inisterul Muncii, Familiei și Protecției Sociale are responsabilitatea aplicării unitare,
la nivel teritorial, a legislației și a strategiilor naționale din domeniul asistenței sociale.
(4) În elaborarea strategiei naționale și sectoriale, Ministerul M uncii, Familiei și Protecției
Sociale se consultă cu autoritățile publice centrale și locale care au responsabilități în
finanțarea și acordarea serviciilor sociale, precum și cu reprezentanți ai societății civile cu
activități în domeniu.
(5) În exerc itarea atribuțiilor sale, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
colaborează cu celelalte ministere și organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte
instituții publice și cu organisme de drept privat.
(6) Ministerul Muncii, Famil iei și Protecției Sociale poate constitui structuri executive sau
consultative în scopul implementării și monitorizării politicilor sociale, precum și a
programelor de dezvoltare în domeniu.
ART. 105
În vederea realizării rolului său în domeniul as istenței sociale, Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale îndeplinește următoarele funcții:
a) de autoritate de stat, prin care se asigură exercitarea controlului aplicării unitare și
respectării reglementărilor legale în domeniu;
b) de s trategie, prin care se stabilesc obiectivele și direcțiile prioritare de dezvoltare a
sistemului de asistență socială, în concordanță cu politicile sociale stabilite de Guvern;
c) de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ și in stituțional
necesar pentru realizarea obiectivelor strategice în domeniul asistenței sociale;
d) de coordonare, prin care se asigură funcționarea unitară și eficientă a sistemului de
asistență socială;
e) de reprezentare, prin care se asigură, în n umele statului român, reprezentarea pe plan
intern și extern;
f) de administrare, prin care se asigură gestionarea resurselor umane, materiale și
financiare.
ART. 106
În domeniul asistenței sociale, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Soc iale
îndeplinește următoarele atribuții principale:
a) elaborează politicile publice, strategiile, precum și programele de dezvoltare unitară a
sistemului;
b) stabilește obiectivele prioritare și direcțiile de acțiune ale politicilor specifice;
c) elaborează proiecte de acte normative, norme metodologice și alte reglementări
privitoare la organizarea, funcționarea și dezvoltarea sistemului de asistență socială;
d) inițiază și susține proiecte -pilot pentru implementarea programelor specifice;
e) monitorizează, evaluează și controlează aplicarea reglementărilor legale;
f) finanțează beneficiile de asistență socială acordate din bugetul propriu;
g) elaborează, propune și monitorizează indicatorii sociali din domeniu;
h) analizeaz ă anual, la nivel național, datele privind sărăcia și excluziunea socială,
identifică factorii care contribuie la incluziunea socială, elaborează rapoartele naționale în
domeniu, formulează recomandări și propuneri în vederea eficientizării procesului de l uare a
deciziilor în domeniul incluziunii sociale;
i) inițiază și asigură participarea la programe de formare profesională a personalului cu
atribuții în domeniu, precum și a personalului informal;
j) identifică prioritățile de dezvoltare a servici ilor sociale pe categorii de beneficiari și
tipuri de nevoi în baza cărora elaborează politicile publice, strategiile și programele sociale
adresate persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, victimelor violenței în familie,
persoanelor fără adăpo st, persoanelor și familiilor afectate de sărăcie, precum și altor
categorii de persoane aflate în nevoie;
k) colectează și prelucrează datele și informațiile referitoare la beneficiari, furnizori și
serviciile sociale acordate, la nivel național;
l) monitorizează implementarea strategiilor autorităților administrației publice locale
privind dezvoltarea de servicii sociale;
m) elaborează standardele de cost pentru serviciile sociale și monitorizează respectarea lor
de către furnizorii publici;
n) elaborează criteriile, indicatorii de performanță și standardele de calitate privind
serviciile sociale, monitorizează și controlează respectarea lor de către furnizorii publici și
privați;
o) elaborează, finanțează și implementează programe de i nteres național destinate
dezvoltării și sustenabilității serviciilor sociale;
p) elaborează și implementează programe și proiecte finanțate din fonduri structurale și alte
fonduri internaționale;
q) acordă subvenții pentru dezvoltarea serviciilor sociale, în condițiile legii;
r) finanțează cheltuielile cu lucrări de construcții, reparații, modernizări și amenajări
efectuate la centrele de servicii sociale, în condițiile legii;
s) coordonează metodologic activitatea serviciilor publice de as istență socială de la nivel
teritorial și colaborează permanent cu autoritățile administrației publice locale;
ș) colaborează și desfășoară acțiuni și programe comune cu furnizorii privați de servicii
sociale;
t) îndeplinește orice alte atribuții p revăzute de reglementările legale în vigoare.
ART. 107
(1) Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, pentru activitatea de stabilire și plată a
beneficiilor de asistență socială asigurate din bugetul de stat alocat Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale, precum și pentru activitatea de inspecție, organizează instituții
de specialitate, cu sau fără personalitate juridică, în scopul realizării unui sistem unitar de
administrare a beneficiilor de asistență socială și de evaluare, monitorizare și control în
domeniul asistenței sociale.
(2) Instituțiile prevăzute la alin. (1) se organizează în funcție de numărul și de categoriile
de persoane beneficiare, precum și de complexitatea activității, ca instituții publice cu
structuri l a nivel central și, după caz, cu servicii deconcentrate la nivel teritorial, cu sau fără
personalitate juridică.
(3) Organizarea, funcționarea și finanțarea instituțiilor prevăzute la alin. (1) și (2) se
stabilesc prin lege.
ART. 108
(1) Activi tățile prevăzute la art. 107 alin. (1) se realizează de către funcționari publici,
inspectori sociali și personal angajat în baza unui contract individual de muncă.
(2) Inspectorii sociali reprezintă personalul de specialitate care își exercită atribuț iile pe
întreg teritoriul țării și beneficiază de statutul specific personalului cu atribuții de inspecție și
control.
(3) În realizarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), inspectorii sociali efectuează evaluarea,
monitorizarea și controlul respectăr ii legislației în vigoare din domeniul asistenței sociale,
monitorizarea și controlul respectării criteriilor, standardelor și indicatorilor în baza cărora se
acreditează furnizorii și serviciile sociale, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunil or
prevăzute de lege.
(4) Inspecția socială stabilește anual, prin planurile de inspecție, temele de evaluare,
monitorizare și control, precum și misiuni specifice de control în scopul reducerii erorii,
fraudei și corupției.
(5) Modul de funcționar e la nivel național, precum și atribuțiile specifice Inspecției sociale
se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și
Protecției Sociale.
ART. 109
(1) Pentru eficientizarea procesului de elaborare și implem entare a politicilor sociale la
nivel național Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale organizează Observatorul
Social Național, denumit în continuare Observator.
(2) Observatorul are rolul de a colecta și analiza la nivel naț ional datele privind politicile
publice în domeniul protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății,
informării -comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii ca parte integrantă din
procesul de incluziune socială , de a elabora rapoartele naționale în domeniu, precum și de a
formula recomandări și propuneri în vederea eficientizării procesului de luare a deciziilor în
domeniile menționate.
(3) În vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, Observatorul colaborează cu organisme
naționale și internaționale cu preocupări în domeniul protecției sociale și încheie protocoale
de colaborare, inclusiv cu observatoarele sociale sectoriale sau teritoriale organizate de
acestea.
(4) Observatorul face parte din mecanismul n ațional de implementare a procesului de
incluziune socială și cooperează cu autoritățile publice centrale și locale, cu toate formele de
organizare ale societății civile participante la acest mecanism și cu institutele de cercetare și
universități.
(5) Organizarea, funcționarea și finanțarea Observatorului se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
ART. 110
(1) Activitatea de evaluare a persoanelor care prezintă afecțiuni generatoa re de dizabilități
și/sau invaliditate se realizează de către Institutul Național de Expertiză Medicală și
Recuperare a Capacității de Muncă, denumit în continuare Institut, și structurile teritoriale de
expertiză medicală.
(2) Pentru realizarea activi tății de evaluare a dizabilității, capacitatea funcțională a
Institutului și a structurilor prevăzute la alin. (1) va fi dimensionată corespunzător atribuțiilor
suplimentare.
(3) Structurile prevăzute la alin. (1) sunt singurele unități de profil abili tate să efectueze
evaluarea persoanelor în vederea încadrării în grade de dizabilitate sau invaliditate.
(4) Organizarea și funcționarea Institutului și a structurilor specializate în expertiză
medicală se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
(5) Evaluarea persoanelor în vederea încadrării în grade de invaliditate sau de dizabilitate
se realizează în baza unor criterii elaborate în concordanță cu clasificările și modelul
funcționării și dizabilității prevăzute în Clasificarea internațională a funcț ionării, dizabilității
și sănătății, elaborată de Organizația Mondială a Sănătății.
(6) Institutul și structurile teritoriale au în principal următoarele atribuții:
a) primesc și analizează cererile și documentele medicale necesare pentru realizare a
evaluării complexe a persoanei;
b) realizează evaluarea stării de sănătate a persoanei și a nivelului de afectare a integrității
funcționale și structurale a organismului;
c) evaluează abilitățile de realizare a activităților de bază și instrumen tale ale vieții în
raport cu factorii de mediu și factorii personali;
d) stabilesc gradul de limitare funcțională în baza căruia persoana poate fi încadrată în grad
de invaliditate sau în grad de dizabilitate;
e) elaborează programele de recuperare /reabilitare, de terapii specifice, de îngrijire și
asistență.
ART. 111
Ministerele și celelalte organe ale administrației publice centrale de specialitate asigură
aplicarea măsurilor de asistență socială specifice domeniului propriu de activitate, prevăzute
de lege.
SECȚIUNEA a 2 -a
Nivelul local
ART. 112
(1) Pentru asigurarea aplicării politicilor sociale în domeniul protecției copilului, familiei,
persoanelor vârstnice, persoanelor cu dizabilități, precum și altor persoane, grupu ri sau
comunități aflate în nevoie socială, autoritățile administrației publice locale au atribuții
privind administrarea și acordarea beneficiilor de asistență socială și a serviciilor sociale.
(2) În domeniul administrării și acordării beneficiilor d e asistență socială, autoritățile
administrației publice locale au următoarele atribuții principale:
a) asigură și organizează activitatea de primire a solicitărilor privind beneficiile de
asistență socială;
b) pentru beneficiile de asistență socia lă acordate din bugetul de stat realizează colectarea
lunară a cererilor și transmiterea acestora către agențiile teritoriale;
c) verifică îndeplinirea condițiilor legale de acordare a beneficiilor de asistență socială,
conform procedurilor prevăzute d e lege sau, după caz, stabilite prin hotărâre a consiliului
local, și pregătesc documentația necesară în vederea stabilirii dreptului la măsurile de
asistență socială;
d) întocmesc dispoziții de acordare/respingere sau, după caz, de
modificare/suspenda re/încetare a beneficiilor de asistență socială acordate din bugetul local și
le prezintă primarului pentru aprobare;
e) comunică beneficiarilor dispozițiile cu privire la drepturile și facilitățile la care sunt
îndreptățiți, potrivit legii;
f) urm ăresc și răspund de îndeplinirea condițiilor legale de către titularii și beneficiarii
beneficiilor de asistență socială;
g) efectuează sondaje și anchete sociale pentru depistarea precoce a cazurilor de risc de
excluziune socială sau a altor situații de necesitate a membrilor comunității și, în funcție de
situațiile constatate, propun măsuri adecvate în vederea sprijinirii acestor persoane;
h) realizează activitatea financiar -contabilă privind beneficiile de asistență socială
administrate;
i) elaborează și fundamentează propunerea de buget pentru finanțarea beneficiilor de
asistență socială;
j) îndeplinesc orice alte atribuții prevăzute de reglementările legale în vigoare.
(3) În domeniul organizării, administrării și acordării serviciil or sociale, autoritățile
administrației publice locale au următoarele atribuții principale:
a) elaborează, în concordanță cu strategiile naționale și nevoile locale identificate, strategia
județeană, respectiv locală de dezvoltare a serviciilor sociale , pe termen mediu și lung, după
consultarea furnizorilor publici și privați, a asociațiilor profesionale și a organizațiilor
reprezentative ale beneficiarilor și răspund de aplicarea acesteia;
b) în urma consultării furnizorilor publici și privați, a a sociațiilor profesionale și a
organizațiilor reprezentative ale beneficiarilor elaborează planurile anuale de acțiune privind
serviciile sociale administrate și finanțate din bugetul consiliului județean/consiliului
local/Consiliului General al Municipiulu i București, care cuprind date detaliate privind
numărul și categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile sociale propuse
pentru a fi înființate, programul de contractare a serviciilor din fonduri publice, bugetul
estimat și sursele de finanțare;
c) inițiază, coordonează și aplică măsurile de prevenire și combatere a situațiilor de
marginalizare și excludere socială în care se pot afla anumite grupuri sau comunități;
d) identifică familiile și persoanele aflate în dificultate, precum și cauzele care au generat
situațiile de risc de excluziune socială;
e) realizează atribuțiile prevăzute de lege în procesul de acordare a serviciilor sociale;
f) încheie, în condițiile legii, contracte de parteneriat public -public și publi c-privat pentru
sprijinirea financiară și tehnică a autorităților administrației publice locale de la nivelul
județului, pentru susținerea dezvoltării serviciilor sociale;
g) propun înființarea serviciilor sociale de interes județean sau local;
h) colectează, prelucrează și administrează datele și informațiile privind beneficiarii,
furnizorii publici și privați și serviciile administrate de aceștia;
i) monitorizează și evaluează serviciile sociale;
j) elaborează și implementează proiecte cu finanțare națională și internațională în domeniul
serviciilor sociale;
k) elaborează proiectul de buget anual pentru susținerea serviciilor sociale în conformitate
cu planul anual de acțiune și asigură finanțarea/cofinanțarea acestora;
l) asigură i nformarea și consilierea beneficiarilor, precum și informarea populației privind
drepturile sociale și serviciile sociale disponibile;
m) furnizează, administrează sau, după caz, contractează serviciile sociale adresate
copilului, familiei, persoanelor cu dizabilități, persoanelor vârstnice, precum și tuturor
categoriilor de beneficiari prevăzute de lege, fiind responsabile de calitatea serviciilor
prestate;
n) planifică și realizează activitățile de informare, formare și îndrumare metodologică, în
vederea creșterii performanței personalului care administrează și acordă servicii sociale;
o) colaborează permanent cu organizațiile societății civile care reprezintă interesele
diferitelor categorii de beneficiari;
p) organizează și realizează act ivitățile specifice contractării serviciilor sociale acordate de
furnizorii publici și privați;
q) încheie, în condițiile legii, contracte și convenții de parteneriat, contracte de finanțare,
contracte de subvenționare pentru înființarea, administrarea , finanțarea și cofinanțarea de
servicii sociale;
r) monitorizează financiar și tehnic contractele prevăzute la lit. q);
s) îndeplinesc orice alte atribuții prevăzute de reglementările legale în vigoare.
ART. 113
(1) În aplicarea atribuțiil or prevăzute la art. 112 autoritățile administrației publice locale
înființează structuri specializate denumite servicii publice de asistență socială și organizează,
în aparatul de specialitate al consiliului județean/al primarului, compartimentul responsa bil de
contractarea serviciilor sociale.
(2) Serviciile publice de asistență socială se organizează în subordinea consiliilor județene,
consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București și Consiliului General al
Municipiului București, la nivel de direcție generală.
(3) Serviciile publice de asistență socială se organizează în subordinea consiliilor locale ale
municipiilor și orașelor, la nivel de direcție.
(4) La nivelul comunelor, serviciile publice de asistență socială se organizează ca un
compartiment funcțional în aparatul de specialitate al primarului.
(5) Regulamentele -cadru de organizare și funcționare ale serviciilor publice de asistență
socială și structura orientativă de personal a acestora se aprobă prin hotărâre a Guvern ului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, urmând ca regulamentul
propriu, organigrama și statul de funcții să fie aprobate prin hotărâre a consiliului
județean/consiliului local/Consiliului General al Municipiului București.
ART. 114
(1) Autoritățile administrației publice locale de la nivelul județelor realizează atribuțiile
prevăzute la art. 112 astfel:
a) prin serviciile publice de asistență socială, pentru atribuțiile prevăzute la alin. (2) lit. a),
f), h) și i ) pentru beneficiile de asistență socială asigurate din bugetul propriu, stabilite prin
hotărâre a consiliului județean, și, după caz, a celor prevăzute în legile speciale și pentru
atribuțiile prevăzute la alin. (3) lit. a) – o) și lit. s) în ceea ce priv ește acordarea și
administrarea serviciilor sociale;
b) prin compartimentul prevăzut la art. 113 alin. (1), pentru atribuțiile prevăzute la alin. (3)
lit. p) – r).
(2) Pe lângă atribuțiile prevăzute la alin. (1) autoritățile administrației publice locale de la
nivelul județelor realizează:
a) coordonarea înființării și organizării serviciilor sociale, în concordanță cu nevoile și
situațiile de dificultate identificate, pentru a se realiza o acoperire echitabilă a dezvoltării
acestora pe întreg t eritoriul județului;
b) acordarea de sprijin autorităților administrației publice locale de la nivelul comunelor,
orașelor și municipiilor de pe raza teritorială a județului, în scopul planificării, dezvoltării și
organizării serviciilor sociale de int eres local;
c) înființarea și administrarea bazei de date referitoare la toți furnizorii publici și privați de
servicii sociale de la nivel județean.
ART. 115
(1) Autoritățile administrației publice locale de la nivelul municipiilor, orașelor,
comunelor, precum și sectoarelor municipiului București realizează atribuțiile prevăzute la
art. 112 astfel:
a) prin serviciile publice de asistență socială, respectiv compartimentele funcționale pentru
atribuțiile prevăzute la alin. (2) și alin. (3) l it. a) – o) și lit. s);
b) prin compartimentul responsabil cu contractarea serviciilor sociale, pentru atribuțiile
prevăzute la alin. (3) lit. p) – r).
(2) Pe lângă atribuțiile prevăzute la alin. (1), autoritățile administrației publice locale de l a
nivelul municipiilor, orașelor, comunelor, precum și sectoarelor municipiului București au
obligația de a transmite serviciului public de asistență socială de la nivel județean, respectiv al
Consiliului General al Municipiului București strategiile local e și planurile anuale de acțiune,
precum și datele și informațiile colectate la nivel local privind beneficiarii, furnizorii publici
și privați, precum și serviciile administrate de aceștia.
ART. 116
(1) Consiliul General al Municipiului București realizează atribuțiile prevăzute la art. 112
astfel:
a) prin serviciul public de asistență socială, pentru atribuțiile prevăzute la alin. (2) lit. a), f),
h) și i), pentru beneficiile de asistență socială asigurate din bugetul propriu, stabilite prin
hotărâre a consiliului general și, după caz, a celor prevăzute în legile speciale;
b) prin serviciul public de asistență socială, pentru atribuțiile prevăzute la alin. (3) lit. a) –
o) și lit. s);
c) prin compartimentul responsabil cu contractarea s erviciilor sociale, pentru atribuțiile
prevăzute la alin. (3) lit. p) – r).
(2) Pe lângă atribuțiile prevăzute la alin. (1), Consiliul General al Municipiului București
asigură:
a) colaborarea cu serviciile publice de asistență socială de la nivelu l sectoarelor, precum și
cu furnizorii de servicii sociale publici sau privați și alte organizații ale societății civile care
reprezintă interesele beneficiarilor, în vederea facilitării accesului echitabil al tuturor
cetățenilor capitalei la serviciile so ciale existente pe raza teritorială a întregului municipiu;
b) avizarea strategiilor de dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel de sector;
c) inițierea și aplicarea programelor de prevenire și combatere a situațiilor de marginalizare
și exclud ere socială, soluționarea urgențelor sociale și dezvoltarea proiectelor de servicii
sociale destinate, în principal, categoriilor de persoane ale căror nevoi nu sunt acoperite de
serviciile create la nivelul sectoarelor municipiului București;
d) înfii nțarea, organizarea și acordarea serviciilor sociale de interes local pentru persoanele
care trăiesc pe raza teritorială a municipiului București, fără a avea domiciliul/reședința într –
un sector.
ART. 117
(1) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale județene și a municipiului București se
elaborează pe termen mediu, respectiv pe o perioadă de 5 ani, precum și pe termen lung,
respectiv pe o perioadă de 10 ani, și cuprind măsurile și acțiunile din domeniu, planificarea
acestora și bugetul estim ativ.
(2) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) se dezbat și se
avizează de către Comisiile județene de incluziune socială și a municipiului București,
anterior aprobării lor prin hotărâre a consiliului județean, respec tiv a Consiliului General al
Municipiului București.
(3) Comisiile județene de incluziune socială și cea a municipiului București sunt constituite
la nivelul instituției prefectului și funcționează în cadrul mecanismului naț ional pentru
promovarea incluziunii sociale în România aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(4) Autoritățile administrației publice locale de la nivelul sectoarelor municipiului
București elaborează propriile strategii de dezvoltare a serviciilor social e care sunt cuprinse
în strategia de dezvoltare a serviciilor sociale a municipiului București. Consiliul General al
Municipiului București colaborează cu consiliile locale de sector în vederea asigurării de
oportunități egale pentru toți locuitorii capita lei în accesarea serviciilor sociale.
(5) Strategiile de dezvoltare a serviciilor sociale prevăzute la alin. (1) și (4) se elaborează
în termen de maximum un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
ART. 118
(1) Planurile anuale de acțiun e privind serviciile sociale se elaborează de către autoritățile
administrației publice locale, în conformitate cu măsurile și acțiunile prevăzute în strategia de
dezvoltare a serviciilor sociale a județului de care aparțin, respectiv în cea a municipiului
București, pentru sectoarele de la nivelul capitalei.
(2) Planurile anuale de acțiune privind serviciile sociale prevăzute la alin. (1) cuprind date
detaliate privind numărul și categoriile de beneficiari, serviciile sociale existente, serviciile
sociale propuse pentru a fi înființate, programul de contractare a serviciilor de la furnizorii
privați, programul de subvenționare, bugetul estimat și sursele de finanțare.
(3) Planurile anuale de acțiune elaborate de autoritățile administrației publice l ocale,
anterior aprobării acestora prin hotărâre a consiliului local, se transmit pentru consultare
consiliului județean, respectiv Consiliului General al Municipiului București.
(4) Planurile anuale de acțiune privind serviciile sociale administrate ș i/sau finanțate de
consiliile județene, de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București, precum și de
Consiliul General al Municipiului București, anterior supunerii acestora spre aprobare prin
hotărâre a consiliului județean/consiliului local al sectorului/consiliului general al capitalei, se
transmit pentru consultare comisiilor teritoriale de incluziune socială.
ART. 119
(1) Autoritățile administrației publice locale și toți furnizorii publici de servicii sociale au
obligația de a org aniza și acorda serviciile sociale, precum și de a planifica dezvoltarea
acestora, numai în funcție de nevoile identificate ale persoanelor din comunitate, de
prioritățile asumate, de resursele disponibile și cu respectarea celui mai eficient raport
cost/b eneficiu.
(2) Pentru asigurarea unor servicii sociale adecvate și de calitate, autoritățile administrației
publice locale au obligația de a asigura resursele umane, financiare și materiale, în
conformitate cu reglementările în vigoare, strategia propri e de dezvoltare a serviciilor sociale
și planurile anuale de acțiune în domeniu.
(3) Autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor, orașelor, municipiilor
și sectoarelor municipiului București înființează servicii sociale rezidenți ale de interes local,
numai dacă numărul solicitărilor justifică existența unui astfel de serviciu pe raza lor
teritorială.
(4) În condițiile în care numărul solicitărilor este limitat sau în cazul în care nu dispun de
resurse suficiente, autoritățile administrației publice locale de la nivelul comunelor, orașelor,
municipiilor și sectoarelor municipiului București încheie parteneriate pentru înființarea de
servicii rezidențiale de interes intercomunitar pentru persoanele care au domiciliul/reședința
în unitățile administrativ -teritoriale partenere.
(5) Consiliul județean, în baza nevoilor identificate și a cererilor de așteptare înregistrate la
nivelul județului, înființează servicii sociale rezidențiale de interes județean.
(6) Autoritățile adm inistrației publice locale pot decide, prin hotărâre de consiliu,
schimbarea destinației serviciilor sociale existente, numai în alte categorii de servicii sociale
sau, în cazuri bine justificate, în servicii din domeniul educației, sănătății ori culturii.
ART. 120
În vederea funcționării eficiente a sistemului național de servicii sociale, serviciile publice
de asistență socială de la nivel local și județean au următoarele obligații, în relație cu
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale:
a) de a respecta și aplica prevederile reglementărilor legale în vigoare, ale strategiilor și
programelor naționale din domeniul serviciilor sociale;
b) de a transmite ministerului, în termen de 30 de zile de la aprobare, strategia de
dezvoltare a serviciilor sociale de la nivel județean/al sectoarelor municipiului București/al
municipiului București;
c) de a transmite ministerului, în termenele solicitate, situațiile statistice, datele,
informațiile, indicatorii care privesc serviciile sociale organizate și acordate la nivelul
județului, municipiului București și sectoarelor capitalei, precum și la nivel local, după caz;
d) de a respecta și aplica, în cadrul planurilor anuale de acțiune, prioritățile naționale de
dezvoltare a serviciilor soc iale;
e) de a răspunde, în termenele prevăzute de lege, la solicitările ministerului referitoare la
serviciile sociale aflate în coordonare și administrare.
CAPITOLUL VI
Personalul din sistemul de asistență socială
ART. 121
(1) În dom eniul asistenței sociale activează asistenți sociali, alt personal de specialitate în
asistență socială, precum și personal cu profesii, calificări și competențe diverse.
(2) Personalul din domeniul asistenței sociale își desfășoară activitatea în conf ormitate cu
statutul profesiei, al dispozițiilor Codului muncii, precum și al altor dispoziții legale, după
caz.
ART. 122
(1) Identificarea și evaluarea nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup și
elaborarea planurilor de intervenț ie pentru prevenirea, combaterea și soluționarea situațiilor
de dificultate se realizează, în condițiile legilor speciale, de către asistenții sociali, în
conformitate cu atribuțiile ce le revin potrivit statutului asistentului social și regulamentelor
interne ale angajatorilor, respectiv fișei postului.
(2) Autoritățile administrației publice locale angajează asistenți sociali sau contractează
serviciile acestora pentru a realiza activitățile prevăzute la alin. (1), cu respectarea raportului
de un asis tent social la maximum 300 de beneficiari.
ART. 123
(1) În procesul de acordare a serviciilor sociale pot fi implicați voluntari care, pentru
activitatea desfășurată, beneficiază de facilități.
(2) Furnizorii de servicii sociale care utilizează voluntari pot beneficia de facilități pentru
accesarea de fonduri din bugetul de stat, bugetul local sau fonduri internaționale.
(3) Facilitățile prevăzute la alin. (1) și (2) sunt prevăzute în legile speciale.
ART. 124
Personalul care activea ză în domeniul asistenței sociale are obligația:
a) să își desfășoare activitatea în conformitate cu legislația în vigoare;
b) să asigure confidențialitatea informațiilor obținute în exercitarea profesiei;
c) să respecte intimitatea beneficiari lor;
d) să respecte libertatea beneficiarului de a alege serviciile sociale și furnizorii de servicii
sociale;
e) să respecte etica profesională;
f) să implice activ beneficiarii de servicii sociale și, după caz, familiile acestora în procesul
decizional și de acordare a serviciilor sociale;
g) să respecte demnitatea și unicitatea persoanei.
ART. 125
(1) Personalul angajat în cadrul serviciilor sociale, precum și cel din cadrul serviciilor
publice de asistență socială este personal c ontractual.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), persoanele cu funcție de conducere din cadrul
serviciilor publice de asistență socială, precum și personalul cu atribuții în realizarea și
elaborarea strategiilor și planurilor anuale de acțiun e, în colectarea și administrarea bazelor de
date, în contractarea serviciilor sociale, administrarea resurselor umane și a activităților
economico -financiare și de consiliere juridică pot fi încadrați ca funcționari publici în
condițiile Legii nr. 188/199 9 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu
modificările și completările ulterioare.
ART. 126
Autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și furnizorii de servicii sociale
publici și privați au obligația de a promo va, facilita și asigura personalului programe de
formare profesională, precum și programe de instruire specifică.
ART. 127
Salarizarea personalului din sistemul public de asistență socială se face potrivit Legii -cadru
nr. 284/2010 privind salarizar ea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu
modificările ulterioare.
CAPITOLUL VII
Finanțarea asistenței sociale
ART. 128
Asistența socială se finanțează din fonduri alocate de la bugetul de stat, de la bugetele
locale, din d onații, sponsorizări sau din alte contribuții din partea unor persoane fizice ori
juridice, din țară și din străinătate, din contribuții ale beneficiarilor, precum și din alte surse,
cu respectarea legislației în domeniu și în limita resurselor financiare disponibile.
SECȚIUNEA 1
Finanțarea beneficiilor de asistență socială
ART. 129
(1) Beneficiile de asistență socială se finanțează din fonduri alocate de la bugetul de stat
sau/și de la bugetele locale, conform dispoziț iilor prezentei legi.
(2) La fundamentarea anuală a sumelor necesare asigurării plății beneficiilor de asistență
socială se ține cont de următoarele elemente:
a) numărul de beneficiari înregistrați în anul anterior;
b) estimarea numărului de be neficiari pentru anul bugetar în funcție de evoluțiile
economice, demografice și sociale, precum și de indicatorii macroeconomici înregistrați;
c) cuantumul nominal sau, după caz, cuantumul mediu al beneficiului de asistență socială.
(3) Se iau în considerare la fundamentarea bugetară și beneficiile de asistență socială care
urmează să fie acordate, aprobate în condițiile legii, pe baza elementelor prevăzute la alin. (2)
lit. b) și c).
ART. 130
(1) Fondurile necesare cheltuielilor cu tipărir ea formularelor de cerere se asigură din
bugetul unităților administrativ -teritoriale.
(2) Pentru solicitarea drepturilor, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale,
instituțiile prevăzute la art. 107 alin. (1), precum și autoritățile administr ației publice locale
au obligația de a posta pe site -urile proprii formatul printabil al formularelor de cerere.
(3) Fondurile necesare cheltuielilor de transmitere a drepturilor se asigură din bugetele din
care se plătește beneficiul de asistență soci ală, fără a afecta cuantumul acestuia.
ART. 131
Guvernul și fiecare ordonator de credite, autoritate a administrației publice centrale sau
locale, în elaborarea strategiilor și politicilor sociale la nivel național ori local trebuie să se
asigure c ă acestea sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale,
precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscal -bugetară reglementată de Legea
responsabilității fiscal -bugetare nr. 69/2010.
SECȚIUNEA a 2 -a
Finan țarea serviciilor sociale
ART. 132
Serviciile sociale se finanțează din următoarele surse:
a) bugetul de stat;
b) bugetul local al județului, respectiv al municipiului București;
c) bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiil or, respectiv bugetele locale ale
sectoarelor municipiului București;
d) donații, sponsorizări sau alte contribuții din partea persoanelor fizice ori juridice din țară
și din străinătate;
e) fonduri externe rambursabile și nerambursabile;
f) contribuția persoanelor beneficiare;
g) alte surse de finanțare, în conformitate cu legislația în vigoare.
ART. 133
(1) De la bugetul de stat se alocă fonduri pentru:
a) finanțarea programelor de interes naț ional, elaborate de Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale, precum și de alte autorități ale administrației publice centrale cu atribuții în
domeniul serviciilor sociale și aprobate prin hotărâre a Guvernului;
b) finanțarea programelor de su bvenționare a furnizorilor privați de servicii sociale,
derulate de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale;
c) finanțarea înființării unor instituții de asistență socială -pilot;
d) finanțarea serviciilor sociale acordate prin structurile publice aflate în subordinea –
coordonarea autorităților administrației publice centrale;
e) finanțarea serviciilor sociale acordate de autoritățile administrației publice locale și a
altor furnizori publici și privați de servicii sociale, în condițiile legii;
f) finanțarea programelor de educație permanentă a personalului de specialitate și a
programelor de cercetare din domeniul serviciilor sociale;
g) cheltuieli de investiții și reparații capitale pentru centrele de zi și rezidențiale, în
cond ițiile legii;
h) cofinanțarea serviciilor sociale, în baza memorandumurilor, protocoalelor, convențiilor
de parteneriat, încheiate conform legii.
(2) Pentru cheltuielile prevăzute la alin. (1) lit. g), care se suportă din bugetul de stat prin
buget ul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, procedura de acordare a sumelor
cu această destinație se stabilește prin hotărâre a Guvernului.
ART. 134
(1) Alocarea fondurilor de la bugetul de stat destinate susținerii funcționării servici ilor
sociale organizate la nivelul unităților administrativ -teritoriale se realizează în baza
fundamentărilor transmise de autoritățile administrației publice locale.
(2) Fundamentarea sumelor solicitate de la bugetul de stat de către autoritățile
admi nistrației publice locale se realizează în baza costurilor standard în vigoare pentru
serviciile sociale administrate, contractate sau subvenționate în condițiile legii, precum și în
baza estimării costurilor necesare funcționării serviciilor nou -înființat e în anul bugetar
respectiv.
(3) Standardele de cost pentru serviciile sociale se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale. Costul standard
anual/beneficiar/tip de serviciu se poate indexa cu rata inflației și se revizuiește ori de câte ori
este nevoie.
(4) Sumele fundamentate se alocă din unele venituri ale bugetului de stat pentru finanțarea
serviciilor sociale, în condițiile alin. (2), și se realizează în următoarea ordine de priorități:
a) serviciile sociale adresate copilului separat de părinți care necesită protecție specială;
b) serviciile sociale adresate persoanelor cu dizabilități, în funcție de tipul serviciilor;
c) serviciile destinate copilului și familiei, precum și pentru persoanele vârstnice, în funcție
de tipul serviciilor;
d) serviciile sociale adresate persoanelor fără adăpost și persoanelor aflate în risc de
excluziune socială, în funcție de tipul serviciilor.
(5) Nivelul sumelor acordate potrivit alin. (4) se stabilește prin legile speciale, pe tipuri de
servicii.
ART. 135
(1) Din bugetele locale ale județelor se alocă fonduri pentru:
a) finanțarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenționate
în condițiil e legii, ori cofinanțate în baza contractelor de parteneriat;
b) finanțarea sau cofinanțarea înființării, organizării și funcționării unor noi servicii
sociale;
c) cofinanțarea serviciilor sociale care funcționează în mediul rural și în localități
defavorizate, în baza unor contracte de parteneriat încheiate bianual;
d) finanțarea cheltuielilor de funcționare a comisiilor de evaluare și a serviciilor de
evaluare complexă, prevăzute de lege, până la intrarea în vigoare a noului sistem de evaluare
prevăzut la art. 110;
e) finanțarea sau, după caz, cofinanțarea în parteneriat cu autoritățile administrației publice
locale a cheltuielilor necesare formării continue a personalului cu atribuții în domeniul
serviciilor sociale și care activează la ni velul județului respectiv;
f) finanțarea și cofinanțarea în parteneriat cu autoritățile administrației publice locale a
acțiunilor de sensibilizare a comunității privind nevoile și riscurile sociale de la nivelul
județului;
g) cofinanț area proiectelor susținute din fonduri structurale și alte fonduri internaționale
pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;
h) finanțarea subvențiilor destinate serviciilor sociale acordate de furnizorii privați;
i) alte finanțări sau cofin anțări prevăzute de lege.
(2) Consiliul județean are obligația să asigure din bugetul propriu sumele în completarea
celor alocate din bugetul de stat.
ART. 136
(1) Din bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, respectiv din buget ele
locale ale sectoarelor municipiului București se alocă fonduri pentru:
a) finanțarea serviciilor sociale aflate în administrare proprie, contractate sau subvenționate
în condițiile legii, ori cofinanțate în baza contractelor de parteneriat;
b) finanțarea sau cofinanțarea înființării, organizării și funcționării unor noi servicii
sociale;
c) finanțarea sau, după caz, cofinanțarea în parteneriat cu consiliul județean a cheltuielilor
necesare formării continue a personalului cu atribuții în dom eniul serviciilor sociale și care
activează la nivelul comunității respective;
d) finanțarea și cofinanțarea în parteneriat cu consiliul județean a acțiunilor de sensibilizare
a populației privind nevoile și riscurile sociale de la nivelul comunității;
e) cofinanțarea proiectelor susținute din fonduri structurale și alte fonduri internaționale
pentru proiecte din domeniul serviciilor sociale;
f) alte finanțări sau cofinanțări prevăzute de lege.
(2) Autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure sumele din bugetele
proprii și alte venituri extrabugetare, în completarea celor alocate din bugetul de stat.
ART. 137
(1) Serviciile medicale asigurate beneficiarilor de servicii sociale în centrele rezidențiale și
de zi se finanțează de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în
condițiile legii și în conformitate cu prevederile Contractului -cadru privind condițiile
acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănăta te.
(2) Furnizorii publici și privați care acordă servicii de îngrijire în centre rezidențiale și,
după caz, în centre de zi asigură, din fonduri proprii, medicamente uzuale acordate fără
prescripție medicală, materiale sanitare și echipamentele necesa re îngrijirii persoanei asistate,
care nu sunt finanțate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sau prin
programele Ministerului Sănătății.
ART. 138
(1) Pentru finanțarea serviciilor sociale se pot utiliza veniturile obținute din sponsorizările
și donațiile în bani sau în natură, acordate de persoane fizice și juridice, române și străine,
furnizorilor de servicii.
(2) Serviciile sociale pot fi finanțate din fonduri internaționale, stabilite prin
memorandumurile sau protocoalel e de finanțare încheiate de statul român cu donatorii,
precum și din fondurile structurale pentru proiectele selectate în cadrul programelor
operaționale regionale.
(3) În funcție de venituri, persoanele beneficiare contribuie la finanțarea acordării
serviciilor sociale, conform legii.
(4) Furnizorii de servicii sociale pot dezvolta activități lucrative numai pentru
autofinanțarea serviciilor sociale acordate, cu excepția operatorilor economici prevăzuți la art.
37 alin. (3) lit. e).
(5) Venitur ile obținute din activitățile prevăzute la alin. (4) se utilizează și pentru lucrări de
modernizare, reamenajare și renovare a centrelor aflate în administrare.
ART. 139
(1) Asociațiile și fundațiile, precum și cultele recunoscute de lege, în calit ate de furnizori
privați de servicii sociale, pot primi subvenții alocate de la bugetul de stat și de la bugetele
județene/bugetele locale ale sectoarelor municipiului București, ca formă de sprijin în vederea
înființării, dezvoltării, diversificării și as igurării continuității serviciilor sociale acordate de
aceștia.
(2) Subvenționarea furnizorilor privați din fonduri publice se reglementează prin lege
specială.
SECȚIUNEA a 3 -a
Contractarea serviciilor sociale
ART. 140
(1) Contractarea din fonduri publice a serviciilor sociale oferite de furnizori privați are în
vedere realizarea următoarelor obiective aprobate prin strategiile naționale și locale în
domeniu:
a) promovarea parteneriatului public -privat;
b) de zvoltarea și diversificarea serviciilor sociale de interes local;
c) construcția unei rețele naționale de servicii sociale;
d) asigurarea stabilității și continuității funcționării serviciilor sociale;
e) asigurarea calității serviciilor social e;
f) implicarea comunității în identificarea, prevenirea și soluționarea problemelor sociale;
g) asigurarea accesului, pe criterii nediscriminatorii, a furnizorilor privați și publici de
servicii sociale la fonduri publice;
h) respectarea drep tului persoanei beneficiare la libera alegere a furnizorului de servicii
sociale;
i) optimizarea rezultatelor obținute în urma furnizării serviciilor sociale;
j) performanța în administrarea serviciilor sociale.
(2) Finanțarea serviciilor socia le se află în responsabilitatea autorităților administrației
publice locale care, pe baza planurilor anuale de acțiune prevăzute la art. 112 alin. (3) lit. b),
realizează următoarele:
a) stabilesc tipurile de servicii sociale necesare comunității;
b) inventariază serviciile sociale existente;
c) evaluează eficiența și eficacitatea acestora;
d) identifică nevoia de servicii sociale noi.
(3) Pentru contractarea furnizării serviciilor sociale, autoritățile administrației publice
locale elab orează și publică anual lista serviciilor sociale pe care le vor contracta cu furnizorii
publici și privați de servicii sociale.
(4) Autoritățile administrației publice locale în colaborare cu furnizorii publici și privați
elaborează criteriile care fu ndamentează tipurile de servicii sociale ce urmează să fie
contractate.
ART. 141
(1) Autoritățile administrației publice locale, denumite în continuare autorități contractante,
contractează, cu furnizorii publici și privați, serviciile sociale orga nizate și definite conform
Nomenclatorului serviciilor sociale. Tipurile de contracte se stabilesc de către autoritățile
contractante, în condițiile legii.
(2) Autoritățile contractante au obligația să prevadă în bugetele proprii fondurile necesare
pentru finanțarea serviciilor sociale prevăzute în planurile anuale de acțiune.
(3) Finanțarea din fonduri publice, prevăzută la alin. (1), a serviciilor sociale acordate de
furnizorii publici și privați de servicii sociale se realizează pe principiile co ncurenței,
eficienței și transparenței și se supune legislației din domeniul achizițiilor publice.
ART. 142
(1) Furnizorii privați de servicii sociale, autoritățile contractante, precum și alte persoane
fizice sau juridice care finanțează servicii sociale pot solicita evaluarea independentă a
contractelor de finanțare pentru furnizarea serviciilor sociale, prin demararea procedurilor de
audit social.
(2) Auditul social se realizează de către auditorul social și are în vedere, în principal,
următ oarele aspecte:
a) verificarea planurilor și procedurilor stabilite de furnizorii de servicii sociale pentru
serviciile finanțate;
b) evaluarea eficienței și eficacității serviciilor sociale contractate;
c) verificarea exactității informaț iilor utilizate;
d) recomandarea de ameliorări operaționale.
(3) Auditorul social este persoana care are calificarea și care este mandatat de entitățile
prevăzute la alin. (1) pentru a realiza componentele unui audit. Auditorul social nu este
înves tit cu nicio putere de control sau sancționare.
(4) Activitatea de audit social, precum și statutul auditorului social se stabilesc prin lege.
CAPITOLUL VIII
Dispoziții tranzitorii și finale
ART. 143
(1) Actele administrative emise de autoritățile publice centrale și locale privind acordarea
beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea
contenciosului administrativ, în baza condițiilor prevăzute de Legea contenciosului
administrativ nr. 554 /2004, cu modificările și completările ulterioare.
(2) Dacă beneficiarul serviciului social se consideră nedreptățit de modul de furnizare a
serviciilor sociale, astfel cum a fost acesta stabilit conform clauzelor din contractul de
furnizare de servici i sociale, se poate adresa instanței judecătorești competente pentru
soluționarea litigiilor în legătură cu acordarea serviciilor sociale.
(3) Cererile adresate instanței de contencios administrativ sau oricărei alte instanțe
judecătorești pentru soluț ionarea litigiilor în legătură cu dreptul sau cu acordarea măsurilor de
asistență socială se soluționează cu celeritate.
ART. 144
Acțiunile, căile de atac și actele procedurale în legătură cu soluționarea litigiilor având ca
obiect drepturi sau obl igații prevăzute de prezenta lege sunt scutite de taxa de timbru.
ART. 145
Personalul implicat în acordarea serviciilor sociale răspunde, în condițiile legii, disciplinar,
patrimonial, contravențional sau penal, după caz.
ART. 146
(1) La da ta intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 16 martie 2006;
b) Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/1 999 privind înființarea și utilizarea
Fondului național de solidaritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312
din 30 iunie 1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 366/2001, cu
modificările ulterioare.
(2) De l a data intrării în vigoare a prezentei legi, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2011,
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale efectuează modificările și completările
corespunzătoare la actele normative în vigoare din domeniul asistenței sociale și elaborează
legile speciale prevăzute de prezenta lege.
(3) Până la adoptarea modificărilor și completărilor prevăzute la alin. (2), actele normative
în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor aplica în continuare.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 și
ale art. 76 alin. (1) din Constituția României, republicată.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREȘEDINTELE SENATULUI
MIRCEA -DAN GEOANĂ
București, 20 decembrie 2011.
Nr. 292.
–––––
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: LEGE Nr. 292 din 20 decembrie 2011 [608402] (ID: 608402)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.