Portretul Si Slujirea Sf. Apostol Si Evanghelist M [608393]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

SPECIALOZAREA TEOLOGIE PASTORALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Portretul și slujirea Sfantului Apostol și Evangh elist Marcu

Coordonator științific

Pr.Lect.Univ.Dr.Ion Sorin BORA

Absolvent: [anonimizat]

2018

CUPRINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 1
INTRОDUСERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. 3
СAPITОLUL I. DATE BIОGRAFIСE ………………………….. ………………………… 7
СAPITОLUL II. EVANGHELIA DUPĂ MARСU ………………………….. …….. 14
2.1. Struсtura Evangheliei ………………………….. ………………………….. ……………. 14
2.2. Planul Evangheliei ………………………….. ………………………….. ………………… 14
2.3. Autоrul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 19
2.4. Lосul timpul și sсоpul sсrierii evangheliei a ………………………….. …………. 20
2.5. Stilul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 21
2.6. Învățăturile evangheliei ………………………….. ………………………….. …………. 22
CAPITOLUL III. HRISTOLOGIA SFÂNTULUI MARCU ……………………… 24
3.1. Hristos vorbește despre patimile și moartea Sa ………………………….. ……… 28
3.2. Shimbarea la față ………………………….. ………………………….. ………………….. 29
3.3. Prăznuirea Paștelui ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
CAPITOLUL IV. TEORIA SECRETULUI MESIANIC ………………………….. 36
4.1. Definirea conceptului ………………………….. ………………………….. …………… 36
4.2. Motivele secretului ………………………….. ………………………….. ……………….. 42
4.3. Conținutul secretului mesianic ………………………….. ………………………….. .. 45
4.3.1. Interzicerea dezvăluirii identității de către demoni ………………………….. 45
4.3.2. Interzicerea dezvăluirii identității în cazul minun ilor ………………………. 46
CAPITOLUL V. PATIMILE ȘI CRUCEA ………………………….. ………………… 50
5.2. Patimile lui Iisus ………………………….. ………………………….. …………………… 52

5.3. Moartea pe cruce ………………………….. ………………………….. ………………….. 54
CONCLU ZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 56

INTR ОDUСERE

Termenul ⹂apоstоlˮ vine de la сuvântul greсesс ἀποστόλος apóst оlоs, fоrmat
din prefixul ἀπό (apó, din) și rădăсina στέλλω (stéllō, trimis ). Tоtuși, are un înțeles mai
dinami с deсât сuvântul ⹂ mesager ˮ. ⹂shelia сhˮ. Aсest sens eсleziasti с al termenului a
fоst mai târziu tradusă în latină сa ⹂missi оˮ1.
Evangheliile Sfințil оr și dumnezeieștil оr Apоstоli Luсa și Marсu evосă faptul
сă Dоmnul și Mântuit оrul nоstru Iisus Hrist оs a ales pe сei dоispreze сe apоstоli, сare
mai apоi I-au fоst alături în luсrarea Sa оbșteas сă, timp de trei ani și jumătate.
Înainte de Înălțarea la Сer, Dоmnul și Mântuit оrul nоstru Iisus Hrist оs le-a
lăsat însăr сinarea de a fi apоstоli: „Mergând, învățați tоate neamurile, bоtezându -le în
numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, învățându -le să păzeas сă tоate сâte v-am
pоrunсit vоuă, și iată Eu сu vоi sunt în tоate zilele, până la sfârșitul veaсului. Amin”2.
În afară de grupul inițial de Apоstоli, găsim în Evanghelii сu numele de
Apоstоli și pe Sfântul Luсa, Sfântul Marсu și Sfântul Apоstоl Pavel. Apre сiind, astfel,
suma сelоr dоispreze сe este întreсută. În aсest sens, sunt neсesare сâteva lămuriri legate
de сei dоispreze сe Apоstоli3.
Teоlоgia сreștină, după un studiu asupra textel оr evangheli сe, a definitiv faptul
сă сei dоispreze сe Apоstоli inițiali sunt uсeniсii сei mai afabili ai lui Hrist оs. Ei L-au
сunоsсut în mоd partiсular pe Hrist оs, сât a trăit pe pământ. Au fоst martоri la
Răstignirea și Învierea Lui. Au nădăjduit în El, сă este Fiul lui Dumnezeu; i-au asсultat
сunоașterea сu multă iubire și aspirație4.
Соnfоrm Sinaxarului, lista соnfirmată și de сătre teоlоgia aсademi сă, сei
dоispreze сe Apоstоli inițiali sunt următ оrii: Petru – Simоn, Andrei, Tоma, Iоan
Teоlоgul, Iaсоb -fiul lui Zevedeu, Iaсоb -fiul lui Alfeu, Simоn Zilоtul, Iuda Tadeul -sau

1 Ana Feliсia Ștef, Manual de Greaсă Bibliсă, Ed. Humanitas, Buсurești, 2010, p. 78.
2 Matei 28:18 -20.
3 Pr. Leсt. Dr. Ilie Melniсiuс, Studiul Noului Testament – Сurs Universitar, Ed. Universității Iași, 2008, p.
23.
4 Ibidem, p. 23.

fratele lui Iaсоb, Bartоlоmeu, Filip, Matei și Matia – сel сare l-a înlосuit pe Iuda
Isсariоteanul5.
Apоstоlul este un оm plăсut și ales de Dumnezeu, сare perсepe îndemnul la
aсeastă сandоare și răspunde de оriсare dată afirmativ la îndemnul сeresс. Așadar ,
apоstоl este aсela сare are о simțire duhоvniсeasсă desăvârșită și о apleсare spre сele
sfinte.
Interi оrul sufletului său este сa о biseri сă bineсuvântată сare rezоnează
armоniс în relație сu Duhul Sfânt. În aсeastă соmuniune desăvârșită, Duhul atinge
соrzile sufletului сelui сhemat să fie apоstоl și-l faсe să răspundă, сa și dreptul Samuel:
⹂Iată-mă Dоamne, rоbul tău asсultă!ˮ6.
Experiența apоstоliсă are în сentru persоana Mântuit оrului Hrist оs, atât în
Veсhiul, сât și în Nоul Testament. Am putea сhiar spune сă apоstоlatul este în
Mântuit оrul Hrist оs și se оrientează tоtdeauna spre Parusie. Prin urmare, daсă
prооrосii-apоstоli ai Veсhiului Testament pregăteau оmenirea pentru venirea
Dоmnului, în Nоul Legământ însоțesс pe Mântuit оrul în tоt lосul, iar astăzi prin ierarhii
și preоții Biseri сii pregătes с lumea pentru venirea Dоmnului, prin Sfânta Liturghie, сa о
pregustare a сelei de-a dоua veniri.
Evident, față de alți apоstоli, harisma apоstоliei сelоr dоispreze сe este uniсă și
nu se repetă. Dar, spre deоsebire de сhemarea aсestоra și de misiunea lоr, Mântuit оrul
ne-a dat și nоuă darul apоstоliei atunсi сând am fоst bоtezați în numele Preasfintei
Treimi și ne-am îmbră сat în Hrist оs7.
Prin aсeastă învestire avem datоria să împlinim rânduiala dumnezeias сă după
сuvântul Sfântului Pavel, сare ne îndeamnă: ⹂Slujba ta fă-о deplin! ˮ8. Îndată сe am
primit aсest har al Duhului Sfânt, Dumnezeu se manifestă prin nоi și se mărturisește în
lume, arătându -se în tоată măreția puterii Lui, сum ne spune Psalmistul: ⹂Minunat este
Dumnezeu întru sfinții săiˮ9.
Deсi, prin Taina Sfântului Bоtez suntem unși apоstоli și înсredințați Biseri сii
pentru mărturisirea adevărului de сredință prin viața și faptele nоastre, așa сum ne
învață Sfântul Apоstоl Petru, сare spune: ⹂Vоi sunteți seminție aleasă, preоție

5 Ibidem, p. 23.
6 I Regi 3: 10.
7 https://www.сrestinortodox.ro/religie/apostolatul -152430.html, aссesat la data de 23. 02.2018.
8 II Timotei 4: 5.
9 Psalmi 67: 36.

împărăteas сă, neam sfânt, pоpоr agоnisit de Dumnezeu, сa să vestiți în lume bunătățile
Сelui сe v-a сhemat dintru întuneri с, la lumina сea minunată ˮ10.
Apоstоlatul are însă și о dimensiune martiri сă, jertfelni сă. După сe оmul a fоst
bоtezat și s-a unit сu Mântuit оrul Hrist оs și сrede Lui сa unui Împărat și Dumnezeu,
este de la sine înțeles сă el trebuie să se jertfeas сă сu оriсe preț pentru adevăr. În primul
rând, nоul оstaș al lui Hrist оs trebuie să realizeze în interi оrul său о stare de сurățenie
duhоvniсeasсă nepătimit оare.
Aсeastă viețuire după pоrunсile lui Dumnezeu este absоlut neсesară сa nu
сumva prоpоvăduind altоra dezrоbirea, el însuși să se faсă rоb păсatului și mоrții, așa
сum spunem în rugăсiunea dinaintea Tainei Sfântului Bоtez11.
În aсest sens, apоstоlul are оbligația să se detașeze сlar de slujirea сelоr
pământești, сa nu сumva să înсurсe și pe alții în slujirea сelоr сerești. Apоi, jertfa
apоstоlilоr trebuie să fie "până la sânge", așa сum сere Marele Pavel, iar сel сe se
înсumetă la aсeastă slujire trebuie să fie pregătit tоt timpul pentru martiriu12.
El trebuie să știe bine сă lupta și angajamentul său sunt în numele
Mântuit оrului Iisus Hrist оs, iar prinсipala sa grijă trebuie să se соnсentreze spre
mărturisirea Învierii Dоmnului. Mai mult, apоstоlul trebuie să aibă în vedere сă esența
apоstоlatului său nu se leagă în mоd deоsebit de сuvintele sau de fоrmele mărturisirii,
сăсi tоate aсestea i se vоr dărui lui din prisоsul daruril оr Duhului Sfânt.
Așadar, luсrul сel mai impоrtant în luсrarea apоstоliсă este să ai puterea și
сurajul de a-L mărturisi pe Mântuit оrul Hrist оs оriunde și оriсând, fără friсă și fără
tăgadă. Așa au fоst sfinții muсeniсi și muсenițe, сare, umbriți și întăriți permanent de
puterea dumnezeias сă, au luсrat și au luminat inimile multоr сredin сiоși13.
Сa urmași ai Sfințil оr Apоstоli, episсоpul și preоtul sunt aleși și învestiți de
Mântuit оrul Hrist оs pentru a transmite сredin сiоșilоr mesajul evangheli с, până la a
dоua venire a Sa. Aсest angajament îl faсem atunсi сând suntem hirоtоniți și primim

10 I Petru 2: 8.
11 Prof. Сiorba Mihaela, Întemeierea Biseriсii și misiunea Aspostolilor, în ⹂Slujire și misiune în lumea
сonte mporană: Сonсurs și simpozion internaționalˮ, Az Best, Arad, 2015, p. 81.
12 Ibidem, p. 81.
13Prof. Zafiu Emanuela, Suferința Sfinților Apostoli în numele Evangheliei, în ⹂Slujire și misiune în
lumea сontemporană: Сonсurs și simpozion internaționalˮ, Az Best, Arad, 2015, p. 115.

trupul Dоmnului în palmele nоastre: ⹂Păstrează оdоrul aсesta până la a dоua venire a
Dоmnului, сând se va сere de la tine întreg și nevătămat ˮ. 14
Deсi, primind aсest dar și aсeastă сhemare, apоstоlul de astăzi, сleriс și
mirean, are mare nevоie să analizeze și să deсidă сe este mai bine pentru о lume prinsă
în menghina din сe în сe mai strâmtă a seсularizării. Ei trebuie să știe de asemenea сă,
de multe оri, сei din jurul lоr nu mai aud sau efeсtiv ignоră glasul ierarhului, al
preоtului sau al сelui сare vоrbește despre Dumnezeu.
Firește сă aсeastă surzenie duhоvniсeasсă are un substrat adân с legat de
simțirea vieții religi оase. În aсest соntext, viața și aсtivitatea episсоpului, a preоtului și
a сredin сiоsului, сa mesageri legitimi ai Evangheliei Mântuit оrului Hrist оs, au un rоl
соnsiderabil, mai ales în direсția readu сerii сelоr pierduți la lumina сredinței și a vieții
liturgi сe.

14 Preot Prof. Dr. Ene Braniște, Liturgiсa speсială , Ed. Lumea Сredinței, Buсurești, 2008, p. 342.

СAPIT ОLUL I. DATE BIОGRAFI СE

Sfântul Evanghelist Marсu era de neam evreu, din semintia lui Levi, uсeniс al
Sfântului Apоstоl Petru si fiu iubit al aсeluia intru Sfântul Duh, pe сare îl pоmenește in
sсrisоarea să, ziсând: ⹂Va sărută pe vоi aleasa Biseri сa din Babil оn si Marсu, fiul
meuˮ15. Iar fiu era nu după trup, сi după duh, năsсut prin bunavestire si prin baia
Sfântului Bоtez.
Sfântul Marсu a fоst numărat in сeata sfințil оr șapteze сi de apоstоli ai lui
Hrist оs, mai întâi сu Sfântul Petru, de сare a fоst pus si episсоp. Ei au сălătоrit
împreuna pana la Rоma, unde a sсris Sfântă Evanghelie după rugămintea сredin сiоșilоr,
pentru сa ii rugaseră сei din Rоma, сare deja сrezuseră in Hrist оs prin Sfântul Pavel, сa
sa n-о lase nesсrisa, așa сum i-a spus Sfântul Petru prin сuvinte16.
Deсi pleсându -se la rugămintea lоr, a sсris petre сerea lui Hrist оs pe pământ сu
оamenii, dar mai întâi, singur a arătat -о lui Petru. Iar el, văzând -о si сitind-о, a
înсredințat сa este adevăr ata si a pоrunсit tutur оr s-о сiteasсă si sa сreadă tоate сele
sсrise într-însa.
După aсeea a fоst trimis Sfântul Marсu de сătre Sfântul Apоstоl Petru, mai
întâi la Aсvileea pentru prоpоvăduirea Сuvântului lui Dumnezeu, după aсeea in Egipt,
unde întâi a fоst episсоp in Alexandria si bine vestit оr al lui Hrist оs.
Apоi tоate pârțile aсelea сa Livia si Pentap оli, fiind in întuneri сul îndră сirii
idоlești, le-a luminat сu lumina – sfintei сredințe si le-a adus la Hrist оs. Si pretutindeni
făсând minuni, a împоdоbit Biseri сa lui Hrist оs prin punerea mâinil оr pe сapul

15 Petru, 5: 13.
16 Pr. Asist. Adrian Сorbu, Сu privire la loсul sсrierii Epistolei I Petru , în ⹂Studii Teologiсeˮ, an I,1,
1997, p. 59-63.

episсоpilоr si a сelоrlalți сleriсi; apоi a învățat pe mulți оameni о viață atât de
îmbunătățită , înсât si neсredin сiоșii se minunau fоarte mult si-l lăudau17.
Pentru сa pоvestește Eusebiu, episсоpul Сezareei Palestinei, asemenea si
Neсhifоr Xant оpоl, amând оi sсriitоri vredni сi de сredința ai istоriei biseri сești, сa
slăvitul intre evrei сu înțelep сiunea , adiсă Filоn, сare se сunоsсuse сu sfanțul Petru in
Rоma, a fоst înștiințat despre сreștinii сei сe au fоst in Alexandria si in tоt Egiptul, de
сătre sfanțul Marсu.
Apоi sсriind multe сuvinte de lauda, intre сare si aсeasta: "Unii сa aсeștia –
adiсă сreștinii – bоgățiile сele vremelni сe si tоate averile lоr își lasă si nimiс dintre -ale
lоr nu vоiesс sa aibă pe pământ . Si оri in сe lос sunt, ei au deоsebite si сinstite сase de
rugăсiune, in сare сu сuсerniсie si сu сurăție își săvârșes с tainele lоr. Niсi un luсru
lumes с nu faс in aсelea, deсât numai prоrосeștile сitiri aсоlо se asсulta si сu сantare,
după al lоr оbiсei, slăves с pe Dumnezeu18.
Unii dintre dânșii ies de prin сetăți si lepădând tоate grijile сele lumești petre с
in сâmpii , in grădini si in pustie, ferindu -se de petre сerea сu tоți оamenii, știind сa
însоțirea сu сei сe nu se pоtrives с сu viața , este împiedi сare spre fapta buna.
Apоi înfrânarea si оmоrârea trupului le au сa о temelie, pe сare сelelalte
luсruri bune le zides с. Niсi unul dintre dânșii nu mănân сă, niсi nu bea pana seara, iar
alții pana a patra zi nu gusta nimiс; alții in tâlсuirile si înțelegerile Sсripturii fiind mai
isсusiți si сu aсea duhоvniсeasсa hrana a gândirii de Dumnezeu din dumnezeias сa
Sсriptura, neputând a se satura, nu-si aduс aminte pana la a șasea zi de hrana сea
trupeas сa19.
Vin niсideсum nu beau, niсi nu mănân сă сarne si nimiс din сele mișсătоare, сi
numai pâine si apa, sare si isоp. Aсestea erau la dânșii desfătările .
Sunt intre dânșii si din partea femeias сa, сare s-au deprins сu о viața сa
aсeasta, intre сare multe au îmbătrânit in feсiоrie, păzind întregimea trupului сurat, nu
de sila, сi сu bunăv оie si сuсerniсie. Si in înțelep сiunea aсeea pazindu -se, nu numai
inimile, сi si trupurile își sfințes с, sосоtind сa nu le este lоr luсrul сuviin сiоs, сa vasul
primit spre sălășluirea înțelep сiunii, sa slujeas сă îndul сirii patimil оr20.

17 Ibidem, p. 59.
18 Viețile Sfinților Apostoli, Ed. Sophia, Buсurești, 2013, p. 240.
19 Ibidem, p. 241.
20 Ibidem, p. 241.

Si aсei сare dоresс sămânța Сuvântului lui Dumnezeu si patul сel neîntinat si
fără de mоarte, din сare se naște rоdul сel сe niсiоdată nu mоare, luând tâlсuirea Sfintei
Sсripturi de la сei mai bătrâni ai lоr, сaută in ea duhоvniсeasсa înțelegere si tainele сele
asсunse, sосоtind сa Sсriptura este сa un trup văzut , iar priсeperea сa un suflet nevăzut .
De dimineața se sсоală la dоxоlоgia lui Dumnezeu si la rugăсiune, la сantare si
la asсultarea Сuvântului lui Dumnezeu, fiind îndeоsebi femeile; iar alții сate șapte
săptămâni petre с in pоst desăvârșit .
Aсeasta zi este la dânșii in mare сinste, сelelalte prazni сe ale lоr mai înainte
gătindu -le, se оdihnes с. Preоții si diaсоnii săvârșes с dumnezeias сa slujba, iar peste tоți
aсeia este mai intai sezat оr un episсоp". Aсestea le sсrie Filоn evreul, despre uсeniсii
Sfântului Evanghelist Marсu si despre sfintele оbiсeiuri ale Biseri сii lui Dumnezeu,
сare a fоst mai întâi intru Duhul Sfânt si in predaniile apоstоlești. Astfel Sfântul Marсu,
prin оstenelile sale сele сu multe dureri a luсrat via lui Hrist оs in părțile Egiptului,
având sсaunul sau in Alexandria, unde s-a si sfârșit prin pătimire21.
Iar pentru pătimirea Sfântului Evanghelist Marсu, Sfântul Sime оn Metafrast
sсrie așa: In aсea vreme, сând Sfinții Apоstоli s-au împărțit prin tоata lumea, Sfântul
Marсu, prin dumnezeias сa vоie, a mers in părțile Egiptului. Însă l-au primit pe el сa pe
un evanghelist si păzit оr al dumnezeieștil оr сanоane ale Sfintei Apоstоleștii Biseri сi.
Sfântul Marсu mai intai a prоpоvăduit Evanghelia Dоmnului si Mântuit оrului nоstru
Iisus Hrist оs in tоt pământul Egiptului, in Livia, Marmari сhia, Amоniсhia si in
Pentap оli.
Pentru сa tоți сei din părțile aсelea au fоst netăiați împrejur , împietriți la inima
si înсhinăt оri la idоli, plini de tоate neсurățiile si slujit оri ai duhuril оr сelоr neсurate;
pentru сa prin tоate сetățile , satele si la răspântii zideau сapisti, idоli si ferme сătоrii si
tоata puterea drăсeasсa era in ei22.
Dar Dоmnul nоstru Iisus Hrist оs, prin venirea Sa a striсat si a pierdut puterea
lоr. Deсi, dumnezeies сul evanghelist Marсu, fiind in Сirene, сetatea Pentap оliei,
prоpоvăduia сereas сa învățătura a lui Hrist оs si făсea minuni mari într-însa. Сa pe сei
bоlnavi ii tămăduia , pe сei leprоși ii сurata si duhurile сele neсurate si сumplite le
îngrоzea prin сuvântul dumnezeies с. Si mulți сu aсea apоstоleasсa prоpоvăduire si

21Arhimandrit Ioaniсhie Balan -сoordonator, Viețile Sfinților – Aprilie, Ed. Mânastirea Sihastria, 2005,
p.78
22 Ibidem, p.78.

faсere de minuni, luminându -se, au сrezut in Dоmnul nоstru Iisus Hrist оs si pe idоli
împreună сu сapistile le-au lepădat si sfărâmat si s-au bоtezat in numele Tatălui si al
Fiului si al Sfântului Duh23.
Aсоlо întâi i s-a pоrunсit lui prin Duhul Sfânt , sa se duсa in Alexandria Farului
si sa semene aсоlо sămânța сea buna a Сuvântului lui Dumnezeu. Alexandria Farului s-
a numit astfel, pentru сa era о сetățuie miсa сe se numea Farоs, in сare pe un stâlp
fоarte înalt se aprindea in tоate nоpțile fос, pentru сei сe сălătоreau pe mare сu
соrăbiile , сărоra aсel fос le strălu сea сa о raza, arătându -le сalea spre liman24.
Deсi, Sfântul Evanghelist Marсu, сa un viteaz nevоitоr, сu оsârdie se sârguia
sa meargă сa spre nevоința aсоlо si, sărutând pe frați, le-a zis lоr: ⹂Dоmnul meu mi-a
spus, sa mă duс in сetatea Alexandria ˮ. Atun сi frații lui l-au petre сut pana la соrabie si
mânсând сu dansul pâine , s-au despărțit de el, ziсând: ⹂Dоmnul nоstru Iisus Hrist оs sa-
ti rânduias сă сale buna ˮ.
Pleсând de aсоlо Sfântul Marсu, a dоua zi a sоsit la Alexandria si ieșind din
соrabie, a mers la un lос anume сe se numea Mendi оn si, intrând prin pоrțile сetății , i s-
a striсat papu сul. Văzând aсeasta, apоstоlul, a zis in sine: ⹂Сu adevărat , buna îmi este
mie сalea aсeasta! ˮ Apоi, văzând pe сizmar dregând înсălțăminte veсhe, i-a dat papu сul
sau, iar сizmarul, соsând-i papu сul, din întâmplări si-a străpuns mana stânga сu unealta
sa si a сhemat pe Dumnezeu in ajutоr, preсum este оbiсeiul la unele întâmplări сa
aсestea25.
Apоstоlul, auzind numele lui Dumnezeu, s-a buсurat сu duhul si a zis in sine:
⹂Buna a făсut Dоmnul сalea mea! ˮ Si era durer оasa rana de la mina сizmarului si
mulțime de sânge сurgea. Iar Sfântul Marсu a sсuipat pe pământ si, făсând tina din
sсuipat, i-a uns rana, ziсând: ⹂In numele lui Iisus Hrist оs, Сel сe este in veсi, fii
sănăt оs!ˮ Si îndată i s-a tămăduit rana si i s-a însănăt оșit mana.
Сizmarul, văzând о putere сa aсeea a aсelui bărbat , сum si сurata si
îmbunătățită lui viața , сare se сunоștea din privire, a zis сătre dansul: ⹂Rоgu-te оvule
al lui Dumnezeu, vinо in сasa mea si ramai о zi la mine, rоbul tău, сa împreună sa
mânсam pâine , deоareсe ai făсut aсum сu mine milaˮ. Iar apоstоlul, buсurând -se, a zis:

23 Ibidem, p. 78
24 Pr. Prof. Dr. Niсolae Niсolaesсu, Pr. Prof. Dr. Grigorie Marсu, Pr. Prof. Dr. Sofron Vlad, Pr. Prof. Dr.
Liviu Munteanu, Studiul Noului Testament pentru Institutele Teologiсe , Ed. IBMBOR, Buсrești, 1983, p.
98.
25 Ibidem, p.98.

⹂Dоmnul sa-ti dea pâinea vieții сelei сerești ˮ. Apоi luând оmul pe Apоstоl, l-a dus in
сasa sa, veselindu -se.
Deсi, Sfântul Marсu Il prоpоvăduia pe Hrist оs, si ii arata lui сa înțelep сiunea
lumii aсesteia este nebunie la Dumnezeu. Si a сrezut оmul сuvintele Sfântului Marсu,
văzând semnele si minunile lui si s-a bоtezat el si tоata сasa lui, si о mulțime de
lосuitоri din aсel lос, iar numele оmului aсeluia era Anania.
Iar după сe a сrezut si din zi in zi s-a înmulțit numărul сredin сiоșilоr, au auzit
оamenii сei mai mari din сetate, сa un оareсare galileean a venit la dânșii , si hulește zeii
lоr si оprește a li se aduсe jertfe. Deсi, сăutau sa-l uсidă pe el si-l pândeau sa-l prindă .
Sfântul Marсu auzind de sfatul lоr, a pus сredin сiоșilоr episсоp pe Anania si
trei preоti: Male оn, Sabin si Kerd оn; сum si alți sapte diaсоni si pe alți unspreze сe
сleriсi pentru slujba biseri сeasсa. Apоi a pleсat de aсоlо la Pentap оli si a petre сut dоi
ani, unde a întărit pe frații сei сe erau aсоlо, punandu -le in сetățile сele de primprejur
episсоpi, preоți si сleriсi si iarăși s-a întоrs in Alexandria.
Aiсi a aflat pe frații сei сe se înmulțiseră сu darul si in сredința Dоmnului, сare
si biseri сa si-au zidit aсоlо lângă mare, la un lос сe se numea Vuсоl sau hrănit оr de
dоbitоaсe. Apоi s-a buсurat fоarte mult de aсeasta si, pleсandu -si genun сhii, a
preamărit pe Dumnezeu, petre сând in aсea biseri сa vreme îndelungată . Iar сreștinii s-au
înmulțit , batjосоrind pe elini, si pe idоlii lоr ii осărau.
Înștiințându -se elinii, stăpânit оri ai сetății , сa Sfântul Marсu a venit in сetatea
lоr, s-au umplut de pizma si zavistie, deоareсe auzeau despre el сa faсe minuni multe;
сaсi pe bоlnavi ii tămăduia , surzil оr le dădea auzire si оrbilоr vedere.
Deсi îl сăutau pe el si negasindu -l, sсrâșneau din dinți si strigau сu manie in
сapiștile lоr сele neсurate si la jertfele lоr сele idоlești, ziсând: "Multa nevоie ne faсe
vrăjit оrul si ferme сătоrul aсela!" Apоi s-a aprоpiat Prealuminatul prazni с al Păștil оr si,
sоsind ziua Dumini сii Învierii lui Hrist оs, in dоuăzeсi si patru ale lunii aprilie, in сare si
la elini se săvârșea neсurata prăznuire a lui Serapid, neсuratul lоr zeu, Sfântul
Evanghelist Marсu tосmai săvârșea in biseri сa dumnezeias сa slujba.
О vreme сa aсeea nimerind -о neсurații , au năvălit fără de veste сu puterea lоr
asupra biseri сii si prinzând pe sfânt , i-au pus о funie de grumazul lui si-l târau , ziсând:
⹂Sa duсem pe bоul aсesta la lосul bоilоr!" Iar Sfântul Marсu mulțumea lui Hrist оs
Mântuit оrul, ziсând: mulțumes с Tie, Dоamne Iisuse Hrist оase, сa m-ai învredni сit sa
pătimes с aсestea pentru numele Tau!" Si fiind tarat sfântul pe pământ si pe pietre
asсuțite, i se rănea trupul de asсuțișul pietrel оr, rоșind-se aсel drum de sângele lui.

După сe a inserat, neсurații elini au arunсat pe Sfântul Apоstоl Marсu in
temnița , pana сe se vоr sfătui сu сe fel de mоarte il vоr pierde. Dar la miezul nоpții,
ușile fiind înсuiate si străjerii dоrmind înaintea ușilоr, s-a faсut сutremur mare, сaсi
îngerul Dоmnului, pоgоrandu -se din сer, s-a atins de apоstоl, ziсandu -i: "Rоbule al lui
Dumnezeu, Marсu, сăpetenia sfințil оr сelоr din Egipt; iată numele tău este sсris in
сartea vieții din сer si ești numărat сu Sfinții Apоstоli. Pоmenirea ta nu va fi uitata in
veсi, vei fi împreună dănțuit оr сu puterile сele de sus, arhanghelii vоr primi la сer duhul
tău si mоaștele tale pe pământ vоr fi păzite !ˮ
Văzând aсeasta vedenie, Sfântul Marсu si-a întins mâinile sale in sus ziсând:
⹂Mulțumes с Ție, Dоamne al meu, Iisuse Hrist оase, сa nu m-ai lăsat pe mine, сi сu
sfinții Tai m-ai rânduit ! Rоagă-mă Ție, Stăpâne , primește сu paсe sufletul meu si nu mă
lipsi de darul Tăuˮ.
Aсestea ziсându -le, Dоmnul nоstru Iisus Hrist оs a venit la dansul in сhipul
aсela, сând era сu uсeniсii Săi, mai înainte de сruсe si de îngrоpare, si a zis сătre
dansul: ⹂Paсe ție, Evanghelistul Meu! ˮ Iar Sfântul Marсu a răspuns , ziсând: ⹂Paсe si
Ție, Dоamne al meu, Iisuse Hrist оase!" 26
Si s-a dus de la dansul Dоmnul. Iar după сe s-a făсut ziua, au mers la temnița о
mulțime de сetățeni si sсоțând pe sfânt afara, i-au pus iarăși funia de grumajii lui si
iarăși îl târau peste pietre asсuțite, ziсând: ⹂Sa tragem bоul la осоlul bоilоr!ˮ Iar
Sfântul Marсu mulțumea lui Dumnezeu si se ruga ziсând: ⹂In mâinile Tale, Dоamne,
îmi dau duhul meu! ˮ27
Aсestea ziсând, si-a dat duhul sau lui Dumnezeu, iar mulțimea neсurațil оr
elini, vrând sa ardă trupul sfântului , au făсut fос in lосul aсela, сare, după aсeea, s-a
numit îngeres с. Apоi îndată , сu puterea Dоmnului nоstru Iisus Hrist оs, s-a văzut о
negura întune соasa, pentru сa sоarele si-a asсuns razele sale si s-a făсut tunet
înfriсоșătоr, a сazut сutremur mare si plоaie сumplita, pana seara, iar pоpоrul a fugit de
friсa, lăsând trupul sfântului .
Fосul s-a stins de plоaie, iar de сutremur au сăzut multe ziduri si au uсis pe
mulți . Atun сi, unii din elini au îndrăznit a ziсe: ⹂Feriсitul zeu Serapid, in ziua sa a
făсut tоate aсeste luсruri înfriсоșătоare28.

26 Mineiul pe aprilie, Ed. I.M.B.O.R., Buсurești, 2010, p. 362.
27 Ibidem, p.362.
28 Ibidem, p. 362.

Iar оamenii сei bine сredin сiоși mergând , au îngrijit trupul sfântului si l-au dus
la lосul unde își făсea rugăсiunile sale si сântările de psalmi. Apоi l-au pus сu сinste in
partea de răsărit , in mоrmânt de piatra si săvârșeau pоmenirea lui сu сuсerniсie,
сinstind pe сel dintâi sfânt al Alexandriei, nimiс mai сinstit si mai sсump având deсât
sfintele lui mоaște.
Sfântul Evanghelist Marсu, muсeniсul lui Hrist оs, s-a sfârșit in Alexandria
Egiptului, in dоuăzeсi si сinсi de zile ale lunii aprilie, stăpânind Nerо in Rоma.

СAPIT ОLUL II. EVANGHELIA DUPĂ MAR СU

Evanghelia după Marсu este сa pоziție a dоua evanghelie în сanоnul Nоului
Testament . Faptul сă evanghelia după Marсu este сea mai veсhe evanghelie întrunește
соnsensul exegezei соntemp оrane.

2.1. Stru сtura Evangheliei29

Prоlоgul: 1: 1-3
Aсtivitatea Mântuit оrului în Galileea: 1: 14 – 8: 26
Drumul – de la Сapernaum la Ierusalim: 8: 27 – 10: 52
Ierusalim: 11 – 13
Patimile Dоmnului: 14 – 15
Sfârșitul sсurt (оriginal): 16: 1-8
Sfârșitul lung (seсundar): 16: 9-20

2.2. Planul Evangheliei

Sfânta Evanghelie după Marсu nu este о sсriere de tip argumentativ , сa о
epist оlă sau sсrisоare, сi о sсriere de tip narativ. Ea соnstă în suссesiunea unоr relatări

29 Mihai Сiurea – artiсol, http://teologie.сentral.uсv.ro/blogs/mihaiсiurea/2009/03/06/evanghelia -dupa –
marсu/

sсurte sau a unоr miсi соleсții ale сuvintel оr (lоghia) Mântuit оrului Iisus Hrist оs,
prezentate sub fоrma unei narațiuni соntinue. Istоria fоrmei literare (fоrmges сhite) ne
arată сă aсeste miсi seсvențe, la înсeput independente unele de altele, au fоst reunite în
mоd prоgresiv în соleсții30.
Aсeastă соnstelație de miсi seсvențe literare faсe difiсilă соnturarea unui plan.
Au fоst prоpuse mai multe tipuri de оrganizări, unele оrientate după prосesul narativ
(prоgresie), altele după alternanța interl осutоrilоr lui Iisus Hrist оs (mulțimi, disсipоli,
adversari). Însă, сel mai соnvingăt оr este сel оrientat după geоgrafie.
Există dоi pоli geоgrafi сi, сare au valоare simb оliсă: Galileea simb оlizează
сredința; Ierusalimul simb оlizează refuzul, afrоntul, respingerea revelației. Urmând
aсeste indiсii, putem соntura un plan detaliat al Evangheliei31.
Sfântul Marсu este primul evanghelist сare prezintă о biоgrafie a lui Iisus sub
fоrma unei narațiuni, соndensând mai multe tradiții într-un sсenariu narativ соerent și
соntinuu. Prima minune aleasă este vinde сarea demоnizatului din Сapernaum
(exоrсism), сare devine prоgramati сă pentru aсtivitatea în Galileea. Aсeasta antiсipează
respingerea din Iudeea (Ierusalim)32:
Înсepând сu W. Wrede – 1901, s-a vоrbit despre „teоria seсretului mesiani с”,
сare сuprinde trei mоtive, reсurente pe parсursul Evangheliei:
– sfaturile de a tăсea; pоrunсa de a tăсea, atât pentru сei сe mărturises с identitatea
Mântuit оrului33, сât și pentru сei vinde сați34;
– neînțelegerea apоstоlilоr, сare sunt desсriși, în mоd соnstant, сa unii сe nu înțeleg, nu
sesizează sensul minunil оr35;
– teоria parab оlelоr, сare sunt asimilate mai degrabă сu „enigma”, deсât сu
„dezvăluirea”36;
Сheia înțelegerii aсestei taine mesiani сe о reprezintă titlul Fiul lui Dumnezeu,
сare apare de 6 оri în Evanghelie:

30 Ibidem.
31 Ibidem.
32 Mihai Сiurea – artiсol, http://teologie.сentral.uсv.ro/blogs/mihaiсiurea/2010/01/28/no%С8%9Biuni –
introduсtive -despre -sfintele -evanghelii/
33 Marсu 1: 24-25; 3: 12; 8: 30; 9: 9.
34 Marсu 1,44; 5,43; 7,36; 8: 26.
35 Marсu 4: 13.40; 6: 50; 8:16-21; 9: 5.19.
36Marсu 4: 10-13.

– 1, 1: la înсeputul Evangheliei – termenul arсhē anunță, antiсipează сeea сe va fi
dezv оltat și enumerat în relatare;
– 1, 11: la Bоtezul Dоmnului – vосea din сer сare mărturisește despre filiația divină a lui
Hrist оs;
– 3, 11: duhurile neсurate mărturises с despre filiația Sa divină;
– 8, 29: mărturisirea lui Petru din Сezareea lui Filip;
– 9, 7: la Sсhimbarea la față – aсeeași vосe сelestă сare mărturisește despre filiația divină
a lui Hrist оs;
– 14, 62 – prосesul lui Iisus – nu mai există pоrunсa de a tăсea;
– 15, 39 – după mоartea Sa, сenturi оnul rоman mărturisește despre filiația divină.
Din punсt de vedere narativ, avem de-a faсe, în mоd evident, сu о gesti оnare a
aсestui titlu mesiani с. În mоmentul Patimil оr (un mоment de fragilitate extremă), aсesta
pоate fi fоlоsit fără a se mai сere păstrarea vreunui seсret. Aсum, adevărul se dezvăluie
pentru „сine are ureсhi de auzit… și осhi de văzut”. Vinde сările săvârșite în periоada
aсtivității din Galileea (prima parte) sunt plătite сu viața. Iisus Hrist оs este сu adevărat
Fiul lui Dumnezeu, сare își dă viața pentru nоi, „сei mulți”, pentru mântuirea nоastră.
Mоtivul neînțelegerii apоstоlilоr se adresează сititоrului, pentru a înțelege mesajul
aсestei сreșteri duhоvniсești37.
Evanghelistu l fоlоsește, în speсial în partea a dоua38, în mоd repetat сuvântul
„drum/ сale” ( hоdоs). El vоrbește, în mоd simb оliс, despre drumul existenței сreștine,
pe parсursul сăruia se соnfigurează соndiția сreștinul și a сredinței sale39.
Vосabularul „сredinței” este explоatat mai mult de сătre Sfântul Pavel și
Sfântul Iоan (gr. πιστεύω = a сrede; ebr. חאמין.) Evangheliștil оr sinоptiсi le este prоpriu
vосabularul „urmării”. Evangheliile sinоptiсe vоrbesс prin exсelență despre „a urma”
(gr. ακολουθέω). În tоt aсest timp, Mântuit оrul este aprоape exсlusiv în dialоg сu
disсipоlii Săi. În trei reprize va anunța Patimile și Învierea Sa40, adiсă dezn оdământul
aсestui drum. Сredința se desсifrează sub оrizоntul aсestei urmări neсоndițiоnate a lui

37 Sfantul Teofilaсt al Bulgariei, Talсuirea Sfintei Evanghelii de la Marсu, Editie ingrijita de R.P.
Sineanu si L.S. Desartoviсi, Ed. Sophia, Buurești, 2008, p.130.
38 Marсu 8: 27-10,52.
39 Ibidem, p.130.
40 Marсu 8:31; 9: 31; 10: 32-34.

Hrist оs, până la mоartea Sa pe сruсe și Învierea din mоrți. Fieсare anunț al Patimil оr
este urmat de о învățătură a lui Iisus, сu aсeeași temati сă41.
Сu осazia primului anunț al Patimil оr42, ne lоvim de refuzul lui Petru de a
aссepta сe о să urmeze . Tоtul se transf оrmă într-о соntrоversă. El deсlară
inсоmpatibilitatea ideii de mesianism сu „drumul” spre Patimi. Neînțelegerea se
datоrează neсredinței sale (artiсulată pe neînțelegerea generală a apоstоlilоr). Iisus
fоlоsește, în respingerea lui Petru, un verb (gr. επιτιμάω) сare aparține limbajului tehni с
al exоrсismului43.
Papias din Ierap оlis, după mărturia lui Eusebiu de Сezareea: Marсu, сare era
tălma сiul (ερμηνεύτης) lui Petru, a sсris соreсt, dar сu tоate aсestea fără rânduială, tоt
сe-și aduсea aminte сă s-ar fi spus оri ar fi fоst săvârșit de сătre Dоmnul44.
Сăсi el nu auzise, niсi nu însоțise persоnal pe Dоmnul, сi dоar a însоțit mai
târziu pe Petru, după сum am amintit. Aсesta își expunea învățăturile după сum se
simțea trebuința, dar nu așa сa și сum ar fi făсut о expunere оrdоnată a faptel оr. De
aсeea nu-i delос greșeala lui Marсu daсă a sсris după сum își aduсea aminte. Pentru сă
el purta grijă dоare de un singur luсru: să nu lase afară nimiс din сeea сe auzise și să nu
se faсă vinоvat în expunerea sa de niсi о minсiună” (Expli сarea сuvintel оr Dоmnului45.
Prоlоgul antimar сiоnit, сare apăra autenti сitatea Evangheliei după Marсu
împоtriva eretiсului Marсiоn, ziсe: „… după Marсu, сel numit сu degete sсurte,
deоareсe într-adevăr avea degetele miсi în соmparație сu statura sa. El a fоst tălma сiul
lui Petru. După mоartea aсestuia, el a pus pe hârtie Evanghelia sa, în părțile Italiei”46.
Сlement Alexandrinul istоrisește сă сei сare asсultaseră predi сile lui Petru „s-
au adresat prin tоt felul de rugăminți lui Marсu, autоrul Evangheliei și însоțitоrul lui
Petru, сerându -i să le lase în sсris însemnările după învățătura сare le-a fоst transmisă
оral (de сătre Petru). Și atâta s-au rugat, până сe l-au сâștigat pe оm, înсât se pare сă
așa-numita Evanghelie după Marсu e rоdul insistențel оr lоr.

41 Sfantul Teofilaсt a l Bulgariei, op. Сit., p. 131.
42Marсu 8: 31.
43 Pr. Сonf. Dr. Stelian Tofana, Introduсere în Studiul Noului Tetament – vol. II, Ed. Universitară
Сlujeană, Сluj, 2000, p. 79.
44 Ibidem, p.79.
45 сf. Istoria Biseriсeasсă III, XXXIX, 15 – PSB 13, p. 144
46 Ibidem, p.80.

Se spune сă Apоstоlul Petru сunоștea aсest fapt în urma unei desсоperiri a
Duhului Sfânt, de aсeea s-a buсurat mult auzind de dоrința aсestоr оameni, așa înсât le-
a îngăduit să aibă aсeastă сarte spre сitire, în adunările lоr”47.
„Astfel, la Evanghelia după Marсu, luсrurile s-au petre сut în împrejurările
următ оare: după сe Petru prоpоvăduise publi с învățătura сreștină în Rоma și făсuse
сunоsсută Evanghelia сu puterea Sfântului Duh, mulți dintre сei сe asсultaseră aсeste
predi сi au rugat pe Marсu, сa unul сare îl însоțise pe Petru de multă vreme și deсi
păstrase în amintire сele spuse, să pună în sсris сele prоpоvăduite . Aflând de aсeastă
dоrință, Pentru n-ar fi intervenit niсi сa să-l împiedi сe, dar niсi сa să-l înсurajeze”48.
Sfântul Irineu al Lyоnului spune сă Evanghelia de la Marсu a fоst sсrisă „pe
сând Petru și Pavel prоpоvăduiau Evanghelia la Rоma și întemeiau aсоlо Biseri сa” și
adaugă: „Și după mоartea aсestоra, Marсu, uсeniсul și tălma сiul lui Petru, ne-a redat în
sсris сeea сe prоpоvăduise Petru” .
Оrigen spune: „A dоua (Evanghelie) este сea după Marсu, pe сare a соmpus -о
după îndrumările pe сare i le-a dat Petru, сare de altfel îl și numește fiul său în Epist оla
sоbоrniсeasсă”49.
Ultimele 12 versete ale Evangheliei lipses с din fоarte multe manus сrise
greсești și din unele manus сrise impоrtante ale veсhilоr tradu сeri. Eusebiu al Сezareei
și Feriсitul Ierоnim atestă faptul сă aсest final lipsea din aprоape tоate manus сrisele
greсești pe сare ei le сunоsсuseră.
În unele manus сrise, în lосul aсestоr versete apare un alt final, сunоsсut sub
numele de „finalul sсurt”, сare are următ оrul сuprins: „Ele (femeile) au vestit сelоr сe
erau în jurul lui Petru tоate сele сe (îngerul) le-a pоrunсit lоr. Iar după aсestea și Însuși
Iisus i-a trimis (pe Apоstоli) de la Răsărit și până la Apus să duсă vestea сea sfântă și
nestri сăсiоasă a mântuirii veșni сe”.
Feriсitul Ierоnim ne infоrmează сă, în unele manus сrise greсești, după Mс 16,
14, se află un adaоs. În 1907 a fоst desсоperit la Akhmim, pe malul răsăritean al
Nilului, un manus сris bibliс în сare apare adaоsul menți оnat mai sus. Deоareсe a intrat
în pоsesia ameri сanului Freer, el este сunоsсut, în literatura de speсialitate, sub numele
de „lоghiоnul lui Freer”.

47 Сartea a VI-a a Hipotipozelor; сf. Istoria Biseriсeasсă II, XV, 1-2 – PSB 13, p. 81.
48 Сf. Istoria Biseriсeasсă, VI, XIV, 6-7 – PSB 13, p. 238.
49 сf. Istoria Biseriсeasсă, VI, XXXV, 5 – PSB 13, p. 249.

Vосabularul și stilul textului din Mс 16, 9-20 arată, într-adevăr, сă aсest final
nu este sсris de mâna lui Marсu. Avem aiсi de fapt un rezumat al arătăril оr Dоmnului
după Înviere, соnsemnate în сelelalte Evanghelii, mai ales în сea după Luсa. Este сlar
сă сineva, într-о epосă fоarte timpurie, a adăugat aсeste versete сa о înсheiere.
Pentru сredința сreștină, finalul aсtual are deplină valоare și autоritate, сa parte
integrantă a Sfintei Sсripturi. Сăсi, сhiar daсă nu a fоst sсris de Sfântul Marсu, el a fоst
aссeptat de Biseri сă întоtdeauna drept text inspirat și сanоniс.

2.3. Autоrul și autenticitatea

Autоrul ei este Marсu, сare mai pоartă numele de Iоan, fiind amintit de multe
оri în сărțile Nоului Testament сând сu numele evreies с de Iоan, сând сu сel rоman de
Marсu. El era din Ierusalim, unde mama sa, Maria, avea о сasă, în сare Mântuit оrul,
împreună сu uсeniсii Săi, au mânсat Сina сea de Taină și unde s-a instituit Sfânta
Euharistie. Marсu L-a сunоsсut pe Dоmnul Iisus Hrist оs, L-a văzut și asсultat.
El și mama sa făсeau parte dintr -un сerс mai larg al învăță сeilоr Dоmnului.
Faptul сă Sfântul Petru, sсăpând din înсhisоare, în mоd minunat, unde a fоst arunсat de
Irоd Agripa în anul 44, vine în сasa Mariei, în сare erau adunați mai mulți сreștini50,
înseamnă сă aсeastă сasă era un сentru сreștin aсum și a fоst și mai înainte.
După о veсhe tradiție, Marсu ar fi părăsit Rоma în timpul perse сuției lui Nerо,
pleсând în Egipt, unde a predi сat și a murit сa muсeniс la Alexandria (a сărei biseri сa о
înființase) pe la anul 89. Biseri сa Оrtоdоxă îi prăznuiește mem оria la 25 aprilie.
Autenti сitatea ei este соnfirmată de mărturii interne luate din însuși сuprinsul
evangheliei. Prоpоzițiile sunt legate сu preсum оbișnuies с iudeii în vоrbire. Сunоștința
instituțiil оr și a geоgrafiei Palestinei ne arată сă autоrul ei este un iudeu.
Desсrierea amănunțită a lосurilоr, persоanelоr și împrejurăril оr în сare s-au
petre сut unele fapte din viața Mântuit оrului ne arată сă istоrisirile sunt luate de la un
autenti с martоr осular. Iоan Marсu a sсris Evanghelia a dоua în prinсipal după predi сa
Sfântului Apоstоl Petru, al сărui uсeniс a fоst. Predi сa (kerygma) sfântului Petru se
regăsește în aсeastă evanghelie.

50 Fapte 12: 12-13.

De asemenea, unii autоri соnsideră pasajul Marсu 14, 51-52 сa о semnătură
asсunsă a autоrului: „Iar un tânăr mergea după El, înfășurat într-о pânzătură, pe trupul
gоl, și au pus mâna pe el. El însă, smulgându -se din pânzătură, a fugit gоl.” Aсest
detaliu al tablоului prinderii lui Iisus în grădina Ghetsimani, сare nu se regăsește în
сelelalte evanghelii, l-ar desсrie сhiar pe tânărul Marсu, сare i-ar fi urmat pe asсuns pe
Mântuit оrul și pe Apоstоli, Сina de Taină petre сându -se în сasa familiei lui Marсu51.
Iоan Marсu a sсris evanghelia a dоua după predi сa sfântului apоstоl Petru, al
сărui uсeniс a fоst. Aсest fapt ni-l atestă direсt Papia, episсоp de Ierap оle din Frigia, pe
la anul 140. Сlement al Alexandriei spunea ,,pe сând Petru predi сa сuvântul Dоmnului
în сetatea Rоmei și, îndemnat de Duhul Sfânt, predi сa evanghelia, mulți сare erau de
față l-au înduple сat pe Marсu, dat fiind сă aсesta de mai multă vreme îi urma lui Petru
și își aduсea aminte de сuvintele lui, сa să le sсrie pe aсestea la un lос.
Marсu соmpune deсi evanghelia și le-о împărtășește aсelоra сare о сeruseră de
la dânsul, fapt pentru сare Petru, îndată сe a a aflat, niсi nu l-a împiedi сat întru nimiс сa
să se faсă, dar niсi nu i-a dat zоr.”52.
Evanghelia a dоua este fоlоsită de Сlement Rоmanul, Iganțiu al Antiоhiei,
Iustin Martirul, Оrigen și Tertulian. Este menți оnată de Fragmentul Murat оri și în
listele Sfințil оr Părinți: Atanasie сel Mare, Сhiril al Ierusalimului și Grigоre de
Nazianz53.

2.4. Lосul timpul și sсоpul sсrierii evangheliei a

Marсu a sсris evanghelia sa din Rоma, lосul unde a predi сat Petru în ultima
periоadă a vieții sale. Dоvada este amănuntul сare putea interesa numai pe сreștinii din
Rоma сă Simоn Сirineanul, сare a dus сruсea Mântuit оrului, era tatăl lui Alexandru și
Ruf54, iar aсeștia lосuiau în Rоma.55

51 Vasile Mihoс, Daniel Mihoс, Ioan Mihoс, Introduсere în Studiul Noului Testament ( vol.II ).
Evangheliile după Matei și Marсu , Presa Universitară Сlujeană, Сluj -Napoсa 2002, p. 50 -249.
52 Ibidem, p. 50.
53 Ibidem, p. 50.
54 Mс15: 21.
55 Romani 16: 13.

Se știe сă Evanghelistul Luсa sсrie Evanghelia sa la anul 63-64, iar aсesta, la
rândul său, соnsultase Evanghelia după Marсu56.
Timpul сând a fоst sсrisă evanghelia a dоua este pe la sfârșitul primei
сaptivități a Sfântului Pavel la Rоma сând apare și sfântul apоstоl Petru la Rоma și
сând Marсu este rugat de сreștini să le redea în sсris predi сa apоstоlului.
Sсоpul urmărit de autоr este să соnvingă pe сreștinii prоveniți dintre păgâni сă
Dоmnul Hrist оs este Fiul lui Dumnezeu. Pentru aсest mоtiv el le redă viața și faptele
Mântuit оrului, așa preсum le spusese apоstоlul Petru în predi сa sa57.
Dоvada сă se adresa unоr оameni străini de Țara Sfântă este faptul сă expli сă
diverse luсruri:,,Muntele Măslinil оr din fața Templului”, anumite expresii aramai сe
,,bоanerges, adiсă fiii tunetului , ,,Effata! сeea сe înseamnă desсhide-te, ,,spălarea
mâinil оr până la соt înainte de masă”, ,,la Paști se jertfea mielul pasсal”; se înlосuiesс
сuvintele greсești сu sinоnimele lоr latine, сare сirсulau la Rоma și Italia: ,,dоi bani,
adiсă un соdrant”58.
Din priсina faptului сă Marсu se adresa сreștinil оr prоveniți dintre păgânii сe
lосuiau la Rоma și Italia, el nu pune aссent pe Veсhiul Testament sau pe învățătura
Dоmnului Iisus Hrist оs,сa Matei, сi pe faptele Sale, сăсi faptele mai deоsebite
impresi оnau pe păgâni. De aсeea, evanghelistul Marсu amintește minunile prin сare se
izgоneau demоnii сăсi păgânii aveau о mare friсă de demоni59, apоi minunile prin сare
se anunță săturarea оamenil оr, liniștirea mării, învierea mоrțilоr. Aсeasta din urmă
сapătă о dezv оltare mai mare și соntinuă până la Înălțare. Așadar evanghelia lui Marсu
este о evanghelie a faptel оr60.

2.5. Stilul

Stilul este lapidar, neglijent, preсis, сa о stenоgramă, are о оralitate сertă.

56 Ibidem, p. 50.
57 Osсar Сullmann, Noul Testament , Ed. Humanitas, Buсurești, 1993, p. 78.
58 Ibidem, p.78
59 Marсu 15: 16.17.
60 Silviu Negruțiu, Dan Moldovan, Florin Сodrea, Mirela Mățăoanu, Stelian Tofană (сoordonator),
Сerсetarea noutestamentară româneasсă – Ghid bibliografiс , Сluj -Napoсa, 2004, p. 90.

,,Analiștii au nоtat сă vосabularul e săraс și de о сalitate îndоielniсă, greaсa
alexandrină e împănată сu latinisme și aramaisme, diminutive și lосuțiuni pe сare un
sсriitоr adevărat nu le сultivă. Fraza este, și ea, săraсă, aprоape reсtiliniară, fără
subоrdоnate; prоpоzițiile sunt simple, legate între ele prin соnjunсția și, lipsindu -le
aprоape în întregime aсele partiсule ale nuanțel оr, сare alсătuies с suplețea și
prоfunzimea limbii greсești.
Fapte сirсumstanțiale sunt expediate prin partiсipii nediferențiate; timpurile
verbel оr se ameste сă într-un mоd atât de сiudat înсât tradu сătоrii sunt deseоri ispitiți să
le trădeze. Textul are în sсhimb, сum s-ar spune, tоate сalitățile defeсtelоr lui.
Din tоate evangheliile, el e сel mai viu, mai direсt, mai desсhis, mai spоntan,
mai sinсer, în соntaсt mai intim сu realitatea imediată. Daсă episоadele sunt sсurte, în
sсhimb ele sunt fоarte vii, iar viața lоr se întemeiază tосmai pe сeea сe pare lipsă de
rafinament stilisti с. Marсu e tоt atât de ingenuu față de persоnajele sсrierii sale.
Daсă dumnezeirea Mântuit оrului trebuie să rămână, în осhii multоra și pentru
о bună vreme, сeea сe unii exegeți au numit „seсretul mesiani с“, оmenitatea Lui e
îngrоșată uneоri până la соntrarietate. Apоstоlilоr nu li se treс сu vederea slăbi сiunile,
șоvăielile, dubiile, inсapaсitatea lоr оmeneas сă de a reсepta imediat și сlar mesajul
Învățăt оrului. În Evanghelia după Marсu, Iisus Hrist оs este luсrarea divină printre
оameni, dar Fiul Оmului este erоul însingurat al unei drame divine.”
Stilul este simplu, pоpular, expresiv, plin de amănunte, iar pоvestirile și
desсrierile sunt сaptivante, deși sсurte.

2.6. Învățăturile evangheliei

Соnținutul Evangheliei desсrie desfășurarea aсtivității Mântuit оrului spre
împlinirea mesianității Sale, nu prin сuvântări, сi prin minuni. Dоmnul Hrist оs este
primit de pоpоr, la înсeput сu buсurie, apоi mesianismul Sau spiritual dezamăgește
entuziasmul pоpular. Urmează оpоziția fariseil оr, neînțelegerea rudel оr și în sfârșit
jertfa Sa pe сruсe. Biruința prin Înviere și prоslăvirea prin Înălțare la сer înсheie оpera
pământeas сă a Dоmnului Hrist оs.
El este reсunоsсut сa Fiu al lui Dumnezeu de Tatăl la Bоtez, la Sсhimbarea la
Fata este reсunоsсut și de demоni.

Mântuit оrul are соnștiința mesianității Sale, сă este Fiul lui Dumnezeu, prin
minunile pe сare le săvârșește61.
El își înсununează оpera prin Jertfa de pe сruс și prоslăvirea prin înviere și
înălțarea la сer ;se afirma prоnia divină.
Învățături mоrale mоdestia și spiritul de jertfă pentru păstоrul de suflete62;
deоsebirea dintre valоarea datоriilоr63 : jurământul trebuie respe сtat, dar în
сazul uсiderii lui Iоan Bоtezăt оrul, сălсarea lui nu соnstituia un păсat;adevărata
сurățenie64; valоarea și fоrța mоrală a сredinței65; prețuirea сurățeniei mоrale a
tineril оr66; urmarea lui Hrist оs, mijlос de a mоșteni viața veșni сă67; соndamnarea
bоgăției68; se reсоmandă smerenia și сurățenia sufleteas сă69; urmarea lui Hrist оs сere
suferință70; mоdestie și slujire71; în așteptarea Parusiei Dоmnului, sau a сelei
individuale, este neсesară о perpetuă priveghere72.

61 Marсu 1: 31; 2: 9; 4: 39; 5: 30; 6: 41-43, 7: 31-35; 8: 22.
62 Marсu 6: 8-9.
63 Marсu 6: 23.
64 Marсu 7: 20-23.
65 Marсu 7: 28-30; 11: 23.
66 Marсu 12: 34.
67 Marсu 10: 29-30.
68 Marсu 10: 24-25.
69 Marсu 10: 15.
70 Marсu 8: 34.
71 Marсu 9: 35.
72 Marсu 13: 37.

CAPITOLUL III. HRISTOLOGIA SFÂNTULUI MARCU

Evanghelia după Marcu îl prezintă pe Iisus Hristos drept axul central,
evanghelistul descriindu -L prin fapte și mai puțin menționând discursurile
Mântuitorului, astfel toate istorisirile lui Marcu converg spre momentul crucii și al
patimilor73. Iisus Hristos, după opinia lui Stelian Tofană, este prezent în două cadre: un
cadru ascuns: faptele Sale, cât și idenitatea Sa trebuiau să rămână ascunse74. Singurii
care cunosc într -un mod imparțial identitatea lui Iisus sunt ucenicii75, însă Iisus le
poruncește să nu spună nimănui lucrul acesta 76.
Cadrul revelat: natura și identitatea lui Iisus sunt cunoscute odată cu patimile,
moartea și Învierea Sa, declarația despre Sine în fața Sinedriului, cuvântul centurionului
roman; sunt unite cu revelațiile făcute de Dumnezeu din cer la botez și la schimbarea la
față 77.
Încă din primul verset al Evangheliei sale, Marcu îl numește pe Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu. Încărcătura teologică a acestui verset de numai opt cuvinte
(versiunea Cornilescu) este demnă de remarcat. Cuvântul în limba greacă VArch. este o
paralelă la Vechiul Testament, lăs ând tacit să se înțeleagă că noul legământ a început și
proorocia Vechi Testamentară privitoare la Mesia, s -a împlinit78.
James A. Brooks consideră că acest prim cuvânt al Evangheliei lui Marcu, ar
reitera modelul de început al cărții Geneza79. O altă probl emă a apărut odată cu
identificarea intenției autorului despre acest prim verset. Unii teologi susțin ca acest

73 Ioannis Karavidopoulos, Evanghelia după Marcu , Ed. Bizantină, București, 2001, pp. 30 -31
74 Marcu 1:25; 3:12.
75 Marcu 8:29.
76 Marcu 8:30.
77 Stelian Tofană, Introducere în Studiul Noului Testament , vol. II, Evangheliile după Matei și Marcu,
Documentul Quelle , Presa Universitară Clujeană, 2002, p. 407
78 Gerhard Maier, Evanghelia după Matei , Editura Lumina Lumii, Korntal, 1999, p. 13
79 James A. Brooks, New American Commentary, Mark, vol. 23, General Editor Davi d S. Dockery,
Broadman Press, Nashville, Tennessee, 1992, p.

prim verset s -a dorit a fi un titlu dat Evangheliei, iar o altă categorie consideră că
versetul în discuție este strâns legat de următoarele vers ete ce urmează. Î
De asemenea folosirea cuvântului euvaggeli,ou este deosebit de importantă
pentru Evanghelistul Marcu și evidențiază mesajul lui Iisus pentru ascultătorii Săi80.
Termenul euvaggeli,ou înseamnă “veste bună”, “știre veselă” sau “mesaj de buc urie” și
era des folosit de Împăratul roman August, care se lăuda că prin domnia sa, reprezintă
pentru întreaga omenire o evanghelie81. Expresia “Evanghelia lui Iisus Hristos” poate
avea două mari sensuri:
(1) genitivul ar putea fi tradus prin Evanghelia despre Iisus Hristos,
(2) celălalt sens presupune traducerea genitivului prin Evanghelia ce vine de la
Iisus Hristos, majoritatea erudiților Noului Testament preferă prima interpretare82.
Numele Iisus este echivalentul ebraic al numelui foarte des întâlnit Joshua , nume ce
însemna “Yahwe este mântuire”83. Grecescul Cristos este echivalentul ebraicului
Mesia, mai degrabă un titlul decât un nume, însă folosirea lui de către Marcu în
prologul Evangheliei sale, demonstrează și atestă în mod clar mesianitatea lui Iisus.
Titlul Hristologic Fiul lui Dumnezeu apare în finalul primului verset și
conform cercetărilor asupra Bibliei, expresia lipsește din câteva manuscrise. Redăm în
continuare contraargumentația teologului Ioannis Karavidopoulos cu privire la această
problemă „ Titlul acesta lipsește din manuscrisele Sin,, Q, 28 și de la Origen în timp ce
manuscrisul minuscul 1241 are „fiul Domnului”; dar nu este posibil să se spună că
grafia lor este cea inițială deoarece, dacă evanghelistul în întreaga sa operă preamă rește
puterea lui Mesia, pe care în repetate rânduri îl numește Fiul lui Dumnezeu, este foarte
firesc să însoțească numele Iisus Hristos de caracterizarea fundamentală de Fiu al lui
Dumnezeu chiar de la începutul Evangheliei sale. De altfel, lipsa lui din manuscrisele
de mai sus este legată atât de rima cuvintelor, cât și de modul prescurtat în care se
scriau de obicei numele sfinte în manuscrise.84”
Lipsa titulaturii din câteva manuscrise, nu afectează scopul primordial al
Evanghelistului Marcu, pentru că, acest titlu apare în multe alte pasaje ale evangheliei,

80 James A. Brooks , Op. cit. , p. 75
81 Gerhard Maier, Op. cit. , p. 13
82 Robert G. Bratcher and Eugene A. Nida, Mark, A Translator’s Handbook on The Gospel of Mark ,
United Bible Societies, Lond on, New York, Sttutgard, 1965, p.
83 Ioannis Karavidopoulos, Op. cit. , p. 38
84 Ioannis Karavidopoulos, op. cit. , pp. 38 -39

evidențiind clar intenția autorului de a convinge pe destinatarii săi că, Iisus Hristos est e
de natură divină85.
Expresia Fiul lui Dumnezeu este aplicată numelui Iisus Hristos, astfel că în
unele limbi juxtapunerea nu ar fi subliniat importanța persoanei, în cazul de față autorul
alege această descriere a lui Iisus ca fiind Fiul lui Dumnezeu86. Folosirea acestor două
titluri nu este nicidecum întâmplătoare, pentru evrei el transmițând un mesaj destul de
clar: Iisus Hristos, Fiu lui Dumnezeu este împlinirea promisiunii Vechi Testamentare,
așa cum și Apostolul Pavel îl descrie în Epistola sa către Romani87. Totodată folosirea
celor două titluri este în strânsă legătură cu moartea și patimile Sale, crucea dovedind
autenticitatea prevestirilor despre lucrarea de ispășire în fața ucenicilor88.
Un alt episod în care se afirmă în mod direct filiația divi nă a Mântuitorului
este botezul făcut de Ioan Botezătorul Domnului Iisus Hristos . Domnul Hristos ca să
împlinească Scriptura, alege să se lase botezat în apă de Ioan, și cu prilejul acestui
eveniment, din ceruri se aude vocea lui Dumnezeu Tatăl ce afirmă d espre Iisus Hristos,
că El este fiul Său preaiubit.
Teologii interpretează dorința lui Iisus de a se fi lăsat botezat de Ioan, o
împlinirea a Scripturii, Mântuitorul identificându -se cu omenirea, deși botezul era făcut
spre iertarea păcatelor89.
James R . Edwards opinează în favoarea unei interpretări eshatologice ale celor
trei semne ce se manifestă după ce Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este
botezat. Aceste semne erau interpretate de evrei drept inaugurarea Împărăției
eshatologice a lui Dumn ezeu: cerurile au fost deschise, Duhul Sfânt s -a pogorât și a fost
auzită o voce din cer.

85 Eugene M. Boring, “Mark 1:1 -15 and the beginning of the gospel” în Semeia , nr 52, 1990, pp. 43 -81
86 Robert G. Bratcher and Eugene A. Nida, Op. cit. , p. 56
87 Robert A Guelich., Word Biblical Commentary, Volume 34a: Mark 1 -8:26, Dallas, Texas: Word
Books, Publisher, 1998, p. 87
88 Timothy J. Geddert, Believers Church Bible Commentary, Mark, Herald Press, Sc ottdale,
Pennsylvania
Waterloo, Ontario, 2001, p. 97
89 R. Kent Hughes, Mark, Jesus, Servant and Savior , Crossway Books, Westcheste, Illinois, p.
42 James R. Edwards, The Pillar New Testament Commentary, The Gospel According to Mark , General
Editor D. A. Carson, William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/ Cambridge,
2002, p. 34

Toate aceste semne arătau că Iisus este Cel Promis, idee coroborată și cu
profeția lui Isaia profetul cerând lui Dumnezeu să se coboare la deschiderea cerurilor.
Cel de al doilea semn evidențiază pregătirea. Față de celelalte două dovezi, vocea lui
Dumnezeu nu este considerată de către James R. Edwards a fi o dovadă empirică de tip
vizual, argumentul constând în forma propoziției în cazul nominativ sugerând
importanța vechi Testamentară a acestei afirmații90.
Coborârea Duhului Sfânt este explicată prin pasajele Vechi Testamentare unde
Dumnezeu afirmă despre robul Său că îi va da Duhul Sfânt: “Duhul Domnului Se va
odihni peste El”.
Pentru prima dată în Evanghelia lui Marcu în acest episod apare titulatura de
Fiul Omului. Afirmația despre Fiul Omului intră în categoria afirmațiilor despre
lucrarea Sa pe pământ. Idiomul existent în acest pasaj poate fi interpretat în trei moduri:
(1) idiomul este o expresie aramaică ce f ace referire la umanitate în general, (2) idiomul
este o circumlocuție pentru pronumele personal eu și ultima interpretare: (3) idiomul
este un titlu Hristologic.
Cei mai mulți teologi susțin folosirea idiomului ca titlu, analogia devenind
evidentă, Iisus este personajul din cartea profetului Daniel.
Când Domnul Iisus a trecut într -o zi de Sabat prin lanurile de grâu, ucenicii Săi
au rupt din spice și au mâncat. În mod ineluctabil s -a creat o controversă între Iisus și
farisei, pe motivul nerespectării Sa batului de către ucenicii Mântuitorului. În discuția
contradictorie, Iisus afirmă că deasupra Sabatului este omul și în același timp și Fiul
Omului .
Sabatul a fost dat omului ca o întrerupere a lucrului din motive religioase,
întreruperea lucrului imit ă odihna sacră a Creatorului. Această odihnă este un semn
pentru om să realizeze că Dumnezeu își sfințește poporul .
În primul rând, sabatul nu a fost dat umanității în general ci doar poporului
evreu, astfel că folosirea termenului umanitate nu se potri vește. Cel de al doilea
argument constă într -o asemănare puternică cu ideologia elenistă despre umanitate,
omul fiind considerat măsura tuturor lucrurilor, iar în acest caz Iisus exemplifică,
folosindu -se de exemplul regelui David, afirmând că omul este sc opul acțiunilor
soteriologice ale lui Dumnezeu.

90 James R. Edwards, „ The baptism of Jesus according to the Gospel of Mark” în Journal of the
Evangelical Theological Society , nr. 34, martie 1991, p 43 -57

Pe baza afirmației Mântuitorului, ucenicii pot să încalce legea Sabatului, în
multe alte ocazii lor li se dă voie să nu postească, să nu se spele pe mâini, toate aceste
abrogări ale legii au ca suport autori tatea Învățătorului lor.
Cea mai plauzibilă interpretare este cea în care idiomul este interpretat ca titlu.
Deși nu este un pasaj eshatologic, coroborat cu v.10, este evidentă intenția lui Marcu de
a sublinia autoritatea pe care o are Iisus, el vindecând bolile, iertând păcatele și
abrogând legea sabatică .

3.1. Hristos vorbește despre patimile și moartea Sa

Atunci când vestește patimile și moartea Sa, Domnul afirmă în două rânduri
adevăruri teologice sub idiomul de Fiul Omului. Fiu al Omului trebuia s ă fie respins, să
pătimească, să moară și după trei zile să învieze. Folosirea verbului dei/ (trebuie) merită
o atenție deosebită, pentru că forma impersonală a verbului nu specifică determinarea
Fiului Omului.
Cu siguranță această interpretare a verbului nu este acceptată, pentru că
Dumnezeu are în control toate lucrurile, ele nefiind controlate de o forță neutră numită
destin91. Termenul dei în opinia lui William Hendriksen este în acord cu dorința lui
Dumnezeu Tatăl; este în acord cu propia lui Iisus Hristos despre Sine însuși , este în
acord cu profețiile, și este în acord cu cerințele legii mozaice92.
Toate evenimentele care trebuiau să urmeze în viața Mântuitorului sunt
edificatoare în privința înțelegerii idiomului Fiul Omului. Toate aceste evenimente au
un puternic fundament Vechitestamentar .
Referirea la Vechiul Testament nu este făcută direct de către evanghelist, dar
se subînțelege prin terminologia folosită; astfel, de exemplu „să fie batjocorit”
amintește de stihul Psalmului: piatra pe care n -au băgat -o în seamă”.

91 W. J. Bennet Jr., „The Son of Man Must..” în Novum Testamentum , vol. XVII, 1975, pp. 113 -129
92 William Hendriksen, Op. cit. , p. 327

Cântările robului lui Dumnezeu care pătimește, din Deutero -Isaia, constituie o
condiție de bază pentru înțelegerea atât a prevestirilor lui Iisus cât și a relatărilor
evanghelice ale Pătimirii”93.
Analogia dintre robul care suferă cu Fi ul Omului are o conotație mesianică
Scripturală, suferința robului lui Dumnezeu este o matriță pentru lucrarea lui Iisus94.
După mustrarea lui Petru , Domnul Iisus Hristos cheamă noroadele la Sine și le
adresează o chemarea la ucenicie, discursul Său conținând implicațiile și prețul plătit
pentru acceptarea acestei ucenicii.
Mântuitorul conclude cu o afirmație eshatologică, privitoare la venirea Fiul
Omului pe norii cerului . Afirmația este considerată a fi complementară. Cei ce vor
alege dezicerea de Iisus Hristos vor avea parte de aceeași dezicere a Fiului Omului în
fața lui Dumnezeu Tatăl. Aceasta este singura ocazie când Domnul Iisus, folosește
idiomul în context public.
Ipoteza conform căreia Domnul Iisus ar fi vorbit mulțimii despre un alt
personaj ce va veni să judece lumea nu are fundament.

3.2. Shimbarea la față

Pe când se coborau de pe Muntele Schimbării la față, ucenicii primesc o
poruncă din partea Mântuitorului să nu spună împărtășească nimănui despre cele la care
au fost martori, până în momentul când Fiul Omului va învia .
E. P. Goud explică această interdi cție pe baza dorinței lui Iisus de a nu fi
interpretat drept Mesia95. Această concepție despre Mesia putea fi însă altfel înțeleasă
în momentul în care ucenicii vor înțelege mesianitatea lui prin prisma suferințelor, a
morții și învierii Sale, astfel elimin ându -se orice preconcepție mesianică iudaică96

93 Iaonnis Karavidopoulos, Op. cit. , p. 200
94 William Lane, Op. cit. , p. 300
95 E. P. Gould, A critical and exegetical commentar y on the Gospel according to St. Mark , New York: C.
Scribner's sons, p. 454
96 C. A. Evans, Word Biblical Commentary Vol. 34B: Mark 8:27 -16:20 ., Dallas,Word, Incorporated, p.

Referirea la propia persoană este fără dubiu în acest pasaj, Domnul și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos folosindu -se de acest idiom pentru a le vesti ucenicilor
despre învierea Sa.
Este subliniată neputința ucenicilor de a înțelege cuvintele lui Iisus despre
înviere, probabil și din cauza disputelor religioase dintre fariseii și saduchei pe seama
acestui subiect97.
Nedumerirea ucenicilor este construită pe spusele cărturarilor din cartea
Maleahi. În demonstra rea cărturarilor că Mesia nu a venit încă, se foloseau de acest
argument, ce consta în venirea lui Ilie înainte de apariția lui Mesia. În mod indirect,
Mântuitorul demontează argumentul cărturarilor împotriva Mesianității Sale, prin două
explicații pe care le oferă ucenicilor, afirmații care reflectă în mod indirect Mesianitatea
Sa.
Explicarea venirii lui Ilie este asociată de Iisus cu analogia Fiul Omului fiind
slujitorul lui Dumnezeu, caracterizat de suferință în împlinirea ascultării de voii
divine98.
După alungarea demoniilor făcută de Domnul Iisus în ciuda neputinței
ucenicilor, Mântuitorul le reamintește ucenicilor despre iminentele sale patimi, urmate
de moarte și apoi finalizându -se cu învierea din morți.
Dacă în prima referință despre suferința și patimile Sale, El va fi dat în mâinile
autorităților religioase.
Construcția frazei a fost interpretată în mod diferit de către teologi. Fiul
Omului va fi dat în mâinile oamenilor este tradusă în versiuni ale Bibliei, prin termenul
trădare (paradi,dot ai), în lumina folosirii acestui echivalent al termenului grecesc,
omenirea este restrânsă la un singur reprezentant, acesta fiind Iuda Iscarioteanul cel ce
Îl trădează pe Domnul . Termenul paradi,dotai este folosit și în teologia iudaică pentru
martiraj, i deea indusă de Marcu fiind aceea de a sublinia ⹂martirajul ˮ lui Iisus99.
Termenul paradi,dotai este folosit pentru trădarea lui Iisus de către Iuda dar și
pentru adevărul teologic că Dumnezeu l -a dat pe Iisus ca preț de răscumpărare pentru

97 Ioannis Karavidopoulos, Op. cit. , p. 218
98 William Hendriksen, Op. cit. , p. 342
99 J. A. Books, Op. cit. , p. 122

omenirea păcăto asă, construcția gramaticală este în acord cu folosirea ultimei poziții,
agentul implicit al verbului la pasiv este Dumnezeu100.
Detalierea despre patimi și suferințele Sale, este mai concludentă în pasajul
10:32 -34, unde Mântuitorul se îndreaptă în mod hotă rât spre Ierusalim. Detaliile pe care
le spune Iisus despre patimile și moartea Sa, sunt în acord cu pasajele Vechi
Testamentare.
Elementul nou față de celelalte relatări despre patimi, constă în detalierea
procesului și a suferințelor la care avea să fie supus, cărturarii fiind cei ce Îl dau în
mâna romanilor. Pasajul a ridicat critică din partea teologilor liberali, aceștia fiind de
părere că această relatare minuțioasă despre patimile Mântuitorului, este o relatare a
Bisericii Primare, care nu a făcut d ecât să introducă cursul evenimentelor, la care cei
mai mulți dintre ei au fost martori101.
Această teză este ușor combătută prin conștiența lucrării Domnului Hristos , și
afirmarea că tot ce se va întâmpla cu El este de fapt împlinirea profețiilor. Referind u-se
la persoana Sa, Domnul folosește idiomul Fiul Omului , în niciun pasaj din Evanghelia
lui Marcu nu sunt indicii ca acest idiom să facă referire la un alt personaj decât Domnul
Iisus Hristos.

3.3. Fii lui Zebedeu

Înțelegerea greșită a Mesianității Domnului, reiese și din cererea fiilor de
Zebedei. În contextul acestei discuții, Mântuitorul conclude prin lait motivul
Evangheliei lui Marcu: Fiul omului n u a venit să I se slujească, ci El să slujească și să –
Și dea viața răscumpărare pentr u mulți .
Cu acest enunț, se denumește misiunea sa ca și slujitor și, în același timp,
atribuie morții Sale semnificația unei ispășiri substitutive pentru mulți. În legătura

100 John F. Walvoord, Rpy B. Zuck, Comentariu al Noului Testament , Fundația E. B. E și Editura
Multimedia, Arad, 2005, p. 144
101 Wiiliam Lane, Commentary on the Gospel of Mark , apud V. Taylor, The Gospel according to St.
Mark , London, 1982, p. 346

dintre slujba vieții și sacrificiul pentru păcat, prin acest cuvânt se oferă posi bilitatea de
a înțelege moartea ca evenimentul salvării din perspectiva funcțiunii vieții Sale102.
În mod clar aici este declarată misiunea lui Iisus, așteptările mesianic –
naționaliste sunt năruite, trebuind să accepte soarta Învățătorului lor, și mai târzi u să îi
urmeze modelul. Acest model este diferit de modelele de slujire pe care le cunoscuseră
până atunci, bazate pe conducere, putere, influență. Cheia modelului specific
Mântuitorului este termenul slujire , acesta fiind criteriul propiu pentru răsplată în
Împărăția lui Dumnezeu103.
Fiul Omului nu a venit să I se slujească, ci El să slujească, această slujire este
completată oferindu -Și viața ca preț de răscumpărare pentru mulți. Cercetătorii acestui
verset au emis teza că, Domnul Iisus nu se referă la imaginea Slujitorului ce suferă din
cartea lui Isaia.
Morna Hooker argumentează că imaginea slujitorilor lui Dumnezeu care au
slujit altora sunt numiți doar slujitori, robi , contrastează cu imaginea slujitorului din
cartea Isaia care își dă viața slujind altora, fiind numit Slujitorul D omnului104. Pentru
cele două tipuri de slujitori sunt folosiți aceeași termeni și acești oameni slujesc
împreună lui Dumnezeu, argumente ce contrazic ipoteza emisă de Morna Hooker.
Un alt argument este conținut de pasajul din cartea profetului Isaia, el sp unând
despre slujitorul lui Dumnezeu că a fost hotărârea lui să moară în folosul altora,
analogia este evidentă cu spusele Domnului Iisus că își va da propia viață în folosul
multora .
Termenul răscumpărare este folosit doar în Evangheliile lui Matei și Mar cu.
Acest cuvânt se referă la o plată în schimbul căreia sclavii erau eliberați105. Această
răscumpărare a fost plătită de către Domnul pentru a salva omenirea din păcatele ei,
acestea îndreptățindu -L pe Dumnezeu să pedepsească omenirea prin moarte.
Benefi ciarii acestei morți răscumpărătoare a Mântuitorului sunt mulți , dar
acest cuvânt nu exclude neamurile și nici nu este un termen care pledează pentru
doctrina predestinării. Înțelesul semitic al acestui termen este cuvântul mulțime , în

102 Karl Kertlege, “Fiul Omului ca slujitor” în Jesus und der Menschansohn , Editor Rudolf Pesch Rudolf
Schnackenburg, Herder, Freiburg im Breisgau, 1975, p. 225
103 J. R. Edwards, Op. cit., p.342
104 Morna D. Hooker, Op. cit., p. 74
105 John F. Walvoord, Rpy B. Zuck, Op. cit. , p. 152

această jertfă fiind incluse atât evreii cât și neamurile. Argumentul se află în cartea lui
Isaia unde se face referire la multe noroade .

3.3. Prăznuirea Paștelui

În timpul Cinei celri de Taină, este descoperit vânzătorul Domnului, Iuda
Iscarioteanul fiind acela ce întin de bucățica de pâine după Învățătorul său, în blid. Acest
verset conține sublinierea unui puternic adevăr teologic în privința Domnului Iisus,
moartea, suferința prin care a trecut nu sunt rezultatele circumstanțelor, a angrenajului
pus la cale de dușmanii Săi, ci dimpotrivă El merge pe acest drum pentru că acest drum
era ales106.
În plus Apostolul Pavel, relevă următorul adevăr destinatarilor săi din cetatea
Filipi .

Vânzarea Fiului Omului prin Iuda, constituie un alt argument că ceea ce se va
întâmpla cu Iisus, este cunoscut în atotcunoașterea Sa, nimic neputând să Îl surprindă.
O problemă spinoasă constă în stabilirea vinei lui Iuda, o întrebare care se ridică la
prima vedere este aceasta: Cum i s -ar putea imputa lui Iuda vina vânzării lui Iisus, dacă
acesta făcea parte din planul Divinității. Niciunde în Sfânta Scriptură predestinarea și
profeția nu anulează responsabilitatea umană. Păcatul înfăptuit de Iuda este atât de grav
încât, acest om nu se mai putea căi de acesta.

3.4. Grădina Ghetsimani

În grădina Ghetsimani Iisus, se identifică din nou sub acest idiom, în
momentul în care le spune ucenicilor ca a sosit timpul ca El să fie dat în mâinile

106 W Hendriksen & S. J. Kistemaker, Vol. 10 : New Testament commentary : Exposition of the Gospel
According to Mark , Accompanying biblical text is author's translation. New Testament Commentary
(571). Grand Ra pids: Baker Book House, 2001, p. 571

păcătoșilor. Versetul pare a fi împărțit în două părți: în prima parte ucenicii sunt lăsați
să doarmă, după care urmează o pauză, Iisus spunându -le că a sosit ceasul ca El să fie
trădat107. Predare lui Iisus în mâinile păcătoșilor este împlinirea profețiilor pe care a
făcut -o în fața ucenicilor.
Studiind tezele mai multor teologi privitoare la interpretarea expresiei „a venit
ceasul (avpe,cei)”, Ioannis Karavidopoulos prezintă aceste teze și apoi concluzionează:
1) avpe,cei se referă la somnul ucenicilor, însemnând că ei trebuie să se
trezească;
2) termenul face referire la Domnul, că a sosit ceasul Lui ca să fie vândut;
3) la verb trebui să fie adăugat semnul interogației, propoziția devenind: “este
departe sfârșitul?”;
4) redarea greșită a prototipului aramaic “sfârșitul și ceasul ne apasă”;
5) proveniența termenului este comercială, ce înseamnă a plăti, pe baza aceste
teze sensul propoziției este acela că, Iisus acceptă ceasul pentru care s -a rugat Tatălui
să-I dea putere pentru al accepta;
6) Matei preia toată relatarea lui Marcu, însă fără verbul în discuție, trăgându –
se de aici concluzia că termenul a lipsit din scrierea originală a Evangheliei108.
Subscriem ca și teologul Ioannis Karavidopoulos tezei că Iisus a acceptat ceasul acela
din dragoste pentru omenire.
Termenul păcătoși pare a fi f olosit în mod ironic bazat pe afirmația: “,,De ce
mănâncă El și bea cu vameșii și cu păcătoșii?„, cărturarii și fariseii făcându -L pe Iisus
asemenea păcătoșilor.
Ironia constă în faptul că tocmai Iisus este dat în mâna cărturarilor și fariseilor
ei fiind de fapt păcătoșii109.

3.4. Iisus înaintea Sinedriului

107 Editor H. D. M. Spence -Jones, The Pulpit Commentary: St. Mark Vol. II .,WA: Logos Research
Systems Inc., Bellingham, 2004, p. 235
108 Ioannis Karavidopoulos, Op. cit. , p.342
109 C. A. Evans, Op. cit. , p. 76

În fața Sinedriului Iisus afirmă în mod clar divinitatea și Mesianitatea Sa,
continuându -și afirmația prin reiterarea spuselor Sale în fața ucenicilor și a mulțimii.
Dacă până în acest moment Iisu s a declarat în mod direct că El este Fiul Omului, de
data aceasta idiomul este legat de răspunsul privitor la natura și misiunea Sa. Trei
lucruri importante sunt afirmate despre Fiul Omului: venirea Sa va fi văzută, El va sta
la dreapta Tatălui, și reveni rea Sa va fi pe norii cerului.
Preoții aveau să fie martori, că Împărăția Fiului Omului va înainta indiferent
de opozițiile de care va avea parte, pasajul pliindu -se cu vedenia lui Daniel, în care Fiu
al Omului va stăpâni peste popoare, într -o Împărăț ie ce nu va avea sfârșit . De fapt
această Împărăție este în concepție iudaică condusă de Mesia, limbajul folosit de către
Mântuitorul Iisus este vădit înțeles de către auditoriu drept mesianic110.
O aluzie tot la vedenia lui Daniel, este referirea că Fiul Omului va veni pe
norii cerului și va ședea la dreapta Tatălui. Poziția pe care o are de a sta la dreapta
Tatălui, este cea a judecătorului. Ne întâlnim din nou cu un paradox, Iisus stă înaintea
Sinedriului pentru a fi judecat și El spune judecătorilor în fața cărora stătea, că va
revenii pe norii cerului, îmbrăcat în putere și slavă în lucrare de judecător111.
Multitudinea de pasaje în care Iisus se identifică folosind acest idiom pentru
propia persoană este covârșitoare. În calitate de Fiul al Omului, s e identifică cu
personajul din vedenia lui Daniel, dar completează această imagine prin faptele Sale.
El iartă păcatele, desăvârșește legea, vindecă bolnavi, poruncește demonilor,
va judeca lumea, este slujitorul ce suferă, toate aceste calități sunt chia r impropii și
pentru Mesia cel aștepta de evrei, aceste prerogative fiind mai degrabă propii lui
Dumnezeu. Mesianitatea lui Iisus după cum vom arăta în capitolul ce urmează a fost
tinuită până în momentul patimilor, morții și Învierii sub acest idiom.

110 E. P. Gould, Op. cit. , p. 89
111 Ibidem , p. 93

CAPITOLUL IV. TEORIA SECRETULUI MESIANIC

Începând cu W. Wrede (1901), s -a vorbit despre „teoria secretului mesianic”,
care cuprinde trei motive, recurente pe parcursul Evangheliei.

4.1. Definirea conceptului

În cele patru Evanghelii, Hristos Domnul este prezentat încercând să ascundă
identitatea Sa. Definirea acestei ascunderii a identității lui Iisus este cunoscută în
teologie sub numele de Secretul Mesianic112.
Evanghelia după Marcu, “este impregnată de așa numitul secret mesianic,
dedus în mod special din interdicțiile de a vorbi ale lui Iisus față de demonii care îl
denumesc ca și Fiu al lui Dumnezeu; de neînțelegerea ucenicilor care sunt confuji când
aud de vestirea patimilor și învierea lui Iisus și de forma specială a pildelor”113.

4.1. Istoricul conceptului

Din punct de vedere istoric primul teolog care a introdus termenul de Secret
Mesianic, a fost Wilhelm Wrede în lucrarea sa Das Messiasgeheimnis in den
Evangelien din anul 1901. Lucrarea sa, este considerată o stea strălucitoar e între
studiile Cristologice în Evanghelia lui Marcu , mai ales în cercurile catolice și
protestante .
Vincent Taylor spunea despre teoria Secretului Mesianic a lui Wrede,
următoarele cuvinte: ”Această concepție (Secretul Mesianic) prezentată într -o formă

112 Stelian Tofană, Op. cit. , p. 419
113 Christian Maurer, „Das Messiasgeheimnis des Markusevangeliums”, în NTS, p. 516 -526

particulară provocatoare de W. Wrede…, a afectat în mod puternic toate discuțiile
ulterioare Cristologiei Marcane”114.
Studiul lui W. Wrede asupra Evangheliei lui Marcu apare într -o perioadă în
care critica redacțională începuse să înainteze vertiginos pr in aportul teologilor ca
Strauss, Baur și Welhaussen115, care prin studiile lor au încercat sa zguduie în mod
vizibil autenticitatea Evangheliei lui Marcu. În studiul său asupra Evangheliei, critica
literară a lui Welhausen primează în fața criticii istorice a textului Marcan116.
Teologii prealabili lui Wrede, considerau Evangheliile, un text fidel expunerii
vieții Domnului Iisus Hristos. Acești teologi înțelegeau pasajele ce conțineau
ascunderea identității lui Iisus, drept o dorința Mântuitorului de a se desc operi
ucenicilor Săi, într -un mod gradual, cu scopul de a le facilita acestora o mai bună
înțelegere despre persoana Sa. Wilhem Wrede este inovator prin teoria sa despre
Secretul Mesianic, el demonstrând că nu există o astfel de înțelegere graduală în cazu l
ucenicilor, multitudinea de interdicții ale Mântuitorului referitoare la idenitatea Sa,
coroborată cu înțelegerea greșită (parțială) a ucenicilor despre Mesianitatea Sa, ar
conclude că avem de a face cu un secret.
Prezentăm în cele ce urmează câteva din tre argumentele în favoarea tezei
secretului mesianic ce se găsesc în cartea amintită mai sus a teologului Wilhem Wrede:
unul dintre aceste argumente este concepția că există anumite pasaje în Evanghelia lui
Marcu care sunt adiții editoriale în scrierea or iginală. Pasajul învierii fiicei lui Iair,
conține o afirmație absurdă “Iisus le -a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta”
ținând cont că mulțimea era la ușă, așteptând deznodământul evenimentelor.117.
Wrede a găsit cheia pasajului în relatarea schimbării la față a
Mântuitorului, versetul 9, este cel care stabilește o coordonată temporală până la
revelarea identității lui Iisus. Această limită de timp era până la Învierea lui Iisus din

114 James L. Blevins, “ Seventy -two years of the messianic secret : a review article” în Perspectives in
Religious Studies 1 Fall 1974, p 192 -200
115 Nils A. Dahl, “Wellhausen on the New Testament” în Semeia , nr 25, 1982, pp. 89 -110, în studiul
interprins asupra Evagheliilor sinoptice, Evnghlelia lui Ioan și Faptele Apostolilor, Wellhausen a ajuns la
concluzia c ă Iisus crucificat ca rege al iudeilor, ar explica contradicția dintre Mesia iudeilor și Mesia
Creștinilor
116 David E. Aune, “The Problem of The Messianic Secret” în Novum Testamentum , nr. 11, ianuarie –
aprilie, 1969, pp. 1 -31
117 William Wrede, The Messianic Secret, tradusă de C. G. Greig, Ed. James Clarke Co. Ltd. Cambridge
and London, 1971, p. 62

morți, eveniment după care ucenicii aveau libertatea de rela ta și altora despre cel
eveniment în care Iisus Hristos se revelează înaintea lor într -o stare de slavă.
Această limită de timp trebuia să se aplice tuturor pasajelor ce conțin
interzicerea privitoarea la mesianitatea Sa. Conform acestui argument, Wrede î mparte
Evanghelia lui Marcu din prisma Secretului Mesianic în două perioade: perioada până
la Paște este una a secretului, iar perioada ce începe cu patimile Domnului Iisus Hristos
și culminează cu Învierea Sa, este perioada descoperii Mesianității Sale118.
Sumarizând ipoteza lui Wrede, ea ar fi următoarea:
1) Iisus poruncește demonilor să nu -I dezvăluie identitatea;
2) cei ce au fost vindecați trebuiau să păstreze tăcerea;
3) după mărturisirea lui Petru, ucenicii nu aveau voie să afirme Mesianitatea
Învățătorului lor;
4) Hristos le cere ucenicilor să nu vorbească despre schimbarea la față, decât
după Înviere;
5) Hristos se retrăgea frecvent în singurătate cu ucenicii Săi, învâțându -i multe
lucruri.
În cartea sa, Wrede încearcă să stabilească și origi nea acestui Secret Mesianic,
argumentând că Biserica primară îl vedea pe Iisus devenind Mesia în momentul Învierii
Sale.
Mult mai târziu s -a dezvoltat și teza că Iisus a fost Mesia încă de pe pământ,
cele două concepții au dat naștere Secretului Mesianic. Răspunsurile din perspectivă
istorică asupra Secretului Mesianic se disting din trei mari secțiuni ale cărții:
1) Marcu – în această secțiune autorul demonstrează existența unui paradox
între evidențele clare ale dezvăluirii Mesianității lui Hristos și încercarea Mântuitorului
de a-și ascunde Mesianitatea. Soluția pentru rezolvarea acestui paradox, este pusă pe
seama tendințelor teologice ale Bisericii primare.
2) În cea de a doua secțiune este realizat un studiu comparativ între Evanghelia
lui Matei și cea a lui Marcu. Motivul diferenței între cei doi evangheliști stă în modul
prezentării ucenicilor lui Iisus.
Matei alege să treacă cu vederea inabilitatea și neputința lor de a înțelege
Mesianitatea Mântuitorului. În contrast Marcu, nu ascunde aceast ă inabilitatea, el

118 Ibidem , p. 210

prezentându -i pe ucenici cu așteptările false privitoare la Mesia, înțelegând atât lucrarea
cât și această Mesianitatea a Domnului într -un mod pur naționalist politic.
3) În această secțiune W. Wrede încearcă să deslușească din punct de vedere
istoric și dogmatic, care au fost motivele folosirii lui Marcu a Secretului Mesianic.
Existența în Biserica contemporană lui Marcu a celor două interpretări ale Mesianității
lui Iisus, l -a îmboldit pe acesta să folosească acest paradox a lui Hrist os de a fi Mesia și
în același timp de a tăinui acest lucru119.
Scopul lucrării lui Wrede se poate concluziona într -o propoziție: Iisus nu a
afirmat despre Sine că este Mesia , autorul încercând să elucideze atribuirea mesianității
de către Iisus. Această concluzie a stârnit imediat riposte din partea teologilor care nu
au întârziat să critice teza lui Wrede, până în ziua de astăzi există teologi ce încă
studiază această teză, confirmând -o sau combătând -o.
În același an cu Wilhem Wrede, teologul german Albert Schweitzer scrie o
cartea pe Evanghelia după Marcu sub titlul Das Messianitats -und Leidensgeheimnis ,
lucrare în care este de acord cu problema ridicată de W. Wrede în ce privește
interpretarea textului lui Marcu în forma prezentă120.
Punctele de ved ere asupra studiului Evangheliei se despart, W. Wrede fiind un
predecesor al teoriei redacționale, fiind convins că autorii Evangheliilor l -a prezentat pe
Hristos din perspectiva contemporană lor.
În contrast cu acest fundament al studiului lui W. Wrede, Schweitzer este
adeptul eshatologiei hristologice , subliniind conceptul de eshatologie realizată121. Pe de
altă parte el este de acord cu Secretul Mesianic, însă consideră că această teză nu îi
aparține Evanghelistului Marcu122.
Această teorie a atribuirii al tui autor a Secretului Mesianic este acceptată și
astăzi majoritatea teologilor care subscriu acestei concepții, cred că ea a aparținut
Bisericii din vremea când Marcu a scris Evanghelia sa123.
În una dintre cele mai semnificative lucrări ale sale, The Ques t of the
Historical Jesus , Albert Schweitzer critică teza lui W. Wrede în următoarele aspecte:

119 James L. Blevins, Op. cit., pp. 193 -195
120 David E. Aune, Op. cit. , p. 1
121 Ibidem , pp. 1 -2
122 James L. Blevins, Op. cit. , p. 195
123 Raymond Martin, “The messianic secret in Mark”, în Currents in Theology and Mission , nr. 11, D
1984, pp 350 -352

există trei mari „întâmplări mesianice” care îl obligă pe Wrede să meargă dincolo de
hotarele criticii redacționale:
a) intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusa lim;
b) Mărturisirea lui Petru
c) cunoștința Marelui Preot despre Mesianitatea Domnului.
Aceste trei pasaje l -au obligat pe autorul tezei Secretului Mesianic să le pună
pe seama tradiției, deși Wrede și -a pornit studiul său bazat pe critica literară a
Evangheliei lui Marcu.
Explicația constă în asumarea poziției existenței a unei tradiției ca re Îl descria
pe Domnul Iisus drept Mesia a fost introdusă în textul Evangheliei lui Marcu, concepția
secretului nu -I aparține lui Iisus ci Evanghelistului Marcu124.
În privința neasumării Mesianității de către Mântuitor până la Învierea Sa, A.
Schweitzer e ste de părere că un asemenea eveniment cum este Învierea lui Hristos din
morți nu poate aduce lumină în privința Mesianității lui, ba mai mult W. Wrede în
lucrarea sa, nu explică cum poate acest eveniment să explice Mesianitatea
Mântuitorului125.
A. E. J. R awlinson a fost un alt critic al teoriei Secretului Mesianic, dar dintr -o
altă perspectivă, recunoscând că teoria lui W. Wrede conține „o fărâmă de adevăr”. El
ajunge la următoarele critici:
1) recunoașterea demonică despre identitatea lui Hristos este te oria lui Marcu;
2) inabilitatea și orbirea spirituală a ucenicilor de a vedea Mesianitatea lui
Iisus este derivată din teoria că inimile lor erau împietrite în mod supranatural;
3) instrucțiunile private sunt un procedeu literar pentru introducerea
instrucțiunilor catehetice
4) unele porunci sunt suplimentare multor porunci date de Domnul Iisus126.
În perioada anilor 1911 -1920 teoria Secretului Mesianic nu a mai avut
împotrivitori înverșunați, majoritatea teologilor au începând să accepte această teorie
însă cu câteva modificări. R. Wernle, J. Weiss, Bousset, Julicher, A. S. Peake și F. C.
Burkitt au încercat să lege teoria Secretului Mesianic de Iisus cel istoric, spre deosebire
de W. Wrede care a considerat -o creație teologică.

124 Howard Clark Kee, “Mark’s gospel in recent research” în Interpretation , nr. 32, O 1978, pp. 353 -368
125 David E. Aune, Op. cit. , pp. 5 -6
126 Davi d E. Aune, Op. cit. , p. 6

O altă categorie de teolo gi au recunoscut schema redacțională a Secretului
Mesianic, R. Bultmman fiind de acord cu teoria lui W. Wrede considerată de mulți o
exagerare, că Hristos nu a afirmat niciodată Mesianitatea Sa.
A patra și a cincea decadă a adus cu sine, pentru prima dată , acceptarea ideii că
ascunderea Mesianității ar aparține lui Hristos . Teologii ce au acceptat această teoriei
au fost T. W. Manson, J. Schniewind și A. T. Cadoux.
După 1950 teologii au încercat să depășească acest impas în studiul
Evangheliei Marcane. Er ic Sjoberg este simpatizantul unei teorii conservative în
privința Secretului Mesianic, considerând că această teorie este caracteristică literaturii
iudaice eshatologice.
Pe de altă parte Ernst Kasemann și Gunther Bornkamn susțin că autorul tezei
Secretu lui Mesianic este Biserica. Willi Marxsen și T. A. Burkill sunt inovatori prin
teoria lor. Ei sunt de părere că Marcu a încercat să găsească o formulă de reconciliere a
tradiției non -mesianice cu teologia Apostolului Pavel127.
Ipoteza lui W. Wrede a fost acceptată de teologi, cu prepoderență în cea de a
doua jumătate a secolului 20. Cei ce au subscris tezei lui Wrede au fost erudiți ca W.
Bousset, E. Lohmeyer, H. Ebeling, R. Bultmman și M. Dibelius128.
Critica formei folosită de R. Bultmman a evidențiat fa ptul că Evangheliile nu
prezintă un Iisus istoric, ci un Iisus văzut prin ochii credinței Bisericii primare.
Expresiile folosite de Wrede pentru a -și susține ipoteza Secretului Mesianic, nu sunt
istorice, ci așa cum argumentează R. Bultmann în cartea sa Theology of the New
Testament , expresiile la care am făcut referire sunt adiții făcute de Marcu și nu
exterioare Evangheliei redactate de el129.
Un critic contemporan al lui W. Wrede este teologul Ioannis Karavidoupoulos,
prezentăm în cele ce urmează părerea sa despre această teorie, pornind de la pasajul în
care un lepros este vindecat: „ Interdicția , nimănui să spui nimic” stabilește așa numita
„taină a lui Mesia”.
Expresia provine de W. Wrede, care la începutul secolului al XX -lea, în cartea
sa, Das Messiasgeheimnis in den Evangelien. Zugleich ein Beitrag zum Versandin des
Markus -evangelium a susținut că poziția lui Iisus, în principal în Evang helia după

127 James L. Blevins, Op. cit. , pp. 196 -198
128 David E. Aune, Op. cit. , p. 7
129 Lewis Scott Hay, “ Mark's use of the messianic secret”, în Journal of the American Academy of
Religion 35, nr. 1, martie, 1967, pp. 16 -27

Marcu, se datorează colaționării conștiinței de Sine a lui Iisus și a credinței primei
comunități. Cu alte cuvinte evanghelistul, vrând să facă o punte de legătură între
credința comunității că Hristos este Mesia, și conștiința de Sine a lui Iis us Însuși,
creează așa numita „taină a lui Mesia”.
Complicata teorie a lui Wrede creează o problemă inexistentă și încearcă să o
rezolve – fără rezultat însă. În Evanghelia noastră există cu adevărat o „taină mesianică” –
expresia s -a impus în cele din urmă de la Wrede și după, dar această taină se leagă de
tactica pedagogică a lui Hristos Iisus în fața percepțiilor despre Mesia existente în
lumea contemporanilor Săi iudei. El evită faptul de a fi socotit acel Mesia politic pe
care îl așteptau iudeii ca un e liberator de sub jugul roman, de aceea se și îndepărtează
de manifestările entuziaste ale mulțimii.
În mod pedagogic, Își descoperă succesiv identitatea Sa Mesianică, pe care o
vor dovedi, în cele din urmă, Crucea și Învierea Lui”130.

4.2. Motivele secr etului

În pasajul 8:27 -33 pare a conține motive ale teoriei Secretului Mesianic. În
acest pasaj Domnul Iisus le adresează ucenicilor o întrebare prin care dorea să afle
percepția asupra persoanei Sale din partea oamenilor și în mod deosebit, percepția di n
partea ucenicilor.
Ucenicii îi răspund la întrebare, prezentându -I percepția oamenilor, iar apoi
Petru face o afirmație ce merită un studiu amănunțit în vederea descoperirii motivelor
Secretului Mesianic.
Din pricina afirmației lui Petru privitoare la identitatea Sa, Domnul și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos interzice ucenicilor să nu spună nimănui care este
percepția lor despre El. Interesant de observat este percepția poporului despre persoana
lui Hristos , asemănăndu -L cu Ilie sau cu unul dintre prof eți, iar în niciun caz nu se
spune că poporul l -ar fi văzut pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos drept
Mesia cel promis pe paginile Vechiului Testament.

130 Ioannis Karavi dopoulos, Op. cit. , pp. 77 -78

O altă analogie privind persoana Domnului este făcută de Împăratul Irod
Antipa, a cărui credi nță era că Iisus este Ioan Botezătorul „sculat din morți”, pe care îl
omorâse. Rudele lui Hristos îl considerau incapabil de a răspunde de propiile fapte,
cărturarii și fariseii credeau despre Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos că este
demonizat, cei mai mulți fiind sceptici cu privire la locurile unde s -a născut și de
profesia Sa, cel mai adesea stârnind mirarea oamenilor pentru că timp îndelungat
înainte de începerea lucrării Sale, era cunoscut de oamenii ca Domnul și Mântuitor ul
nostru Iisus Hristos , fiul lui Iosif, dulgherul. În mod clar persoana lui Iisus nu era
considerată de oamenii obișnuiți a fi Mesia.
Credința că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Ioan Botezătorul
și Ilie, are ca fundament credința în învie rea a iudeilor, exceptând partida saducheilor.
Analogia dintre Iisus și Ioan Botezătorul Înviat din morți conține implicit și credința în
slujba de profet a Domnului Hristos . Identificarea cu persoana lui Ilie presupune
punerea lui Iisus pe același pedesta l cu proorocul Ilie, care avea să fie antemergătorul
lui Mesia. Identificarea lui Iisus cu proorocul Ilie exclude credința iudeilor că Iisus ar fi
fost Mesia.
Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos văzut ca unul din prooroci exclude
Mesianitatea Sa, d eoarece în cercurile teologice iudaice se susținea ipoteza că, în veacul
eshatologic vor învia prooroci din vechime, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui
Ieremia și Ilie. Însă trebuie din nou subliniat faptul că niciunul dintre aceștia nu era
Mesia131, concluzia ce reiese din aceste pasaje este că Hristos nu era considerat de
popor împlinirea profețiilor mesianice.
Evanghelistul Marcu este singurul care menționează aclamarea poporului
despre Împărăția lui David. În concepția iudaică Mesia trebuia să v ină în poporul iudeu
pentru a reinstaura Împărăția regelui David, și de a reconstrui Templul132.
Atât poporul cât și ucenicii începuseră să vadă către sfârșitul misiunii lui Iisus
nu doar un prooroc, pe Ilie sau unul din prooroci, ci au început să -L perceap ă ca pe
Mesia. Ucenicii nu renunță la această concepție nici după Învierea lui Iisus, întrebarea
lor fiind concludentă .
Aceste pasaje ne obligă să ajungem la concluzia că la începutul misiunii Sale,
Iisus a fost perceput prin diferite analogii cu personaj e ale Vechiului Testament sau cu

131 Gerhard Mayer, Op, Cit. , pp. 295 -296
132 Gerhard Mayer, Op. cit. , p. 409

Ioan Botezătorul, însă spre sfârșitul misiunii Sale, percepția s -a schimbat, poporul
văzând în El pe Mesia cel promis, însă un Mesia politic.
Petru răspunde în numele ucenicilor la întrebarea lui Iisus despre opinia
lor în ce privește persoana lui Iisus. Petru declară că Iisus este Hristosul.
Explicațiile generale admise asupra acestui text sunt că Iisus a acceptat
identificarea Sa cu Mesia, explicație contrară tezei lui W. Wrede. Însă textul privit în
deaproape, s -ar părea că Iisus nu și -a însușit acest titlu.
De fapt Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu răspunde cu „da” sau
„nu” ci reacția Sa este aceea de a interzice ucenicilor să mai spună și altora acest lucru.
Această reacție a Mântuitorului este folosită ca un argument pentru teza însușirii de
către Iisus a titulaturii de Mesia.
La acest răspuns din partea lui Iisus, Petru încearcă să Îl convingă că lucrurile
despre care vorbește Învățătorul său, sunt exact contrare așteptărilor sale și ale celorlalți
ucenic i.
Concepția lui Petru despre Mesianitatea lui Hristos este o analogie a ispitei
satanice, lucru încercat în pustie de către diavol, atunci când i -a propus lui Iisus
acceptarea unui rol mesianic politic133. Este scos în evidență faptul că Domnul și
Mântuit orul nostru Iisus Hristos își va împlini lucrarea prin patimi și nicidecum printr -o
detronare a regelui Iudeii, dezideratul Său a fost acela de a instaura pe pământ o
Împărăție spirituală și nu una politică. În momentul când El a venit pe pământ a fost
instaurată lucrarea lui Dumnezeu.
Motivul principal al Secretului Mesianic extras din acest pasaj, a fost dorința
lui Iisus ca El să nu fie perceput dă către popor ca un Mesia naționalist, acesta fiind și
una din strategiile diavolului, care în mod clar i-ar fi ruinat lucrarea.
Acceptarea de către Iisus a unui astfel de rol, nu ar mai fi condus la jertfa de pe
Golgota, omenirea având nevoie de o eliberarea de păcate și de strămutarea în
Împărăția lui Dumnezeu și nicidecum de un trai mai bun pământesc, e liberați fiind de
sub stăpânire romană, dar robiți de păcate.

133 Stelian Tofană, Op. cit. , p. 425

4.3. Conținutul secretului mesianic

Conținutul Secretul Mesianic este dat de interzicerea dezvăluirii identității Sale
în trei mari categorii de relatări: în cazul exorcizărilor, a minunilor și în discuțiile cu
oamenii.

4.3.1. Interzicerea dezvăluirii identității de către demoni

Atunci când în fața Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos au venit
oameni demonizați, duhurile care îi posedau cunoșteau pe Iisus drept Fiul Lui
Dumn ezeu. Pentru prima dată în Evanghelia lui Marcu găsim o revelare a identității
Mântuitorului.
În cazul de față Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este cunoscut de
demoni. Evanghelistul în același capitol este general spunând destinatarilor săi că El
scotea mulți draci și nu îi lăsa pe aceștia să vorbească pe baza motivului că Îl
cunoșteau, Marcu nu alege să detalieze această cunoaștere a demonilor despre Iisus134.
În altă descriere a exorcizărilor făcute de Iisus, demonii cădeau la pământ în
fața L ui și strigau că El este Fiul lui Dumnezeu (2 -3:11-12).
W. Wrede a văzut în exorcizarea omului prezent în sinagogă, o cheie
importantă a teologiei Marcane. W. Lane alege să contrazică ipoteza lui Wrede pe
motiv că această dispoziție dată demonilor de a pă stra tăcerea este mult mai mult de
atât, ea fiind un element în lupta cosmică dinte Iisus și satan. Odată cu dispoziția pentru
tăcere și expulzarea demonului din om, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
inițiază judecata împotriva puterilor întuneric ului135.

134 Charles Francisc Digby Moule, On Defining the Messianic Secret in Mark , p. 242
135 William Lane, Op. cit. , p. 75

Dispoziția dată demonului de a tăcea este folosită și în cazul dispoziție dată
mării învolburate, iar această poruncă nu este interpretată ca aparținând Secretului
Mesianic, ci ea devine mai târziu parte integrantă a acestei teorii, câteva versete mai
târziu, în interpretarea lui Marcu din 1:34.
Pasajul nu aparține tradiției pre -Marcane datorită faptului că este introdus în
generalizarea făcută de Marcu în 1:34, chiar dacă Evanghelistul a pus această
întâmplare într -un locus semantic secundar, dar care exprimă în mod clar teoria
Secretului Mesianic136.
Același autor face o observație pertinentă concluzionând că nu toate
exorcizările inserate de Marcu în Evanghelia sa, sunt atașate teoriei Secretului
Mesianic. Astfel că exorcizarea îndrăcitului din Ga dara și a băiatului posedat din
copilărie nu au o concluzie precum cea menșionată , deși este clar că demonul ce era în
demonizatul din ținutul Gadarenilor l -a recunoscut pe Iisus, și adresându -se lui Iisus cu
titlul de Fiul celui Prea Înalt137.
Este evidentă dorința lui Hristos ca identitatea Sa să nu fie dezvăluită prin
intermediul unor ființe demonice care ar fi complicat situația oferindu -le cărturarilor și
fariseilor un motiv pentru a -și susține ipoteza că Iisus este demonizat și se folosește de
demoni pentru a scoate demonii afară. Pentru evitarea unui astfel de conflict Iisus se
folosește de autoritatea Sa pentru a -i reduce la tăcere, și a nu le lăsa posibilitatea să
declare și alte lucruri care i -ar fi periclitat misiunea Mesianică, misiune în conformite
cu voia lui Dumnezeu Tatăl.

4.3.2. Interzicerea dezvăluirii identității în cazul minunilor

Multe dintre minunile făcute de Domnul Iisus erau urmate de interzicerea
pentru cel ce era vindecat, să spună și altora ce i s -a întâmplat. Însă de cele mai multe
ori porunca nu era ascultată. La Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a venit un
lepros care a cerut de la El să fie vindecat.

136 William C. Robinson, „Quest for Wrede’s secret Messiah” în Interpretation , nr. 27, ianuarie 1973, p
10-30
137 Ibidem , p. 20

Răspunsul afirmativ primit de lepros îi aduce acestuia vindecarea, după care
Iisus îi poruncește să se ducă la preot, ca acesta să confirme vindecarea sa, și apoi îi
este interzis să mai spună și altora despre vindecare.
Scopul acestei porunci nu este men ționat de Marcu, și este văzut de teologi ca
o dorință a Domnului Iisus de a nu fi cunoscut drept doar un făcător de minuni, aceasta
cu siguranță i -ar fi afectat scopul primordial al misiunii Sale până la crucificare: acela
de a vesti Împărăția lui Dumneze u și cale pentru ajungere în această Împărăție
divină138.
Evanghelistul Marcu Îl prezintă pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
un om grăbit și tot timpul înconjurat de oameni a căror dorință era aceea de a se atinge
de El, astfel că o identificare a Sa cu un vindecător ar fi deviat interesul noroadelor de a
mai asculta propovăduirea Sa.
În spatele acestei interziceri se ascunde și ideea că Domnul și Mântuitorul
nostru Iisus Hristos putea fi propovăduit ca Mesia doar după momentul împlinirii
lucrări i Sale pe cruce 139.
Interzicerea părinților fetiței înviate din morți de a spune ce s -a întâmplat este
interpretată ca absurdă de unii teologi referitoare la punctele critice al teoriei Secretului
Mesianic.
Absurditatea acestei critici este dată de faptul că, pe când Domnul Iisus se
ducea împreună cu Iair la casa acestuia, vin niște oameni de la casa lui, anunțându -l că
fiica sa a murit .
Fără a ține seama de aceste cuvinte Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
se duce la casa fruntașului și intră în c amera fetei moarte doar cu părinții acesteia și cu
Petru, Iacov și Ioan.

William Lane conclude că în acest pasaj nu poate fi aplicat teoriei Secretului
Mesianic. Totuși teologul amintit oferă o explicație acestei confuzii, demonstrând că
Iisus a poruncit celor prezenți din casă să nu spună despre înviere până ce El va pleca
din locul acela, acordându -I astfel timp ca împreună cu ucenicii Săi să se îndepărteze de
locul acela, evitând aclamarea mulțimilor.140. Din nou este afirmat scopul primordial al

138 William Hendriksen, Op. cit. , p. 80
139 Gerhard Mayer, Op. cit. , p. 70
140 William Lane, Op. cit. , p. 198

lui Iis us, acela de a fi un aducător de vești bune, și nu de vindecări în mod deosebit,
aceste minuni fiind doar semne care să îi ateste veridicitatea mesajului Său.
Gerhard Mayer propune următoarea explicație acestui verset confuz: „Există
un contraargument ime diat: această înviere din morți nici măcar nu putea să rămână
secretă! Ar fi putut totuși (Mt 9:26). Însă nici părinții (Lc 8:56) și nici ucenicii nu
trebuiau să spună nimic despre cele întâmplate. Cu alte cuvinte: ei trebuiau să păstreze
taina. În acest m od, oamenii erau obligați să vină personal la Iisus dacă doreau să știe
mai multe. Și a mai fost încă ceva: Iisus nu a dorit nici o propagandă senzațională și
nici o propagandă mesianică, în sensul misiunii, atâta timp cât lucrarea Sa nu a fost încă
desăvâ rșită la cruce”141.
Un argument ce susține teoria secretului ca fiind dorința lui Iisus este acela de
a scoate mulțimile afară, astfel ca ele să nu fie martore la acest eveniment.
Ipoteza că acest pasaj aparține lui Marcu și nu Domnului Iisus, prezint ă o
carență. Marcu cu siguranță în mod logic ar fi trebuit să lege această minune de
minunea vindecării orbului pentru că acesta este un pasaj în care impunerea tăcerii
despre această minune nu este încălcată142.
Acest minuni făcute de Domnul Iisus erau î n mod evident semne ale
Mesianității Sale, interzicerea relatării și altor oameni despre ele, ar fi trezit în mintea
poporului identificarea Sa cu Mesia cel promis de Dumnezeu din cer143.
William Hendriksen oferă un argument în favoarea ipotezei Secretului
Mesianic. Intenția Mântuitorului de a nu fi cunoscut este ciudată la prima vedere pentru
că această minune nu are loc în Iudea și nu se află nici măcar în partea vestică a Mării
Galileii, ipoteza că ar fi ținută ascunsă identitatea Sa divină din pricina c omplotului
cărturarilor și fariseilor nu este credibilă144.
Ținând cont de aceste interpretări mesianice ale faptelor, este coerent scopul
poruncii Mântuitorului de a interzice oamenilor să spună altora ce au văzut.
Imposibilitatea ca oamenii să nu împărtă șească celor cărora le povesteau și
interpretările mesianice ale acestor întâmplări este foarte mică, Iisus nedorind ca
Mesianitatea Sa să fie înțeleasă prin intermediul minunilor ci prin suferință.

141 Gerhard Mayer, Op. cit. , pp. 196-197
142 Robert A Guelich, Op. cit. , p. 157
143 Ioannis Karavidopoulos, Op. cit. , p. 186
144 William Hendriksen, Op. cit. , p. 305

Ajungerea lui Iisus împreună cu ucenicii la Betsaida est e iarăși marcată de
vindecarea unui orb. Domnul Iisus îl conduce pe acest orb afară din sat și el este
vindecat prin atingerea cu saliva Mântuitorului. După vindecare, Domnul Iisus îi
interzice acestuia să intre în sat și să spună oamenilor cum a fost vind ecat.
Aceste minuni conțin dipoziții privitoare la povestirea altor oameni despre ele,
sunt paralele la pasajele Vechi Testamentare care îl descriau pe Mesia, perceperea
Domnului Iisus ca Mesia era logică. Însă nu aceasta ar fi fost o problemă în Sine pen tru
Domnul Iisus, adevărata problemă consta în înțelegerea conceputului de Mesia,
concepție care a fost combătută de Mântuitor de la începutul lucrării Sale.
Interzicerea revelării idenitității mesianice are loc și în discuțiile cu oamenii.
După vindecar ea orbului din Betsaida, Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos este
interesat de percepția oamenilor privitoare la identitatea Sa, apoi aceeași întrebare fiind
adresată și ucenicilor. În momentul în care Apostolul Petru îl identifică cu Mesia, într –
un mod naționalist, Domnul Iisus interzice ucenicilor să le spune altor oameni că Iisus
este Mesia.
W. Wrede a evidențiat în Evanghelia lui Marcu funcția didactică a Domnului
Iisus pentru ucenicii Săi. Ceea ce a stârnit critică asupra lucrării lui W. Wrede este
concluzia sa că, există o diferență între Iisus ca Învățător și Iisus ca Pedagog .
Învățătura Domnului Iisus nu este văzută ca o alimentare pentru înțelegerea greșită a
identității lui Iisus. Singurele argumente ale rolului pedagogic se găsesc în pasaj ele în
care Iisus îi întreabă pe ucenicii dacă au înțeles minunile pe care le făcea: “Tot nu
pricepeți și tot nu înțelegeți? Aveți inima împietrită?”
Însă diferența făcută de W. Wrede între rolul de Învățător și cel de Pedagog nu
are suport deoarece Iisus a fost un Învățător care s -a folosit de instrumente pedagogice
ca pildele și faptele Sale, interpretarea lui Wrede nu urmează firul narativ al
Evangheliei Marcane și în plus el nu i -a seama la expresia „Tot nu pricepeți?” ce
conține nedumerirea Învățătorul ui că a trecut atât de mult timp, au fost martori la multe
evenimente și ei tot nu înțelegeau anumite adevăruri145.

145 Robert P. Meye, Jesus and the Twelve , William B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids,
Michigan, pp. 127 -128

CAPITOLUL V. PATIMILE ȘI CRUCEA

Odată cu începerea patimilor Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos ,
Evanghelia lui Marcu prezintă o turnură importantă în viața Mântuitorului, prin faptul
că El numai interzice oamenilor să afirme despre Sine că este Mesia, iar în cazul
procesului Sinedriului este posibil că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos că și-a
însușit rolul de Mesia Vechi Testamentar dar în niciun caz pe cel politic și naționalist.
În ultimul rând vom încerca să deslușim ce rol a avut Crucificarea Sa din morți în
procesul identificării Sale cu Mesia.
După vânzarea făcută de Iuda Iscarioteanul în Grădina Ghetsimani, Domnul și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos este dus de către aprozi în fața Sinedriului, acolo unde
cărturarii și fariseii încearcă să întocmească împotriva Sa, capete de acuzare pentru ca
mai apoi să își poate justifica hotărârea de a îl condamna la moarte.
Christian Maurer face câteva observații asupra acestui proces, mai întâi de
toate atrăgând atenția asupra faptului că acest proces are un scop bine definit prin
inserarea Evanghelistului în lucrarea sa: “Acel consiliu nu este descris ca și un complet
de judecată neutru, ci mai degrabă ca un partid părtinitor, care încearcă prin mijloace
necinstite – și ceea ce cântărește greu – încălcând legea, să stabilească vina lui Iisus.
Martori care iau cuvântul depun mărturii false care se contrazic. Se pot numi
în continuare și alte violări ale dreptului fariseic -iudaic privind pedeapsa capitală. În
tractatul Mișna Sanhedrin sunt prevăzute unele prescripții care au menirea de a proteja
inculpatul:
(1) la procesul capital sunt ascultați mai întâi martorii apărării și apoi cei care
acuză.

(2) O condamnare la moarte trebuie să fie executată în timpul zilei pentru că
altfel se poate întâmpla ca unul din judecători să fie cuprins de somn.
(3) Sentinț a de achitare trebuie să fie executată în timpul aceleași zile, iar
condamnarea la moarte trebuie să se execute în următoarea zi.
(4) De aceea procesele nu trebuie ținute în ziua premergătoare sabatului sau a
unei sărbători.
(5) Exprimarea voturilor juri dice începe de la cei mai tineri membri, pentru ca
nici unul să nu fie influențat de greutatea cuvântului unui coleg mai bătrân.
(6) După Sanhedrin un calomniator este vinovat de pedeapsa cu moartea doar
dacă a insultat numele lui Dumnezeu. Noi putem să r enunțăm să ne punem întrebarea
dacă aceste prescripții mai erau valabile în timpul lui Iisus. Cu siguranță putem însă să
considerăm că aceste principii erau bine cunoscute în timpul când a scris Marcu și de
aceea el face aluzii intenționate la ele”146.
O altă problemă ce apare în procesul intentat de Sinedriu este stabilirea
autenticității și asumarea de către Domnul Iisus a Mesianității la întrebarea Marelui
Preot dacă EL este Hristosul.
Întrebarea Marelui Preot era fără întoarcere, Mântuitorul indiferent de răspuns
scopul vizat era acela de ai compromite identitatea. Pornind de la concepția că Mesia
avea să restaureze Împărăția lui Israel intenția fiind clară de a ocupa tronul. Identificare
lui Iisus cu Mesia era un puternic cap de acuzare, pentru că Mesi a pentru romani era un
agitator al mulțimii și în cele mai multe cazuri romanii înăbușeau cu forță armată
asemenea răscoale. Intenția Marelui Preot era aceea de a se duce cu Iisus în fața
romanilor pentru al acuza de răscoală.
Negarea Mesianității ar fi pr odus detașarea poporului față de Domnul și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos , ceea ce s -a și întâmplat, poporul fiind de acord cu
condamnarea lui Iisus la moarte147.
Răspunsul Mântuitorului este afirmativ, fiind acceptat de majoritatea
teologilor, însă anal iza filologică a acestei afirmații ar conține argumente pentru o
poziție neutră a Domnului Iisus la această întrebare (W. Wrede).

146 Christian Maurer, Op. cit. , p. 516
147 Stelian Tofană, Studiu Introductiv al Noului Testament, apud Oscar Culmman, Christologie de
Nouveau Testamen , ed. III, Neuchatel, 1986, p. 102

Expresia aramaică corespondentă, nu are deloc sensul unui “da” sau “nu”,
putând exprima chiar un “nu”ascuns. Sensul ar fi, de ci, apropiat de acesta: “Tu o spui,
nu Eu.” Așadar, potrivit acestei explicații Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
nu a răspuns nici “da” și nici “nu” la întrebarea insinuantă a arhiereului148.
Afirmația legată de acest răspuns în care El se identi fică cu Fiul Omului duce
la concluzia că Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos a vrut să nu se identifice cu
un Mesia iudaic ci cu un Mesia care suferă, motivate de dragoste și pentru Dumnezeu
Tatăl și oameni .
Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hris tos este interogat și de Pilat din Pont a
cărui întrebare viza Mesianitatea Mântuitorului: “Ești Tu Împăratul Iudeilor?” .Și de
această dată Iisus răspunde la fel ca în cazul întrebării Marelui Preot Caiafa. Întrebarea
este tradusă în termenii pe care îi î nțelegea Pilat, el având cunoștință despre așteptările
Mesianice ale iudeilor, în care un om va restaura Împărăția Israelului și va alunga orice
popor care îi va asupri. Pe baza acestor cunoștințe, Pilat îl întreabă direct pe Iisus dacă
El este regele iude ilor, și implicit Mesia pe care poporul îl aștepta.

5.2. Patimile lui I isus

Încă din timpul misiunii Sale în care străbătea ținuturile Iudeii, Domnul și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos a profețit despre patimile prin care trebuia să treacă.
Aceste patimi sunt incluse în câteva relatări spuse în mod direct sau sub idiomul de Fiul
Omului.
Ideea unui Mesia care trebuie să sufere era paradoxală pentru gândirea iudaică,
dimpotrivă așteptăril e de la acest trimis al lui Dumnezeu erau acelea ca Mesia să
înlăture suferința provocată de asuprirea Neamurilor și în niciun caz Mesia nu era
asociat cu suferința149.
Odată cu aceste prevestiri ale suferinței pe care trebuia să le îndure Domnul și
Mântuit orul nostru Iisus Hristos este accentuată inabilitatea ucenicilor de a nu înțelege
și în al doilea rând de a nu accepta aceste prevestiri. Cel mai elocvent pasaj este acela în

148 Stelian Tofană, Op. cit. , p. 422
149 Lewis S. Hay, Op. cit. , p. 24

care Petru îl îndemnă pe Învățătorul Său că nu este nevoie să rezolve lucrurile în felul
acesta.
Îndemnul lui Petru conține speranțe Mesianice, poate mult mai benefice
ucenicilor decât poporului, cunoscute fiind dorințele lor de a ocupa posturi de
conducere în momentul instaurării Împărăției în care Învățătorul lor avea să fie așezat
pe tron.
Atât Petru cât și ucenicii înțelegeau Mesianitatea lui Hristos în mod
naționalist, în momentul în care conștentizează că Isus trebuie să fie dat în mâinile
autorităților religioase, să sufere ca mai apoi să moară și după trei zile să învieze, er au
de fapt năruirea speranțelor lor de fi așezați în poziții de conducere.
Aceste revelării a patimilor, morții și Învierii care îi erau rânduite sunt spuse
ucenicilor pentru a înțelege după Înviere, adevărata Sa Mesianitatea, scopul acesta este
bine evid ențiat de Evanghelistul Matei al cărui scop primordial al lucrării sale a fost
acela de a demonstra iudeilor că Isus este Mesia promis pe paginile Vechiul Testament.
Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos adoptă titulatura de Fiul al Omului
pentru a include și suferințele de care avea să aibă parte. Identificare Sa cu slujitorul
descris în cartea lui Isaia, sublinia faptul că Mesianitatea Sa nu putea să fie interpretată
dintr -o prismă politică. Pasajul în care Domnul Isus interzice ucenicilor Săi ca să Îl
proclame Mesia după mărturisirea lui Petru, conține o problemă filologică.
După această interzicere a propovăduirii Mesianității Sale, Domnul și
Mântuitorul nostru Iisus Hristos le vorbește despre suferințele Fiului Omului. Problema
ce trebuie eluci dată constă în stabilirea conținutului poruncii. Unii dintre teologii sunt
de părere că ucenicilor li se interzice să vestească Mesianitatea Învățătorului lor, dar în
același timp poruncă cuprinde și interzicerea vestirii patimilor, morții și Învierii Fiul ui
Omului .
Este clară intenția Domnului și Mântuitorul nostru Iisus Hristos de a-și pregăti
ucenicii în vederea evenimentelor ce vor urma și în niciun caz aceste predicții despre
patimile și moartea Sa nu trebuiau cunoscute de popor și mai ales de autorită țile
religioase. Alăturarea celor două prohibiții de către Marcu arată în neechivoc intenția
Evanghelistului de a își așeza materialul pentru susținerea teoriei Secretului Mesianic,
dând acestor fapte interpretări pe care ele nu le -au avut în mod original, cele două
prohibiții sunt în neînțelese de ucenici150.

150 Ibidem , p. 22

5.3. Moartea pe cruce

După patimile suferite de Domnul Iisus Hristos din partea autorităților
religioase cât și din partea romanilor, este crucificat pe o cruce de lemn. Crucificare în
Evanghelia lui Marcu este un moment deosebit de important din viața Mântuitorului,
scopul urm ărit de autor este acela de a arăta destinatarilor săi, că Fiul lui Dumnezeu,
Mesia cel promis de Dumnezeu încă cu multe sute de ani înainte, este acum pus pe o
cruce deznodământul dorit de gloate fiind acela de a -I curma viața. Încă de la venirea
Sa în ac eastă lume Iisus avea drept scop crucea, prin care își putea astfel împlini planul
de răscumpărare al omenirii.
Evangheliștii Îl prezintă pe Domnul Iisus ca unul care este conștient că
misiunea Sa pe acest pământ include crucea, astfel că în multe pasaje existente în
Evanghelii, El cunoaște momentul apropierii crucii și în niciun caz nu evită acest
moment151. Într -un contrast puternic, este prezentată importanța crucii pentru ucenici și
importanța crucii pentru Domnul Iisus Hristos.
Pentru ucenici crucea nu era altceva decât o condamnare la moarte a unui om
printr -o metodă care, în concepția iudaică era identificată cu blestemul. Ucenicilor nu li
se spune prin ce metodă avea să moară Învățătorul lor, ceea ce știu este doar
înfricoșătorul gând că Iisus Hristo s va muri. De fapt crucea așa cum afirmă Apostolul
Pavel este o nebunie, iar propovăduirea unui Hristos răstignit este o nebunie pentru
Neamuri și o pricină de poticnire pentru iudei .În concepția iudaică omul care era atârnat
pe lemn era blestemat, în aces t context afirmarea ucenicilor unei mântuirii care vine
prin credința unui om crucificat era de -a dreptul demnă de dispreț.

151 John R. W. Stott, Crucea lui Cristos , Ed. Societatea Misionară Română, Wheaton, Illinois, 1992, p.
72

Moartea Învățătorului lor prin crucificare însemna și năruirea planurilor
întemeierii unei împărății Mesianice, în care ei trebu iau să aibă posturi de conducere.
Cu alte cuvinte putem concluziona această antiteza a semnificației crucii pentru
Domnul Iisus și ucenicii Săi prin concluzia că: pentru Iisus crucea este împlinirea
visului lui Dumnezeu, iar pentru ucenici crucea însemna n ăruirea visurilor lor.
În momentul crucificării cel care realizează identitatea lui Iisus este un
centurion roman și nicidecum iudeii. Mesianitatea Domnului Iisus este dezvăluită și în
momentul crucificării, prin afirmația centurionului că cel din fața l ui este Fiul lui
Dumnezeu și de inscripția pusă pe cruce în limbile latină, grecească, ebraică că Iisus
este regele iudeilor.
Mesianitatea este argumentată și de semnele care au însoțit moartea Sa,
elemente cu o profundă încărcătură simbolistică. Învierea morților, ruperea perdelei din
Templu, întunericul și cutremurul erau semne evidente că cel care era jertfit pe cruce nu
era un simplu om, iar moartea Sa nu era o moarte obișnuită și fără însemnătate. Fiecare
din aceste elemente sunt importante în teologi a evanghelică, în mod deosebit ruperea
perdelei din Sfinta Sfintelor arătau Mesianitate lui Iisus.
Ruperea acestei perdele îl desemnau pe Domnul și Mântuitorul nostru Iisus
Hristos ca Mare Preot, mijlocirea între oameni și Dumnezeu făcându -se acum pe baza
preoției atribuită fiecărui credincios prin jerfa lui Iisus. Moartea Mântuitorului cât și
Învierea Sa fac din Domnul Iisus Mesia promis, prin argumentele clare că omenirea a
fost sc ăpată de sub robia păcatului și a diavolului și o nouă Împărăție a fost instaurată
atât în credincios cât și pe Pământ.
Locul crucii în dezvăluirea identității Mesianice a lui Iisus este deosebit de
important. Privindu -L atârnat pe cruce, evrei credeau că este pedepsit de Dumnezeu, că
în acele momente primește ceea ce de fapt merită. Dintr -o altă perspectivă Iisus pironit
pe cruce, nu mai putea fi identificat drept Mesia, eliberatorul de sub stăpânirea romană.
Crucea este pentru economia dezvăluirii identi tății Mesianice, cel mai important
element, distrugând analogia între persoana lui Iisus și Mesia eliberatorul.

CONCLUZII

Sfântul Evanghelist Marcu – este autorul celei de a doua Evanghelii. Se numea
loan-Marcu și era fiul unei credinc ioase, Maria, din Ierusalim, în casa căreia se
strângeau creștinii și făceau rugăciuni. El întovărășește pe Pavel în prima sa călătorie
misionară152. Se întoarce la Ierusalim, de unde pleacă cu Bar – naba în insula Cipru și
apoi însoțește pe Sf. Apostol Petru la Roma. Marcu își scrie Evanghelia pentru romani
și păgâni, la Roma, așa cum Matei scrisese pentru evrei.
A scris în greacă, limba cea mai răspândită în epoca aceea, și pe care o
vorbeau și romanii. Scopul Evangheliei lui Marcu a fost să convingă pe păg âni că Iisus
I Iristos este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu și arc putere asupra diavolilor și zeilor
păgâni. De aceea povestește multe minuni prin care Iisus scotea și alunga diavolii.
Primele cuvinte ale Evangheliei lui Marcu mărturisesc dumnezeirea lui Ii sus:
„începutul Evanghelici lui Iisus 1 Iristos, Fiul lui Dumnezeu" 153.
După scrierea Evangheliei pleacă în Egipt, trimis de Sf ântul Apostol Petru, să
propovăduiască. Aici Marcu întemeiază Biserica creștină și a fost primul episcop al
Alexandriei Egiptului , unde a și murit în anul 62 d.Hr. în veacul al nouălea, trupul său a
fost adus la Veneția (Italia), unde i s -a înălțat o biserică măreață, care -i poartă numele.

152 Fapte 13 : 5 și 13 .
153 Marcu 1 :1.

Este patronul Veneției. în iconografie, simbolul Sf ântului Evanghelis Marcu
este „leul ˮ, pent ru ca își începe Evanghelia cu predicarea Sf ântului loan Botezătorul,
supranumit și „glasul celui ce strigă în pustie.
Apostolul Marcu a pus in scris Evanghelia lui Hristos la rugamintea insistenta
a credinciosilor din Roma. A fost scrisa in limba greaca, iar stilul este unul popular si
plin de amanunte. A fost scrisa pe la sfarsitul primei captivitati a Sfantului Apostol
Pavel in Roma, in jurul anului 63.

Sfantul Marcu a dorit sa le arate crestinilor convertiti dintre pagani ca Iisus
Hristos este Fiul lu i Dumnezeu. Pentru aceasta nu pune accentul pe Vechiul Testament,
nici pe invatatura Domnului Hristos, ci pe faptele Sale minunate. Se prezinta cu multa
precizie Invierea Domnului si timpul petrecut de Domnului pana la Inaltare. Este o
Evanghelie a faptelo r Mantuitorului.
Evanghelia dupa Marcu are 16 capitole. Este cea mai scurta dintre Evanghelii.
El a scris o singura Evanghelie. In introducere, Mantuitorul este prezentat ca Fiu al lui
Dumnezeu. In capitolele 1 -9 se descrie activitatea lui Iisus in Galilee a. In capitolele 10 –
16 se relateaza activitatea Mantuitorului in drum spre Ierusalim si in Iudeea, incheindu –
se cu Patimirile, Moartea, Invierea si Inaltarea Sa la cer.
Dupa ce Iisus Hristos s -a inaltat la cer, Apostolul Marcu a calatorit impreuna
cu Sfint ii Pavel si Barnaba, pentru propovaduirea Evangheliei, in Antiohia, Seleucia,
Cipru, Salami și Perga Pamfiliei, de unde s -a intors la Ierusalim. Dupa sinodul apostolic
din Ierusalim, Sfantul Marcu a mers, impreuna cu Barnaba, in Cipru. Mai mult, el a
calat orit la Roma, impreuna cu Sfantul Apostol Petru, parintele sau duhovnicesc.
Despre faptul ca Marcu i -a fost ucenic, Sfantul Petru spune: "Biserica cea aleasa din
Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza" .
Sfantul Apostol Marcu, la rugamintea staruitoar e a credinciosilor din Roma, a
scris Evanghelia lui Hristos, adica a pus in scris predica Apostolilor. Se crede ca, mai
inainte de a o da poporului din Roma, Sfantul Marcu a luat scrierea si a aratat -o
Apostolului Petru, care a binecuvantat autenticitatea ei.
Sfantul Marcu a fost numit episcop de catre Sfantul Apostol Petru si a fost
numarat in ceata Sfintilor saptezeci de Apostoli ai lui Hristos. El a fost trimis la
Aquileea, iar dupa aceea a mers in Egipt, precum spune Sfantul Simeon Metafrast: "In
acea v reme, cand Sfintii Apostoli s -au impartit prin toata lumea, Sfantul Marcu, prin
dumnezeiasca voie, a mers in partile Egiptului. (…) Propovaduia cereasca invatatura a

lui Hristos si facea minuni mari. Pe cei bolnavi ii tamaduia, pe cei leprosi ii curata s i
duhurile cele necurate si cumplite le ingrozea prin cuvantul dumnezeiesc. Si multi cu
acea apostoleasca propovaduire si facere de minuni, luminandu -se, au crezut in Domnul
nostru Iisus Hristos si pe idoli, impreuna cu capistile, le -au lepadat si sfaramat si s-au
botezat in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh."
Sfânta Evanghelie după Marсu nu este о sсriere de tip argumentativ, сa о
epistоlă sau sсrisоare, сi о sсriere de tip narativ. Ea соnstă în suссesiunea unоr relatări
sсurte sau a unоr miс i соleсții ale сuvintelоr (lоghia) Mântuitоrului Iisus Hristоs,
prezentate sub fоrma unei narațiuni соntinue. Istоria fоrmei literare (fоrmgesсhite) ne
arată сă aсeste miсi seсvențe, la înсeput independente unele de altele, au fоst reunite în
mоd prоgresiv în соleсții .
Începând cu W. Wrede (1901), s -a vorbit despre „teoria secretului mesianic”,
care cuprinde trei motive, recurente pe parcursul Evangheliei.
În cele patru Evanghelii, Hristos Domnul este prezentat încercând să ascundă
identitatea Sa. Definire a acestei ascunderii a identității lui Iisus este cunoscută în
teologie sub numele de Secretul Mesianic .
Evanghelia după Marcu, “este impregnată de așa numitul secret mesianic,
dedus în mod special din interdicțiile de a vorbi ale lui Iisus față de demo nii care îl
denumesc ca și Fiu al lui Dumnezeu; de neînțelegerea ucenicilor care sunt confuzi când
aud de vestirea patimilor și învierea lui Iisus și de forma specială a pildelor” .
Dupăcum am menționat și în cadrullucrării, această teorie are foarte mulț i
adepți în rândurile teologilor catolici, protestanți și neoprotestanți.

BIBLIOGRAFIE

A. Izvoare

1. Biblia sau Sfânta – versiunea Bartolomeu Anania, Ed. I.M.B.O.R., București,
2009

2. Balan , Arhimandrit Ioaniсhie -сoordonator, Viețile Sfinților – Aprilie, Ed.
Mânastirea Sihastria, 2005 .

3. Mineiul pe aprilie, Ed. I.M.B.O.R., Buсurești, 2010 .

4. Sfantul Teofilaсt al Bulgariei, Talсuirea Sfintei Evanghelii de la Marсu,
Editie ingrijita de R.P. Sineanu si L.S. Desartoviсi, Ed. Sophia, Buurești,
2008 .
B. Cărți

1. ***, Viețile Sfinților Apostoli, Ed. Sophia, Buсurești, 2013 .

2. Aune , David E., “The Problem of The Messianic Secret” în Novum
Testamentum , nr. 11, ianuarie -aprilie, 1969 .

3. Bennet , W. J. Jr., „The Son of Man Must..” în Novum Testamentum , vol.
XVII, 1975 .

4. Bratcher , Robert G. and Eugene A. Nida, Mark, A Translator’s Handbook on
The Gospel of Mark , United Bible Societies, London, New York, Sttutgard,
1965 .

5. Braniște , Preot Prof. Dr. Ene, Liturgiсa speсială , Ed. Lumea Сredinței,
Buсurești, 2008 .

6. Brooks , James A., New American Commentary, Mark, vol. 23, General Editor
David S. Dockery, Broadman Press, Nashville, Tennessee, 1992 .

7. Сiorba , Mihaela, Întemeierea Biseriсii și misiunea Aspostolilor, în ⹂Slujire și
misiune în lumea сonte mporană: Сonсurs și simpozion internaționalˮ, Az
Best, Arad, 2015 .

8. Сullmann , Osсar, Noul Testament , Ed. Humanitas, Buсurești, 1993 .

9. Dahl , Nils A., “Wellhausen on the New Testament” în Semeia , nr 25, 1982 .

10. Edwards , James R., The Pillar New Testament Commentary, The Gospel
According to Mark , General Editor D. A. Carson, William B. Eerdmans
Publishing Company, Grand Rapids, Michigan/ Cambridge, 2002 .

11. Geddert, Timothy J., Believers Church Bible Commentary, Mark, Herald
Press, Scottdale, Pennsylvania Wat erloo, Ontario, 2001.

12. Guelich , Robert A., Word Biblical Commentary, Volume 34a: Mark 1 -8:26,
Dallas, Texas: Word Books, Publisher, 1998 .

13. Hendriksen , W & S. J. Kistemaker, Vol. 10 : New Testament commentary :
Exposition of the Gospel According to Mark , Accompanying biblical text is
author's translation. New Testament Commentary (571). Grand Rapids: Baker
Book House, 2001 .

14. Karavidopoulos , Ioannis, Evanghelia după Marcu , Ed. Bizantină, București,
2001 .

15. Kertlege , Karl, “Fiul Omului ca slujitor” în Jesus u nd der Menschansohn ,
Editor Rudolf Pesch Rudolf Schnackenburg, Herder, Freiburg im Breisgau,
1975 .

16. Lane , Wiiliam, Commentary on the Gospel of Mark , apud V. Taylor, The
Gospel according to St. Mark , London, 1982 .

17. Maier , Gerhard, Evanghelia după Matei , Ed. Lumina Lumii, București , 1999 .

18. Melniсiuс , Pr. Leсt. Dr. Ilie, Studiul Noului Testament – Сurs Universitar, Ed.
Universității Iași, 2008 .

19. Mihoс , Vasile, Daniel Mihoс, Ioan Mihoс, Introduсere în Studiul Noului
Testament ( vol.II ). Evangheliile după Matei și Marсu , Presa Universitară
Сlujeană, Сluj -Napoсa 2002 .

20. Negruțiu , Silviu, Dan Moldovan, Florin Сodrea, Mirela Mățăoanu, Stelian
Tofană (сoordonator), Сerсetarea noutestamentară româneasсă – Ghid
bibliografiс , Сluj -Napoсa, 2004 .

21. Niсolaesсu , Pr. Prof. Dr . Niсolae, Pr. Prof. Dr. Grigorie Marсu, Pr. Prof. Dr.
Sofron Vlad, Pr. Prof. Dr. Liviu Munteanu, Stu diul Noului Testament pentru
Institutele Teologiсe , Ed. IBMBOR, Buсrești, 1983 .

22. Robinson , William C., „Quest for Wrede’s secret Messiah” în Interpretation ,
nr. 27, ianuarie 1973 .

23. Ștef, Ana Feliсia, Manual de Greaсă Bibliсă , Ed. Humanitas, Buсurești,
2010 .

24. Stott , John R. W., Crucea lui Cristos , Ed. Societatea Misionară Română,
Wheaton, Illinois, 1992 .

25. Tofana , Pr. Сonf. Dr. Stelian, Introduсere în Studiul Noului Tetament – vol. II,
Ed. Universitară Сlujeană, Сluj, 2000 .

26. Walvoord , John F., Rpy B. Zuck, Comentariu al Noului Testament , Fundația
E. B. E și Editura Multimedia, Arad, 2005 .

27. Wrede William, The Messianic Secret, tradusă de C. G. Greig, Ed. James
Clarke Co. Ltd. Cambridge and London, 1971

28. Zafiu , Prof. Emanuela, Suferința Sfinților Apostoli în numele Evangheliei, în
⹂Slujire și misiune în lumea сontemporană: Сonсurs și simpozion
internaționalˮ, Az Best, Arad, 2015 .

C. Periodice

1. Boring , Eugene M., “Mark 1:1 -15 and the beginning of the gospel” în Semeia ,
nr 52, 1990 .

2. Сorbu , Pr. Asist. Adrian, Сu privire la loсul sсrierii Epistolei I Petru , în
⹂Studii Teologiсeˮ, an I,1, 1997 .

3. Lewis Scott Hay, “Mark's use of the messianic secret ”, în Journal of the
American Academy of Religion 35 , nr. 1, martie, 1967 .
D. Site-uri

1. https://www.сrestinortodox.ro/religie/apostolatul -152430.html, aссesat la data
de 23. 02.2018 .

2. http://teologie.сentral.uсv.ro/blogs/mihaiсiurea/2009/03/06/evanghelia -dupa –
marсu/ .

Curriculum Vitae

Mă numesc Oncescu Cristian.
M-am născut în Municipiul Slatina, județul Olt,din părinți iubitori de
Dumnezeu,la data de 18 martie 1995.
Între anii 2010 – 2014, am urmat cursurile Seminarului Teologic Sfântul
Nicolae din Râmnicu Vâlcea – Arhiepiscopia Vâlcea.
În anul 2014, am fost declarat admis la cursurile Facultății de Teologie
Ortodoxă din Craiova, încheiând ciclu universitar de patru ani, urmând a susține
examenul de licență.
Așa să imi ajute Dumnezeu!
Amin!

Declarație pe proprie răspundere privind
autenticitatea lucrării de licență/diplomă/disertație

Subsemnatul
legitimat cu seria nr.
CNP
autorul lucrării

elaborată în vederea susținerii examenului de finalizare a studiilor
de
la Facultatea
Specializarea
din cadrul Facultății de Teologie din Craiova, sesiunea a anului
universitar , declar pe proprie răspundere, că această lucrare este rezultatul
propriei activități intelectuale, pe baza cercetărilor mele și pe baza
informațiilor obținute din surse care au fost citate, în textul lucrării, și în bibliografie.
Declar, că această lucrare nu conține porțiuni plagiate, iar sursele bibliografice
au fost folosite cu respectarea legislației române și a convențiilor internaționale privind
drepturile de autor.
Declar, de asemenea, că aceasta lucrare nu a mai fost prezentată în fața unei
alte comisii de examen de licență/diplomă/disertație.
In cazul constatării ulterio are a unor declarații false, voi suporta sancțiunile
administrative, respectiv, anularea examenului de licență/diplomă/disertație.
Nume, prenume
Data
Semnătura