ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [608368]
ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE
FACULTATEA DE ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ
SPECIALIZAREA ADMINISTRAȚIE EUROPEANĂ
Sursele de finanțare ale bugetului
Uniunii Europene
Coordonator științific:
Conf. univ. dr. MARIA – ANDRADA GEORGESCU
Absolvent: [anonimizat]
2018
CUPRINS
Capitolul 1. Evoluția finanțelor europene ………………………….. ………………………….. ………………….. 4
Capitolul 2. Bugetul general al Uniunii Europene ………………………….. ………………………….. ………. 7
2.1 Principiile bugetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 8
2.1.1 Principiul unității și exactității bugetare ………………………….. ………………………….. ……… 8
2.1.2 Principiul anualității ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 11
2.1.3 Principiul echilibrului ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 12
2.1.4 Principiul unității de cont ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
2.1.5 Principiul universalității ………………………….. ………………………….. ………………………….. 16
2.1.6 Principiul specificității ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
2.1.7 Principiul bunei gestiuni financiare ………………………….. ………………………….. ………….. 20
2.1.8 Principiul transparenței ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 22
2.2 Procesul bugetar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 23
2.2.1 Fazele procedurii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 24
2.3 Veniturile bugetului Uniunii Europene ………………………….. ………………………….. …………… 26
2.3.1 Funcționare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 27
2.3.2 Venituri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 27
2.4. Reforma sistemului de venituri al bugetului Uniunii Europene ………………………….. ……… 30
Studiu de caz: Evoluția și structura resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene …………… 36
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 47
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 55
Introducere
Din punct de vedere istoric, bugetul Uniunii Europene s -a format prin fuziunea
bugetelor celor trei comunități: CECO, EURATOM și CEE. Tratatul de la Paris din anul
1951, semnat de către Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg, a marcat
consti tuirea Comunității Economice a Cărbunelui și Oțelului (CECO).
CECO avea două bugete: unul administrativ și altul operațional. Finanțarea
bugetelor s -a făcut din taxele asupra producției de cărbune și oțel și din credite. Înalta
Autoritate putea impozita c u cel mult 1% cifra de afaceri a întreprinderilor din sectorul
cărbunelui și oțelului. În data de 25 martie 1957, s -au semnat la Roma două tratate: de
instituire a Comunității Economice Europene (CEE) și Comunității Europene a Energiei
Atomice (EURATOM). E URATOM avea două bugete: un buget administrativ și un
buget pentru cercetare și investiții.
Cele două bugete erau finanțate prin contribuțiile statelor membre, după cum
urmează: Franța, Germania (R.F.G.) și Italia contribuiau cu 28%, Olanda și Belgia cu
7,9%, iar Luxemburg cu 0,2%. Comunitatea Economică Europeană a avut un singur
buget. Acesta asigura în exclusivitate cheltuielile administrative și era fi nanțat prin
contribuțiile statelor membre în aceleași proporții ca și contribuțiile celor șase state l a
bugetele Comunității Europene a Energiei Atomice. La data de 8 aprilie 1965, cele trei
comunități fuzionează, excepția constituind -o Fondul Economic de Dezvoltare.1 În data
de 21 aprilie 1970, în temeiul art. 202 din Tratatul de la Roma, Consiliul decide
introducerea unui regim de resurse bugetare proprii, iar în data de 21 iulie 1975, prin
amendamentele introduse Tratatului de la Roma, crește importanța Parlamentului
European în domeniul bugetar. În data de 17 mai 1976, Consiliul decide să pună în
aplica re un mecanism corector pentru cota de participare a statelor membre, având la
bază evoluția relativă a produsului național brut al fi ecărui stat. Decizia Consiliului
avea valabilitate pentru o perioadă de doi ani. Tratatul de la Maastricht, semnat în dat a
de 7 februarie 1992, a concretizat principiile elaborării și execuției bugetare, sistemul
resurselor și cheltuielilor bugetare, precum și modalitățile de întărire a disciplinei
bugetare.
În momentul formării acestuia, nivelul bugetului Comunității Econo mice
Europene era scăzut în momentul formării acestuia. Bugetul reprezenta mai puțin de
0,2% din PIB -ul statelor fondatoare, ceea ce reprezenta circa 10 euro pe locuitor. În anii
’60 a fost înregistrată o creștere semnifi cativă a bugetului, datorită dezvo ltării
agriculturii comunitare. Această creștere a avut la bază implementarea mecanismului
Politicii Agricole Comune (PAC). Modificarea bugetului în sensul unei creșteri semnifi
cative a fost înregistrată după introducerea politicii de dezvoltare regională , în care
accentul s -a pus pe creșterea coeziunii sociale, care a avut drept efect creșterea
procentuală a bugetului raportată la PIB -ul comunitar, acesta fiind de aproximativ 1%
din PIB -ul statelor membre.
1 https://econ.ubbcluj.ro/
Capitolul 1. Evoluția finanțelor europene
Bugetu l UE contribuie la ob ținerea de rezultate care contează pentru cetă țenii
europeni. Atunci când își pun în comun resursele la nivel european, statele membre pot
obține rezultate mai bune decât cele pe care le -ar obține acționând singure. Alături de
bugetele naționale și de o paletă largă de instrumente legislative și de reglementare,
buge tul UE sprijină obiectivele comune și contribuie la abordarea provocărilor comune.
De la prima politică majoră comună – în domeniul agriculturii – din anii ’60 și până în
prezent, bugetul UE a evoluat progresiv, în paralel cu construirea Uniunii Europene.
În anii ’80 și ’90, statele membre și Parlamentul European au extins sfera
competențelor UE prin modificarea tratatelor fondatoare ale Uniunii. Recunoscând
necesitatea de a susține noua piață unică, acestea au suplimentat resursele disponibile în
cadrul f ondurilor structurale pentru a sprijini coeziunea economică, socială și teritorială.
În paralel, UE și -a consolidat rolul în domenii precum transporturile, spațiul, sănătatea,
educația și cultura, protecția consumatorilor, mediul, cercetarea, cooperarea ju diciară și
politica externă.
Începând din anul 2000, bugetul UE a fost modelat de aderarea a 13 noi state
membre aflate în situații socioeconomice diferite și de strategiile succesive ale UE
pentru sprijinirea locurilor de muncă și a creșterii economice. Bugetul UE a susținut, de
asemenea, rolul din ce în ce mai important al Uniunii pe scena internațională, în
calitatea sa de lider în lupta împotriva schimbărilor climatice și de cel mai mare donator
de ajutor umanitar și ajutor pentru dezvoltare din lume.
Cu toate acestea, bugetul UE reprezintă în continuare doar o mică parte din
totalul cheltuielilor publice din UE – mai puțin de 1% din veniturile UE și numai
aproximativ 2% din cheltuielile publice ale UE. Acest procent a scăzut de -a lungul
timpului.
Această scădere a pus o presiune mai mare asupra bugetului UE pentru ca acesta
să fie mai eficient, să se concentreze pe domeniile în care impactul său este cel mai
puternic și să nu lase normele și procedurile greoaie să stea în calea obținerii de
rezultate.
De-a lungul timpului, componența bugetului UE a evoluat. Deși ponderea
cheltuielilor agricole și de coeziune a scăzut de -a lungul anilor, aceste politici reprezintă
în continuare peste 70% din total. Cheltuielile s -au axat din ce în ce mai mult pe
domeni i, cum ar fi cercetarea, rețelele transeuropene și acțiunea externă, precum și pe
programele gestionate direct la nivel european.
În timpul crizei economice și financiare, bugetul UE s -a dovedit un instrument
puternic pentru sprijinirea investițiilor. Dat e fiind presiunile considerabile asupra
bugetelor naționale din multe state membre, bugetul UE și mai ales politica de coeziune
au devenit, începând din 2008, o sursă majoră de investiții stabile și favorabile creșterii.
În unele state membre, acestea s -au dovedit a fi chiar principala sursă de investiții.
Fondul european pentru investiții strategice a jucat, de asemenea, un rol important în
catalizarea investițiilor private în întreaga Europă. Acest lucru a demonstrat că bugetul
UE poate răspunde rapid la noile provocări și poate crea un efect de levier considerabil .2
Dezvoltarea unui sistem financiar original (1951 -75)
O serie de evoluții majore au marcat sistemul financiar comunitar în primele 20 de
ani de existență:
trecerea la unificarea instrumentelor bugetare;
progresul către autonomia financiară a Comunității;
dezvoltarea politicilor comune;
căutarea unui echilibru între instituții în exercitarea competențelor asupra
buget;
prima extindere a Comunităților Europene.
Acestea sunt examinate la rândul lor.
1. Trecerea la unificarea instrumentelor bugetare
Crearea, în câțiva ani, a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, a
Uniunii Europene Comunitatea Economică și Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice au condus la coexistența unei serii de bugete separate pentru politicile
europene.
Tratatul CECO din 19513 prevedea un buget administrativ și un buget
operațional.
Tratatul CEE din 19574 a stabilit un buget unic.
Tratatul Euratom din 1957 instituie un buget administrativ și o cercetare și
investiție
buget.
Ulterior, s -a făcut un efort important pentru unificarea și simplificarea
instituțiilor europene
și, în special, bugetele acestora.
2 În septembrie 2016, Comisia a propus consolidarea și prelungirea Fondului european
pentru investiții strategice până în 2020.
3 Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului a fost semnat la
Paris la 18 aprilie 1951 și a intrat î n vigoare la 24 iulie 1952, cu o perioadă de
valabilitate limitată la 50 de ani. Tratatul a expirat la 23 iulie 2002 după ce a fost
modificată în diverse ocazii.
4 "Tratatele de la Roma" au fost semnate la Roma în martie 1957. Primul tratat a stabilit
economia europeană Comunitatea (CEE) și a doua Comunitatea Europeană a Energiei
Atomice, mai bine cunoscută ca Euratom. Acestea doua Tratatele au intrat în vigoare la
1 ianuarie 1958.
Tratatul de fuziune din 1965 încorporează bugetele administrative CECO și
Euratom în bugetul CEE. Acest tratat a înlocuit cele trei consilii ale miniștrilor
(CEE, CECO și Euratom) și cele două Comisii (CEE, Euratom) și Înalta
Autoritate (CECO) cu un singur Consiliu și, respectiv, o singură Comisie.
Această fuziune administrativă a fost completată de instit uirea unui singur buget
operațional.
Tratatul din Luxemburg din 1970 a încorporat bugetul Euratom pentru cercetare
și investiții în bugetul general. Acest tratat a înlocuit sistemul prin care
Comunitățile au fost finanțate din contribuțiile statelor membre cu contribuția
resurselor proprii. De asemenea, a pus -o un buget unic pentru Comunități.
Expirarea Tratatului CECO din 2002 a simplificat în continuare bugetul
instituțiilor comunitare. Între 1970 și 2002 au existat două bugete: bugetul
general și CECO buget operational. Normele din Tratatul de instituire a
Comunității Europene aplicată comerțului cu cărbune și oțel de la expirarea
Tratatului CECO. Un protocol privind consecințele financiare ale expirării
Tratatului CECO și asupra fondului de cercetare pen tru cărbune și oțelul este
anexat la Tratatul de la Nisa (2001). Acest protocol prevede transferul din
totalul activelor și pasivelor CECO către Comunitatea Europeană și pentru
utilizare din valoarea netă a acestor active și pasive pentru cercetare în
sectoarele legate de cărbune și industria siderurgică.
2. Progresele către autonomia financiară
Tratatul de la Paris din 1951 a dat autonomia financiară CECO. Articolul 49
din tratat
a declarat că "Înalta Autoritate este împuternicită să achiziționeze fondurile necesare
pentru a -și desfășura activitatea în sarcini:
prin impunerea de taxe asupra producției de cărbune și oțel;
prin contractarea de împrumuturi. "
Alte dispoziții din Tratatul CECO au definit cheltuielile care ar putea fi
efectuate cu tax e. Tratatul prevedea că taxele ar trebui evaluate anual pentru diversele
produse în funcție de valoarea medie a acestora și că rata acestora ar trebui să "nu
depășească 1%, cu excepția cazului în care autorizat anterior de Consiliu, hotărând cu o
majoritat e de două treimi ". De asemenea, a fost menționat Tratatul că "modul de
evaluare și colectare se determină printr -o decizie generală a Înalta Autoritate luată după
consultarea Consiliului".5
Cu alte cuvinte, Înalta Autoritate a primit o autonomie extinsă în ceea ce
privește deciziile referitoare la în limitele stabilite de tratat.
5 A se vedea articolul 50 din Tratatul CECO
Începând cu Tratatul de fuziune din 1965, a fost încorporat bugetul
administrativ al CECO bugetul general. Numai bugetul de funcționare a continuat să fie
tratat separat până l a expirarea tratatului în 2002, însă, în termeni practici, acest lucru a
devenit mai puțin și mai puțin important ca prelevare randamentul a scăzut.
Capitolul 2. Bugetul general al Uniunii Europene
Bugetul UE este finanțat din surse care includ un procent din venitul național
brut al fiecărui stat membru. Acest buget este orientat către domenii foarte diferite, cum
ar fi creșterea nivelului de trai în regiunile mai sărace sau garantarea siguranței
alimentare. Euro este moneda comună a celor mai multe țări ale Uniunii.
Sursele de venit ale UE includ contribuțiile primite de la statele membre, taxele
la import aplicate produselor provenind din afara UE și amenzile impuse
întreprinderilor care nu respectă normele europ ene. Țările UE convin asupra mărimii
bugetului și asupra modului în care va fi finanțat acesta în următorii ani.
Bugetul UE sprijină creșterea economică și crearea de locuri de muncă. În
baza politicii de coeziune , el finanțează investițiile menite să atenueze diferențele
economice majore dintre țările și regiunile UE. De asemenea, contribuie la dezvoltarea
zonelor rurale din Europa.6
Bugetul UE este finanțat în proporție de 98% din resursele proprii ale UE, la
care se adaugă alte surse de venituri, se bazează pe principiul echilibrului între cheltuieli
și venituri și include mecanisme de compensare pentru anumite țări din UE.
Resursele proprii reprezintă aproximativ 98% din buget. Suma totală a resurselor
proprii trebuie să acopere plățile anuale. Credi tele nu pot să depășească 1,20% din
venitul național brut al UE (VNB). Restul de 2% din buget provine din alte surse.
Este finanțat în cea mai mare parte din contribuțiile fiecărui stat membru pe baza
venitului său relativ, precum și din taxele vamale per cepute la frontierele externe și,
într-o măsură mai mică, dintr -o componentă bazată pe taxa pe valoarea adăugată. Nu
există un impozit la nivelul UE. Sistemul de venituri este convenit de toate
statelemembre și ratificat de parlamentele naționale.
Mobilize ază, prin intermediul politicii de coeziune, investiții de peste 480 de
miliarde EUR în întreaga UE, care ar trebui să permită, de exemplu, ca peste 1 milion
de întreprinderi să beneficieze de sprijin, ca 42 de milioane de cetățeni să aibă acces la
servici i de sănătate îmbunătățite, ca 25 de milioane de persoane să beneficieze de
protecție împotriva inundațiilor și incendiilor, ca alți aproape 17 milioane de cetățeni ai
UE să fie racordați la sisteme de tratare a apelor reziduale, ca alte 15 milioane de
gospodării să aibă acces la internet în bandă largă și ca peste 420 000 de noi locuri de
muncă să fie create; de asemenea, 5 milioane de europeni vor beneficia de formare
6 https://europa.eu/european -union/about -eu/money_ro
profesională și de programe de învățare pe tot parcursul vieții, iar 6,6 milioane de cop ii
vor avea acces la școli noi și moderne și la servicii de îngrijire a copiilor.7
2.1 Principiile bugetare
Întocmirea și execuția bugetului respectă principiile unității, exactității bugetare,
anualității, echilibrului, unității de cont, universalității, specificității, bunei gestiuni
financiare, care necesită un control intern eficace și eficient, și al transparenței, în
conformitate cu prezentul regulament.
2.1.1 Principiul unității și exactității bugetare
Definirea principiului unități i
Principiul unității bugetului Uniunii decurge din articolul 310 alineatul (1) din
TFUE, care prevede că:
"Toate elementele de venituri și cheltuieli ale Uniunii sunt incluse în estimările
care urmează a fi elaborate pentru fiecare exercițiu financiar și sunt înscrise în buget."
Principiul unității face ca bugetul să fie vehiculul tuturor cheltuielilor și
veniturilor. Toate veniturile și cheltuielile Uniunii ar trebui încorporate într -un
document bugetar unic. Principiul este confirmată la articolul 2 litera (c) din
Regulamentul f inanciar , care definește bugetul ca instrument care, pentru fiecare
exercițiu financiar, prevede și autorizează toate veniturile și cheltuielile considerate
necesare pentru Uniune ".
Unitatea bugetului înseamnă că este clar ce cheltuieli și venituri sunt autorizate:
numai veniturile și cheltuielile incluse în buget sunt autorizate.
Aplicarea principiului unității
În practică, principiul unității nu este aplicat pe deplin. În primii ani ai
Comunităților (1), autonomia instituțiilor comunitare a fost înfiin țată în cadrul CECO și,
ulterior, în cadrul CEE și Euratom, a însemnat cel mult cinci bugetele ar putea exista în
orice moment.
Din 1971, când a intrat în vigoare Tratatul de la Luxemburg din 22 aprilie 1970,
principalul activitățile financiare ale institu țiilor comunitare au fost încorporate într -un
document unic, bugetul general al Comunităților Europene. În conformitate cu articolul
7 din Regulamentul Financiar, bugetul cuprinde:
veniturile și cheltuielile Uniunii, inclusiv cheltuielile administrative oc azionate
pentru instituții, prin dispozițiile TUE privind relațiile externe și cele commune
7 https://europa.eu/european -union/about -eu/money/revenue -income_ro
pentru politica de securitate și cheltuielile operaționale ocazionate de punerea în
aplicare a acestora și dispoziții în cazul în care acestea sunt suportate de bug et;
veniturile și cheltuielile Comunității Europene a Energiei Atomice.
În plus, bugetul trebuie să înregistreze garanția pentru operațiunile de împrumut
și creditare încheiat de Uniune , inclusiv Mecanismul și Soldul european de stabilitate
financiară a operațiunilor privind facilitatea de plată
Excepții ale principiului unității
Activitățile și operațiunile financiare care nu sunt incluse în bugetul general includ în
prezent:
operațiunile de împrumut și de credit, deși bugetul general conține garanția
pentru operațiunile de împrumut și de credit ale Uniunii;
Fondul european de dezvoltare ;
activitățile financiare ale Băncii Europene de Investiții .
Cazul special al politicii externe și de securitate comună
Politica externă și de securitate comună (PESC), fostul al doilea "pilon" al
Uniunii Europene, nu este pe deplin încorporată în bugetul general.
Articolul 41 alineatul (1) din TUE prevede că doar cheltuielile administrative
sunt suportate de bugetul Uniunii. Acest principiu este reflectat în articolul 7 alineatul
(1) litera (a) din Regulamentul Financiar.
Articolul 41 alineatul (2) din TUE prevede, de asemenea, că cheltuielile de
funcționare privind PESC vor fi suportate de la buget, cu excepția cheltuielilor care
rezultă din operațiuni care au implicați i militare sau de apărare și cazurile în care
Consiliul decide în unanimitate în unanimitate.
Cheltuielile care nu sunt imputate bugetului Uniunii sunt suportate de statele
membre în conformitate cu scala produsului intern brut (GNP), cu excepția cazului î n
care Consiliul decide în unanimitate în unanimitate. Unele state membre (cărora le -a
fost acordat dreptul de a renunța) nu sunt obligate să contribuie la finanțarea
cheltuielilor rezultate din operațiuni cu implicații militare sau de apărare.
Ori de câte ori cheltuielile sunt suportate din bugetul general, se aplică
procedura bugetară normală.
Principiul exactității înseamnă, în principiu, că Uniunea nu va cheltui mai mult
decât este necesar. Acest principiu e ste definit în moduri diferite în articolul 8 din
Regulamentul Financiar ):
"nu se colectează venituri și nu se efectuează nicio cheltuială dacă nu sunt
înregistrate la o linie din buget;
nu pot fi angajate sau autorizate cheltuieli care depășesc creditele autorizate;
un credit poate fi îns cris în buget doar dacă se referă la un element de cheltuială
considerat necesar. "
Cazul specific de dobânzi generat de fondurile care sunt proprietatea Uniunii Cu
revizuirea din 2012 a Regulamentului Financiar , normele care reglementează dobânzile
genera te de plățile de prefinanțare au fost considerabil simplificate. Având în vedere
obiectivul de reducere a nivelului administrativ atât pentru beneficiarii fondurilor
Uniunii, cât și pentru serviciile Comisiei și având în vedere la principiul bunei gestiuni
financiare, obligația de a genera dobânzi de prefinanțare plăți și pentru a recupera aceste
dobânzi a fost eliminată.
Astfel, în principiu, dobânda generată de plățile de prefinanțare realizate din Uniune
bugetul nu mai este datorat Uniunii (articolul 8 a lineatul (4) din Regulamentul
Financiar ).
Singura excepție de la această regulă o constituie acordurile de delegare în cadrul
gestiunii indirecte. În conformitate cu articolul 8 alineatul (4), este posibil să se includă
o astfel de obligație în un acord de delegare încheiat cu țări terțe sau organisme
desemnate de aceștia în ordine pentru a permite reutilizarea dobânzilor generate de
plățile de prefinanțare în următoarele scopuri:
refolosirea interesului generat pentru acțiune;
deducerea dobânzii generate d in cererile de plată; sau
recuperarea dobânzii generate.
În cazurile în care această obligație de a genera și de a recupera dobânzile aferente
prefinanțării este prevăzută în acordul de delegare, contabilizarea sumelor
corespunzătoare respectă regulile articolului 2 din PAP.
2.1.2 Principiul anualității
Principiul anualității impune ca operațiunile bugetare să se refere la un anumit
exercițiu financiar. Acest lucru facilitează monitorizarea activităților executivului
Uniunii. Acesta este de finit de TFUE din două unghiuri:
1. În ceea ce privește estimările:
"Toate elementele de venituri și cheltuieli ale Uniunii sunt incluse în
estimările care urmează să fie întocmite pentru fiecare exercițiu
financiar" 8;
2. În ceea ce privește punerea în aplica re:
"Cheltuielile indicate în buget sunt autorizate pentru perioada bugetară
anuală în conformitate cu Regulamentul Financiar"9;
"Creditele înscrise în buget sunt autorizate pentru un exercițiu financiar
cuprins între 1 ianuarie și 31 decembrie"10;
Anul financiar (perioadă de 12 luni) coincide cu anul calendaristic prevăzut în mod
specific în articolul 313 din TFUE și în articolul 9 din Regulamentul Financiar.
Prin urmare, anualitatea este menită să garanteze ordinea și disciplina necesare la
etapa de pro gnoză și de autorizare (implicând atât Comisia, care este responsabilă cu
prezentarea proiectului de buget, cât și Parlamentul European și Consiliul, care sunt
responsabile de adoptarea acestuia) și la etapa de execuție; fiecare instituție este
însărcinată cu privire la secțiunea sa din buget. Prin urmare, toți cei implicați în execuția
bugetului trebuie să respecte principiul.
Cu toate acestea, principiul anualității, aplicabil disponibilității și utilizării creditelor
de angajament și de plată, nu împiedi că angajamentele creditelor diferențiate să rămână
valabile mai mult de un exercițiu financiar
8 articolul 310 , primul paragraf din TFUE
9 articolul 310 al doilea paragraf din TFUE
10 articolul 9 din Regulamentul Financiar
2.1.3 Principiul echilibrului
Principiul echilibrului înseamnă că veniturile bugetare trebuie să fie egale cu
cheltuielile bugetare. Această regulă este consacrată în articolul 310 primul paragraf din
TFUE, care prevede că "veniturile și cheltuielile indicate în buget sunt echilibrate". A
fost încorporată în succesiune cu deciziile privind resursele proprii și în Regulamentul
Financiar (articolul 17).
Uniunea, spre deosebire de statele sale membre, îi este dată voie să se
împrumute pentru a -și acoperi cheltuielile și nu poate obține împrumuturi în cadrul
buget. Singura excepție de la această regulă sunt proiectele de achiziție a clădirilor care
ar putea f i finanțate prin împrumuturi în conformitate cu articolul 203 alineatul (8) din
Regulamentul Financiar. Această posibilitate de a obține împrumuturi nu este posibilă
aduce atingere principiului echilibrului.
Realizarea echilibrului financiar
Din motive teh nice, este inevitabil să existe diferențe între previziuni efectuate la
etapa de autorizare și rezultatul final. Ar trebui să se facă o distincție între:
etapa de autorizare: principiul echilibrului se aplică strict, atât formal, cât și
matematic, atunci când bugetul este stabilit, adică la estimări și autorizare etapă.
În bugetul adoptat definitiv, creditele de venituri și de plată trebuie să fie incluse
în echilibru11;
etapa de punere în aplicare: soldul din exercițiul financiar va fi inevitabil diferă
de la estimări atât pe partea de venit, cât și pe cea a cheltuielilor. Veniturile
poate fi, în practică, fie mai mare, fie mai scăzut decât prognoza. De la creditele
autorizate sunt plafoane absolute care, în niciun caz, nu pot fi depășite, vor fi
cheltuieli reale trebuie să fie inferioare estimărilor (sau, cel mai bine – care ar fi
foarte rare – exact la fel ca estimările).
Contul de venituri și cheltuieli, care prezintă rezultatele la sfârșitul anului, oferă o
comparație între estimări și rezultat. Uniunea trebuie, totuși, să facă tot ce poate pentru a
se asigura că echilibrul respectă, de asemenea, principiul echilibrului. Corecțiile sunt
prin urmare, uneori necesare în cursul anului, implicând fie măsuri de gestionare sau, în
cazul în care este esențial s ă se modifice sumele autorizate, adoptarea unui buget
rectificativ12.
11 articolul 17 din Regulamentul Financiar
12 Articolul 41 din Regulamentul Financiar
Conceptul echilibrului bugetar
1) Definiția soldului
Soldul pentru un anumit exercițiu financiar constă în diferența dintre toate
veniturile colectate pentru exercițiul financiar respectiv și cuantumul plăților efectuate
pentru credite pentru exercițiul financiar respectiv, plus valoarea creditelor pentru
același exercițiu financiar reportate și luând în considerare eventualele diferențe de curs
valutar.
Pe de o parte, valoarea netă a creditelor reportate din exercițiile financiare
anterioare care au fost anulate, se adaugă la această diferență și, pe de alt ă parte, plățile
efectuate în plus față de creditele nediferențiate reportate din exercițiul financiar
anterior ca urmare a variațiilor ratelor euro și a soldului rezultat din câștigurile de
schimb și pierderile înregistrate în cursul exercițiului financia r sunt scăzute (articolul 15
din Regulamentul (CE, Euratom) Nr. 1150/2000, astfel cum a fost modificat ultima dată
prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 105/2009, de punere în aplicare a Regulamentului
(CE) decizie privind resursele proprii).
2) Aplicare în practică
Soldul fiecărui exercițiu financiar va fi înscris în bugetul pentru exercițiul
financiar următor ca venit în cazul unui excedent sau ca credit de plată în cazul unui
deficit (articolul 18 alineatul (1) din Regulamentul Financiar).
Estimările acestor venituri sau al creditelor de plată vor fi înscrise în buget în
cursul procedurii bugetare și într-o scrisoare de amendament .13
În plus, după prezentarea conturilor pentru fiecare exercițiu financiar, orice
discrepanță cu estimările trebu ie înscrisă în bugetul pentru exercițiul financiar următor
printr -un buget rectificativ dedicat exclusiv acestei discrepanțe. În acest caz, Comisia
trebuie să prezinte proiectul de buget rectificativ în termen de 15 zile de la pre zentarea
conturilor proviz orii.14
Rubricile cu însemnări însemnate sunt incluse, în consecință, în situația
veniturilor și în situația cheltuielilor pentru a se potrivi cu soldul ("excedentul disponibil
din exercițiul financiar precedent" sau "deficitul reportat din exercițiul prece dent").
În practică, sunt posibile două situații:
Soldul pozitiv (excedent): aceasta este situația normală, în cazul în care
rezultatul veniturilor (resursele colectate) a acoperit toate cerințele de cheltuieli
pe baza normelor aplicabile (în special, acop erirea reportărilor). În acest caz,
excedentul este reportat în anul următor, unde este înscris pe partea de venituri.
Regulametul Financiar prevede intrarea anticipată în bugetul anului n a soldului
13 articolul 18 alineatul (2) din Regulamentul Financiar
14 articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul Financiar
probabil pentru anul n -1, ajustarea finală fiind efectua tă după închiderea
conturilor pentru anul n -1 până la un buget rectificativ;
Balanța negativă (deficit): aceasta este mai degrabă o excepție (ultimul caz a fost
în 1986). Cu toate acestea, rezultatul veniturilor se poate dovedi mai mic decât
suma necesară pentru acoperirea cerințelor determinate în conformitate cu
normele aplicabile. Atunci când se înregistrează un deficit, o sumă
corespunzătoare trebuie înscrisă pe partea de cheltuieli a bugetului pentru
exercițiul următor, printr -o procedură similară cu cea descrisă în cazul unui
excedent.
Rezerve negative
În conformitate cu articolul 47 din Regulamentul Financiar, secțiunea Comisiei a
bugetului poate include o "rezervă negativă" limitată la o sumă maximă de 200 milioane
EUR. Un mecanism de "rezervă negat ivă" a contribuit, deși indirect, la menținerea
echilibrului bugetului, deși într -adevăr reprezintă un eșec în atingerea acestui echilibru.
Acest mecanism constă în finanțarea unor noi cheltuieli, presupunând că economiile vor
fi efectuate undeva în buget în timpul exercițiului financiar, fără a fi posibil să se
identifice elementele care vor genera aceste economii la adoptarea bugetului. Prin
urmare, o sumă negativă este inclusă în bugetul care trebuie acoperit în cursul anului
prin transferuri de la poziț ii care sunt în excedent.
Rezerva negativă a apărut pentru prima dată în bugetul din 1986 ca o modalitate
de a obține un acord între Parlamentul European și Consiliu cu privire la rata de creștere
a cheltuielilor neobligatorii. Creditele nefolosite (adică economiile realizate) au fost
transferate în această rezervă negativă. Conceptul de "rezervă negativă" a fost consacrat
în mod oficial pentru prima dată în revizuirea Regulamentului Financiar din 24 iunie
1988, cu o valoare maximă limitată la 200 milioane ECU.
Începând cu revizuirea din 2012 a Regulamentului Financiar, rezerva negativă se
limitează la credite de plată numai pentru o sumă maximă de 200 milioane EUR.
2.1.4 Principiul unității de cont
Ca și în cazul altor organizații internaționale, întrebarea despre ce unitate
monetară să fie utilizat bugetul comunitar.
A fost stabilit principiul adoptării unei unități de cont distincte de monedele
naționale în primele zile ale CECO, în Decizia nr. 3/ 52 din 23 decembrie 1952 și în
Hotărârea Guvernului nr cazul CEE și al Euratom, prin tratate înseși (articolul 279 din
Tratatul CE și Articolul 181 din Tratatul Euratom).
Cu excepția anilor 1958, 1959 și 1960, când s -au făcut pregătiri pentru a fi
aplicat e Articolul 279 din Tratatul CE și articolul 181 din Tratatul Euratom și CEE și
CE Bugetele Euratom au fost întocmite în franci belgieni, bugetul comunitar a fost
întotdeauna exprimate în unități de cont.
În sfârșit, cu uniunea economică și monetară și la nsarea monedei euro la 1
ianuarie 1999, Bugetul comunitar a adoptat noua unitate monetară ca unitate de cont.
Acest principiu este consacrat în articolul 19 din Regulamentul Financiar. Sub
rezerva a două excepții specifice – în cazul a conturilor de avans sau a nevoilor de
gestionare administrativă ale Comisiei și ale Comisiei Serviciul European de Acțiune
Externă – bugetul trebuie elaborat și pus în aplicare în euro iar conturile trebuie
prezentate în euro.
De la dolar la euro: unități de cont succesive
1951-58: CECO a adoptat unitatea de cont utilizată de Uniunea Europeană a
plăților,și anume dolarul american.
1958 -60: Bugetul CECO a fost exprimat într -o unitate de cont de "paritate de
aur" care corespundea la o greutate dată de aur fin (0.88867088 grame) în
conformitate cu tratatele Bretton Woods.
Începând cu 1961: utilizarea acestei unități de cont "paritate de aur" a fost
extinsă la CEE și Euratom. În urma crizei din sistemul monetar internațional la
începutul anilor 1970, toate referințele la aur a fos t abandonat, și astfel această
unitate de cont nu mai era de nici un folos și căutarea a început să înlocuiască.
1977 / 78 -80: O unitate de cont bazată pe un "coș" de diferite valute comunitare
a fost introdus; aceasta era unitatea europeană de cont (EUA), care, speram, ar fi
neafectată de fluctuațiile monetare externe și, prin urmare, mai stabilă.
1981 -1988: ECU a fost aplicat bugetului general; sa bazat pe același coș cu
EUA, dar, spre deosebire de predecesorul său, a făcut obiectul revizuirii regulate
a sumelor.
1999: euro a devenit moneda unică a noii uniuni economice și monetare și a fost
aplicată bugetului general al Uniunii.
Simplificarea cauzată de utilizarea monedei euro
Bugetul Uniunii este exprimat în euro, ceea ce reprezintă o simplificare
semn ificativă. Euro este singurul instrument utilizat pentru a exprima și a soluționa
datoriile și creanțele Uniunii, eliminând orice risc de schimb între unitatea de cont a
Uniunii și monedele naționale, care încă exista în ECU. Schimburile de risc au fost
transferate din UE către acele state membre care nu participă la uniunea monetară.
Acum, singurele riscuri de schimb suportate de UE sunt în relațiile sale cu țările din
afara UE, unde datoriile sau creanțele corespondente sunt exprimate într -o altă unitate
decât euro.
Piața monetară euro este aceeași cu cea a statelor membre participante și,
evident, este mult mai mare decât piața ECU, protejând astfel stabilitatea acesteia și
"puterea de cumpărare" a bugetului Uniunii.
2.1.5 Principiul universalității
Principiul universalității este un corolar al principiului unității. Nu provine direct
din tratatele, ci din articolul 20 din Regulamentul Fianciar, care prevede că: "Veniturile
totale acoperă totalul creditelor de plată … Toate veniturile și cheltuielil e sunt înscrise
integral [în buget și în conturi] fără nicio ajustare reciprocă."
În conformitate cu acest principiu, veniturile bugetare nu pot fi alocate unor
cheltuieli specific (regula de neparticipare) și veniturile și cheltuielile nu pot fi
compensa te reciproc (regula bugetară brută). În consecință, veniturile sunt împărțite și
utilizate fără nicio distincție pentru finanțare toate cheltuielile.
Acest principiu completează principiul unității prin asigurarea autorizației
bugetare pentru o o anumită c heltuială nu depinde de valoarea unui anumit element de
venit, care ar limita sfera de aplicare a acestei autorizări și ar împărți bugetul în
segmente etanșe. Regula de neparticipare a fost consacrată în decizia Consiliului din 21
aprilie 1970 privind crea rea resurse proprii și a fost confirmată prin decizii ulterioare. În
special, articolul 6 din proprie initiative Decizia privind resursele din 7 iunie 2007,
precum și cea adoptată în 2014 , prevede: "Veniturile se utilizează fără distincție pentru
a finanț a toate cheltuielile înscrise în bugetul".
Excepții de la regula nealocării
Cu toate acestea, articolul 21 din Regulamentul Financiar face o excepție de la
regula privind neparticiparea, furnizând o listă de cazuri în care veniturile vor fi utilizate
pentr u a finanța anumite cheltuieli.
Regulamentul Financiar face o distincție între veniturile externe și cele interne
alocate. Următoarele venituri reprezintă venituri alocate externe:
contribuțiile financiare ale statelor membre la anumite programe de cerceta re în
temeiul Regulamentului Consiliului de punere în aplicare a deciziei privind
sistemul resurselor proprii ale Comunităților; motivul pentru acest lucru se
datorează faptului că nu toate statele membre iau parte la programele în cauză;
contribuțiile fin anciare ale statelor membre și ale țărilor terțe, inclusiv în ambele
cazuri ale agențiilor publice, ale entităților sau ale persoanelor fizice, la anumite
proiecte sau programe de asistență externă finanțate de Uniune și gestionate de
Comisie în numele ace stora;
dobânzile la depozite și amenzile prevăzute de regulament privind accelerarea și
clarificarea aplicării procedurii de deficit excesiv;
veniturile alocate pentru un anumit scop, cum ar fi veniturile provenite de la
fundații, subvenții, daruri și moșt eniri, inclusiv veniturile alocate specifice
fiecărei instituții;
contribuții financiare la activitățile Uniunii din țări terțe sau din organisme din
afara Uniunii;
veniturile generate de Fondul de cercetare pentru cărbune și oțel;
veniturile generate de a ctivitățile Centrului Comun de Cercetare;
venituri interne alocate asociate oricăreia dintre cele de mai sus.
Următoarele venituri reprezintă venituri alocate interne:
veniturile provenite de la terți pentru bunuri, servicii sau lucrări furnizate la
cerere a acestora;
veniturile din vânzarea de vehicule, echipamente, instalații, materiale și aparate
științifice și tehnice care sunt înlocuite sau dezmembrate în momentul în care
valoarea contabilă este depreciată integral;
veniturile provenite din rambursarea sumelor plătite în mod necuvenit;
veniturile din furnizarea de bunuri, servicii și lucrări pentru alte departamente
din cadrul unei instituții, instituții sau organisme, inclusiv rambursarea de către
alte instituții sau organisme a indemnizațiilor de misiu ne plătite în numele lor;
plățile de asigurare primite;
venituri din plăți legate de închiriere;
veniturile provenite din vânzarea de publicații și filme, inclusiv pe suport
electronic;
rambursări la instrumentele financiare;
veniturile rezultate din rambursarea impozitelor de către țările terțe.
În plus, actul de bază adoptat de autoritatea legislativă care stabilește baza unei
Uniuni programul poate, de asemenea, aloca veniturile pentru care furnizează
anumite elemente de cheltuieli (Articolul 21 al ineatul (4) din Regulamentul
Financiar ). Cu excepția cazului în care se prevede altfel, aceste venituri trebuie să
fie alocate intern. Contribuțiile menționate mai sus la activitățile Uniunii din țări
terțe includ, de exemplu, contribuția țărilor Asociație i Europene a Liberului Schimb
(AELS) la finanțarea anumitor țări Politicile Uniunii, cum ar fi programele de
cercetare în care aceștia participă. Participarea lor a început cu înființarea Spațiului
Economic European în 1994.
Contribuțiile lor se calculeaz ă prin aplicarea unui "factor de proporționalitate",
pe baza raportului între PIB -ul statelor membre ale Uniunii și cel al țărilor membre
ale AELS, și sunt alocate elementelor bugetare în cauză. Aceste contribuții și
cheltuielile acestea nu sunt incluse în buget și figurează într -o anexă la buget "pentru
informare" numai.
Aceeași regulă se aplică, de asemenea, participării țărilor candidate la anumite
programe ale Uniunii ca parte a strategiilor de preaderare. Contribuțiile lor sunt definite
pe baza unui s tudiu de caz, caz în consiliile de asociere și alocate pentru rubricile
bugetare în cauză.
2.1.6 Principiul specificității
Principiul specificării cheltuielilor este consacrat în articolul 316 din TFUE.
Înseamnă că fiecare credit trebuie să aibă un anumit scop și să fie atribuit unui anumit
obiectiv în ordine pentru a preveni orice confuzie între credite, atât la autorizare, c ât și
la execuție etape și, astfel, să se asigure că:
bugetul stabilit este complet neechivoc;
este executat în conformitate cu dorințele Parlamentului European și ale
Consiliului.
Principiul specificației se aplică și veniturilor și necesită diferitele s urse de venit
plătite în buget pentru a fi clar identificate. Articolele 44 și 49 din Regulamentul
Financiar , care se referă la structura și prezentarea bugetului, descrie foarte precis
modul în care va fi acest principiu puse în aplicare.
Specificarea și structura bugetului
Principiul specificației determină atât structura orizontală, cât și cea verticală a
bugetului. De asemenea bugetul este împărțit în:
o situație generală a veniturilor;
secțiuni, subdivizate în declarații de venituri și cheltuieli, p entru fiecare instituție:
Parlamentul European (secțiunea I), Consiliul European și Consiliul (secțiunea II),
(Secțiunea III, inclusiv anexele privind OLAF, Oficiul pentru Publicații), Curtea de
Justiție (secțiunea IV), Curtea de Conturi (Secțiunea V), Com itetul Economic și
Social European, Comitetul Social (Secțiunea VI), Comitetul Regiunilor (secțiunea
VII), Comisia Europeană, Avocatul Poporului (secțiunea VIII), Autoritatea
Europeană pentru Protecția Datelor (Secțiunea IX) și Serviciul European de Acțiun e
Externă (Secțiunea X);
în plus, este organizată secțiunea III (Comisia), care reprezintă 95% din cheltuieli
sub titlul corespunzător domeniilor de politică ale Comisiei. Fiecare titlu este , la
rândul său, subdivizate în capitole, din care primul (01) cuprinde toate creditele
administrative pentru domeniul de politică în cauză, iar celelalte corespund celor
operaționale aferente activitati. Un rezumat general al creditelor administrative
alocate domeniilor de politică este inclusiv. În cele din urmă, bugetul include o
serie de anexe cu informații suplimentare pe probleme specifice;
secțiunea Comisiei a bugetului (secțiunea III) acoperă, de asemenea, cheltuielile
pentru pensii și școlile europ ene, care este comun tuturor instituțiilor.
În plus, bugetul trebuie să includă informații privind numărul personalului și, în special,
"schema de personal" pentru fiecare instituție (articolul 49 alineatul (1) litera (c) din
Regulamentul Financiar).
În ab sența includerii formale a operațiunilor de împrumut și creditare în buget
(Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul Financiar ), aceste operațiuni apar în buget
sub forma următoare:
în situația generală a veniturilor: liniile bugetare relevante destinate înregistrării
oricăror rambursări primite de la destinatarii care inițial au dat faliment, ducând
la activarea garanției de performanță. Aceste linii poartă o mențiune token "pro
memoria" și sunt însoțiteprin observații adecvate;
în secțiunea Comisiei: li niile bugetare care conțin garanția de performanță a
Uniunii referitoare la categoriile de operațiuni și care poartă o mențiune
simbolică "pro memoria", atâta timp cât nu a apărut o taxă efectivă care trebuie
acoperită de resurse definitive, plus observați i care menționează actul de bază și
indică volumul și durata a operațiunilor avute în vedere și garanția financiară
acordată de Uniune în ceea ce privește aceste operațiuni;
într-un document anexat secțiunii Comisiei, ca indicație: capital în curs de
desfă șurare operațiunile și gestionarea datoriilor, plus operațiunile de capital și
gestionarea datoriei pentru anul financiar în cauză.
Revizuirea din 2012 a Regulamentului Financiar a introdus în plus cerințe specifice
pentru prezentare a operațiunilor legat e de instrumentele financiare și finanțarea
activităților public -privat parteneriate (PPP):
În ceea ce privește instrumentele financiare, bugetul include o trimitere la actul
de bază, liniile bugetare corespunzătoare operațiunilor relevante, o descriere
generală a a instrumentelor financiare și a operațiunilor preconizate;
În ceea ce privește PPC, bugetul include o trimitere la actul de bază al
documentului relevant programul, liniile bugetare corespunzătoare și o descriere
generală a sarcinilor încredințat e inclusiv durata și impactul acestora asupra
bugetului.
În cele din urmă, bugetul trebuie să prevadă suma totală a cheltuielilor PESC și trebuie
să conțină linii specifice care identifică, cel puțin, misiunile unice majore.15
2.1.7 Principiul bunei gesti uni financiare
Principiile economiei, eficienței și eficacității
Creditele se utilizează în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, și
anume în conformitate cu principiile economiei, eficienței și eficacității.
Principiul economiei prevede ca resursele utilizate de instituție pentru
desfășurarea activităților sale să fie puse la dispoziție în timp util, în cantitatea și la
calitatea adecvate și la cel mai bun preț. Principiul eficienței privește raportul optim
între resursele utilizate și re zultatele obținute. Principiul eficacității privește îndeplinirea
obiectivelor specifice stabilite și obținerea rezultatelor scontate.
Pentru toate sectoarele de activitate incluse în buget se stabilesc obiective
specifice, măsurabile, realizabile, relevan te și datate. Realizarea acestor obiective se
monitorizează prin indicatori de performanță pentru fiecare activitate, iar autoritățile
însărcinate cu efectuarea cheltuielilor transmit Parlamentului European și Consiliului
informațiile menționate la articol ul 38 alineatul (3) litera (e). Aceste informații sunt
furnizate anual și cel mai târziu în documentele care însoțesc proiectul de buget.
Pentru a îmbunătăți procesul decizional, instituțiile efectuează evaluări ex ante și
ex post, în conformitate cu orien tările furnizate de Comisie. Respectivele evaluări se
aplică tuturor programelor și activităților care implică cheltuieli semnificative, iar
rezultatele evaluării sunt comunicate Parlamentului European, Consiliului și
autorităților însărcinate cu efectuare a cheltuielilor.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul
210 în ceea ce privește stabilirea normelor detaliate privind evaluările ex ante,
intermediare și ex post.
Fișa financiară obligatorie
Orice propunere sau inițiativă prezentată autorității legislative de către Comisie,
de către Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate
(„Înaltul Reprezentant”) sau de către un stat membru, care poate avea un impact as upra
bugetului, inclusiv schimbarea numărului de posturi, trebuie să fie însoțită de o fișă
financiară și de o evaluare ex ante astfel cum se prevede în paragraful următor.
Orice modificare adusă unei propuneri sau inițiative prezentate autorității
legisla tive, care poate avea implicații considerabile asupra bugetului, inclusiv
15 articolul 49 alineatul (1) litera (g)
schimbarea numărului de posturi, trebuie să fie însoțită de o fișă financiară întocmită de
instituția care propune modificarea.
Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul
210 în ceea ce privește stabilirea normelor detaliate privind cerințele aplicabile fișelor
financiare.
În cursul procedurii bugetare, Comisia furnizează informațiile necesare pentru o
comparație între evoluția nevoilor de credite și estimările inițiale făcute în fișa
financiară ținând seama de progresele înregistrate în cadrul deliberărilor privind
propunerea sau inițiativa prezentată autorității legislative.
Pentru a reduce riscurile de fraudă și nereguli, fișa financiară menționa tă anterior
prezintă informații privind sistemul de control intern instituit, o estimare a costurilor și
beneficiilor controalelor presupuse de asemenea sistem și o evaluare a nivelului
preconizat al riscului de eroare, precum și măsurile existente sau pla nificate de
prevenire a fraudei și de protecție împotriva acesteia.
Această evaluare ține seama de scala preconizată și de tipul de erori, precum și
de condițiile specifice ale domeniului de politici vizat și de normele aplicabile acestora.
Controlul inte rn al execuției bugetare
Bugetul se execută pe baza unui control intern eficace și eficient, corespunzător
fiecărei metode de execuție și în conformitate cu normele sectoriale relevante.
În scopul execuției bugetare, controlul intern este definit drept un proces
aplicabil la toate nivelurile gestiunii și menit să asigure în mod rezonabil realizarea
următoarelor obiective:
a) eficacitatea, eficiența și economia operațiunilor;
b) fiabilitatea informațiilor;
c) protecția activelor și a informațiilor;
d) prevenirea, depist area, corectarea și monitorizarea fraudelor și a neregulilor;
e) buna gestionare a riscurilor legate de legalitatea și regularitatea tranzacțiilor
aferente, avându -se în vedere caracterul multianual al programelor, precum și
natura plăților respective.
Eficac itatea controlului intern se bazează pe cele mai bune practici internaționale și
include, în special, următoarele:
a) separarea sarcinilor;
b) strategie adecvată de gestionare și de control al riscurilor, inclusiv prin controale
la nivelul beneficiarilor;
c) evitar ea conflictelor de interese;
d) piste de audit corespunzătoare și integritatea datelor în sistemele de date;
e) proceduri de monitorizare a rezultatelor și de întreprindere a măsurilor necesare
ulterioare în ceea ce privește vulnerabilitățile constatate în mater ie de control
intern și excepțiile;
f) evaluarea periodică a bunei funcționări a sistemului de control intern.
Eficiența controlului intern se bazează pe următoarele elemente:
a) punerea în aplicare a unei strategii adecvate de gestionare și control al riscurilor,
în urma coordonării între actorii interesați implicați în lanțul de control;
b) accesibilitatea rezultatelor controalelor realizate la nivelul tuturor părților
adecvate implicate în cadrul lanțului de control;
c) utilizarea, după caz, a declarațiilor de gestiune ale partenerilor de execuție
bugetară, precum și a avizelor de audit independent, cu condiția ca activitățile
subiacente să fie de o calitate adecvată și acceptabilă și ca aceste activități să fi
fost realizate în conformitate cu standardele c onvenite;
d) aplicarea la timp a unor măsuri corective, inclusiv, după caz, a unor sancțiuni
disuasive;
e) claritatea și lipsa de ambiguitate a legislației pe care se bazează politicile;
f) eliminarea controalelor multiple;
g) ameliorarea rentabilității controalelor.
În cazul în care, în timpul punerii în aplicare, nivelul de eroare este constant ridicat,
Comisia identifică deficiențele de la nivelul sistemelor de control, analizează costurile și
beneficiile posibilelor măsuri corective și adoptă sau propune măsuri ade cvate, cum ar fi
simplificarea dispozițiilor aplicabile, îmbunătățirea sistemelor de control și redefinirea
programului sau a sistemelor de execuție.
2.1.8 Principiul transparenței
Articolele 34 și 35 din Tratatul privind Uniunea Europeană consacră principiul
transparenței.
Transparența se aplică întregului ciclu bugetar, dar este vizibil în special în
cerințele privind publicarea. În conformitate cu articolul 34, bugetul trebuie stabilit și
pus în aplicare, iar conturile trebuie prezentate în confor mitate cu principiul
transparenței.
Președintele Parlamentului European dispune publicarea în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene a bugetului și a oricărui buget rectificativ adoptat definitiv. Bugetele
se publică în termen de trei luni de la data la care acestea sunt declarate definitiv
adoptate.
Conturile anuale consolidate și raportul privind gestiunea bugetară și financiară
întocmite de fiecare instituție se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Informațiile privind operațiunile de împrumut și de credit contractate de Uniune
pentru terți trebuie să figureze într -o anexă la buget (articolul 35 alineatul (1) din
Regulamentul Financiar).
Cerința de bază pentru publicarea de către Comisie a informațiilor privind
beneficiarii fondurilor UE este pr ezentată la articolul 35 din Regulamentul Financiar.
Comisia a creat un motor de căutare bazat pe web numit "Sistemul de transparență
financiară" (STF). STF este disponibil pe Europa, site -ul oficial al Uniunii Europene.16
STF publică numai beneficiarii urm ătoarelor surse de finanțare: bugetul UE
administrat direct de către departamentele Comisiei, personalul său din cadrul
delegațiilor UE sau prin intermediul agențiilor executive și al Fondului european de
dezvoltare.
Sunt exceptate de la publicare. datele pentru un anumit an și nu sunt publicate
decât în anul următor. Rezultatele căutării includ printre altele: cine primește fondurile
(destinatarul), subiectul, adică scopul din cheltuieli, în cazul în care se află destinatarul,
suma și tipul cheltuielilor, care departamentul responsabil a acordat finanțarea, care
parte din bugetul UE, când (an) suma a fost înregistrată în conturi. Contractele de
valoare foarte scăzută, bursele și sprijinul acordat persoanelor care au cel mai mult
nevoie, nu vor fi publicate.
2.2 Procesul bugetar
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene a introdus o serie de modificări
importante ale procedurii și calendarului bugetar, care sunt explicate în acest capitol.
Articolul 314 din TFUE definește etapele succesive ale procedurii bugetare și stabilește
în cadrul acestei proceduri competențele fiecă ruia dintre cele două componente ale
autorității bugetare (Parlamentul European și Consiliul) și ale Comisiei.
Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1311/2013 al Consiliului din 2 decembrie 2013
de stabilire a cadrului financiar multianual pentru perioada 2014 -2020 (Regulamentul
CFM) solicită celor trei instituții să "coopereze cu bună -credință pe parcursul întregii
proceduri în vederea reconcilierii pozițiile lor", iar mijloacele practice de facilitare a
acestei cooperări sunt prevăzute în Acordul interinstituți onal (IIA) privind disciplina
bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară, în special în
anexă.
16 http://ec.europa.eu/budget/fts/index_en.htm.
2.2.1 Fazele procedurii
Articolul 314 din TFUE prevede fazele și termenele care trebuie respectate pe
parcursul procedurii bugetare. Cu toate acestea, instituțiile convin în fiecare an asupra
unui calendar pragmatic, în timp util înainte de demararea procedurii bugetare, pe baza
practicii curente.
1. Prima fază: stabilirea de către Comisie a unui proiect de buget
Parlamentul și Consiliul stabilesc orientări privind prioritățile bugetare. Comisia
elaborează proiectul de buget și îl transmite Consiliului și Parlamentului cel târziu până
la 1 septembrie [în temeiul articolului 314 alineatul (2) din TFUE, dar până la sfârșitul
lui aprilie sau începutul lui mai conform calendarului pragmatic]. Comisia poate
modifica proiectul de buget într -o fază ulterioară pentru a se lua în considerare noi
evoluții, însă nu mai târziu de momentul convocării comitetului de conciliere.
2. A doua fază: stabilirea poziției Consiliului asupra proiectului de buget
Consiliul adoptă poziția sa asupra proiectului de buget și o transmite
Parlamentului cel târziu până la 1 octombrie [în temeiul articolului 314 alineatul (3) din
TFUE, dar până la sfârșitul lui iulie conform calendarului pragmatic]. Acesta trebuie să
informeze pe deplin Parlamentul asupra motivelor care l -au condus la adoptarea poziției
respective.
3. A treia fază: lectura Parlamentului
Parlamentul are la dispoziție 42 de zile pentru a reacționa. În termenul respectiv,
acesta poate fie să aprobe poziția Consiliului sau să refuze să ia o decizie, caz în care
bugetul este considerat adoptat definitiv, fie să adopte amendamente cu majoritatea
membrilor care îl compun, caz în care proiectul modificat s e trimite înapoi Consiliului
și Comisiei. Președintele Parlamentului, în consens cu Președintele Consiliului, trebuie
să convoace fără întârziere comitetul de conciliere.
4. A patra fază: reuniunea comitetului de conciliere și adoptarea bugetului
Din ziua când este convocat, comitetul de conciliere (compus din reprezentanți
ai membrilor Consiliului și un număr egal de reprezentanți ai Parlamentului) dispune de
21 de zile pentru a ajunge la un acord asupra unui proiect comun. În acest sens,
comitetu l de conciliere trebuie să decidă cu majoritatea calificată a membrilor
Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea reprezentanților Parlamentului.
Comisia participă la lucrările comitetului de conciliere și adoptă toate inițiativele
necesare pentru promovarea reconcilierii între poziția Parlamentului și a Consiliului.
În cazul în care, în termenul de 21 de zile menționat mai sus, comitetul de
conciliere nu ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Comisia trebuie să prezinte
un nou proiect de buget. În cazul în care comitetul de conciliere ajunge în termenul
respectiv la un acord asupra unui proiect comun, atunci Parlamentul și Consiliul dispun
de 14 zile de la data acordului pentru aprobarea proiectului comun. Tabelul următor
prezintă succ int posibilele rezultate l sfârșitul perioadei de 14 zile.
Tabelul 1. Sursa: http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.2.5.pdf
Dacă procedura s -a încheiat cu succes, președintele Parlamentului declară că
bugetul este adoptat definitiv. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord până la
17 Acest lucru se întâmplă dacă Parlamentul confirmă toate amendamentele sale
anterioare sau o parte dintre ele, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun și cu
trei cincimi din totalul voturilor exprimate. În cazul în care Parlamentul nu obține
majori tatea necesară, se adoptă poziția convenită în proiectul comun.
Poziții asupra
proiectului comun
+ = adoptat
− = respins
Nu există = nicio decizie
luată Parlament Consiliu Rezultat
+ + Adoptarea proiectului comun
− Revenire la poziția Parlamentului,
eventual17
Nu
există Adoptarea proiectului comun
Nu există + Adoptarea proiectului comun
− Prezentarea unui nou proiect de buget
de către Comisie
Nu
există Adoptarea proiectului comun
− + Prezentarea unui nou proiect de buget
de către Comisie
− Prezentarea unui nou proiect de buget
de către Comisie
Nu
există Prezentarea unui nou proiect de buget
de către Comisie
începutul unui exercițiu financiar, se instituie un sistem de doisprezecimi provizorii
până la realizarea unui acord. În acest caz, cheltuielile pot fi efectuate lunar pe capitole
în limita unei doisprezecimi din totalul creditelor înscrise în bugetul aferent exercițiului
precedent.
Cu toate acestea, suma nu trebuie să depășească o doisprezecime din creditele
prevăzute în același capitol din proiectul de buget. Totuși, în temeiul articolului 315 din
TFUE, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate autoriza cheltuieli care depășesc
doisprezecimea prevăzută (în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul financiar)
în cazul în care Parlamentul, în termen de 30 de zile, nu decide să reducă aceste
cheltuieli.
5. Bugete rectificative și suplimentare
În cazul unor situații inevitabile, excepționale sau neprevăzute18, Comisia poate
propune proiecte de bugete rectificative pentru a modifica bugetul adoptat aferent
exercițiului respectiv. Aceste bugete rectificative sunt supuse acelorași reguli ca și
bugetul general.
2.3 Veniturile bugetului Uniunii Europene
Veniturile din bugetul general al Uniunii Europene pot fi împărțit e în două
categorii principale: resurse proprii și alte venituri. Acest lucru este prevăzut la articolul
311 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, care prevede că "Fără a aduce
atingere altor venituri, bugetul este finanțat integral din resur se proprii".
Cea mai mare parte a cheltuielilor bugetare este finanțată de sistemul de resurse
proprii introdus în 1970 prin Decizia 70/243 / CECO, CEE, Euratom a Consiliului din
21 aprilie 1970 (ORD 1970). Alte venituri reprezintă doar o parte foarte mică din
finanțarea totală19.
Există acum trei categorii principale de resurse proprii: resursele proprii
tradiționale, resursa bazată pe TVA și resursa bazată pe VNB. Acestea sunt completate
de mecanisme de corecție.
Veniturile din resurse proprii tradiționale nu sunt suficiente pentru a acoperi
cheltuielile bugetare ale UE. În medie, ponderea resurselor proprii tradiționale (75% net,
18 Art. 41 din Regulamentul Financiar
19 În medie, alte venituri au reprezentat aproximativ 5% din veniturile totale în perioada
2007 -2013 (excluzând excedentele transmise față de anul preceden t, care în sine sunt în
principal o consecință a diferenței dintre rezultatele obținute plăți de resurse proprii și
cheltuieli în anul precedent).
http://ec.europa.eu/budget/biblio/publications/publications_
en.cfm
adică după deducerea a 25% păstrate ca costuri de colectare) în total resurse proprii a
atins aproximativ 14% în perioada 2007 -13.
Acesta este motivul pentru ORD 1970 a stabilit o a doua resursă proprie bazată
pe taxa pe valoarea adăugată (TVA) pentru finanțarea bugetului comunitar. Veniturile
obținute din această resursă, acumulată din 1979, au devenit treptat principala sursă de
finanțare, dar s -au dovedit a fi insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor comunitare la
mijlocul anilor 1980. Prin urmare, Decizia 88/376 / CEE, Euratom a Consiliului din 24
iunie 1988 (ORD 1988) a introdus o nouă resursă bazată pe veniturile naționale brute
ale statelor membre, care indică bogăția lor respectivă (ESA 79 PNB, înlocuit în 2002
de VNB ESA 95).
Resursa bazată pe VNB (resursa "reziduală") este determinată astfel încât soldul
total al veniturilor să fie alocat cheltuielilor totale. Aceasta a devenit treptat cea mai
importantă sursă de finanțare a bugetului UE, reprezentând, în medie, 73% din totalul
plăților pentru resurse proprii în perioada 2007 -2013.20
2.3.1 Funcționare
În timp ce Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a beneficiat
de resurse proprii încă de la început, Comunitatea Economică Europeană (CEE) și
Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom) au fost finanțate inițial din
contribuțiile sta telor membre. Decizia privind resursele proprii din 21 aprilie 1970 a
asigurat CEE cu resurse proprii. Resursele proprii menite să acopere creditele de plată
anuale sunt limitate în prezent la maximum 1,20% din venitul național brut (VNB) al
UE21.
2.3.2 Ve nituri
1. Resursele proprii tradiționale
Resursele proprii tradiționale (cuprinzând taxe vamale, taxe agricole și taxe pe
bază de zahăr și izoglucoză) au fost introduse în 1970 și sunt percepute operatorilor
economici și colectate de statele membre în numele UE.
Veniturile provenite din resursele proprii tradiționale sunt: "taxe, prime, sume
suplimentare sau compensatorii, sume sau factori suplimentari, taxe din Tariful Vamal
Comun și alte taxe stabilite sau care urmează să fie stabilite de instituțiile com unitare
pentru comerțul cu țările terțe […], precum și contribuțiile și alte taxe prevăzute în
cadrul organizării comune a piețelor în sectorul zahărului "[articolul 2 alineatul (1) litera
(a) din Decizia 2007/436 / CE, Euratom a Consiliului din 7 iunie 2007 (ORD 2007).
20 http://ec.europa.eu/budget/figures/ind ex_en.cfm
21 Ajustarea tehnică a cadrului financiar pentru 2018 în funcție de evoluția VNB (SEC
2010), COM(2017)0473 , 15.9.2017.
Această definiție rămâne neschimbată în temeiul ORD 2014 (articolul 2 alineatul
(1) litera (a) din Decizia 2014/335 / UE, Euratom a Consiliului).
În urma aplicării în legislația UE a acordurilor privind comerțul multilateral în cadrul
rundei Uruguay, nu mai există nicio diferență semnificativă între drepturile agricole și
taxele vamale. Prin urmare, această distincție a fost eliminată la intrarea în vigoare a
ORD 2007.
Din 2001, statele membre au păstrat, în calitate de costuri de colectare , 25% din
sumele stabilite ale resurselor proprii tradiționale. Înainte de 2001, 10% au fost reținute,
însă acest procent a fost majorat la 25% prin Decizia 2000/597 / CE, Euratom a
Consiliului din 29 septembrie 2000 (ORD 2000). În conformitate cu ORD 2014
(Decizia (UE, Euratom) nr. 2014/335 din 26 mai 2014 privind sistemul de resurse
proprii al Uniunii Europene), costurile de colectare care vor fi păstrate vor fi reduse la
20%.
Domeniul uniunii vamale intră în competența exclusivă a Uniunii. Într -o piață
unică, cu un cod comun și tarif comun pentru comerțul exterior și libera circulație a
mărfurilor, este normal să se aloce venituri din taxe vamale la finanțarea cheltuielilor
comune prin intermediul bugetului UE.
2. Resurs a propri e bazat ă pe TVA
Plățile bazate pe TVA derivă din aplicarea unei rate de apel la bazele de TVA
ale statelor membre stabilite în conformitate cu normele armonizate (a se vedea mai
jos). Cu toate acestea, bazele TVA sunt limitate la 50% din VNB. Acest procent a fost
de 55% î ntre 1988 și 1994 și apoi redus treptat la 50% din PNB începând cu 1999 în
temeiul Deciziei 94/728 / CE, Euratom a Consiliului din 31 octombrie 1994 (ORD
1994).
Limitarea plafonului bazei TVA reflectă intenția de a remedia aspectele
regresive ale resursei bazate pe TVA, care ar putea fi considerată ca penalizând statele
membre mai puțin bogate, cu un procent mai mare de consum.
Pentru a reduce la minimum denaturările datorate diferențelor dintre cotele și
structurile de TVA din statele membre, baza de TVA e ste armonizată din punct de
vedere al noțiunii în scopul calculării resurselor proprii.
Această bază armonizată a TVA se calculează de către fiecare stat membru
utilizând ceea ce se numește "Metoda veniturilor". Se compune din împărțirea venitului
net anua l total al TVA colectat de către statul membru în cauză cu rata medie ponderată
al TVAului, adică o estimare a mediei, rata fiind aplicabilă diferitelor categorii de
bunuri și servicii impozabile, pentru a obține intermediarul bazei de TVA. Baza
intermedia ră este ulterior ajustată cu o valoare negativă sau pozitivă compensații pentru
a obține o bază armonizată a TVAului în conformitate cu a șasea directivă a Consiliului
77/388 / CEE din 17 mai 1977 și modificările ulterioare.
3. Resurs a propri e bazat ă pe VNB
Aceste resurse proprii au fost create prin Decizia 88/376/CEE a Consiliului și se
alcătuiesc din sumele prelevate din VNB -ul statelor membre sub forma unui procentaj
uniform stabilit în fiecare an prin procedura bugetară. Inițial, această contribuț ie se
colecta doar în cazul în care celelalte resurse proprii nu acopereau în totalitate
cheltuielile, însă în prezent finanțează cea mai mare parte a bugetului UE. Resursele
bazate pe VNB s -au triplat față de sfârșitul anilor 1990, iar în 2016 au reprezen tat
65,4% din veniturile UE.
4. Alte venituri și soldul reportat din exercițiul financiar anterior
Printre celelalte venituri se numără impozitele pe salarii plătite de personalul UE,
contribuțiile în folosul unor anumite programe ale UE plătite de țări care nu sunt
membre ale UE și amenzile plătite de societățile care încalcă legislația din domeniul
concurenței sau alte reglementări. În cazul unui excedent, soldul din fiecare exercițiu
financiar este înscris în bugetul pentru exercițiul următor sub formă de v enituri. În 2016,
alte venituri, soldurile și ajustările tehnice au reprezentat 9,7% din veniturile totale.
5. Mecanisme de corecție
Corecția dezechilibrelor bugetare dintre contribuțiile statelor membre face parte,
de asemenea, din sistemul actual de resurse proprii. „Corecția în favoarea Regatului
Unit”, convenită în 1984, constă în reducerea contribuției Regatului Unit cu două treimi
din diferența dintre contribuția sa (excluzând resursele proprii tradiționale) și ceea ce
primește înapoi de la buget. Aceast ă corecție a fost ajustată în 2007 pentru a exclude
treptat din calcule cheltuielile neagricole din statele membre care au aderat începând cu
2004. Această corecție este finanțată de toate celelalte state membre, cu excepția
Germaniei, a Țărilor de Jos, a Austriei și a Suediei, care beneficiază de o reducere a
contribuțiilor lor la finanțarea corecției pentru Regatul Unit. Germania, Țările de Jos,
Austria și Suedia au beneficiat, de asemenea, de o cotă redusă a contribuției bazate pe
TVA pentru perioada 200 7-2013, iar Țările de Jos și Suedia au beneficiat de o reducere
a contribuției lor bazate pe VNB pentru aceeași perioadă.
În ceea ce privește mecanismele de corecție actuale, se mențin mecanismul de
corecție existent pentru Regatul Unit și finanțarea acestuia, precum și cotele reduse ale
contribuțiilor la resursele proprii bazate pe TVA – în perioada 2014 -2020 percepute de la
Germania, Țările de Jos și Suedia (0,15%) și reducerile brute aplicate contribuțiilor
anuale bazate pe VNB în perioada 2014 -2020 percepute de la Danemarca (130
de milioane EUR), Țările de Jos (695 de milioane EUR) și Suedia (185 de milioane
EUR) și celor d in perioada 2014 -2016 percepute de la Austria (30 de milioane EUR în
2014, 20 de milioane EUR în 2015 și 10 milioane EUR în 2016). În ceea ce privește
costurile de colectare în cazul resurselor proprii tradiționale, cota care poate fi reținută
de statele m embre a fost redusă de la 25% la 20%. Ultima ajustare a sistemului de
resurse proprii vizează o modificare a Deciziei de punere în aplicare pentru a le permite
statelor membre să amâne până la data de 1 septembrie a anului următor punerea la
dispoziție a u nor sume deosebit de mari rezultate din ajustarea resurselor proprii bazate
pe TVA și pe VNB.
2.4. Reforma sistemului de venituri al bugetului Uniunii Europene
În scopul îmbunătățirii procedurii bugetare s -a conturat necesitatea reformării
bugetului comunitar, respectiv schimbarea modului în care este proiectat și cheltuit
acesta. Modul de formare și împărțire a bugetului comunitar a fost modificat ori de cate
ori situația din țările membre a impus -o. Astfel, instituțiile europene încheie, începând
cu anul 1988, acorduri interinstituționale care acoperă procesul bugetar și alocarea
bugetului. Acordurile se stabilesc pe o perioadă de mai mulți ani și poartă numele de
„perspectiva financiară”. După Pachetele Delors I și Delors II, precum și după Agenda
2000, au fost proiectate alte două acorduri (pentru perioada 2007 -2013 și, respectiv,
2014 -2020).
Problema reformării bugetului Uniunii Europene s -a conturat în decem brie
2005, când, într -o decizie a Consiliului European, a fost inserată o clauză care dădea
mandat Comisiei Europene să propună o „revizuire a buget ului” în perioada 2008 –
2009.22 Motivația acestei decizii a reprezentat -o faptul că UE mai funcționa cu un bu get
croit pe baza nevoilor din anii cincizeci, ceea ce îngreuna în mod semnificativ finanțarea
noilor priorități, cum ar fi creșterea economică, ocuparea forței de muncă, sănătatea
publică sau educația și cercetarea.
Acordul interinstituțional privind actu ala perspectivă financiară, semnat la 17
mai 2006 între Consiliul Uniunii, Comisia Europeană și Parlamentul European, reia și el
ideea revizuirii într -o declarație anexată documentului:
“1. In accordance with the conclusions of the European Council, the
Commission has been invited to undertake a full, wide -ranging review covering all
aspects of EU spending, including the Common Agricultural Policy, and of resources,
including the United Kingdom rebate, and to report in 2008/2009. That review should
be acco mpanied by an assessment of the functioning of the Interinstitutional Agreement.
The European Parliament will be associated with the review at all stages of the
procedure on the basis of the following provisions: – during the examination phase
following th e presentation of the review by the Commission, it will be ensured that
appropriate discussions take place with the European Parliament on the basis of the
normal political dialogue between the institutions and that the positions of the
22 Consiliul European, Bruxelles, 15 -16 decembrie 2005 adresa Comisiei următoarea
recomandare: “to undertake a full, wide ranging review covering all aspects of EU
spending, including the CAP, and of resources, including the UK rebate, to report in
2008/9. O n the basis of such a review, the European Council can take decisions on all
the subjects covered by the review. The review will also be taken into account in the
preparatory work on the following Financial Perspective.”
European Parliament are duly taken into account; – in accordance with its conclusions
of December 2005, the European Council "can take decisions on all the subjects
covered by the review". The European Parliament will be part of any formal follow -up
steps, in accordance with the relevant procedures and in full respect of its established
rights.
2. The Commission undertakes, as part of the process of consultation and
reflection leading up to the establishment of the review, to draw on the in -depth
exchange of views it will co nduct with European Parliament when analysing the
situation. The Commission also takes note of the European Parliament's intention to
call for a conference involving the European Parliament and the national parliaments
to review the own -resources system. I t will consider the outcome of any such conference
as a contribution in the framework of that consultation process. It is understood that the
Commission's proposals will be put forward entirely under its own responsibility.”
Din aceste informații putem ob serva că scopul principal al revizuirii a fost unul
legat de viitor, acestea punând bazele unei noi perspective financiare (cadrul financiar
aferent perioadei 20 -7-2013, respectiv 2014 -2020). Cadrul financiar multianual nu
reprezintă bugetul UE pentru o pe rioadă de șapte ani, ci un mecanism menit să asigure
previzibilitatea cheltuielilor UE și, în același timp, respectarea unei discipline bugetare
stricte. Acesta definește sumele maxime („plafoanele”) pentru fiecare domeniu de
cheltuieli majore („rubrică”) din bugetul Uniunii. În acest context, în fiecare an,
Parlamentul European și Consiliul, care reprezintă „autoritatea bugetară” a Uniunii,
trebuie să stabilească de comun acord bugetul pentru anul următor. În realitate, bugetul
anual adoptat se situează în totdeauna sub plafonul global al cadrului financiar
multianual care stabilește, de fapt, prioritățile politice pentru anii următori și reprezintă,
prin urmare, atât un cadru politic, cât și unul bugetar. Actuala perioadă a cadrului
financiar multianual a î nceput în 2007 și se va încheia în 2013. În tabelele următoare
evidențiem defalcarea cheltuielilor bugerate în actuala perspectivă multianuală și din
perspectiva următoarei perioade:
Tabel 2. Sursa: http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/2011/mff2011/MFF_2011_ro.pdf . Perspectiva financiară (prețuri curente) pentru perioada 2014 -2020
2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total 2014 -2020
1 Creștere inteligentă și
favorabilă incluziunii 64, 696 66,580 68,133 69,956 71,596 73,768 76,179 490,908
Din care: Coeziune
economică, socială și
teritorială 50,468 51,543 52,542 53,609 54,798 55,955 57,105 376,020
2 Creștere durabilă, resurse
naturale 57,386 56,527 55,702 54,861 53,837 52,829 51,784 382,927
Din care cheltuieli pe piață și
plăți directe 42,244 41,623 41,029 40,420 39,618 38,831 38,060 281,825
3 Securitate și cetățenie 2,532 2,571 2,609 2,648 2,687 2,726 2,763 18,535
4 Europa în lume 9,400 9,645 9,845 9,960 10,150 10,380 10,620 70,000
5 Administrație 8,542 8,679 8,796 8,943 9,073 9,225 9,371 62,629
Din care: Cheltuieli
administrative ale
instituțiilor 6,967 7,039 7,108 7,191 7,288 7,385 7,485 50,464
Total credite de angajament 142,556 144,002 145,085 146,368 147,344 148,928 150,718 1,025,000
Pondere din VNB 1,08 % 1,07 % 1,06 % 1,06 % 1,05 % 1,04 % 1,03 % 1,05 %
Plafonul global de angajamente propuse de Comisie pentru perioada 2014 – 2020 este de 1,025 miliarde de euro. Această sumă este
egală cu cea din ultimul an al actualului cadru financiar multinațional (2013) înmulțit ă cu 7 (numărul de ani). Acest plafon reprezintă
1,05% din VNB -ul. Plafonul pentru plăți este egal cu 1,00% din V NB (1,06% pentru perioada 2007 -2013):
Comparație între cadrele financiare multianuale pentru perioadele 2007 -2013 și 2014 -2020 (pe baza prețurilor din 2011)
2007 -2013 2013 2013×7 2014 -2020
1 Credite de angajament În miliarde de EURO 993,6 146,4 1,024,8 1,025,0
Din care: Coeziune
economică, socială și
teritorială % din VNB 1,12% 1,12% 1,05%
2 Credite de plată În miliarde de EURO 942,8 137,8 964,4 972,2
% din VNB 1,06% 1,05% 1,00%
Tabel 3. Sursa: http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/2011/mff2011/MFF_2011_ro.pdf .
Reforma bugetului UE apare ca fiind necesară în special ca urmare a presi unilor bugetare exercitate de aderarea unor noi state
membre de dimensiuni mari și de alte presiuni interne, dar și ca urmare a intensificării unor tendințe ale pieței și societăț ii europene și
globale, precum presiunile exercitate de schimbările climatice , caracterul accentuat global al relațiilor economice și securitatea resurselor
de energie.
În contextul unei Uniuni Europene extinse, bugetul comunitar trebuie să aibă o structură modernă și flexibilă. Pentru a putea
realiza un com promis între nevoia de flexibilitate și aceea de predictibilitate, trebuie analizată relația dintre alocarea eficienta a resu rselor
bugetare pe termen mediu și flex ibilitatea alocărilor bugetare
Discutând despre indicatorii bugetari, respectiv veniturile ș i cheltuielile
bugetului comunitar, opțiunea strategică fundamentală pe care Uniunea o are de făcut
acum și în viitor este între un buget cu un nivel decent, cu constrângeri bugetare tari –
de tipul celui pe care îl are în prezent –, și un buget cu constrâ ngeri laxe, care va sfârși
mai devreme sau mai târziu în cheltuieli enorme.
“Reforma bugetară pune la nivel fundament al 5 scenarii posibile pentru UE -27:
Cartea albă prezintă cinci scenarii ilustrative cu diferite implicații pentru
finanțele UE în ceea ce privește dimensiunea, structura și gradul de modificare/
modernizare a bugetului. Întrucât aceste opțiuni și scenarii nu sunt complet distincte și
nici nu se exclud reciproc, sunt posibile combinații între ele și există o compatibilitate
între diferitele elemente. Unele aspecte orizontale sunt valabile pentru toate scenariile.
Primul aspect se referă la asigurarea faptului că fondurile UE sunt cheltuite în
modul cel mai eficient: cheltuielile ar trebui să se concentreze asupra programelor cu o
valoare adăugată demonstrată la nivelul UE, care sunt menite să obțină rezultate cu
costuri minime. În centrul noii generații de programe ar trebui înscrisă performanța.
În al doilea rând, pentru a răspunde cererii unanime exprimate de statele membre
și de beneficiarii finanțării din partea UE, celălalt factor comun pentru modernizarea
bugetului UE care se regăsește în toate scenariile este simplificarea. Ar trebui să se
asigure o coerență globală și complementaritat ea între diferitele programe și
instrumente, iar suprapunerile ar trebui evitate încă din faza de concepție. Pentru o
execuție simplificată, în măsura în care este posibil ar trebui să se aplice norme identice
pentru același tip de intervenții, în vederea avansării în direcția unui cadru unic de
reglementare.
Vor fi continuate procesele care se află în curs și vizează modernizarea
politicilor și a programelor existente, de exemplu, pentru politica agricolă comună,
politica de coeziune, programul de cerceta re și altele. Programele care înregistrează
rezultate mai slabe ar putea fi întrerupte sau integrate în altă parte.
În al treilea rând, toate scenariile trebuie să integreze elemente de flexibilitate
pentru a răspunde unor evoluții importante neașteptate și unor nevoi neprevăzute.
Instrumentele speciale care se regăsesc în bugetul UE s -au dovedit esențiale pentru
gestionarea provocărilor în materie de migrație și securitate în cadrul actualului CFM.
Ar putea fi necesar ca aceste instrumente speciale să fie raționalizate și consolidate,
astfel încât programele de cheltuieli să dispună de o mai mare flexibilitate intrinsecă.
În cele din urmă, din toate scenariile ar trebui eliminate corecțiile aplicate
contribuțiilor statelor membre. De asemenea, ar urma ca raportarea cu privire la
soldurile nete să fie abandonată sau metodologia să fie îmbunătățită semnificativ pentru
a reflecta mai bine realitatea și ar urma să fie aliniate tratamentele aplicate la nivel
național în cazul contribuțiilor la bugetul UE.
Conform acestei logici, există cinci opțiuni fundamentale pentru viitorul
finanțelor UE:
Continuând pe acela și drum : UE -27 își urmărește agenda sa de reforme
pozitive;
Accent exclusiv pe piața unică: UE-27 întreprinde mai puține acțiuni
împreună, în toa te domeniile de politică;
Cei care doresc mai mult realizează mai mult: UE-27 permite unor
grupuri de state membre să realizeze mai mult în anumite domenii;
Mai puțin, dar mai eficient: UE-27 realizează mai mult în unele
domenii și mai puțin în altele;
Mult mai mult, împreună: UE-27 decide să realizeze mai mult,
colaborând în toate domeniile de politică. ”23
23 Document de reflective privind Viitorul finan țelor UE -2017 – Comisia Europeană
COM(2017) 358 din 28 iunie 2017
Studiu de caz
Evoluția și structura resurselor proprii ale bugetului Uniunii Europene
1. Introducere
Bugetul anual al UE este decis de politicieni aleși, în Parlamentul European și în
Consiliu. Comisia propune numai bugetul, și trebuie să respecte plafoanele stabilite
pentru o perioadă de timp (in trecut 2007 -2013, în prezent 2014 -2020) de către acești
politicienii aleși.Comisia propune cadrul financiar multianual. Acesta este apoi negociat
și adoptat în conformitate cu proceduri transparente și democratice, cu respectarea
deplină a suveranității naționale și a drepturilor democratice. Pentru resursele proprii
care finanțează bug etul, Consiliul trebuie să ia o decizie în unanimitate, după
consultarea Parlamentului European. Această decizie intră în vigoare numai după ce
toate statele membre au aprobat în conformitate cu normele lor constituționale.
Bugetul UE este finanțat prin re surse proprii, alte venituri și surplusul reportat
din anul precedent. În conformitate cu dispozițiile tratatului, bugetul UE trebuie să fie
echilibrat,adica veniturile totale trebuie să fie egale cu cheltuielile totale. În mod
normal, există un surplus, c eea ce reduce contribuțiile de resurse proprii ale statelor
membre pentru anul următor (tabel 4).
Bugetul Uniunii Europene în perioada 2007 -2012
Tabel 4. Evoluția bugetului UE în perioada 2007 -2012. Sursa: http://ec.europa.eu/budget
În 2012, resursele proprii s -au ridicat la 129 429,8 milioane euro și alte venituri la
8 613,8 milioane euro. Surplusul reportat din 2011 a fost de 1 497 milioane euro (figura
1).
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Venituri pe bază de TVA 19441 19008 12796 12471 14799 14871
Venituri pe bază de VNB 73915 74477 81983 910667 88414 98163
Corecția Regatului Unit 59 400 -321 -115 5 -57
Ajustarea reimplemenării deciziei
privind resursele proprii (2007) -89
Reducerea sumelor forfetare
acordate pentru
Olanda și Suedia 4 -3 -1 2
Justiție și ajustarea afacerilor
interne pentru Danemarca, Irlanda
și Regatul Unit 0 1 6 -4 0 -5
Total contribuție națională 93414 93886 94379 103416 103217 112976
Resurse tradiționale proprii (75%) 16573 17283 14528 15659 16778 16453
Prelevări agricole 1872 1703 0 0 0 0
Cotizații de zahăr (100%) -41 944 175 194 176 257
Taxe vamale (100%) 20266 20397 19196 20685 22195 21681
Sume (25%) reținute ca
costuri de colectare -5524 -5761 -4843 -5220 -5593 -5484
Total venituri proprii 109987 111169 108907 119075 119995 129430
Excedentul din anul precedent 1847 1529 1726 2254 4539 1497
Excedentul din Fondul European
de Orientare și Garantare Agricolă 0 0 0 0 0 0
Excedentul din fondul de
garantare pentru acțiuni externe 261 126 0 0 0 0
Alte venituri 5467 8761 6922 6467 5466 8614
Total venituri 117563 121584 117626 127795 130000 139541
Figura 1: Structura veniturilor bugetului UE în anul 2012
Sursa: http://ec.europa.eu/budget
2. Resurse proprii
Valoarea totală a resurselor proprii necesare finanțării bugetului este determinată de
cheltuielile totale minus alte venituri. Valoarea totală a resurselor proprii nu poate
depăși 1,23% din VNB al UE. Resurse proprii pot fi împărțite în următoarele catego rii
(grafic 1):
resursele proprii tradiționale (RPT);
resursa proprie pe baza TVA;
resurse proprii pe baza VNB, care joacă rolul de resursa reziduala.
În cele din urmă, un mecanism specific pentru corectarea dezechilibrelor bugetare în
favoarea Regatului U nit (corecția UK) este, de asemenea, parte din sistemul de resurse
proprii. În plus, unele state membre pot alege să nu participe la anumite politici de
justiție și afaceri interne (JAI). Ajustările corespunzătoare sunt introduse la plățile de
resurse prop rii incepand cu anul 2003 pentru Danemarca și 2006 pentru Irlanda și
Regatul Unit).
Grafic 1: Evolu ția resurselor proprii ale UE în perioada 2012 (milioane euro). Sursa:
http://ec.europa.eu/budget
70% 12% 11% 6% 1% Structura veniturilor bugetului UE în
anul 2012
Venituri din VNB
Resurse
tradiționale proprii
Venituri din TVA
Alte venituri
Resursele proprii tradi ționale (de exemplu, taxe vamale și cotiza ții pentru zah ăr)
RTP sunt percepute de la agenții economici și colectate de statele membre
în numele UE. Plățile RPT revin direct la bugetul UE, după deducerea unei cote de
25% reținuta de statele membre drept cost uri de colectare. Ca urmare a punerii în
aplicare în legislația UE, a acordurilor Rundei Uruguay asupra comerțului
multilateral, nu mai există nici o diferență semnificativă între taxe agricole și
taxe vamale în conformitate cu DRP 2007 (Decizia 2007/436 d in 07 iunie 2007
a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene).
Taxele vamale sunt percepute asupra importurilor de produse agricole și
non-agricole din terțe țări, la tarife bazate pe Tariful Vamal Comun.În 2012,
veniturile din taxe vamale s -au ridicat la 16,26 miliarde euro (reprezentand
11,65% din total venituri). Ca urmare a acestui fapt, o taxă de producție a fost
plătită de către producătorii de zahăr care s -a ridicat la 192,6 milioane euro
(0,14%). Ca rezultat, venitur ile totale din resursele proprii tradiționale (tabel 5)
au fost d e 16,45 miliarde euro (11,79%).
Tabel 5: Resursele proprii tradiționale în 2012 (milioane euro)
Cotiza ții pentru zah ăr Taxe vamale
Austria 7.7 228.5
Belgia 27.9 2,106.6
Bulgaria 0.7 60.5
Cehia 11.0 253.6
Cipru 0.0 27.0
Croatia 0.0 0.0
Danemarca 5.4 403.1
Estonia 0.0 29.5
Finlanda 1.9 184.3
Franta 50.8 1,948.2
Germania 48.7 4,476.1
Grecia 1.9 162.3
landa 0.0 271.4
Italia 7.0 2,077.4
Letonia 0.0 32.5
Lituania 2.5 63.1
Luxemburg 0.0 15.7
Malta 0.0 12.5
Olanda 12.9 2,529.7
Polonia 31.0 479.6
Portugalia 0.1 159.3
Regatul Unit 16.4 3,605.4
Romania 3.1 171.6
Slovenia 0.0 86.6
Slovenia 6.1 122.7
Spania 10.6 1,436.0
Suedia 7.0 612.9
Ungaria 3.8 125.2
Resurse proprii pe bază de TVA
Resursa proprie pe baza TVA se percepe la bazele TVA ale statelor
membre, care sunt armonizate, în acest sens, în conformitate cu normele
Uniunii. Se percepe același procentaj din baza armonizată a fiecărui stat
membru. Cu toate acestea, baza TVA luată în considerare este plafonată la 50%
din VNB al fiecărui stat membru. Această regulă este menită să asigure statele
membre mai putin prospere sa nu plătească proporțional cu capacitatea lor
contributivă, deoarece consumul și, prin urmare, TVA -ul au tendința de a ține
cont de un procent mai mare din venitul național al unei țări cu niveluri relativ
scăzute de prosperitate. În 2012, "plafonul" de 50% a fost aplicat la cinci state
membre (Irlanda, Cipru, Luxemburg, Malta și Slovenia). În conformitate cu
DRP 2007, cota uniformă a resursei proprii TVA este fixata la 0,30% din 1
ianuarie 2007. Cu toate acestea, pentru perioada 2007 -2013 numai, cota
resursei proprii pe baza TVA a fost stabilită la 0,225% pentru Austria, la 0,15%
în cazul Germaniei și la 0 ,10% pentru Olanda și Suedia. Valoarea totală a
resursei proprii pe baza TVA (inclusiv soldurile pentru anii precedenți)
percepute a ajuns la 14,87 miliarde de euro (adica 10,66% din veniturile totale)
(tabel 6).
2007 2008 2009 2010 2011 2012
Austria 409.0 389.4 270.7 287.1 306.1 327.0
Belgia 468.5 465.9 349.4 439.2 516.5 475.8
Bulgaria 46.3 52.5 51.0 46.0 51.2 52.8
Cehia 199.9 221.4 170.0 180.9 207.7 198.1
Cipru 25.0 25.5 24.8 24.9 27.0 25.9
Danemarca 332.8 322.3 274.9 256.9 291.3 292.9
Estonia 26.8 23.7 19.9 19.7 22.9 23.0
Finlanda 260.7 246.1 237.2 226.7 266.9 277.2
Franta 3,113.8 2,991.6 2,545.6 2,380.6 2,916.6 2,877.1
Germania 3,635.2 3,336.3 1,705.0 1,586.9 1,671.5 1,803.2
Grecia 697.9 394.5 328.3 293.6 278.6 215.6
Irlanda 276.4 260.1 201.4 193.8 193.5 191.1
Italia 2,030.1 2,907.1 1,378.6 1,558.9 1,811.8 2,294.4
Letonia 35.2 35.3 22.5 13.7 15.9 22.1
Lituania 47.1 53.1 41.8 31.6 27.9 36.7
Luxemburg 53.2 44.8 41.1 39.3 46.7 40.9
Malta 9.1 9.0 8.2 8.1 9.5 9.3
Olanda 936.3 910.6 264.2 202.3 290.3 257.3
Polonia 508.7 562.9 427.6 518.3 527.0 543.9
Portugalia 269.4 251.5 227.7 276.3 299.3 235.3
Regatul Unit 3,409.6 2,940.5 2,124.7 2,629.0 2,513.1 2,794.3
Romania 162.1 168.5 156.6 124.1 138.8 147.1
Slovenia 55.9 60.6 53.9 50.1 54.7 51.9
Slovenia 84.6 72.8 77.0 53.4 60.0 84.0
Spania 1,722.8 1,655.0 1,527.9 760.4 1,964.4 1,317.1
Suedia 486.6 453.8 152.9 149.5 173.1 188.3
Ungaria 137.8 152.8 113.2 119.4 116.6 89.0
Total 19,440.8 19,007.7 12,796.2 12,470.5 14,798.9 14,871.2
Tabel 6 : Resurse proprii pe baza TVA (milioane euro) . Sursa: http://ec.europa.eu/budget
Resursa proprie pe baza venitului na țional brut
Resursa proprie pe baza VNB a fost introdusa în 1988 pentru a echilibra
veniturile și cheltuielile bugetare, adică pentru finanțarea părții din buget care
nu este acoperita de alte venituri. Același procent se percepe pe VNB al
fiecărui stat membru, stabil ită în conformitate cu normele Uniunii. Rata este
fixată în timpul procedurii bugetare. Valoarea resursei proprii pe baza VNB
necesare depinde de diferența dintre cheltuielile totale și suma totala a altor
venituri.
De asemenea, Suedia și Olanda beneficia ză de o reducere a contribuției
lor anuale a VNB de: 605 milioane euro pentru Olanda și 150 de milioane euro
pentru Suedia, exprimată în prețurile din 2004.
În 2012, în conformitate cu DRP 2007, procentul din venitul național
brut s -a ridicat la 0.7554%, iar valoarea totală a resursei VNB (inclusiv
soldurile pentru anii precedenți) a ajuns la 98,16 miliarde euro, sau 76% din
veniturile totale.
Grafic 2: Resursa proprie pe baza VNB în 2012 (milioane euro)
Sursa: http://ec.europa.eu/budget
3. Alte venituri
Corec ția Regatului Unit
Mecanismul actual de corecție din Marea Britanie a fost introdus în
1985 pentru a corecta dezechilibrul dintre cota Regatului Unit în plățile către
bugetul UE si cota sa in cheltuielile UE. Acest mecanism a fost modificat în
mai multe rânduri pentru a compensa schimbările în sistemul de finanțare de la
bugetul UE, dar principiile de bază rămân aceleași.
Dezechilibrul este calculat ca diferența dintre cota Regatului Unit în
cheltuielile UE alocate statelor membre și în tota lul de plăți resurse proprii de
TVA și VNB. Diferența în puncte procentuale este înmulțit cu suma totală a
cheltuielilor UE alocate statelor membre. Regatul Unit ramburseaza 66% din
acest dezechilibru bugetar. Costul corectării este suportat de către celel alte state
membre. Distribuția finanțării este calculată, în primul rând, pe baza cotei
fiecărei țări în totalul VNB al UE. Cota de finanțare a Germaniei, Olandei,
Austriei și Suediei este, totuși, limitată la un sfert din valoarea sa
normală.Acest cost es te redistribuit în statele membre rămase. DRP 2007 a
introdus mai multe modificări la calculul cuantumului corecției Regatului Unit:
stabilirea cotei resursei proprii TVA la 0,30%, iar cotele reduse acordate
temporar în Germania, Olanda, Austria și Suedia cresc valoarea corecției
Regatului Unit.
DRP 2007 suprima ajustarea referitoare la cheltuielile de preaderare din
corecția Regatul Unit aferenta anului 2013 (care urmează să fie bugetată
pentru prima dată în 2014).
se introduce o ajustare privind cheltu ielile în noile state membre. Din
corecția Regatului Unit din 2008 (primul buget în 2009), cheltuielile totale
alocate vor fi
reduse de cheltuielile alocate în statele membre care au aderat la UE după
30 aprilie 2004, cu excepția plăților agricole directe și a cheltuielilor legate
de piață, precum și acea parte a cheltuielilor pentru dezvoltare rurală
provenite din FEOGA, secțiunea Garantare.Această reducere a fost
introdusa progresiv, conform următorului program: 20% pentru corecția
Regatului Unit din 200 8, 70% pentru corecția Regatului Unit din 2009, și de
100% în anii următori. Contribuția suplimentară a Regatului Unit care
rezultă din reducerea de mai sus nu poate depăși un plafon de 10,5 miliarde
euro, în prețurile din 2004, în perioada 2007 -2013. După aderarea Croației
acest plafon a fost ajustat în sus.
Valoarea totală a corecției Regatului Unit plătite în 2012, în
conformitate cu DRP 2007, s -a ridicat la 3,8 miliarde euro.
Justi ție și ajustarea afacerilor interne pentru Danemarca, Irlanda și Regatul Unit
Articolul 10a din Regulamentul (CE, Euratom) nr 1150/2000 prevede un
mecanism de ajustare a contribuției statelor membre care nu participă la
finanțarea unei acțiuni sau politici specifice a UE, în conformitate cu aceste
tratate și protocoalele 4 și 5.
Ajustarea este egala cu produsul dintre înmulțirea sumei totale a
cheltuielilor în cauză, cu excepția celor finanțate de către țările non -membre
participante, cu procentul VNB al statului membru care are dreptul la ajustare
în raport cu VNB a tuturor s tatelor membre aferente.Ajustarea este finanțată de
statele membre participante în funcție de o scală stabilită prin împărțirea VNB
al statului membru respectiv la VNB al tuturor statelor membre participante.Nu
va fi nici o revizuire ulterioară a acestei a justării, în cazul unei modificari
ulterioare a VNB.
Reducerea forfetar ă acordat ă pentru Olanda și Suedia
Articolul 2 alineatul (5) din DRP 2007 prevede că: "Doar pentru
perioada 2007 -2013, Olanda beneficiază de o reducere brută a contribuției sale
anual e bazate pe VNB de 605 milioane euro, iar Suedia de o reducere brută a
contribuției sale anuale bazate pe VNB de 150 milioane euro (sumele sunt
exprimate in preturile din 2004).Aceste sume sunt ajustate la prețurile curente
prin aplicarea celui mai recent deflator PIB pentru UE exprimat în euro, cum
este prevăzut de către Comisie, respectiv este disponibil din momentul în care
proiectul de buget este întocmit.Aceste reduceri brute se acordă după calcularea
corecției în favoarea Regatului Unit și finanțarea acestuia prevăzuta la
articolele 4 și 5 din prezenta decizie și nu va avea nici un impact în
consecință."
Alte venituri și excedentul din anul precedent
Veniturile, altele decât resursele proprii cuprind: impozitul și alte
rețineri din remunerațiile person alului UE; dobânzile bancare; contribuții din
țări terțe la anumite programe ale UE (de exemplu, în domeniul cercetării);
rambursări ale asistenței financiare neutilizate ale UE, precum și dobânzile
plati întârziate,respectiv soldul de la exercițiul preced ent.
În 2012, valoarea altor venituri s -a ridicat la 8,61 miliarde euro, iar
excedentul reportat din anul 2011 a reprezentat 1 497 milioane de euro.
Dona ții
În conformitate cu articolul 22 din regulamentul financiar, Comisia
poate accepta orice donație în UE, cum ar fi fundații, subvenții, cadouri și
moșteniri.
Acceptarea de donații, cu o valoare de 50 000 euro sau mai mult, care
implică o taxă financiară, inclusiv costuri de follow -up, mai mult de 10% din
valoarea donației făcute este supusă autorizării de către Parlamentul European
și Consiliu, ambele din care acționează în această privință în termen de 2 luni
de la data primirii cererii din partea Comisiei.În cazul în care nu exista nici o
obiecție în acest termen, Comisia ia o decizie definitivă privind acceptarea.
Donațiile apar foarte rar. Procedura descrisă mai sus se aplică și atunci
când o instituție a UE, alta decât Comisia, primește o donație. Principalul
eveniment cu privire la donații în anul 2012 a fost cel de acordare a Premiului
Nobel pentru P ace a UE pentru contribuția de peste 6 decenii la progresul păcii
și reconcilierii, a democrației și a drepturilor omului în Europa. Premiul în bani
s-a ridicat la 8 milioane de coroane suedeze (peste 900 mii euro). Fondurile
aferente Premiul Nobel pentru Pace 2012 sunt folosite pentru a sprijini educația
în situații de urgență și proiecte în situații de criză, care vizează copiii afectați
de conflicte. Comisia completează premiul în bani cu fonduri proprii.
Amenzi
Amenzile companiilor pentru încălcarea regulilor de concurență ale UE fac parte
din alte venituri. Articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii
Europene (TFUE) interzic diverse practici anticoncurențiale. Articolul 103 conferă
competențele Consiliului European de a pune în ap licare un sistem de aplicare, inclusiv
impunerea de amenzi. Regulamentul Consiliului (CE) nr 1/2003, pe baza articolului 103
din TFUE, acorda Comisiei competența de a pune în aplicare aceste norme și amenda
companiile pentru încălcări.
În 2012, Comisia a i mpus 61 amenzi individuale, în cinci cazuri, reprezentând 1,9
miliarde euro, asupra companiilor care încalcă legislația în domeniul
concurenței.Paisprezece amenzi individuale, reprezentând 65,7 milioane euro, au fost
acceptate de către societăți. Toate cel elalte amenzi au fost contestate în fața
Tribunalului. Când o companie amendata decide să facă apel la decizia Comisiei în fața
Curții, amenda trebuie să fie acoperita fie de o plată provizorie, fie de o garanție
bancară.Din toate amenzile în curs din anul 2012 și mai devreme, aproximativ 2,5
miliarde euro au fost acoperite prin garanții bancare de la 31decembrie 2012, în timp ce
volumul global al amenzilor încasate provizoriu a fost de aproximativ 6,3 miliarde de
euro la acea dată.
Bugetu l Uniunii Europene în anul 2013
În 2013, bugetul UE se va concentra asupra a două priorități majore:
intensificarea creșterii economice și crearea de locuri de muncă, care pot fi atinse numai
alături de consolidarea bugetară, prin investiții care să vizeze creșterea economi că
viitoare. Bugetul UE completează eforturile naționale în această direcție, prin investiții
în domeniile prioritare stabilite în Strategia Europa 2020, care a fost adoptată de către
toate statele membre ale UE.
Bugetul UE pentru 2013 ține cont de contex tul economic dificil și de
constrângerile cu care se confruntă bugetele naționale. Acesta prevede o înghețare a
cheltuielilor viitoare și pune un accent puternic pe economii și pe eficiența costurilor.
Întrucât anul 2013 este ultimul an al actualului cadru financiar multianual, era necesar
ca bugetul să includă plățile pentru programele care urmează să fie finalizate. Aceste
contribuții sunt esențiale pentru multe state membre deoarece finanțează proiecte -cheie
de infrastructură.
Cheltuielile estimate pentru
politicile UE în credite de
angajament Buget 2013 (miliarde EUR) Diferența față de 2012
Creștere durabilă 70,6 3,7%
Competitivitate pentru
creștere economică și
ocuparea forței de muncă,
inclusiv: 16,1 4,8%
Al șaptelea Program -cadru
de cercetare 10,9 6,4%
Învățarea pe tot parcursul
vieții și Erasmus Mundus 1,3 2,0%
Proiectele TEN 1,4 6,3%
Programul -cadru pentru
competitivitate și inovare 0,7 9,6%
Agenda politicii sociale 0,2 1,6%
Coeziune pentru creștere
economică și ocuparea forței
de muncă, inclusiv: 54,5 3,3%
Fonduri structurale 42,1 2,9%
Fondul de coeziune 12,4 4,8%
Conservarea și gestionarea
resurselor naturale 60,1 0.5%
Cheltuieli de piață și plăți
directe, inclusiv: 44,0 0,1%
Piețe agricole 43,7 0,1%
Piețele produselor piscicole 0,03 -10,7%
Sănătatea animalelor și a
plantelor 0,3 1,6%
Dezvoltare rurală 14,8 1,4%
Pescuit 0,9 4,6%
Mediu și schimbări climatice 0,4 3,3%
Dezvoltare rurală, mediu și
pescuit 16,1 1,6%
Cetățenie, libertate,
securitate și justiție24 2,1 2,0%
Libertate, securitate și
justiție 1,4 2,3%
Cetățenie, inclusiv: 0,7 1,4%
Sănătate publică și protecția
consumatorilor 0,1 1,8%
UE ca actor mondial,
inclusiv25: 9,6 1,9%
Instrumentul de asistență
pentru preaderare 1,9 -0,1%
Instrumentul european de
vecinătate și de parteneriat 2,5 6,3%
Instrumentul de cooperare
pentru dezvoltare 2,6 2,2%
Ajutor umanitar 0,9 1,9%
24 Cu excepția Fondului de solidaritate al Uniunii Europene.
25 Inclusiv rezerva pentru ajutoare de urgență.
Democrație și drepturile
omului 0,2 0,5%
Politica externă și de
securitate comună 0,4 9,2%
Instrumentul de stabilitate 0,3 5,2%
Administrație, inclusiv: 8,4 1,8%
Comisia Europeană 3,3 0,3%
Alte instituții 3,5 1,8%
Total 150,9 2,1%
Tabel 7.Sursă:
http://ec.europa.eu/budget/library/biblio/publications/2013/budget_folder/print/KV3012856RO
C.pdf
O analiză a indicat faptul că următorul cadru financiar multianual 2014 -2020 ar
trebui să dedice o parte mai mare a bugetului UE, în ansamblul său, obiectivelor
Strategiei Europa 2020. Din acest punct de vedere, bugetul UE pentru 2013 reprezintă o
etapă esențială. În 2013, suma de 64,5 miliarde EUR este alocată direct inițiativelor
emblematice ale Strategiei Europa 2020, o creștere de 2,7 % față de 2012.
Suma totală alocată susținerii inițiativelor emblematice din cadrul Strategiei Europa
2020 e ste mai mare deoarece finanțarea UE pentru proiectele din cadrul politicii de
dezvoltare regională și rurală și pentru proiectele din cadrul rețelei transeuropene (TEN)
beneficiază și de contribuția statelor membre, a regiunilor și/sau a operatorilor priva te.
Venit Buget UE0 € 50,000,000,000 € 100,000,000,000 € 150,000,000,000 €
200720082009201020112012201320142015201620172018
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018
Venit Buget UE € 114,287, € 118,921, € 114,736, € 121,506, € 125,105, € 127,512, € 137,629, € 133,960, € 139,638, € 142,268, € 131,717, € 142,832, Evoluția bugetului UE 2007 -2018
Grafic 3. Sursă: http://ec.europa.eu/budget/figures/2007 -2013/index_en.cfm , ec.europa.eu/budget/figures/interactive/index_en.cfm
0%
6%
6% 2%
7%
36%
0% 43% 0% Resursele b ugetul ui UE 2014
Cotizații nete pentru zahăr (75%)
Taxe vamale (75%)
Total net resurse proprii
traditionale (75%)
Costuri de colectare (25% din
valoarea brută a RPT)
Resursa proprie bazată pe TVA
Resursa proprie bazată pe VNB
Corecția în favoarea Regatului
Unit
Total "contribuții naționale"
Ponderea în totalul "contribuțiilor
naționale
Figura 1.
Sursa: https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2014:051:FULL
0%
6%
6% 2%
6%
37%
0% 43% 0% Resursele b ugetul ui UE 2015
Cotizații nete pentru zahăr (75%)
Taxe vamale (75%)
Total net resurse proprii
traditionale (75%)
Costuri de colectare (25% din
valoarea brută a RPT)
Resursa proprie bazată pe TVA
Resursa proprie bazată pe VNB
Corecția în favoarea Regatului
Unit
Total "contribuții naționale"
Ponderea în totalul "contribuțiilor
naționale
0%
6%
6% 2%
6%
37%
0% 43% 0% Resursele b ugetul ui 2016
Cotizații nete pentru zahăr
(75%)
Taxe vamale (75%)
Total net resurse proprii
traditionale (75%)
Costuri de colectare (25% din
valoarea brută a RPT)
Resursa proprie bazată pe TVA
Resursa proprie bazată pe VNB
Corecția în favoarea Regatului
Unit
Total "contribuții naționale"
Ponderea în totalul
"contribuțiilor naționale
Figura 2.
Sursa: https://eur -lex.europa.eu/legal –
ontent/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2015:069:FULL&from=RO
Figura 3 .
Sursa: https://eur -lex.europa.eu/legal –
ontent/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2016:048:FULL&from=RO
0%
8%
8% 2%
6%
35% 41% 0% Resursele bugetului UE 2017
Cotizații nete pentru zahăr
(80%)
Taxe vamale (80%)
Total net resurse proprii
traditionale (80%)
Costuri de colectare (20% din
valoarea brută a RPT)
Resursa proprie bazată pe TVA
Resursa proprie bazată pe VNB
Total "contribuții naționale"
Total resurse proprii
Figura 4.
Sursa: https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2017:048:FULL&from=RO
0%
8%
8% 2%
6%
35% 41% 0% Resursele bugetului UE 201 8
Cotizații nete pentru zahăr
(80%)
Taxe vamale (80%)
Total net resurse proprii
traditionale (80%)
Costuri de colectare (20% din
valoarea brută a RPT)
Resursa proprie bazată pe TVA
Resursa proprie bazată pe VNB
Total "contribuții naționale"
Ponderea în totalul
„contribuțiilor naționale” (%)
Figura 5.
Sursa: https://eur -lex.europa.eu/legal –
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2017:048:FULL&from=RO
Total net resurse proprii tradiționale Resursa proprie bazată pe TVAResursa proprie bazată pe VNBCorecția în favoarea Regatului Unit Total contribuții naționale Total resurse proprii
€ – € 200,000,000 € 400,000,000 € 600,000,000 € 800,000,000 € 1,000,000,000 € 1,200,000,000 € 1,400,000,000 € 1,600,000,000 € 1,800,000,000
2014
2015
2016
2017
2018
2014 2015 2016 2017 2018
Total net resurse proprii tradiționale € 107,200,000 € 112,000,000 € 124,400,000 € 142,000,000 € 162,200,000
Resursa proprie bazată pe TVA € 163,314,900 € 169,136,100 € 173,796,047 € 178,125,900 € 205,819,200
Resursa proprie bazată pe VNB € 1,114,485,688 € 1,150,325,353 € 1,154,268,614 € 1,074,870,480 € 1,222,656,183
Corecția în favoarea Regatului Unit € 99,581,648 € 102,344,134 € 102,033,658 € 105,102,831 € 102,253,833
Total contribuții naționale € 1,377,382,236 € 1,421,805,587 € 1,430,098,319 € 1,370,731,007 € 1,543,817,624
Total resurse proprii € 1,484,582,236 € 1,533,805,587 € 1,554,498,319 € 1,512,731,007 € 1,706,017,624 Evoluția c ontribu ției României la bugetul UE 2014 -2018
Grafic 4. Sursa: http://eur -lex.europa.eu
0.65% 0.66% 0.67% 0.66% 0.71%
0.91% 0.92% 0.92% 1.07% 1.19%
1.12% 1.10% 1.10% 1.15% 1.19%
1.17% 1.16% 1.16% 1.24% 1.29%
1.11% 1.10% 1.09% 1.15% 1.19%
20142015201620172018Evoluția c ontribu ției României la bugetul UE 2014 -2018 (în procente)
Total resurse proprii Total contribuții naționale Resursa proprie bazată pe VNB Resursa proprie bazată pe TVA Total net resurse proprii tradiționale
Grafic 5. Sursa: http://eur -lex.europa.eu
Total net resurse proprii tradiționale Resursa proprie bazată pe TVAResursa proprie bazată pe VNBCorecția în favoarea Regatului Unit Total contribuții naționale Total resurse proprii
€ – € 20,000,000,000 € 40,000,000,000 € 60,000,000,000 € 80,000,000,000 € 100,000,000,000 € 120,000,000,000 € 140,000,000,000 € 160,000,000,000
2014
2015
2016
2017
2018
2014 2015 2016 2017 2018
Total net resurse proprii tradiționale € 16,310,700,000 € 16,825,900,000 € 18,590,000,000 € 21,467,000,000 € 22,844,000,000
Resursa proprie bazată pe TVA € 17,882,179,650 € 18,264,479,250 € 18,812,783,576 € 16,598,937,750 € 17,249,560,050
Resursa proprie bazată pe VNB € 99,767,305,073 € 105,471,114,145 € 104,865,810,535 € 93,652,040,715 € 102,738,774,704
Corecția în favoarea Regatului Unit € – € – € – € – € –
Total contribuții naționale € 117,649,484,723 € 123,735,593,395 € 123,678,594,111 € 110,250,978,465 € 119,988,334,754
Total resurse proprii € 133,960,184,723 € 140,561,493,395 € 142,268,594,111 € 131,717,978,465 € 142,832,334,754 Evoluția statelor membre la bugetul UE 2014 -2015
Grafic 6. Sursa: http://eur -lex.europa.eu
Concluzii
Deși bugetul UE este adoptat în fiecare an, acesta trebuie să se înscrie î n limitele
cadrului financiar multianual (CFM). CFM este un plan de cheltuieli prin care sunt
fixate cuantumurile anuale maxi me pe care UE le poate cheltui î n diferite domeni i de
activitate, pe o perioadă de ș apte an i. Prin urmare, acesta modelează priorit ățile politice
ale UE pentru o perioadă de ș apte ani.
Bugetul UE a fost de aproximativ 140 de miliarde € în 2011, sumă care este foarte
mică în comparație cu suma bugetelor naționale ale celor 27 de state membre ale
Uniunii Europene, care se ridică la pest e 6.300 de miliarde €. Cu alte cuvinte, totalul
cheltuielilor publice ale celor 27 de state membre este de aproape 50 de ori mai mare
decât bugetul UE!
Ca o perspectivă, un cetățean al UE a plătit doar 67 de cenți, în medie, pe zi, pentru
a finanța bugetul anual în 2010. Aceasta înseamnă mai puțin de jumătate din prețul unei
cești de cafea – o cheltuială mică , având în vedere beneficiile enorme p e care UE le
aduce cetățenilor.
De fapt, bugetul UE este mai mic decât bugetul unui stat membru de talie mijlocie ,
cum ar fi Austria sau Belgia.
Totodată , bugetul UE reprezintă aproximativ 1% din Produsul Intern Brut al UE –
27, în timp ce bugetele statelor membre reprezintă, în medie, 44% din PIB. Bugetul UE
este întotdeauna echilibrat, ceea ce înseamnă că nici un euro este nu cheltuit pe datorie,
respectiv 94% din ceea ce se varsă la bugetul UE este cheltuit în statele membre cu
privire l a politicile și programele de care beneficiază în mod direct cetățeni.26
Pentru perioada de finanțare 2014 -2020, UE își propune să îndeplinească
obiectivele Str ategiei Europa 2020 privind creșterea economică, punâ nd accentul pe
elementele de care are nevoie Europa pentru a depăși criza economică ș i financiar ă și
axându -se pe domeniile în care contribuția UE poate schimba cu adevărat lucrurile. În
urma intervenț iei statelor membre, o parte din propuneril e Comisiei de reformare
radicală au pierdut din impact, însă o serie de modifică ri foarte importante au fost
menț inute.
Bugetul UE și, de altfel, Uniunea Europeană, în ansamblul ei, se vor schimba după
2020. Un lucru este sigur: menținerea situației existente nu este o opțiune viabilă pentru
Uniunea noastră. Bu getul UE va trebui să fie mai simplu, mai flexibil, mai raționalizat
și să permită o mai mare eficiență a cheltuielilor.
26http://conferinta.academiacomerciala.ro/CD2015/ARTICOLE/4/RESURSELE%20BU
GETULUI%20UE%20IN%20PERIOADA%202007%20Beju.pdf
Modul în care se va schimba bugetul – și scopurile în care este utilizat – depind de
viitorul pe care ni -l dorim pentru Uniunea Europea nă și de gradul de ambiție pe care îl
alegem pentru ca, împreună, să modelăm acest viitor.
Prezentul document de reflecție a expus o serie de opțiuni și de scenarii referitoare
la orientarea viitoare a bugetului și la modul în care acesta ar putea fi utili zat. Intenția
urmărită de documentul de față este să stimuleze și alte dezbateri cu privire la direcția în
care se îndreaptă Uniunea și la ceea ce ne dorim să realizăm împreună.
Cadrul financiar mult inanual pentru 2014 -2020 definește prioritpățile î n mater ie de
cheltuieli care sunt orientate către creștere economică durabilă, locuri de muncă și
competitivitate, î n conf ormitate cu strategia UE de creștere economică , „Europa 2020”.
Cadrul financiar multianual al UE pentru perioada 2014 -2020 permite Uniunii Eu ropene
să investească pâna la 960 de miliarde EUR î n credite de ang ajament (1,00 % din VNB
al UE) și 908,4 miliarde EUR în credite de plată (0,95 % din VNB al UE).
Amploarea și profunzimea dezbaterilor și a discuțiilor stimulate până în prezent de
Cartea albă și de documentele de reflecție demonstrează importanța acestor chestiuni.
Discuțiile ar trebui să continue în a doua jumătate a anului 2017 prin organizarea unei
dezbateri cât mai largi cu putință, în așa fel încât întreaga Europă să aibă posibilitate a să
reflecteze cu atenție la viitorul său. Președintele Juncker va dezvolta aceste idei și, în
luna septembrie, își va expune opiniile personale în această privință în discursul său
privind starea Uniunii.
În ceea ce privește viitorul cadru financiar mult ianual, Comisia va examina toate
reacțiile și răspunsurile la Cartea albă și la documentele de reflecție, astfel încât, la
jumătatea anului 2018, să își poată prezenta propunerile pentru următorul cadru
financiar multianual. 27
27Document de reflective privind Viitorul finan țelor UE -2017 – Comisia Europeană
COM(2017) 358 din 28 iunie 2017
Bibliografie
Analysis of the budgetary implementation of the Structural and Cohesion Funds
in 2013, EUROPEAN COMMISSION, MAY 2014
Document de reflec ție privind Viitorul Finanțelor UE (2017)
EU BUDGET 2013 – Financial Report, Luxembourg: Publications Office of the
European Union, 2014
European Union, Public Finance, 5th Edition (2014)
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.2.5.pdf
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.4.1.pdf
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.4.3.pdf
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.4.4.pdf
https://eur -lex.europa.eu
http://ec.europa.eu
http://www.zf.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ȘCOALA NAȚIONALĂ DE STUDII POLITICE ȘI ADMINISTRATIVE [608368] (ID: 608368)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.