Teză de doctorat [608280]

UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI ”
FACULTATEA DE GEOGRAFIE

Teză de doctorat

PEISAJE CULTURALE ÎN MUNȚII METALIFERI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Prof. univ. dr. POMPEI COCEAN
DOCTORAND: [anonimizat]
2012

CUPRINS

CUPRINS

CUVÂNT DE MULȚUMIRE

I. PEISAJUL CULTURAL CA PARTE COMPONENTĂ A PEISAJULUI
GEOGRAFIC ……………………………………………………………………………………………………….1

I. 1 PEISAJUL GEOGR AFIC ………………………………………………………………………….. ..1
I. 1. 1. Noț iunea de peisaj – origine, semnificații, direcț ii de abordare ………1
I. 1. 2. Domenii de aplicabilitate …………………………………………………2
I. 1. 3. Școli și curente în cercetarea peisajului…………………………………………..4
I. 1. 4. Contribuții privind cercetarea peisajului………………………………………..5
I. 1. 5. Contribuții naț ionale privind cercetarea peisajului …………… ……..6

I. 2. PEISAJUL CULTURAL …………………………………………………………10
I. 2. 1. Noțiunea de peisaj cultural – origine, abordări conceptuale……………10
I. 2. 2. Peisajul cultural – semnificații, definire………………………………14
I. 2. 3. Termeni asociaț i……………………………………………… …………15
I. 2. 4. Concluzii ………………………………………………………………..17

I. 3. PEISAJUL CULTURAL – baze teoretice …………………………………………………….. 19
I. 3. 1. P eisaj ul cultural ca entitate sistemică……………………………………… ……19
I. 3. 2. Geneza peisajului cultural……………………………………………………………19
I. 3. 3. Structura peisaj ului cultural la nivel conceptual …………………………..20
I. 3. 4. Organizarea ieraric ă internă a peis ajului cultura l………………………..21
I. 3. 5. Caracteristicile elementelor peisajului cultural …………………………….22
I. 3. 6. Dinamica elementelor peisajului cultural ……………………………………..25
I. 3. 7. Clasificar ea elementelor peisajului cultural ………………………………….26
I. 3. 8. Dinamica peisajului cultural ………………………………………………………..33
I. 3. 9. Caracteristicile peisaj ului cultural ……………………… ……………………….34
I. 3. 10. Componentele peisaj ului cultural (structura) ……………………………..37
A). Componente naturale ……………………………………….. ………………… …37
B) Componente antropice ………………………………………………………….. …40
I. 3. 11. Perceperea peisajului cultural ……………………………… ……… ..41
I. 3. 12. Timpul și spațiul în peisajul cultural ……………………………… …………. .42
I. 3. 13. Delimitarea peisajelor culturale ……………………………………………….. ..43
I. 3. 14. Tipologia peisajelor cuturale …………… ………………………………………. ..44

II. REPERE METODOLOGICE ………………………………………… .…………………50
II. 1. Etapele realiză rii tezei ………………………………………………………… …50
II. 2. Metode de cercetare…………………………………………… ..……………… .51
II. 3. Metode specifice cercetări i peisajului cultural …………… ..………………… ..55
II. 4. Mijloace utilizate î n cercetarea peisajului cultural ………………………… ….59

III. PEISAJE CULTURALE Î N MUNȚII METALIFERI ……………………………….61

III. 1. STRUCT URA PEISAJULUI CULTURAL DIN MUNȚ II METALIFERI ….61
III. 1. 1. Denumirea Munț ilor Metaliferi ………………………………………61
III. 1. 2. Localizarea Munț ilor Metaliferi …………………………………….61
III. 1. 3. Componentele peisajului cultural al Munților Metaliferi…………….62
A) Componente naturale ……………………………….. ………………………………………………….62
a) Roca ……………………………………………………………………….. .63
b) Relieful ……………………………………………………………………… 73
c) Condițiile climatice………………………………………………………….. 80
d) Apele ………………………………………………………………………… 82
e) Solurile …………………………………………… ………………………… 86
f) Vegetația și fauna ………………………………………………………….. 90
B) Componente antropice …………………………………………………………………………………..93
a) Populația …………………………………………………………… …………………………….. 93
b) Așezările umane ………………………………………………………………………………… 95
c) Profilul economic …………………………………………………………. 103
d) Modelul economic al gospodăriilor .……………………………………… 113

III. 2 . GENEZA ȘI EVOLUȚIA PEISAJULUI CULTURAL DIN MUNȚII
METALFERI ………………………………………………………………….115

III. 3. TIPOLOGIA PEISAJULUI CULTURAL DIN MUNȚII METALIFERI… 149
III. 3. 1. Peisaj cultural legat de activitățile de locuire și gospodări re……150
III. 3. 2. Peisaj cultural agricol ………………………………………………164
III. 3. 3 Peisaj cultural forestier ……………………………………………..179
III. 3. 4. Peisaj cultural industrial……………………………………………184
III. 3. 5. Peisaj cultural al transporturilor …………………………………..203
III. 3. 6. Peisaj cultural turistic și de agrement…..…………………………213
III. 3. 7. Peisaj cultural sacral (religios)……………………………………..221
III. 3. 8. Clasificarea peisajului cultural din Munții Metaliferi
după tipul de habitat……………………………………………. ………………….233
A) Peisaj cultural rural …………………………………………………………..233
B) Peisajul cultural urban (citadin) …………………………………………. 235
III. 3. 9. Vulnerabilitatea peisajelor culturale din Munții Metaliferi………..239

III. 4 . ANALIZA SWOT A PEISAJULUI CULTURAL DIN MUNȚII
METALIFERI……………………………………………………………………………………..241

III. 5 . CONCLUZII ……………………………………………………………………243
BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………………………245

ANEXE

CUVINTE CHEIE
Munții M etaliferi, peisaj cultural, tradițional , resurse ale subsolului, minerit

REZUMAT

Diver sitatea fizionomică a suprafețelor , înfățișâ nd sisteme spațiale specifice, îmbracă
anumite direc ții, inten sități ale schimbului de materie, energie și informație î ntre co mponentele
complexului abiotic, biotic și antropic. Astfel , nivelul transformă rilor și natur a cauzelor
determinante permit acțiunea de grupare a peisajelor în două clase mari: peisaje naturale și
peisaje umanizate, numite și peisaje culturale sau antropizate.
Din punct de vedere semantic, asocierea celor doi termeni peisaj și cultură /cultural1 a
avut menirea de a exprima în mod evident și integrator intervenția antropică î n transformarea
peisajului geografic, recunoscându -se astfel capacitatea umană crescândă în transformarea
naturalului.
În această ordine de idei, de-a lungul timpului, atât în plan internațional cât și național,
cercetarea, definirea, analizarea și clasifi carea acestuia au stârnit vii controverse benefice,
multitudinea părerilor exprimate venind întru reliefarea importanței teoretice și practice a
domeniului.
În ultima perioadă, parțial sub imboldul factorilor socio -economici și politici (legislativi),
peisajul cultural a început să beneficieze de o atenție sporită, atât la nivel științific, cât și la nivel
legislativ, materializată în lucrări cu caracter specific.
Astfel, ca urmare a ratificării de către România a prevederilor Convenției Europene
privind Peisajul (2000) și a participării țării noastre la diverse programe comunitare de cercetare
științifică, considerațiile și abordările conceptuale asupra acestei teme au primit o nouă
dimensiune atât în ceea ce privește cercetarea științifică individuală câ t și în cea angajată
(integrată ) în cadrul unor proiecte comunitare.
Teza de doctorat , intitulată Peisaje culturale în Munții Metaliferi , se încadrează în
tendința actuală privind abordările asupra peisajului cultural, reliefând în cele trei capitole,
aspecte teoretice, metodologia de cer cetare și rezultatele aplicării acestora în cercetarea spațiul
dat.

Capitolul I. PEISAJUL CULTURAL CA PARTE COMPONENTĂ A PEISAJULUI
GEOGRAFIC , surprinde în oglindă, diferite aspecte teoretice referitoare la conceptele de peisaj
și peisaj cultural , scoase în lumină prin opinii și argumente pertinente , oferite de numeroși
cercetători geografi, români și străini .
Astfel, c u privire la peisajul geografic sunt puse în evidență moduri le distincte de
întelegere a termenului, (priveliște, artă a grădinăritului , suprafață a unui stat sau a unei regiuni,
imagine a suprafeței terestre, tip de aranjament spațial, imagine a unei forme de relief majore
etc.), domenii le de aplicabilitate (pictură, literatură , arhitectură, geografie, turism sau chiar
medicină), școlile și curente le în cercetarea peisajului (germană, franceză, rusă, anglo -saxonă)
reliefând diverse abordări teoretice sau pragmatice și contribuții le deosebite în definirea acestuia,

1 cu semnificația de total itate a valorilor materiale și spirituale create de omenire/ privitor la cultură, care aparține
culturii (Dicționarul Explicativ al Limbii Române, 1998)

reflectând trei tendințe specifice axate în principal pe: evidenț ierea caracterului sistemic al
peisajului (v. Troll C. 195 0, Bertrand, G., 1969, Tufescu V., 1971, Soceava 1975, Wieber J. C.
1985, Rougerie G și Beroutchachvili 1991, Dragut L. 2000, Mac I., 2000, Cocean P. 2002 etc.),
pe imagin ea sau caracterul să u, ca reflectare a tuturor componentelor teritoriale (Alexa nder von
Humboldt, Taillefer F. 1974, Raffestin C. 1977, Posea G. 1978, Levy B . 1991, Koreleski K.
2008) sau pe componenta umană , ca fa ctor dominant de modelare a spaț iului geog rafic
(Schmithüsen J. 1959, Roșu A., Ungureanu Irina 1977, Hart John Fraser 1998, Woebse H. 2008,
Macaria Brighitte 2009) .
Totodată, p e acest fundal centrarea atenției este îndreptată asupra conceptului de peisaj
cultural , prin reliefarea unor aspecte relevante precum : semnificația termenului (semnificația
științifică – cu referire la baza teoretică, prin intermediul căreia se definește, carac terizează,
clasifică, etc. peisajul cultural – și cea practică – cu referire la po sibilităț ile de conservare și
valorificare a potențialului peisajului cultural -), studii relevante în teoretizarea peisajului
cultural , elaborate de cercetători români și străini , aplecați îndeaproape asupra acestui domeniu și
a preocupărilor merituor ii în definirea acestui concept, p anoplia definițiilor, devoalând aspecte
variate precum: rolul de mărturie istorică deț inut de pei sajul cultural (v. Schwind 1950, Hard
1973, Denecke D. 1997) , reflectarea î n cadrul acestuia a diverselor activități întreprinse de om (v.
Negruț iu F.1980, Fin ik M. H., Grünweis F. M., Wrbka T . 1989), Fellman J ., Getis A ., Getis
Judith 1990), ro lul deci siv pe care -l deține omul î n devenirea peisajului cultural (v. Hart, John
Fraser 1998, Schmidt Catrin 2007, O’Regan Terry 2009) sau caracterul de unitate spațial ă
complexă obiectivă a peisajului cultural (v. Hiess H. 1999, Convenția Europeană privind Peisajul
2000, Dorozhynskyy O., Ko lb I., Dobrozhynska Olenka 2008).
În același context , se consideră oportună analiza semnificaț iei unor termeni asociați sau
care se află într -o evidentă legatură cu peisajul cultural (ex. peisaj cultural cu caracter special ,
peisaj cultural istoric , peisaj rural tradiț ional , modelarea, administrarea și prezer varea peisajului
cultural etc.) în vederea realizării unei fundamentări corec te și coerente a percepției cognitve
globale , asupra conceptului de peisaj cultural.
A doua parte a acestui prim capitol, dedicat exclusiv decelării apectelor teoretice, aduce
în prim plan propunerile personale referitoare la conceptu l de peisaj cultural, filtrate prin prisma
viziunii sistemice . Este propus astfel , peisajul cultural ca entitate spațială complexă, caracterizată
prin organizare ierarhică internă, dinamică, relații, caracteristici și structură specifice, a cărei
geneză și persi stență sunt con diționate de existența factorului uman. Evoluția sa globală este
considerată a fi în strânsă corelație cu dinamica numeroaselor secvențe spațio -temporale
caracteristice locale (peisaje culturale locale, regionale etc.) , punând totodată în evidență moduri
specifice de interacțiune a componentelor naturale și culturale.
Modul și momentul de apariție al peisajul cultural este legat de bifurcaț ia intervenită în
sistemul peisaj natural odată cu manifestarea materială a intervenț iei omului . Astfel,
transf ormarea peisajului natural de că tre om s-a realizat gradual și s -a datorat î n principal :
acțiunilor întreprinse de acesta în veder ea satisfacerii nevoilor de bază , progresului te hnico –
științific, creșterii demografice, iar î n ultimul timp, satisfacerii unor noi n evoi, curentelor
(adoptate uneori de bă stina și de la alte popoare), modei, etc.
Transformarea peisajului natural a implicat concomitent transformarea structurală (fizică)
a acestuia, prin înlăturarea unor elemente naturale și/sau introducerea elementelor c ulturale, și
funcț ională, peisajul natrual transformat primind noi și variate funcții.

 La nivel conceptual, entitatea sistemică a peisajului cultural, se poate defini ca formă de
manifestare a incidenței celor patru dimensiuni intrinseci: spațio -temporală , structurală,
relațională și funcțională, în manieră și măsură proprie (v. Fig. 1.) ;

Fig. 1. Forma de manifestare a peisajului cultural la nivel conceptual

 Organizarea ierar hică internă a peisajului cultural este fundamentată pe trei ni vele ierarhice
structural -funcționale, începând cu nivelul inferior, reprezentat prin elementul peisajului
cultural, nivelul mediu, marcat de
subansamblu și încheind cu nivelul
superio r, definit de peisajul cultural
(v. Fig. 2);
 “Ritmurile interne – endogene, care
depind de schimburile materiale și
energetice proprii fiecarui element și
externe –exogene, legate de
fenomenele și legile geofizice”2
impun pe isajului cultural o dinamcă
spațio -temporală, manifestat ă
concomitent la două nivele: dinamica
elementelor care alcătuiesc peisajul
cultural și dinamica generală a
peisajului cultural. Dinamica
elementelor este condiționată de Fig. 2. Organizarea ierarică internă a peisajului cultural
caracte risticile spațio -temporale,
structurale și funcționale, proprii dar și de fenomenele și legile fizice, sub incidența cărora se
află în perman ență. Dinamica generală reprezintă o însumare a dinamicii elementelor și se
manifestă ca evoluție temporo -spațială , structurală și funcțională a peisajului cultural în
integralitatea sa ;

2 Mac I., (2000), Geografie generală , Editura Europontic, Cluj -Napoca, p. 382

Fig. 3. Dinamica peisajului cultural

 Caracteristicile spațio -temporale, structurale și funcționale ale peisajului cultura l sunt
rezultatul infinitelor posibiliăți de combinare a elementelor sale și a interrelațiilor acestora la
nivel spațio -temporal.

Fig. 4 . Caracteristicile peisajului cultural

 Văzut ca un sistem complex, cu holarhie specifică și
dinamică impusă de schimbul de materie, ene rgie și
informație inter – și intra -sistemică, peisajul cultural
este format din două categorii distincte de
componente aflate în permanentă interacțiune:
componenta naturală (în principal cu rol de suport) și
componenta antropic ă;
 Prin filt rul percepiei s unt decelate trei tipuri distincte
de peisaje culturale ( peisaj cultural real, peisaj cultural
perceput și peisaj cultural menta l) – v. Fig. 5. -;
 Delimitarea numeroaselor peisaje culturale existente
pe suprafața Terrei se constituie într -un proces
complex , care implică alegerea scării geografice și a
criteriilor de delimitare, în funcți e de scopul propus și
de realit atea obiectivă din teren. Trasarea acestora este
uneori dificilă deoarece limitele, cel mai adesea, nu se
prezintă în teritoriu sub formă de f âșii continue,
vizibile, palpabile și precise, ci sub formă de arii de
discontinuitate, care marchează legatura între două Fig. 5 . Perceperea peisajului cultural
unități distincte și care poartă amprenta (vizibilă sau
nu) a celor două. Alegere a scării la care se efectuează cercetarea peisajului cultural este
esențială, în funcție de aceasta, alegându -se și criteriul potrivit pentru delimitare (natural,
administrativ, funcțional, mental și derivat );

Tabel 1. Criterii de delimi tare a peisajelor culturale. Tipuri de limite

Criteriu de
delimitare Tipul de
limita Caracteristicile limitei Caracteristicile suprafeței
delimitate ca peisaj
cultural
Natural Naturală Formă neregulată, stabilă,
obiectivă Formă neregulată, relativă
omoge nitate
Administrativ Administrativă Forma precisă, stabilă,
subiectivă Formă precisă de diferite
dimensiuni, eterogenitate
Funcțional Funcțională Forma neregulată, instabilă,
obiectivă Formă neregulată,
omogenitate relativă
Mental Mentală Forma nere gulată, relativ
stabilă, subiectivă Forma neregulată, percepută
subiectiv, omogenitate
relativă
Derivat Derivată Formă neregulată, obiectivă,
instabilă Formă neregulată,
eterogenitate relativă

 Potrivit trăsăturilor spațio -temporale , structurale și func ționale specifice peisajului cultural,
acesta poate fi supus clasificării conform următoarelor criterii : modul de folosință al
terenurilor și funcțional (prin aprecierea peisajelor culturale în concordanță cu trăsăturile
funcționale determinate), perioada istorică de care aparțin (prin fracționarea acestora funcție
de trăsăturile spațio -temporale), tip ul de habitat, grad ul de antropizare, grad ul de conservare,

gradul de vulnerabilitate, structură , gradul de specificitate, grad ul de complexitate (prin
grupar ea în conformitate cu trăsăturile structurale ale peisajului cultural).

Capitolul II. REPERE METODOLOGICE face cunoscute aspectele tehnic e care stau
la baza elaborării acestei teze, prin conturarea etapelor de elaborare și a metodelor (metode
generale – observația, analiza, sinteza, inducția, deducția, comparația, metoda cartografică,
statistic, istorică, metodologia GIS, documentarea bibliografică – și metode specific e – metoda
înregistrării elementelor peisajului cultural, metoda ECOVAST -) și mijloacelo r (descrierea
geografică, datarea, explicația, comparația, clasificarea, ierarhizarea) la care s -a apelat (v. Fig. 6) .
Alegerea metodelor și mijloacelor s-a efectuat în prima etapă a cercetării, (de acumulare a
informaț iei), în timp ce utilizarea acestora s-a produs (individual sau în asociere,) pe parcursul
întregului proces de cercetare. Ponderea și frecvența apelării la acestea a variat în funcție de
scopurile imediate propuse și de obiectivele majore prestabilite.

Fig. 6. Metode și mijloace de cercetare a peisajului cultural

Capitolul III. PEISAJE CULTURALE ÎN MUNȚII METALIFERI pune în lumină
structura peisajului cultural regional , geneza și evoluția acestuia, tipurile de peisaje culturale
existente și analiza SWOT , prin intermediul căreia sunt făcute cunoscute, aspecte ce trebuie luate
în calcul în orice acțiune de valorificare, protecție și conservare a peisajelor culturale din regiune .

Fig. 7. Munții Metaliferi. Localizare geografică

Astfel , pentru zugrăvirea structurii peisajului cultural , atenția se îndreptă spre
evidențierea poziției geografice (sudul Munților Apuseni), a limitelor suprafeței montane luate în
studiu (valea Crișului Alb, valea Abrudului, cea a Arieșului și valea Mureșului) , spre decelarea
caracteristicilor și funcțiilor de bază îndeplinite de componentele naturale (dintre care amintim:
rolul de suport și cadru de apariție și dezvoltare a peisajelor culturale din Munții Metalife ri, dar
și de factor de transformare a peisajelor culturale, prin inermediul elementelor și a fenomenelor
naturale etc.) și asupra preciză rii trăsăturilor definitorii oglindite de componentele nat urale,
precum:
 Complexitatea deosebită în ceea ce privește s tructura, litologia (roci magmatice intrusive
și efizive, diferite roci sedimentare) și tectonică;

 Varietatea tipuri lor și forme lor de reli ef specific (relief mai domol al ofiolitelor și
formațiunilor sedimentare, vârfuri ale nucleelor magmatice intrusive sau efuzive și
depresiuni de origine tectonică sau sculptural) ;
 Climat temperat continental moderat, supus influențelor oceanice și în mod particular,
topo-climate variate, marcate de influența diverselor mase de a er sub influența cărora se
află;
 Ape frea tice, subterane (apelor termale și minerale cabogazoase) și de suprafață cu
calități deosebite ;
 Înveliș edafic mozaicat, dar cu o dominare spațială evidentă a solurilor brune eu –
mezobazice, brune acide și a solurilor albice ;
 Asociații vegetale specifice de alurilor înalte și munților joși ( păduri de foioase – gorun
Quercus petraea -, păduri de ames tec – fag, molid, brad -, pajiști secundare stepizate,
vegetație segetală și ruderală ).
În vederea devoalării într -o manieră elocventă a imaginii peisajului cultur al regional și a
manierei în care s -a produs devenirea sa, sunt analizate cele două seturi de componente antrpice:
omul și elementele rezultate în urma desfăș urării activităților sale. Omul este perceput ca
principalul factor de transf ormare a peisajului g eografic î ncă de la apariț ia sa, prin introducerea
de noi și noi modifică ri, temporare sau permanente, la nivelul tuturor componentelor sistem ice.
Astfel, voluntar sau nu (de cele mai multe ori), omul reprezntă unicul factor creator de peisaj
cultural, pri n intermediul produselor elaborate de acesta (elemente culturale, subansambluri și
peisaje culturale) materializate în cel mai sintetic și expresiv m od cu putință, atât material
(așeza rea umană, gospodărie etc.), cât și spiritual.
Cultura material ă a spa țiului Munților Metaliferi pune în evidență „particularitățile
acțiunii factorului antropic dictate de posibilitățile lui practice de acționare asupra elementului
natural, precum și de necesitățile sale.”3 Astfel, cunoașterea cu prioritate a acesteia, prin
intermediul unor indicatori referitori la numărul și distribuția temporo -spațială a polulației, a
caracteristicilor așezărilor umane și ale economiei locale este esențială în vederea deslușirii
trăsăturilor peisajelor culturale din spațiul studiat.
De a semen ea, punerea în evidență a genezei și evoluției peisajului cultural din spațiul dat
implică analizarea transformarilor structural e ale peisajului natural , (prin înlă turarea unor
elemente naturale și/sau introducerea elementelor culturale ), și funcționa le (peisajul natrual
transformat primind noi și variate funcț ii), apărute odată cu manifestarea materială a intervenției
omului (în epoca primitivă) și derulate apoi, conform tendințelor istorico -culturale ale vremii,
până în prezent.
Decelarea trăsături lor tipice spațio -temporale, structurale , funcționale și relaționale la
nivelul elementelor, permite identificarea teritorială și gruparea peisajelor culturale în
concordanță cu trei criterii , considerate relevante: funcțional, tipul de habitat și vulnerab ilitatea
peisajul cultural .
a.) Astfel, potrivit criteriului funcțional suprafața Munților Metaliferi se identifică prin:
peisaje culturale cu grad ridicat de specifcitate, rezultată din modul distinct de interrelaționare a
componentelor naturale și antro pice (caracterizate prin trăsături cantitative și calitative specifice)
la nivel regional.

3 Cocean P., (1979), Valo rificarea agricolă a reliefului carstic din Munții Apuseni în Studii și cercetări de geologie,
geofizică, geografie. Geografie, Tomul XXVI, Ed itura Academiei Republicii Socialiste România , p. 89

 Peisaj cultural legat de activitatea de locuire și
gospodărire . Expresia vizuală a modalităților de
intervenț ie a omului asupra peisajului natural
prin intermediu l desfășură rii activit ăților de
locuire și gospodărire o reprezintă, în mediul
rural, gospodăria tradițională. Aceasta deține
rolul central în cadrul vetrei de așezare,
cuprinzând elemente destinate locuirii (v. Fig. 8),
adăpostirii animalelor și uneltelor , aprovizionării
cu apă și elemente specifice desfășurării unor
activități tradiționale. O situație similară, dar
manifestată la o scară mai redusă, se întâlnește și
în cazul ariilor urbane. Astfel, concentrarea
areală a unor elemente citadine cu funcții
similare (case, v ile sau blocuri de locuințe ,
clădiri aparținătoare diverselor instituții și alte
clădiri impună toare prin dimen siuni și arhitectură
specifică etc.) a închegat în timp un peisaj
cultural legat de activitatea de locuire și
gospodărire , specif ic urban, raportabil la cel rural
doar prin funcția deținută. Astăzi, originalitatea
sa (cu precădere în cazul orașului Abrud) Fig. 8. Casă tradițională cu cămară, pridvor și
este pusă în pericol de aceiași factori care, acoperi ș din paie (satul Valea Barnii, com. Mogoș )
”sărăcesc” ariile rurale și care necesită măsuri
adecvate de întervenție.
 Peisaj cultural agricol . Elementele culturale aparținătoare acestei categorii de peisaj își
datorează existența și persistența pract icării activităților agricole și a unor meșteșuguri
tradiționale precum: cultivarea terenului arabil cu diverse specii de plante adaptate condițiilor
climatice și edafice locale, creșterea
animalelor (cu precădere vite, cai
etc.), exploatarea lemnului,
apicultura, morăritul, obținerea
tradițională a băuturilor alcoolice etc.
Astfel, peisajul cultural agricol al
Munților Metaliferi poate fi
considerat ca fiind rezultatul
acțiunilor perpetue de transformare a
peisajului, prin practicarea diverselor
activități agricole și a meșteșugurilor
tradiționale. Acesta reflectă
potențialul natural și modurile
specifice de exploatare, (mijloacele Fig. 9. Fâneață (satul După Piatră, com. Buceș)
și tehnic ile arhaice folosite deseori în

agricultura de subzist ență, și rareori cele moderne impuse de politicile de eficientizare agricolă), în
princpal prin creșterea vitelor (70 % din totalul terenului agricol, fiind ocupat de pășuni și fânețe),
prin cultivarea terenurilor arabile, cu precădere, în mod extensiv și prin practicarea unor
meșteșuguri și ocupații tradiționale. Acest tip de peisaj, fiind strâns legat de factorul demografic și
de cultura locală, funcționând ca o placă de rezonanță a acestora, reflectă în prezent mutațiile
sociale și economice manifestate la nivel național. Agricultura ne mai fiind, de multe ori,
percepută ca o sursă de venit, nu mai prezintă interes major. Aceasta se transupe în realitatea
teritorială prin abandonarea terenurilor agricole, natura primind frâ u liber pentru recon strucția sa
(ex. împădurirea pășunilor abandonate).
 Peisaj cultural forestier . Au
prins contur în urma manifestării
intercondiționate a două seturi
distincte de factori potențatori:
condițiile naturale specifice
zonei montane joase și
intervenția umană (întemeiată pe
necesitatea satisfacerii unor
nevoi). Acesta se caracterizează
printr -un grad redus de
diversitate a elementelor ce -l
alcătuiesc (varietate cantitativă,
nu și calit ativă) în comparație cu
celelalte peisaje culturale, prin
localizarea pe ver sanți și pe
suprafețe neprielnice practicării
agriculturii și prin distribuția Fig. 10. Pădure (Măgura Ciunganilor)
relativ uniformă a eleme ntelor
sale în cadrul întregului (conferă
un aspect compact).
 Peisaj cultural industrial .
Factorul resursă (cu precădere
subsolică), prezent aici în
formele sale cele mai atractive
pentru om (aur, argint, cupru,
mercur, etc.), a determinat
dezvoltarea unei istorii milenare
de practicare a activităților
miniere de extreacție și
prelucrare prima ră. Aceasta a
însemnat a dezvoltarea fără
precedent a peisajului cultural,
în principal cu funcție minieră
(de extracție și prelucrare Fig. 11 . Peisaj cultural minier (Cariera Poieni )
primară) și în mai mică măsură – Exploatarea minieră Roșia Poieni

cel legat de producția industrială prelucrătoare, prin introducerea treptată de noi și noi
elemente culturale specifice, sub imboldul unor factori precum: descoperirea de noi
zăcăminte, progresul tehnologic, poli tici economice favorizante, creșterea consumului etc.
 Peisaj cultural legat de transporturi . Analiza peisajului cultural legat de activitățile de
transport la scară locală,
permite fracționarea sa în trei
subtipuri, puse în evidență
prin elemente de aceia și
natură. Astfel se constată
existența peisajului cultural
legat de transportul rutier, a
celui legat de transportul
feroviar și a celui special,
fiecare în parte rezultate prin
concentrarea teritorială a
unor elemente specifice, care
prin structură, rela ții și rolul
deținut imprimă funcția
întregului și implicit
imaginea sa distinctă de Fig. 12 . Peisaj cultural al transporturilor (rutier) .
ansamblu. Posibila (satul Buceș -Vulcan, com. Buceș)
introducere în viitor a unor
elemente specifice, remarcabile prin caracteristici cantitative și calitative, ar putea genera, în
asociere cu cele preexistente, peisaje culturale legate de activitățile de transport, pretabile
analizei regionale a acestora .
 Peisaj cultural turistic și de agrement . Existența unor resurse naturale (ape termo -minerale),
sau antropice predeterminate,
sau nu (Gorunul lui Horea,
Gorunul regelui Ferdinand,
situl arheologic Alburnus
Maior – Roșia Montană etc.),
care servesc unor sco puri
turistice, recreaționale sau
curative, au facilitat apariția
unei infrastructuri specifice și
în cele din urmă a peisajului
cultural turistic și de
agrement. Printre factorii
determinanți în conturarea
acestui tip de peisaj cultural
se numără: zestrea variată a
resurselor turistice locale,
devenirea în timp a unor
elemente culturale (ex. casa Fig. 13. Băile romane (Stațiunea Geoagiu Băi)
memorială a deținut întâi

funcția de adăpost și apoi, datorită unui c ontext determinant, a primit funcția turistică),
amploarea aconstrucțiilor și amenajărilor necesare infrastructurii turistice (apariția acesteia ,
facilitând fluxurile și implicit apariția și dezvoltarea peisajului cultural turistic), lipsa unor
politici de dezvoltare turistică regională etc. Deși se remarcă răspândirea variatelor tipuri de
elmente culturale turistice cu atribute atractive (conferite de vechime, unicitate, inedit,
dimensiune, funcție4), pe toată suprafața montană studiată, doar în anumite ar eale cu
favorabilitate ridicată s -au conturat în timp peisaje
culturale turistice, în adevăratul sens al cuvântului,
restul elementelor specifice rămânând disparate și fără
a deține capacitatea de a constitui un peisaj cultural
turistic decât (rareori) în cazul în care se are în vedere
scara locală de reprezentare. Astfel considerăm ca
reprezentative pentru Munții Metaliferi peisajele
culturale turistice ale Complexului turistic Țebea (cu
specific comemorativ), ale Complexului muzeistic
Roșia Montană și ale stațiunilor Geoagiu Băi și Vața
Băi (de cură și tratament).
 Peisajul cultural sacral (religios ) se manifestă ca
unitate de rang superior care înglobează elemente (ex.
biserica – v. Fig. 15.-) și sub -ansambluri (ex. cimitirul –
v. Fig. 14. -) cu structură ș i funcții specifice, profilată
în cadrul fiecăr ei comunități locale (sat/oraș). Se
constată în general gradul ridicat de conservare al
acestui tip de peisaj, aspect explicabil prin faptul că la
edificarea și apoi la menținerea acestuia participă Fig. 14. Cimitir ( satul Prăvăleni,
(atât din punct de vedere spiritual, cât și material) com. Vața de Jos)
întreaga comunitate locală .

Fig. 15. Biserica ort. de lemn Fig. 16. Peisaj cultural sacral (religios)
(satul Ciungani, com. Vața de Jos) – biser ica ort. și cimitirul (mun. Brad )

4 Cocean, P. (2006), Turismul cultural , Editura Presa Univers itară Clujeană, Cluj -Napoca

(FORMAT A 3 LANDSCAPE )

Fig. 16. Munț ii Metaliferi. Peisa j cultural a gricol

(FORMAT A 3 LANDSCAPE )

Fig. 18. Munții Metaliferi. Peisaj cultural minier

b.) Criteriul secund (tipul de habitat) pune în evidență preeminența certă a peisaje lor
culturale rurale și în același timp r eprezentativitatea redusă a celor urbane , dezvoltate în areale cu
favorabilitate deosebită (depresiuni, bazinete depresionare) , cu prioritate sub imboldul factorilor
economici și administrativi.
Ca rezultat al continuelor schimbări din trecut, induse de acțiunea și interacțiunea
factorilor naturali și umani, arealul studiat înfățișează preponderent tipul de peisaj rural, în care
elementele culturale istorice, deși domină, se împletesc armonios cu cele ale zilelor noastre,
peisajul cultural rural înfățișân d spațiul de desfășurare al activităților agricole tradiționale
(creșterea animalelor, cultivarea plantelor, apicultura, exploatarea forestieră, colectarea fructelor
de pădure și a plantelor medicinale, care au cunoscut de -a lungul timpului o dezvoltare ap arte,
specifică ariilor montane, sărace în suprafeț e agricole ) precum și cel în care s -au dezvoltat
activitățile industriale extractive (exploatarea variatelor resurse ale subsolului), ale celei
prelucrătoare (prelucrarea calcitei, a lemnului, a minereuril or ș.a.), infrastructura (căi rutiere,
feroviare, de alimentare cu electricitate, apă curentă și comunicații), turismul (prin exploatarea
izvoarelor cu ape minerale și termale ) și serviciile.
Se remarcă în mod deosebit peisajele culturale specifice așezăr ilor rurale cu structură
risipită , caracterizate , din punct de vedere al distribuției teritoriale, prin localizarea
elementelor legate de locuire și gospodărire, a celor care privesc economia locală și a celor de
infrastructură, pe toată suprafața așezării, fără a exista posibilitatea distingerii clare a vetrei și a
moșiei. Gospodăriile, fiind relativ grupate sub formă de cătune, crânguri sau găsindu -se izolat, se
află în contact direct cu elementele specifice moșiei, precum: pășune a, ogorul, pădurea etc.).
Peisajul cultural urban (citadin), este caracteristic suprafețelor urbane (Brad, Abrud,
Geoagiu, Baia de Arieș) , fiind pus în evidență prin intermediul elementelor de așezare, de teren și
de infrastructură caracteristice care, contribuie la evidențierea specificitații sale.

Fig. 19. Sat cu structură risipită ( satul V ârși, or. Câmpeni)

(FORMAT A 3 LANDSCAPE )

Fig. 20. Munții Metaliferi. Peisaj cultural urban, peisaj cultura l rural

c.) Vulnerabilitatea peisajelor culturale din Munții Metaliferi

Prin prisma faptului că omul se află la originea
apariției și evoluției peisajului cultural, scăderea
numărului populației (prin deces, migrație etc.) și
îmbătrânire a constantă a acesteia se afirmă ca
principali factori determinanți în tendința de
degradare a acestuia , raportul dintre dimensiunea
cantitativă și calitativă a componentei antropice și cea
a dimensiunii cantitative și calitative a peisajului
cultural fiin d de directă proporționalitate . Gruparea
peisajelor culturale funcție de gradul de
vulnerabilitate al acestora , permite previzionarea
traiectoriei evolutive sau dimpotrivă , involutive pe
care se pot înscrie în mod individual peisajele
culturale și în mod i ntegrator, peisajul cultural
regional .
Astfel, după gradul vulnerabilității, în Munții
Metaliferi există trei tipuri de peisaje culturale :
 peisaje culturale cu vulnerabilitate ridicată (cu
deosebire cele miniere din Roșia Montană,
Roșia Poieni, Crișcior, Hondol – încetarea Fig. 21 . Peisaj cu vulnerabilitate ridicată
activității minere a însemnat deteriorarea – Uzina de preparare Hondol (com. Certeju de Sus)
elementelor culturale specifice și împlicit a
peisajului cultural minier – , cele legate de locuire și gospodărire din comunele Bucium,
Mogoș, Lupșa, Râmeț, Ceru -Băcăinți etc . – cele forestiere din arealul Bucium, Baia de Arieș,
Ponor (degradate prin introducerea de modificări cantitative și/sau calita tive asupra
elementelor culturale forestiere în urma exploatării iraționale a lemnului – și cele agricole din
comuna Baia de Criș – degradate prin abandonul unor suprafețe agricole urmată de apariția
vegetației secundare),
 – peisaje culturale cu vulnerabi litate
medie aflate în stare moderată de
pericol (ex. peisajul turistic și
recreațional al stațiunii Vața Băi) și
peisaje culturale aflate în stare scazută
de pericol (ex. peisajele culturale
sacrale – datorită participării întregii
comunități la conservar ea acestuia .
 – peisaje culturale cu vulnerabilitate
scăzută, care în prezent nu s e află în
pericol (ex. peisajul cultural turistic și
recreațional al stațiunii Băi – datorită
investițiilor de anvergură derulate în
perioada recentă -, peisajul cultural Fig. 22. Element cultural degradat – parcelă de
industrial de prelucrare al Fabricii pădure defrișată (Culoarul Brad – Deva)
de ciment Chișcădaga, peisajul citadin al municipiului Brad și al orașului Geoagiu etc.

Analiza SWOT a peisajului cultural din Munții Metaliferi

Cercetarea obiectivă a stării peisajului cultural al Munților Metaliferi prin intermediul
atributelor pozitive (care pun în evidență calitățile peisajului cultural) și trăsăturilor negative
(care scad valo area întregului și necesită a fi îmbunătățite), permite înțelegerea profu ndă a
problemelor potențiale și identificarea strategiilor de urmat. Analiza diagnostic a regiunii pune în
evidență următoarele aspecte ce trebuie luate în calcul în orice acțiune de valorificare, protecție
și conservare a peisajelor culturale din regiune:

Tabel. 2 Analiza SWOT a peisajului cultural din Munții Metaliferi

Puncte tari Puncte slabe Riscuri Oportunitati
– Răspândirea largă a
peisajului cultural în
regiune;
-Diversitate tipologică
remarcabilă;
– Peisaje culturale
complexe, rezultate
din interferența mai
multor activități
umane;
– Numeroase peisaje
in stare buna de
conservare;
-Peisaje culturale
istorice
reprezentative;
– Existența unor
elemente culturale
moștenite (divers e
vestigii arheologice);
– Existența unor
elemente culturale
unice;
– Calitatea de bun
pretabil a fi valorificat
(economic),
planificat, protejat
și/sau conservat;
– Accesibilitatea
ridicată a majoritătii
absolute a peisajelor. – Insuficienta
percepere și
dezvoltare a valorii
culturale a acestor
peisaje
– Lipsa protecției
elementelor culturale
reprezentative
– Degradarea sau
dispariția unor
elemente culturale ca
urmare a abondonului
lor
– Alterarea peisajului
cultural (prin
adoptarea unor
elemente cu
carac teristici
alohtone)
– Valorificarea
(turistică) deosebit de
redusă a peisajelor
culturale
– Lipsa promovării
peisajului cultural
regional
– Necunoașterea
existenței peisajului
cultural (decursă din
lipsa de promovare)
– Abandonarea
principiului
continuită ții (în
arhitectură, economia
locală etc.) – Degradarea
peisajului cultural
(prin abandonul unor
elemente culturale)
– Dispariția unor
forme de peisaj
cultural (ex. crânguri)
prin dispariția
componentei
demografice pe areale
restrânse.
-Apariția unor forme
de peisaj cultural
alohton.
– Uniformizarea
peisajului cultural (ca
urmare a manifestării
tot mai precnante a
globalizării și implicit
a
interschimbabilității)
– Înlocuirea unor
tipuri de peisaje
culturale locale cu
unele, lipsite de
valoare culturală
(degradate) în urma
implementării unor
proiecte miniere
agresive (ex. la Roșia
Montană, Certej)
– Conștientizarea
planificării, protecției
și conservării
peisajului cultural ca
nevoie primordială
– Elaborarea unor
concepte și strategii
privind prezervarea
peisajului cultural la
nivel național
– Restaurarea
peisajului cultural
(prin reabilitarea
estetică a elementelor
culturale degradate)
– Dezvoltarea agro – si
ecoturismului care să
integreze elementele
peisagistice în oferta
atractivă
– Promovarea
peisajului cultural
regional în mediul
național și
internațional
– Implementarea unor
politici de planificare,
protecție și conservare
a peisajului cultural la
nivel regional
– Afirmarea inițiativei
locale și regionale în
protejarea peisajului
cultural
– Proiecte ca re susțin

preocupările pentru
calitatea peisajelor și
dezvoltarea
elementelor
caracteristice
regionale, ca sursă a
identității regionale și
a dezvoltării regionale
susținute
– Accesarea fondurilor
din programe
europene pentru
menținerea și
dezvoltarea dur abilă a
peisajului cultural

Capitolul IV, marchează încheierea demersului deopotrivă cognitiv și practic, detaliat mai
sus, prin evidenți erea în mod succint a următoarel or idei conclusive privind peisajul cultural al
Munților Metaliferi :
 Se semnalează dr ept un peisaj cultural organic structurat, cu elemente definitorii, derivate
din îndelungata coabitare a omului cu natura locului, locuirea fiind constantă și atestată
fără echivoc în toate perioadele istorice , începând cu cea paleolitică . Acest fapt se
datorează, indiscutabil, existenței resurselor naturale (cu rol de atractor) deosebit de
variate din punct de vedere cantitativ și calitativ, de la forme de relief și climat prielnice
locuirii (peșteri, văi, bazinete depresionare, platouri, microclimat depre sionar,
microclim at de vale etc.), sol a cărui caracteristici îi conferă pretabilitate la întrebuințarea
agricolă, la resurse ale solului și subsolului cu rol polarizator (floră spontană, faună
cinegetică, lemn, zăcăminte metalifere și nemetalifere etc.). Astfel, transformarea
peisajului natural într -unul cultural și ulterior, sensul evoluției acestuia din urmă, se
înscriu ca o consecință a sumei modificărilor introduse de om în cadrul peisajului și a
relațiilor stabilite între componentelor acestuia .
 Oglin dește unicitatea regională, rezultată din acumulările anterioare ale culturii materiale
în diverse contexte sociale, politice, economice și istorice, de -a lungul timpului.
 Ilustrează o tipologie mozaicată , dator ată condițiilor naturale specifice și valorif icării
distincte a acestora de către popul ație, potrivit variatelor nevoi umane, a caracteristicilor
factorului socio -demografic (număr, densitate, tra diții, obiceiuri etc.), a contextului
cultural -istoric, a progresului tehnologic și a mediului economic ș i administrativ.
 Tipologia acestuia reflectă, din punct de vedere funcțional, șase cateorii distinctede
activități generatoare de peisaje culturale : activitatea de locuire și gospodărire, activitățile
economice (ag ricole, forestiere, industriale și de ser vicii), activitățile de transport, cele de
cultură laică și clerică și cele care privesc turismul și recreerea .
 Se distinge prin extensiunea deosebită a peisajului cultural industrial generat de
exploatarea milenară a diferitelor tipuri de resurse (dintre care se evidențiază în mod
precnant cele auro -argintifere ale „patrulaterului aurifer”) și de prelucrarea unor materii
prime în unități de producție specifice.

 Include un peisaj cultural agricol extins pe aproximativ 48 % din suprafața sa, a cărui
complex itate și varietate derivă atât din gradul ridicat de reprezentativitate dovedit de
suprafețele ocupate cu terenuri arabile, pășuni și fânețe, cât și din continuitatea practicării
unor meșteșuguri și ocupații tradiționale, manifestate vizibil în cadrul peis ajului cultural
prin intermediul unor elemente specifice.
 Se remarcă prin edificarea unor peisaje culturale p e baza elementelor culturale moștenite
(băile romane de la Geoagiu, galeriile romane de la Roșia Montană etc.) , conform
principiului “prior potior” .
 Reliefează necesitatea perceperii pluridirecționate a unor peisaje culturale, cu ajutorul
unor “elemente indicatoare” (ex. gură de mină, conuri de surpare etc.), ca urmare a
amplasării elementelor culturale care -l alcătuiesc, în subteran.
 Pune în evidenț ă afirmarea recentă la un nivel superior, comparativ cu perioadele istorice
precedente, a peisajului cultural turistic , prin amenajări specifice, în locații cu
favorabilitate ridicată ( Complexului turistic Țebea, Complexului muzeistic Roșia
Montană, Stațiu nile balneo -climaterice Geoagiu Băi și Vața Băi).
 Relevă afectarea masivă a unor peisaje culturale, ca urmare a manifestării (singulare sau
asociate) unor factori antropici (scăderea și îmbătrânirea demografică, falimentul
industriei miniere regionale, ren unțarea la practicarea agriculturii, a meșteșugurilor și
ocupațiilor tradiționale), pe fondul contextul economic nefavorabil și al manifestării din
ce în ce mai precnante a globalizării.
 Se evidențiază prin apariția peisaj ului cultural al transporturilor (repreze ntat prin
intermediul elementelor infrastructurii de transport), particularizat ca urmare a dezvoltării
infrastructurii de transport (rutier, feroviar, special).
 Constituie în sine o resursă , care poate fi valorificată din punct de vedere economic (în
context turistic), cu repercusiuni favorabile deosebite, în prezervarea peisajului cultural
regional.

Bibliografie selectivă

1. Apolzan Lucia, (1943), Sate crânguri din Munții Apuseni. Observații asupra așezării lor
sociale , în Revist a de Sociologie Română, An. V, Nr. 1 -6;
2. Ciangă, N. (2007), Wooden churches. A representative component in the cultural
landscape of Transylvania, în Romanian Review of Regional Studies, III, nr. 2., Cluj –
Napoca ;
3. Cocean, P. (2006), Turismul cultural , Editur a Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca ;
4. Cocean, P. (2010), Geografie regională, Ediția a III -a, Restructurată și adăugită, Presa
Univer sitară Clujeană, Cluj -Napoca;
5. Denecke D. (1997), Kulturlandschaftspflege, Beiträge der Geographie zur räumlichen
Planung , Gebruder Borntraeger Berlin -Stuttgart ;
6. Dulamă Maria Eliz a, (2006), Metodologie didactică , Editura Clu șsum, Cluj -Napoca ;
7. Duma S. (2000), Geoecologie – Tratat , Editura Dacia, Cluj -Napoca ;
8. Fellman J., Getis A., Getis J. (1990), Human Geography. Landsca pes of Human
Activities , Univer sity of Illinois, USA ;
9. Finik M. H., Grünweis F.M., Wrbka T., (1989), Kartierung ausgewählter
Kulturlandschaften Österreich, Wien ;
10. Gavra, Camelia -Ina (2010), Cultural landscape typology , in Volumul Conferinț ei
Internationale „ Dezvoltare și Integrare Europeană”, Sighetul Marmației, 16 -17 Oct. 2009,
Editura Presa Univer sitară Clujeană ;
11. Gunzelmann T. (1987), Die Erhaltung der historischen Kulturlandschaft , in Selbstverlag
des Faches Wirtschaftsgeographie der Univer sitat Bamberg ;
12. Hart J. F. (1998), The rural Landscape , The Johns Hopkins Univer sity Press, Baltimore,
Maryland, USA ;
13. Koreleski K. (2008), Theoretical and Practical Aspects of Rural Landscape Creation , in
Infrastructure and Ecology of Rural Areas. Cultural Landscape. Prote cting Historical
Cultural Landsc apes, Polish Academy of Science, Commis sion of Tehnical
Infrastructure, Kraków ;
14. Mac I., (2000), Geografie generală , Editura Europontic, Cluj -Napoca ;
15. Matley, I. M. (1971), The Human Geography of the Western Mountains of Roman ia, in
Scottish Geographica l Magazine, 87, nr. 2, New York ;
16. Meyer, H. H., Schmidt Catrin, Glink C., (2008), Catalog and Register of Cultural
Landscape Elements. A Practical G uide to U sing the International Mapping Key
(Register) and Glossary in Infrastruct ure and Ecology of Rural Areas. Cultural
Landscape. Protecting Historical Cultural Landscapes, Polish Academy of Science.
Commis sion of Tehnical Infrastructure, Kraków ;
17. Morariu, T., Onișor, T. (1970), Spălarea aurului în Carpații Orientali și Meridionali ,
Studia UBB. Se ria Geographica, 1, Cluj -Napoca ;
18. Oncu, M. (2000), Culoarul Mureșului (Sectorul Deva – Zam). Studiu Geoecologic ,
Editura Focul Viu, Cluj -Napoca ;
19. Plăiaș, I. (1994) Agricultura montană – societate. Un necesar contract po sibil: Munții
Apuseni , Editura Libris, Cluj -Napoca ;
20. Pop, P., G. (2006), Carpații și Subcarpații României , Editura Presa Univer sitară
Clujeană, Cluj -Napoca ;
21. Popa, A. (2000), Mineritul aurifer din Munții Apuseni , Editura Infomin, Deva ;

22. Roșu, A. (1983), Peisaj – geosistem – mediu , în Sinteze geografice, Editura Didactică și
Pedagogică, București ;
23. Roșu A., Ungureanu Irina, (1977), Geografia mediului înconjură tor, Editura Didactică și
Pedagogică, Bucureș ti;
24. Rougerie, G., Beroutchachvili, N. (1991), Géosystèmes et paysages. Bilan et me thods,
Armand Colin Éditeur, Paris ;
25. Schmidt, Catrin (2005), Kulturlandschaftsprojekt Ostthuringen -Historisch gepragte
Kulturlandschaften und spezifische Landschaftsbilder in Ostthuringen, FH Erfurt, FB
Landschaftsarhitektur und RegionalePla nnungsgemeinsch aft Ostthuringen ;
26. Schreiber W, Cocean P, Cianga N., Benedek J., (2008), Protection and Valorisatio n of
Cultural Landscapes in Trans ilvania , in Infrastructure and Ecology of Rural Areas.
Cultural Landscape. Protecting Historical Cultural Landscapes, Polish Academy of
Science. Commis ion of Tehnical Infrastructure, Kraków ;
27. Stoica Flavia, Schreiber W., (2008), Peisaje culturale istorice , Editura Argonaut, Cluj –
Napoca ;
28. Surd, V., Bold, I., Zotic, V., Chira, Carmen (2005), Amenajarea teritoriului și
infrastructur i tehnice , Editura Presa Univer sitară Clujeană, Cluj -Napoca ;
29. Tudoran, P. (1983), Țara Zarandului. Studiu geoecologic , Editura Academiei, București ;
30. Woebse H. (2008), Die Bedeutung historischer Kulturlandschaftselemene fur die
Eigenart und Schonheit von Kul turlandschaften, în Kulturlandschaften, Analyse und
Planung, Peter Lang Internationaler Verlag der Wiessenschaften ;
31. Wollmann, V. (1996), Mineritul metalifer, extragerea sării și carierele de piatră în
Dacia romană , Bibliotheca Musei Napocen șis, XIII, Cluj -Napoca ;
32. ***ECOVAST (European Council for the Village and Small Town), (2006) , Landscape
Identification. A guide to good practice ;
33. ***Geografia României. Geografie unană și economică (1984), Editura Academiei
Republicii Social iste România, București, vol II;
34. *** M.Of. nr. 536/23 iul. 2002 , Convenția Europeană privind Peisajul (2000) .

Investește în oameni !
FONDUL SOCIAL EUROPEAN
Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013
Axa prioritară 1. Educația și formare a profesională în sprijinul creșterii economice și
dezvoltării societății bazate pe cunoaștere
Domeniul major de intervenție 1.5. Programe doctorale și postdoctorale în sprijinul cercetării
Contract nr: POSDRU/6/1.5/S/3: „STUDII DOCTORALE: PRIN ȘTIINȚĂ SPR E
SOCIETATE”
Autorul doreste sa mulțumească pentru suportul fina nciar din Programul co-finanțat de
Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Contract POSDRU
6/1.5/S/3 – „STUDII DOCTORALE: PRIN ȘTIINȚĂ SPRE SOCIETATE”.

The auth ors wish to thank for the financial support provided from programs co -financed by The
SECTORAL OPERATIONAL PROGRAMME HUMAN RESOURCES DEVELOPMENT,
Contract POSDRU 6/1.5/S/3 – „Doctoral studies: through science towards society ".