Lucrări de îngrijire si conducere a arboretelor [608275]

Lucrări de îngrijire si conducere a arboretelor

Lucrările de îngrijire și conducere a arboretelor se referă la complexul de lucrări sau intervenții
silvotehnice prin care se dirijează procesul natural de creștere și dezvoltare a arboretelor, de la înteme iere și
până la exploatare
Numite și operațiuni culturale (tăieri de ameliorare, tăieri intermediare, tăieri de educare a arboretelor ,
aceste lucrări constau din extragerea repetată a arborilor și deci aplicarea unui program de eliminare și selecție
artificială , prin care se îndepărtează din arboret exemplarele care devin, la un moment dat, dăunătoare sau inutile,
necorespunzătoare ca specie sau calitate. Deoarece aceste intervenții prezintă caracterul unor recoltări de arbori,
lucrările respective au fost numite și tăieri de îngrijire și conducere a arboretelor . Ultima denumire poate lăsa
impresia că obiectivul principal al acestui sistem de lucrări este tăierea de arbori în vederea recoltării de masă
lemnoasă când, de fapt, se urmărește în principal ameli orarea permanentă a structurii și funcționalității arboretului
și a pădurii.
Rezultă de aici că operațiunile culturale se ocupă, în primul rând, de viitorul arboretului care se menține,
precum și de cantitatea de material lemnos care se recoltează de fieca re dată prin tehnica adoptată . În acest
context, este evident că eficiența operațiunilor culturale se judecă în principal prin valoarea arboretelor conduse la
termenul exploatării (vârsta exploatabilității) și nu prin rentabilitatea produselor intermediare (produse
secundare ) care se obțin la fiecare intervenție, deși nici acest aspect nu poate fi neglijat în activitatea practică.
De aceea, recoltarea arborilor necorespunzători ca specie sau conformare are un caracter pronunțat selectiv.
Ea nu trebuie înțel easă ca o reducere mecanică a numărului de arbori și nici ca un scop în sine, dictat de nevoia de
a face față unor interese momentane pentru anumite sortimente, deficitare în balanța masei lemnoase și imperios
necesare pentru economie.
În același timp, est e demn de reținut adevărul potrivit căruia intervențiile silvotehnice aplicate
defectuos într -o pădure se pot solda cu efecte ecologice și economice mai nefavorabile pentru aceasta decât în
cazul în care nu s -ar interveni deloc.
DEGAJĂRILE ȘI DEPRESAJELE
După realizarea stării de masiv, arborii trec de la existența izolată la cea gregară (în grup), constituind un
nou arboret.
În arboretele amestecate , unele specii, cu o creștere mai rapidă în tinerețe, tind să le copleșească pe
celelalte, între ele începâ nd să se manifeste o concurență intensă pentru spațiu, atât în sol, cât și în atmosferă.
Fără intervenția omului, din această concurență nu ar ieși întotdeauna învingătoare speciile cele mai
valoroase din punct de vedere economic.

Aceeași situație se întâ lnește și în arboretele pure în care unele exemplare de dimensiuni mai mari (cele
provenite din semințișuri preexistente neutilizabile neextrase la timp sau cele din lăstari) devin copleșitoare pentru
exemplarele valoroase și sănătoase instalate mai târziu.
De aceea, este necesar să se intervină în procesul natural de autoreglare a arboretului, prin înlăturarea
parțială sau integrală a speciilor sau exemplarelor copleșitoare.
În cazul foioaselor , pentru a slăbi producerea lăstarilor și a nu modifica sensibil mediul de viață al
arbor etului, vârfurile exemplarelor copleșitoare se frâng sau se taie de la o înălțime astfel aleasă încât cel puțin
jumătate din înălțimea arborelui de protejat să rămână liberă (Nițescu și Achimescu, 1979).
În cazul rășinoaselor , exemplarele de extras se tai e de jos. Aceeași metodă se recomandă și la aplicarea
degajărilor întârziate sau în renișurile de salcie (Florescu, I. I., Nicolescu, N.V., 1998) .

CURĂȚIRILE

Curățirile sunt lucrări de îngrijire și conducere ce se aplică în arboretele aflate în fazele d e nuieliș și
prăjiniș, în scopul înlăturării exemplarelor necorespunzătoare ca specie și conformare.
În cele două stadii de dezvoltare, arboretul prezintă o desime ridicată și, ca urmare, o dinamică foarte activă
a competiției inter – și intraspecifice, cee a ce face ca eliminarea naturală să fie intensă și, adesea, să se desfășoare
în contradicție cu țelurile fixate. În această situație, este evident că devine necesară înlăturarea din arboret a
exemplarelor copleșitoare din speciile de mică valoare economică , precum și a celor cu o conformație
necorespunzătoare, indiferent de specie.

RĂRITURILE
Acestea sunt lucrări executate în fazele de păriș, codrișor și codru mijlociu și se preocupă de selecția și
îngrijirea individuală și intensivă a arborilor dintr -un arboret..
Ele reprezintă un sistem de intervenții care se aplică începând din momentul trecerii pădurii în faza de păriș
(diametrul mediu al arboretului între 11 și 20 cm) și până în apropierea termenului exploatării. Actualmente, după
cum s -a menționat, in tervențiile cu rărituri trebuie sistate în țara noastră, în general, după parcurgerea a circa 3/4
din vârsta exploatabilității arboretului.
Răriturile sunt, în general, lucrări de selecție individuală pozitivă , accentul fiind pus pe arborii valoroși
care r ămân în arboret până la termenul exploatării ( arbori de valoare, de viitor ) și nu pe cei eliminați prin
intervenția respectivă ( selecție negativă ) – (Vlad, V., Vlad, M., Doboș, V., Anatolie, M., 1997)

Intocmit
Dumitrache Bogdan -Theodor

BIBLIOGRAFIE

1. Nițescu, C., Achimescu, C., 1979 : Tehnica culturilor silvice. Lucrari de îngrijire și conducere a
pădurilor. Editura Ceres, București.
2. Florescu, I. I., Nicolescu, N.V., 1998 : Silvicultura. Vol II. Silvotehnica. Editura Universității
Transilvania, Brașov .
3. Vlad, V., Vlad, M., Doboș, V., Anatolie, M., 1997 : Silvicultura și Tehnica Culturii Silvice. Manual
pentru clasele a XI -a și a XII -a, licee cu profil de silvicultură și școli profesionale. Editura Didactică
și Pedagogică, R.A., București.