Gestionarea deș eurilor solide urb ane – studiu de caz județ ul Olt [608203]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE BIOLOGIE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Gestionarea deș eurilor solide urb ane – studiu de caz județ ul Olt

Coordonator științific: Absolvent: [anonimizat] 2015

1
CUPRINS:

Capitolul I Dezvoltarea socio -economică și deteriorarea mediului …… …. 2
Capitolul II Scop și obiective ………………………………………………… 6
Capitolul III Organizarea activităților ………………………………………. 7
Capitolul IV Managementul deșeurilor solide urbane – studiu de caz:
Salubris S.A., jud.Olt ……………………………………………
8
4.1 Acte normative aplicabile în gestionarea deșeurilor ………. 8
4.2 Sistemul de management al deșeu rilor dezvoltat în cadrul
Salubris ……………………………………………………..
10
4.2.1 Județul Olt – context demografic și economic …….. 12
4.2.2 Salubris – ierarhia managementului deșeurilor,
activități și costuri ………………………………….
16
4.2.3 Prognoza dinamicii cantit ăților de deșeuri solide
urbane ………………………………………………
36
4.3 Alternative de creștere a eficienței sistemului de
management – valorificarea deșeurilor prin coincinerare …
39
4.3.1 Avantajele și dezavantajele coincinerării …………
39
4.3.2 Evaluarea de impact asupra mediului a coincinerării
în raport cu depozitarea deșeurilor …………………
71
Capitolul V Concluzii …………………………………………………………. 76
Bibliografie ……………………………………………………………………….. 83

2

Capitolul I

Dezvoltarea socio -economică și deteriorare a mediului

Dezvoltarea progresivă a societății umane, cu precădere în ultimul secol, a fost însoțită de
procese de deteriorare a mediului, datorate modului de gestionare a resurselor și serviciilor
furnizate de către sistemele capitalului natural. Efectel e acestei gestionări deficitare se resimt la
nivelul tuturor sistemelor socio -ecologice. În ceea ce privește extinderea spațială tot mai mare a
zonelor urbane și a concentrării populației în astfel de sisteme, o problemă majoră o constituie
managementul de șeurilor solide urbane.

Creșterea populației î n zona urban ă s-a datorat migrării populației din mediul rural în mediul
urban, acțiune soldată cu dezechilibre interregionale: regiuni cu o densitate mare a populației și
regiuni cu un număr scăzut de locuito ri. Către zonele urbane, a migrat mai ales populația tânără
din mediul rural.
Mediile urbane s -au extins, atât datorită construirii de zone rezidențiale dar și expansiunii
diferitelor unități economice la periferia orașelor și a înglobării sate lor din vec inătate (Vădineanu
și colab., 1999 ).

Către sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, în deplasarea locuitorilor din mediul rural
în urban, s -a înregistrat o dinamică crescută. Un lucru important de menționat este că în ță rile
dezvoltate, în care industria reprezintă una dintre principalele secto are economice, s -a observat o
creștere a suprafeței orașelor, în timp ce în țările care sunt î n dezvoltare se înregistrează creșterea
densității locuitorilor. Astfel , în mod diferențiat, trebuie proiectat e o serie de mă suri, pe ter men
mediu și lung, încât extinderea suprafeței orașelor, activitățile de gestionare a deșeurilor să nu
afecteze capitalul natural. Nevoia de a accesa resursele din sistemele ecologice naturale,
seminaturale și antropizate este cu atât mai mare cu cât dinamica populației este în creștere,
aceasta fiind însoțită de creșterea consumului de bunuri care vor genera deșeuri (Vădineanu și
colab., 1999 ).

Creș terea consumului la nivelul oricărei societăți este însoțită de efecte: supraexp loatarea,
deteriorarea, poluarea.
Odată cu expansiunea unei zone urbane, a creșterii densității populației, va crește și consumul
înregistrat la nivelul diferitelor sectoare economice (Vădineanu și colab., 1999 ).

Un lucru important de menț ionat e ste că produsele dar ș i serviciile influ ențează mediul î ntr-o
măsură mai mică sau mai mare cum ar fi: extragerea resurselor prin metode diferite (d e exemplu
folosirea cianurilor î n exploatarea aurului), procesele la care sunt supuse resursele î n timpul
fabricării, transportul produselor, modul cum sun t utilizate (utilizarea excesivă a îngrășămintelor)
și în final modul în care sunt eliminate deș eurile1.

1 http://www.environ.ro/politica -uniunii -europene -de-management -al-deseurilor

3 Politica Uniunii Europene are în vedere atingerea dezideratului unui consum cât mai echilibrat,
atât a persoanel or fizice cât și juridice, iar acest consum să nu afecteze resursele și serviciile
furnizate de capitalul natural2.

Creșterea cantității de deș euri trebuie să țină cont de spațiile de depozitare dar și de
alternativele de gestionare a deșeurilor.
La nive lul țării există o anumită suprafață de depozitare a diferitelor tipuri de deșeuri, dar în cele
mai multe cazuri capacitatea depozitelor nu este sufici entă (Vădineanu și colab., 1999) .

Pe lângă faptul că deșeurile poluează, din ele se pot realiza o serie de materii care pot fi folosite
pentru obținerea altor produse.
În prezent, gestionarea deșeurilor se axează pe scăderea cantității diferitelor tipuri de deșeuri,
folosind ca alternative: prevenirea generării de deșeuri, tratarea, r eciclarea sau chiar ref olosirea
(Vădineanu și colab., 1999 ).
Promovarea reciclării, refolosirii poate avea success doar prin informarea și educarea populației.
În ceea ce privește prevenirea generării de deșeuri, aceasta poate fi abordată la diferite nivele: de
proiectare a un or obiective economice, de execuție și la nivel de consum (Vădineanu și colab.,
1999 ).

Reducerea cantității de deșeuri, se poate face prin reciclare, reducându -se astfel deșeurile la
groapa de gunoi. Produsele reciclate pot fi trimise în diferite industr ii, reducându -se nevoia de
resurse din mediul natural. Se urmărește să se atingă un procent cât mai mare în ce privește
reciclarea de plastic, metale, nemetale, hârtie și carton, sticlă. Prin reciclare se recuperează o
mare cantitate de energie pentru fabr icarea anumitor produse cum ar fi sticle sau doze de
aluminiu1.

O altă metodă de reducere a cantității de deșeuri este reutilizarea unor piese de la aparate
electrocasnice, de la autovehicule sau chiar a hainelor. Un exemplu în acest sens a fost un proi ect
din Țările de Jos, prin care s -a urmărit reutilizarea pieselor auto de la mașini mai vechi.
Rezultatele au fost pozitive, arătând că 80% din defectele autoturismelor pot fi rezolvate cu piese
vechi de la mașini. Prevenirea generării de deșeuri trebuie să se facă la o scară cât mai mare,
pentru ca populația să conștientizeze ce efecte negative pot avea deșeurile asupra mediului și
asupra sănătății umane. Un exemplu pentru prevenirea generării de deșeuri este designul eco1.

Prevenirea trebuie să fie im plementată și în modul de fabricare al produselor. În ceea ce privește
eliminarea deșeurilor, depozitarea la groapa de gunoi trebuie să fie considerată ca o ultimă
opțiune, obiectivul Uniunii Europene fiind trecerea către reciclare1.

În 2010, în Europa, cantitatea de deșeuri era de 2570 milioane de tone, mai mare decât în 2008
(deoarece în acel an Europa a trecut printr -o criză economică). Activitățile care au produs
cantități foarte mari de deșeuri au fost: construcțiile dar și industria extractivă. Conf orm Eurostat,
România a avut 10,2 tone de deșeuri/locuitor. Cauza acestei cantități, este că s -au inclus și
deșeuri din industriile extractive2.

2http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/extensions/EurostatPDFGenerator/getfile.php?file=93.115.22.1
36_1416644306_4.pdf

4 În ceea ce privește cantitățile de deșeuri periculoase din 2004 și până în 2010 , au crescut de la 89
milioan e tone la 94,5 milioane tone în 2010, la nivelul Uniunii Europene. Dacă ne referim la
tratarea deșeurilor în Uniunea Europeană, o parte au fost eliminate mai ales prin depozitare la
groapă 48,2%, o parte a fost valorificată 46,3%, și 5,4% fiind supuse inci nerării. Prin folosirea de
noi tehnologii, prin reutilizare dar și reciclare și prevenire se poate realiza un management
eficient al deșeurilor solide2.

Transformarea unor suprafețe/teritorii naturale, î n zone urbane va avea ca efect pierde rea
flore i și faunei dar și a habitatelor. Astfel odată afectat capitalul natural , va duce la diminuarea
dezvoltă rii sistemelor socio -economice (Vădinean u și colab., 1999).
Ariile naturale trebuie incluse în toate zonele unui oraș ș i nu trebuie abordat e ca spaț ii izolate.
Aceste zone ar putea contribui la schimbarea concepției populației umane în ceea ce privește
mediul și avantajele care derivă din crearea acestor arii, cum ar fi: îmbunătățirea calităț ii aerului,
reducerea nivelul ui de zgomot dar ș i rolul estetic. Astfel oamenii vor putea să înțeleagă , de ce
este nevoie de o prevenire ș i reciclare a deș eurilor (Vădineanu și colab., 1999 ).

Este important să se facă un management câ t ma i eficient al spațiilor verzi dar ș i a zonelor
acvatice. Trebuie să existe o col aborare strânsă î ntre cei care fac managementul spațiilor verzi
(instituții private sau publice) și cei care fac managementul deș eurilor. Zonele industriale de la
periferia ora șelor determină extinderea spațială a zonelor construite dar ș i creșterea gradului de
poluare . În ceea ce priveș te persoanele juridice sau fizice care realizează activități economice la
periferia orașelor, acestea trebuie să respecte legislația în vigoare cu privire la protecția mediului
și să elaboreze mă suri cu privir e la deșeurile pe care le elimină sau le folosesc în fluxul de
producț ie (Vădineanu și colab., 1999 ).

La periferia orașelor se desfășoară mai multe activități, cum ar fi agri cultura care afectează
diversitatea din ecosisteme. Totuși, printre activitățile cu cel mai mar e impact asupra mediului
sunt cele de depozitare a deșeurilor, construcția de locui nțe și defrișările (Vădineanu și colab.,
1999 ).

Managementul deșeurilor trebuie să se bazeze pe prevenirea generării deșeurilor ș i pe
gestiona rea cât mai eficientă a acest ora. Deș euril e nu trebuie privite ca o povară ci ca pe o
resursă î n viitor1.
Astfel, gazele din depozitele de deșeuri, ( în special depozite etanșe), ar putea fi recuperate pentru
a genera electricitate, un exemplu fiind metanul1.

Directiva 2006/12/CE, impune implementarea principiului ,, poluatorul plătește’’ astfel încât, atât
persoane fizice cât și juridice, să contribuie la asigurarea și conservarea calității mediului, a
structurii sistemelor naturale și a serviciilor pe care acestea le furnizează s ocietății. Toate
politicile sectoriale trebuie să ia în considerare efectele nefaste ale administrării inadecvate a
anumitor tipuri de deșeuri3.

În alineatul 7 din Dir ectiva 2008/98/CE, se precizează că prevenirea produce rii de deșeuri
trebuie considerat ă un obiectiv foarte important și că este recomandabil să se treacă la o
valorificare a deșeurilor cu obț inerea de energie3.

3 http://www.mmediu.ro/legislatie/acte_normative/gestiune_deseuri/directiva_98_2008_deseuri.pdf

5
Unul dintre avantajele valorificării care are influență asupra capitalului natural, este scăderea
nevoii de resurse: lemn, petr ol sau gaze. Deșeurile înainte de a fi tratate, vor fi stocate, stocarea
putând să fie de 2 feluri: stocare înainte de momentul colectării și stocare înaintea reciclării,
reutilizării, valorificării sau eliminării. Accentul trebuie pus pe prevenirea crește rii cantităților de
deșeuri, dar și pe folosirea acestora ca o resursă potențială3.

Fiecare stat trebuie să adopte măsuri în ceea ce privește prevenirea, reciclarea, reutilizarea,
valorificarea și eliminarea. Prin construirea unor reț ele de transport între zonele în care se face
depozitarea deșeurilor dar ș i unde se face valorificarea, se va permite astfel țării respective să ia
decizii, pentru a nu depinde de alte state. Este important să se realizeze o separare a deșeurilor,
deoarece pot exista substanț e periculoase în acestea, care pot afecta mediul dar și sănătatea
umană. Există deșeuri care au valoare monetară crescută, care în urma sortării pot fi reintroduse
în ciclul de producție. Este recomandat ca fiecare țară, să aibă prevăzute sancțiuni care să fie
aplicate celor care realizează o gestionare ineficientă a anumitor deșeuri. Problemele care țin de
gestionarea deșeurilor, trebuie să se rezolve mai întâi la nivel local sau la nivelul statului
membru, pentru ca posibilele efecte negative să nu se pro page la scări mai mari3.

Pentru o mai bună gestiune a deșeurilor este necesar ca deșeurile să nu fie amestecate, iar până în
2015 la nivelul Uniunii Europene trebuie realizată separarea deșeurilor, prin introducerea de
containere pentru deșeuri care au î n compoziție hârtie și carton, deșeuri metalice și nemetalice,
deșeuri cu compoziție de sticlă și deșeuri din materiale plastice. Eliminarea deșeurilor se face
numai când valorificarea nu este posibilă. Tot pentru o bună gestiune a deșeurilor, trebuie
elaborate atât planuri cât și programe, cu participarea publicului3.

Valorificarea de șeurilor poate fi realizată ș i cu ajutorul st ațiilor de coincinerare. Prin
campanii de informare dar și cursuri educative, împreună cu acțiuni de sensibilizare, dar și
asigurarea unui suport financiar, aceste măsuri pot avea efect asupra fazei de producție din cadrul
diferitelor societăți comerciale. Trebuie să menționăm că înțelegerile între societățile comerciale,
reclamele la produse eco, dar și reutilizarea ar putea ave a efecte asupra consumului3.

Deșeurile care nu vor mai fi încadrate în statutul de deșeu, vor fi utilizate pentru reciclare dar și
pentru valorificare, în scopurile: reducerii cantității lor, pentru furnizarea de energie sau caldură
(în cazul coincinerăr ii), și pentru reducerea impactului asupra mediului și sănătății umane.
Societățile comerciale care realizează valorificarea, trebuie să implementeze cele mai noi
tehnologii. Pentru a facilita reciclarea trebuie acordate ajutoare financiare, diminuate impo zitele
pentru societățile care se ocupă cu acest proces4.

4 http://www.ecologic.rec.ro/ articol/read/reciclare -recuperare/6689/

6

Capitolul II

SCOPUL LUCRĂRII îl constituie identificarea căilor de creștere a eficienței de administrare/
gestionare a deșeurilor în zonele urbane.

OBIECTIVELE stabilite sunt:

1. Identificarea actelor normative și a cerințelor privind gestionarea deșeurilor la nivel național.
2. Analiza sistemului de management al deșeurilor (Studiu de caz Salubris).
3. Identificarea alternativelor de creștere a eficienței în managementul deșeurilor .

7

Capitolul III

ORGANIZAREA ACTIVITĂȚILOR a urmărit indicatori specifici de realizare pentru fiecare
obiectiv și a avut în vedere obținerea de rezultate care să conducă la atingerea scopului lucrării
(Tabel 1).

Tabel 1 : Organiz area activităților în cadrul lucrării
Obiective Activități Indicatori urmăriți Rezultate
1. Identificarea actelor
normative și a
cerințelor privind
gestionarea deșeurilor
la nivel național. – consultare site
www.mmediu .ro
– consultare cărți – tip de lege și domeniu de
aplicare
– numărul legii
– domenii de aplicare
– obligații pentru persoane
juridice
– Acte normative și
prevederi pentru
gestionarea deșeurilor

2. Analiza sistemului
de management al
deșeurilor (Studi u de
caz Salubris) -consultare
administrație locală
– consultare bază de
date Salubris – populație Slatina, cantități
generate și tipuri de deșeuri
– cantități generate
– tipuri de deșeuri
– costuri pentru populație
(care este taxa) și pentru
Salubris (pen tru activități
desfășurate)
– prognoza dinamicii cantități,
tipuri, costuri la deșeuri
– Evidențierea
rezultatelor sistemului
de management

3. Identificarea
alternativelor de
creștere a eficienței în
managementul
deșeurilor. – cosultare
www.elsevier.com
– consultare
www.env.go.jp
– consultare
www.no -burn.org
– consultare
www.defra.gov.uk
– consu ltare site -uri
românești
– consultare
www.rbb.info
– consultare
www.currenta.com

– capacități/cantități de
incinerare
– costuri coincinerare
– emisiile de gaze din
coincinerare
– energia generată
– tipuri de stații de incine rare
– prognoze coincinerare
– Analiza eficienței
folosirii unei stații de
coincinerare în locul
depozitării deșeurilor.

8

Capitolul IV: MANAGEMENTUL DEȘEURILOR SOLIDE URBANE – STUDIU DE
CAZ: SALUBRIS S.A., JUD.OLT

4.1: Acte normative aplicabile în g estionarea deșeurilor

Odată ce România a aderat la Uniunea Europeană, în legislația românească au fost transpuse mai
multe directive pentru o gestionare cât mai bună a deșeurilor. Pentru a putea adera, România a
trebuit mai întâi să respecte o serie de de rogări.
O directivă foarte importantă care prezintă gestionarea deșeurilor și care a fost transpusă în
România prin Legea 211/2011, este Directiva 2008/98/CE.

Deși în Capitolul III din Directiva 2008/98/CE se precizează că deșeurile pot fi gestionate și de
persoanele fizice, în România majoritatea deșeurilor sunt tratate de persoane juridice în special în
mediul urban. Firmele de salubritate au obligația să țină o evidență clară a categoriilor de deșeuri
dar și a cantităților care au fost colectate lunar și anual. De asemenea mai trebuie să se țină o
evidență și pentru deșeurile care au fost reciclate, sortate, valorificate, dar și eliminate. Toate
aceste operațiuni trebuiesc realizare în așa fel încât să nu afecteze sănătatea populației și mediul,
după cu m este descris și în obiectivul Directivei 2008/98/CE. ( www.mmediu.ro citat din
Hotărârea nr. 870/2013 și din Directiva 2008/98/CE)
Conform datelor furnizate de site -ul Ministerului Mediului, A pelor și Pădurilor, în Ta belul 2 se
regăsesc câteva directive care au fost transpuse în legislația românească printre care și Directiva
2008/98/CE.

Tabelul 2: Directivele din Uniunea Europeană și acte normative prin care au fost transpuse în
România (Sursa: http://www.mmediu.ro/beta/domenii/gestionarea -deseurilor/legislatie -deseuri –
2/)

Legislația din Uniunea Europeană Legislația din România
Directiva 2008/98/CE cu privire la deșeuri – Legea 211/2011 cu privire la regimul
deșeurilor
– Hotărârea de guvern 1470/2004 cu privire la
aprobarea Strategiei naționale de gestionare a
deșeurilor dar și a Planului național de
gestionare a deșeurilor
– Hotărârea de guvern 856/2002 cu privire la
evidența g estiunii deșeurilor
– Ordinul 1364/ 2006 cu privire la aprobarea
planurilor regionale de gestionare a deșeurilor
– Ordinul 1385/2006 cu privire la participarea
publicului în elaborarea, modificarea,
revizuirea a planurilor de gestionare a
deșeurilor
– Ordinul 95 1/2007 cu privire la elaborarea
metodologiei pentru planurile regionale dar și
județene de gestionare a deșeurilor

9 Regulamentul (CE) 1013/2006 cu privire la
transferul deșeurilor – Hotărârea de guvern 788/2007 cu privire la
elaborarea unor măsuri pentru tra nsferul
deșeurilor
– Hotărârea de guvern 1453/2008 cu privire la
modificarea și completarea Hotărârii 788/2007
de elaborare a unor măsuri pentru transferul
deșeurilor
– Hotărârea de guvern 1061/2008 cu privire la
transportul unor deșeuri periculoase dar și a
unor deșeuri nepericuloase în România
– Ordinul 1119/2005 cu privire la delegarea către
ANPM a unor atribuții ce vor reveni
Ministerului Mediului în transportul deșeurilor
Directiva 1999/31/CE cu privire la depozitarea
deșeurilor – Hotărârea de guvern 349/2005 cu privire la
depozitarea deșeurilor
– Hotărârea de guvern 210/2007 cu privire la
modificarea dar și completarea actelor
normative
– Hotărârea de guvern 1292/2010 cu privire la
modificarea dar și completarea Hotărârii
349/2005
– Ordinul 757/2004 cu privire la aprobarea
Normativului tehnic de depozitare a deșeurilor
– Ordinul 1230/2005 cu privire la modificarea
anexei din Ordinul 757/2004
– Ordinul 95/2005 cu privire la criteriile de
acceptare a deșeurilor în depozite și lista
națională pentru deșeurile acceptate
– Ordinul 775/2006 cu privire la aprobarea listei
pentru localitățile care sunt izolate și în care se
vor putea depozita deșeuri orășănești
Directiva 2000/76/CE cu privire la incinerarea
deșeurilor – Hotărârea de guvern 128/2002 cu privire la
incinerarea deșeu rilor
– Hotărârea de guvern 268/2005 cu privire la
modificarea dar și completarea Hotărârii
128/2002
– Hotărârea de guvern 427/2010 cu privire la
modificarea dar și completarea Hotărârii
128/2002
– Ordinul 756/2004 cu privire la aprobarea
Normativului tehnic pen tru incinerarea
deșeurilor
– Ordinul 1274/2005 cu privire la emiterea
avizului de mediu pentru oprirea activităților
de depozitare, incinerare și eliminare a
deșeurilor
– Ordinul 636/2008 cu privire la completarea
Ordinului 1274/2005

10

4.2: Sistemul de mana gement al deșeurilor dezvoltat în cadrul Salubris – operator de deșeuri
în județ ul Olt

Precizez că în prelucrarea informațiilor din capitolul 4.2, am avut ca sursă de informare Master
Plan privind Gestionarea Deșeurilor pentru Județul Olt realizat ca part e a proiectului finanțat prin
ISPA Măsura nr. 2005/RO/16/P/PA/001 -04.

Județul Olt este localizat în sud -vestul României, învecinându -se cu următoarele județe: Dolj,
Teleorman, Vâlcea, Argeș, și la sud fluviul Dunărea care îl desparte de granița cu Bulgari a.
Conform Anuarul Statistic din 2007 și PJGD din 2008, județul Olt are o suprafață de 5498 km2 în
care se găsesc două municipii reprezentate de Caracal si Slatina, șase orașe: Scornicești,
Potcoava, Corabia, Drăgănești -Olt, Balș, Piatra Olt, și un număr i mportant de localități din
mediul rural reprezentând 104 comune și de 377 sate. Reședința județului se găsește în
municipiul Slatina.

Județul este traversat de mai multe râuri din partea de nord către sud, însă dintre toate acestea cel
mai mare este repre zentat de râul Olt. Celelante râuri sunt mai mici ca lungime, lățime, și au un
debit mai mic. Deoarece județul este localizat într -o zonă de câmpie, relieful este predominant
reprezentat de forme plane.

În Județul Olt o atenție deosebită este acordată agr iculturii. Practicile intensive de cultivare a
terenurilor au determinat degradarea solului, și afectarea fertilității acestuia. Pe lângă practicile
agricole, solul mai este afectat și de depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor care au condus la
procese de poluare a mediului. O altă problemă în Olt, o reprezintă unele societăți din domeniul
metalurgiei, care depășesc limitele maxime de emisie a poluanților. În zonele rurale care se aflau
la distanțe mici de zonele industriale, a fost afectată nu numai ca litatea aerului dar și cea a
solului.

Clima este caracteristică zonei de câmpie, cu veri foarte calde și ierni foarte reci. Însă
temperaturile dintre extremele nordică și sudică, sunt în general mai diferite cu temperaturi mai
mari în sud și mai mici în n ord. De asemena precipitațiile sunt mai pronunțate în nordul județului
decât în sud. În județ s -au înregistrat și fenomene meteo extreme datorate variațiilor de
temperatură. La fel cum se întâmplă cu temperaturile din timpul iernii și verii, la fel se întâ mplă
și cu vânturile din aceste perioade, adică sunt mai calde sau mai reci accentuând și mai mult
fenomenele meteo.

Relieful este format preponderent din dealuri și câmpii, cu dealuri care sunt repartizate în partea
nordică și câmpiile în partea sudică . Județul este împărțit în două mari câmpii de râul Olt și
anume: Câmpia Română în regiunea de est, și Câmpia Olteniei în regiunea de vest. În nordul
județului se mai găsește Podișul Getic care ocupă o suprafața mai mică față de Câmpia Română.
Râul Olt are atât terase întinse cât și terase înalte cum ar fi terasa din Slatina care are între 50 -60
m.

Dacă ne referim la sol, în județ se întalnesc luvisoluri, cernisoluri, cernoziomul ocupând cea mai
mare suprafață și se găsește în câmpii cum ar fi Câmpia Boian ului sau Câmpia Burnasului. În

11 trecut râul Olt a dus la apriția unor văi late, datorită procesului de eroziune (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Datorită existenței unei anumite structuri geologice s -au putut forma a cvifere care alimentează
populația din mediul rural și urban. De asemena barierele hidrogeologice au contribuit la apariția
sau la dispariția unor surse de apă. Cantitatea de apă freatică este influențată cel mai mult de
precipitațiile din timpul toamnei ș i primăverii. Acviferele cele mai importante din județul Olt sunt
situate în Câmpia Română și în Câmpia Cotmeana. În județul Olt, Dunărea se întinde pe o
porțiune de 47 km de la vest la est, iar Râul Olt pe o porțiune de 100 km dinspre nord spre sud.
Însă dacă ne referim la debite situația este total diferită, Râul Olt având 4.978 milioane m3/an, iar
Dunărea având 177.777 milioane m3/an.

În județ se găsesc un număr mic de lacuri, care și acestea s -au format cu ajutorul digurilor. Cel
mai mare lac, este La cul Strejești care are 2.378 ha, urmat de lacurile Izbiceni, Arcești, Ipotești,
Frunzaru, și Slatina. În afară de lacul Slatina, toate celelante lacuri fac parte din Situri Natura
2000. Ariile protejate de interes național dar și ariile protejate de inters regional adăpostesc o
mare diversitate de specii.
În județ există arii protejate de inters național:
– păduri: Pădurea Braniștea Cat ârilor, Pădurea Reșca, Pădurea Călugarească, Pădurea Seaca
Optășani, Casa pădurii din pădurea Potelu
– rezervații: Rezerv ația de bujori a Academiei, Rezervația de arborete de gârniță
– lacuri: Lacul Strejești, Lacul Izbiceni, Lacul Slatina
Trebuie să menționăm că în categoria ariilor protejate de interes regional intră doar 4 arii și
anume: Pădurea Topana, Stejarul din Vergu leasa, Cei 19 stejari seculari din Topana, și cu
Pădurea Frunzaru (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabel
2.3 și Tabel 2.4) .

Resursele naturale care se găsesc la nivelul județului sunt reprezentate de păduri care ocup ă o
suprafață mică de aproximativ 10% din suprafața totală a județului, resursele de apă cele mai
importante fiind Râul Olt și fluviul Dunărea, petrolul, gazele naturale, nisipuri, și terenul agricol
care este cea mai importantă resursă și care ocupă cea m ai mare suprafață a județului.

Deoarece sunt zone care au un anumit tip de climă, relief, poziționare geografică, sau zone cu
structuri hidrologice și geologice diferite, atunci și riscurile naturale vor fi în corelație cu acești
indicatori. Astfel riscur ile care vor putea să apară în județ vor fi cele de inundații, alunecări de
teren, sau cutremure. Însă cel mai probabil pot să apară inundații, cum au fost cele din 1997 care
au provocat daune foarte mari în agricultură și cu afectarea locuin țelor din medi ul urban și rural
(Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

La nivelul municipiului Slatina fenomenele meteo extreme de tipul furtunilor sau de secetă, au
fost înregistrate la diferite momente de timp, astfel în anul 2006 a fost o furtună care a provocat
daune locuințelor și autovehiculelor. Seceta a apărut în mai mulți ani, însă nu a afectat populația
deoarece puțurile de apă au fost situate la o adâncime corespunzătoare.
Datorită cutremurelor, precipitațiilor, dar și a apei freatice, posibilele alunecări de teren pot să
apară în zone precum Mănăstirea Strehareți sau dealul Clocociov. Alte cauze posibile care ar
putea duce la apariția alunecărilor de teren sunt: defrișarea, fenomenul de îngheț -dezgheț, izvoare
situate în locu ri cu argilă, diferențele de nivel ale apei, sau eroziunea. Alte zone în care pot să

12 apară alunecări de teren mai sunt: Valea Streharet -Ștreangului, Valea Clocociovului și Url ătoarei,
și Dealul Viilor (Patron și colab., 2011) .

Conform Tabelului 3 care ara tă fondul funciar în județul Olt, suprafața de teren arabil a cuprins
3850 km2, în timp ce pădurile au ocupat doar 585 km2. Comparativ cu terenul arabil, viile și
livezile ocupă o suprafață de 188 km2, pe care sunt cultivați struguri și fructe pentru a pro duce
băuturi alcoolice și sucuri care sunt vându te pe piața internă sau externă (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Tabelul 3: Fondul funciar în Județul Olt (km2) (Master Plan Județul Olt pentru perioada 2007 –
2037, cit at de INS 2007)
Suprafața totală Teren agricol Păduri
Total Arabil Pășuni Vii și livezi
5498 4384 3850 346 188 585

4.2.1 Județul Olt – context demografic și economic

Populația din Județ ul Olt – Conform Anuarul Statistic din 2007 și INS din 2006, jud ețul Olt a
avut o populație de 479.323 de locuitori în 2006 din care peste 50% locuiau în mediul rural. În
perioada 2001 – 2005, numărul de locuitori din județ a fost în continuă descreștere.
Municipiul Slatina a avut un număr de până în 79.600 locuitori î n anul 2006, conform INS.
În Tabelul 4 este evidențiată această descreștere a populației din mediile urbane și rurale.

Tabelul 4: Dinamica efectivului populațional în Județul Olt între anii 2001 și 2005 (Master Plan
pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, citat din Planul Județean de
Gestionare a Deșeurilor, 2008)
Județul
Anul
2001 2002 2003 2004 2005
Olt Total din
care: 506297 494707 491359 488176 483674
zone urbane 202328 193970 193028 197286 196258
zone rurale 3039 69 300737 298331 290890 287416

Această scădere nu a avut loc numai în județul Olt , ci și în alte județe, fapt ce a dus la scăderea
populației României în fiecare an în special după anul 1990, iar în Tabelul 5 se arată fluctuații ale
efectivelor populați onale umane din mediile urbane și rurale.

Tabelul 5: Dinamica efectivului populațional pe an și pe zone (persoane) (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, citat din Anuarul Statistic, 2007)
Anul Totalul locuitorilor Urban Rural
2001 22.408.393 12.243.748 10.164.645
2002 21.794.793 11.608.735 10.186.058
2003 21.733.556 11.600.157 10.133.399
2004 21.673.328 11.895.598 9.777.730
2005 21.623.849 11.879.897 9.743.952
2006 21.584.365 11.913.938 9.670.427

13
Dacă ne referim l a tendința de urbanizare, aceasta este mai scăzută la nivelul României
comparativ cu alte țări din Uniunea Europeană.
Pe baza informațiilor furnizate de UIP Olt, din anul 2006, s -a putut face o prognoză privind
dinamica populației în Județul Olt. Astfel în Tabelul 6 , se observă că populația va scădea atât în
mediile urbane cât și în mediile rurale (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 –
2037, Capitolul 2) .

Tabelul 6: Prognoze privind populația din județul Olt până în anul 2026 (Sursa: UIP Olt, 2006
(Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 3, Anexa 3.6)
Anul
2002 2003 2004 2006 2011 2016 2021 2026
Totalul populației 494.707 491.359 488.176 478.814 456.220 433.193 405.537 379.648
Populație din medi ul
urban 200.052 199.094 197.286 194.445 187.520 179.688 167.829 156.753
Populație din mediul
rural 294.655 292.265 290.890 284.369 268.700 253.506 237.708 222.895

Economia în Județ ul Olt
Cele mai întalnite sectoare economice din județ sunt:
– Agricultu ra
– Industria metalurgică
– Construcții
– Industria textilă și alimentară
– Industria de automobile
– Comerțul
Agricultura reprezintă o ramură importantă în județul Olt, fiind practicată atât de persoane fizice
cât și de persoane juridice. Activitățile ag ricole sunt destul de diversificate, iar unele dintre ele
fiind practicate într -o măsură mai mare decât altele. De asemenea cea mai mare parte din terenul
agricol se află sub proprietate privată. Practicile agricole care sunt cele mai răspândite în județ
sunt: cultivarea pământului în principal cu grâu, porumb, floarea soarelui sau rapiță, creșterea
animalelor în special a bovinelor, ovinelor, viticultura, dar și horticultura. Comunele în care se
desfășoară activități viticole sunt: Strejești, Mărunței, Dob roteasa sau Cîrlogani, iar comunele în
care se practică creștera pomilor fructiferi sunt: Strejești, Pleșoiu, Cungrea, Spineni. Lemnul din
păduri este folosit în sp ecial în obținerea de cherestea (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, C apitolul 2) .

Creșterea animalelor este posibilă deoarece suprafețele ocupate cu pășuni sunt și ele destul de
bine reprezentate în județ.

Deși infrastructura pentru turism nu este foarte dezvoltată, în Olt există zone cu un potențial
turistic ridicat cum ar fi: Lacul Rușciori, Valea Oltului sau Valea Dunării. De asemena
vânătoarea se practică destul de des în păduri precum: Brebeni, Strehareți, Teslui, sau în Seaca.
Cel mai des în aceste păduri sunt vânați fazani și mistreți. Pescuitul este o altă activita te care
poate să fie practicată de populație mai ales în lacuri și bazine hidrografice. Lacurile din
Crâmpoia, Piatra -Olt, Milcov, sau din Izvoru, sunt doar câteva din lacurile în care se poate

14 practica pescuitul. Un număr mai mare de specii se găsesc în f luviul Dunărea și Râul Olt cum ar
fi: mreană, crap, biban, sau chiar și sturioni.
În Slatina, Corabia, dar și în Scornicești mai pot fi găsite și alte atracții turistice. În județ mai pot
fi găsite și Mănăstirea Brâncoveni și Mănăstirea Clocociov, care su nt importa nte din punct de
vedere istoric (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Dacă este să împărțim în 3 sectoare activitățile agenților economici din județul Olt, vom observa
că:
– Sectorul primar va fi reprezentat d e agenți economici care au activități în agricultură,
silvicultură, industria forestieră, vânătoare
– Sectorul secundar, în care vor fi agenți economici din industria metalurgică, construcții,
alimentară, sau textilă.
– Sectorul terțiar, reprezentat de age nți care practică comerțul, t urismul, sau tranzacții bancare
(Luminița Patron și colab, 2011) .

Dacă asociem activitățile cu numărul de locuitor i, în Tabelul 7 , vom observa ca în agricultură și
industrie lucrează cea mai mare parte din populație, iar un nu măr mai mic lucrea ză în comerț și
alte activități (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Tabelul 7: Populația ocupată, pe activități în județul Olt (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, Capitolul 2, c itat din INS, 2007)
Activități Populația civilă care este ocupată (mii
locuitori)
Agricultură, silvicultură, vânătoare 79.4
Industrie 35.4
Comerț 13.1
Transport, depozitare, comunicații 5.8
Administrație publică și în apărare 4.2
Învățământ 7.6
Sănă tate, asistență socială 6.7

O creștere a ratei șomajului s -a înregistrat după anul 2008 în perioada de criză economică în care
au fost afectate majoritatea statelor din Uniunea Europeană . După cum observăm în Tabelul 8 ,
rata șomajului a avut o tendință d escrescătoare din anul 2002 și până în 2007 , care însă a crescut
după 2008 (Patron și colab., 2011) .

Tabelul 8 : Șomajul în municipiul Slatina (Patron și colab., 2011, citat din Agenția Județeană
pentru Ocuparea Forței de Muncă Olt)
Situația șomajului în m unicipiul Slatina
Anul 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Populație stabilă cu vârsta între 18 -62 de ani
la data de 1 ianuarie 62624 58193 58806 59090 59703 59758
Șomeri indemnizați 2154 1711 1389 956 705 588
Șomeri neindemnizați 723 503 844 666 543 450
Rată șomaj în procente 4,6% 3,8% 3,8% 2,7% 2,1% 1,7%

15 Dacă județul Olt este comparat cu România vor exista mai multe diferențe din punct de vedere
social și economic, cum ar fi:
– procentul angajaților din agricultură este de peste 3% în județ, iar în Rom ânia fiind aproximativ
30%
– procentul angajaților din industrie depășește 50%, spre deosebire de România care are un
procentaj sub 30%, fiind evidențiat rolul industriei în sectorul economic
– procentul de șomeri este mai mare in județ față de media din R omânia
– numărul de turiști este foarte scăzut în Olt în comparație cu România, deși în județ există zone
istorice și arii protejate
– veniturile medii de la nivelul județului sunt mai mici decât cele de la nivelul țării (Master Plan
pentru Județul Olt pen tru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabel 2.20) .

Transportul rutier ș i furnizarea de energie electrică î n municipiul Slatina

Municipiul Slatina cuprinde în partea de est o zonă industrială, iar în partea de vest o zonă
rezidențială. Rețeaua stradală de -a lungul timpului a fost fie reparată, fie au fost construite noi
trasee. Realizarea noilor trasee nu a ținut cont numai de populație și de activitățile economice, ci
și de forma reliefului, cum este cazul centrului vechi care cuprinde clădiri vechi. Alte trasee de
drum au fost schimbate ca urmare a activităților de demolare a unor clădiri. Rețeaua de drumuri
din municipiu are ca rol asigurarea legăturii dintre Pitești și Craiova, asigură un trafic fluent în
oraș, susținerea deplasărilor autovehiculelor de mare tonaj.
Legătura cu celelalte localități și orașe din partea de vest a orașului, este asigurată de un pod care
trece peste râul Olt. La nivelul municipiului se găsesc 178 de artere, acestea având o lungime
totală de 140 km. O densitate crescută a traf icului se găsește pe strada Independenței, strada
Crișan, sau strada Ionașcu.

În Slatina în afară de consumul energiei electrice din locuințe, mai sunt și industrii care consumă
cantități mari de energie, cum ar fi: Alro S.A., Alprom S.A., TMK Artrom S.A. , Electrocarbon
S.A., sau Pirelii. Cel mai mare consum este realizat însă de Alro S.A., fiind de 3 TWh/an.
Sistemul energetic național este cel care furnizează energie municipiului. Unele dintre stațiile
care asigură transformarea energiei electrice pentru a putea fi furnizată consumatorilor, sunt:
– stația din Slatina
– stația din Grădiștea
Deșeurile care sunt produse în cadrul societății SC. Alro S.A, sunt mai întâi separate pe categorii,
iar după aceea sunt depozitate temporar. Însă deșeurile care sunt reciclabile vor fi colectate
separat pentru a fi distribuite unor firme autorizate de reciclare, iar restul deșeurilor care nu sunt
reciclabile vor fi duse într -o zonă în care este amenajat un depozit de tip ecologic. (Patro n și
colab, 2011; Bica și colab. , 2013)

În Județul Olt infrastructura rutieră este reprezentată de 2058 km de drumuri publice din care
58% au fost modernizate. Un drum important din punct de vedere economic este Drumul
European E70 care vine dinspre Pitești, trece prin municipiul Slatin a și ajunge până la Craiova.
Pe acest drum traficul este intens, deoarece f ace legătura cu cele două orașe (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Rețeaua de căi ferate nu este foarte dezvoltată în Olt, aceasta întinzându -se pe o lungime de
doar 237 km. Cele mai importante drumuri din județul Olt care fac legătura cu principalele orașe

16 sunt: Drumul Național DN 65 și Drumul Național DN 64. Din cei 2058 km de drumuri publice,
301 km aparțin drumurilor naționale și 1757 km apa rțin drumurilor județene și comunale (Master
Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, citat din Planul Județean de
Gestionare a Deșeurilor, 2008) .
Transportul fluvial se realizează doar pe fluviul Dunărea, prin care trec vase din Rom ânia dar și
din Uniunea Europeană. Pe lângă cele 8 orașe din județul Olt care sunt conectate la rețeaua de
distribuție a gazelor, mai sunt și 2 localități din mediul rural racordate la această rețea. Din cele
peste 100 de milioane de m3 de gaze care sunt f urnizate județului, aproximativ 27 de milioan e
sunt folosite în scop menajer (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037,
Capitolul 2) .

4.2.2 Salubris – Ierarhia managementului deșeurilor – activități și costuri

Sursele de generare a deșeur ilor la nivelul județului Olt provin din:
– gospodării
– instituții sau comerț
– construcții
– industrie
– deșeuri din cadrul gestionării mediului

Tipul deșeurilor generate în mediul urban diferă de cele rurale. Cauza o constituie faptul că cei
mai mulți dintre locuitorii care trăiesc în zonele rurale consumă mai puțin, au un nivel de trai mai
scăzut și comerțul nu este foarte dezvoltat.
O altă diferență majoră dintre zonele urbane și zonele rurale, este că sistemul de gestionare a
deșeurilor este foarte s lab reprezentat în zonele rurale.

Fluxurile deșeurilor de la sate și orase diferă, deoarece deșeurile au o anumită compoziție, iar
procesul de colectare diferă și el în funcție de tipurile de deșeuri. În general dacă facem o
comparație a compoziției deșe urilor din cele două medii (oraș și sat), vom observa că sunt deșeuri
produse numai în mediul urban, deșeuri care sunt produse numai în mediul rural, și deșeuri
asemănătoare celor două medii.
Pentru a analiza fluxurile de deșeuri dintr -o anumită zonă, va t rebui mai întâi să știm sursele de
producere a deșeurilor, și din fiecare sursă ce deșeuri sunt colectate. Astfel deșeurile după sursele
care le generează pot fi:
– Deșeurile din gospodării:
 Deșeuri menajere mixte
 Deșeuri menajere care sunt colectate sepa rat
 Deșeuri voluminoase
 Deșeuri menajere care nu sunt colectate
– Deșeuri din instituții sau comerț:
 Deșeuri asemănătoare cu cele menajere
 Deșeuri care conțin ambalaje
 Deșeuri voluminoase
 Deșeuri periculoase
 Deșeuri infecțioase
 Deșeuri provenite de pe dome niul public: deșeuri biodegradabile care provin din parcuri,
deșeuri generate în piețe, deșeuri produse din activități de întreținere a străzilor

17 – Deșeuri din construcții:
 Deșeuri care provin în urma unor construcții noi
 Deșeuri din demolări
– Deșeuri din industrii:
 Deșeuri similare cu cele menajere
 Deșeuri nepericuloase
 Deșeuri periculoase
– Deșeuri din cadrul gestionării mediului:
 Deșeuri provenite de la epurarea apelor
 Deșeuri din incinerarea unor materiale
 Deșeuri provenite din compostare
 Deșeuri din r efacerea unor gropi care nu au fost realizate legal (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Trebuie să menționăm că o parte din deșeurile menționate mai sus se găsesc combinate între ele,
cum sunt de exemplu deșeurile care conțin ambalaje cu deșeuri menajere, sau deșeuri
voluminoase cu deșeuri menajere. Aceste amestecuri de deșeuri pot să fie foarte periculoase mai
ales dacă se fac cu deșeuri toxice, și de aceea separarea este o etapă foarte importantă care va
facilita valo rificarea sau reciclarea deșeurilor. În afară de fluxurile deșeurilor care apar periodic
cum sunt cele menajere, de hârtie sau carton, mai sunt și alte fluxuri numite fluxuri speciale, care
se fac de regulă cu deșeuri electrice, deșeuri din uleiuri, mijloa ce de transport care nu mai sunt
folosite, deșeuri cu un grad ridicat de periculozitate, sau cauciucuri folosite.

În ceea ce privesc activitățile de colectat, transportat, sortat, reciclat, valorificat, sau eliminat,
societățile de la nivelul județului O lt care se ocupă de gestionarea deșeurilor pot să aparțină
autorităților locale, sau să aibă un statut de firme private.

Dintre activitățile enunțate cel mai mult se practică colectarea, transportul, și eliminarea
deșeurilor. De asemenea companiile care gestionează deșeurile nu sunt foarte numeroase.

Dacă ne referim la modul cum sunt colectate deșeurile trebuie să menționăm că pentru case,
colectarea se face din ușă în ușă, iar pentru apartamente colectarea se face din anumite zone de
colectare. O proble mă a zonelor unde se face colectarea, este că nu sunt tratate corespunzator
după ce deșeurile au fost colectate (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037,
Capitolul 2) .

Alte probleme ar mai fi legate de transportul deșeurilor cu autovehicu le vechi și nesortarea
deșeurilor de către locuitorii care stau la casă și la bloc, în contextul în care au fost amenajate
locuri speciale prevăzute cu containere diferite pentru colectarea anumitor tipuri de deșeuri.

Un alt mod de abordare care să stârne ască interesul producătorilor de deșeuri să recicleze, a fost
prin instituirea unor depozite în care deșeurile reciclabile (sticlă, plastic, metale feroase și
neferoase) erau aduse de persoana care le deținea urmând să primească o sumă de bani în funcție
de tipul deșeului și de cantitatea lui.

Pentru a observa cât de slab este dezvoltat sistemul de gestionare a deșeurilor în județul Olt, din
cele 104 de comune existente în județ, numai Grădinari, Slătioara, sau Iancu Jianu au adoptat

18
diferite moduri pentru colectarea deșeurilor. Localnicii din mediul rural, datorită inexistenței unui
sector de gestionare a deșeurilor, au fost nevoiți să practice două metode pentru a elimina
deșeurile: fie au fost nevoiți să își transporte deșeurile până la gropile de la mar ginea satului, fie
le-au folosit pe post de în grașământ în terenurile proprii (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .
După cum se observă în Figura 1, în perioada 2003 -2006, în mediul urban numărul de locuitori
care au ben eficiat de servicii de colectare a crescut progresiv. De asemenea trebuie să ținem cont
că în acea perioadă, populația din
mediul rural reprezenta aproape 60%
din totalul populației din județ.
Numărul de locuitori deserviți nu
trebuie să se confunde cu num ărul
total de locuitori din orașe, deoarece și
în mediul urban existau persoane care
nu beneficiau de servicii de colectare.
Acești locuitori din orașe care nu
beneficiau de colectarea deșeurilor
erau de regulă situați în zone
periferice, sau în zone în ca re rețelele
de distribuție a energiei electrice și a
gazelor naturale nu erau foarte
dezvoltate.

Figura 1: Populația deservită de serv iciile de colectare î n județul Olt (Master Plan pentru Județul
Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabel 2.22, c itat din ALPM Olt, Chestionare către
operatori; Cifrele privind populația, date de UIP Olt)

Modalitățile prin care deșeurile sunt gestionate la nivelul județului Olt:
 Prevenirea . Deși această metodă se află în vârful ierarhiei gestionării deșeurilor, est e foarte
greu de pus în aplicare. În România deși prevenirea deșeurilor a fost promovată în mass –
media și de către autorități, populația nu a fost foarte receptivă deoarece au existat trei limite
majore posibile: prima ar fi reprezentată de dezvoltarea soc ială, a doua ar fi o dezvoltare
scazută din punct de vedere economic, și a treia ar fi o comunicare care nu a atras suficient
atenția publicului.
În județul Olt conceptul de prevenire a generării deșeurilor a fost foarte greu de aplicat, deoarece
nivelul de trai este mai scăzut comparativ cu alte județe ale țării, și de aceea populația nu a
acordat o atenție deosebită acestui demers de prevenire.
 Reutilizarea. În cazul în care prevenirea generării anumitor deșeuri nu este posibil de realizat,
atunci ar tre bui să se acorde o atenție asupra procesului de reutilizare. În general sunt
reutilizate aparatele electrocasnice, automobile, și alte lucruri care pot fi reparate fară costuri
foarte mari. În funcție de dezvoltarea socio -economică , reutilizarea poate să f ie practicată de
un număr mai mare sau mai mic de locuitori. Putem de asemenea să facem o corelație între
dezvoltarea socială și economică, cu anumite categorii de populație. Astfel în cazul în care
veniturile unor locuitori sunt mai scăzute , s-ar putea ca reutilizarea să fie practicată mai des,
în timp ce în cazul în care locuitorii au venituri mai mari s -ar putea ca reutlizarea să nu fie

19 practicată la fel ca în cazul celor cu venituri mici. În județul Olt ținând cont că o mare parte
din populație are veni turi scăzute și medii, este posibil ca reutilizarea să fie practicată pentru
mai multe lucruri, aici neincluzând deșeurile biodegradabile.
 Sortarea. Aceasta etapă este foarte importantă deoarece deșeurile odată sortate, vor putea să
fie tratate în diferite moduri pentru obținerea unor produse importante pentru populația
umană, cum ar fi pentru fabricarea ferestrelor, a hârtiei, sau a îmbrăcămintei. La nivelul
județului Olt sortarea ne este foarte practicată de populație, deoarece nu sunt foarte multe
firme de salubritate care au inclus acest sistem de sortare. Deși în municipiul Slatina au fost
amplasate diferite zone de sortare a deșeurilor, unii locuitori continuă să arunce deșeurile
amestecate.
 Reciclarea. Spre deosebire de celelante modalități de gestion are a deșeurilor, reciclarea a avut
un succes mai mare în județul Olt, acest lucru reflectându -se prin numărul de firme care
colectează deșeuri pentru reciclare. Aceste firme stabilesc anumite prețuri pentru deșeurile
reciclabile, iar persoanele fizice dar și cele juridice pot să aducă aceste deșeuri în locațiile
specificate. Firmele care colectează deșeurile reciclabile sunt localizate atât în medii urbane
cum ar fi de exemplu Slatina, Caracal, Piatra Olt, cât și în medii rurale cum ar fi în Izbiceni.
 Tratarea deșeurilor. Deșeurile pentru a nu mai fi eliminate la groapa de gunoi, pot fi tratate în
mai multe moduri cum ar fi prin: compostare, fermentare, incinerare, piroliză, gazeificare, sau
tratare mecano -biologică. Nici unul din aceste moduri de tratare a deșeurilor nu este practicat
în județul Olt. O parte din deșeurile care au fost sortate în special cele biodegradabile, ar
putea să fie folosite în stații de coincinerare cu recuperarea de energie. Trebuie să menționăm
că în mediul rural din județul Olt, o parte din deșeurile biodegradabile sunt folosite pentru
compostare în special pe terenuri agricole.
 Depozitarea. Deși este ultima în ierarhia gestionării deșeurilor, depozitarea este cea mai
practicată metodă de eliminare a deșeurilor nu numai în județ ul Olt ci și în România.Această
depozitare în județul Olt se poate face prin 3 căi, și anume: fie într -un depozit special
amenajat, fie la o groapă de gunoi autorizată, fie la o groapă de gunoi neautorizată. Trebuie să
menționăm că numărul gropilor de guno i din județ este mult mai mare în comparație cu
numărul depozitelor care sunt doar șase. Din cele 6 depozite, cele din Slatina, Scornicești, și
Drăgănești Olt au fost închise, iar cele din Corabia, Balș, și Caracal mai pot să funcționeze
până în 2017. La n ivelul județului sunt înregistrate peste 300 de gropi de gunoi , cele mai
multe găsindu -se în mediul rural. Suprafața depozitelor în care sunt aduse deșeurile poate să
ajungă și până la 6 ha (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitol ul
2).

Tabel ul 9: Servicii de salubrizare în județul Olt (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada
2007 -2037, Capitolul 2, Anexa 2.4)
Județul Orașul sau
comuna Servicii Nume operator Proprietate Ultimul an pentru contract
Olt Slatina colectare SALU BRIS SA
Slatina Privat 2004 act adițional la contract până
când se termină licența depozitare
definitivă
Comuna
Slătioara colectare SALUBRIS SA
Slatina Privat Contract anual individual cu familii depozitare
definitivă
Caracal colectare SC IGO SA
Caracal Public Perioada nedeterminată depozitare
definitivă
Balș colectare SALUBRIS SA
Slatina Privat 2014 depozitare

20
După cum se observă în Tabelul 9 , toți operatorii de salubritate din județul Olt practică colectarea
și depozitarea d eșeurilor, iar firma Salubris S.A. Slatina operează nu numai în Slatina ci și în
Slătioara și Balș. De asemenea tot în acest tabel se mai observă că sunt firme care au contracte
realizate pe perioade nedeterminate și firme cu contracte pe perioade determin ate. Dacă este să
analizăm compoziția deșeurilor vom observa că în funcție de zona din care provin deșeurile,
cantitatea de deșeuri biodegradabile va fi mai mare sau mai mică. Astfel deșeurile care provin din
piețe, parcuri, zone rurale, și zone urbane, vo r avea în compoziție un procentaj mai mare de
deșeuri care sunt biodegradabile, iar deșeurile care provin din activități de comerț, instituții, sau
zone de circulație pietonală sau rutieră, v or avea un procentaj mai scăzut (Master Plan pentru
Județul Olt p entru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabel 2.40) .

Colectarea și transportarea deș eurilor din județul Olt
Dacă ținem cont de numărul total de localități din județul Olt, vom observa că operațiunile de
colectare a deșeurilor sunt răspândite la un număr sc ăzut de localități. În zonele urbane, și în
câteva comune colectarea deșeurilor se face în următoarele moduri:
– colectare din puncte fixe
– colectare din ușă în ușă
Aceste sisteme de colectare diferă în funcție de oraș, sau de ponderea de reprezentare a z onelor
cu locuințe individuale și a zonelor cu apartamente. De exemplu în municipiul Slatina se practică
cel mai mult colectarea din anumite puncte, spre deosebire de orașul Balș în care se practică mai
mult colectarea din ușă în ușă.

Dacă ne referim la frecvența cu care deșeurile sunt colectate, vom observa că în general nu sunt
diferențe semnificative în perioadele de colectare, cum ar fi de exemplu în cazul zonelor cu
locuințe individuale în care colectarea din ușă în ușă și cea din puncte stabilite c lar, poate să fie
de 3 ori pe săptămână în ambele cazuri. O diferență în ceea ce privește frecvența poate să apară la
apartamente, deoarece dacă acestea dispun de colectare în locații prestabilite atunci colectarea se
poate realiza în fiecare zi, iar dacă dispun de colectare din ușă în ușă atunci colectarea se va
realiza maxim de 3 ori în fiecare săptămână. definitivă
Piatra Olt colectare
Servicii Primăria
Piatra Olt Public Perioada nedeterminată depozitare
definitivă
Scornicești colectare B&B construcții
S.R.L Privat 2008
depozitare
definitivă Primăria services
Scornicești Public 2008
Dragănești
Olt colectare
D.G.C.L
Public Perioada nedeterminată depozitare
definitivă
Comuna
Grădinari colectare
Servi cii Primărie
Grădinari Privat Perioada nedeterminată depozitare
definitivă
Comuna
Iancu Jianu colectare
Servicii Primărie
Iancu Jianu Privat Perioada nedeterminată depozitare
definitivă
Corabia colectare
Servicii Primărie
Public Perioada ne determinată depozitare
definitivă
Potcoava colectare
Servicii Primărie
Public Perioada nedeterminată depozitare
definitivă

21
La nivelul județului Olt, cea mai mare parte a deșeurilor care au fost colectate din gospodării
situate în medii urbane și rurale , au fost amestecate. Conform PJGD din anul 2008, în municipiul
Slatina s -au înregistrat 68 de zone care au fost concepute pentru o colecta separat deșeurile.
Aceste deșeuri care trebuiau să fie separate de locuitori pentru a putea fi colectate erau:
– deșeuri din sticlă
– deșeuri din plastic
– deșeuri feroase și neferoase
– deșeuri din hârtie
– deșeurile care pot fi biodegadabile (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037,
Capitolul 2) .

Conform chestionarului din Anexa 2.3, Capitolul 2, din Master Plan pentru J udețul Olt pentru
perioada 2007 -2037 , au fost analizate locuințele în care se găsea doar o familie, și din totalul
acestor locuințe s -au arătat procentajele locuințelor care beneficiază de un anumit mod de
colectare a deșeurilor, după cum urmează:
– În Sla tina: 3% din case, colectare prin aducere (colectare la punct fix)
97% din case, colectare din ușă în ușă
– În Caracal: casele și blocurile, colectare prin aducere
– În Balș: 10% din case, colectare prin aducere
90% din case, colectare din ușă în ușă
– În Piatra Olt: 1% din case, colectare prin aducere
99% din case, colectare din ușă în ușă
– În Drăgănești Olt: toate blocurile, colectare prin aducere
– În Corabia: 5% din case, colectare prin aducer e
95% din case, colectare din ușă în ușă

Tabelul 10 : Tipuri de deșeuri colectate în județul Olt (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Anexa 2.3 Chestionar)
Oraș Deșeuri colectate
Slatina Reziduuri, h ârtie, plastic, deșeuri biodegradabile provenite din locuințe,
activități comerciale, instituții, sectoarul industrial, deșeuri provenite din
construcții, deșeuri provenite din demolări, deșeuri provenite din grădini dar
și din piețe, + deșeuri voluminoase
Caracal Reziduuri
Balș Deșeuri provenite din gospodării, activități comerciale, instituții, sectorul
industrial, deșeuri provenite din construcții, deșeuri provenite din demolări,
deșeuri provenite din grădini dar și din piețe, deșeuri din echipamente
electronice, + deșeuri voluminoase
Piatra Olt Deșeuri din reziduuri, hârtie, plastic, deșeuri biodegradabile, și deșeuri de
sticlă, deșeuri provenite din construcții, deșeuri provenite din demolări,
deșeuri provenite din grădini dar și din piețe, + deșeur i voluminoase
Drăgănești Olt Reziduuri
Corabia Deșeuri reziduale, plastic, deșeuri biodegradabile, deșeuri provenite din
construcții, deșeuri provenite din demolări, deșeuri provenite din grădini dar

22
Capacitatea specifică exprimată în l/locuitor pentru 5 orașe din
județul Olt
0123456789
Slatina Caracal Balș Drăgănești Olt Corabia
Orașel/locuitorSeries1și din piețe, + deșeuri voluminoase

Conform Tabelulu i 10, deșeurile biodegradabile au fost colectate cel mai mult din orașele:
Slatina, Pi atra Olt, și Corabia. În celelal te orașe cum sunt Caracal și Drăgănești Olt, ar putea să
existe și alte tipuri de deșeuri care sunt colectate, ținând cont că aceste date au fost obținute
înainte de anul 2008 din chestionarul din Anexa 2.3 al Master Plan ului pentru Județ ul Olt pentru
perioada 2007 -2037 . Trebuie să mai menționăm că în orașele în care se colectează deșeurile
voluminoase, acestea sunt luate în considerare ca ș i cum ar fi deșeuri reziduale.
Dacă ne referim la dispozitivele sau echipamentele pentru colectarea deșeurilor municipale, vom
observa că acestea diferă în funcție de capacități și de tipul deșeurilor. Potrivit Anexei 2.4 din
tabelul A2.8.1 -2 din Master Pl an pentru Județ ul Olt pentru perioada 2007 -2037, echipamentele de
pre-colectare pot sa aibă capacități foarte mici cum ar fi de exemplu pubele de deșeuri care au
0.12 m3 sau 0.14 m3, până la containere de 4 m3.

Tot în același tabel se arată că în municip iul Slatina cel mai mult se folosesc euro -containere de
0,24 m3, 1,1 m3, și containere de 4 m3. Din păcate aceste recipiente de colectare, nu au fost
întodeauna înlocuite cu unele mai noi și mai eficiente.

Containerele care au probabilitatea cea mai mare să se uzeze în timp, va fi în cazul celor care sunt
confecționate din plastic. Locurile în care containerele sunt amplasate vor fi alese în funcție de
mai multe criterii, printe care putem enumera: populația care va avea acces la respectivele
containere, să nu afecteze peisajul, să nu reprezinte o sursă de îmbolnăviri datorită mirosurilor și
mizeriei din jurul containerelor, să permită accesul autovehiculelor de colectare a deșeurilor, să
fie amplasate în zone strategice pentru ca autocamioanele să nu parc urgă distanțe mari și să nu
aibă un consum ridicat de combustibil.

Pe baza chestionarelor care au fost transmise unitaților administrative în anul 2007, în Anexa 2.4
din Master Plan pentru Județ ul Olt pentru perioada 2007 -2037 s-a putut afla capacitatea s pecifică
exprimată pentru fiecare locuitor, la nivelul anului 2006 după cum se observă în Figura 2.
Capacitatea specifică care este exprimată în litri/locuitor, ține cont și de capacitățile diferitelor
tipuri de containere sau pubele cu care se face colect area.

În Figura 2, capacitățile specifice din
Slatina și Caracal depășesc 7 l/locuitor,
deoarece populația este mai mare și deci
și cantitățile de deșeuri generate vor fi
mai mari. Trebuie să menționăm că în
contextul în care containerele sau
pubelele nu au o capacitate mare de
colectare, frecvența cu care deșeurile vor
fi colectate va fi mai mare.

Figura 2: Capacitatea specifică, pentru 5 orașe din județul Olt (Master Plan pentru Județul Olt
pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Anexa 2.4)

23

Exist ă de asemenea perioade când capacitățile containerelor sunt depășite, iar în jurul
containerelor se formează deșeuri care duc la apariția mirosurilor neplăcute. Soluțiile care ar
putea să fie aplicate de societățile care gestionează deșeurile în momentul c ând sunt depășite
capacitățile containerelor, ar fi fie să aducă alte containere în plus, fie să crească frecvența de
colectare.
Aceste măsuri vor fi eficiente însă pe termen scurt și nu pe termen lung, reflectându -se astfel și
mai mult importanța preveni rii generări i deșeurilor de către populație (Master Plan pentru Județul
Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Transportul deșeurilor în județul Olt, este realizat de camioane de diferite tipuri și capacități.
Vehiculele care vor fi utilizate pentru transport vor depinde în primul rând de cantitățile de
deșeuri care sunt generate. Astfel conform tabelului A2.8.1 -3, din Anexa 2.4, a Master Plan ului
pentru Județ ul Olt pentru perioada 2007 -2037 , în orașele cu o populație mai mare vor fi folosite
mai mul te autocamioane, cum este de exemplu în Slatina și Caracal, iar în orașele cu o populație
mai mică se vor folosi mai puține autocamioane cum este în Piatra Olt, Drăgănești Olt, Balș, sau
Corabia.

Tot potrivit tabelului A2.8.1 -3, doar în Slatina, Caracal, Balș, și Corabia se găsesc camioane care
au compactoare. De asemenea numărul camioanelor care transportă deșeurile de la nivelul unui
oraș sau sat, va influența numărul persoanelor care vor beneficia de serviciile de transport pentru
un camion.
Ca exemplu putem da municipiul Slatina în care sunt între 400 -500 de locuitori/camion m3, spre
deosebire de Drăgănești Olt în care sunt între 2500 -3000 de locuitori/camion m3.

Diferența dintre cele două zone urbane se datorează faptului că în Drăgănești Olt, număru l de
camioane este mai scăzut.

Pentru a ne asigura că numărul de persoane deservite de fiecare camion nu este nici prea mare
nici prea mic trebuie să ținem cont de următoarele aspecte: numărul schimburilor realizate în
fiecare zi, distanța efectuată până la locul în care se face depozitarea, capacitatea fiecărui vehicul
de transport al deșeurilor, timpul de întoarcere a camioanelor, și altele.
Trebuie să menționăm că un număr mic de locuitori per camion, nu va însemna întodeauna că
sunt mai multe camioane într-o zonă urbană sau rurală, ci ar putea să mai însemne că sunt mai
puține camioane însă de capacități mai mari. Kilometrajul efectuat de camioane, va depinde în
primul rând de frecvența de colectare. Astfel în orașele în care frecvența de colectare es te zilnică,
kilometrajul vehiculelor de colectare va fi foarte mare în comparație cu camioanele care
colectează la 3 sau 5 zile (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul
2).

În analiză și interpretare trebuie ținut cont de nivel ul dezvoltării socio -economice.
De exemplu, în Corabia camioanele de colectare au avut un kilometraj total de peste 24.000
km/an, în timp ce camioanele de colectare din Balș au avut un kilometraj total de până în 13.000
km/an, deși populația din Balș a fos t mai mare decât în Corabia, după cum este descris și în
tabelul 3, din Anexa 2.3 a Master Plan ului pentru Județ ul Olt pentru perioada 2007 -2037 .

24
Capacitatea totală a camioanelor de transportat deșeurile
înainte de anul 2008
020406080100120140160
Slatina Caracal Piatra Olt Drăgănești Olt Corabia
OrașeCapacitatea totală (m3)Series1

În Figura 3, se evidențiază că în orașele Slatina și Caracal, capacitățile însumate ale camioanelor
de cole ctare sunt mult mai mari față de Piatra Olt sau Drăgănești Olt.
Aceste capacități ar putea să sugereze că sunt generate cantități mari de deșeuri, însă nu
întodeauna camioanele sunt umplute la capacitatea maximă.

O problemă ar putea să apară în schimb în orașele sau satele care dispun de un număr scăzut de
camioane și în care frecvența de
colectare este foarte rară.

De aceea în zonele rurale, impactul
produs de deșeurile care sunt
depozitate fie la marginea satului fie
în zone din interiorul satului es te cel
mai semnificativ, deoarece
infrastructura de colectare, transport
și eliminare sau valorificare este slab
dezvoltată în aceste zone (Master
Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Figura 3: Capacitatea camioanelor de trans portat deșeurile înainte de 2008 (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Anexa 2.3, Tabel 2)

Conform Anexei 2.4 din Master Plan pentru Județ ul Olt pentru perioada 2007 -2037 , există și
mijloace de transport ale deșeurilor ca re au capacități mai mici cum sunt: camioane care au
containere, camioane de tip deschis, tractoare cu trailere sau fară trailere, și alte tipuri.

În ceea ce privește stațiile de transfer, la nivelul județului Olt a început să fie pus în aplicare un
proie ct care prevede:
– realizarea unor stații de transfer situate în Caracal, Corabia, Balș, Scornicești;
– construirea unui singur depozit de tip ecologic, realizarea a două stații adică una
de sortare și una de tratare a levigatului;
– realizarea unor platforme p entru deșeuri menajere și deșeuri reciclabile răspândite
în peste 100 de localități.
În acest proiect se mai precizează că o serie de depozite trebuie să fie închise.

Sursele de finanțare pentru acest proiect de peste 35 de milioane de euro, au provenit de la
bugetul autorităților locale, din bugetul statului, și cea mai mare parte de la Uniunea Europeană.
Acest proiect odată ce va fi finalizat, va îmbunătăți semnificativ managementul deșeurilor de la
nivelul întregului județ.

Această îmbunătățire s -ar produce deoarece:
– Ar crește numărul containerelor pentru fiecare tip de deșeu

25 – Societățile de salubritate vor transporta deșeurile direct la stațiile în care se va face transferul
– Odată sortate deșeurile de populație, acestea vor putea să ajungă în st ațiile în care se face
sortarea
– Stațiile în care se va face transferul deșeurilor vor include și zone în care se vor colecta deșeuri
de mărime mare sau deșeuri electronice.
Proiectul se asteaptă să fie finalizat în totalitate în decursul anului 2015.
(Sursa: http://olteniabusiness.ro/n/455/masterplanul -pe-deseuri -din-olt-isi-tureaza -motoarele/ )

Costurile de management al deșeurilor în județ ul Olt

În ceea ce privește costurile vom analiza care sunt costurile suportate de persoanele fizice și
persoanele juridice care generează deșeuri, precum și costurile pentru activitățile de gestiune a
deșeurilor din cadrul societăților de salubritate.

De-a lungu l timpului în județul Olt, tarifele pentru prestarea serviciilor de gestionare a deșeurilor
au avut tendințe de creștere, scădere, sau chiar de menținere la un anumit nivel.

Costurile serviciilor de gestionare pot să difere și în funcție de statutul firme i, adică dacă este
firmă privată sau firmă publică. Un element important care trebuie luat în considerare când se
stabilesc costurile pentru anumite servicii, este venitul mediu de la nivelul unui oraș sau de la
nivelul județului.

Trebuie să menționăm că venitul mediu dintr -un județ poate să fie mai ridicat comparativ cu o
zonă rurală, deoarece într -un județ pot să fie orașe sau localități în care veniturile locuitorilor să
fie ridicate sau la un nivel mediu.

Dacă ne referim la tarifele stabilite de firme le de salubritate acestea pot să difere în funcție de
oraș.

De exemplu după anul 2004, în Slatina tarifele erau mai ridicate comparativ cu municipiul
Caracal. Deoarece tarifele erau mai ridicate în Slatina în următorii 3 ani tarifele nu au mai
crescut, sp re deosebire de Caracal în care s -au înregistrat creșteri anuale de tarife.

De asemena modul cum sunt facturate companiile, diferă de modul cum sunt facturate persoanele
fizice. Astfel în momentul facturării, în cazul personelor juridice se va ține cont d e cantitățile
produse, iar în cazul locuințelor se va ține cont de persoane și luna în curs.

După ce societatea a calculat și a stabilit care vor fi costurile necesare pentru gestionarea
deșeurilor de la nivelul unui oraș sau sat, ulterior va fi necesar ca firma să primească și o acord
de la consililul local, privind costurile care au fost stabilite pentru fiecare activitate.

Costurile de prestare a serviciilor de gestionare a deșeurilor pentru agenții economici și persoane
fizice, vor fi influențate și de costurile exploatării. Astfel cu cât costurile exploatării sunt mai
mari, cu atât mai mult va crește probabilitatea de mărire a tarifelor pentru populația care
beneficiază de aceste servicii (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037,
Capitolul 2) .

26
Costuri adresate companiilor pentru prestarea
serviciilor de gestionare a deșeurilor
05101520253035
2004 2005 2006 2007
AniRON/lunăSlatina
Caracal
Conform Figurii 4, tarifele achitate de companiile din Slatina pentru gestionarea deșeurilor sunt
mult mai mari comparativ cu municipiul Caracal, însă după 2005 s -au stabilizat, în timp ce în
Caracal au crescut treptat.

Spre deosebire de a nul 2007, în anul 2010 tarifele pentru colectarea și transportul deșeurilor care
sunt de tip menajer, au mai crescut atât
pentru firme private până la 31.53 lei/m.c.
(fără T.V.A.), cât și pentru persoanele
fizice până la 3.78 lei/persoană/lună (fără
T.V.A. ). Însă conform anexei numarul 1 la
H.C.L. nr.4/13.01.2014, tariful propus care
a inculs și TVA -ul pentru transportul și
colectarea deșeurilor care sunt menajere
pentru societăți private a fost de 48.29
lei/m.c., iar pentru persoane fizice a fost de
5.79 l ei/persoană/lună (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037,
Capitolul 2; Anexa nr.1 la H.C.L.
nr.4/13.01.2014) .

Figura 4: Costuri adresate companiilor (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 –
2037, Capitolul 2, Tabel 2.45)

Suportabilitate a – face referire la un anumit procentaj al venitului dintr -o locuință, procentaj
care va fi folosit pentru activitățile prestate de firmele de salubritate. Costurile stabilite pentru un
sistem de management al deșeurilor nu trebuie să permit ă numai achitarea costurilor de
exploatare, ci și crearea unei rezerve de bani pentru îmbunătățirea unor tehnologii (achiziționarea
de containere de diferite capacități care să aibă sisteme de etanșeizare, achiziționarea de
autocamioane), sau pentru achita rea unor costuri neprevăzute (defectarea unor vehicule sau
distrugerea unor containere). De asemenea costurile stabilite de operator nu vor trebui să fie nici
foarte mari, nici foarte mici, ci la un nivel care să permită că operatorul de salubritate nu va fi
nevoit să apeleze la diferite surse de finanțare în cazul unor probleme de ordin financiar.

Tarifele între firmele de salubritate mai diferă și în funcție de: metoda folosită pentru a colecta
deșeurile, densitatea locuitorilor din oraș, frecvența cu ca re se face colectarea deșeurilor, distanța
parcursă până la locul de eliminare a deșeurilor, și altele.

Trebuie să menționăm că informațiile de tip social și de tip economic, sunt foarte importante
pentru stabilirea nivelului de suportabilitate. Astfel pr agul de suportabilitate pentru o locuință, va
fi de 1.5%. Pentru aflarea nivelului de suportabilitate, se va ține cont de 3 elemente:
– Venitul mediu al unui anumit număr de persoane
– Mărimea medie a unui număr de locuințe
– Numărul mediu al persoanelor c are lucrează/locuință

27
Rata cu care deșeurile sunt colectate în municipiul
Caracal
0%20%40%60%80%100%120%
2004 2005 2006
AniRata de colectareDeseuri menajere
Deseuri comerciale
Deseuri municipaleSuportabilitatea mai poate semnifica și capacitatea unei familii de a suporta plata pentru serviciile
de salubritate.

Un lucru important de menționat este că dacă vrem să aflăm nivelul de suportabilitate dintr -un
județ este posibil s ă apară anumite erori, deoarece costurile diferă în anumite zone ale județului.
Pe de altă parte nu este recomandat să se facă suportabilitatea la toate gospodăriile. Pentru a afla
suportabilitatea trebuie ca datele utilizate să fie cât mai recente, iar d atele privind angajații să fie
la zi (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

În Slatina nivelul suportabilității a avut o tendință de creștere de la 1,5% în anul 2004 până la
1,7% în anul 2005, urmând să scadă până în 2007 . Costurile activităților de întreținere din cadrul
firmei de salubritate, este posibil să fie mai mari dacă vor fi realiz ate noi proiecte de construcții
(Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabel 2.46) .

Costurile cole ctării deș eurilor – Rata cu care deșeurile sunt colectate este foarte importantă,
deoarece în cazul unei colectări mai intensive pot să se acumuleze anumite sume de bani, care vor
fi folosiți pentru activitățile de
gestionare a deșeurilor sau pentru
dezvol tare. O rată mare de colectare
poate să sugereze și că firma de
salubritate are un sistem de gestionare a
deșeurilor foarte bine organizat. Rata
crescută sau scăzută de colectare a
deșeurilor, mai poate însemna și că
deșeurile sunt generate în cantități ma i
mari sau mai mici.

Figura 5: Rata de colectare a deșeurilor î n Caracal (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabelul 2.47)

După cum se observă în Figura 5, în Caracal ratele de colectare sunt din ce în ce mai mari p entru
deșeurile menajere și comerciale.
Tarifele finale vor fi decise în funcție de:
– Cheltuielile exploatării
– Suportabilitate

Dacă o firmă de salubritate are veniturile mai mari decât costurile de exploatare, atunci există
posibilitatea să fie făcute o serie de îmbunătățiri în echipamentul folosit, schimbarea unor metode
de lucru, sau chiar adoptarea unor metode de tratare a deșeurilor.

Pe de altă parte dacă costurile de exploatare sunt mai mari decât veniturile, se va creea un deficit,
cu efecte asu pra întregului sistem de gestionare a deșeurilor. Aceste efecte ar putea să includă:
scoaterea din funcțiune a unor camioane de colectare, micșorarea salariilor unor angajați,
utilizarea unor metode de colectare care presupun un cost mai scăzut, creșterea tarifelor de

28 prestare a serviciilor de salubritate pentru populație, sau în cel mai rău caz nece sitatea acordării
unui împrumut (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Cele două posibilități în care se poate găsi o firmă d e salubritate, adică cea în care veniturile să
fie mai ridicate comparativ cu costurile de exploatare, sau costurile de exploatare să fie mai
ridicate comparativ cu veniturile, au fost analizate pentru două municipii, adică Slatina și Caracal
după cum se o bservă și în Figurile 6 și 7.
Veniturile și costurile exploatării și surplusul pentru
municipiul Caracal
0200,000400,000600,000800,0001,000,0001,200,0001,400,000
2004 2005 2006
AniRONVenituri
Costuri de exploatare
Surplus
Veniturile și costurile exploatarii pentru municipiul Slatina
-2,000,000-1,000,00001,000,0002,000,0003,000,0004,000,0005,000,0006,000,0007,000,0008,000,000
2004 2005 2006
AniRONVenituri
Costuri de exploatare
Deficit/ surplus

Figura 6: Veniturile și costurile exploată rii pentru Figura 7: Veniturile și costurile exploată rii pentru
municipiul Caracal (Master Plan pentru Județul municipiul Slatina (Master Plan pentru Jude țul
Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabelul 2.48) Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabelul 2.48)

Situația care este prezentată în Figura 6, arată că în perioada 2004 -2006, în municipiul Caracal a
existat un surplus d in ce în ce mai mare de resurse financiare, care au fost obținute din prestarea
serviciilor de gestionare a deșeurilor și care puteau să fie utilizate în diferite investiții. Spre
deosebire de Caracal, în municipiul Slatina în perioada 2004 -2005 noile inve stiții au avut un
caracter limitat deoarece costurile exploatării erau mai mari ca veniturile, însă din anul 2006 a
început să fie înregistrat un surplus după cum este prezentat și în Figura 7.

În ceea ce privește costurile exploatării, se observă că proc esul de colectare se face cu costuri mai
mari spre deosebire de depozitare. De exemplu în primele 6 luni din anul 2007, în municipiul
Caracal costurile pentru colectare se ridicau la peste 400.000 RON(130.832 euro iar cursul euro
fiind de 3,2708 euro la 18 .05.2007 conform curs -bnr.ro), în timp ce costurile depozitării erau de
până în 1.400 RON. Deoarece costurile pentru depozitarea deșeurilor sunt mai mici, ar putea să
constituie o explicație de ce aceast ă metodă este cel mai utilizată (Master Plan pentru J udețul Olt
pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabelul 2.50; www.curs -bnr.ro) .

Unele dintre costurile cele mai mari care apar în cadrul costurilor exploatării, sunt cele de
combustibil. Aceste costuri de combustibil ar putea fi reduse, fie prin schimb area unor
componente care reduc consumul, fie prin achiziționarea altor autovehicule care să fie mai
eficiente din punct de vedere al consumului de combustibil și a emisiilor de gaze.

29
Costuri de exploatare exprimate în procente, pentru municipiul
Slatina, în anul 2006
Personal
40%Alte costuri
33%
Asigurare
1%
Combustibil
15%Material
1%Amortizare
4%
Mentenanță
1%Costuri indirecte
de personal
5%Figura 8, arată că exploatarea are costuri ridicate nu doar pentru comb ustibil, ci și pentru
personal, sau alte costuri. Alte costuri s -ar putea referi la evenimente care nu sunt planificate să
apară, cum ar fi preluarea unor
cantități mari de deșeuri dintr -o
zonă la un anumit moment de timp.
Costurile care implică personalul
unei societăți de salubritate, sunt de
obicei mai ridicate deoarece
componenta umană joacă un rol
esențial pentru desfășurarea tuturor
operațiunilor de gestionare a
deșeurilor, aici referindu -ne atât la
personalul din administrație cât și la
personalul c are se ocupă de
colectarea, transportul, și
depozitarea deșeurilor. Costurile de
mentenanță nu sunt foarte mari, însă
pe măsură ce echipamentul se
uzează, acestea ar putea să crescă în
timp. O posibilă explicație a
repartizării costurilor în acest fel din
Figura 8, ar fi că în municipiul Slatina predomină mai mult operațiunile de colectare.
Un alt element de care se va ține cont î n stabilirea costurilor de prestare a serviciilor de gestionare
a deșeurilor, vor fi prognozele pentru costuri.

Figura 8: Costu rile de exploa tare pentru municipiul Slatina î n anul 2006 (Master Plan pentru
Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2, Tabelul 2.51)

Deși în municipiul Slatina pentru deșeurile menajere tariful este calculat în funcție de
lei/persoană/lună, în municipiul Caracal pentru deșeurile menajere, tariful se stabilește în funcție
de cantitatea deșeurilor.

Însă pentru a putea compara datele, trebuie ca, cât mai multe localități să furnizeze date
suficiente, iar datele să fie folosite corect pentru calc ularea unor coeficienți. Dacă se dorește să se
facă o analiză la nivelul județului, trebuie ca un număr cât mai mare de orașe să furnizeze
informații de la firmele de salubritate cu privire la sumele încasate de la populație, și cu sumele
folosite în fieca re activitate de gestionare a deșeurilor pentru a putea face o serie de prognoze.

Astfel deoarece în județul Olt, există un număr scăzut de orașe care oferă informații privitoare la
costurile gestionării deșeurilor, probabilitatea de apariție a unor rezul tate eronate în urma unor
calcule va fi din ce în ce mai mare. Cu cât datele referitoare la costuri vor fi mai corecte, și se vor
aplica anumite formule pentru calcularea tarifelor, cu atât va crește și posibilitatea de a realiza
estimări cât mai corecte (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

30
Fluxurile de deșeuri principale din județul Olt, în anul 2007
020,00040,00060,00080,000100,000120,000140,000160,000
Fluxuri de deșeuri municipaletone/anGospodării din zonele urbane
Gospodării din zonele rurale
Gospodării – total
Deșeuri similare din instituții
Deșeuri din parcuri și grădini
Deșeuri din piețe
Deșeuri stradale
Nămol provenit de la epurarea
apelor uzate
Total deșeuri municipaleCantitățile de deșeuri generate în județ ul Olt – În general în județul Olt nu se produc cantități
foarte mari de deșeuri, comparativ cu alte județe din România. De -a lungul timpului a u fost
perioade când cantitățile de deșeuri au crescut și după aceea au început să scadă.

În privința județului Olt nu putem spune că s -a înregistrat o creștere continuă a cantităților de
deșeuri. O posibilă explicație a oscilării fluxurilor cu care deșeu rile sunt generate, ar putea fi
explicată prin modificări de natură socio -economică. Din punct de vedere economic, creșterea
venitului minim și a venitului mediu, a u dus la creșterea puterii de cumpărare, și deci și la
mărirea cantităților de deșeuri.

Pe de altă parte o diminuare a veniturilor pentru anumite categorii de salariați, a dus la scăderea
ratei de consum. Astfel scăderea consumului pentru unii salariați, a afectat și alte categorii de
activități. De aceea orice modificări de natură economică, vo r avea efecte asupra ratei cu care
deșeurile sunt generate.

Cel mai bun exemplu poate fi dat de de disponibilizările salariaților din anii 2008 și 2009, care au
avut loc în toată țara.

Deoarece în județul Olt predomină cel mai mult activitățile agricole (cum ar fi cultivarea
terenului, creșterea animalelor), și activitățile din industrie, deșeurile care vor fi generate nu vor fi
foarte mari.
În zonele în care comerțul se practică mai intensiv, cum ar fi în municipiul Slatina și în
municipiul Caracal vor fi produse cantități mai mari de deșeuri.

Între zonele urbane și
zonele rurale va exista
mereu o diferență în
privința cantităților
produse și a tipurilor de
deșeuri. Această diferență
ar putea fi diminuată dacă
în zonele rurale ar fi
realizate o serie de
investiții (Master Plan
pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037,
Capitolul 2) .

Figura 9: Fluxuri de deșeuri din județul Olt, în anul 2007 (Rezumat Master Plan pentru Județul
Olt pentru perioada 2007 -2037, Tabel 0.4)

De asemenea diferența dintre ca ntitățile de deșeuri generate în mediile rurale și urbane, este
foarte bine evidențiată în Figura 9. Tot în figura 9 se mai observă că în anul 2007, la nivelul
județului Olt, deșeurile municipale ajung aproape până la 150.000 de tone/an, în timp ce deșeuri le
din gospodăriile rurale nu depășesc 50.000 de tone/an.

31
Cantități de deșeuri colectate în județul Olt, între anii 2003-2006
050001000015000200002500030000350004000045000
2003 2004 2005 2006
Anitone/anDeșeuri menajere colectate
Deșeurile municipale
colectate din comerț,
industrie și de la instituții
Deșeuri din parcuri și
grădini
Deșeuri din piețe
Deșeuri stradale În mediile urbane există locații în care nu se cunosc cantitățile exacte și tipurile de deșeuri
produse, deoarece sunt locuințe care nu beneficiază de servicii de colectare.

Astfel în lipsa exist enței serviciilor de colectare din anumite zone ale unui oraș, locatarii au avut
mai multe posibilități de eliminare sau tratare a deșeurilor după cum urmează:
– Unii locuitori au fost nevoiți
sa î-și ducă deșeurile până la
zone din oraș în care existau
recipiente de colectare.
– Alți locuitori au ales să
depoziteze ilegal deșeurile
– Alți locuitori au ales să
folosescă deșeurile pe post de
îngrășământ
– Alte deșeuri au fost arse în
propriile curți

În cazul raportării cantităților
de deșeuri pot să apară și
erori care sunt datorate fie
lipsei echipametului cu care
se face cântărirea, fie unor
greșeli făcute de operatori
(Master Plan pentru Județul
Olt pentru perioada 2007 –
2037, Capitolul 2) .

După cum se observă în Figura 10, în perioada 2003 -2006, au existat deșeuri care au fost
generate în cantități mai mari și deșeuri generate în cantități mai mici, cum ar fi:
– deșeurile menajere care au fost colectate, au avut o creștere foarte mare în perioada 2004 –
2005, de la apr oximativ 25.000 de tone în 2004 la peste 40.000 de tone în 2005, iar perioada post
2005 a fost marcată de o scădere a cantităților.
– deșeurile provenite din activități comerciale, industriale, și din instituții, tot în aceiași
perioadă 2004 -2005, au a vut o creștere semnificativă. Putem să spunem deci că pe baza celor
două creșteri de deșeuri municipale și a celor comerciale, industriale, și din instituții, există o
legătură strânsă.
– a fost înregistrată și o creștere treptată a deșeurilor provenit e din piețe, ca urmare a
creșterii consumului, s -au a măririi numărului de comercianți.
– și cantitățile de deșeuri stradale au crescut între 2003 și 2006, și doar în anul 2004 s –
a înregistrat o scădere ușoară.
– singur ele deșeuri care au avut o tendință de scădere, au fost deșeurile din parcuri și
grădini.
Figura 10: Cantități de deșeuri colectate în județul Olt, între
2003 -2006 (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada
2007 -2037, Capitolul 2, Tabelele 2.23, 2.24, 2.25, 2.26, 2.27,
citat de AMP Olt, AMP Olt EPA, chestionare pentru operatori,
și Anexa 2.3)

32
Totalul deșeurilor generate în municipiul Slatina, între anii 2010-2013
020004000600080001000012000
2010 2011 2012 2013
AnitoneSeries1Cantitățile de deșeuri menajere colectate evidențiate în Figura 10, au cuprins numai locuințele din
mediile urbane, (în respectiv a perioadă locuințele din mediile rurale nu beneficiau de colectarea
deșeurilor).

Unele dintre sursele care au oferit informații cu privire la cantitățile de deșeuri menajere, au fost
reprezentate de diferite administrații. Deși în Figura 10, se arată c ă au fost colectate cantități mari
de deșeuri menajere, trebuie să menționăm că au fost orașe în care rata medie cu care au fost
generate deșeurile de tip menajer a fost de 0,05 kg/locuitor/zi, până la 12,75 kg/locuitor/zi. Astfel
putem să spunem că au fo st orașe care au contribuit mai mult la creșterea cantităților de deșeuri
menajere, și alte orașe care au contribuit mai puțin.

Datorită lipsei sistemelor de cântărire din majoritatea comunelor din județ, nu s -au putut face
decât doar estimări cantitative , și acestea fiind făcute pentru un număr limitat de comune.

Și în cazul cantităților de deșeuri colectate din comerț, industrie și instituții, a existat problema
lipsei unor date insuficiente și doar două orașe au oferit informații cu privire la aceste deșeuri și
anume: Dră gănești și Corabia (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037,
Capitolul 2) .

O altă problemă a mai fost reprezentată de nepotrivirea datelor referitoare la cantitățile de deșeuri
raportate de unele administrații și soci etăți operatoare, unele oferind date cu cantități mai mari de
deșeuri iar altele date cu cantități mai mici de deșeuri.

Separarea deșeurilor menajere nu este foarte practicată în județul Olt, deși există depozite în mai
multe orașe cum ar fi cele din Slat ina, Caracal, sau Piatra Olt, și peste 70 de locuri din Slatina
destinate sortării anumitor tipuri de materiale de către populație.

Se estimează că în anul 2015, după ce vor fi finalizate stațiile de transfer pentru deșeuri, în
județul Olt vor exista mai multe recipiente și zone de colectare separată a deșeurilor.

Deșeurile din parcuri și din grădini, până în anul 2006 au cotinuat să scadă fie datorită unor cauze
de natură socială, fie unor cauze de natură economică. O cauză de natură socială s -ar putea referi
la conștientizarea importanței
de menținere a unui mediu cât
mai curat de către populație,
iar o cauză de natură
economică ar fi investiții în
recipiente de colectare a
deșeurilor.

Creșterea cantităților de
deșeuri colectate din piețe, ar
putea să fie corelată cu apariția
unor noi comercianți, cu
dezvoltarea comercianților
existenți, sau cu creșterea
consumului populației.

33
Figura 11: Totalul deșeurilor generate în municipiul Slatina, între 2010 -2013 (Sursa: S.C.
SALUBRIS S.A. SLATINA)
În compoziț ia deșeurilor stradale cel mai mult predomină praful, materia biodegradabilă, și
deșeuri care nu au fost introduse în containere sau pubele de gunoi.

O altă categorie de deșeuri din județul Olt care este generată în special în zonele urbane este
reprezent ată de nămolurile din stațiile de epurare a apelor uzate. În privința acestor nămoluri nu
se cunosc foarte multe date referitoare la cantitățile generate, astfel fiind destul de dificilă
prognoza sau estimarea acestora.

Un lucru bun în privința acestor n ămoluri este că nu sunt utilizate în agricultură, însă în schimb
sunt eliminate fie pe sol, fie în depozite, fară a fi valorificate. Se apreciază că, cu cât va crește
consumul de apă din gospodăriile din mediul urban, și cu cât vor fi racordate mai multe l ocuințe
la rețeaua de apă, cu atât vor fi generate cantități mai mari de nămoluri în stațiile de epurare.
Astfel vor trebui găsite noi metode de tratare a nămolurilor, fără a afecta sistemele ecologice
naturale, seminaturale, și sis temele socio -economice (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

În Figura 11 se observă că, cantitățile de deșeuri generate din Slatina, au avut o descreștere
treptată din 2010 și până în 2013.

Aceste scăderi ale cantităților au avut loc deoarec e anumite tipuri de deșeuri au fost generate în
cantități mai mici, cum ar fi de exemplu:
– scăderea deșeurilor menajere colectate în amestec de la populație, a deșeurilor municipale și
asimilabile colectate separat (inclusiv deșeuri din construcții și d emolări), în perioada 2010 -2011.
– scăderea deșeurilor din construcții și demolări, a deșeurilor stradale, sau a deșeurilor din
plastic, în perioada 2011 -2012.
– scăderea deșeurilor menajere colectate în amestec de la populație, sau a deșeurilor asimil abile
colectate în amestec din comerț, industrie și instituții, în perioada 2012 -2013.

Trebuie menționat faptul că deși au fost deșeuri care au avut o tendință mai mare de scădere, au
existat și deșeuri în care cantitățile au crescut, cum ar fi deșeurile voluminoase de la 3725 tone în
2012 la 9735 tone în 2013. Astfel analiza dinamicii deșeurilor, va indica atât creșteri, scăderi, cât
și încadrări într -un anumit domeniu de variaț ie a anumitor tipuri de deșeuri (Sursa: S.C.
SALUBRIS S.A. SLATINA) .

Conform rapoartelor lunare furnizate de S.C. SALUBRIS S.A. SLATINA, cantitățile de deș euri
care au fost colectate, valorificate, și eliminate din anul 2012 au fost:
– 6165 tone de deșeuri municipale colectate și eliminate
– 1508 tone de deșeuri din plastic colec tate din care 1,2 tone au fost valorificate
– 68 tone de deșeuri din hârtie și carton colectate , din care 35,03 tone au fost valorificate.

Deși cea mai practicată metodă este cea de eliminare a deșeurilor prin depozitare la gropile de
gunoi, treptat au î nceput ca anumite tipuri de deșeuri să fie valorificate, în special cele din hârtie
și din plastic.

34
Deșeurile din construcții și demolări, și deșeurile menajere
amestecate, din municipiul Slatina
01000200030004000500060007000
2010 2011 2012 2013
AnitoneDeșeuri menajere care au fost
colectate în amestec
Deșeuri care provin din
construcții și demolăriDeșeurile au putut să fie valorificate deoarece a fost creată o infrastructură de colectare separată a
deșeurilor, care a permis populației să colecteze s eparat.

Din păcate sunt deșeuri în care nu se pune un accent foarte mare pe reciclarea acestora, cum sunt
deșeuril e din sticlă sau din lemn (Sursa: S.C. SALUBRIS S.A. SLATINA) .

Conform Fig 12, cantitățile de deșeuri menajere amestecate, au scăzut semnif icativ între 2010 și
2011, urmând ca înspre anul 2012
să fie înregistrată o creștere ușoară
a acestor deșeuri.

Tot în această figură mai putem să
observăm că în anii 2011 și 2013,
cantitățile de deșeuri din
construcții și demolări, au depășit
cantitățile deșeurilor menajere.
Această depășire s -a datorat pe de
o parte scăderii pronunțate a
deșeurilor menajere, și pe de altă
parte a posibilelor investiții din
sectorul comercial.
Figura 12: Dinamica deșeurilor din construcții și demolări și a deșeurilor mena jere amestecate
între anii 2010 -2013 (Sursa: S.C. SALUBRIS S.A. SLATINA)

Creșterea cantităților de deșeuri din construcții și demolări poate fi datorată mai multor cauze,
cum ar fi:
– noi investiții în sectorul imobiliar sau comercial
– demolarea unor clădir i mai vechi sau care nu au avut autorizație de construire
– folosirea unor materiale cu o masă ridicată în construcții

În compoziția deșeurilor din construcții și demolări se găsesc 3 tipuri de deșeuri: deșeuri
periculoase, deșeuri nepericuloase și deșeuri inerte. Astfel în funcție de tipul construcțiilor,
ponderea celor 3 tipuri de deșeuri este diferită. Dacă sunt demolate clădiri sau case, ponderea de
reprezentare va fi probabil mai mare pentru deșeuri inerte și nepericuloase, iar dacă sunt demolate
clădir i sau zone în care s -au desfășurat activități cu impact mare asupra mediului, atunci ponderea
deșeurilor rezultate va fi probabil mai mare pentru deșeuri inerte și periculoase. Trebuie să
precizăm că pot fi perioade în care sunt produse mai multe deșeuri d in construcții și d emolări
(Sursa: S.C. SALUBRIS S.A. SLATINA) .

Tipurile de deșeuri generate în județ ul Olt – În județul Olt, compoziția deșeurilor din mediul
urban diferă de cea a deșeurilor din mediul rural. Astfel în determinarea compoziției deșeurilor au
apărut unele probleme legate de: lipsa informațiilor privind cantitățile și tipurile de deșeuri mai
ales din zonele rurale, sau nepotrivirea informațiilor furnizate de Planul Regional de Gestionare a
Deșeurilor 4 (PRGD 4) și Agenția Locală de Protecție a Mediului Olt (ALPM Olt).

35 Datele care au stat la baza determinării compoziției deșeurilor, au provenit din chestionare, de la
agenții economici care se ocupă cu gestionarea deșeurilo r, din PRGD 4, și de la APM Olt (Master
Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .
Tipuri de deșeuri din zone urbane, din anul 2006
18%
2%
4%
14%
4%48%10%
Hârtie/Carton
Sticlă
Metal
Plastic
Lemn
Deșeuri biodegradabile
Alte deșeuri reciclabile

Figura 13: Tipurile de deșeuri din zonele urbane (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada
2007 -2037, Capitolul 2, Tabelul 2.29, citat de APM Olt)

Tipuri de deșeuri din zone rurale, din anul 2003
7.90%
3.50%
2%
8.50%
4%
65.60%8.50%
Hârtie/Carton
Sticlă
Metal
Plastic
Lemn
Deșeuri biodegradabile
Alte deșeuri reciclabile

Figura 14: Tipurile de deșeuri din zonele rurale (Master Plan pe ntru Județul Olt pentru perioada
2007 -2037, Capitolul 2, Tabelul 2.30, citat din PRGD 4)

Conform Figurilor 13 și 14, constatăm că ponderea deșeurilor biodegradabile din mediile rurale
este mai mare, deoarece activitățile agricole și creșterea animalelor s unt cele mai practicate de
localnicii din acele zone. De asemenea și deșeurile din hârtie, sticlă, metal, sau plastic, sunt slab
reprezentate în mediul rural.

36
În zonele urbane pe lângă deșeurile biodegradabile, mai sunt produse cantități importante de
hârtie, plastic, și deșeuri reciclabile, fapt ce ar putea să sugereze practicarea unor activitați
industriale și comerciale.

Singurele asemănări din Figurile 13 și 14, sunt reprezentate de procentajul egal de deșeuri
lemnoase. Într -o primă fază avem tendința să credem că procentajul deșeurilor lemnoase ar fi
trebuit să fie mai mare în zonele rurale însă trebuie să ținem cont că și în mediul urban lemnul
este folosit destul de des în construcții.

În ceea ce privesc deșeurile din echipamente electrice și elect ronice (DEEE), în județul Olt au
fost înfințate puncte speciale de colectare a acestor deșeuri cum ar fi de exemplu în:
– Slatina, punctul de colectare având 200m2
– Caracal, punct de colectare de 12m2
– Corabia, existând 2 zone de colectare, de 2m2
– Balș, în care nu se precizează suprafața (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 –
2037, Capitolul 2) .

Conform formularelor de raportare din anul 2013, care au fost transmise către S.C. SALUBRIS
S.A. SLATINA , deșeurile din echipamentele electrice ș i electronice au fost reprezentate cel mai
mult de: aparate de uz casnic, echipamente informatice, echipamente de larg consum, sau aparate
de comunicații.
Conform datelor furnizate de S.C. SALUBRIS S.A. SLATINA , cantitățile de DEEE colectate
lunar nu sunt foarte mari, însă pot să existe și perioade când sunt aduse la punctele de colectare
deșeuri cu o masă mare, cum ar fi de exemplu în anul 2013 în luna iulie, au fost aduse peste 900
de tone de deșeuri care conțineau echipamente informatice și aparate de c omunicații.

În județul Olt, societatea care se ocupă de vehiculele scoase din uz (VSU), se numește S.C.
REMAT Olt S.A. și se ocupă de colectarea și dezmembrarea autovehiculelor, aceasta firmă
găsindu -se în municipiul Slatina.

O categorie de deșeuri care se găsesc atât în deșeurile menajere căt și în cele comerciale, sau
instituționale, este repreze ntată de deșeurile din ambalaje (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

4.2.3 Prognoza dinamicii cantităților de deșeuri solid e urbane
Conform informațiilor prezentate anterior se poate observa tendința de scădere a deșeurilor
generate în municipiul Slatina.

Cauzele acestei scăderi ar putea fi explicate prin tendința de evoluție socio -economică, precum și
planurile și inițiativ ele de conștientizare a reducerii cantităților de deșeuri gene rate și de sortare a
deșeurilor (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 2) .

Prognoza descrisă în Figura 15, arată că deșeurile municipale din județul Olt vor depăși până în
anul 2030, 180.000 de tone, după care va urma o scădere până în anul 2037.

37
Prognoza deșeurilor municipale și a deșeurilor menajere
din gospodării urbane, până în anul 2037
020406080100120140160180200
2005200620072011201520182022202520302037
Animii tone/anTotal deșeuri municipale
Deseuri menajere din
gospodării urbane
Prognoza de generare a unor categorii de deșeuri din
mediul urban
01000200030004000500060007000
2007 2011 2015 2018 2022 2025 2030 2037
Anitone/anDeșeuri periculoase din
gospodării
DEEE
Deșeuri voluminoase
Deșeuri din parcuri și
grădini
Deșeuri din piețe
Deșeuri stradaleÎn schimb în cazul deșeurilor menajere din gospodăriile urbane, putem să observăm că acestea au
o tendință de scădere ușoară până în anul 2037.

Deși pe baza dinamicii po pulației, a
generării deșeurilor și a investițiilor
care se vor face în sectorul de
gestionare a deșeurilor, se
prognozează că va fi o scădere a
deșeurilor menajere în următorii 22 de
ani, trebuie să ținem cont că pot să
apară și evenimente neprevăzute de
origine naturală (inundații, secetă,
furtuni), socială sau economică, care
să modifice într -o măsură mai mare
sau mai mică tendința dinamicii
deșeurilor menajere (Master Plan
pentru Județul Olt pentru perioada
2007 -2037, Capitolul 3) .

Figura 15: Prognoz a deșeurilor municipale și a deșeurilor menajere din gospodării urbane, până
în anul 2037 (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 3, Tabelele
3.14 și 3.15)

Trebuie să menționăm că o scădere a cantităților de deșeuri municipale , se poate datora în
principal următoarelor cauze:
– fie populația a conștientizat necesitatea prevenirii generării deșeurilor
– fie au fost cazuri în care depozitarea
deșeurilor a dus la poluarea unor
zone
– fie prețurile unor alimente sau
dispozitive au cres cut, fapt ce a
determinat scăderea consumului
– fie numărul șomerilor a crescut
În cazul județului Olt, scăderea
cantităților de deșeuri municipale, s -a
datorat mai mult unor factori de natură
economică (șomaj crescut sau număr
scăzut de locuri de muncă).

Figura 16: Prognoza de generare a unor categorii de deșeuri din mediul urban (Master Plan
pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 3, Tabelele 3.17, 3.20, 3.21, 3.22)

La nivelul județului Olt în Figura 16, se observă că deșeurile periculoas e din gospodării nu vor
înregistra creșteri semnificative care să depășească 500 de tone/an, iar deșeurile din echipamente

38 electrice și electronice (DEEE) vor crește până în 2015 după care va exista un domeniu de
stabilitate al cantităților până în 2030.

Deșeurile voluminoase vor avea însă o creștere continuă până în 2030 ajungând până la aproape
de 1700 de tone.

Fig 16, mai arată o creștere până în anul 2015 urmată de o scădere treptată a deșeurilor din
parcuri, grădini și a celor din piețe. Doar deșeuri lor stradale le -au fost prognozate cantități mai
mari până în 2015, care însă vor scădea.
Pentru ca prognozele să fie cât mai realiste nu trebuie să se țină cont numai de datele din anii
precedenți, ci și de planurile și programele care vor urma să fie pus e în aplicare pentru o
gesti onare cât mai bună a deșeurilor (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 -2037,
Capitolul 3) .

De exemplu în prognozele privind rata cu care deșeurile vor fi sortate, reciclate, și valorificate din
municipiul Slatina, pe lângă datele disponibile din anii precedenți va fi necesar să fie luat în
seamă și proiectul de construire a patru stații de transfer a deșeurilor. Aceste stații de transfer vor
schimba semnificativ modul în care sunt gestionate deșeurile de c ătre soci etățile de salubritate
(Sursa: http://olteniabusiness.ro/n/455/masterplanul -pe-deseuri -din-olt-isi-tureaza -motoarele/ ).

În privința deșeurilor din cons trucții și demolări, este destul de greu de făcut o prognoză,
deoarece cantitățile acestor deșeuri variază destul de mult de la an la an , conform raportărilor din
anii 2010, 2011, 2012, 2013, furnizate de S.C. SALUBRIS S.A. SLATINA .

După cum am menționat anterior, există foarte puține date cu privire la nămolurile din stațiile de
epurare. Deoarece în județul Olt nu există un număr mare de localități care să dispună de un
sistem de epurare a apelor uzate, prin Directiva pentru epurarea apelor uzate urbane, va fi necesar
ca în județul Olt stațiile de epurare să aibă anumite metode de tratare a apelor după cum urmează:
– zonele cu aglomerări mai mari de 10.000 de persoane, să aibă stații care să dispună de un
tratament terțiar
– zonele cu aglomerări mai mari de 2. 000 de persoane să dispună de stații cu tratament
biologic
– zonele care au sub 2.000 de persoane, în care pot exista sisteme de epurare a apelor pentru
gospodării.

Dacă aceste stații de tratare a apelor uzate vor fi realizate în următorii 10 -20 de ani, atu nci vor
putea să fie întocmite și o serie de prognoze. Astfel vom putea să știm cantitățile de nămoluri
generate și care va fi dinamica acestora (Master Plan pentru Județul Olt pentru perioada 2007 –
2037, Capitolul 3) .

Dacă ne referim la deșeurile din amba laje, se prognozează că acestea vor crește de la 63,57
kg/locuitor/an în anul 2007, până la 109,36 kg/locuitor/an în anul 2037, conform tabelului 3.25
din Master Plan pentru Județ ul Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 3 .
Aceste deșeuri din ambalaje vo r fi produse în continuare în cantități mai mari din locuințe
comparativ cu activitățile comerciale sau industriale.

39 În județul Olt, cele mai multe categorii de deșeuri municipale au în compoziție un anumit
procentaj de deșeuri biodegradabile. Procentaju l cel mai ridicat de deșeuri biodegradabile se
regăsește în deșeurile menajere, atât în mediile urbane cât și rurale (Master Plan pentru Județul
Olt pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 3) .
Conform Figurii 17, se observă că tendința generală pentru materia lele biodegradabile din
compoziția deșeurilor amestecate din mediul urban, a deșeurilor amestecate din mediul rural, și a
deșeurilor asimilabile din industrie, comerț, și instituții, va fi de scădere ușoară până în anul
2037. Trebuie să menționăm că procen tajele de 51% și de 62%, nu au inclus fracțiile de lemn și
hârtie. Astfel deși se prognozează că deșeurile biodegradabile vor scădea în următorii ani, tot vor
ocupa un procentaj important în deșeurile menajere (Master Plan pentru Județul Olt pentru
perioad a 2007 -2037, Capitolul 3) .
Dinamica deșeurilor biodegradabile în județul Olt
51%
45.90%62%
53.60%60%
33%
0%10%20%30%40%50%60%70%
Deșeuri biodegradabile
între anii 2005 – 2013Dinamica deșeurilor
biodegradabile până în
anul 2037ProcentajDeșeuri amestecate
din mediul urban
Deșeuri amestecate
din mediul rural
Deșeuri asmilabile din
industrie, comerț, si
instituții

Figura 17: Dinamica deșeurilor biodegradabile în județul Olt (Master Plan pentru Județul Olt
pentru perioada 2007 -2037, Capitolul 3, Tabel 3.26)

4.3: Alternative de creștere a eficienței sistemului de management – valorificare a deșeurilor
prin coincinerare.

4.3.1 Avanta jele și dezavantajele coincineră rii

Procesul de coincinerare
În ultimii 10 ani, datorită creșterii populației, creșterii consumului dar și creșterii cantităților de
deșeuri solide urbane, au fost luate decizii atât la nivelul Uniunii Europene cât și la nivel
internațional, regional, național, sau local, în scopul unei gestiuni cât mai bune a deșeurilor, aici
incluzând procese ca transportul, colectarea, depozitarea, s -au valorificarea. Aceste decizii s -au
referi t în principal la reducerea generării unor cantități mari de deșeuri, dar și promovarea
reciclării și reutilizării în zone slab dezvoltate.

Creșterea con tinuă a cantităților de deșeuri mai ales în zonele urbane, a determinat realizarea unor
modificări în managementul deșeuril or de către firmele private sau de către autoritățile locale,
pentru a se încadra în normele legale dar și pentru a găsi soluții mai bune de gestionare a
deșeurilor.

40 Populația din mai multe țări, a fost împotriva construirii stațiilo r de coincinerare, chiar în
contextul în care guvernele au aprobat construirea lor, deoarece emisiile în atmosferă ale acestor
stații ar putea afecta mediul și sănătatea umană, cum este de exemplu prin creșterea incidenței de
apariție a bolilor respiratori i dar și a mai multor tipuri de cancer. Astfel s -a format un “curent” în
rândul populației cum că stațiile de coincinerare ar fi cauza apariției unor boli care afectează atât
persoane tinere cât și persoane mai în vârstă.
Un număr tot mai mare de orașe din Uniunea Europeană, dar și din diferite continente cum ar fi
Statele Unite ale Americii sau din Asia, au inclus mai multe metode de tratare termică a
deșeurilor în planurile de management sau în proiecte de recuperare a energiei din deșeuri. Astfel
unele d intre țările care au manifestat un interes deosebit pentru recuperarea energiei din deșeuri
au fost Japonia, China, dar și Coreea de Sud. Aceste țări oarecum au fost nevoite să adopte alte
metode de tratare a deșeurilor, deoarece efectivul populațiilor a m anifestat o tendință continuă de
creștere cu producerea unor cantități foarte mari de deșeuri care nu mai puteau f i depozitate la
groapa de gunoi (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

Coincinerarea este o metodă prin care pot fi tratate deșeurile solide urbane, d eșeurile din
construcții, deșeurile periculoase, nămolurile din stațiile de epurare, apele uzate, deșeurile din
spitale, cu producerea de energie elect rică sau căldură, sau a ambelor (Hazardous waste
incineration plants Effective removal of harmful substan ces and energy recovery, 2010,
www.currenta.com ).

Aceste stații de coincinerare a diferitelor tipuri de deșeuri, trebuie să fie eficiente din punct de
vedere energetic, și să nu afecteze mediul sau populația umană. De aceste aspecte se preocupă cei
care proiectează și aleg folosirea unor anumite tehnologii, cum ar fi numărul și tipurile de filtre
care sunt folosite în compartimentul de captare a gazelor.

Însă, alegerea unui anumit mod de coincinerare va depinde de mai mulți factori, unul dintre ei
fiind tipurile de deșeuri care vor fi incinerate.
Specialiștii care contribuie la realizarea unui proiect al unei stații de coincinerare trebuie să țină
cont mai ales de emisiile în atmosferă, cantitățile de deșeuri neces are, energia generată care va fi
distribuită populației locale sau exportată, și de evaluarea de impact de mediu. Emisiile în
atmosferă și energia generată vor depinde foarte mult de tipurile de deșeuri incinerate. Deoarece
s-a acordat o importanță mai mar e emisiilor în atmosferă, emisiile și compușii din cenușa
rezultată din ardere au fost mai neglijate. Astfel este foarte important să se ia în considerare și
managementul cenușii care provine din coincinerare și unde poate fi utilizată aceasta. Unele
firme private au fost interesate de această cenușă pentru a o utiliza în folosul oamenilor, ca
alternativă la scăderea utilizării resurselor din sistemele ecologice naturale și seminaturale.

O problemă în ceea ce privește managementul unei stații de coincinera re, sunt modificările
compoziției deșeurilor. Compoziția deșeurilor diferă în funcție de nevoile populației, și astfel pot
fi perioade în care compoziția deșeurilor este mai mare în materie organică, sau perioade în care
predomină deșeuri care au metale, p lastic sau materiale te xtile (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

În Marea Britanie, sunt foarte multe stații de coincinerare, care sunt proiectate să recupereze cât
mai multă energie din deșeuri. În afară de coincinerare mai există și alte metode de tratare a
deșeurilor printre care putem enumera:
– Tratarea termică în absența oxigenului

41 – Obținerea de biogaz din deșeuri menajere, utilizat în locul combustibililor
– Obținerea de gaz din depozitele de deșeuri, utilizat pentru producerea de căldură

În funcție de metoda aleasă de tratare a deșeurilor, energia care se poate recupera poate să fie:
– energie electrică
– căldură
– energie electrică și căldură

Stațiile de coincinerare care recuperează energie electrică din deșeuri solide sunt cele mai
utilizate, iar ex cesul de energie poate fi distribuit către alte zone, cu avantajul obținerii de noi
venituri din vânzarea energiei. Incineratoarele care recuperează căldură din deșeuri, pot distribui
căldura numai pentru polulația locală, deoarece costurile realizării une i rețele de termoficare pe o
distanță foarte mare ar fi foarte crescute.

Astfel incineratoarele care recuperează și energie electrică și căldură sunt cele mai eficiente, iar
realizarea unei astfel de stații va face ca populația locală să nu mai fie depen dentă de resursele
energetice și de gazele din rețeaua națională.

Deșeurile solide care sunt transportate la stația de coincinerare, conțin materiale cu potențial
energetic ridicat dar și materiale cu potențial energetic scăzut, și de aceea o sortare cât mai bună a
deșeurilor realizată de populația locală dar și de firmele de salubritate, ar facilita procesul de
combustie. Însă ca acest lucru să se întâmple, trebuie să se realizeze campanii de conștientizare,
de informare, de educare a populației, pentru ca deșeurile să nu mai fie amestecate.

Implementarea noilor tehnologii în componente care reduc emisiile de gaze, trebuie să țină cont și
de experiențele din trecut ale altor țări care au avut probleme cu emisiile, de modul cum publicul
reacționează, dar și de bugetul care trebuie alocat. Costurile schimbării vechilor compo nente cu
altele mai performante sunt destul de ridicate, și de aceea prin cercetare trebuiesc proiectate
componente mai eficiente și cu un cost mai scăzut.

Este important de menționat că ratele în ceea ce p rivește coincinerarea sunt într -o continuă
creștere, iar în anumite țări cum sunt Austria și Olanda, depozitarea deșeurilor la gropile de gunoi
a scăzut foarte mult comparativ cu anii de dinainte de 1990. Procesul de incinerare necesi tă mai
mult oxigen, spre deosebire de piroliză care se face în absența oxigenului, iar gazeificare a se face
prin oxidare parțială (Incineration of Municipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk ).

Directiva c adru a deșeurilor ( Directiva 2008/98/CE) permite ca incinerarea să poată fi abordată și
implementată și în alte țări ale Uniunii Europene. Această directivă mai permite ca deșeurile să
poată fi transportate între diferite țări, însă trebuiesc folosite în stații care realizea ză recuperarea
de energie electrică sau energie sub formă de căldură.

Astfel se pot crea piețe ale deșeurilor, cu vânzări și cumpărări de deșeuri, care însă trebuie să
respecte directivele în vigoare. Exporturile de deșeuri pentru stațiile de coincinerar e trebuie să fie
însoțite de mai multe acte, printre care putem enumera actul de vânzare -cumpărare, cantitatea
transportată, tipul de deșeuri, autorizație de transport, destinația deșeurilor, și altele.
Transporturile de deșeuri dintre țări, pot să întâmpi ne probleme datorită planurilor de
management diferite, aceste transporturi putând fi chiar oprite. Alte probleme în ceea ce privește

42 transportul mai pot fi cauzate și de neintroducerea în legislația națională a directivelor car e
prevăd transportul deșeuri lor (Sora, 2013) .

În Programul de acțiune pentru mediu pentru perioada 2013 – 2020, se regăsește o măsură care
prevede transformarea deșeurilor în resursă. Astfel în viitor deșeurile nu vor trebui privite ca
niște materiale din care nu se poate face nimic , ci ca resurse importante pentru populația umană.

Tipuri de staț ii de incinerare

La nivel global coincinerarea a început să fie adoptată de foarte multe țări din Uniunea Europeană
și Asia , care au avut probleme legate de generarea unor cantități mari de deșeuri. Astfel au
început să fie realizate planuri de management pentru deșeuri, care vizau recuperarea sub diferite
forme a energiei. Proiectele stațiilor trebuie să includă și tipul de incinerator care va fi construit
împreună cu toate datele tehnice a le acestuia.
După o analiză foarte detaliată a tuturor parametrilor economici, sociali, și de mediu din zona
unde va fi realizat proiectul, se vor putea face câteva orientări către anumite stații. În funcție și de
bugetul care este alocat se poate opta fi e pentru o stație care dispune de ultimele tehnologii, sau
pentru o stație cu componente ce mențin emisiile la parametrii normali. În țările foarte dezvoltate
se pot găsi incineratoare care tratează deșeurile din spitale, care și acestea pot fi împărțite î n 3
tipuri:
– Primul tip are la bază un procedeu pirolitic de funcționare
– În al doilea tip, deșeurile sunt arse pe un grătar care nu se deplasează
– În al treilea tip este folosit un sistem pe bază de cuptoare rotative

Pentru ca aceste trei tipuri de in cineratoare să fie eficiente, trebuie ca temperatura să depășească
900 0C. De asemenea există recomandări pentru deșeuri care pot să fie folosite sau nu, în aceste
incineratoare. Dacă ne referim la cele care folosesc metoda pirolitică pentru acestea sunt
recomandate deșeuri chimice și care au fost infectate cu patogeni, iar nerecomandate sunt deșeuri
din centralele nucleare. Pentru incineratoarele care au cuptoare rotative sunt recomandate deșeuri
chimice sau contaminate, și nerecomandate substanțe din cent rale nucleare. Iar incineratoarele cu
grătar sunt recomandate pentru materiale care au fost infectate, însă nerecomandate pentru
deșeurile de origine farmaceutică (Treatment and disposal technologies for health -care waste,
www.who.int) .

De asemena modelel e de camioane cu care deșeurile sunt transportate sunt importante, deoarece
influențează costurile dar și emisiile de poluanți.
Există mai multe tipuri de stații de coincinerare care tratează deșeurile printre care putem
enumera:
– Incineratoare în care arderea se face cu cuptoare cu pat fluidizat
– Incineratoare în care arderea se face prin gazeificare
În ceea ce privește problemele legate de emisiile de dioxină, au fost introduse noi tehnologii în
care emisiile de dioxină sunt aproape nule, aceste tehn ologii regăsindu -se în incineratoare de
tipul:
– Incineratoare cu cuptor rotativ
– Incineratoare cu gazeificare prin distilare uscată
Deșeurile care provin din unitățile medicale pot fi și acestea incinerate, însă aceste incineratoare
au o capacitate mai mică, cum este incineratorul din Dubai care poate să proceseze aproximati v

43
19t de deșeuri pe zi (Solid Waste Management and Recycling Technology of Japan – Toward a
Sustainable Society -, 2012, www.env.go.jp, citat din Takuma Co., Ltd. , JFE Engineering
Corporation, Plantec Inc.) .

În Figura 18, este descrisă o
stație de coincinerare, care
arată circuitul energiei
electrice și energiei termice de
la nivelul stației și până la
utilizatorii finali. Conform
acestei figuri o stație de
coincinerare ar putea fi
împărțită în urmatoarele
sectoare: sectorul combustiei
deșeurilor, sectorul de control
al gazelor, sectorul generării și
distribuției energiei, sectorul
de tratare a cenușei , și sectorul
de tratare a apei ( Baskakov,
2014) .

Figura 18: Schema unei stați i (Goeteborg ). 1- Separarea deșeurilor nesortate; 2 – descărcarea
deșeurilor municipale după ce au fost colectate separat de locuitori; 3 – cuptor cu un grătar înclinat
cu piston; 4 – cazan de abur; 5 – electrofiltru; 6 – economizor; 7 – prerăcitor; 8 – răcitor t ip de
condensare; 9 – încălzirea gazelor de ieșire; 10 – coșul de fum cu amortizor de zgomot; 11 –
schimbătorul de căldură al pompei de căldură; 12 – schimbătorul de căldură al economizorului;
13- pompă de căldură; 14 – apă tratată evacuată în râu; 15 – filtru d e nisip; 16 – bazin de decantare;
17- rezervoare pentru zgură și cenușă; 18 – neutralizator nr.1; 19 – coloană de amoniac; 20 –
decarbonator; 21 – neutralizator nr.2; 22 – turbină cu abur; 23 – încălzitor pentru apa d e rețea; 24 –
generator electric (Baskakov, 201 4).

Incinerarea fară recuperarea energiei, se face la temperaturi înalte și necesită un input mare de
oxigen pentru ca deșeurile să fie arse. Acest tip de incinerare mai este încă practicat acolo unde se
produc cantități relativ mari de deșeuri, și unde n u sunt suficiente fonduri de finanțare pentru
stații care recuperează energie. Schimbarea modului de gândire de a trece de la simpla incinerare
a deșeurilor la coincinerare va depinde și de resursele naturale disponibile într -o anumită regiune.

Alte metod e de incinerare, care nu sunt la fel de folosite ca incineratoarele care au grătare statice
sau în mișcare sunt:
– Incinerarea prin piroliză se face în absența oxigenului, însă temperaturile de tratare a deșeurilor
sunt sub 8500C.
– Incinerarea prin gaze ificare se face prin oxidarea parțială iar temperaturile se situează în jurul
valorii de 6500C.
O stație de coincinerare indiferent de modul cum incinerează deșeurile va fi alcatuită din:
– Zona în care deșeurile sunt aduse de camioane și manevrate de op eratori

44 – Zona de colectare a deșeurilor
– Zona care cuprinde incinta în care se va realiza combustia
– Zona de conversie în energie electrică sau caldură
– Zona în care gazele rezultate din incinerare sunt tratate
– Zona de colectare a cenușii
– Camera de monitorizare a emisiilor

Stațiile de incinerare pot să aibă tehnologii diferite de combustie printre care putem enumera:
– Incineratoare care au grătare în mișcare, acestea fiind cele mai răspândite
– Incineratoare cu grătare statice, în acest caz deșe urile sunt deplasate cu ajutorul unor plăci
subțiri
– Incineratoare cu pat fluidizat, în cazul acestora înainte de incinerare se face o recuperare de
metale grele
– Incineratoare cu cuptor rotativ, în acest tip deșeurile sunt supuse foarte mult la oxigen ș i la
temperaturi înalte.

Un exemplu de incinerator care are o capacitate mică de incinerare, de 23.000t/an este
incineratorul Shetland din Marea Britanie. Acesta generează căldură pentru populația locală, însă
costurile pentru realizarea acestui proiect au fost de 21.5 mil ₤, incluzând rețeaua care furnizează
căldură (Incineration of Municipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk ).

Stațiile de incinerare care tratează deșeurile periculoase au capacități mai mici de incinerare
comparativ cu incineratoarele de deșeuri solide. Cele două incineratoare de deșeuri periculoase
din Leverkusen -Bürring au capacități diferite de incinerare respectiv:
Primul are o capacitate de 50.000t/an, care produce căldură adică 32,8 MW, iar al doilea are o
capacitate de 30.000t/an tot cu recuperare de căldură însă valoarea energetică fiind mai mică de
22 MW.

Incineratoarele de tratare a rezidurilor pot produce mai multă energie, însă trebuie ținut cont de
capacitățile de incinerare dar și de proced eele utilizate. Un incinerator de tratare a aerului din
deșeuri poate să producă căldură, însă are o fiabili tate mai mare (Hazardous waste incineration
plants Effective removal of harmful substances and energy recovery, 2010, www.currenta.com ).

Trebuie să menționăm că implementarea de tehnologii mai performante, cum ar fi BAT – urile, nu
va depinde numai de modul cum este realizat proiectul, ci și de resursele financiare disponibile la
nivel național și chiar interna țional. Datorită intervenției unor factori sociali, cum ar fi
răspândirea prin diferite mijloace de coumunicare a unor informații referitoare la bugetele care
trebuie alocate pentru aceste tehnologii, unii factori de decizie ar putea să fie influențați și nu ar
mai asigura finanțarea necesară.
Un alt tip de incineratoare foarte eficiente sunt cele care folosesc tehnologii pe bază de plasmă. În
cazul acestor incineratoare temperatura de ardere este foarte ridicată putând să depașescă chiar și
14.000 0C. Pen tru a fi produse temperaturi atât de ridicate, este necesar ca anumiți parametrii să
fie menținuti într -un anumit domeniu de variație, aici incluzând parametrii pentru energia
electrică și pentru gaz. Tratarea deșeurilor cu ajutorul plasmei este foarte ava ntajoasă deoarece
pot fi incinerate o gama largă de deșeuri, inclusiv cele periculoase, eficiența fiind aproape de
100%. Costurile unui incinerator cu plasmă pot fi chiar de 2 ori mai mari, față de o stație de
coincinerare de mărime medie.

45 Pentru a forma plasmă, curentul electric poate să interacționeze cu argonul, azotul, sau
microundele. Compușii care pot fi distruși în timpul incinerării cu plasmă pot fi PCDD, PCDF,
CFC -12, sau HFC (Hassan, Best available techniques guidance document on waste incinerato r,
www.doe.gov.my ).

Capacități/cantităț i de incinerare
Stațiile de coincinerare pot sa aibă capacități mai mari s -au mai mici de incinerare, alegerea
capacității făcându -se după ce au fost analizate cantitățile de de șeuri produse anual, datele
statistice referitoare la populație, analize socio -economice, infrastructura în transporturi, dar și
emisiile care vor fi generate.
Este important să cunoaștem viteza cu care deșeurile solide sunt generate, pentru a stabili da că
stația de coincinerare are o capacitate suficientă să incinereze deșeurile. Acest lucru se poate face
prin prelucrarea datelor referitoare la cantitățile de deșeuri pe luni și ani, pentru a putea face o
prognoză cât mai bună referitoare la tendința de e voluție a acestora.

Activitățile și obiceiurile zilnice ale populației influențează de asemenea creștera sau scăderea
cantității de deșeuri, această problemă fiind percepută diferit de către oameni. Unii oameni sunt
conștienți că deșeurile generate de ei vor afecta mediul, și în consecință au luat măsuri precum
prevenirea sau reciclarea. Alții au continuat să producă cantități mari de deșeuri care nu sunt
sortate, o posibilă cauză a acestui comportament, fiind lipsa unei infrastructuri adecvate sau lipsa
informării (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

O cantitate foarte mare de deșeuri este generată în zona centrală a mediilor urbane, datorită
concentrării unui numar foarte mare din populație, iar în zonele periferice deoarece se găsesc cel
mai adesea fabrici, u zine, terenuri agricole se formează cantități mari de deșeuri printre care se
pot găsi și cele periculoase.

Un exemplu de stație de coincinerare este stația Shibuya din Tokyo, care are o capacitate de
incinerare a deșeurilor de 200 tone pe zi, fiind situa tă într -o zonă în care densitatea populației este
mare. În Asia sunt stații de coincinerare care au și capacități mari de incinerare a deșeurilor, cum
este stația de incinerare din Singapore cu o capacitate de 4320 t/zi. O altă stație de incinerare,
care i ncinerează tot o cantitate mare de deșeuri, este o situată în Beijing și care poate procesa
1600 t/zi de deșeuri (Solid Waste Management and Recycling Technology of Japan – Toward a
Sustainable Society -, 2012, www.env.go.jp) .

În Japonia numărul incineratoarelor este de 3 ori mai mare decât în Uniunea Europeană, deoarece
au fost alocate suficienete fonduri, cu cooperarea între autorități. Realizarea atâtor stații de
coincinerare a fost posibilă mai ales datorită subvențiilor alo cate dar și creditelor, și o mică parte
a mai fost alocată și de autoritățile locale. Tot în Japonia între anii 1995 -1997, numărul
proiectelor subvenționate pentru construirea stațiilor de coincinerare, dar și măsurile pentru
reducerea emisiilor de gaze er au mici. Însă după 1998 au început să fie subvenționate mai multe
proiecte și adoptate mai multe măsuri de control ale emisiilor, prin introducerea în legislația
națională a unor noi reglementări (Greenpeace Japan, Greenpeace International, 2001,
www.greenpeace.org , citat din Figura 1. Trend of national subsidized projects) .

Subvențiile alocate de guvernul japonez diferă de la an la an, însă sumele acordate depășesc 100
milioane de dolari. Creditele acordate de au toritățile locale pentru aceste stații după anii 1990 și

46 până în anul 2000, au variat între 200 milioane de yeni și 600 milioane de yeni. Pe lângă costurile
stațiilor de coincinerare au trebuit să fie luate în considerare și costurile achiziției terenurilo r
împreună cu costurile realizării sistemului de transport. În urma unor analize mai amănunțite s -a
constatat că într -un an pot fi alocate până la 7 miliarde de dolari pen tru realizarea acestor proiecte
(Greenpeace Japan, Greenpeace International, 2001, www.greenpeace.org ).

În Anglia sunt 73 de stații de incinerare, care au capacități diferite de incinerare. Astfel sunt stații
care au capacități mari de incinerare cum sunt: Edmonton din Londra care are 675.000 t/ an,
Nottingham care are 160.000 t/an, dar și stații care au capacități mai mici de incinerare cum este
Grimsby care are 56.000 t/an. Trebuie menționat că stațiile Nottingham și Grimsby produc atât
căldură dar și energie electrică. De asemenea trebuie știut câte tone de deșeuri se produc la
anumite momente de timp într -un oraș, pentru a alege o stație de incinerare potrivită din punct de
vedere al cantității. Dacă se alege o stație cu o capacitate mare, și în zona urbană nu sunt generate
cantități mari de de șeuri, cel mai probabil eficiența generării de energie electrică va fi scazută, iar
managerii ar putea să ia noi decizii cum ar fi de exemplu exportul de deșeuri din alte zone
(Incineration of Municipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk ).

În Uniunea Europeană sunt 406 incineratoare, însă o mare parte din acestea nu sunt folosite la
capacitatea pentru care au fost proiectate. Acest lucru se poate datora interpretării eronate a
datelor statistice, dar și unor prognoze prea opt imiste.

În România spre deosebire de Japonia sau Coreea de Sud, proiectele nu sunt finanțate sau
subvenționate de către guvern, și cu atât mai puțin de autoritățile locale care nu au suficiente
fonduri pentru construcția acestor stații. Astfel firmelor p rivate de salubritate care doresc să
valorifice deșeurile prin coincinerare, nu realizează astfel de proiecte știind că nu sunt su sținuți
financiar de către stat (Sora, 2013) .

Țările care au cantități de deșeuri incinerate/cap de locuitor, cele mai mari s unt: Danemarca,
Luxemburg și Suedia, iar țările care au cele mai mici cantități de deșeuri generate/cap de locuitor
sunt: România, Estonia, și Polonia, aceste cantități fiind raportate în anul 2010. România tot în
același an a avut 365 kg deșeuri/cap de lo cuitor. Datele deșeurilor generate și a celor incinerate se
regăsesc în Figura 19. Aceste cantități raportate la fiecare locuitor sunt influențate și de mărimea
populației de la nivelul respectivei țări. Astfel o țară care are o populație mică și generează o
cantitate mare de deșeuri, cantitatea de deșe uri per locuitor va fi mai mare (Sora, 2013) .

47

Figura 19: Incinerarea deșeurilor la nivelul anului 2010 (Sora, 2013, cu date furnizate de
Eurostat)

Conform U.S. EPA, cea mai mare parte din deșeurile munici pale, peste 50% este reprezentată de
deșeuri care provin din locuințele oamenilor. Autoritățile din America, în ultimul deceniu au
început să acorde o importanță mai mare transformării deșeurilor în resursă, astfel în anul 2008
peste 30.000.000 de tone de deșeuri au fost folosite în stații de coincinerare. În America se găsesc
stații de coincinerare care pot avea capacități mai mici sau mai mari, astfel pot fi arse mai mult de
250 t/zi sau mai puțin din această cantitate, aceste stații având mai multe unită ți.
Tot în USA, o mare parte din incineratoare folosesc procedee de combustie pe bază de apă, iar
alte incineratoare recuperează partea lichidă din deșeuri care va fi folosită pentru obținerea de
diferiți combustibili.
O altă problemă în ceea ce privește generarea deșeurilor este aceea că sunt generate și deșeuri
periculoase, cantitățile acestora putând fi destul de însemnate , iar în Statele Unite ale Americii
putând depăși chiar 40 de milioane de tone/an. Din această cantitate doar 3 milioane de tone de
deșeuri periculoase au fost tratate termic. Autoritățile din diferite state ale Americii au acordat
importanță și deșeurilor medicale, deoarece au constatat că acestea sunt foarte toxice pentru sol
dar și pentru organisme, astfel au decis ca și aceste deșeu ri să fie coincinerate în stații cu
capacități mai mici (United States Response to UNEP Questionnaire for Paragraph 29 Study,
2010, www.unep.org ).

De asemenea în anul 2010, au fost țări care au incinerat cantități mari de deșeuri cum ar fi
Germania care a avut 17.996 tone de deșeuri incinerate, fiind urmată de Franța și Italia. Aceste
cantități au putut să fie incinerate și datorită unui număr mare de stații de incinerare. Cantitățile
dar și numărul statiilor de inciner are pot fi observate în Figura 20 (Sora, 2013) .

48

Figura 20: Total deș euri incinerate și numărul de incineratoare în Europa în 2010 (Sora, 2013, cu
date furnizate de Eurostat și www.cewep.eu )

Cele mai multe stații de coincinerare sunt cele care tratează deșeurile solide urbane, o mare parte
din aceste deșeuri provenind din locuințele populațiilor. Pentru a evidenția acest lucru putem da
ca exemplu Franța, care în anul 2003 peste 80% din deșeurile care au fost incinerat e au provenit
din casele oamenilor, restul provenind din diferite industrii sau din instalații de tratare a apelor.

Au fost produse de asemenea și cantități mari de cenușă care au depășit 2 milioane de tone, cea
mai mare parte din aceasta fiind folosită î n construcții. Deoarece au fost generate cantități mari de
deșeuri, unele stații au fost modificate pentru a -și mări capacitatea, iar cele care aveau capacități
foarte mici, managerii au trecut printr -o perioadă grea din punct de vedere financiar.

Tot în Franța în anul 2002 cele mai multe deșeuri erau incinerate, iar alte deșeuri erau supuse
unor tratamente cu microorganisme. Dacă ne raportăm la cantitatea de deșeuri care este incinerată
pe oră, aceasta poate să difere în funcție de cât timp funcționează s tația, sau dacă recuperează sau
nu energie electrică (Autret și colab., 2006) .

În unele țări din Uniunea Europeană, sunt depășite capacitățile maxime de incinerare, cum este de
exemplu Germania, care între 2006 și 2009 s -au înregistrat supracapacități, ur mând ca după 2009
cantitatea de deșeuri generate să scadă, după cum se observă și în Figura 21.

Astfel rata importurilor și exporturilor de deșeuri va fi în creștere sau scădere, în funcție de
cantitățile care pot fi tratate.

Problemele care țin de depă șirea capacității de incinerare, se confruntă și Danemarca și Suedia.
Depășirea capacității nu înseamnă că proiectele de construcție ale stațiilor nu au fost realizate
corect, ci înseamnă mai degrabă schimbarea stilului de viață al populației corelat cu cr eșterea
efectivului acesteia.

49 Creșterea nivelului de trai al populației, prin luarea unor decizii de către autoritățile locale sau
regionale care să sprijine crearea de noi locuri de muncă s -au creșterea veniturilor în anumite
sectoare economice, ar putea să constituie unele dintre cauzele creșterii cantităților de deșeuri
urbane.

În unele țări capacitatea de incinerare a ajuns aproape la limită și de aceea au fost luate decizii
țintite asupra populației și asupra stațiilor de coincinerare. Aceste decizi i au vizat în principal
prevenirea generării deșeurilor împreună cu reutilizarea, iar excesul de deșeuri care nu mai pot fi
incinerate să fie trasportate la alte stații (Sora, 2013) .

Figura 21: Prognoză privind capacitățile de incinerare din Germania și dinamica deșeurilor până
în 2020 în tone (Sora, 2013, cu adaptări după NABU, 2009)

În timp ce unele incineratoare se confruntă cu probleme ca depașirea capacităților, alte
incineratoare au fost construite să aibă capacități mai mari, însă deșeurile din re spectivele zone nu
erau suficiente pentru ca incineratorul să fie eficient, astfel au trebuit luate decizii privind această
problemă, o soluție fiind importul de deșeuri.

Un exemplu în acest sens este incineratorul Son Reus care se află în Mallorca. Impor tul de
deșeuri pentru stațiile de coincinerare este practicat în urmatoarele cazuri: cand în zona în care
este amplasată stația nu se produc suficiente deșeuri pentru a fi eficientă, sau când se doresc să se
obțină venituri suplimentare. Transportul deșeur ilor între țările Uniunii Europene este strict
monitorizat, deoarece unele categorii de deșeuri au un impact mai mare asupra medi ului (Sora,
2013, citat din www.tirme.com ).

În ultimii ani exportul de deșeuri a crescut atat între țările Uniunii Europene, cat și între țările
care nu fac parte din Uniunea Europeană. Acest lucru s -a datorat reglementării directivelor,
punerii de comun acord cu alte state din afara Uniunii Europene în deciziile care privesc
transportul deșe urilor, dar și datorită schimbului de experiențe.

Trebuie să menționăm că importul și exportul deșeurilor are avantaje cât și dezavantaje. Unele
dintre avantaje ar fi că cei care importă pot să obțină suficientă energie din stații dar și venituri
sporite . Iar cei care exportă își diminuează cantitățile mari de deșeuri, cu efecte benefice asupra

50
ecosistemelor și populației. Dezavantajele pentru importatori ar consta în creșterea emisiilor de
gaze cu efect de seră care pot produce efecte negative asupra cap italului natural și asupra
oamenilor (Sora, 2013) .

În Uniunea Europeană sunt țări în care transporturile de deșeuri se practică destul de intensiv, iar
printre acestea putem enumera atât pe
Olanda cât și Belgia , deoarece
exporturile realizate de acestea dar și
importurile se fac cu cantități foarte
mari de deșeuri.

După cum se observă în Figura 22,
Norvegia, Suedia, Danemarca,
Germania importă peste 25 K g/locuitor
iar Polonia, Ungaria și Austria exportă
între 10 și 50 Kg/locuitor. Astfel se
poate eviden ția că transporturile de
deșeuri se pot face și pe apă (Sora,
2013) .

Figura 22: Exporturile și importurile de deșeuri în 2005 ( Sora, 2013, citat din EEA, 2009)

Exporturile de deșeuri trebuie să fie în concordanță cu Directiva cadru a deșeurilor (Directi va
2008/98/CE). Factorii care ar putea să ducă la exportul anumitor categorii de deșeuri între țările
europene și noneuropene ar putea fi:
– Realizarea altor stații de incinerare, mai ales pentru țările care dispun deja de un număr mare de
stații;
– Creșt erea capacității de incinerare, prin modificarea vechilor stații (Sora, 2013) .

Deșeurile importate pot să provină din gospodăriile unui oraș cu o densitate mare a populației sau
din anumite țări, acest tip de im port practicându -l și Danemarca (Sora, 2013, citat din Danmarks
Naturfredningsforening) .

Prin incinerare greutatea deșeurilor se
reduce substanțial, astfel de la 1000 kg de
deșeuri rezultă 280 de kg de cenușă și alte
metale, făcandu -se astfel o reducere cu
720 de kg. Astfel în Figura 23, este
prezentată acestă reducere a greutății dar
și cantitățile de reziduri care rămân în
urma incinerării (Sora, 2013) .

Figura 23: Reducerea greutății deșeurilor în urma incinerării ( Sora, 2013 citat din Kalogirou,
2012)

51 Și în Statele Unite, cea mai mare parte din deșeuri este depozitată, însă un procentaj important de
peste 30% din totalul deșeurilor generate sunt recuperate iar între 10 -13% sunt deșeuri fol osite în
stații de coincinerare (Meisen și Morgan, 2010, citat din Figura 3) .

Conform Figurii 24, în anu l 2003 au fost țări care au incinerat cantități mari de deșeuri cu
recuperarea de energie, printre acestea enumerând pe Germania cu 13,18 milioane de tone/an,
Franța cu 11,25 milioane de tone/an sau Italia cu 3,47 milioane de tone/an.

Însă au fost și țăr i care au incinerat cantități mai mici cum ar fi: Ungaria cu 190.000 t/an,
Finlanda cu 50.000 t/an sau Cehia cu 40.000 t/an.

Trebuie menționat că aceste cantități au legatură și cu numărul stațiilor, deoarece unde sunt mai
multe stații cantitatea de deșe uri incinerate este mai mare. Sunt și cazuri în care o singură stație
poate să incinereze peste 150.000 t/an cum este cazul Ungar iei (Meisen și Morgan, 2010) .

Deoarece nu au fost luate măsuri eficiente de combatere a creșterii cantităților de deșeuri, în
Uniunea Europeană după anul 2006, acestea au ajuns să depașească 400 Kg/locuitor.

Acest lucru s -a datorat nu numai faptului că populația a început să consume mai multe produse,
dar și lipsa cooperării între principalele sectoare economice (agricultura, s istemul de învățământ,
industria forestieră, industria metalurgică, industria chimică și petrochimică, societățile
comerciale care furnizeaz ă produse alimentare și altele) (Pavlas și colab., 2009) .

Figura 24: Stații care recuperează energie și cantități incinerate în Europa (Meisen și Morgan,
2010, citat din Waste -to-Energy in Denmark 18)

52 Costuri coincinerare
În general costurile care implică construcția unei stații de coincinerare sunt total diferite de cele
ale unui incinerator obișnuit de deșeuri, deoarece stația de coincinerare mai include și sistemul de
captare a gazelor toxice, sistemul de conversie a energiei termice în energie electrică sau căldură,
și infrastructura pentru distribuția de energie electrică sau căldură.

Aceste costuri pot să a jungă la câteva sute de milioane de euro numai pentru o singură stație, iar
susținerea unor astfel de proiecte de către guvern și bănci fiind un aspect esențial.

Costurile ridicate sunt principalul impediment pentru cei care vor să construiască astfel de stații.
Însă dacă autoritățile locale ar hotărâ să aloce un anumit buget, iar băncile ar oferi credite pentru
astfel de proiecte, s -ar creea premisele necesare pentru construcția stațiilor.

În urma analizei mai multor date s -a constatat că sumele alocate pentru transportul deșeurilor în
zonele periferice sau mai depărtate ale orașelor, s -au ridicat la câteva milioane de euro, mai ales
în marile metropole ale lumii.

Orașele care produc cantități mari de deșeuri, cheltuie de asemenea sute de milioane de eu ro pe
an pentru a le exporta. Astfel în loc ca acești bani să fie cheltuiți pe transport sau exportul în alte
țări, ar putea fi alocați pentru proiecte care prevăd realizarea stațiilor de coincinerare. Dacă ne
referim la țările care sunt în curs de dezvolt are lucrurile sunt mai complicate, deoarece nu sunt
cheltuite astfel de sume pe transportul sau exportul de deșeuri dintr -o anumit ă regiune (Meisen și
Morgan, 2010) .

Un avantaj al depozitării deșeurilor la groapa de gunoi este costul scăzut, însă aceasta este o
soluție care nu poate să fie menținută pe termen lung. În timp solul este afectat de deșeuri
modificându -i compoziția, aspectul, structura, sau chiar fertilitatea. Prin depozitarea deșeurilor pe
lângă poluarea solului mai are loc și poluarea atmosfe rică, cu eliberarea în principal de CO 2 și
CH 4. Trebuie să menționăm că datorită depozitării pot să apară costuri suplimentare în lucrările
agricole pentru a trata solul care a fost contaminat.

Este important ca evaluările costurilor dintre incinerare și depozitarea deșeurilor să fie corect
realizate, pentru ca mai târziu să nu apară costuri suplimentare. Pentru acest lucru trebuie
obțiunte date corecte din surse oficiale (primării, ministere, instituții de statistică, sau rapoarte ale
firmelor private), după aceea trebuie o analiză cât mai amănunțită a datelor obținute, calcularea
tuturor costurilor pentru ambele procedee inclusiv cele care pot apărea mai târziu, compararea
costurilo r, și formularea unor concluzii (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

Spre deose bire de depozitarea deșeurilor, incinerarea necesită costuri mai mari și mai multe, însă
pot fi obținute și venituri din generarea de electricitate. Aceste costuri sunt mari nu numai
datorită investiției inițiale și a activităților care trebuie realizate î n fiecare zi, ci și datorită
specialiștilor care fac ca stația să funcționeze cât mai eficient. Trebuie menționat că și din
depozitele de deșeuri se poate obține electricitate, însă acestea trebuie realizate într -un anumit
mod pentru a capta gazele care vo r fi folosite în unități speciale pentru a genera electricitate
(Assamoi și Lawryshyn, 2011, citat din Tabel 7) .

53
Incinerarea mai include și alți parametrii, cum ar fi costuri pentru îndepărtare prin depozitare sau
costuri de îndepărtare a rezidurilor, ace ste costuri neregăsindu -se în cazul depozitării deșeurilor,
în schimb costurile de întreținere sunt mai mari pentru coincinerare deoarece personalul trebuie
să aibă o pregătire specială pentru a efectua anumite operațiuni iar piesel e de schimb au costuri
ridicate (Assamoi și Lawryshyn, 2011, citat din Tabel 8 și Tabel 9) .

După cum se poate observa în Figura 25, transportul deșeurilor până la sțatia de coincinerare este
foarte important, astfel cu cât distanța este mai mare cu atât costurile sunt mai ridica te. Tot în
acestă figură mai este evidențiat și faptul că, costul transportului deșeurilor până la depozitul de
deșeuri poate să depășească 50 $/tonă, cost similar cu o stație de incinerare situată la 100 km.

Costurile transportului deșeurilor diferă de la o țară la alta, aceste costuri depinzând de mai mulți
factori. De asemena costul mai poate fi influențat și de tipul camioanelor care transportă
deșeurile, camioanele mai vechi consumând mai mult combustibil. Distanța reprezintă un element
foarte import ant atât pentru depozitare cât și pentru incinerare, deoarece ar modifica semnificativ
cheltuielile. Cei care aleg locul de depozitare sau incinerare trebuie să țină cont și de populația
umană din vecinatatea zonei, dar și de sistemele ecologice naturale, seminaturale și antropizate.
În cazul generării unei cantități mai
mari de deșeuri și costurile
transportului vor crește.
Depozitarea deșeurilor este larg
răspândită deoarece necesită costuri
mai mici și nu presupune metode
avansate de tratare a deșeurilor ,
deși în ultimii ani unele dintre
firmele care depozitau au început să
se orienteze către alte metode de
tratare a deșeurilor cum ar fi
compostarea (Assamoi și
Lawryshyn, 2011) .

Figura 25: Costul gestionării deșeurilor luând în considerare d istanța față de centrul orașului
(Assamoi și Lawryshyn, 2011)

Deși costurile care implică realizarea unei stații de coincinerare sunt mai mari decât depozitarea
deșeurilor, veniturile rezult ate din incinerare sunt mai substanțiale . Astfel într -o perioadă de 29 de
ani veniturile din coincinerare vor fi de peste 600 milioane de dolari iar veniturile din depozitarea
deșeurilor la groapa de gunoi vor fi de 400 milioane de dolari, o diferență de 200 milioane de
dolari care trebuie luată în considerare. Aceste v enituri diferă și în funcție de capacitatea stației,
de energia generată, de importurile și exporturile de deșeuri, dar și de prețul de vânzare a energiei
per kilovat. Dacă însă, stația de coincinerare produce și energie electrică și căldură, veniturile
obținute vor fi mai substanțiale deoarece fiecare tip de energie furnizată va avea un anumit preț.
Stațiile care produc cele două tipuri de energie (electrică și termică), vor avea un anumit domeniu
de stabilitate din punct de vedere financiar deoarece prețu l la un tip de energie poate să scadă,

54 pierderea fiind compensată de venitur ile din celălal t tip de energie (Assamoi și Lawryshyn,
2011) .

Electricitatea obținută din gazele care se găsesc în depozitele de deșeuri este mai mică față de
electricitatea gener ată de stațiile de coincinerare, această metodă fiind foarte puțin răspândită.

Depozitele care captează gazele necesită și ele investiții destul de mari. Unii specialiști le
consideră o alternativă viabilă pentru înlocuirea depozitelor clasice, însă și a cestea pot produce
modificări la nivel de ecosistem sau la scări mai mari.

În urma cercetărilor s -a constatat că cu cât conținutul de materii plastice este mai mare, cu atât
energia produsă va fi mai mare în urma incinerării. De aceea este necesar ca deș eurile să fie
sortate cât mai bine nu numai pentru coincinerare, ci și pentru alte metode de tratare a deșeurilor.

În viitor trebuie promovate proiectele și programele de realizare a stațiilor de coincinerare, pentru
a reduce impactul asupra capitalului natural dar și asupra sistemelor socio -economice, care este
produs de depozitele de deșeuri. Pentru ca investiția în stație să fie recuperată este necesar să se
practice un management cât mai eficient, care să țină cont și de celelante tipuri de managem ent
din alte sectoare economice (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

O alternativă pentru reducerea costurilor de transport a l deșeurilor, este construirea unor
stații de transfer . Aceste stații se amplasează în zone cât mai apropriate de locurile de colectare,
și odată ajunse la stația de transfer, deșeurile pot fi compactate în containere mai mari și trimise
la stația de coincinerare. Diferența din punct de vedere al costurilor este semnificativă, deoarece
prin construcția unei stații de transfer sunt evitate cost urile transportului fiecărui camion până la
stație. Dacă nu ar exista o stație de transfer costurile ar fi cele de colectare și cele de transport
propriu -zis, în schimb cu o stație de transfer ar fi incluse și costuri administrative și transpo rtul
până la stația de transfer și de la stație la incinerator. Pentru a afla costul total se adună toate
costurile implicate în transport (Solid Waste Management and Recycling Technology of Japan –
Toward a Sustainable Society -, 2012, www.env.go.jp, citat din Waste C ollection: Theory and
Practice, P145, Maruzen, 2011) .

Un lucru important de luat în considerare, sunt factorii interesați (stakeholders), deoarece pot
avea o contribuție semnificativă în proiectele care prevăd construcția stațiilor de coincinerare.
Acești stakeholders după cum este descris și în Figura 26 pot fi: producători de electricitate,
asociații, ONG -uri, politicieni, autorități din domeniul protecției mediului sau chiar cetățeni.

Conform Figurii 26, sectorul deșeurilor joacă un rol foarte importan t, deoarece în acesta sunt
incluse firmele care se ocupă cu gestionarea deșeurilor (atât private cât și de stat) dar și cei care
generează deșeuri adică populația locală + sectoarele economice care produc bunuri și servicii.
Toate cele 4 sectoare sunt impo rtante, astfel dacă sunt probleme într -unul din sectoare cum ar fi
în sectorul comunității, trebuie așteptat până când sunt remediate problemele.

De asemenea trebuie să menționăm că alegerea stakeholders trebuie să se facă cu mare atenție,
deoarece acești a pot avea diverse interese. De aceea înainte de a organiza sesiuni de dezbatere cu
aceștia, trebuie mai întâi să facem o identificare și o clasificare a acestora, și poate cel mai
important să stabilim dacă există relații între ei.

55
Pentru a asigura un ma nagement de calitate, cei care lucrează într -o stație de coincinerare le
trebuie acordate salarii adecvate, dar și cu realizarea unor controale periodice pentru dispozitivele
care monitorizează emisiile.

Specialiștii care realizează controale nu trebuie să fie influențați de managerii stațiilor în luarea
anumitor decizii. În mai multe articole de specialitate sunt prezentate stații de coincinerare care
sunt situate în cadrul zonelor urbane. Acesta ar fi un avantaj din punct de vedere al costurilor de
transport, dar și un dezavantaj pentru populația locală (Georgieva și Varma, 1999) .

Pentru populație, educația ecologică reprezintă un aspect important deoarece poate schimba
modul de gândire cu privire la cât de importante sunt ecosistemele, complexele de ec osisteme,
împreună cu componentele abiotice, biotice și relațiile dintre ele. Această educație ecologică se
practică în instituții de învățământ, în vizite la instituții de stat sau private, sau chiar în discuțiile
cu prietenii. După ce populația și -a for mat o bază de cunoștințe, proiectele și programele de
mediu vor fi înțelese mai bine, și se vor putea face progrese către o dezvoltare durabilă. De
asemenea prin punerea la dispoziție a mai multor surse de informare, prin participarea la activități
de reco nstrucție ecologică, oamenii se vor implica mai mult în protecția mediului. Managerii care
vor să folosească managementul ecosistemic și adaptativ (MEA), pentru rezolvarea unor
probleme de mediu, trebuie să știe că acesta presupune și comunicarea cu popula ția locală
(Georgieva și Varma, 1999) .

Figura 26: Factorii interesați pentru proiectul unei stații de coincinerare (Georgieva și Varma,
1999)

56 Pentru realizarea unei stații de coincinerare sunt necesare mai multe milioane de euro, sumele
depinzând și d e capacitatea de incinerare. Sursele de finanțare pot fi: fonduri de la Uniunea
Europeană, fonduri de la guvern, fonduri de la sectorul privat, sau fonduri de la autoritățile locale.
Este recomandat să se realizeze un parteneriat între sectorul privat și a utorități pentru realizarea
stației. Dacă nu s -ar realiza acest parteneriat costurile suportate de firma privată ar fi foarte mari.
Pentru realizarea unui proiect de construire a unei stații de coincinerare, trebuie să se facă o
împărțire pe sectoare, iar astfel vom avea:
– Cei care se ocupă cu proiectarea
– Cei care se ocupă cu construcția stației
– Cei care se ocupă cu mentenanța
– Cei care finanțează
Aceste sectoare pot să funcționeze și combinate, pentru o mai bună colaborare. Referitor la cei
care rea lizează proiectarea stației, trebuie să țină cont că evaluarea de impact de mediu este
necesară și se poate face încă din faza de proiectare. Proiectele care presupun acordarea de
fonduri de la Uniunea Europeană trebuie obligatoriu să aibă evaluare de impa ct. Înainte de faza
de proiectare trebuie stabilite anumite condiții, care vor reprezenta bazele începerii proiectului.
Finanțarea poate fi obținută mai ușor de la bănci care sprijină astfel de proiecte. Înainte de
realizarea unei stații de coincinerare tr ebuie urmărite o serie de probleme cum ar fi: deșeurile și
cantitățile care vor fi incinerate, perioada de timp și sumele necesare proiectului, bugetul pe care
îl deținem, dar și deciziile care sunt adoptate în guvern. Perioada de timp trebuie stabilită cu
atenție, deoarece nerespectarea unor termeni contractuali ar put ea duce la pierderea fondurilor
(Incineration of Municipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk ).

De asemenea legat de pierderea fondurilor, mai trebuie analizat ă problema dacă partidele politice
vor susține proiectele până la finalizare. Orice amânări de termene și luarea unor decizii incorecte
pot duce la pierderi de milioane de euro. Trebuie menționat că pot apărea și costuri indirecte
legate de servicii și con tracte. Costurile indirecte ale serviciilor, cum ar fi cele pentru asistență
tehnică, asistență juridică, sau consultanță, pot să difere de la o firmă la alta. Pentru stațiile care
au peste 150.000 t/an costurile pot fi foarte mar i depășind 145 milioane de lire (Incineration of
Municipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk ).

Problema exportului deșeurilor a căpătat o atenție sporită în ultimii ani, astfel unele țări au inclus
taxe pentru acest export de deșeuri. Taxele au avut prețuri mai mari sau mai mici, în funcție de
normele din actele normative ale fiecărui stat. Pentru transportul unei tone de deșeuri, costurile
variază de la 1 € la 44 €. Printre țările care au aplicat aceste taxe putem menționa pe Danemarca,
Belgia sau P ortugalia după cum se observă și în Tabelul 11 . Cu cât costurile per tonă sunt mai
mari, cu atât mai mult vor crește costurile anuale. Astfel pentru o stație de coincinerare care are o
capacitate de 200.000 t/an, iar taxa per tonă este de 44 €, vor trebui cheltuite 8.800.000 de euro
numai pe taxe. Nu numai taxele pe cantitățile de deșeuri vor produce costuri mari ci și ce le de
întreținere. În Tabelul 12 , se observă că, coincinerarea are cele mai mari costuri, în comparație cu
centralele nucleare, panourile fotovoltaice sau centralele ca re folosesc combustibili fosili (Sora,
2013) .

57 Tabel ul 11 : Taxe privind incinerare a deșeurilor în Europa (Sora, 2013, citat din
www2.oecd.org/ecoinst/qu eries, Hogg, 2011, Fischer și colab ., 2012, Watkins și colab ., 2012)

Tabel ul 12 : Costurile referitoare la producerea e nergiei (Sora, 2013, citat din US Energy
Information Administration, 2010)

Stația de incinerare Böblingen din Germania, produce atât energie electrică cât și căldură, cu o
capacitate de incinerare de 150 .000 t/an, iar costurile pentru acest proiect ridicându -se la 179
milioane de euro, însă o mare parte din sumă a fost alocată instalației de tratare a aerului. În
această stație sunt 73 de specialiști, din care mai mult de jumătate își desfășoară activitat ea în
camera de monitorizare. Construcția statiei Böblingen a început în 1996 fiind finalizată în anul
1999. (Sensibly used – waste becomes energy Environmentally -friendly waste incineration – this
is how it functions, 2009, www.rbb.info)

Emisiile de gaze din coincinerare
În orașele care au o densitate a populației mai mare și spațiul este limitat, cum este în New York,
Hong -Kong, Seoul sau Tokyo, autoritățile locale au hotărât că o soluție la problema gestionării
deșeurilor ar fi crearea unor stații de co incinerare care să recupereze fie energie electrică, fie
căldură. Adoptarea unui astfel de sistem a fost necesar, deoarece depozitele de deșeuri erau
încărcate la capacitate maximă acest fapt ducând la construcția altor depozite și în final la
contaminarea în special a apei și a solului.

În momentul de față emisiile sunt cea mai mare problemă a stațiilor de coincinerare, deoarece
emit cantități mari de gaze cu efect de seră cum ar fi CO 2, SO 2, sau CH 4. Aceste emisii trebuiesc
monitorizate la diferite inte rvale de timp pentru a putea întocmi un raport care va fi înmânat
autorităților competente. În urma mai multor studii în care au fost analizate emisiile atmosferice,
s-a constatat că metoda folosită pentru combustie va influența eliberarea anumitor gaze și implicit
un impact asupra complexelor socio -ecologice.

58
Deși emisiile de CH 4 nu sunt mai mari ca cele de CO 2 sau SO 2, acesta odată ajuns în atmosferă se
poate transforma în CO 2. Problema emisiilor de N 2O este importantă, deoarece și acesta este un
gaz cu efect de seră, iar pentru scăderea emisiilor acestui compus au fost folosite procedee care
presupuneau reducerea. Comparațiile între emisiile diferitelor gaze sunt frecvente , deoarece se
poate determina dacă un compus emis în cantitate mare inf luențează e misiile altui compus (Harris
și colab., 2014)

În momentul când se realizează un proiect de construcție a unei stații de coincinerare trebuie
analizate potențialele surse de emitere a gazelor, acestea putând fi:
– emisii din incinerarea deșeurilor
– emisii de la autovehiculele care transportă deșeurile
– potențialele emisii din depozitarea deșeurilor (incinerare + depozitare)
– emisii neprevăzute
– emisii care pot să provină din cenușa rezultată din incinerare

În cazul incinerării se obține cenușă care po ate avea și metale, astfel este important modul de
eliminare a acesteia, dar și unde poate fi folosită în sistemele socio -economice, cum ar fi de
exemplu în construcții. Astfel trebuiesc găsite noi soluții, pentru tratarea cenușii provenită din
incinerare dar și a levigatului din depozitele de deșeuri. Levigatul este foarte periculos deoarece
poate să ajungă în ape subterane sau de suprafață, afectând structura biocenozei. În Figura 27,
sunt evidențiate atât beneficiile cât și dezavantajele incinerării și d epozitării deșeurilor (Assamoi
și Lawryshyn, 2011) .

Figura 27: Incinerare a și depozitarea deșeurilor (Assamoi și Lawryshyn, 2011)

Prin procesul de incinerare rezultă mai multe metale grele, care pot să reacționeze cu alte
substanțe sau gaze obținute to t prin incinerare. Unele dintre metalele grele rezultate pot fi:
mercurul care poate proveni din baterii, sau cadmiul care se poate găsi în anumite tipuri de

59 vopsele. În funcție de tipurile de deșeuri incinerate, pot fi eliminați compuși mai poluanți sau m ai
puțin poluanți. Deși se cunosc majoritatea poluanților emiși, mai sunt compuși care sunt
necunoscuți, o posibilă cauză fiind cunoașterea insuficientă a particularităților fiecărui compus .

Cele mai periculoase emisii care provin dintr -o stație de coinc inerare sau una de incinerare, sunt
emisiile de dioxine. Pentru ca o mare parte din dioxine să fie distruse trebuie să se facă o ardere
completă, însă acestea pot să apară din nou după ce combustia a avut loc.

Intrările dar și ieșirile de dioxine pot să f ie foarte diferite, în funcție de cantitățile incinerate dar și
de temperaturi. După anul 1990, unele țări în urma datelor analizate de specialiști au ajuns la
concluzia că o mare parte din dioxinele care au ajuns în aer, sunt datorate stațiilor care
recup erează energie din deșeuri. Emisiile de dioxine diferă și în funcție de tehnologia aplicată,
astfel sunt stații cu emisii foarte scăzute dar și stații cu emisii foarte mari. O atenție sporită
trebuie acordată compușilor halogenați și mai ales halogenilor c ombinați cu dioxine. Emisiile de
compuși organici volatili nu sunt periculoase, însă până la un anumit nivel, aceste emisii
provocând modificări în stratul de ozon.

O stație de coincinerare care folosește mai multe tipuri de deșeuri poate prezenta riscul formării
de aerosoli, care în timp vor afecta personalul stației dar și populația. În timpul incinerării
emisiile de CO 2 sunt foarte ridicate, în ultimii ani fiind modificate filtre le de captare a gazelor
(Allsopp și colab., 2001, citat din Dempsey și Oppe lt, 1993; Carpi, 1997; Valerio și colab, 1995;
Korzan și Heck, 1990; Blumenstock și colab, 2000; Huang și Buekens, 1995; Fangmark și colab,
1994; Pastorelli și colab, 1999; Howard, 2000) .

Pentru a observa cât de multe stații aveau probleme cu emisiile de poluanți, mai ales cele
constituite după 1970, în Marea Britanie din peste 700 de stații au rămas puțin peste 100, asta
datorită faptului că nu au implementat noi tehnologii sau datorită dificultăților de ordin financiar.

Un tip special de poluanți căro ra li s -a acordat o atenție sporită au fost dioxinele, mai ales 2,
3,7,8 – TCDD, acestea producând modificarea structurii compușilor, fiind un pericol atât pentru
populația umană cât și pentru natură. În funcție de cantitățile incinerate dar și de tipul deș eurilor,
cum ar fi de exemplu deșeuri care au în compoziție materiale din PVC, există riscul unor emisii
mai ridicate de dioxine. Deoarece emisiile de dioxină diferă în funcție de mai mulți parametrii iar
efectele acestora sunt vizibile la perioade diferit e de timp, este recomandat ca analizele să se facă
la intervale de timp mai mari pentru a observa schimbările structurale și funcționale de la nivelul
organismelor.

Alți compuși toxici pentru mediu și sănătatea populației sunt: compușii policlorurați bife nilici
(PCB) care afectează sistemul reproducător, funcții ale creerului sau diferite țesuturi, iar
hexaclorbenzenul (HCB) care afectează fauna din ecosisteme terestre și acvatice (Allsopp și
colab., 2001, citat de Murray, 1999; USEPA, 1997; Allsopp și col ab, 1997; Allsopp și colab,
1999; van Birgelen, 1998) .

Cel mai adesea cenușa care rezultă din incinerare este folosită in industria transporturilor, sau
pentru furnizarea de metale și nemetale altor industrii. Problema metalelor și nemetalelor care
sunt r ecuperate, este că în urma incinerării le sunt modificate anumite proprietăți cum ar fi
duritatea. Astfel potențialii cumpărători de aceste metale nu ar mai fi interesați să le achiziționaze

60 deoarece ar afecta calitatea produselor. Prin reciclarea metalelo r, cenușa care va rămâne va putea
să fie folosită mai eficient în realizarea rețelelor de transport.

În Figura 28, sunt prezentate limitele unui sistem de reutilizare a cenușii care este împărțit în
două mari categorii, adică în activități care presupun f olosirea metalelor și în activități de folosire
a nemetalelor. Toate aceste activități arată și economia d e resurse naturale care se face (Allegrini
și colab., 2014) .

Figura 28: Cenușa obținută din incinerare și limite ale sistemului (Allegrini și colab. , 2014)

Pe lângă cenușa solidă care se formează, mai există și cenușă în aer din interiorul camerei de
combustie, care este tratată în alt mod. Cenușa din incinerare este încadrată la deșeuri
periculoase, de aceea necesită o atenție deosebită. Trebuie să menționăm că, concentrațiile de
CO 2 și CH 4 din depozitele de deșeuri sunt și ele destul de mari mai ales dacă depozitul nu este
prevăzut să capteze aceste gaze.

Controlul emisiilor de poluanți este foarte important atât pentru populația umană cât și pent ru
mediu. Astfel îmbogățirea în nutrienți, acidifierea și încălzirea globală au fost analizate atât
pentru incinerare cât și pentru depozitarea deșeurilor. În ceea ce privește încălzirea globală în
Figura 29, se observă că incinerarea are un impact mai mar e decât depozitarea când nu sunt
soluții compensatorii, însă în prezența soluțiilor compensatorii lucrurile se inv ersează în favoarea
incinerării (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

Însă dacă ne referim la potențialul de a cidifiere Figura 30, arată că acesta es te mai mare în cazul
incinerării fără soluții compensatorii datorită eliberării oxizilor de azot, a SO 2 și a altor compuși,
dar odată cu introducerea soluțiilor compensatorii acesta scade foarte mult pentru incinerare.
Dacă analizăm potențialul de îmbogăți re în nutrienți, în Figura 31, acesta este mai mare în cazul
incinerării când nu sunt soluții compensatorii, însă cu soluții compensatorii potențialul de
îmbogățire în nutrienți scade și pentru incinerare și pentru depozitare, o scădere mai mare fiind în

61
cazul incinerării. Pentru depozitarea deșeurilor, îmbogățirea în nutrienți este influențată și de apa
care percolează deșeurile (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

Figura 29: Încălzire a globală Figura 30: Potenț ialul de acidifiere (Assamoi și Lawryshyn, 2011)
(Assamoi și Lawryshyn, 2011)

Pentru a nu afecta populația umană în ceea ce
privește emisiile de gaze, zgomotu l, sau chiar
mișcările terenului, trebuie ca rutele pe care vor
circula vehiculele de transport ale deșeurilor să
fie stabilite în mod responsabil. Dacă ne referim
la zgomotul produs de camioane, acesta ar putea
fi estompat prin realizarea unor zone natura le
sau a unora create de om, care să funcționeze ca
niște “bureți” de absorbție a zgomotului.

Figura 31: Îmbogățire a în nutrienți (Assamoi și Lawryshyn, 2011)

Problema mirosului, dar și a șoarecilor și insectelor, poate fi rezolvată prin instalarea u nor
sisteme de ventilație și dezinfectarea periodică a zonei unde sunt manevrate deșeurile. În ceea ce
privește emisiile în atmosferă acestea pot fi reduse prin achiziționarea de vehicule mai eficiente
din punct de vedere al consumului de combustibil, iar în interiorul stației de transfer să se facă un
control permanent al emisiilor dar și cu folosirea unor sis teme de curățare pe bază de apă (Sursa:
http://www.ukessays.co.uk/essays/environmental -studies/solid -waste -transfer -station.php ).

Realizarea unei stații de transfer este foarte avantajoasă, deoarece scade costurile de transport dar
și emisiile de CO 2 în atmosferă. În Japonia incinerarea deșeurilor se face încă din anul 1960, iar
în anul 2009 au fost înregistrate peste 1000 de incineratoare.
Pe măsură ce au fost introduse noi tehnologii de captare a poluanților, aceștia au fost reduși
semnificativ, astfel de exemplu emisiile de dioxină au scăzut foa rte mult în J aponia (Solid Waste
Management and Recycling Technology of Japan – Toward a Sustainable Society -, 2012,
www.env.go.jp) .

62 Foarte mulți specialiști au realizat mai multe studii pentru dioxinele care se formează în urma
incinerării, cu scopul de a înțelege mecanismele prin care acestea acționează dar și potențialii
factori care le amplifică efectele negative.

De asemenea pentru a putea face analize mai complexe a fost necesară și înțelegerea modului de
formare a dioxinelor, în principal a policl oro-dibenzo -dioxinelor (PCDD) și a policloro -dibenzo –
furanilor (PCDF). Astfel potențialele surse care duc la formarea dioxinelor pot fi:
– Clorofenolii, sunt o sursă importantă de formare a dioxinelor iar o serie de parametrii nu
trebuie să depășească anumit e limite, cum ar fi de exemplu asigurarea unei temperaturi care
să nu fie nici foarte ridicată nici foarte scazută. Unii autori au afirmat că emisiile de dioxine
pot să fie catalizate de cenușa solidă sau cea din aer formată în timpul combustiei.
– Hidrocar burile policiclice aromatice. Aceste hidrocarburi au fost adesea asemănate cu
clorofenolii din punct de vedere al toxicității, acestea găsindu -se în proporția cea mai mare
în cenușa din aer din interiorul camerei de combustie.
– Carbonul rezidual. Mai multe tipuri de carbon cum sunt C6, 12C, 13C, au fost considerați ca
sursă de formare a dioxinelor, iar procentajul în care s e găsește acest carbon rezidual , unii
specialiști l -au considerat foarte important pentru emisiile de dioxine.
Pe langă aceste substanțe mai sunt și alte substanțe care contribuie la formarea dioxinelor cum
ar fi: clorul, acidul clorhidric, cuprul, și altele. Alte cercetări au arătat că și apa poate să ducă la
crearea unor tipuri de dioxine, însă și în acest caz analizele au fost diferite, unele arătând
scăderea iar altele creșterea conținutului de dioxine în funcț ie de prezența sau absența apei
(Zhou și colab., 2014) .

Pentru a controla emisiile în urma incinerării sunt necesare mai multe procedee printre care
putem enumera:
– injectarea de carbon
– filtre pentru capturarea particulelor

Încadrarea în limitele admisibile a emisiilor de dioxină, dar și de compuși organici volatili se face
prin menținerea unei temperaturi corespunzătoare. Cenușa din incinerare poate să fie reciclată,
sau el iminată într -o stație de incinerare a deșeurilor periculoase. Cenușa are o pondere de
reprezentare între 20 -30% din greutate. Pentru ca emisiile să fie cât mai scăzute, trebuie să se
facă amestecarea deșeurilor pentru ca arderea să fie cât mai eficientă. E ste necesar ca
gazele/substanțele să fie răcite ca să nu apară substanțe/compuși poluanți. Anumite substanțe sunt
măsurate continuu iar altele sunt măsurate periodic. Emisiile de dioxină au scăzut foarte mult,
astfel emisiile unei stații de incinerare cu o capacitate de 230.000t/an echivalează cu un incendiu
de mărime mare (Incineration of Municipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk ).

Stațiile de coincinerare în funcție de deșeurile pe care le incinerează, pot să aibă tehnol ogii
diferite de control a emisiilor. Aceste sisteme de control pot fi încadrate în 3 mari categorii: de
bază, medii, și avansate.
– Sistemele de bază, captează gaze care sunt emise în cantități mari cum ar fi: dioxid de
carbon, dioxid de sulf, acid clorhi dric, metale grele, dar și dioxine. Un astfel de sistem poate
fi reprezentat de epuratoare umede, care sunt foarte eficiente pentru controlul emisiilor de
acid clorhidric.
– Sistemele medii, sunt axate pe captarea mai multor tipuri de acizi. Aceste sisteme pot să
presupună combinarea a 2 tehnologii pentru o eficiență cât mai mare. Un exemplu de sistem

63
care combină 2 tehnologii este “sistemul umed” care este eficient pentru îndepărtarea
metalelor.
– Sistemele avansate, presupun combinarea mai multor sisteme de control, acestea fiind
cele mai recomandate deoarece emisiile stațiilor de coincinerare care folosesc astfel de
sisteme, pot fi cu mult sub limitele care sunt impuse de legi ale apelor, solului și atmosferei.
Aceste sisteme pe langă acizi și metale grel e, pot controla și emisiile de oxizi de azot, dar și
de dioxid de sulf. Un sistem avansat, poate să folosească un sistem uscat în combinație cu
diferite substanțe chimice. Dezavantajele acestor sisteme avansate din punct de vedere
financiar, sunt că necesi tă investiții mari de achiziție și costuri mari de mentenanță
(Georgieva și Varma, 1999) .

Trebuie să menționăm că sunt și categorii de deșeuri periculoase, care este recomandat să nu fie
tratate termic, iar printre acestea putem enumera:
– Deșeurile care provin din centralele nucleare
– Deșeurile fotografice
– Deșeurile care conțin PVC
– Deșeuri care conțin metale grele, cum ar fi bateriile

Foarte adesea metalele grele și deșeurile din plastic, ajung să fie incinerate datorită nesortării de
către populaț ie, sau datorită lipsei unui sistem de sortare a deșeurilor care să aparțină fie de
municipalitatea
locală , fie de stația
de coincinerare
(Treatment and
disposal
technologies for
health -care waste,
www.who.int) .

Figura 32: Emisiile de CO 2 pentru sta ții care folosesc combustibili fosili și pentru stații care
incinerează deșeuri ( Sora, 2013, citat din Hogg, 2006)

Conform Figurii 32, dacă facem o comparație în ceea ce privesc emisiile de CO 2, se observă că în
cazul incinerării cu recuperarea de energie electrică emisiile vor fi mai mari față de incinerarea cu
recuperarea de căldură și electricitate, sau incinerarea cu recuperarea de căldură.

Tot în acest grafic se evidențiază faptul că incinerarea produce cantități mai mari de CO 2 decat
alte stații car e folosesc combustibili fosili. În mai multe articole de specialitate sunt prezentate
stații de incinerare care emit cantități mari de gaze care folosesc tehnologii de ultimă generație,
însă chiar și cu aceste eforturi de reducere a emisiilor tot sunt emis e cantități însemnate. Astfel în
numeroase lucrări au început să se facă comparații între incinerare și depozitarea deșeurilor.

64 Alți specialiști au considerat că cea mai bună metodă de reducere a gazelor cu efect de seră, este
prin reciclare (Sora, 2013) .

Și în Franța după anii 1990 s -a înregistrat o scădere accentuată a stațiilor care incinerau deșeuri
municipale, datorită introducer ii de noi directive care impune au limite mai stricte de emisii, spre
deosebire de cele care erau în anii 1970 sau 1980. Alt e stații au fost nevoite să î -și oprească
activitatea, și nu datorită neâ ncadrării în limitele impuse de lege, ci datorită unor probleme de
ordin financiar. Treptat după ce tehnologiile au început să fie îmbunătățite nu au mai fost
incinerate doar deșeuri provenite de la populație, ci și deșeuri provenite din unități medicale sau
din stații de epurare a apelor.

Înainte de 1990 nu se punea accent pe utilizarea cenușei din incinerare în alte industrii, sau pe
substanțele toxice ce s -ar putea afla în această cenușă. Însă în zilele noastre majoritatea stațiilor
de coincinerare au sisteme de control și monitorizare a compușilor toxici din cenușă, unele având
și sisteme de recuperare a metalelor (Autret și colab., 2006) .

Emisiile de CO 2 pentru stațiile care rec uperează căldură sunt cele mai scăzute, putând să scadă cu
peste 300 Kg de dioxid de carbon/tonă. Această scădere de CO 2 depinde și la ce capacitate
funcționează stația (Yi și colab., 2010) .

Energia generat ă
După cum se știe stațiile de coincinerare pot să recupereze pe baza arderii deșeurilor energie
electrică sau energie termică, însă nu toate stațiile generează aceiași energie deoarece planurile de
management au fost făcute luând în considerare toți parametrii economici, sociali, demografici,
culturali , biologici, și ecologici.
Când se realizează un proiect al unei stații de coincinerare, fie că aceasta incinerează capacități
mari sau capacități ma i mici de deșeuri, trebuie să includă și populația care va fi deservită de
serviciile de distribuție a ener giei electrice respectiv energiei termice, adică dacă este vorba
despre o parte din populație, toată populația din zona res pectivă, sau populația din zonă inclusiv
cu alte regiuni. Principalul avantaj pentru populația locală este că autoritățile nu vor mai trebui să
importe energie electrică s -au termică, iar pentru sistemele ecologice naturale dar și seminaturale
avantajul este că rata exploatării resursele naturale va fi în scă dere.

În Danemarca majoritatea stațiilor de coincinerare pentru deșeuri munic ipale, au sisteme de
recuperare atât a energiei termice cât și a energiei electrice. Aceste stații trebuie să menționăm că
nu sunt manageriate cel mai mult de companii, ci de către autoritățile locale. Autoritățile locale
nu se ocupă numai de administrarea stațiilor ci și de întregul ciclu al deșeurilor, adică de la
momentul când sunt produse până când pot fi eliminate. În funcție de modul în care managerii
administrează atât sistemul de preluare a deșeurilor cât și stația de coincinerare, rezultatele se vo r
observa în energia care va fi generată. Pe lângă faptul că autoritățile locale gestionau deșeurile
provenite de la populație, au început să gestioneze și deșeurile provenite din activități economice.
Astfel odată ce toate tipurile de deșeuri au început s ă fie gestionate de autorități, deșeurile au
putut să fie folosite în stații de coincinerare. Companiile care se ocupau de gestionarea deșeurilor
fie au semnat contracte cu autoritățile, f ie și-au păstrat același statut (The most efficient waste
management system in Europe Waste -to-energy in Denmark, material disponibil la adresa
https://stateofgreen.com ).

65 După anul 2000, tot în Danemarca s -a pus un accent tot mai mare pe valorificarea deșeurilor,
dovadă fiind proc entajul de peste 25% de deșeuri din locuințe și activități economice care au fost
folosite în statii de recuperare a energiei. De cele mai multe ori autoritățile locale sunt în
parteneriate cu alte autorități pentru a nu apărea probleme financiare. Deoarec e s-a făcut o
separare a celor care administrază stațiile , adică autoritățile și companiile, s -a putut crea o piață
de vânzare și cumpărare a energiei. La crearea unor astfel de piețe nu au contribuit numai firmele
de salubritate, autoritățile locale s -au marile organizații, ci și firmele care realizau rețelele de
distribuție. Stațiile de coincinerare care generează suficientă energie pentru populația locală,
restul de energie poate să îl vândă chiar mai multor companii. Trebuie să menționăm că energia
este mai mare în cazul căldurii decât în cazul recuperării de energie electrică, astfel din 2 tone de
deșeuri municipale se poate obține până la 4 MWh pentru căldură, și 1,40 MWh în cazul energiei
electrice.

Datorită unei bune cooperări între stakeholders, și introducerea celor mai eficiente tehnologii, în
Danemarca s -a putut genera peste 1,40 milioane MWh de curent electric la nivelul anului 2003.
Energia generată a putut să deservească peste 400.000 de locuitori. În Danemarca în momentul
când au fost concepu te proiectele stațiilor s -a ținut cont în principal de 3 legi, cele pentru căldură,
energie, și de protecție a mediului. Ca o măsură stimulativă pentru a încuraja locuitorii să
folosească energie de la stațiile de coincinerare, prețul a fost redus. Mai sun t și alte țări cu
incineratoare care recuperează ambele forme de energie termică + electr ică, cum sunt Olanda sau
Suedia (The most efficient waste management system in Europe Waste -to-energy in Denmark,
material disponibil la adresa https://stateofgreen.com ).

De asemenea trebuie să menționăm că valorile energiei echivalente pentru electricitate și căldură
nu sunt asemănătoare, iar procentajele eficienței diferă și ele. Astfel putem da ca exemplu: 2
MWh de electric itate absolută vor fi egali cu 5,26 MWh de energie echivalentă, iar 2 MWh de
căldură absolută vor fi egali cu 2,19 MWh de energie echivalentă. Deși echivalentul energetic
este mai mic pentru c ăldură, eficiența este mai mare (Evaluating waste incineration a s treatment
and energy recovery method from an environmental point of view, 2004, www.profu.se) .

Într-o stație de coincinerare, o componentă esențială care va influența producția de energie
electrică sau de energie termică, va fi boilerul. Boilerul care v a fi folosit, va fi ales în funcție de
ce tip de energie va fi produsă, sau în funcție de cerințele energetice de pe piață. Deoarece în
camera de combustie temperaturile care se formează sunt foarte ridicate, acestea trebuie aduse la
un anumit nivel pentru ca energia să poată fi recuperată.
Pentru a avea o asigurare că în stația de coincinerare s -a ales corect producerea unui anumit tip de
energie, trebuie să se facă negocieri și să fie semnate contracte de distribuție a energiei pe
anumite termene, pentru ca mai târziu să nu existe probleme legate de costuri sau de
nerespectarea unor termeni contractuali. Specialiștii recomandă să fie făcute analize pentru
companiile din domeniul energiei care î -și desfașoară activitatea la nivel local și regional, pentru
a putea face o alegere către ce tip de energie va produce stația. Atenția trebuie să fie sporită în
luarea deciziilor, deoarece pot să apară noi companii care să intre în competiție cu stațiile de
incinerare.

În funcție de cerințele care sunt mai mari pe piață din punct de vedere energetic, profilul stației va
fi orientat către acel tip de energie. În timpul incinerării gazele încălzesc boilerul, iar acesta poate
să producă aburi care vor fi eliberați la presiune mare, s -au să producă apă cu temperatură ri dicată

66 pentru distribuția de căldură. Cea mai întâlnită problemă care apare la boilere este coroziunea,
deoarece boilerele sunt supuse la variații de temperatură. O alta componentă care vor influența
parametrii la care va funcționa boilerul este camera de combustie. În acest caz lucrurile devin mai
complexe deoarece sunt mai multe metode de incinerare, fiecare având anumite procedee, reguli
și parametrii care treb uie urmăriți. (Georgieva și Varma, 1999)

Compoziția deșeurilor influențează cantitatea de ener gie generată. Astfel sunt deșeuri care au
capacitate calorică mai ridicată cum este plasticul, cauciucul, sau materiale textile. În urma
analizei compoziției deșeurilor care au capacitate calorică mare și care au capacitate calorică
mică, vom observa care sunt deșeurile care au eficiența energetică cea mai mare pentru o stație de
coincinerare. Este important să cunoaștem compoziția deșeurilor, deoarece dacă apar schimbări
ale compoziției vor afecta cantitatea de energie generată. Schimbarea compoziției nu a r trebui să
fie o problemă pentru stațiile care realizează o sortare prealabilă.

Dacă va crește conținutul deșeurilor în plastic, sau materiale textile, va crește și eficiența
energetică prin coincinerare. În Figura 33 este o prognoză care arată ce se în tâmplă dacă crește
conținutul deșeurilor în materiale cu capacitate calorică ridicată. Avantajul folosirii unor deșeuri
cu un conținut mai mare de materiale care conțin PVC sau cauciuc, este că vor modifica
producția de energie într -un sens pozitiv, iar de zavantajul este că va crește procentajul
compușilor toxici din gaze.

După cum se observă în Figura 34, incinerarea a fost analizată pe o periodă de 28 de ani și s -a
constatat că aceasta va fi din ce în ce mai eficientă pe masură ce timpul va trece, și de aceea
trebuie luată în considerare ca o posibilă opțiune referitor la problemele l egate de gestionarea
deșeurilor (Assamoi și Lawryshyn, 2011) .

Figura 33: Compoziția deșeurilor și v aloare a de încălzire (GJ/t) Figura 34: Energia generată și incinerare a
(Assamoi și Lawryshyn, 2011) (Assamoi și Lawryshyn, 2011)

Pentru a reduce emisiile de CO 2 din atmosferă, în Japonia au fost introduse camioane în care
sistemul de încărcare a deșeurilor funcționează pe baza unui motor electric. Aceste vehicule au
fost introduse, pentru ca obiectivele care prevăd reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră,
producția și consumul durabil, sau conservarea diversității ecologice, să fie îndeplinite într -un

67 timp cât mai scurt. În plus utilizarea de aceste vehicule ar putea să reprezinte un model pentru
alte țări sau companii.

În cazul în care o stație de coincinerare generează un surplus de energie, poate să îl distribuie
rețelei locale sau unei companii de electricitate, cum este de exemplu stația Shibuya din Tokyo.
Aces t mod de export și import de energie electrică între diferite regiuni din Japonia, este destul de
frecvent deoarece numărul stațiilor de coincinerare este foarte mare, dar și infrastructura de
distribuție a energiei este foarte dezvoltată. Trebuie să mai m enționăm că o stație care are o
capacitate mare de incinerare va produce mai multă energie decât una care are o capacitate mai
mică. Însă o capacitate mai mare nu va însemna neapărat o producție mai mare de energie, mai
ales dacă stația nu a implementat no i tehnologii în anumite sisteme care contribuie la generarea
energiei, cum ar fi schimbătorul de căldură (Solid Waste Management and Recycling Technology
of Japan – Toward a Sustainable Society -, 2012, www.env.go.jp, citat de ShinMaywa Industries,
Ltd; Clean Association of Tokyo 23).

O stație de coincinerare care are o capacitate mică de a procesa deșeurile, nu se poate compara cu
o stație care folosește combustibili fosili, cum sunt cărbunii sau petrolul. Trebuie facută o analiză
pentru a stabili nevoile populației locale, sau dacă energia generată poate fi distribuită la o scară
mai mare.
În funcție de tipul de energie produsă de stația de coincinerare, aceasta poate să fie distribuită fie
la scară mai mică fie la scară mare. Daca stația recuperează căl dură, ea este distribuită la o rețea
locală, iar dacă recuperează energie electrică este distr ibuită și în zone mai depărtate (Incineration
of Municipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk , citat din Tabel 3) .

În funcție de ca pacitățile de incinerare dar și de modalitățile de recuperare a energiei, energia
generată diferă, după c um sunt prezentate în Tabelul 13 . Stația de coincinerare Marchwood din
Marea Britanie produce 14 MWe, alimentând 14000 de gospodării, însă aceasta are o capacitate
mare de i ncinerare depășind 100.000 t/an (Incineration of Municipal Solid Waste, 2013,
www.gov.uk ).

Tabel ul 13 : Stații de incinerare și modalități de recuperare a energiei , din Anglia (Incineration of
Munic ipal Solid Waste, 2013, www.gov.uk )
Stație de incinerare Scara Recuperare
de energie Stabilit Pagină web pentru informații
suplimentare
Kirklees 136.000 tpa 10 MWe 2002 www.sita.co.uk
Grimsby 56.000 tpa 3.2 MWe
3.3 MWth 2004 www.newlincs.com
Insulele din Sicilia 3.700 tpa Fără
recuperarea
de energie 1987 www.scilly.gov.uk
Allington 500.000 tpa 43 MWe 2008 www.kentenviropower.co.uk
Bolton 130.000 tpa 7 MWe 1971 www.gmwda.gov.uk
Ardley, Oxfordshire 300.000 tpa 24 MWe 2014* www.viridor.co.uk
Lakeside, Colnbrook 410.000 tpa 37 MWe 2010 www.grundon.com

68
Runcorn (fazele 1 și
2) stație
căldură+electricitate 850.000 tpa 86 MWe
110 t pe oră
aburi
2013/14* www.ineoschlor.com
www.viri dor.co.uk
Devon 275.000 tpa 20 MWe 2014** www.viridor.co.uk
Cornwall 240.000 tpa 16 MWe 2014*** www.sitacornwall.co.uk
* În construcție – așteptarea datei operaționale
** Planificarea și autorizarea acordării permisiunii – începerea construcției 2012
*** Planificarea acordării permisiunii după recursul înaltei curți – în curs de apel la Curtea Europeană

După cum se observă în Figura 35,
în Suedia pe parcursul a 21 de ani
s-au înregistrat progrese
semnificative în ceea ce privește
producția de energie din deșeuri,
dar și o scădere accentuată a
emisiilor de dioxină în perioada
1985 -1990. Astfel în această țară au
fost luate decizii de reducere a
emisiilor de gaze chiar înainte de
Conventi a de la Rio de Janeiro din
1992 (Towards a greener future
with swed ish Waste -to-Energy the
world’s best example,
www.avfallsverige.se ).

Figura 35: Eficiența energetică și emisiile stațiilor de coincinerare din Suedia (Towards a
greener future with swedish Waste -to-Energy the w orld’s best example, www.avfallsverige.se )

Conform Changkook Ryu și Donghoon Shin, producția de energie dintr -o stație de coincinerare
nu va fi influențată numai de cantitățile de deșeuri și de tehnologia folos ită, ci și de modul cum î –
și desfășoară activitatea angajații. Astfel putem da ca exemplu personalul care se ocupă de
monitorizarea și menținerea în anumite limite a unor parametrii din camera de combustie și din
sistemul care generează energie.

Într-o prima fază personalul ar putea să se confrunte cu probleme de ordin tehnic, mai ales dacă
lucrează pentru prima dată într -o stație de coincinerare, s -au dacă a lucrat într -o stație care utiliza
o tehnologie diferită. Aceste dificultăți pot să apară numai at unci când se fac primele angajări sau
schimbări ale personalului. În Directiva 2008/98/CE se găsește o formulă care poate fi aplicată
pentru toate stațiile care realizează producerea de energie electrică sau de caldură din deșeuri.

Datorită creșterii cont inue a cantităților de deșeuri, în Coreea de Sud au fost stabilite măsuri clare
pentru a trata deșeurile în așa fel încât să fie folosite ca resursă energetică.

69 Trebuie să menționăm că stațiile de incinerare din Coreea de Sud nu sunt localizate numai în
zone urbane ci și în cele rurale, cele din urmă având o capacitate mai mică de incinerare. Cel mai
adesea în această țară, orașele care au o densitate mică a populației utilizează stații de
coincinerare care recuperează căldura.

Dacă luăm în calcul mărime a stațiilor și un parametru cum ar fi presiunea, vom observa că sunt în
strânsă corelație deoarece stațiile de capacitate mare corespund cu presiuni de peste 15 bari, iar
stațiile de capacitate mică corespund cu presiuni de până în 11 bari. În diferite sta ții presiunea
poate să ajungă și până la 40 de bari sau chiar peste 120 de bari.

O altă modalitate de creștere a producției de energie ar fi prin schimbarea turbinelor vechi cu
unele noi. Dacă în viitor măsurile care vor promova reciclarea deșeurilor de u n procent tot mai
mare din populație vor fi eficiente, atunci vor apărea și modificări în producția de energie a
stațiilor. Însă în reciclarea deșeurilor dacă vor fi luate măsuri eficiente , nu se va produce brusc ci
treptat, astfel va exista suficient timp pentru a observa tendințele generării deșeurilor.
Dezvoltarea acestui sistem de recuperare a energiei din deșeuri a avut la bază analizele altor stații
de coincinerare, reglementările legislative, și studiile pentru zona de interes (Ryu și Shin, 2012) .

Prognoze coincinerare
Pentru a promova colectarea separată a deșeurilor dar și prevenirea, trebuie să existe o colaborare
între populație, autoritățile locale și oamenii de afaceri pentru ca deșeurile să nu afecteze
sănătatea populației și mediul. Deși s -a pus un foarte mare accent pe populație în reciclarea
deșeurilor, trebuie să menționăm că o importanță mai mare o are mediul de afaceri din sectorul
deșeurilor.

De aceea atâta timp cât nu va exista o implicare și o susținere a celor care gestionează deșeu rile,
atunci populația nu va putea să recicleze. Însă dacă un oraș sau o zonă rurală, dispune de servicii
de colectare și reciclare, atunci și populația va fi nevoită s ă adopte un nou stil de viață privind
modul cum sunt gestionate deșeurile (Solid Waste M anagement and Recycling Technology of
Japan – Toward a Sustainable Society -, 2012, www.env.go.jp ).

Din anul 1995 și până în anul 2010 în Uniunea Europeană, procentul de deșeuri incinerate a
crescut continuu de la 13, 71% până la 21,51%, însă în anul 2010 doar 54,12 milioane de tone
erau incinerate, în condițiile în care s -a generat un total de 251,56 milioane de tone de de șeuri,
după cum este prezentat în Figura 36. Diferența de 197,44 milioane de tone de deșeuri au fo st fie
depozitate, fie tratate în alte moduri.

În Figura 37, se observă că țările din Uniunea Europeană au modalități diferite de tratare a
deșeurilor, astfel în anul 2010 țări precum Germania, Danemarca sau Suedia au avut un procentaj
ridicat de deșeuri incinerate, în timp ce în România majoritatea deșeurilor au fost depozitate și o
mică parte reciclată. În grafic se mai observă că sunt și țări în care depozitarea deșeurilor nu se
practică s -au se practică foarte puțin, acestea fiind Olanda, Austria, sau Germania.

Dacă în legislația deșeurilor se vor face modificări în ceea ce privesc modalitățile de finanțare
pentru proiecte de realizare a stațiilor de coincinerare, dar și pentru îmbunătățirea celor existente,
în viitor această modalitate de tratare a deșeurilor ar putea să fie adoptată de mai multe țări (Sora,
2013) .

70

Figura 36: Dinamica d eșeuri lor menajere din Europa (Sora, 2013, cu date furnizate de Eurostat)

Figura 37: Modalități de gestionare a deșeurilor în Europa la nivelul anului 2010 (Sora, 2013, cu
date furnizate de Eurostat)

De cele mai multe ori creșterea cantităților de deșeuri poate să fie asociată cu creșterea nivelului
de trai, însă costurile asociate refacerii zonelor deteriorate vor fi din ce în ce mai mari odată cu
trecerea timpul ui.

Deși numărul stațiilor de coincinerare din estul Europei este mic, au început să fie înregistrate
progrese semnificative în ce privește conștientizarea și înțelegerea efectelor negative ale
deșeurilor asupra sistemelor ecologice.

Cel mai adesea impo rtanța conexiunilor care sunt stabilite între componentele capitalului natural
și economie, nu li se acordă atenția necesară mai ales de marile industrii care utilizează
combustibili fosili, industriile producatoare de substanțe toxice, și nu în ultimul râ nd de
societățile care gestionează deșeurile. Unele țări au ales să investească mai mult în reciclarea

71 deșeurilor, deoarece este o metodă mai ieftină și mai eficientă decât incinerarea, iar altele au ales
să trateze deșeurile prin compostare. Strategia car e va predomina va fi însă influențată de o serie
de mai mulți factori.

Deși companiile care gestionează deșeurile au avut abordări diferite cu privire la eliminarea
deșeurilor, unele dintre ele s -au orientat către recuperarea diferitelor gaze din depozite pentr u a
putea fi folosite ca resursă în alte industrii. Prevenirea generării deșeurilor de populația umană,
este un aspect important care poate fi verificat prin rapoartele deținute de firmele de salubritate,
iar rapoartele pe ani vor putea fi folositoar e pentru a observa dacă măsurile de prevenire au fost
eficiente. După ce au fost făcute mai multe analize ale evaluărilor de impact pentru întreg
sistemul de gestionare a deșeurilor, activitățile din diferite societăți aveau un impact mai mic, iar
altele u n impact mai mare, acest lucru datorându -se tehnologiilor utiliz ate și a unor metode
diferite. Alteori impactul deșeurilor asupra solului și apei, poate fi amplificat de condițiile
climatice. Un impact mai mare asupra mediului nu este influențat numai de c ondițiile climatice și
cantitățile generate de deșeuri, ci și de toxicitatea deșeurilor.

Pentru studiile care prevedeau date foarte clare pentru proiecte de reducere a deșeurilor, nu s -au
luat în calcul numai deșeurile produse de un locuitor în locuință, ci și deșeurile care le produce în
locurile publice (Mazzanti și Zoboli, 2008) .

4.3.2 Evaluarea de imp act asupra mediului a coincineră rii în raport cu depozitarea
deșeurilor

Impactul asupra mediului

La nivel mondial metodele de depozitare și de coincine rare a deșeurilor au fost abordate diferit în
ceea ce privește impactul asupra mediului. Aceste abordări diferite nu au fost descrise numai în
literatura științifică ci și în mijloacele de comunicare mass -media.

Mijloacele mass -media au avut un rol în ce ea ce privește răspândirea unor informații despre
efectele unor tratări inadecvate ale deșeurilor.

Cel mai adesea cercetătorii când au comparat coincinerarea și depozitarea deșeurilor, nu au
evidențiat că una din cele 2 metode are un impact mai mare decât cealaltă. Astfel pe baza unor
indicatori, a putut să fie studiat impactul diferitelor metode de tratare a deșeurilor asupra
ecosistemelor terestre sau acvatice. De asemenea pentru evaluarea de impact este foarte important
să se urmarească toate etapele di n momentul când resursele sunt extrase din mediul natural, trec
prin toate etapele de producție și ajung să fie eliminate. Această urmărire a activităților nu se face
numai pentru deșeuri, ci și pentru alte activități.

Unele studii arată că incinerarea ar fi mai benefică pentru mediu, deoarece nu ar mai fi ocupate
suprafețe imense de către deșeuri, iar solul nu va mai fi poluat.
Alte studii le contrazic pe acestea în privința reducerii poluării solului, specialiștii meționând că
solul tot va fi poluat pri n depunerile uscate sau umede ale compușilor emiși în urma incinerării.

72 Cel mai adesea evaluarea de impact pentru o stație de coincinerare, nu va include numai
activitățile din interiorul stației, ci și activitățile care presupun aducerea deșeurilor până la stație,
și de transport a produșilor rezultați din combustie cum este cenușa.

În articolele de specialitate li se acordă atenție atât intrărilor cât și iesirilor care se fac la nivelul
stației. Aceste intrări nu se referă numai la deșeurile propriu -zise ci și la activitățile realizate de
resursa umană, iar ieșirile se referă în principal la emisiile atmosferice, compușii din cenușă, și
tipul de energie care s -a generat. Trebuie să menți onăm că nu au fost făcute corelă ri între scara
spațială la care are loc activitatea de tratare a deșeurilor și impactul asupra unor categorii de
ecosisteme terestre sau acvatice.

În studiile de impact se găsesc atât date statistice căt și rezultatele unor cercetări efectuate pe o
anumită perioadă de timp. Impactul produs de depozitele de deșeuri și incineratoarele de deșeuri
nu acționează numai asupra capitalului natural, ci și asupra populației umane. Astfel în cazul
incinerării populația umană poate fi afectată prin mai multe căi în comparație cu depozitarea.

De asemen ea comparațiile făcute de diferiți specialiști, între capitalul natural și sistemele socio –
economice, care fac referire la atribuirea unor procentaje care arată efectele negative ale
incinerării deșeurilor sunt diferite, deoarece un ecosistem are o anumită structură și mod de
funcționare în comparație cu organismul uman. De exemplu emisiile de metale grele sau de
materie particulată, pot să fie tolerate mai bine de unele specii de plante și mai puțin de către
orgamismul uman. De aceea este important să știm ce analizăm pen tru a nu face afirmații greșite
(Morselli și colab., 2008) .

Problema emisiilor rezultate din incinerare a căpătat un caracter mai accentuat nu datorită
degradării anumitor componente ale unității hidrogeomorfologice și biocenozei, ci dator ită
creșterii incidenței de apariție a bolilor în rândul populaț iei umane la toate categoriile de vâ rstă.
Astfel pentru a proteja populația umană au trebuit să fie luate măsuri de protecție ale capitalului
natural. Trebuie să menționăm că ecosiste mele care sunt supuse emisiilor dar în care nu apar
modificări structurale sau funcționale, este posibil să aibă o biodiversitate mare și ca atare o
stabilitate mare, adaptabilitate mai ridicată, însă capacitatea de suport a acestora va scădea dacă
emisiile vor co ntinua pe perioade mari de timp (Pavlas și colab., 2009) .

Pe baza analizelor care includ date despre compușii toxici, cantitățile emise, capacitățile de
bioconcentrare, bioacumulare, bioamplificare de către organisme, vor putea să fie făcute asocieri
pentr u o evaluare cât ma i corectă a impactului.

Dacă ne referim la modul cum este afectată atmosfera au fost făcute studii și în acest sens.
Studiile pentru atmosferă au inclus estimarea generării unei anumite cantități de gaze în funcție
de cantitățile de deș euri care sunt supuse procesului de combustie. În unele stații de coincinerare
impactul activităților este foarte redus, și nu datorită numai tehnologiilor performante ci și
schimbării m odului de abordare a deșeurilor (Beylot și Villeneuve, 2013 ).

În mome ntul când se proiectează o stație de coincinerare trebuie să se țină cont de următoarele
aspecte:
– Deciziile luate de populație
– Emisiile poluanților

73 – Suprafața pe care o va ocupa stația, dar și locul de amplasare
– Resursele necesare
– Creșterea trafic ului
– Creșterea nivelului de zgomot
– Apariția unor agenți patogeni sau paraziți în incinta de depozitare a deșeurilor
– Probleme estetice ale stației în raport cu celelante clădiri

Amplasarea stațiilor de coincinerare trebuie să țină cont de mai multe criterii precum:
– Stația să fie localizată într -o zonă în care furnizarea de energie electrică sau căldură să fie cât
mai facilă.
– Rețelele de transport disponibile

Prin construirea unei stații de coincinerare, va crește și numărul de camioane pe rețel ele de
drumuri urbane dar și rurale. Problema mirosurilor în stație se regăsește în zona în care deșeurile
sunt colectate înainte de a fi introduse în camera de combustie.

Problema zgomotului apare la: mijloac ele de transport pentru deșeuri dar și zgomot ul turbinelor
și al ventilatoarelor din stația de incinerare.

În ceea ce privește apa, trebuie să existe un sistem care să capteze potențialele scurgeri care pot
apărea accidental. Sistemele de siguranță într -o stație de coincinerare sunt obligatorii, ai ci
incluzând sistemel e pentru protecția personalului cât și sistemele care acționează în cazul
defectării unor componente.

Alegerea zonelor care vor include stația de coincinerare, vor trebui s ă fie proiectate în așa fel
încât stația să fie cât mai avant ajoasă din punct d e vedere al producției energiei dar să fie și
sustenabilă pe o perioadă lungă de timp.
Suprafața ocupată de o stație de coincinerare, diferă în funcție de capacitatea de incinerare dar și
de tehnologia utilizată.

Pe lâ ngă faptul că o s tație de coincinerare poate să producă energie electrică sau căldură, prin
construcția ei se pot crea noi locuri de muncă.

Impactul asupra mediului va fi mai semnificativ dacă se va realiza transportul deșeurilor pe
distanțe mari, cum este de exemplu tran sportul între țări (Incineration of Municipal Solid Waste,
2013, www.gov.uk ).
Emisiile care nu pot fi controlate pot să afecteze specialiștii care lucrează în stația de incinerare în
timpul unor controale, sau prin înlătu rarea cenușei, dar să afecteze și solul și vegetația din jurul
stației. Pe lâ ngă faptul că emisiile în atmosferă afectează calitatea aerului la nivel local, pot să
producă schimbări chiar și la nivel global cum ar fi creșterea nivelului de CO 2, crește rea o xizilor
de azot și de sulf care sunt gaze cu efect de seră.

Printr -un management ecosistemic și adaptativ, am putea să gestionăm mai bine relația capital
natural ↔ sisteme socio -economice, în cazul nostru dintre o construcție socio -economică (stația
de coincinerare) și fundația (adică componentele capitalului natural). În general în majoritatea
studiilor se arată că, concentrația de metale grele din sol și vegetație este crescută, mai ales în

74 aproprierea stațiilor, însă trebuie ținut cont și de tipul de s ol, de precipitații, sau de panta
terenului.

Dacă facem o comparație între sol și vegetație, metalele grele se vor acumula mai rapid în
vegetație, deoarece vegetația are o capacitate de retenție mai bună dar și structuri specializate de
absorbție a compu șilor. Au fost cazuri în care contaminarea solului a atins valori foarte ridicate,
în stații din Japonia și Spania mai ales pentru cele construite în secolul XX, care aveau tehnologii
mai vechi. Poluarea cu metale grele, poate să fie mai bine observată mai ales în ecosistemele
acvatice, prin analize ale factorilor de bioconcentrare sau bioamplificare pe diferite specii
acvatice, deoarece acestea sunt destul de sensibile la acțiunea unor factori perturbatori.

Dacă compu șii poluanți ajung pe vegetație pot f i consumați de animale, cum ar fi consumul
vegetației de către vaci. Datorită inițierii de noi politici și legi pentru protecția consumatorului,
după 1990 s -au impus limite stricte pentru nivelul de substanțe toxice din laptele consuma t de
populația rurală și urbană (Allsopp și colab., 2001) .

Impactul asupra sănătăț ii umane

Poluanții emiși de stațiile de coincinerare afectează sănătatea populației în mod direct cum ar fi
prin inhalare sau în mod indirect prin consumul de alimente de origine vegetală sau a nimală, și de
aceea este important să monitorizăm modificările produse de poluanți, de recomandat pe perioade
lungi de timp.

Dacă este să analizăm populația afectată de acești poluanți, după efectuarea mai multor cercetări
s-a constatat că, PCB (compușii policlorurați bifenilici) se găsesc mai mult la copii spre deosebire
de adulți, acești compuși fiind foarte periculoși în perioadele de creștere și de dezvoltare ale
copiilor.

Distanța dintre stațiile de coincinerare și zonele locuibile reprezintă un fa ctor important pentru
sănătatea oamenilor dar și pentru mediu, multe studii arătând că o distanță mică între stație și o
zonă locuibilă este corelată cu modificări în structura celulară, sau modificări fiziologice
determinate de poluanți.

Ca exemplu într -un studiu publicat de Gonzalez și colab (2000), în care a luat două grupuri de
populație, unul locui nd aproape de stație iar celălal t mai departe, rezultatele au arătat că cele două
grupuri au fost afectate de poluanți ca PCB și dioxine, însă studiul a fo st făcut pe o perioadă de
doar 2 ani. Datorită perioadei scurte, credibilitatea datelor nu este foarte mare lăsând loc
interpretărilor și comentariilor referitoare la faptul că acei poluanți nu provin de la stație, sau că
anumite metode de analiză nu oferă suficiente date pen tru a putea formula o concluzie (Allsopp și
colab., 2001) .

O analiză folosită pentru a verifica concentrațiile de poluanți din organism, mai ales pentru
aflarea concentrației unei anumite dioxine este prin analiza sângelui, astfel putâ ndu-se să se facă
combinări ale datelor la diferite momente de timp pentru a observa dacă s -au produs modificări
semnificative. În analize pot să apară erori mai mici sau mai mari, astfel pentru determinarea
nivelului de dioxină pot sa apară erori datorate oamenilor, cum ar fi consumul de alcool, fumatul
pasiv sau activ s -au consumul anumitor alimente. Alte studii s -au axat pe studiul alimentelor

75 consumate de populație, mai ales cele din aproprierea stațiilor, cum ar fi un studiu efectuat în
Derbyshire din Marea Britanie, în care s -au analizat concentrațiile de dioxină din produsele
lactate dar și de la nivelul organismului uman, și s -a constatat că există o diferență între consumul
de alimente din acea zonă și consumul de alimente din zone mai depărtate.

Emisiile stațiilor de coincinerare pot să producă afecțiuni respiratorii într -o perioadă scurtă de
timp sau mai mare, s -au să producă apariția diferitelor forme de cancer la nivelul diferitelor
organe, mai ales apariția cancerului de plămâni. Există însă ș i contradicții între specialiști privind
atribuirea cancerului ca urmare a emisiilor atmosferice, cum ar fi apariția limfomului Hodghin’s
în care unii cercetători a u afirmat că provine din emisii iar alții că nu provine din emisii. Alte
tipuri de cancer ca re ar putea să mai apară din emisii, ar putea fi apariția cancerului laringian sau
a cancerului de ficat, însă în cazul acestora trebuiesc realizate analize mai amănunțite.
Ca un raspuns al populației referitor la emisiile atmosferice, mai multi părinți c are locuiau în
zone apropriate de stații au hotărât să se mute pe perioade mai scurte s -au mai lungi, pentru a nu
fi afectate nașterile copiilor. Astfel s -a constatat că TCDD pot influența modificarea sexului în
timpul sarcinii, iar alți compuși produc mod ificări morfologice, sarcini multiple sau modificări
hormonale, toate acestea fiind corelate cu emisiile atmosferice.

Pe lângă problemele respiratorii care pot să apară din emisii, pot să mai apară și afecțiuni
neurologice, tulburări de echilibru, deregl area anumitor procese care au loc în ficat, sau
dezvoltarea bolilor care sunt în stadiu incipient. Clima trebuie luată în considerare, deoarece prin
diferite procese climatice se poate realiza deplasarea contaminanților sau fixarea lor, cum ar fi
prin cure nții de aer de la altitudini ridicate sau intensitatea precipita țiilor (Allsopp și colab.,
2001) .

Alte dezavantaje care pot să apară ca urmare a construcției unei stații de coincinerare într -o
anumită zonă:
– Ecosistemele care se află în faza de creștere po t să fie mai vulnerabile la emisiile provenite
din arderea deșeurilor, decât ecosistemele care au ajuns la un grad mai mare de dezvoltare
(care au relații structurale și funcționale mai complexe iar biodiversitatea este mai mare) .
– O contaminare cu o serie de compuși toxici a resurselor care se găsesc în sistemele
ecologice naturale dar și seminaturale, ar putea să ducă și la probele de ordin economic,
cum ar fi scăderea cererii de produse care se comercializează în zona apropriată stației care
va duce la sc ăderea numărului de angajați sau la scăderea salariilor.
– De asemenea există probabilitatea ca lanțurile trofice din ecosistemele apropriate stației, să
fie scurtate ca urmare a intervenției umane (prin emisiile rezultate în urma incinerării) .
– Deși un ecos istem are capacitatea de a se reface după ce o anumită perioadă de timp a fost
supus unor variații neperiodice, în cazul în care este supus continuu la anumite concentrații
de poluanți această capacitate va scădea din ce în ce mai mult.
– Putem spune că dacă ecosistemul sau ecosistemele vor fi supuse încontinuu la compușii
rezultați din ardere, atunci și mecanismul de autoreglare va fi orientat către un feedback de
tip pozitiv.
– Dacă luăm în considerare modul de organizare a mediului, vom observa că o stație d e
coincinerare va avea un impact mai mare la nivel de ecosistem, și un impact din ce în ce
mai mic de la complexe regionale de ecosisteme, complexe macroregionale, si până la
ecosferă. Însă dacă emisiile vor persista, în timp impactul va putea să fie obser vat și la scări
spațiale mai mari.

76 Capitolul V. Concluzii

Datorită tendinței în creștere de generare a deșeurilor, la nivelul Uniunii Europene au fost
elaborate mai multe directive axate pe o mai bună gestionare a deșeurilor. Odată ce directivele au
fost transpuse la nivel național, va fi necesar ca operatorii economici și persoanele fizice care
generează deșeuri să fie în conformitate cu prevederile în vigoare. Pe baza acestor directive,
firmele de salubritate au putut să facă modificări privind propriu l sistem de gestionare a
deșeurilor, fie că ne referim la colectare, reciclare, sortare, sau chiar la valorificare.

În țările din centrul și estul Asiei, deoarece au început să fie generate cantități tot mai mari de
deșeuri de la an la an, a fost necesar ă construirea unor stații de coincinerare pentru ca deșeurile să
fie valorificate. Însă stațiile de coincinerare realizează incinerarea doar a anumitor categorii de
deșeuri pentru a fi eficiente din punct de vedere energetic. Deși sortarea este o etapă ese nțială
înainte ca deșeurile să fie introduse în incinerator, compoziția deșeurilor nu va fi mereu identică,
însă va trebui să fie menținută într -un anumit domeniu.

Prin construirea unei stații de coincinerare, populația locală nu se va baza numai pe anumi ți
furnizori de energie electrică. Pentru a putea să fie realizat un proiect de construcție a unei stații
de coincinerare care va deservi cu energie electrică un oraș sau o regiune, este necesar ca
infrastructura de gestionare a deșeurilor să fie foarte bi ne pusă la punct, de la momentul când
deșeurile sunt produse și până când ajung la stație. Astfel un sistem eficient de gestionare a
deșeurilor nu va trebui să includă doar operatorii de salubritate ci și locuitorii. Însă chiar dacă
într-un oraș sunt opera tori de salubritate care sunt foarte bine organizați și dispun de cele mai noi
și inovative metode de gestionare a deșeurilor, fară sprijinul locuitorilor nu vor putea să fie create
premisele construcției unei astfel de stații. În Anexa II, a Directivei 20 08/98/CE, se precizează
foarte clar că pentru a valorifica deșeurile prin coincinerare trebuie să se atingă o anumită
eficineță energetică.

Prognozele de creștere sau descreștere a diferitelor categorii de deșeuri sunt foarte importante
deoarece vor putea să influențeze alegerea capacității stației. Astfel este recomandat ca o stație să
incinereze toate deșeurile pentru zona care a fost concepută, însă fară a depăși capacitatea
maximă de incinerare. Pe lângă prognozele cantităților de deșeuri vor fi necesa re și o serie de
prognoze economice. Deși cantitățile de deșeuri din România sunt mai mici decât în alte țări din
Uniunea Europeană, necesitatea îmbunătățirii gestionării deșeurilor este din ce în ce mai mare,
deoarece România este o țară în curs de dezvol tare.

Cea mai mare parte din stațiile de coincinerare, incinerează deșeuri care sunt produse în
gospodării. Stațiile de coincinerare din nordul Europei s -au confruntat cu depășiri ale
capacităților în anumite perioade de timp. Alte incineratoare au capaci tăți atât de mari încât este
necesar să importe deșeuri pentru ca stațiile să fie eficiente din punct de vedere energetic. În
unele țări dezvoltate din Uniunea Europeană care dispun de stații de coincinerare, se practică
exportul și importul deșeurilor. Un avantaj al incinerării este că prin ardere, scade foarte mult
masa deșeurilor.

În ultimii 20 de ani numărul acestor stații s -a mărit în statele dezvoltate, spre deosebire de țările
care erau în curs de dezvoltare. În unele țări sunt raportate cantități m ari de deșeuri incinerate, și
nu din cauză că numărul stațiilor este mare ci datorită faptului că au capacități mari de incinerare.

77 Cauzele creșterii ratelor cu care diferite tipuri de deșeuri sunt generate, nu au vizat numai
populația din gospodării ci și agenții economici. Dacă societațile comerciale ar realiza campanii
prin care populația să conștientizeze necesitatea unui consum cât mai moderat al produselor,
atunci și beneficiile aduse capitalului natural nu vor întârzia să apară.

Poate cea mai mare p roblemă când vine vorba de realizarea unui proiect de construcție a unei
stații de coincinerare, este dată de costurile până când proiectul va fi finalizat în totalitate, și de
costurile suportate pentru ca stația să funcționeze la parametrii normali în fi ecare zi. Cauzele
costurilor ridicate pentru un astfel de proiect sunt numeroase, cum ar fi de exemplu întreg
sistemul prin care gazele sunt tratate, echipamentul de transformare a energiei, dar și sistemul de
transport al energiei până la populație.

Spre deosebire de coincinerare, eliminarea deșeurilor prin depozitare este în continuare destul de
des practicată atât în România cât și în alte țări ale Uniunii Europene.

În alte țări costurile depozitării deșeurilor au crescut atât de mult încât autorități le sau firmele
private, au trebuit să găsească alte soluții de eliminare sau de valorificare a deșeurilor. Astfel dacă
facem o comparație între deșeurile care sunt transportate la groapa de gunoi și cele care sunt
transportate la stația de coincinerare, av antajul va fi mai mare pentru transportul deșeurilor către
incinerare deoarece nu vor mai exista costuri de depozitare, însă vor exista costuri de incinerare
calculate per tonă.

Comparațiile dintre coincinerare și depozitarea deșeurilor au fost abordate în numeroase articole
din mai multe puncte de vedere, cum ar fi de exemplu: veniturile ridicate care se pot obține prin
coincinerare spre deosebire de veniturile scăzute obținute prin depozitare. Veniturile ridicate
pentru o stație de coincinerare, vor pro veni în principal din vânzarea energiei electrice sau
termice. În schimb în cazul depozitării deșeurilor, posibilele venituri ar putea proveni din taxele
aplicate persoanelor fizice și juridice pentru prestarea serviciilor de salubritate, s -au din vânzarea
gazului care poate fi recuperat din depozite special proiectate.

Dacă proiectul unei stații de coincinerare a fost foarte bine realizat, nu numai din punct de vedere
tehnic ci și din punct de vedere al unei analize socio -economice foarte amănunțite, atun ci va fi
posibil ca investiția să fie amortizată într -un timp scurt. De asemenea până când deșeurile sunt
coincinerate, vor fi necesare două mari tipuri de sortări: sortarea de către populație înainte ca
deșeuril e să fie colectate de operatori și sortarea din interiorul stației. Existența sau absența unui
sistem prin care deșeurile să fie transferate este foarte important pentru o stație de coincinerare,
deoarece poate să scadă costurile de transport.

De asemenea în proiectele stațiilor de coincinerare, po t participa și factorii interesați care doresc
sa aibă un aport financiar sau științific. Factorii interesați care au activități în domeniul deșeurilor
pot fi considerați unii dintre cei mai importanți.
Deși o parte din proiect poate să fie finanțat de Uni unea Europeană, este necesar să existe și o
colaborare între agenții economici privați. Nerespectarea termenelor stabilite în contracte, poate
să determine încetarea finanțării proiectului. Un alt avantaj al unei stații de coincinerare este că
nu necesită un număr foarte mare de oameni pentru a gestiona deșeurile.

78 Emisiile unei stații de coincinerare nu vor fi numai cele care rezultă din arderea deșeurilor. Astfel
pentru a identifica sursele de emisie a gazelor cu efect de seră, trebuie să analizăm tot sis temul
care include o stație de coincinerare, adică de la colectarea deșeurilor cu ajutorul camioanelor și
până la obținerea cenușei.

În privința emisiilor de dioxină au fost numeroase cazuri când populația și -a manifestat
dezacordul cu privire la constru cția stațiilor, datorită efectelor nocive pe care le pot produce
asupra capitalului natural și asupra sănătății umane.
Existența tratamentelor pentru gazele rezultate din incinerare, reprezintă un element esențial, în
cazul în care se fac comparații cu dep ozitele de deșeuri. Astfel prezența unor echipamente de
tratare a gazelor din incinerare, va face ca tratarea deșeurilor prin coincinerare să fie cea mai bună
opțiune pentru sistemele socio -economice și capitalul natural.

Emisiile în atmosferă de CO 2, CH 4, metale grele, și alte substanțe periculoase, au fost reduse
semnificativ în cazul coincineratoarelor care folosesc echipamente avansate de tratare a gazelor.
Alte studii contrazic eficiența noilor tehnologii de captare a gazelor, arătând că centralele c are
utilizează resurse naturale pentru obținerea energiei produc mai puține gaze decât
coincineratoarele.

Proiectul stației de coincinerare va trebui să cuprindă și populația care va fi racordată la rețeaua
stației. În funcție de cantitățile de deșeuri care pot fi incinerate și de energia care va fi produsă, va
exista un număr limitat sau un număr foarte mare de locuitori cărora le va fi furnizată energie
electrică.

În Danemarca, datorită existenței unui număr mare de coincineratoare dar și a existențe i unei
colaborări foarte strânse între autoritățile locale, s -au creat premisele vânzării de energie. Analiza
pieței de distribuție a energiei electrice, împreună cu analiza pieței de distribuție a căldurii,
trebuie făcute înainte de a decide locul de ampl asare a stației.

Conținutul deșeurilor este un element foarte important când vine vorba de producerea energiei
electrice sau termice. Înainte să fie incinerate, deșeurile trebuie să aibă o anumită umiditate,
pentru a facilita pe de o parte procesul de ard ere, și pe de altă parte să fie respectată eficiența
energetică. Dacă sunt utilizate materiale care întrețin arderea, cel mai probabil va crește și energia
generată. Stațiile de coincinerare care produc căldură, nu o pot furniza către regiuni aflate la
distanță mai mare de stație, deoarece ar implica o serie de costuri foarte ridicate.

Înainte de a alege o stație de coincinerare care să recupereze energie electrică, căldură, sau
electricitate + căldură, trebuie ca analizele socio -economice și analizele componentelor
capitalului natural, să fie foarte complexe și clare.

Dacă luăm în considerare întreg sistemul stației de coincinerare, vom observa că acesta ocupă o
suprafață importantă, deoarece include și rețeaua de distribuție a energiei. În Uniunea E uropeană,
cel mai des sunt folosite 2 tipuri de incineratoare: incineratoare în care combustia se face cu
ajutorul unor grătare, și incineratoare în care combustia se face cu ajutorul unui pat fluidizat.

În general temperaturile care au loc în timpul inci nerării deșeurilor trebuie să fie mai mari de
8000C, pentru a se realiza o ardere completă. O stație de coincinerare recomandată pentru un oraș

79 în care populația produce o cantitate mică de deșeuri, este o stație cu o capacitate de aproximativ
20.000 de to ne/an care să producă energie termică.

O condiție foarte importantă care trebuie îndeplinită înainte de a concepe un proiect al unei stații
de coincinerare, este aceea de existență a unui sistem eficient de gestionare a deșeurilor. Într -un
astfel de sis tem colectarea, reciclarea, și sortarea deșeurilor, vor trebui nu numai să existe ca niște
activități pe care le realizează operatorii de salubritate, ci să fie prezentate populației într -un mod
care să stârnească interesul practicării acestor operațiuni d e gestionare a deșeurilor.

În funcție de cantitățile și tipurile de deșeuri, efectele care vor fi produse de depozitele de
deșeuri, vor putea să fie vizibile într -un timp foarte scurt sau foarte lung. Putem spune că
populația umană poate fi afectată de a ceste depozite de deșeuri pe două căi, și anume: o cale ar fi
cea directă prin emisiile de gaze cu efect de seră, iar cealaltă cale ar fi cea indirectă prin afectarea
unor ecosisteme terestre sau acvatice și după aceea cu afectarea omului prin resursele ca re le
folosește din aceste ecosisteme.

În țările în care tratarea deșeurilor prin coincinerare este practicată foarte des, există și un
procentaj ridicat de reciclare a deșeurilor, și astfel putem evidenția legătura strânsă dintre diferite
metode de gesti onare a deșeurilor. Indiferent dacă metodele de tratare a deșeurilor sunt eficiente
sau mai puțin eficiente, trebuie respectată prima masură din ierarhia deșeurilor și anume aceea de
prevenire a generării deșeurilor.

De-a lungul anilor specialiștii au f ăcut comparații între tratarea deșeurilor prin coincinerare și
eliminarea deșeurilor prin depozitare, însă din păcate nu putem să spunem că una din cele două
metode nu produce un anumit impact asupra capitalului natural s -au asupra sistemelor socio –
economi ce. Comparațiile făcute în articolele de specialitate pot să fie în favoarea coincinerării și
în defavoarea depozitării, sau invers.

Într-un ecosistem care este afectat de emisiile în atmosferă ale unei stații de coincinerare, vor
putea să nu apară modifi cări de ordin morfologic în cazul florei și faunei, însă dacă se face o
analiză mai amănunțită se vor putea observa o serie de modificări structurale. De asemenea nu
putem să precizăm că dacă anumite tipuri de ecosisteme nu sunt afectate în urma emisiilor
rezultate din incinerare, același lucru se va întâmpla și în cazul oamenilor.

În urma coincinerării sunt emiși mai multi poluanți care afectează într -o măsură mai mare sau
mai mică sănătatea populației cum ar fi de exemplu: CO 2, NO 2, PCB, sau TCDD. Efecte le
produse în urma emisiei acestor poluanți, vor fi mai accentuate în cazul populației tinere și a
populației mai în vârstă.

Anumite funcții ale unui ecosistem pot să fie afectate de depășirea unor limite de emisie. De
asemenea în articole științifice au fost făcute comparații ale metalelor grele din zona stației și din
zone mai depărtate.

Pe baza experiențelor negative din trecut, viitorii managerii ai stațiilor de coincinerare vor trebui
să ia cele mai bune decizii pentru a nu provoca deteriorarea med iului.

80 Situația actuală din județ ul Olt , care împiedică rel izarea unui proiect de construcție a unei staț ii
de coincinerare:

În județul Olt se găsesc arii protejate care sunt reprezentate atât de păduri, lacuri, cât și de
rezervații. O parte din resursel e folosite de populația județului vor proveni din păduri, lacuri,
terenuri arabile, dar și din râul Olt. Pe lângă cultivarea cerealelor, o parte din populație se mai
ocupă și cu activități de viticultură și pomicultură.

De-a lungul timpului efectivul popu lației din județul Olt a avut tendințe de creștere și descreștere.
În ceea ce privește populația din municipiul Slatina, a avut și ea o tendință de scădere da torită
migrării către alte zone și datorită unei natalități scăzute.

Populația din județul Olt ca re este salariată, mai lucrează în industrie dar și în comerț. Problemele
de natură economică care au apărut după anul 2008, au dus la creșterea șomajului și la scăderea
nivelului de trai.

Traficul rutier din municipiul Slatina este mai intens în jurul zo nelor industriale, în zonele de
centru, și în cele din vestul orașului.

Putem să spunem că în municipiul Slatina cererea de energie este mare, nu numai datorită
populației ci și sectorului industrial.

Putem să spunem că în municipiul Slatina predomină poluarea atmosferică mai ales cu CO 2,
oxizi, dar și poluarea apei și a solului. Toate cele 3 tipuri de poluare sunt datorate în principal
emisiilor din activități industriale. Deși activitățile industriale sunt practicate la marginea
orașului, poluanții po t fi transferați către centrul zonei urbane prin curenții atmosferici.

Deși în județul Olt sunt produse mai multe tipuri de deșeuri, în zonele urbane și rurale vor
predomina doar anumite categorii de deșeuri. Astfel în zonele rurale vor predomina deșeuril e din
gospodării, iar în zonele urbane vor predomina deșeurile din locuințe, din activități comerciale și
din industrie. În zonele rurale din Olt, serviciile de colectare, transport, și depozitare a deșeurilor
nu sunt dezvoltate.

În Slatina sunt categorii de deșeuri care se găsesc amestecate, cum sunt cele provenite din
locuințe, sau cele din activități comerciale. În județul Olt firmele care sunt autorizate să
gestioneze deșeurile, fie sunt publice sau private și se ocupă în general de 3 operațiuni și anu me:
colectarea deșeurilor, transportul deșeurilor, și eliminarea. Deși în Slatina există un sistem de
sortare a deșeurilor, care este format din mai multe puncte de colectare selectivă, deșeurile sunt în
continuare amestecate de populație.

Tot în Slatina se mai găsesc puncte în care pot fi aduse deșeuri reciclabile, puncte pentru DEEE,
dar și puncte pentru VSU (vehicule scoase din uz). În Olt populația care este deservită de
serviciile de colectare, transport și eliminare a deșeurilor este situată în mediu l urban. Dacă
aplicăm ierarhia deșeurilor în cazul județului Olt, vom observa că prevenirea de generare a
deșeurilor nu este foarte practicată de populație.

81 Utilizarea unor metode de tratare a deșeurilor municipale , prin incinerare sau compostare nu se
regăsesc la nivelul județului Olt. Ca zone de eliminare a deșeurilor predomină gropile de gunoi și
depozitele. Însă o mare parte din depozite vor fi închise ca urmare a construirii unui depozit
ecologic la Balș.

În municipiul Slat ina și orașele Balș, Piat ra Olt și Corabia, se colectează mai multe categorii de
deșeuri, cum ar fi deșeurile biodegradabile, deșeuri din construcții și demolări, sau deșeuri
voluminoase.

Kilometrajul realizat de vehic ulele care transportă deșeurile va fi influențat în principal de
frecvența săptămânală cu care se face colectarea deșeurilor de la populație. În anul 2015 vor fi
date în funcțiune patru stații de transfer a deșeurilor, care nu vor cuprinde numai zona în care se
va face transferul deșeurilor ci și zone de sortare, și zone în care vor putea fi aduse deșeurile
reciclabile. De avantajele stațiilor de transfer vor beneficia mai ales autoritățile locale și firmele
private care gestionează deșeurile.

În municipiul Slatina tarifele sunt diferite pentru societățile comercial e și pentru persoane fizice
când sunt prestate servicii de gestionare a deșeurilor, iar în unele cazuri costurile explatării pot
influența modificări ale tarifelor.

Tarifele propuse în municipiul Slatina pentru servicii de gestionare a deșeurilor, conform H.C.L
nr 4/13.01.2014, au fost de până în 50 de lei pentru agenți comerciali și de până în 6 lei în cazul
persoanelor fizice. Însă în stabilirea tarifului nu se va ține cont numai de costurile de exploatare și
de suportabilitate. Pentru a putea fi îmbunăt ățit un sistem de management dintr -o firmă de
salubritate, este recomandat ca o parte din surplusul de bani obținuti din venituri să fie folosiți în
noi investiții.

Costurile pentru colectarea deșeurilor sunt destul de ridicate în comparație cu depozitare a
deșeurilor. Trebuie menționat că nu în toate orașele tariful care trebuie achitat pentru colectarea și
transportul deșeurilor menajere se calculează per persoană/lună.

Cantitățile de deșeuri cele mai mari din județul Olt, se găsesc cel mai mult în zone le urbane.
Gradul de dezvoltare socio -economică din orașe, reprezintă poate cel mai important element când
vine vorba de deșeurile produse de populație. Între anii 2004 -2005, în județul Olt au fost colectate
cantități însemnate de deșeuri menajere și deșeu ri din comerț, industrii și instituții.

În anii 2012 și 2013, deșeurile produse de populația din municipiul Slatina nu au depășit 9000 de
tone/an datorită scăderii unor categorii de deșeuri, cum ar fi de exemplu a deșeurilor menajere
amestecate. În Slati na deșeurile care au fost valorificate cel mai mult au fost cele din hârtie în
anul 2012. Conform S.C. Salubris S.A., deșeurile menajere din Slatina nu au depășit 3000 de
tone/an între anii 2011 și 2013, însă în 2010 au ajuns aproape la 6500 de tone.

În general compoziția deșeurilor din județul Olt din mediile urbane și rurale este destul de greu de
stabilit, deoarece există date diferite. În mediul urban, după deșeurile biodegradabile mai
predomină deșeuri din plastic, hârtie sau sticlă.

82 Scăderea cantit ății de deșeuri generate din Slatina până în anul 2013, este posibil să se fi datorat
unor probleme de ordin economic. Prognozele pentru județul Olt, arată că în mediul urban se va
înregistra o descreștere pentru deșeurile de tip menajer, deșeuri din pieț e, a deșeurilor din parcuri,
și a DEEE.

În privința deșeurilor biodegradabile nu sunt prognozate reduceri semnificative ale cantităților, cu
excepția deșeurilor biodegradabile provenite din activități comerciale care vor scădea cu aproape
30% după anul 2035.

Deficienț ele care vor apărea în construcția unei sta ții de coincinerare în județul Olt vor fi:
– Efectivul populației nu s -a menținut constant
– Rețeaua de transport nu este foarte dezvoltată în județul Olt, ca să permită un transport cât mai
eficient al deșeurilor
– În cazul unei stații care recuperează electricitate ar putea fi realizate parteneriate cu furnizorii de
electricitate deja existenți, însă pentru o stație care ar putea să recupereze caldură costurile ar fi
foarte mari, deoarece trebuie creată o rețea specială pe ntru distribuția căldurii
– Dacă stația va fi situată în orașe care au deja o industrie dezvoltată cum este municipiul Slatina,
atunci și emisiile stației vor contribui într -o oarecare măsură la poluarea atmosferică
– Deși se vor realiza stații de transfer ale deșeurilor, acestea vor ajunge în final tot la un depozit.
– Poate cea mai mare probemă în vederea incinerării o va reprezenta conținutul mare de materiale
biodeg radabile din deșeurile menajere
– Deși o parte din costurile i nvestiției într -o stație de coincinerare ar putea să fie acoperite din
fonduri europene sau chiar de la stat, tot ar mai fi necesară o sumă importantă de bani care nu ar
putea fi acoperită de o firmă de salub ritate sau de autorități locale
– Cantitățile de deșeuri care vor fi incinerate, nu vor fi suficiente doar de la un singur oraș, însă
chiar dacă ar fi colectate din mai multe orașe tot ar exista problema unei sortăr i inadecvate de
către populație
– Cum nici în prognoze nu sunt preconizate reduceri consi derabile ale deșeurilor biodegradabile,
probabilitatea de a realiza un astfel de proie ct este destul de scazută

83 Bibliografie:

1. Vădineanu, A., Esteban, A., Lopez, AL., Negrei, C., Suzanne, C., Postolache, C., Sârbu, C.,
Devuyst, D., Nie rynck, E., Rîșnoveanu, G., Weerdt, H., Hens, L., Testiban, M., Lisievici, P.,
Cristofor, S., Volsen Von, S., Iordache, V., 1999, Capitolul II: Evaluarea fluxurilor materiale în
componentele sistemelor socio -economice, Capitolul III: Analiza critică a unor procedee,
tehnologii de colectare, sortare, reciclare, reutilizare a deșeurilor menajere solide, Capitolul IV:
Reabilitare urbană și dezvoltare – o dimensiune principală a tranziției socio -economice. Un
exemplu de abordare – textura urbană, Dezvoltarea dur abilă : teorie și practică Volumul 2:
Mecanisme și instrumente pentru dezvoltarea durabilă, Editura Universității din București, pag
258-305

2. Allegrini, E., Vadenbo, C., Boldrin, A., Astrup, T.F., 2014, Life cycle assessment of resource
recovery from mun icipal solid waste incineration bottom ash, Journal of Environmental
Management 151, p. 132 -137

3. Allsopp, M., Costner, P., Johnston, P., 2001, Incineration and Human Heatlh State of
Knowledge of the Impacts of Waste Incinerators on Human Health, Greenpe ace Research
Laboratories, University of Exeter, UK , p. 18 -57

4. Assamoi , B., Lawryshyn, Y., 2011, The environmental comparison of landfilling vs.
incineration of MSW accounting for waste diversion, Waste Management 32, p. 1019 -1029

5. Autret, E., Berthi er, F., Luszezanec, A., Nicolas, F., 2006, Incineration of municipal and
assimilated wastes in France: Assessment of latest energy and material recovery performances,
Journal of Hazardous Materials B139, p. 569 -573

6. Baskakov, A. P., 2014, The Prospects for Incineration of Municipal Solid Waste in Russia in
Order to Produce Heat and Electric Power, Thermal Engineering , Vol. 61, p. 272

7. Beylot, A., Villeneuve, J., 2013 , Environmental impacts of residual Municipal Solid Waste
incineration : A comparison of 110 French incinerators using a life cycle approach, Waste
Management 33, p. 2782 -2787

8. Georgieva, K., Varma, K., 1999, World Bank Technical Guidance Report Municipal Solid
Waste Incineration, The International Bank for Reconstruction and Development/ The World
Bank 1818 H Street , N.W. Washin gton, D.C. , p. 3-76,
http://www.worldbank.org/urban/solid_wm/erm/CWG folder/Waste Incineration.pdf (accesat în
februari e, 2015)

9. Harris, E., Zeyer, K., Kegel, R., Müller , B., Emmenegger, L., Mohn, J., 2014, Nitrous oxide
and methane emissions and nitrous oxide isotopic composition from waste incineration in
Switzerland, Waste Management 35, p. 135 -139

10. Mazzanti, M., Zoboli, R., 2008, Waste Generation, Incineration and Landfill Diversion. De –
coupling Trends, Socio -Economic Drivers and Policy Effectiveness in the EU, p. Summary – 16,
http://ageconse arch.umn.edu/bitstream/46651/2/94 -08.pdf (accesat în februarie, 2015)

84
11. Meisen, P., Morgan, I.P., 2010, Waste -to-Energy Plants, Global Energy Network Institute
(GENI) , p. 4 -29

12. Morselli, L., Robertis, DC., Luzi, J., Passarini, F., Vassura, I., 200 8, Environmental impacts
of waste incineration in a regional system (Emilia Romagna, Italy) evaluated from a life cycle
perspective, Journal of Hazardous Materials 159, p. 505 -510

13. Pavlas, M., Touš, M., Bébar, L., Stehlík, P., 2009, Waste to energy – An evaluation of the
environmental impact, Applied Thermal Engineering 30, p. 2326 -2327

14. Ryu, C., Shin, D., 2012, Combined Heat and Power from Municipal Solid Waste: Current
Status and Issues in South Korea, Energies 2013 , 6, p. 45 -55

15. Sora, M.J., 2 013, Incineration overcapacity and waste shipping in Europe: the end of the
proximity principle?, GAIA , p. 2-21, disponibil la adresa http://www.no –
burn.org/downloads/Incineration overcapacity and waste shipping in Europe the end of the
proximity principle -January 2013 -1.pdf

16. Yi, S., Yoo, K.Y., Hanaki, K., 2010, Characteristics of MSW and heat energy recovery
between residential and commercial areas in Seoul, Waste Management 31, p. 595 -602

17. Zhou, H., Meng, A., Long, Y., Li, Q., Zhang, Y., 2014, A review of dioxin -related substances
during municipal solid waste incineration, Waste Management xxx , p. 2 -10

18. *** Bica, I., Hasegan, L., Iancu, I., 2013, Capitolul 4.5: Gospodărirea deșeur ilor, S.C. Alro
S.A. Slatina Reconstrucția și amenajarea parțială a halei de electroliză nr. 3 în hala topire deșeuri
de aluminiu Br.1 Studiul de evaluare a impactului asupra mediului, Universitatea Tehnică de
Construcții București Departamentul de Cerceta re și Proiectare în Construcții – Facultatea de
Hidrotehnică , pag 20, 21

19. *** Consultanți din compania C&E Consulting and Engineering, Ministerul Mediului și
Dezvoltării Durabile, Organismul Intermediar din Regiunea de Sud -Vest, Ministerul Finanțelor
Publice, Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Autoritatea Națională de Reglementare
pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice, Agenția de Protecția Mediului din Olt,
Consiliul Județean Olt, Consiliile locale ale unităților administrati ve din Județul Olt, Perioada de
acoperire a Master Planului este 2007 -2037, Capitolul 0: Rezumat cu pag 6, Capitolul 1:
Introducere cu pag 1 -2, Capitolul 2: Analiza situației actuale cu pag 8 -85 + Anexe, Capitolul 3:
Prognoze cu pag 25 -32 + Anexe, Master P lan privind Gestionarea Deșeurilor pentru Județul Olt
realizat ca parte a proiectului finanțat prin ISPA Măsura nr. 2005/RO/16/P/PA/001 -04

20. *** Consiliul Local al Municipiului Slatina, Hotărâre privind ajustarea tarifelor serviciilor de
salubrizare pra cticate în baza contractului de concesiune nr. 11295/25.08.2010, Anexa nr.1 la
H.C.L nr.4/13.01.2014

21. *** Evaluating waste incineration as treatment and energy recovery method from an
environmental point of view, 2004, p. 34 -36, http://www.profu.se/pdf /reportCewep.pdf

85 (accesat în februarie, 2015)
22. *** Greenpeace Japan, Greenpeace International, 2001, The Construction Cost of Municipal
Waste Incinerators Counter Measures against Dioxin The Entire Picture of Domestic Expenditure
and Its Trend (Interim Report), Environmental Research Institute Inc. (ERI), Tokyo Japan , p. 1 -6,
http://www.greenpeace.org/international/Globa l/international/planet -2/report/2001/5/the –
construction -cost-of-munic.pdf

23. *** Hassan, D.H., Best available techniques guidance document on waste incinerator, p. ii –
15, http://www.doe.gov.my/portalv1/wp -content/uploads/2014/07/BEST -AVAILABLE –
TECHNIQUES -GUIDANCE -DOCUMENT -ON-WASTE -INCINERATOR.pdf (accesat în
martie, 2015)

24. *** Hazardous waste incineration pl ants Effective removal of harmful substances and energy
recovery, 2010, Currenta GmbH & Co. OHG 51368 Leverkusen Germany , p. 3 -19, disponibil la
adresa
http://www.currenta.com/tl_files/currenta/medien/currenta/downloads/pdf/CUR_Verbrennung_A
5_en.pdf

25. *** Incineration of Municipal Solid Waste, 2013, Department for Environment Food & Rural
Affairs , p. 1 -46, disponibil la adresa
https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/221036/pb13889 –
incineration -municipal -waste.pdf

26. *** Minister’s Secretariat, Waste Management and Recycling Department Policy Planning
Division, Office of Sound Material -Cycle Society , 2012, Solid Waste Management and
Recycling Technology of Japan – Toward a Sustainable Society -, p. 3 -27,
https://www.env.go.jp/en/recycle/smcs/attach/swmrt.pdf (accesat în decembrie, 2014)

27. *** Patron, L., Enache, C., Stan, A., Roșu, A., Alexandru, M., Dorobanțu, M., Chiperi, F.,
Zaharescu, D., Ionesc u, E., Vâlcan, A., Străinescu, M., Triboi, N., Petrișor, A., Braniște, S.,
Pamfil, C., Bungețeanu, C., 2011, Capitolul 2: Stadiul actual al dezvoltării urbanistice, Memoriu
general de urbanism Reactualizare Plan urbanistic general – Municipiul Slatina, Cen trul de
Cercetare, Proiectare, Expertiză și Consulting – Universitatea de Arhitectură și Urbanism ,, Ion
Mincu’ ’, București, pag 25 -27, 36 -47

28. *** Raportări anuale și lunare ale deșeurilor între anii 2010 -2013, Formular e de raportare
pentru administrat orii punctelor de colectare în anul 2013 furnizate de S.C. SALUBRIS S.A.
SLATINA

29. *** Sensibly used – waste becomes energy Environmentally -friendly waste incineration –
this is how it functions, 2009, Böblingen RBB Special Purpose Association , p. 2 -25,
http://www.rbb.info/uploads/media/Broschuere_Restmuellheizkraftwerk_englisch.pdf (accesat în
noiembrie, 2014)

30. *** The most efficient was te management s ystem in Europe Waste -to-energy in Denmark,
RenoSam, Rambøll , p. 3 -21, https://stateofgreen.com/files/download/275 (accesat în ianuarie,
2015)

86
31. *** Towards a greener future with swedish Wast e-to-Energy the world’s best example, Avfall
Sverige Swedish Waste Management .,p. 4-6,
http://www.avfallsverige.se/fileadmin/uploads/forbranning_eng.pdf (accesat în ianuarie , 2015)

32. *** Treatment and disposal technologies for health -care waste, p.77 -87,
http://www.who.int/water_sanitation_health/medicalwaste/077to112.pdf (accesat în mart ie, 2015)

33. *** United States Response to UNEP Questionnaire for Paragraph 29 Study , 2010, p.1 -6,
http://www.u nep.org/chemicalsandwaste/Portals/9/Mercury/Documents/para29submissions/USA
-Waste Incineration_revised 6 -1-10.pdf (accesat în martie, 2015)

34. *** Hotărârea nr. 870/2013 și Directiva 2008/98/CE, disponibile la adresele:
*** http://www.mmediu.ro/img/attachment/37/strategii -planuri -studii -54786031cda10.pdf ,
***http://www.mmediu.ro/beta/wp -content/uploads/2012/05/2012 -05-
17_directiva_98_2008_deseuri.pdf (accesat în aprilie, 2015)

35. *** http://www.mmediu. ro/beta/domenii/gestionarea -deseurilor/legislatie -deseuri -2/
(accesat în aprilie, 2015)

36. *** http://www.environ.ro/politica -uniunii -europene -de-management -al-deseurilor (accesat la
data de 22.11.2014)

37.*** http://epp.eurostat.ec.europa.eu/statistics_explained/e xtensions/EurostatPDFGenerator/get
file.php?file=93.115.22.136_1416644306_4.pdf (accesat la data de 22.11.2014)

38.*** http://www.mmediu.ro/legisl atie/acte_normative/gestiune_deseuri/directiva_98_2008_des
euri.pdf (accesat la data de 22.11.2014)

39. *** http://www.ecologic.rec.ro/articol/read/reciclare -recuperare/6689/ (accesat la data de
12.12.2014)

40. *** http://olteniabusiness.ro/n/455/masterplanul -pe-deseuri -din-olt-isi-tureaza -motoarele/
(accesat în aprilie, 2015)

41. *** http://www.curs -bnr.ro/curs -valutar -detaliat -18-05-2007.html (accesat în aprilie, 2015)

42. *** http://www.ukessays.co.uk/essays/environmen tal-studies/solid -waste -transfer -station.php
(accesat în ianuarie, 2015)