GESTIUNEA AFACERILOR, CLUJ -NAPOCA Politica bugetară versus politica fiscală COORDONATOR REALIZATORI Asist.univ.dr . PÎRVU Marcel BORZ Florin –… [608181]

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI, FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE ȘI
GESTIUNEA AFACERILOR, CLUJ -NAPOCA

Politica bugetară versus politica fiscală

COORDONATOR REALIZATORI
Asist.univ.dr . PÎRVU Marcel BORZ Florin – Bogdan
HODIȘ Andrada – Maria
IURCUȚ Cătălin – Florin
NEACȘU Tudor – Eduard

2

Această pagină a fost lăsată cu ințentie goală

3
Cuprins

1. Definirea conceptelor ………………………….. ………………………….. …………………….. 4
1.1. Bugetul și politica bugetară ………………………….. ………………………….. ……….. 4
1.2. Fiscalitatea și politica fiscală ………………………….. ………………………….. ……… 5
1.3. Raportul din tre politica fiscală și politica bugetară ………………………….. ……. 6
2. Studiu de caz –Politica fiscal -bugetară a României. ………………………….. ……….. 6
2.1. Preambul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
2.2. Strategia Fiscal -Bugetară a României din februarie 2019 ………………………. 7
2.2.1. Măsuri adoptate și aplicate până la momentul actual ……………………….. 7
3. Concluzii finale. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 8

4
1. Definirea conceptelor

Pentru a oferi o primă imagine cât mai clară și mai concisă asupra conceptelor abordate în
această lucrare dorim să oferim un set de definiții inteligibile . Astfel, politica bugetară reprezintă
expresia alegerilor bugetare realizate de un centru de decizie care vizează finalitățile economice și
sociale (Moșteanu, 2006) .
Conform lui Joseph Stiglitz și lui Carl Walsh , politica fiscală este definită ca un set modificări
ale cheltuielilor guvernamentale și a impozitelor care sunt concepute pentru atingerea obiectivelor
politicii macroeconomice (Stiglitz & Walsh, 2006) .
Astfel, chestiu nea politicii bugetare și cea a politicii fiscale dă naștere unei relații de
complementaritate. Cele două politici reprezintă ansamblul de instrumente pe care statul le are la
dispoziție pentru a -și atinge obiectivele stabilite, indiferent de sorgintea ace stora.

1.1. Bugetul și p olitica bugetară

Ca să înțelegem mai bine politica bugetară considerăm oportun să abordăm tematica bugetului
public , rolul acestuia, din ce se compune și cum este alocat.
Bugetul public , în literatura modernă de specialitate, îmbracă m ai multe înțelesuri: document,
lege, act previzional, act de autorizare, act anual, un sistem de fluxuri financiare, un instrument de
politică financiară a statului (Oprea, 2011) . Noi vom aborda bugetul public din punct de vedere
al calității sale de parte componentă a politicii financiare a unui stat.
Definiția conceptului de politică bugetară și cea a noțiunii de buget public nu arată deosebiri
majore, politica bugetară răspunde la întrebarea „Cum se aplică?” iar bugetul p ublic este cel care
răspunde la întrebarea „Ce se aplică?”.
Într-o abordare foarte simplă, mai exact cea a economiștilor americani Richard și Peggy
Musgrave , politicii bugetare îi sunt atribuite trei funcții (Musgrave & Musgrave, 1989) :
• Funcția de distribuire a resurselor;
• Funcția de alocare a resurselor;
• Funcția de stabilizare a economiei naționale;
Funcția de distribuire a resurselor semnifică mijlocirea de către stat a unor mecanisme de
redistribuire a resurselor bănești între persoanele fizice și cele juridice . Această funcție se

5
desfășoară astfel: se preiau o parte din veniturile sau avuțiile agenților economici dintr -un stat sub
forma taxel or, impozitelor etc; taxele și impozitele pe care statul le colectează se împart mai
departe sub formă de cheltuieli publice pe baza unor criterii de echitate sau justiție socială. Un bun
exemplu în acest sens este dat de Legea Nr. 50/2019 din 15 martie 20 19 „Legea bugetului de stat
pe anul 2019”, Capitolul 1, Secțiunea a 2 -a, Articolul 4, subpunctul c: „600 milioane lei destinate
finanțării cheltuielilor privind drumurile județene și comunale, sumă repartizată pe județe potrivit
anexei nr. 6, astfel: 30% d in sumă se repartizează în funcție de lungimea drumurilor și 70% din
sumă se repartizează invers proporțional cu capacitatea financiară a județelor . Repartizarea
sumelor pe unități administrativ -teritoriale se face, prin hotărâre, de către consiliul județe an, după
consultarea primarilor” (Parlamentul României , 2019) .
Funcția de alocare a resurselor are menirea de a satisface nevoile sociale prin oferta
utilităților publice care au fost create datorită disponibilității resurselor bănești de care dispun
autoritățile publice. Această funcție presupune alocarea de resurse necesare entităților publice
pentru asigurarea unei bune funționări și pentru prestarea de servici sau furnizarea de bunuri catre
menbrii statului, fie gratuit1, fie la prețuri sub valoarea lor reală.
Funcția de stabilizare a economiei naționale reprezintă aplicarea de pârghii economice de
către stat pentru a asigura evoluția echilibrată a veții economico -sociale. Aceste pârghii au
capacitatea de a contribui la asig urarea stabilității prețurilor, a unui grad ridicat de ocupare a forței
de muncă etc.

1.2. Fiscalitatea și politica fiscală

Conceptul de fiscalitate , potrivit lui prof.univ.dr. Gheorghe Filip, poate fi abordat din două
puncte de vedere: juridic și economic . Din punct de vedere juridic , aceasta „semnifică numai
ansamblul reglementărilor privitoare la instituirea și funcționarea sistemului de prelevări sub forme
ale impozitelor, taxelor și contri buțiilor obligatorii la fondurile financiare administrate de către
autoritățile publice”. Pe de altă parte, din punct de vedere economic, „ fiscalitatea semnifică un
ansamblu de procese economice în formă bănească de redistribuire obligatorie a PIB de la

1 Această gratuitate este una foarte relativă în condițiile în care agenții economici trebuie să fie productivi din punct
de vedere financiar pentru ca statul să le poată asigura aceste bunuri sau servicii publice. Astfel dările către stat pot
fi văzute ca niște plăți eșalonate în schimbul căr ora, în teorie, orice contribuabil ar trebui să primească bunuri sau
servicii publice.

6
persoanele fizice și juridice la dispoziția statului pentru acoperirea nevoilor de consum cu caracter
public, ce implică intercondiționarea dintre procurarea și alocarea și cheltuirea resurselor
respective” (Filip, 2006) .
Politi ca fiscală se definește prin mijloacele de procurare a resurselor de natură fiscală la
dispoziția autorităților statului , de alocare a resurselor financiare pe destinații, de realizare a
cheltuielilor publice pe baza acestor disponibilități.

1.3. Raportul dintre politica fiscală și politica bugetară

Pornind de la definițiie conceptelor de la 1.1. și 1.2. putem ajun ge la concluzia că politica
bugetară înglobează politica fiscală, cea de pe urmă având un sens particularizat pe când politica
bugetară are în înțelesul său valențe decizionale în ceea ce privește formarea și alocarea resurselor
bănești. O altă concluzie l a care am ajuns este faptul următor: cel puțin la nivelul Uniunii Europene
o politică bugetară nu poate funcționa în mod optim fără o politică fiscală sănătoasă și echitabilă
având în vedere dependența de veniturile din impozite; conform EUROSTAT, în anul 2018
veniturile din impozite au atins procentajul de 59,8% din veniturile totale în UE -28 și 56,8% în
ZE-19.

2. Studiu de caz –Politica fiscal -bugetară a României .

2.1. Preambul

Nu întâmplător am ales România, deși pare a fi un clișeu, pentru a face subiectul studiului
nostru de caz; motivul principal care a determinat această alegere este faptul că din 2016 încoace
asistăm cum economia României abordează strategii fiscal -bugetare expansioniste. Acest lucru nu
este în totalitate benefic pentru situația economico -socială a țării având în vedere faptul că aceste
strategii sunt susținute prin împrumuturi foarte scumpe pe piețele internaționale.
Un alt aspect care ne -a determinat să alegem țara noastră este faptul că anumite măsuri de
natură expan sionistă pe care guvernarea recentă le -a adoptat în ceea ce privește economia sunt
asemănătoare cu cele pe care conducătorii Venezuelei le -au adoptat și au dus țara într -un colaps
economic perpetuu.

7

2.2. Strategia Fiscal -Bugetară a României din februarie 2019

Aspectele aparent pozitive în ceea ce privește măsurile fiscal -bugetare promovate de
România se rezumă la gravitarea în jurul conceptelor de reducere a diferitelor taxe și creșterea de
pensii și salarii. Pentru a exempla ce am enunțat, vom enumera o serie de asemenea măsuri și mai
apoi, într -o semi -antitez ă, efectele pe care aceste măsuri le -au produs la nivel macroeconomic și
sechelele pe care acestea le provoacă economiei pe termen lung.

2.2.1. Măsuri adoptate și aplicate până la momentul actual

Cele ma i relevenate măsuri care au fost luate până acum au fost în domeniul impozitelor și în
ceea ce privește salariul minim, pensiile, indemnizațiile etc.
În ceea ce privește impozitul direct, măsurile cele mai de impact în ceea ce privește reacția
populației a u fost cele privitoare la impozitul pe venit și contribuțiile sociale obligatorii :
• Reducerea cotei de impozit pe venit, de la 16% la 10%;
• Majorarea nivelului salariului lunar brut în funcție de care se acordă deducerea
personală, precum și majorarea nivel ului deducerilor personale, în sumă fixă, acordate
persoanelor care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor de până la 1.950
lei și majorarea deducerilor personale acordate în mod degresiv persoanelor fizice care
realizează venituri din sal arii și asimilate salariilor până la valoarea de 3.600 lei,
inclusiv;
• Reducerea cotei totale a contribuțiilor sociale obligatorii, per total cu 2 puncte
procentuale de la 39,25%, la 37,25%;
• Reducerea numărului contribuțiilor sociale de la 9 la 3, respectiv contribuția de
asigurări sociale (CAS), contribuția de asigurări sociale de sănătate (CASS) – datorate
de angajați și contribuția asiguratorie pentru muncă – datorată de anagajtori.
• Transferul sarcinii fiscale a obligațiilor privind contribuțiile sociale obligatorii (CAS
și CASS) datorate de angajator la angajat, în cazul veniturilor din salarii și asimilate
salariilor, respectiv:
▪ CAS (25%) și CASS (10%) se datorează de către persoana fizică

8
▪ cotă suplimentară de CAS (4% sau 8%) pentru condiții deosebite,
speciale sau alte condiții de muncă definite potrivit legii și contribuția
asiguratorie pentru muncă, datorate de către angajatori (2,25%).
În altă ordine de idei, s -au realizat și alte reduceri de taxe și impozite precum:
• reducerea cotei de TVA la 9% pentru serviciile de alimentare cu apă și de canalizare ;
• reducerea cotei de TVA la 5% pentru:
▪ cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcție
similară, inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping;
▪ serviciile de re staurant și de catering .
Singurele majorări de taxe s -au realizat în domeniul accizelor în ceea ce priveșe tutunul si
produsele din tutun.
În ceea ce privește domeniul salariilor și pensiilor, politica fiscal -bugetară a urmărit creșteri
continue:
• valoarea punctului de pensie s -a majorat cu 15%, respectiv de la 1.100 lei la 1.265 lei;
• indemnizația socială pentru pensionari garantată s -a majorat cu 10%, respectiv de la
640 lei la 704 lei;
• salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, prevăzut la art . 164 alin. (1) din
Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările
ulterioare, s -a stabil it în bani, fără a include sporuri și alte adaosuri, la suma de 2.080
lei lunar;
• salariile de bază, soldele de funcție/salariile de fun cție, indemnizatiile de încadrare s –
au majorat cu 1/4 din diferența dintre salariul de bază, solda de funcție/salariul de
funcție, indemnizația de încadrare prevăzute de lege pentru anul 2022 și cel/cea din
luna decembrie 20 18.

3. Concluzii finale.

La o analiză atentă acest proces de reducere al fiscalității și majorare a efortului bugetului de
stat prin majorarea de salarii, pensii și indemnizații produc efecte negative vizibile cu ochiul liber .

9
În primul rând caracterul relativ autonom al bugetului de stat. Ce vrem să exprimăm prin acest
enunț este faptul că acest efort accentuat al bugetului statal a determinat Ministerul Finanțelor să
apeleze la împrumuturi pe piețele internațion ale prin vânzarea de eurobonduri pe termene de
maturitate de cel putin 10 ani. Astfel de împrumuturi au fost realizate în luna martie și luna iulie a
a acestui an și însumează 5 miliarde de Euro , dobânda lor maxima fiind de 4,125 % la eurobond –
urile cu maturitate de 20 de ani .
Un alt aspect de menționat este faptul că aceste două măsuri antitetice au efecte negative în
ceea ce privește inflația din România. Conform Strategiei Financiar -Bugetare inflația medie anuală
previzionată pentru anul acesta este de 2,8% în condițiile în care România a avut o inflație record
în anul precedent de 5,1% .
Ceea ce rămâne cert este faptul că populația este cea care va avea de suferit cel mai tare de pe
urma acestor măsuri care în aparență vin în ajutor ul ei.

10

Bibliografie

Filip, G. (2006). Finanțe publice. Iași: FEAA din cadrul UAIC.
Moșteanu, T. (2006). Politici și tehnici bugetare. București: Editura Universitară.
Musgrave, R., & Musgrave, P. (1989). Public finance in theory and practice. New York:
McGraw -Hill, Inc. .
Oprea, F. (2011). Sisteme bugetare publice. Teorie și practică. București: Editura Economica.
Parlamentul României . (2019). Legea bugetului de stat pe anul 2019. București: Monitorul
Oficial.
Stiglitz, J. E., & Walsh, C. E. (2006). Economics. New York: W. W. Norton & Company.
Tucker, I. B. (2013). Survey of Economics. Mason: Cengage Learning.