Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate [608170]

UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE „CAROL I”
Centrul de Studii Strategice de Ap ărare și Securitate

Dr. Petre DU ȚU

Amenințări asimetrice sau amenin țări hibride:
delimitări conceptuale pentru fundamentarea
securității și apărării naționale

Editura Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”
București, 2013

2

© Toate drepturile asupra prezentei edi ții sunt rezervate
Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”

• Lucrarea a fost discutat ă în ședința Consiliului Științific al
CSSAS
• Responsabilitatea privind con ținutul revine în totalitate
autorului

ISBN 978-606-660-045-3
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ționale a României
DUȚU, PETRE
Amenințări asimetrice sau amenin țări hibride : delimit ări
conceptuale pentru fundamentarea securit ății și apărării naționale /
dr. Petre Du țu. – Bucure ști : Editura Universit ății Naționale de Ap ărare
"Carol I", 2013
ISBN 978-606-660-045-3

355.4

3Cuprins

Introducere …………………………………………………..6

Capitolul 1. Securitatea na țională. Delimitări
conceptuale .………………………………………………….8
1.1. Conceptul de securitate na țională……………………….8
1.2. Securitatea na țională – obiectiv major al statului……..12
1.3. Apărarea națională – activitate complex ă
și multidimensional ă…………………………………..18

Capitolul 2. Amenin țările asimetrice în rela ție
cu securitatea și apărarea națională……………………….24
2.1. Amenințările asimetrice: defini ție, categorii,
caracteristici, dimensiuni, forme de manifestare ………24
2.2. Influența amenințărilor asimetrice asupra securit ății
și apărării naționale……………………………………43
Capitolul 3. Amenin țările hibride în rela ție cu securitatea
și apărarea națională……………………………………….46
3.1. Conceptul de amenin țare hibrid ă………………………46
3.2. Impactul amenin țărilor hibride asupra securit ății
și apărării naționale……………………………………51

Concluzii ……………………………………………………54

Bibliografie …………………………………………………57

4

ASSYMETRIC OR HYBRID THREATS: CONCEPTUAL
LANDMARKS FOR THE FOUNDATION OF NATIONAL
SECURITY AND DEFENCE

Introduction • National secu rity. Conceptual landmarks •
The concept of national security • National security – major objective
of the state • National defence – complex and multidimensional
activity • Asymmetric threats in relation with national security
and defence • Asymmetric threats: definition, categories,
characteristics, dimensions, forms of manifestation • The influence of
asymmetric threats on national security and defence • Hybrid
threats in relation with nati onal security and defence • The
concept of hybrid threat • The impact of hybrid threats on national
security and defence • Conclusions • Bibliography

5Abstract

National security and defence represent the sine qua non
condition for the normal functioning of a country. This is why states
adopt coherent measures to prevent dangers, risks and threats to
national security and defence.
At present, security threats ha ve diversified, manifesting by
complex, multidimensional and interdependent forms. Among these
are asymmetric and hybrid threats which, by their characteristics, produce effects with a significant impact on national security and defence.
Asymmetric threats are usually used by non-state actors such
as terrorist groups, guerrilla, insurgency and organised crime. These
threats are put in practice both by conventional and unconventional
military means and by non-military symmetric and asymmetric
methods.
Asymmetric threats are used especially by non-states actors,
but state actors do not hesitate to use them if needed. These threats frequently form by coupling some asymmetric with symmetric,
conventional threats, but also by appealing to unconventional
military and non-military actions.
Both asymmetric and hybrid threats cause prejudices to the
country where they happen, both by taking human lives and by
creating major material losses. Also, the psychological impact of the
effects of materialisation of asymme tric and hybrid threats is direct
and significant.
Each state has the duty towards its citizens to permanently
consolidate its national security a nd defence in order to efficiently
counter the effects of asymmetric and hybrid threats.

6INTRODUCERE

Securitatea și apărarea na țională reprezint ă elementele
fundamentale pe care se întemeiaz ă starea de normalitate în
funcționarea unei societ ăți. Astfel, cet ățenii unei țări dispun de
condițiile necesare și, pe cât posibil, suficiente pentru a- și desfășura
viața și activitatea f ără teama unor pericole, riscuri, și mai ales
amenințări de securitate iminente.
Într-un fel și într-o bun ă măsură, securitatea și apărarea
națională se pot aprecia ca fiind bunuri publice, de care trebuie s ă
beneficieze nestingherit to ți cetățenii unui stat. De aceea, fiecare stat
trebuie să se preocupe constant ca acestea s ă fie capabile s ă asigure
condițiile normale desf ășurării vieții și activității cetățenilor săi.
În prezent, securitatea și apărarea națională se confrunt ă
continuu cu presiunea exercitat ă asupra lor de riscurile și
amenințările generate și/sau alimentate de globalizare, fenomenele
demografice mondiale și naționale, schimb ările climatice,
conflictualitatea datorat ă competiției actorilor statali și non statali
pentru resurse naturale. Riscurile și amenințările cărora trebuie s ă le
facă față zi de zi securitatea și apărarea națională sunt de o mare
diversitate ca natur ă, forme de manifestare, dimensiuni și
caracteristici. Astfel, se poate vorbi de riscuri și amenințări generale
în materie de securitate și apărare, cunoscute și împotriva c ărora se
pot lua m ăsuri eficace de prevenire și/sau limitare a efectelor
nedorite. Pe lâng ă acestea, exist ă și se afirm ă cu putere amenin țări
numite asimetrice și hibride.
Amenințările asimetrice sunt folosite cu prec ădere de c ătre
actori non statali, cum ar fi grup ări teroriste, gherila, insurgen ța, sau
organizații ce țin de crima organizat ă transnațională. Aceste
amenințări se pun în practic ă prin metode și proceduri conven ționale,
dar mai ales neconven ționale. Atingerea obiectivelor propuse de
actorii ce le folose sc este prioritar ă și de aceea nu renun ță la nicio
formă de acțiune asimetric ă care i-ar avantaja tactic, operativ sau
strategic. De regul ă, prin aceste amenin țări se urmărește valorificarea
vulnerabilit ăților adversarului și evitarea contactului direct cu un
inamic socotit mai puternic pe toate planurile.

7Eficacitatea amenin țărilor asimetrice cre ște dacă populația îi
sprijină pe cei care atac ă forțele de securitate și militare na ționale sau
forțele unei coali ții militare interna ționale aflat ă sub mandat ONU.
Amenințările hibride se formeaz ă și apar rapid fructificând
posibilitățile conven ționale și asimetrice într-un melanj potrivit cu
vulnerabilit ățile adversarului și obiectivele urm ărite. În acela și timp,
acest tip de amenin țări ține seama de sl ăbiciunile și vulnerabilit ățile
percepute ale adversarului. De asemenea, amenin țările hibride
vizează să lovească adversarul folosind atât ac țiunile conven ționale,
cât și neconven ționale, mijloacele asimetrice, cât și pe cele simetrice.
Acest tip de amenin țări sunt puse în practic ă atât de actori
statali, cât și non statali. Diferen ța față de amenin țările asimetrice
constă în faptul c ă amenințările hibride includ ac țiuni asimetrice, pe
de o parte, și combinarea eforturilor a diferi ți actori, de regul ă, non
statali pentru atingerea obiectivelor propuse, pe de alt ă parte. În plus,
actorii non statali care folosesc amenin țările hibride apeleaz ă la
metode de ac țiune neconven ționale ce, de obicei, nu le sunt specifice.
Astfel, unele grup ări teroriste se pot implica în crima organizat ă
pentru a- și procura resursele financiare necesare ac țiunilor lor
specifice. Pe de alt ă parte, organiza ții ce țin de crima organizat ă nu
ezită să foloseasc ă tehnici teroriste pentru atingerea scopurilor lor
specifice.
Periculozitatea acestor tipuri de amenin țări este una foarte
ridicată datorită tacticilor, ac țiunilor și mijloacelor diferite și diverse
folosite pentru atinge rea obiectivelor lor.
Prin urmare, statele lumii trebuie s ă se pregătească continuu
pentru a fin în m ăsură să răspundă eficace ambelor tipuri de
amenințări și permanent, prin asigurarea resurselor necesare și
concertarea eforturilor tuturor institu țiilor cu competen țe în materie
de securitate și apărare națională. Aceasta cu atât mai mult cu cât
securitatea și apărarea națională sunt interdependente1.
Prezentul studiu urm ărește să ofere celor în drept informa țiile
necesare despre aceste amenin țări și să sugereze unele m ăsuri de
contracarare oportun ă și eficace a lor.

1 ***, Strategia na țională de apărare, http://www.presidency.ro/static/
ordine/SNAp/SNAp.pdf, p. 15.
8
Capitolul 1

SECURITATE NA ȚIONALĂ.
DELIMIT ĂRI CONCEPTUALE

1.1. Conceptul de securitate na țională

Definirea termenului de securitate este o ac țiune ce comport ă
numeroase riscuri2. Dificultatea se explic ă mai întâi prin faptul c ă
acest concept dispune de o foar te mare plasticitate semantic ă și poate
să se aplice tuturor domeniilor vie ții sociale3. Apoi, ea este legat ă de
constatarea c ă noțiunea este întotdeauna susceptibil ă de a avea
conotații ideologice4. În fine, obiectivarea sa se dovede ște adesea
dificil de realizat: confuzia poate astfel s ă fie rapidă între insecuritate
și sentimentul de insecuri tate. Identificarea adev ăratelor riscuri și
amenințări este indispensabil ă pentru a evita ca indivizii și
comunitățile să fie ghidate prin temeri ce nu sunt realmente fondate.
Deci, trebuie luat în calcul caracterul ambivalent al termenului, care
explică discuțiile privind natura sa, și mai ales opera ționalitatea sa5.
În același timp, securitatea poate s ă se defineasc ă pe o baz ă
obiectivă sau subiectiv ă6. Dintr-un punct de vedere subiectiv,
securitatea traduce o redus ă probabilitate de daune asupra valorilor
proprii, în timp ce într-un sens obiectiv, termenul desemneaz ă
absența fricii ca aceste valori s ă fie atacate. Pentru a în țelege mai bine
această definiție, este important de știut că valorile proprii sunt valori

2 T.BALZACQ, «Qu’est-ce que la sécurité nationale ?», Revue
internationale et stratégique , n° 52, hiver 2003-2004, pp. 33-50.
3 A. BELLACE, E. DELBECQUE, « Les lo giques de sécurité nationale ou
les différents moyens de la puissance », în ARPAGIAN N., DELBECQUE
E., dirs., Pour une stratégie globale de sécurité nationale , Paris, Dalloz,
2008, pp. 240-241.
4 LASCOUMES P., PONCELA P., LENOËL P., Au nom de l’ordre. Une
histoire politique du Code pénal , Paris, Hachette, 1989.
5 A. BALDWIN D., “The Concept of Security”, Review of International
Studies , vol. 23, n° 1, 1997, pp. 5-26.
6 David A. BALDWIN, „The concept of security”, Review of International
Studies , 23 (1), pp. 13-14.

9care au fost socialmente construite și reificate7. Aceasta poate fi, de
exemplu, via ța, proprietatea, suveranitatea na țională, identitatea
națională, echilibrul de mediu. Pe scurt, referirea la securitate nu este
un dat în sine, ea este produsul unui proces care îl desemneaz ă astfel.
Aceasta reprezint ă ceea ce în Rela țiile interna ționale, Școala de la
Copenhaga a numit proces de securizare8. Aceasta din urm ă
desemneaz ă, conceptualizeaz ă ceea ce trebuie securizat. Referirea la
natura securit ății poate servi la clasificarea cercet ării de securitate în
diferite sectoare, precum cel de mediu, militar, societal – sau în
diferite niveluri de analiz ă – interna țional, regional, na țional, local,
individual.
Termenul securitate na țională nu eviden țiază o tehnic ă
particular ă, ci un obiectiv global care arat ă caracterul s ău generalizat
și maleabil.
Definirea conceptului de „securitate na țională” pare a fi o
activitate destul de dificil ă. Susținerea unei asemenea afirma ții se
bazează pe o serie de argumente. Mai întâi, este vorba de
complexitatea pe care o reflect ă acest termen.
Acest atribut al complexit ății rezidă într-o serie de aspecte:
structura actual ă pluridimensional ă a securit ății naționale,
multitudinea de provoc ări cărora securitatea na țională trebuie s ă le
răspundă și implicarea în realizarea securit ății naționale
Dacă inițial securitatea na țională avea o singur ă component ă, și
anume cea militar ă, astăzi, acest concept presupune o structur ă
pluridimensional ă. Printre acestea, cele mai frecvent enumerate de
către diferi ți autori, se afl ă și următoarele: economic ă, politică,
socială, energetic ă, umană, militară, diplomatic ă, culturală, de mediu.
Astăzi, în centrul securit ății naționale stă cetățeanul căruia statul,
prin institu țiile abilitate trebuie s ă-i asigure și să-i garanteze siguran ța
vieții și a activității.
În privin ța multitudinii de provoc ări cărora securitatea
națională trebuie s ă le răspundă adecvat, este vorba, în principal, de
provocări externe de securitate (globalizarea, comer țul interna țional,

7 Thierry BALZACQ, "Qu'est ce que la sécurité nationale ?", La revue
internationale et stratégique , n°52, Hiver 2003-2004, pp. 43-44.
8 Barry BUZAN, Ole WÆVER, Jaap De WILDE, Securitatea, un nou cadru
de analiză, Cluj-Napoca, Editura CA Publising, pp. 41-73.
10migrația interna țională, criminalitatea transfrontalier ă, terorismul
internațional, proliferarea armelo r de distrugere în mas ă) și de
provocări interne de securitate (economice, demografice, climatice,
politice, energetice, culturale).
Referitor la implicarea în re alizarea securit ății naționale , pe
lângă instituțiile abilitate ale statului, a sectorului privat și a societății
civile. Sectorul privat se implic ă activ în probleme de munc ă, sociale
și economice prin asigurarea locurilor de munc ă cetățenilor care
astfel scap ă, în bună măsură, de grija zilei de mâine. Societatea civil ă,
prin organiza țiile sale cu voca ție securitar ă atrage cet ățenii la
„construc ția” securit ății naționale, implicându-i activ și responsabil.
Apoi, este vorba de evoluția dinamic ă a conținutului și naturii
securității naționale . Astăzi, securitatea na țională are un conținut
pluridimensional și o natură diversă (socială, economic ă, politică,
militară, culturală, diplomatic ă, energetic ă).
În fine, este vorba de interacțiunea și interdependen ța dintre
securitatea na țională și securitatea regional ă/internațională. În
contextul globaliz ării și al integr ării regionale, securitatea na țională
nu poate s ă existe și să se afirme independent de ceea ce se întâmpl ă
în afara frontierelor unui stat. De aceea, securitatea na țională, într-o
bună măsură, poate fi reprezentat ă ca o component ă a securit ății
regionale, și prin intermediul acesteia ca element al securit ății
internaționale. Tradi țional, în rela țiile interna ționale, conceptul de
securitate semnific ă protecția unui stat, și deci a popula ției sale,
împotriva unei amenin țări, în mod normal militare. A vorbi de
securitate presupune s ă se răspundă la cel puțin 6 întreb ări, și anume:
– cine sau ce trebuie securizat;
– care este natura amenin țării;
– cine trebuie s ă asigure securitatea;
– cum se asigur ă securitatea;
– dacă există o concep ție fundamental ă pozitivă sau negativ ă
asupra securit ății;
– în ce m ăsură se poate face distinc ția între securitatea intern ă
și securitatea interna țională9.

9 Alex MACLEOD, Isabelle MASSON, David MORIN, Identité nationale,
sécurité et la théorie de s relations internationales , http://id.erudit.org/
iderudit/008445ar, pp. 10-11.

11Securitatea na țională se poate defini atât în sens larg , cât și în
sens restrâns .
În sens larg , securitatea na țională desemneaz ă ansamblul
coerent format din concep ția, organizarea și desfășurarea acțiunilor și
activităților destinate s ă asigure și să garanteze siguran ța cetățenilor
unui stat, a întregii societ ăți prin răspunsuri adecvate la provoc ările
interne și externe de securitate. Statul este în acela și timp o structur ă
organizațională complex ă, o colectivitate și un instrument politic. În
acest sens, statul este mai întâi un instrument de promovare a
securității înainte de a fi un subiect. El este entitatea care asigur ă
medierea între interesul na țional, definit de o manier ă unitară, și
interesele comunit ății în cadrul s ău. Prin urmare, interesul na țional
poate să se regăsească – și adesea se reg ăsește – în competi ție cu
nevoile membrilor unei entit ăți statale.
În sens restrâns , securitatea na țională constituie starea de
normalitate în care cet ățenii își trăiesc viața și își desfășoară
activitatea f ără teama zilei de mâine și în siguran ță. Aici, este vorba
nu atât de absen ța riscurilor, pericolelor și/sau amenin țărilor de
securitate, cât de prevenirea lor, iar în cazul manifest ării lor active de
limitarea, atât cât este posibil, a efectelor lor negative. De fapt,
termenul securitate na țională trimite la un obiectiv atotcuprinz ător
definit prin caracterul s ău general și maleabil.
De asemenea, conceptu l de securitate na țională definește un
obiect (ceea ce trebuie securizat fa ță de amenin țări, riscuri etc.), un
subiect (cei care securizeaz ă: principalii actori și instituții), ținte
(împotriva cui se adreseaz ă amenințarea de securitate) și modalitățile
de interven ție (mijloacele de securitate).
În același timp, conceptul de „securitate na țională” se poate
defini ca fiind starea în care trebuie s ă se afle un stat na țional pentru a
putea să se dezvolte liber și să acționeze neîngr ădit pentru
promovarea intereselor sale fundamentale. De regul ă, securitatea
națională se întemeiaz ă pe respectarea: prevederilor Constitu ției și
legilor țării; normelor generale admise de dreptul interna țional;
prevederilor tratatelor interna ționale la care statul respectiv este parte.
Pe de alt ă parte, securitatea na țională, ca stare a mediului de
securitate na țional, se realizeaz ă prin măsurile și acțiunile întreprinse
în domeniile economic, politic, social , diplomatic, cultural, ecologic,
12umanitar și militar de c ătre autorit ățile publice autorizate atât la pace,
cât și timp de r ăzboi.
Studiul securit ății naționale face obiectul evolu ției, atât din
punct de vedere teoretic cât și practic. În acela și timp, conceptul
evoluează atât din perspectiva societ ății cât și a individului. În centrul
dezbaterilor st ă o chestiune fundamental ă: securitate pentru cine și
cum. Iar dup ă 11 septembrie 2001, cele mai multe concep ții și
strategii na ționale de securitate se refer ă la drepturile omului în orice
țară.
Practic, securitatea na țională este rela ționată direct interesului
național și, implicit, suveranit ății, ceea ce atrage dup ă sine și
responsabilitatea statului fa ță de cet ățenii săi. Legitimitatea,
drepturile și îndatoririle nu pot fi disociate în materie de securitate,
nici pentru state și nici pentru indivizi.

1.2. Securitatea na țională – obiectiv major al statului

Orice stat este profund preocupat de prezervarea și promovarea
intereselor sale fundamentale, care pot face obiectul nu doar a unor
agresiuni militare, ci și altor tipuri de agresiuni și de amenin țări de
natură extrem de divers ă (politică, economic ă, diplomatic ă, culturală,
informațională, psihologic ă, biologic ă). În fața multora dintre acestea
din urm ă, orice armat ă sau alian ță politico-militar ă este
neputincioas ă. Să ne amintim de atentatele teroriste, din 11
septembrie 2001 din SUA, de cel din martie 2004 din Spania, sau de
cel din iulie 2005 din Londra ca o dovad ă a posibilit ății manifest ării
unor agresiuni asimetrice împotriva oric ărui stat. O alt ă amenințare
asimetrică este cea reprezentat ă de factorul demografic – cre șterea
populației în țările în dezvoltare, migra ția ilegală, pauperizarea
populației, îmbătrânirea popula ției în țările dezvoltate. De aceea, în
ultimii ani s-a impus concep ția potrivit c ăreia se cer ap ărate interesele
fundamentale ale statelor, prin metode adecvate și flexibile genului
de risc și amenințare manifeste.
Totuși, securitatea unei entit ăți, persoan ă, grup uman,
comunitate uman ă, stat sau uniune de state nu este sinonim ă cu
absența oricărui pericol real sau imaginar, ci cu existen ța unui
ansamblu coerent de metode, tehnici și procedee de control și
gestionare a riscurilor și amenin țărilor de orice natur ă. Orice

13persoană poate să-și desfășoare viața și activitatea nestingherit ă dacă
și numai dac ă sunt create și menținute o serie de condi ții prielnice
acestora. Astfel de condi ții sunt reprezentate în principal de:
sentimentul celui în cauz ă că nu există pericole reale sau imaginare
care i-ar produce daune fizice, materiale sau psihice; existența unui
sistem de control din partea individului, a grupului uman și/sau a
statului asupra posibilelor pericole ce ar atenta la integritatea fizic ă,
psihică etc. a oric ărei persoane; climatul psihosocial optim prezent în
grupul uman, în special, și în societate, în general; climat de
încredere între statele lumii bazat pe colaborare, cooperare și
conlucrare în toate domeniile de activitate; norme și reguli de
comportare, de convie țuire etc. unanim recunoscute și respectate de
către toți oamenii, atât ca indivizi, cât și ca membrii ai diferitelor
grupuri și comunit ăți umane, ai unor state și uniuni de state.
Prin urmare, se poate afirma c ă securitatea este o stare
reprezentat ă de existen ța condi țiilor favorabile, interne și
internaționale, ecologice, sociale, economice, militare, diplomatice,
politice, informa ționale și culturale în care fiin țează și activeaz ă orice
comunitate uman ă.
„Securitatea na țională reprezint ă condiția fundamental ă a
existenței națiunii și statului român care are ca domeniu de referin ță
valorile, interesele și necesitățile naționale. Securitatea na țională este
un drept imprescriptibil care deriv ă din suveranitatea deplin ă a
poporului, se fundamenteaz ă pe ordinea constitu țională și se
înfăptuiește în contextul securit ății regionale, euro-atlantice și
globale”10.
Prin urmare, securitatea na țională este atributul fiec ărui stat
independent și suveran. Aceasta se refer ă la faptul c ă fiecare stat
național are obliga ția de a asigura toate condi țiile ca cet ățenii săi să
se simtă în siguran ță, la adăpost de orice risc, pericol sau amenin țare
atât timp cât se comport ă și acționează potrivit normelor și regulilor
stabilite de societate.
Practic, securitatea na țională își propune ca obiective
garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cet ățenilor,
apărarea statului na țional, suveran și independent, unitar și

10 ***, Strategia de securitate na țională, http://www.presidency.ro
/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf , p. 9.
14indivizibil, consolidarea ordinii de drept și a institu țiilor democratice,
asigurarea unui nivelul de trai decent popula ției, protejarea și
promovarea intereselor na ționale în lume. Aceste obiective se
realizează prin mijloace politice, juridi ce, diplomatice, economice,
sociale, militare, de rela ții publice, de informa ții și prin cooperare cu
statele si organiza țiile politice, economice și de securitate din spa țiul
zonal, regional și interna țional. Fiecare stat na țional își
particularizeaz ă aceste obiective și acționează consecvent, sistematic
și permanent pentru îndeplinirea lor.
Pentru România, Stra tegia de securitate na țională răspunde
nevoii și obligației de protec ție legitim ă împotriva riscurilor și
amenințărilor ce pun în pericol drepturile și libertățile fundamentale
ale omului, precum și bazele existen ței statului român și vizează, cu
prioritate, domeniile și activitățile consacrate st ării de legalitate,
siguranței cetățeanului, securit ății publice și apărării naționale.
Realizarea securit ății naționale se întemeiaz ă pe acceptarea și
aplicarea normelor interna ționale, solu ționarea prin negociere a
problemelor litigioase, respectarea drepturilor omului și promovarea
relațiilor de bun ă vecinătate cu toate statele din zon ă, pe implicarea
activă în gestionarea crizelor de oric e fel, din regiune sau din lume.
În concluzie, se poate spune c ă securitatea na țională este o
stare în care via ța și activitatea cet ățenilor unei țări se deruleaz ă în
absența amenințării de orice fel. Pe de alt ă parte, securitatea na țională
se construie ște de către fiecare stat ținând seama de sursele interne de
care acesta dispune efectiv și de sprijinul extern pe care poate conta.
Există numeroase organiza ții ale societ ății civile, la toate
nivelurile – local, na țional, regional și mondial. Fiecare se pretinde
legitimă și reprezentativ ă, în sfera sa de activitate. De aceea, fiecare
susține că vorbește în numele tuturor cet ățenilor sau chiar a întregii
populații a țării, a continentului sau a lumii. În realitate, pu ține dintre
aceste organiza ții pot face dovada acestei legitimit ății și a
reprezentativit ății lor. Aceasta și pentru c ă încă nu există un set de
criterii unitar și validat științific, care s ă ateste legitimitatea și
reprezentativitatea unei organiza ții a societ ății civile sau a alteia.
Pe de alt ă parte, num ărul lor mare și cererea insistent ă de a fi
recunoscute social și acceptate de cei care au putere de decizie (la
nivel statal, regional sau global) reprezint ă un impediment serios în
derularea activit ății lor într-o manier ă normală. Deși, practic,

15organizațiile societ ății civile nu urm ăresc să cucereasc ă puterea
politică în stat, vor, totu și, să aibă o influen ță crescând ă asupra celor
care decid în societate și doresc ca opiniile lor s ă fie tratate cu mult ă
seriozitate. În acest context, se cuvine f ăcută mențiunea că, probabil,
pretenția unor lideri ai organiza țiilor societ ății civile, care activeaz ă
în domeniul drepturilor omului mai ales, c ă dețin adevărul și că
soluțiile pe care le propun sunt cele mai bune, s ă reprezinte o piedic ă
puternică în calea accept ării lor de c ătre institu țiile statului, de
funcționarii organiza țiilor interguvernamentale regionale și
internaționale.
În plus, lipsa de transparen ță a multora dintre organiza țiile
societății civile, ce nutresc ambi ții de a juca un rol din ce în ce mai
semnificativ pe toate planurile și la toate nivelurile, le
obstrucționează accesul în locurile dorite. De multe ori, aici este
vorba de sursele de lor de finan țare și de cele spre care aspir ă. De
exemplu, Uniunea European ă sau ONU pot acorda finan țări unor
organizații neguvernamentale, pe care le-au recunoscut și acreditat pe
lângă unele structuri proprii. Nu toate organiza țiile societ ății civile
care solicit ă recunoa șterea, acreditarea și finanțarea primesc
răspunsul a șteptat de la cei c ărora li s-a încredin țat cererea lor.
Un alt aspect generator de disfunc ționalitate în raporturile
organizațiilor societ ății civile cu guvernele, cu structurile
interguvernamentale regionale și interna ționale îl constituie
responsabilitatea asumat ă de societatea civil ă. Practic, organiza ții ale
societății civile trag la r ăspundere autorit ățile locale și centrale,
organizațiile interguvernamentale regionale și mondiale, le cer
socoteală pentru ceea ce întreprind în domeniile lor de activitate și
fac aceasta în numele popula ției, fără ca să existe o dovad ă că au fost
împuternicite s ă vorbeasc ă în numele ei. Asumarea r ăspunderii pentru
afirmațiile făcute la adresa altora – institu ții ale statului, organiza ții
interguvernamentale regionale și mondiale, șefi de state și de
guverne, alte personalit ăți etc. – și pentru efectele negative ale
acțiunilor proprii, ca re uneori genereaz ă disfuncționalități sociale și
dezordine, este deloc sau rar întâlnit ă în conduita organiza țiilor
societății civile.
Depășirea acestor st ări „conflictuale” din via ța și activitatea
societății civile este posibil ă, necesară și utilă. Sporirea rolului lor în
16viața comunit ății umane, la toate nivelurile sale de existen ță, impune
acest lucru.
Idealurile și obiectivele promovate de societatea civil ă sunt
generoase și dătătoare de speran ță pentru mult ă lume. Dar existen ța și
activitatea organiza țiilor societ ății civile nu reprezint ă totuși un
panaceu la provoc ările cu care se confrunt ă astăzi omenirea. Solu ția o
poate constituie unirea eforturi lor tuturor actorilor statali și non-
statali, concertarea resurselor umane, financiare și informa ționale în
realizarea programelor statale, regionale și globale de dezvoltare
durabilă și echitabil ă a omenirii, precum și de protejare a mediului.
Mutațiile produse în peisajul politico-militar al lumii dup ă
1990 – dispari ția blocului socialist din Europa, desfiin țarea Tratatului
de la Var șovia, încetarea R ăzboiului Rece, noul concept strategic al
NATO, lansarea Parteneriatului pentru Pace (ca o form ă de pregătire
a statelor care voiau s ă adere la Alian ța Nord-Atlantic ă, dar și de
întărire a încrederii între ele) – au antrenat dup ă ele necesitatea
redefinirii conceptelor mediu de securitate, securitate na țională,
securitate interna țională și strategie de securitate, precum și a
direcțiilor de ac țiune și a politicilor de ap ărare.
Toate acestea au avut au avut în vedere urm ătoarele aspecte:
interesul na țional; domeniile și principiile fundamentale ale
strategiilor de securitate; direc țiile de ac țiune și politicile de ap ărare.
Esențial este faptul c ă în definirea lor s-au avut în vedere atât aspecte
globale (noul context strategic, situa ția regional ă și a statului
respectiv), cât și de natur ă internă (drepturile omului, securitate
umană, protecția minorit ăților, statul de drept și valorile democra ției).
Se cuvine subliniat c ă s-a renun țat, în definirea conceptelor
menționate, la logica apartenen ței la un bloc politico-militar sau altul
și la limitarea intereselor statului doar la cele avute în vedere în
perioada R ăzboiului Rece (protejarea și promovarea atributelor
tradiționale ale unui stat, institu ții, forță militară, teritoriu). Desigur,
nu au fost uitate aceste atribute tradi ționale ale statului, ci au fost
redefinite în noile condi ții interne și internaționale și completate cu
altele cerute de noul context geostrategic.
În același timp, se accept ă progresiv ideea relativiz ării
principiului de suveranitate și transferul de atribu ții ale statului c ătre
instanțe regionale sau suprastatale.

17 O altă mutație semnificativ ă în sfera principiilor se refer ă la
modul în care sunt definite, evaluate și percepute, la nivel strategic,
mai ales, puterea și sursele de putere. Astfel, factori cum sunt
tehnologia, educa ția, dezvoltarea economic ă, resursele energetice,
factorul demografic devin tot mai importan ți, alăturându-se celor de
natură militară, geografic ă. Această percepție asupra puterii conduce
la o abordare multidimensional ă a mediului de securitate, ce are în
vedere atât componentele na ționale (social ă, informa țională,
economic ă, militară, politică, diplomatic ă, culturală, ecologic ă), cât și
noile evolu ții la nivelul institu țiilor europene și euroatlantice, care
accentueaz ă ideile de securitate democratic ă și securitate cooperativ ă.
O nouă definire au necesitat atât direc țiile de ac țiune, cât și
politicile de ap ărare. În ceea ce prive ște direcțiile de acțiune pe lâng ă
cele cunoscute – politic ă externă, economic ă, militară – sunt luate în
calcul, în mod constant și sistematic, și direcții cum ar fi promovarea
culturii și a limbii, protejarea identit ății naționale și a grupurilor
minoritare, securitate social ă, securitate ecologic ă, securitate
informațională. În acela și timp, o aten ție deosebit ă s-a acordat
definirii politicilor de ap ărare. Aceasta din urm ă, considerat ă ca fiind
modalitatea concret ă prin care, în timp de pa ce, strategia de securitate
națională este pusă în aplicare în domeniul militar, s-a dezvoltat pe
următoarele planuri: cooperarea politico-militar ă internațională,
gestionarea și planificarea resurselor, rela ția civili-militari, integrarea
în structurile colective de se curitate, gestionarea crizelor și
coordonarea cercet ării științifice.
Din cele prezentate anterior, se desprind urm ătoarele
concluzii:
– în definirea mediului de securitate și, implicit, a securit ății
naționale, în prezent și, fără îndoială, și în viitor, un accent deosebit
se pune pe interesele na ționale non-militare;
– ponderea vulnerabilit ăților, riscurilor și amenin țărilor de
natură militară și convenționale la adresa mediului de securitate este
inferioară cu mult celei a riscurilor și amenințărilor asimetrice și
neconven ționale;
– corelația extern-intern nu mai are aceea și relevanță pentru
direcțiile de ac țiune, accentul punându-se pe componenta social ă a
securității naționale, cu o cantonare pregnant ă pe individul uman,
respectiv pe asigurarea drepturilor sale fundamentale;
18- atât la nivel na țional, cât și internațional se ac ționează
constant pe direc ția cooper ării între actorii statali și non-statali în
vederea formul ării unor răspunsuri adecvate și flexibile provoc ărilor
noului mediu de securitate na țional, zonal, regional și îndeosebi
internațional.
În prezent, gama amenin țărilor la adresa mediului de securitate
național și nu numai este aproap e în întregime „ocupat ă” de
amenințările de natur ă non militar ă. Un loc principal printre acestea
revenind amenin țărilor asimetrice și amenințărilor hibride.

1.3. Ap ărarea na țională – activitate complex ă și
multidimensional ă

Apărarea na țională reprezint ă o activitate complexă și
multidimensional ă.
Complexitatea ei rezidă atât în obiectivele pe care și le
propune, cât și în emergen ța a noi riscuri și amenințări la adresa sa.
Pe de alt ă parte, în prezent, statele lumii caut ă să adere și să se
integreze în organiza ții politico-militare sau de alt ă natură care pot
juca un rol activ în garantarea ap ărării lor naționale. De fapt, ast ăzi,
accentul cade mai mult pe îmbinarea coerent ă și armonioas ă a
apărării naționale cu ap ărarea colectiv ă/comună. În acest sens,
România, prin dublul s ău statut de membr ă atât a NATO, cât și a UE,
a realizat o corela ție avantajoas ă în materie de ap ărare națională. În
același timp, țara noastr ă și-a asumat o serie de responsabilit ăți
concrete privind contribu ția sa la ap ărarea colectiv ă instituită de
NATO și la apărarea comun ă a UE11.
Multidimensionalitatea apărării naționale are în vedere
componentele acesteia și anume: politic ă, militară, economic ă, civilă,
culturală, psihologic ă.
În sens larg, ap ărarea desemneaz ă „ansamblul m ăsurilor și
dispozițiilor de orice natur ă care are drept obiect asigurarea, în orice
moment, în orice împrejurare și împotriva oric ărei forme de
agresiune, a securit ății și integrit ății teritoriului, cât și viața

11 A se vedea: Constantin MO ȘTOFLEI, Petre DU ȚU, Apărarea colectiv ă și
apărarea națională în contextul integr ării României în NATO și aderării la
Uniunea European ă, Editura UNAp „Carol I”, Bucure ști, 2005.

19populației”12. Cu alte cuvinte, ap ărarea presupune adoptarea și
punerea în practic ă de către statul na țional a unui ansamblu de
măsuri, de naturi diverse, pentru protejarea vie ții cetățenilor săi, a
bunurilor și teritoriului na țional, pentru garantarea independen ței și
unității statale.
„Prin defini ție, conceptul de ap ărare trimite la o politic ă a
mijloacelor clar identificate, la un mod de ac țiune, la un ansamblu de
practici care într-un cadru statal sunt esen țial militare și care sunt în
serviciul obiectivelor strategi ce definite anterior prin politic ă”13.
Pe de alt ă parte, în calitate de concept, ap ărarea națională a
evoluat odat ă cu dezvoltarea societ ății și a intrării acesteia într-un
vast sistem de rela ții internaționale de o mare diversitate. În general,
apărarea presupune posibi litatea ca ceea ce apar ține cuiva (via ță,
bunuri, teritoriu, atribute) s ă fie amenin țat cu schimbarea statutului de
până atunci. În afara existen ței unor riscuri sau amenin țări la adresa a
ceva sau a cuiva nu se poate vorbi de ap ărare. Iar riscurile și
amenințările, posibile și probabile, privind drepturile și libertățile
cuiva (individ, grup, comunitate, stat) se afl ă într-o continu ă
transformare sub ac țiunea complex ă a unei palete largi de factori
sociali, economici, militari, cultu rali. Deci, se poate afirma c ă
apărarea este un termen cu o evolu ție dinamic ă, ca urmare a nevoii de
adaptare continu ă a sa la realitatea cotidian ă aflată, la rândul s ău, într-
o permanent ă schimbare. În acela și timp, muta țiile produse, atât în
plan intern cât și extern vor amplifica și intensifica c ăutările statelor
de a-și construi și dezvolta un sistem adecvat de ap ărare prin
integrarea voluntar ă într-un sistem validat de ap ărare colectiv ă.
Fenomene precum globalizarea, schimb ările climatice, migra ția
internațională, creșterea rapid ă a popula ției mondiale, urbanizarea,
îmbătrânirea popula ției în statele dezvoltate, crizele economice,

12 ***, Glosar de termeni și expresii privind angajarea opera țională a
forțelor, București, Editura AISM, 2002, p. 21, agresiune = folosirea for ței
armate de c ătre un stat împotriva suveranit ății, integrit ății teritoriale sau
independen ței politice a altui stat sau orice alt mod incompatibil cu Carta
Națiunilor Unite (art. 1).
13 Vincent BOULANIN, Retour sur l'adoption du concept de sécurité
nationale, ou l'assimilation d'un discours de sécuritisation,
http://www.cirpes.net/IMG/_article_PDF/article_276.pdf, p. 1.
20financiare, energetice sau alimenta re ce cuprind regiuni sau chiar
întreaga lume exercit ă o influen ță semnificativ ă asupra conceperii și
organizării apărării naționale14.
„Apărarea României reprezint ă totalitatea ac țiunilor
întreprinse, a mijloacelor și metodelor specifice necesare pentru a
proteja interesele, valorile și obiectivele na ționale de securitate de
riscurile și amenințările la care pot fi supuse”15.
Apărarea națională desemneaz ă o realitate dinamic ă, complex ă
și multidimensional ă. În ceea ce prive ște caracterul multidimensional,
acesta este ilustrat prin componentele pe care ap ărarea națională le
are. Acestea sunt: politică, militară, economic ă, civilă, cultural ă,
psihologic ă.
Apărarea politic ă este atributul inalienabil al conducerii
statului. Ea deriv ă din responsabilitatea asumat ă de către cei care
dețin puterea politic ă în stat fa ță de întreaga popula ție privind
protejarea și prezervarea vie ții și bunurilor acesteia în orice condi ții,
precum și a intereselor, valorilor și obiectivelor na ționale de
securitate16. Acest tip de ap ărare include ansamblul m ăsurilor și
acțiunilor pe care conducerea statului le adopt ă și le pune în practic ă,
în toate domeniile de activitate, atât pe plan intern, cât și extern,
pentru a ap ăra interesele na ționale, via ța și bunurile cet ățenilor.
Printre aceste m ăsuri se afl ă, pe de o parte, cele strict de natur ă
politică – presiuni, sanc țiuni, coerci ție și nu numai atât la nivelul
relațiilor bilaterale, cât și prin apelul la organiza țiile interna ționale
competente, și, pe de alt ă parte, toate celelalte de ordin militar,
economic, diplomatic și cultural. În acela și timp, ap ărarea politic ă
presupune: decizie politic ă (alegerea unei alternative și asumarea
răspunderii pentru aceast ă opțiune); suportul public (captarea
consensului na țional pentru m ăsurile și mijloacele ce vor fi utilizate
în vederea atingerii obiectivelor propuse).

14 A se vedea: Petre DU ȚU, Fenomene diverse cu impact asupra stabilit ății
și securității locale, rgionale și inetrnaționale , Editura UNAp „Carol I“,
București, 2012.
15 Strategia na țională de apărare, http://www.presidency.ro/static/ordine
/SNAp/SNAp.pdf, p. 15.
16 Ibidem, p. 8.

21Apărarea militar ă ține de competen ța armatei, de fapt, a
tuturor categoriilor de for țe ale armatei (for țe terestre, for țe aeriene și
forțe navale)17. Ea are obiective strategice de descurajare a unui
eventual agresor militar, de protec ție a popula ției, teritoriului
național, de prevenire a pericolelor, pentru a garanta interesele
fundamentale ale na țiunii. „Ap ărarea armat ă a României trebuie s ă
fie garantat ă de o politic ă externă activă și eficientă și de forțe armate
credibile, capabile s ă răspundă utilizării forței militare împotriva țării
sau a amenin țării cu folosirea for ței militare”18. Într-un fel și într-o
anume m ăsură, apărarea militar ă, în ultima vreme, include și
participarea armatei la ac țiunile umanitare din țară și din afara
acesteia, precum și misiunile de men ținere și impunere a p ăcii.
Apărarea civil ă revine institu țiilor statului abilitate prin lege
(pompieri, jandarmerie, poli ție) să protejeze popula ția, bunurile
acesteia, la nevoie (în caz de calamit ăți naturale, accidente industriale
sau tehnologice) și să prevină producerea unor accidente ecologice.
De asemenea, ap ărarea civil ă vizează și măsuri de protec ție a
populației împotriva atacurilor teroriste cu arme de distrugere în
masă. În situațiile stabilite de lege, armata particip ă activ la m ăsurile
concrete adoptate în vederea protej ării vieții populației și a salvării
bunurilor acesteia, dar și a comunit ăților umane, ca entit ăți socio-
economice.
Apărarea economic ă revine, în principal, organelor statului
care au competen țe stabilite prin legi adecvate acestui domeniu de
activitate. Ea vizeaz ă producția și circulația resurselor, ameliorarea
competitivit ății naționale într-o economie globalizat ă, protejarea
bazelor de date și transferurile tehnologice, combaterea exploat ării
ilicite a brevetelor, dezinformarea informatic ă și contrafacerile,
ocuparea cât mai deplin ă a forței de munc ă și stoparea emigra ției
tinerilor, mai ales cu înalt ă calificare profesional ă. În contextul oferit

17 Constantin ONI ȘOR, Teoria strategiei militare , București, AISM, 1999,
p. 322.
18 ***, Strategia na țională de apărare, http://www.presidency.ro/static
/ordine/SNAp/SNAp.pdf, p. 17.
22de globalizare și integrarea regional ă, rolul ap ărării economice, la
nivel național este într-o continu ă ascensiune19.
Apărarea cultural ă presupune promovarea activ ă și puternic
ofensivă a bunurilor spirituale și a valorilor, a obiceiurilor și
tradițiilor naționale în lume, prin structuri și programe specifice.
Pentru România este important ca valorile sale, tradi țiile, contribu ția
cetățenilor săi la patrimoniul cultural mondial s ă fie diseminate în
lume pentru a fi cunoscute de ceilal ți locuitori ai planetei. Pe aceast ă
cale, atât țara noastr ă cât și aportul cet ățenilor ei la dezvoltarea
culturii universale vor fi mai bine cunoscute și înțelese.
Apărarea psihologic ă se organizeaz ă în scopul men ținerii și
întăririi voinței armatei, înainte de toate, de a rezista și de a învinge
orice agresor. Se realizeaz ă, de regul ă, de structuri specializate în
astfel de activit ăți și acțiuni, cu concursul larg al mass-media.
Informația, respectiv vehicularea acesteia prin vectori adecva ți, este
modalitatea principal ă de realizare a acestui tip de ap ărare.
Componentele ap ărării naționale descrise succint mai sus sunt
interdependente și complementare. Ele interac ționează continuu,
dând astfel armonie și coerență măsurilor luate de stat în acest
domeniu. Pe de alt ă parte, ele sunt complementare în sensul c ă
fiecare component ă joacă un rol în sectorul celorlalte componente
punându-se reciproc în valoare. De altfel, nu se poate vorbi de
apărarea politic ă fără a avea în vedere componenta economic ă,
culturală sau psihologic ă a apărării naționale. Ele alc ătuiesc un sistem
deschis ce men ține o strâns ă legătură cu mediul în care se manifest ă.
Apărarea țării, ca atribut al suveranit ății naționale, de regul ă, se
exprimă prin sentimente, atitudini și comportamente interpersonale și
colective tr ăite de cet ățeni. În acest sens, se poate vorbi de existen ța
și manifestarea a dou ă dimensiuni ale ap ărării naționale: o
dimensiune subiectiv ă și o dimensiune obiectiv ă.
Dimensiunea subiectiv ă reflectă intensitatea sentimentelor și
atitudinilor patriotice ale cet ățenilor, atât în plan individual, cât și
colectiv. Ea este influen țată de experien ța individual ă și colectiv ă ce
acționează asupra sentimentelor și atitudinilor de dragoste de țară ale

19 Ahmed LARABA, Observations générales sur la notion de
défense économique, http://www.majliselouma.dz/…/comm%20Ahmed
%20L.

23cetățenilor, dar și a comunit ăților umane. În acest mod, se explic ă
evoluția conduitei individuale și de grup vis-à-vis de ap ărarea țării în
unele momente, de și condițiile sociale, economice, politice, militare
de ansamblu r ămân neschimbate.
Dimensiunea obiectiv ă este apreciat ă în funcție de parametrii
comportamentelor individuale și colective fa ță de țară, ca entitate, de
care cetățenii săi se simt lega ți prin tradi ții, cultură, obiceiuri, valori
și interese na ționale. Ea exprim ă o apreciere obiectiv ă a stării
sentimentelor și atitudinilor patriotice, precum și a comportamentelor
colective referitoare la ap ărarea țării. De aceea, dimensiunea
obiectivă poate diferi de cea subiectiv ă care se întemeiaz ă pe maniera
în care percep indivizii și grupurile umane ap ărarea, în particular, și
apărarea națională, în general.
Cele dou ă dimensiuni interac ționează și se influen țează
reciproc. De pild ă, informarea oportun ă și veridică a popula ției
asupra stării apărării naționale poate influen ța percepția acesteia. La
rândul său, percep ția popula ției privind ap ărarea țării poate ac ționa
asupra imaginii oficiale a acesteia, corectând-o, într-un sens sau altul,
dar și a consensului na țional. Din interdependen ța și
complementaritatea celor dou ă dimensiuni pot rezulta m ăsuri
adecvate și flexibile de optimizare a acestui sector de activitate
umană extrem de important. Dinamica acestor dou ă dimensiuni poate
sugera atât nivelul de analiz ă, cât și natura solu țiilor de adoptat în
domeniul ap ărării naționale.
În concluzie, ap ărarea României trebuie s ă fie prompt ă și să se
întemeieze pe o capacitate suficient ă. „Promptitudinea ap ărării
trebuie să fie în concordan ță cu evolu ția mediului de securitate
actual.”20 Acest lucru are în vedere toate amenin țările de securitate,
dar mai ales pe cele asimetrice și hibride, precum și existența
capacităților eficiente de avertizare timpurie, în timp real, de
realizare a imaginii unice a situa ției, de acțiune oportun ă și eficientă,
toate fondate pe un sistem stabil de conducere, comand ă și control.
În ceea ce prive ște, existen ța capacit ății de apărare suficient ă,
aceasta ar permite țării noastre s ă-și protejeze interesele na ționale și
să-și îndeplineasc ă angajamentele asumate ca stat membru al NATO
și UE.

20 ***, Strategia na țională de apărare, http://www.presidency.ro/static/
ordine/SNAp/SNAp.pdf, p. 17.
24Capitolul 2

AMENIN ȚĂRILE ASIMETRICE VERSUS
SECURITATEA ȘI APĂRAREA NA ȚIONALĂ

2.1. Amenin țările asimetrice: defini ție, categorii,
caracteristici dimensiuni, forme și procedee de manifestare

A. Amenințări asimetrice: defini ție
Asimetria „const ă în refuzarea regulilor luptei impuse de
adversar, astfel f ăcând orice opera ții imprevizibile”21. Aceasta
implică folosirea for ței concomitent cu utilizarea for țelor neprev ăzute
cu acest efect, arme împotriva c ărora mijloacele de ap ărare nu sunt
mereu adaptate, metode ce refuz ă războiul conven țional și se
fondează pe efectul surpriz ă. Obiectivul fiind s ă exploateze
slăbiciunile adversarului s ău pentru a- și maximiza efectul de
distrugere.
Dat fiind poten țialul de distrugere a unei mici for țe ce folose ște
tactici asimetrice, ele sunt mai ales apanajul entit ăților non-statale.
Asimetria a c ărei eficacitate a fost vreme îndelungat ă limitată
pe motiv de mijloace militare folosite, s-a dezvoltat mult începând cu Evul Mediu ca urmare a amelior ării armelor, în principal arbaleta și
mai târziu pu șca.
Amenințările asimetrice acoper ă o largă gamă de moduri de
acțiune (terorism mai ales) sau de probleme de securitate (trafic ilicit
de exemplu). Ele pot emana de la un stat, folosind o strategie
indirectă, sau entit ăți non-statale cu obiective și activități variate. Este
vorba în toate cazurile de a evita contactul direct cu puterea militar ă
națională sau de coali ție, alegând s ă loveasc ă pe nea
șteptate
obiectivele mai pu țin apărate.
Amenințarea asimetric ă poate fi definit ă ca „evantaiul larg și
imprevizibil al opera țiilor militare, paramilitare și de informa ție,
conduse de na țiuni, organisme, indivizi sau de for țe indigene sau de
plasare sub comanda lor, ce vizeaz ă în mod specific sl ăbiciuni și

21 Cf. Thomas POULIN, Les guerres asymétriques: conflits d’hier et
d’aujourd’hui, terrorisme et nouvelles menaces» , http://www.grotius.fr
/guerres-asymetriques/, p. 1.

25vulnerabilit ăți într-o guvernare inamic ă sau într-o for ță armată”22.
Pentru multe na țiuni, organisme și indivizi, r ăzboiul asimetric este
preferabil r ăzboiului conven țional. Acest tip de r ăzboi este folosit, cu
precădere, împotriva țintelor care în mod tradi țional au pu țină
protecție sau deloc.
În prezent, se vorbe ște despre noi pericole la adresa securit ății
naționale, regionale și globale. Printre aceste noi pericole se afl ă cele
pe care anali știi le numesc amenin țări asimetrice. Aceast ă expresie
desemneaz ă mijloacele sau tacticele folosite de state, grupuri teroriste
sau indivizi pentru a executa atacurile împotriva inamicilor mai
puternici, evitând o confruntare direct ă. Acțiunile în chestiune vor
căuta să evite avantajele adversarului și să-i exploateze sl ăbiciunile.
Perspectiva de a fi confruntat cu aceste amenin țări netradi ționale
pune numeroase provoc ări comunit ăților de ap ărare occidentale, în
special în termeni de protec ția forțelor23. Găsirea modalit ăților de
protejare eficace a personalului desf ășurat împotriva acestor factori
asimetrici ocup ă locul central în gândirea strategilor militari care
încearcă să-și pregătească forțele armate s ă ducă operații pe câmpul
de luptă al viitorului. Problematica protec ției forțelor împotriva
amenințărilor asimetrice are o importan ță specială pentru fiecare țară
care particip ă la misiuni de pace, opera ții de ajutor umanitar sau alte
acțiuni întreprinse al ături de alia ții lor. Pentru c ă aceste ac țiuni se
derulează în medii care sunt prin natura lor rigide sau instabile,
forțele armate vor fi incontestabil confruntate cu numeroase tipuri de
amenințări, inclusiv amenin țări asimetrice.
În viitoarele opera ții armate, va fi dificil s ă se evite
amenințarea asimetric ă în orice mediu. Spre deosebire de pericolul
aparent al r ăzboiului conven țional, pericolul atacului asimetric nu se
diminueaz ă de o manier ă semnificativ ă în timpul opera țiilor altele
decât războiul. Asimetria este prin natura sa imprevizibil ă, și ea ar
putea fi mai r ăspândită în opera țiile armate altele decât r ăzboiul
pentru că absența marilor unit ăți de luptă ar putea sugera sl ăbiciunea

22 Michael L. KOLODZIE, Commentary The Asymmetric Threat ,
http://www.almc.army.mil/alog/is sues/JulAug01/MS628.htm, p. 1.
23 Patrick HENRICHON, Protéger les forces canadiennes contre les
menaces asymétriques , http://www.journal.forces.gc.ca/vo3/no4/doc/9-14-
fra.pdf, p. 9.
26și vulnerabilitatea adversarilor dornici s ă foloseasc ă atacuri
asimetrice. Pentru a p ăstra eficacitatea împotriva amenin țărilor
asimetrice, securitatea logistic ă trebuie s ă fie inclus ă în doctrin ă și
formare. În teorie, aceste schimb ări ar trebui s ă fie efectuate imediat
în previziunea viitorului r ăzboi asimetric. În practic ă, generarea
transform ărilor necesare ar fi o întreprindere complex ă, iar
schimbările probabil ar pretinde atacuri asimetrice semnificative
pentru a furniza o validare practic ă a metodelor și mijloacelor
întrebuințate.
Amenințările asimetrice sunt inferioare în termeni de mân ă de
lucru, echipament și expertiz ă globală. Prin urmare, un atac frontal
(altfel numit un asalt frontal) va e șua. Din acest motiv, for țele
neregulate se bazeaz ă pe efectul surprizei pentru a ataca adversari
mai puternici. Aceasta se produce prin folosirea unei noi tactici în
timpul opera țiilor, atacând când nivelul de alert ă al adversarului este
coborât și lovind țintele neimportante24. Atacurile insurgen ților în
teatrele de opera ții din Afganistan probeaz ă acest aspect al ducerii
luptelor împotriva for țelor de securitate și militare afgane și ale
coaliției militare interna ționale.
De regul ă, forțele conven ționale se angajeaz ă în războiul
simetric, pentru c ă amenințările asimetrice nu le permit s ă-și
demonstreze capacitatea de a distruge un inamic relativ, invizibil. În
plus, actorii asimetrici aleg, ca teren de lupt ă, locuri cum sunt jungla,
munții și chiar mediul urban, unde atac ă și dispar, diminuând
avantajul celor puternici, al for țele de securitate și militare ale
statelor. În plus, actorii asimetrici folosesc puterea psihologiei de a
acoperi inconvenientele materiale împotriva beligeran ților mai
puternici. În acest sens, de exemplu, atacurile cu dispozitive explozive improvizate sau atentatele sinuciga șe sporesc sentimentele
de teamă ale militarilor adversarului, dar și ale popula ției.
În general, o confruntare asimetric ă se produce atunci când o
parte folose ște tactici sau arme nea șteptate sau neobi șnuite pentru a
suprima, reduce sau dep ăși superioritatea opozantului.
În această optică, atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 din
SUA sunt un exemplu perfect al unei ac țiuni asimetrice: autorii lor au
folosit avioane civile de o manier ă neașteptată
(ca rachete dirijate

24 Michael L. KOLODZIE, art. cit. , p. 1.

27împotriva centrului unui mare ora ș) și au cauzat imense pagube
materiale și enorme pierderi de vie ți omenești. În ceea ce îi prive ște,
teroriștii nu au suferit decât pierderi minime.
În esență, o amenin țare asimetric ă este o tentativ ă de a evita
sau de a afecta for țele unui opozant, exploatându-i sl ăbiciunile prin
folosirea metodelor ce difer ă considerabil de modul s ău de operare
obișnuit.

B. Categorii de amenin țări asimetrice
Amenințările asimetrice pot fi regrupate în trei mari categorii:
operații de informa ții, arme de distrugere în mas ă și operații
netradiționale25.
• Operațiile de informa ții (OI)
Toate țările sunt dependente de sistemele de informa ții.
Calculatoarele sunt folosite în to ate domeniile de activitate, de la cele
mai simple sarcini cotidiene pân ă la aproape toate domeniile de
activitate, cum sunt comunica țiile, energia, finan țele. De asemenea,
sistemele electronice sunt cruciale în culegerea informa țiilor necesare
procesului de decizie. Aceast ă dependen ță reală face vulnerabil ă
orice țară în materie de opera ții de informa ții duse de orice grup
uman sau state ostile. Aceste grupuri ar putea, de exemplu, s ă caute
să infiltreze sistemele civile sau militare care s ă exploateze
tehnologiile de informa ții (inclusiv cele folosite pentru scopuri ale
C3IRSR2 și logistică) pentru a penetra sau manipula datele, ataca
infrastructuri esen țiale, sau de a perturba procesele de luare a deciziei
sau capacit ățile de culegere sau gestionare a informa ției. Opera țiile
de informa ții pot lua trei feluri de forme :
– atacuri împotriva infrastructurilor (de exemplu: atacuri
împotriva re țelelor informatice, r ăzboi electronic, distrugere fizic ă);
– înșelăciune (de exemplu: opera ții de propagand ă în mijloacele
de comunicare publice, difuzare de informa ții false etc.);
– operații psihologice (de exemplu, luarea de ostatici sau
distribuirea de pamflete, difuzarea e emisiuni radio sau de televiziune
ori folosirea altor media pentru a sem ăna frica și descurajarea).

25 Patrick HENRICHON, Protéger les forces canadiennes contre les
menaces asymétriques , http://www.journal.forces.gc.ca/vo3/no4/doc/9-14-
fra.pdf, pp.9-11.
28• Armele de distrugere în mas ă (ADM)
În ultimii ani se asist ă la proliferarea armelor de distrugere în
masă, numite astfel pentru marea lor capacitate de ucidere sau r ănire
a unui num ăr ridicat de persoane într-o zon ă extinsă. În ciuda
existenței tratatelor interna ționale, numeroase țări continu ă să-și
dezvolte aceste tip de arme sau s ă-și procure vectorii necesari ducerii
lor la țintele dorite. Faptul c ă unele dintre aceste arme pot fi produse
de indivizi nu face decât s ă crească amenințarea. Riscurile ce provin
de la ADM pot fi:
– nucleare ; chiar dac ă posibilitatea unui r ăzboi nuclear
generalizat a disp ărut, armele nucleare continu ă să fie o amenin țare.
Există grave incertitudini în ceea ce prive ște securitatea fizic ă a
arsenalului fostei Uniuni Sovietice, și a materialului fizionabil ar
putea fi clandestin retras din instala țiile civile sau militare și dobândit
de către indivizi sau organiza ții ostile. Proliferarea este, de asemenea,
o problem ă la nivelul statelor: India și Pakistan sunt ultimele țări care
au produs arme nucleare și alte state, precum Coreea de Nord și Iran,
sunt bănuite că posedă programe de înarmare nuclear ă;
– bacteriologice ; agenții bacteriologici sunt relativ pu țin
costisitori de produs, pot fi fabrica ți de industriile civile, pot s ă facă
numeroase victime sau s ă cauzeze daune la scar ă mare. Con știente de
enormele pericole pe care pot s ă le genereze agen ții bacteriologici,
comunitatea interna țională a creat Conven ția privind interdic ția
punerii la punct, fabric ării și stocării armelor bacteriologice
(biologice) sau toxinelor și a distrugerii lor. Totu și, unele state nu au
semnat sau ratificat documentul, iar actorii non statali scap ă
prevederilor acestui act și Convenția nu dispune de nici un mecanism
de verificare;
– chimice ; de asemenea, armele chim ice sunt relativ facil de
produs și puțin costisitoare. Ca și în cazul armelor bacteriologice,
există un tratat interna țional ce interzice folosirea acestor arme, dar
încă odată, unele țări refuză să se supună acestei interdic ții;
– radioactive ; orice țară ce posed ă o tehnologie nuclear ă civilă
poate fabrica arme radioactive. Aceste arme folosesc efectele nocive
ale materialelor radioactive pentru a ucide, r ăni sau îmboln ăvi. Ele
sunt destul de u șor de produs și sunt puțin costisitoare, dar distribu ția
lor prezint ă multe dificult ăți. Organiza țiile teroriste ar putea mai ales

29să foloseasc ă materialul radioactiv cu explozivi conven ționali și să
producă o „bombă murdară”.
• Operațiile netradi ționale
Acest tip de opera ții cuprinde folosirea de tactici
neconven ționale și locuri relativ inedite pentru a ataca adversarul. De
asemenea, actorii ce apeleaz ă la astfel de tactici, recurg frecvent la
metode ce includ de la nesupunerea civil ă la teroare pentru a evita
avantajele numerice, tactice sau te hnologice ale unii opozant. Ele pot
lua forme cum ar fi:
– folosirea de tactici și terenuri noi : folosirea de tactice
neortodoxe sau terenuri neconven ționale (de exemplu spa țiul urban)
de către un adversar asimetric poate facilita un atac direct asupra
materialului sau opera țiilor militare, s ă maximizeze impactul fizic și
psihologic al unui atac, și să complice eventualele r ăspunsuri militare
sau polițienești. O ripost ă armată în zone locuite ridic ă probleme
speciale, deoarece num ărul ridicat de civili poate împiedica
identificarea atacatorilor. În plus, un contraatac ar putea cre ște și mai
mult num ărul victimelor civile;
– nesupunerea civil ă: un opozant asimetric poate genera o
amenințare prin greve și revolte declan șate, manifesta ții, ocuparea
ilegală a unor puncte importante dintr-o localitate (centre de
comunicare, de exemplu) și la inițierea unor boicoturi în scopul
destabiliz ării și discredit ării adversarilor s ăi sau să le produc ă daune.
Acest tip de ac țiune neconven țională este din ce în ce mai frecvent
utilizat în statele falite (ca Somalia) sau țările care nu- și exercită un
control politic asupra teritoriului. De men ționat este faptul c ă astfel
de acțiuni neconven ționale nu vizeaz ă doar for țele armate, ci și pe
civilii din zona atacului.
– folosirea terorii ; acțiuni cum sunt țintirea inten ționată a
populațiilor civile în regiuni îndep ărtate de scena principal ă a
conflictului, luarea de ostatici, r ăpirile, mutil ările, crimele și alte
activități criminale pot duce la apari ția terorii în sânul popula ției fără
ca atacantul asimetric s ă se expun ă unor riscuri înalte. În acest sens,
este de amintit r ăpirile zilnice de ziari ști sau de responsabili judiciari
de facțiunile neguvernamentale în Columbia sau a personalului
umanitar în Cecenia.

30C. Caracteristici ale amenin țării asimetrice
Amenințarea asimetric ă posedă un ansamblu de caracteristici.
În opinia noastr ă, acestea din urm ă se pot grupa în dou ă categorii:
caracteristici generale și caracteristici specifice secolului XXI.
Prima categorie ilustreaz ă trăsăturile comune ale amenin țării
asimetrice din orice timp sau perioad ă a evoluției omenirii. Cea de a
doua categorie se refer ă la ceea ce este propriu amenin țărilor
asimetrice actuale.
Există o serie de caracteristici generale ale amenin țării
asimetrice semnalate de diver și autori26. Printre acestea se afl ă
următoarele:
• Mai întâi, nu este vorba de o lupt ă cantonată la nivelul tactic
cu actori bine identifica ți în număr limitat și în moduri de ac țiune
relativ cunoscute, ci de o confruntare mult mai global ă, depășind
câmpurile strict militare de lupt ă pentru a le îngloba ideologic,
politico-etnic, cultural și religios, ca în r ăzboaiele de eliberare
națională, acțiunile de gheril ă, și alte conflicte inter sau mai ales
intra-statal care degenereaz ă în acțiune de violen ță colectivă. Buna
percepție a acestui mediu este indispensabil ă pentru a în țelege spațiul
în care intervine for țele militare și/sau de securitate na ționale și cu
care ea va trebui s ă interacționeze, pe care ea îl vegheaz ă sau nu. Pe
de altă parte, trebuie s ă se aibă î n v e d e r e c ă acest mediu –
„sanctuarul”, rezerva și baza actorilor acestor amenin țări – este
inevitabil, de o manier ă variabilă potrivit situa ției concrete.
• Apoi, ceea ce este propriu asimetriei este faptul c ă actorul
care folosește acțiunile asimetrice refuz ă „lupta în direct ” pentru a
nu fi declasat tehnologic, a valorifica în avantaj propriu
vulnerabilit ăților adversarului, compensând prin surpriz ă
inferioritatea sa numeric ă. Se poate ac ționa cu putere fiind slab, decât
acolo unde inamicul este slab, de unde importan ța capital ă a
surprizei, exemplul modurilor de ac țiune ce corespunde unei
asemenea concep ții fiind atentatul terorist. Atacantul va încerca s ă
dispună de inițiativă alegând locul și ora, atunci când știe că

26 DIDIER Simon, Des avis complémentaire s sur le renseignement ,
http://www.cdef.terre.defense.gouv.fr/publications/doctrine/doctrine09/versi
on_fr/libre_reflex/a rt03.pdf, p. 1.

31apărătorul, datorit ă constrângerilor legale și a regulilor de angajare,
nu poate s ă întrebuin țeze mijloace identice.
• În fine, adversarul nu conteaz ă în mod unic pe aspectul pur
militar al ac țiunii sale , dar se sprijin ă mai mult pe multiplicatori de
eficacitate, chiar dac ă el nu practic ă această termen, în cazul
ajutorului popula ției, sau al reac ției popula ției și opiniei
internaționale. Ea se va traduce în ge neral printr-o strategie indirect ă
unde capacitatea de distrugere se sprijin ă în parte pe pârghiile de
putere ale organiza țiilor „patriotice”, ale fo știlor combatan ți, ale
mișcărilor comunitare, etnice, de tineri, de femei, ele îns ăși în centrul
nebuloasei care tinde adesea la a lua un caracter mafiot, ca r ăspuns la
nevoile de finan țare.
Deși există de secole, amenin țările asimetrice din secolul XXI
au unele caracteristici specifice27. Una dintre ele este caracterul s ău
deliberat. Această particularitate este istoric pu țin comun ă, dacă nu
unică. În trecut, cele mai multe conflicte asimetrice rezultau simplu
din faptul c ă actorii foloseau metode care le erau familiare. În
schimb, cele mai multe conflicte asimetrice actuale sunt rezultatul
unei alegeri deliberate din partea adversarului cu tradi ții și cu
mijloace diferite, care urm ăresc să minimizeze riscurile și să-și
maximizeze șansele de victorie. Astfel, provoc ările lansate de grupuri
precum Al Qaida sau rebelii ceceni, de a c ărui asimetrie profit ă SUA
și alte state occidentale ca urmare a superiorit ății lor tehnologice sau
superiorit ății conceptuale sau de antrenament28. Asimetria modern ă
este o reflectare a ceea ce Edward Luttwak numea „logica paradoxal ă
a strategiei „care vrea ca ac țiunile presupuse ce le mai eficace s ă nu
fie întotdeauna în practic ă și că ceea ce func ționează astăzi ar putea
să nu funcționeze mâine, într-o lupt ă între inamici hot ărâți29. Logica
paradoxal ă a caracterizat întotdeauna strategia. Conflictele asimetrice
din secolul al XXI-lea sunt modelate și determinate , înainte de toate,
prin combinarea, unic ă acum, a bipolarit ății și interdependen ței. Pe

27 Steven METZ, La guerre asymétrique, et l’avenir de l’Occident ,
http://www.ifri.org/files/politique_etrangere/PE_1_03_METZ.pdf, p. 33.
28 S. METZ, « Strategic Asymmetry », Military Review , vol. 81, n° 4, juillet-
août 2001, p. 25.
29 E.N. LUTTWAK, Strategy: The Logic of War and Peace , Cambridge,
Belknap/Harvard University Press, 1987, pp. 7-17.
32măsură ce crește distanța, în timp, de R ăzboiul Rece, un nou tip de
bipolaritate se impune ca efect. Lumea de acum înainte se împarte
între națiunile care pot s ă se adapteze la globalizare și la era
informației, și cele care nu o pot face sau nu vor datorit ă frânelor
culturale sau alegerilor politice și economice. De și împărțirea cea mai
frecventă astăzi opune lumea occidental ă lumii musulmane, aceasta,
de fapt, reflect ă actualul bipolarism ce se schi țează peste tot în lume,
și chiar în țări în care anumite regiuni, grupuri sociale se adapteaz ă și
altele nu la schimb ările generate de globalizare și de era informatic ă.
Ca toate muta țiile socio-economice profunde, globalizarea are
câștigători și perdanți. Ceea ce este acum specific este intersectarea
mutațiilor socio-economice, politice și nu numai cu era informa ției,
fapt ce se reflect ă și în materie de conflicte asimetrice. Prin
tehnologiile informa ției, perdan ții globaliz ării iau cuno ștință de
situația lor și intră în relații cu semenii lor. Astfel, frustrarea lor se
amplifică și se structureaz ă. Epoca țăranilor care î și acceptau pasiv
soarta lor este revolut ă. Ieri, era facil s ă se controleze perdan ții
mutațiilor socio-economice când câ știgătorii se distingeau prin
aparența și limbajul lor. Elitele na țiunilor care reduc ast ăzi
întârzierile sunt de asemenea educate ca cele din na țiunile avansate,
de unde frustrarea și violența lor. Ele țin, din păcate, ca responsabili
de mizeria lor „represiunea Occidentului”, în loc s ă analizeze cauza
reală a acestui fenomen: faptul c ă culturile lor nu pot s ă se adapteze
globalizării și erei informa ției. Plasându- și furia în afara lumii cu care
sunt familiariza ți, ele vin s ă aprecieze c ă cadrul normativ și juridic ce
organizeaz ă ordinea mondial ă are ca finalitate chiar de a-l reprima, și
deci că el nu este acceptabil pentru ele.
Globalizarea și bipolarismul ce rezult ă de aici ofer ă multe
ocazii de a contesta ordinea mondial ă, dar ele nu explic ă recursul
crescând la modalit ăți de acțiune asimetric ă. Alți factori permit s ă-i
înțeleagă, și în primul rând interdependen ța mondial ă, concept
simplu ale c ărui consecin țe sunt atât multiple, cât și complexe.
Interdependen ța implică ca un num ăr crescând de persoane, state și
culturi sunt legate, mai divers și mai profund decât niciodat ă, în
domeniile economic, politic, cultural, strategic sau ecologic, prin
amestecul popula țiilor, sau prin con știentizare, o în țelegere
crescătoare generat ă de Internet și de noile tehnologii ale informa ției.
Difuzarea din ce în ce mai rapid ă a informa ției stimuleaz ă frustrările

33față de globalizare și oferă simultan celor care au ales violen ța
mijloacelor de a rela ționa cu ceilal ți, de a se furniza armelor și
finanțarea, și de a-și schimba informa ții. Interdependen ța semnific ă
că un număr din cei care î și pun ca obiectiv s ă atace Occidentul îl
cunoșteau mai bine decât adversarii s ăi trecuți. Teroriștii, activi sau
potențiali, au tr ăit adesea în țările occidentale, acolo s-au format, au
privit filme și televiziunea. Ei au acces la mul țimea de informa ții
privind lumea occidental ă vehiculate prin Internet. Interdependen ța
lărgește, de asemenea, num ărul indivizilor, organiza țiilor și statelor
vizate de un conflict politic. Anumite forme de asimetrie, ca
terorismul, pot fi chiar în mod sp ecific dezvoltate în vederea cre șterii
numărului lor: nimic nu este mai frustrant pentru un radical sau un
revoluționar decât s ă fie ignorat. Extinzând suprafa ța și numărul
actorilor unui conflict, terorismul cre ște presiunea ce apas ă pe
guverne, îndemnându-le astfel s ă intervină. Actualul conflict israelo-
palestinian ilustreaz ă perfect acest fenomen.
De altfel, interdependen ța crește costul politic, economic și
strategic al agresiunii armate la ini țiativa unui stat. Din aceast ă cauză,
statele ce au inten ții ostile fa ță de vecinii lor au tendin ța să aleagă
metode de agresiune indirecte ca garan ți ai insurgen ților, terori știlor
sau milițiilor. În afara câtorva regiun i, ca Africa subsaharian ă,
costurile acestui tip de ac țiune tinde totu și să crească. Statele care
susțin deschis ac țiunile terori știlor și recurg la alte forme de
agresiune asimetric ă sunt, în prezent, mai pu țin numeroase decât în
timpul Războiului Rece, perioad ă în care aceste metode erau tolerate
în cele dou ă tabere30. Acum, se asist ă la o cre ștere a num ărului
grupurilor violente ce opereaz ă fără susținerea statului, dar care se
organizeaz ă în rețele, prin mimetism și uneori în leg ătură cu
organizațiile criminale mondiale.
La nivel strategic, interdependen ța reduce frecven ța războaielor
tradiționale, dar face mai violente formele asimetrice de conflict,
deoarece organiza țiile non-statale înarmate nu pot angaja ac țiuni
militare clasice. Aceasta datorit ă între alți factori, preponderen ței
militare a lumii occidentale, și mai ales SUA. În plus, statele
occidentale, dar mai ales SUA au investit mult în transformarea

30 J. R. MARTIN (dir.), Defeating Terrorism , Carlisle Barracks, Army War
College Strategic Studies Institute, 2002, pp. 21-26.
34sistemului lor de ap ărare, mai ales prin dotarea cu armament de
ultimă generație și prin dezvoltarea unor co ncepte noi în materie de
apărare națională și colectiv ă. Acest fapt a dus la descurajarea
agresiunilor militare directe asupra statelor occidentale și a SUA.
Totuși, amplificarea agresiunii cu metode asimetrice impune statelor
occidentale s ă-și dezvolte mijloace adecvate luptei eficace împotriva
amenințărilor asimetrice. În acest context, și România, ca stat
membru al NATO și UE, trebuie s ă se pregătească să facă față cu
succes unor amenin țări asimetrice din partea unor actori non-statali
care o percep ca pe un adversar virtual.

D. Dimensiuni, forme și procedee ale amenin țărilor
asimetrice
Împotriva amenin țărilor asimetrice se adopt ă o strategie
adecvată. Asimetria strategic ă poate fi pozitivă sau negativă. În
primul caz, se folosesc una sau mai multe diferen țe pentru a ob ține un
avantaj. Strategia militar ă a SUA, de exemplu, pune accentul pe
antrenament, conducere și tehnologie. Ea vizeaz ă să mențină și să
valorizeze o superioritate existent ă. Asimetria negativ ă folosește o
diferență pentru a exploata sl ăbiciunile adversarului. Deci, ea este
direct constitutiv ă a unei amenin țări.
Asimetria strategic ă poate fi folosit ă pe termen scurt sau lung.
Cum arat ă istoria militar ă, cei mai mul ți au recurs la asimetrie pe
termen scurt, inamicul adaptându-se mai devreme sau mai târziu la
formele și mijloacele de lupt ă folosite împotriva sa.
Există diferite forme de asimetrie. Cel pu țin șase tipuri de
asimetrie au un impact în domeniul securit ății naționale și al
războiului. Aceste tipuri sunt urm ătoarele31:
• asimetria metodei , care antreneaz ă folosirea de concepte
operaționale și de doctrine tactice diferite de cele ale adversarului, de
exemplu, gherila și alte forme de opera ții non-lineare.
• asimetria tehnologic ă este moned ă curentă în istoria militar ă,
de exemplu în r ăzboaiele imperiale duse de țările industriale în
secolele al XIX-lea și al XX-lea.

31 Steven METZ, La guerre asymétrique, et l’avenir de l’Occident ,
http://www.ifri.org/files/politique_etrangere/PE_1_03_METZ.pdf, pp. 30-
33.

35• asimetria voin țelor este crucial ă atunci când unul dintre
protagoni ști estimeaz ă supravie țuirea sa sau a intere selor sale vitale
în pericol, în timp ce cel ălalt nu protejeaz ă sau nu ap ără interese mai
puțin importante. Acest tip de asimetri e este cel în care unul dintre
beligeranți este dispus s ă angajeze mari cheltuieli, s ă-și asume mai
multe riscuri, sau s ă întreprind ă acțiuni pe care cel ălalt dorește să le
evite din motive morale și legale. Asimetria voin ței este pertinent ă
mai ales la nivelul mari strategii.
• asimetria moralului (se întâlne ște la nivel operativ): Moralul
este decisiv în r ăzboi. Este posibil ca un inamic cu un moral
individual și colectiv ridicat s ă facă față unor for țe regulate
superioare cantitativ și calitativ32.
• asimetria de organizare este important ă în istoria militar ă.
Inovațiile în acest domeniu au putut s ă dea un avantaj considerabil
unui stat lipsit de alte argumente, în special tehnologice. În viitor,
armatele na ționale ar putea s ă facă față la inamici non-statali,
organizați în rețele mai curând decât de o manier ă ierarhică, inovând
în cadrul unei veritabile asimetrii de organizare.
• asimetria în termeni de r ăbdare , neliniște în timp, poate, de
asemenea, s ă-și joace rolul. Aceasta, legat ă cu asimetria voin țelor,
este mai ales prezent ă în conflicte interculturale. O asemenea
asimetrie poate s ă apară atunci când un actor intr ă în război cu ideea
că acesta trebuie s ă se prelungeasc ă, în timp ce adversarul s ău nu
contează să producă decât un efort de scurt ă durată. De asemenea,
concepțiile privind timpul sunt culturale . S-a spus adesea, în timpul
războiului din Vietnam, c ă occidentul în general, și mai ales SUA,
erau foarte departe de concep ția asiatică a timpului, potrivit c ăreia
răbdarea și voința puteau prevala într-un conflict ce se întindea pe
câțiva ani, chiar decenii. Desigur, generaliz ările culturale r ămân
periculoase – și unele state occidentale, de exemplu Marea Britanie,
par mai preg ătite pentru conflicte de lung ă durată –, dar exist ă acolo
ceva pentru reflec ție.
Principalele procedee în mod curent puse în practic ă de actori
ce apeleaz ă la amenin țările asimetrice sunt:

32 A se vedea: Petre DU ȚU, Moralul militarilor , București, Editura AISM,
2002.
36• acțiunile de supraveghere ce constau în testarea local ă a
capacității, timpului de reac ție și de implicare al for ței angajate în
misiune, ca și punctele de aplicare a m ăsurilor de siguran ță;
• acțiunile de decep ționare , ce constau în men ținerea
autorităților și statelor majore ale for țelor sub presiune pentru a le
acapara mai bine sau focaliza și/sau deturna aten ția, pentru a favoriza
atingerea unui obiectiv;
• acțiunile de discreditare , de delegitimare a for ței încercând
să o împing ă să greșească printr-o reac ție dispropor ționată sau
contrară printr-o absen ță „vinovată” de reacție;
• acțiuni prin care se creeaz ă și menține un climat de teroare
pentru a pune în practic ă condițiile unei paralizii generale și
comunicative destinat ă să blocheze deciden ții;
• manevre de intoxicare a popula ției și forței angajate pentru
ale face să se comporte gre șit față de acțiunile asimetrice.

E. Răspunsul la amenin țările asimetrice
În mediul de securitate, la or ice nivel s-ar afla acesta, se
întâlnesc statele lumii, actori non statali, idei, resurse. Toate
acționează interdependent, iar efectele lor sunt cumulative. Ast ăzi,
mapamondul cuprinde atât state dezvoltate semnificativ, pe toate planurile, cum sunt de exemplu SUA, cât și state mai pu țin dezvoltate
dar care î și întăresc economiile (de exemplu, China, Mexic, Brazilia),
câștigă credibilitate în lume a întreag ă și își augmenteaz ă
posibilitățile militare
33.
Pe de alt ă parte, lumea a suportat și suportă o schimbare
enormă economic ă, demografic ă și politică, în mare parte datorit ă
globalizării. Un rezultat al acestui fenomen este c ă, acum, statele
trebuie să facă față unui omniprezent actor non statal, adic ă unui
ansamblu neguvernamental de adversari, a șa cum sunt Al-Gama
islamică din Egipt, Al-Islamiea (grup) și Al-Jihad, Al Qaida, Hamas,
Jihad islamic palestinian, for țele armate revolu ționare din Columbia
(FARC), Abu Sayief în Filipine34.

33 Ibidem, p.10.
34 ***, Dealing with Today’s Asymmetric Threat to U.S. and Global
Security , http://asymmetricthreat.net/docs/asymmetric_threat_1_paper.pdf,
p.12

37În timp ce na țiunile continu ă să lupte pentru pozi ția lor global ă,
rolul statelor na ționale poate deveni mai pu țin definit și actorii non
statali vor prezenta o amenin țare și mai mare când sistemul de
adresare de întreb ări globale prin statele na ționale este ineficace și
creează un vid global de putere35. În acest context, cele mai mici și
neregulate for țe – insurgen ți, luptători de gheril ă, teroriști – vor g ăsi
mijloace, ca întotdeauna, de a neutraliz a avantajele celor mai mari, de
regulă, militare.
La 11 septembrie 2001, terori știi Al Qaida nu au atacat doar o
țară, ci au declan șat un război fundamental de idei între extremismul
islamist și democra ția occidental ă care a început acum câteva decenii.
Acum, avem un inamic a c ărui strategie, ideologie și doctrină nu sunt
complet în țelese de șefii occidentali și nici eficace comunicate
popoarelor lor36.
Resursele sunt un alt element important al scenei mondiale
actuale și viitoare37. O chestiune principal ă ce stabilizeaz ă orice
comunitate ce se dezvolt ă este livrarea c ătre popula ție a principalelor
servicii, cum sunt apa, electricitatea, locuin ța, locuri de munc ă și
îngrijirea s ănătății. Penuria resurselor – ap ă, alimente, energie – de
asemenea, are puterea de a duce la instabilitate și insecuritate,
datorită foametei, s ărăciei și disperării, precum și a terorii și a
războiului. În prezent, exist ă decalaje în lumea întreag ă legate de cele
trei elemente principale eviden țiate mai sus. În acest sens, iat ă câteva
exemple: din cauza secetei, apa face ca ora șul Barcelona s ă importe
apă din Fran ța; hrana , așa cum Banca Mondial ă și ONU arat ă,
lipsește în multe regiuni și state ale lumii; energia provenind din
petrol și gaze a devenit pentru unele state o pârghie de intimidare a
altora (de exemplu Rusia fa ță de Georgia și Ucraina).
Dacă deține materie fuzibil ă, un stat sau un actor non-statal ce
posedă posibilități industriale rezonabile poa te fabrica arme nucleare.
Această realitate arat ă că sarcina deosebit de dificil ă de a restric ționa
proliferarea materiei fuzibile este cel pu țin la fel de critic ă precum
restricționarea accesului la focoasele nucleare38.

35 Ibidem, p.12.
36 Ibidem, p. 14.
37 Ibidem, p. 15.
38 Ibidem, p. 15.
38Amenințările asimetrice sunt, prin natura lor, pe termen
lung…ele ne cer s ă operăm în mod unitar, cu agilitate și creativitate,
și vor solicita s ă se consacre considerabil mai multe resurse pentru
instrumentele non militare ale puterii na ționale39.
O strategie asimetric ă națională integrată amenințării pentru a
răspunde adecvat amenin țărilor globale trebuie s ă țină cont de
schimbările secolului XXI în mediul nostru și de posibilit ățile de
manifestare a unei palete largi de amenin țări asimetrice. În acest
context, definirea amenin țărilor asimetrice trebuie f ăcută de o
manieră unitară, în sensul folosirii unei terminologii comune utilizate
în dezvoltarea unei strategii coerente, apte s ă permită contracararea
cu succes a lor. Printre formele generatoare de amenin țări asimetrice
semnificative se afl ă:
ƒ Terorismul; acesta reprezint ă folosirea sistematic ă a terorii,
în special în calitate de mijloace de coerci ție. Există multe defini ții
date terorismului de c ătre diferiți autori. În toate, sub o form ă sau alta
se întâlnesc urm ătoarele elemente: actele sunt comise pentru a crea
teamă (teroare); au un scop ideologic; aleg deliberat țintele și
neglijează siguranța noncombatan ților; includ acte de violen ță ilegală
și fac război; terorismul este o form ă de război puțin uzuală și de
război psihologic; în fine, este un cuvânt înc ărcat politic și
emoțional40.
ƒ Terorismul transna țional : astăzi, inamicul principal al
terorismului cu care se confrunt ă statele lumii este o mi șcare
transnațională a unor organiza ții, rețele și indivizi extremi ști – și
apărătorii lor de unele state și actori non statali – care au în comun
exploatarea Islamului și folosirea terorismului pentru extremism
ideologice. Aceast ă mișcare transna țională nu este monolitic ă. Deși
Al Qaida func ționează ca o avangard ă a mișcării și rămâne, cu
grupurile și filialele sale inspirate de ei, manifestarea actual ă cea mai
periculoas ă a inamicului, mi șcarea nu este comandat ă ca un simplu
individ, nu grupeaz ă sau nu enun ță. Ceea ce une ște mișcarea este o
viziune comun ă, un ansamblu comun de idei în leg ătură cu natura și
destinul lumii, și un scop comun al declan șării regulii totalitare. Ceea
ce este cel mai unit în aceast ă mișcare este ideologia opresiunii, a

39 Ibidem, p. 27.
40 Ibidem, p. 30.

39violenței și a urii41. Există și alte grupuri și indivizi care folosesc
teroarea și violența împotriva civililor inocen ți pentru a- și atinge
obiectivele politice. Tactica lor terorist ă îi fac inamici ai umanit ății
independent de scopurile lor și de modul în care func ționează. Pentru
teroriști, violența este un mod de a fi, de a gândi și acționa pentru a- și
atinge obiectivele politice urm ărite. În acest scop, folosesc toate
metodele posibile de la atac sinuciga ș la mașini capcan ă prin care
ucid numero și civili inocen ți.
ƒ Narco-terorismul ; acesta este o alt ă formă de manifestare a
terorismului ce î și alimenteaz ă resursele prin vânzarea narcoticelor în
întreaga lume. Cu acces la miliarde de dolari ob ținuți din vânzarea
drogurilor, narco-terori știi au resurse pentru a- și procura echipament
militar de ultim ă generație, astfel dep ășind ca posibilit ăți guvernele
unor țări42.
ƒ Agresiunea statelor na țiune: astăzi, științele politice folosesc
termenul de stat-na țiune pentru majoritatea statelor suverane
existente, chiar dac ă frontierele lor nu coincid cu frontierele etnice. În
unele cazuri, frontierele geografice ale unei popula ții etnice și un stat
politic coincid în mare parte. În acest caz, exist ă puțină imigrație sau
emigrație, puțini membri ai minorit ăților etnice și la fel membri ai
apartenen ței etnice în acela și spațiu trăind în alte țări. Dacă statele-
națiuni posed ă arme de distrugere în mas ă sau caută să le procure, ele
amenință ordinea lumii și sunt prin defini ție agresive. În prezent,
există state care î și amenință sau chiar agreseaz ă statele vecine. De
asemenea, exist ă state care fac comer ț cu narcotice, spal ă bani,
înarmează ilegal unele grupuri, interfereaz ă liberul schimb al
vecinilor. Folosirea de c ătre state a ADM poate deteriora mediul
înconjurător și produce victime umane43.
ƒ Ciberterorismul: acesta se afl ă la convergen ța terorismului
cu spațiul cibernetic. El semnific ă atacul și amenin țări ilegale
împotriva calculatoarelor, re țelelor informatice, bazelor de date
stocate atât pentru a intimida, cât și pentru a constrânge un guvern
sau persoane s ă cedeze în plan social sau politic. De altfel, pentru a
califica drept ciberterorism un atac, acesta ar trebui s ă aibă drept

41 Ibidem, p. 30.
42 Ibidem, p. 30.
43 Ibidem, p. 30..
40consecință violența împotriva persoanelor sau propriet ăților sau s ă
producă destul r ău prin teama sem ănată. Atacurile care duc la
moartea sau contaminarea corporal ă genereaz ă daune, explozii,
accidente de avion, întrerup alimentarea cu ap ă, energie electric ă sau
alimente a unor localit ăți. Atacurile serioase împotriva
infrastructurilor critice pot fi socot ite acte de ciberterorism conform
impactului lor. Atacurile care perturb ă serviciile publice sunt destul
de costisitoare.
ƒ Terorism nuclear: acesta denot ă folosirea sau amenin țarea cu
folosirea armelor nucleare sau radiologice în actele de terorism,
inclusiv atacurile împotriva echipamentelor și materialelor
radioactive. În termeni legali, terorismul nuclear este o ofens ă comisă
dacă o persoan ă în mod ilegal și intenționat folose ște în orice mod
material radioactiv cu inten ția de a cauza moartea sau daune
corporale serioase, potrivit conven țiilor interna ționale.
ƒ Bioterorism: un atac bioterorist înseamn ă degajarea
deliberată a virușilor, bacteriilor sau a altor germeni folosi ți pentru a
cauza boal ă sau moarte persoanelor, animalelor, sau uzinelor. Ace ști
agenți se găsesc în natur ă, dar ei pot fi schimba ți pentru a le cre ște
capacitatea de a cauza boli, de a fi rezisten ți la medicamentele
curente, sau de a se împr ăștia în mediul ambiant. Agen ții biologici
pot fi răspândiți prin aer, ap ă sau hran ă. Teroriștii pot să foloseasc ă
agenți biologici pentru care pot fi extrem de dificil de detectat și care
nu cauzeaz ă boli decât peste câteva ore sau zile. De asemenea, agen ți
de bioterorism precum virusul variolei se poate transmite de la
persoană la persoan ă.
ƒ Pandemii ; potrivit Organiza ției Mondiale a S ănătăți, o
pandemie poate începe când se îndeplinesc trei condi ții: o nou ă
maladie emerge în rândul popula ției, agentul infecteaz ă oameni,
antrenând îmboln ăviri grave; agentului se împr ăștie cu ușurință în
special între oameni. O maladie sau o boal ă nu este o pandemie doar
pentru că este răspândită și ucide mul ți oameni, ea trebuie s ă fie și
infecțioasă. De exemplu, cancerule set responsabil de multe decese
dar nu este considerat o pandemie pentru c ă boala nu este infec țioasă
sau contagioas ă.
ƒ Războaie pentru resurse naturale (hrană, apă, energie,
medicamente) – marile popula ții conduse de consumerism și
temperată prin aprovizionarea slab ă cu materii prime, schimbarea

41globală a climei și resursele naturale care se diminueaz ă se combin ă
pentru a cre ște probabilitatea conflictului pentru p ământ, ap ă și
energie. Schimbarea climatic ă va face resursele rare, apa potabil ă și
terenurile arabile tot mai rare și de aici conflictualitatea pentru
acapararea acestora sau a accesului la ele.
ƒ Dezastre naturale globale: un dezastru natural este
consecința unui hazard natural (de exemplu, o erup ție vulcanic ă,
cutremur de p ământ sau alunecare de teren) care afecteaz ă activitatea
umană. Vulnerabilitatea uman ă, agravată prin lipsa planific ării sau
prin gestionare improprie, duce la pierderi financiare, de mediu și
umane. Pierderea rezultat ă depinde de capacitatea popula ției de a
susține sau rezista dezastrului. Dezastrele globale afecteaz ă multe
persoane, astfel încât un r ăspuns global se impune pentru a aduce
stabilitate în regiune44.
Diversitatea și complexitatea problemelor puse de amenin țările
asimetrice arat ă că este necesar s ă se mearg ă dincolo de r ăspunsurile
tehnice sau sectoriale ce exist ă actualmente. De aici, mai întâi,
necesitatea elabor ării unei strategii de se curitate adecvate care s ă facă
posibilă lupta eficace împotriva amenin țărilor asimetrice. Apoi,
realizarea și implementarea unor dispozitive de lupt ă împotriva
modurilor de ac țiune asimetrice. Exist ă deja, în multe state,
dispozitive foarte complete de lupt ă împotriva terorismului sau
împotriva anumitor activit ăți (criminalitate organizat ă), dar principala
deficiență provine din lipsa de coordonare între domeniile de ac țiune.
În fine, apare necesitat ea de a dezvolta o institu ție de integrare a
acestor politici, capabil ă de a concepe și conduce o strategie de
securitate adaptat ă. În acest cadru, se poate conta pe sistemul de
apărare națională și colectiv ă adoptate de o serie de state ale lumii.
NATO ilustreaz ă acest demers. În opinia noastr ă, Alianța Nord-
Atlantică acționează concomitent pe dou ă direcții: protejarea fa ță de
actorii asimetrici și folosirea întregii capacit ăți de agresiune pentru a-
i distruge.
În primul caz, adapt ările impuse for țelor armate ale statelor
europene apreciem c ă sunt minore la nivel na țional. Este vorba de
ameliorarea punerii în practic ă a dispozitivelor de ap ărare existente.
Totuși, eforturi de coordonare, chiar de punere în comun a

44 Ibidem, p. 31.
42mijloacelor, ar fi totu și de promovat în cadrul UE pentru a trata mai
bine amenin țările asimetrice care nu țin seama de frontierele dintre
state.
De asemenea, trebuie pus un accent mai mare pe neutralizarea
actorilor asimetrici în exterior. De aici necesitatea realiz ării unor
adaptări mai importante ale for țelor armate ale satelor europene și nu
numai pentru a fi în m ăsură să acționeze oportun și eficace în exterior
împotriva actorilor asimetrici. Aceste adapt ări privesc mai ales lupta
împotriva actorilor asimetrici în cadrul opera țiilor de stabilitate și
sprijin, deoarece ele par a fi terenul propice ac țiuni actorilor
asimetrici.
În acest context, trebuie avut în vedere o recompunere a
funcțiilor opera ționale și a sistemelor de for țe, de o manier ă care să
poată acționa atât asupra activit ăților asimetrice, cât și a asupra
generării actorilor. O parte important ă a eforturilor trebuie s ă fie
consacrat ă formării personalului, studiului doctrinelor tactice
adecvate, combin ării efectelor for țelor și instituțiilor civile de
securitate, la nivel local și regional.
„Conflictul va fi câ știgat de adeziunea popula ției, nu de
distrugerea inamicului”45. Această redefinire a scopurilor r ăzboiului
în Afganistan de c ătre generalul McChrystal, comandantul for țelor
NATO, marcheaz ă o răsturnare major ă în războiul contra
insurecțional, în ceea ce el subîn țelege neputin ța armatelor
occidentale de a învinge un inamic inferior ca num ăr și lipsit de
tehnologie. Dac ă această formă de renun țare realist ă va afecta durabil
puterea militar ă și politică a națiunilor occidentale în acest secol,
consacrând noi poli de echilibre ge opolitice, europenii ca americanii
dispun totu și de instrumente noi pentru a în țelege conflictele
asimetrice și anticipa crizele.
Totuși, istoria recent ă și actualitatea dau sentimentul c ă aceste
angajamente militare iau o acuitate particular ă: peninsula Indochina,
Algeria, teritoriile palestiniene, Li banul, Irakul, Afganistanul sunt
exemple de arhetipuri de r ăzboi în care armate puternice au fost puse
în inferioritate, de adversari percepu ți ca slabi, pu țin structura ți sau
insuficient înarma ți. Astfel, angajamente de aceast ă natură par să

45 ISAF commander’s counterinsurgency guidance , gl. Stanley A. Mc
Chrystal (US army), august 2009.

43constituie matricea de r ăzboi în mediul de violen ță difuză a secolului
XXI, în punctul de a orienta de o manier ă exclusiv ă alegerea
doctrinei, antrenamentului și echipamentelor militare occidentale spre
lupta contra insurec țională.
Însăși forma acestor r ăzboaie neconven ționale dicteaz ă
răspunsul: armatele nu pot s ă învingă un adversar pentru care victoria
nu înseamn ă controlul terenului sau distrugerea trupelor, dar se
înscrie în logicele psihologice și societale. Propriu r ăzboiului
asimetric este s ă ia atitudine împotriva societ ăților noastre, carteziene
și avide de informa ție, ancorate în imediata apropiere a
evenimentului. Ultimul paradox al acestui tip de r ăzboi este c ă
adversarul nu poate fi învins prin mijloacele militare, ceea ce într-un
fel vorbe ște despre sl ăbiciunile statelor occidentale. De aceea,
experiența războiului din Irak și Afganistan sugereaz ă că este de dorit
găsirea unui partener politic cu care s ă se discute aspectele necesare
și suficiente încheierii unei p ăci rapide și pe cât posibil durabile.
Pe de alt ă parte, studiul formelor de violen ță socială
contemporane conduce la concluzia c ă mijloacele militare nu pot
singure impune o pace durabil ă. De aceea, este necesar s ă se găsească
voința politică care să știe, să vrea și să poată folosi atât mijloacele
militare, cât și civile existente în societate pentru a pune cap ăt
conflictelor asimetrice.

2.2. Impactul amenin țărilor asimetrice asupra securit ății și
apărării naționale

În principiu, conflictele pot avea loc de o manier ă simetrică,
disimetric ă sau asimetric ă. În realitate, ele sunt adesea caracterizate
printr-o combina ție a tuturor formelor.
Într-un conflict simetric , părțile implicate dispun de for țe
armate care se aseam ănă pe plan doctrinar, structural și al
mijloacelor, și care urm ăresc obiective tactice, operative și strategice
asemănătoare. Într-un asemenea caz , conducerea luptei de to ți
44protagoni știi se efectueaz ă pe baza aceleia și logici politice și
militare46.
În caz de conflict disimetric , una din p ărțile implicate dispune
de forțe armate superioare (pe planul doctrinei, structurilor și
mijloacelor). Obiectivele politice și militare r ămân totu și
comparabile. Partea care dispune de superioritate încearc ă să o
exploateze împotriva adversarului sa u adversarilor în inferioritate (de
exemplu, exploatarea unei superiorit ăți militare pe durata R ăzboiului
din Golf în 2003).
În conflictele asimetrice , una din p ărțile implicate nu vrea sau
nu poate duce lupta de o manier ă simetrică sau disimetric ă pe motiv
de inferioritate (pe plan doctrinar, al structurilor și mijloacelor) și
încearcă, prin urmare, s ă exploateze de o manier ă țintită
vulnerabilit ățile adverse (a șa cum este opinia politic ă, sensibilit ățile
culturale, juridice sau etnice).
Procedând astfel, scopurile operative și tactice se schimb ă, în
timp ce scopul strategic r ămâne acela și. Conducerea asimetric ă a
unui conflict este caracterizat ă adesea printr-o violen ță particular ă
ridicată (nu doar împotriva obi ectivelor militare, ci și a obiectivelor
civile cu o brutalitate mediatic ă specială). Partea implicat ă ce duce
lupta de o manier ă asimetric ă caută să distrugă voința celeilalte p ărți
prin angajamente de lung ă durată și, adesea, î și atinge astfel
obiectivele politice. For țele armate ale statelor trebuie s ă respecte
principiile dreptului interna țional al conflictelor armate f ără ca partea
adversă să facă la fel în mod necesar.
Prin urmare, se poate aprecia c ă amenințările asimetrice au un
impact semnificativ asupra securit ății și apărării naționale. Este vorba
atât de manierea de concepere, organizare și conducere a securit ății și
apărării naționale, cât și de adaptarea flexibil ă a acestora la noile
amenințări de securitate. De aici, necesitatea evalu ării situației în
materie de securitate și apărare naționale pentru a sesiza consecin țele
ce decurg din riscurile și amenințările asimetrice. În opinia noastr ă,
printre aceste consecin țe se află următoarele:

46 Conduite tactique XXI , http://www.vtg.admin.ch/internet
/vtg/fr/home/dokumentation/fuhrungsreglemente/taktische.parsys.16551.do
wnloadList.83962.DownloadFile.tmp/51020f.pdf, p. 8.

45- capacitatea de a recunoa ște din timp evolu țiile mediului de
securitate regional și național, pentru a putea demara oportun
adaptările necesare armatei, dobânde ște o semnifica ție
preponderent ă;
– în principiu, este vorba de a face fa ță crizelor și conflictelor
în amonte de locul lor de origine; o contribu ție militar ă, cu acest
efect, impune un mandat ONU sau OSCE;
– proliferarea crescând ă a armelor de distrugere în mas ă ca și
riscul elevat de teroare NBC necesit ă introducerea de noi
contramăsuri și măsuri de protec ție atât a for țelor armate, cât și a
populației civile;
– pericolele și riscurile non-militare pot amenin ța bazele
existențiale și să depășească mijloacele civile disponibile sau s ă
împiedice angajamentul mijloacelor militare disponibile; formele
asimetrice ale amenin țării câștigă în importan ță și pot pune în pericol
securitatea României, de o manier ă directă sau indirect ă, datorită
poziției sale geostrategice și geopolitice, precum și a apartenen ței
sale la NATO și UE;
– dependen țele și interac țiunile reciproce ale societ ăților
moderne favorizeaz ă trecerea crizelor și conflictelor de la o țară la
alta, căci frontierele și distanțele în raport cu focarele de criz ă nu mai
oferă o protec ție substan țială; în acest sens, un exemplu gr ăitor îl
constituie criza financiar-economic ă mondială izbucnită în 2008;
– diversitatea pericolelor și riscurilor dep ășește limitele între
securitatea intern ă și externă ca și între domeniile civil și militar.
Provocările de anvergur ă relevând politica de securitate devin o
sarcină pe care deciden ții politici trebuie s ă o conceap ă de o manier ă
națională, dar cu implica ții internaționale.
46Capitolul 3

AMENIN ȚĂRILE HIBRIDE VERSUS SECURITATEA ȘI
APĂRAREA NA ȚIONALĂ

3.1. Conceptul de amenin țare hibrid ă

Astăzi, tot mai mult, securitatea și apărarea națională se
confruntă cu un nou tip de amenin țări, și anume amenin țările hibride.
În opinia noastr ă, caracterul hibrid al noilor amenin țări de
securitate trebuie v ăzut pe cel pu țin două planuri:
– organizațional : altfel spus, apelul la amenin țările hibride nu
este apanajul actorilor non-statali. Dimpotriv ă, și actorii statali
folosesc amenin țările hibride atunci când situa ția și condițiile o
impun;
– metodelor și mijloacelor folosite de beligeran ți; beligeranții
utilizează orice metod ă de luptă și orice mijloc ce le asigur ă atingerea
obiectivelor stabilite, fie c ă este vorba de cel de natur ă convențională,
fie de cele neconven ționale. De obicei, to ți actorii fac acest lucru
combinându-le rapid și în func ție de nevoile ob ținerii succesului
scontat în ac țiunile întreprinse.
Ideea de amenin țare hibrid ă este formulat ă mai mult în leg ătură
cu conceptualizarea unei descrieri realiste de amenin țare care
înfățișează cum inamici poten țiali își folosesc posibilit ățile pentru a
contracara avantajele simetrice pentru a- și atinge obiectivele
strategice. Conceptul amenin țare hibrid ă, odată adoptat, va persista și
se va extinde pe întreg spectrul r ăzboiului.
În același timp, conceptul de amenin țare hibrid ă este un
amalgam sofisticat de activit ăți fără restricție. O amenin țare hibrid ă
este caracterizat ă prin conducerea descentralizat ă, activități militare
și non-militare simultan întrebuin țate, combinarea tradi ționalului,
asimetricului, ac țiunilor teroriste și metodelor criminale disruptive,
condițiilor de mediu opera ționale complexe, toate cu inten ția de a
folosi timpul și spațiul pentru a realiza decizia adecvat ă situației47.
Amenințările hibride se formeaz ă și apar rapid, fructificând
posibilitățile conven ționale și asimetrice într-un melanj potrivit cu

47 GLENN, Proceedings from the 2009 Hybrid Warfare Conference , p. 7.

47vulnerabilit ățile adversarului și rezultatele scontate. Totodat ă,
combinarea mijloacelor alese coincide cu sl ăbiciunile și
vulnerabilit ățile percepute ale adversarului. În acela și timp,
amenințările hibride pun în eviden ță organizarea și mijloacele
actorului ce apeleaz ă la ele, căci acestea amestec ă cu succes inten ția
strategică cu planificarea și execuția descentralizat ă48. Astfel, ea
diferă de insurec ție și reprezint ă convergen ța potențială de activit ăți
de amenin țare într-o for ță unificată. Amenin țările hibride î și creează
sau aleg sectoarele de declan șare pentru a produce actorului vizat
incapacitatea de a se închide și fixa cu ele în încle ștarea decisiv ă.
Infuzia cu noua tehnologie, r ăzboiul informa țiilor și
globalizarea cresc puterea acestei abord ări. Cercetarea actorilor
amenințării hibride urm ărește definirea conceptelor de nivel
operațional a simultaneit ății și profunzimii ac țiunii lor. Ace ști actori
își maximizeaz ă eficacitatea prin aplicarea simultan ă a puterii
militare și non-militare împotriva unui adversar. De altfel, actorul
amenințării hibride caut ă să își copleșească fizic și psihologic
adversarul în toate domeniile de opera ții, creând concuren ță și cereri
simultane de resurse pentru a contribui la condi țiile ce provoac ă
înfrângerea sau retragerea lui. Astfel, amenin țările hibride se
realizează printr-o folosire a unei sinteze f ără precedent a for țelor și
posibilităților conven ționale, precum și a celor pu țin uzuale, ca și
resursele altor entit ăți non-militare viabile acolo unde sunt
disponibile.
Potrivit opiniei lui Frank Hoffman, conceptul de amenin țări
hibride este valid pentru c ă reprezint ă:
– un concept ce descrie evolu ția la un moment a caracterului
conflictului;
– o construc ție pentru ce provoac ă gândirea conven țională
curentă și clasific ările intelectuale bina re ce definesc acum
dezbaterile în domeniu;
– un concept ce accentueaz ă și întărește lărgimea spectrului
conflictului uman;

48 Frank G. HOFFMAN, “Conflict in the 21st Century: The Rise of Hybrid
Wars”, p. 28.
48- un concept ce ridic ă conștientizarea riscurilor poten țiale și
informeaz ă asupra dezbaterii continue a dispozitivului militar de
amenințare49.
În literatur ă există o mulțime de defini ții date acestui concept
de diferiți analiști și autori. Astfel, în doctrina din 2011, armata SUA
definea amenin țarea hibrid ă ca fiind „ combina ția diversă și dinamic ă
a forțelor conven ționale, asimetrice, a elementelor criminale, sau o
combinare a acestor for țe și elemente unificate pentru a realiza și
beneficia reciproc de efectele produse” 50.
Pe de alt ă parte, amenin țarea hibrid ă poate fi reprezentat ă ca
activitatea concertat ă a unui adversar statal sau non-statal ce
încorporeaz ă într-o manier ă adaptativ ă și rapidă elemente diverse și
dinamice ce țin de conven țional, asimetric, terorism și criminalitatea
organizată, precum și de mijloace non-militare, simultan, folosind
întregul spectru de conflict ca o for ță unificată pentru a- și atinge
obiectivele.
Criticii conceptului de amenin țare hibrid ă argumenteaz ă că
această construc ție este, de fapt, un simplu r ăzboi asimetric pus în
practică prin opera țiile conven ționale. Unii v ăd acest concept ca un
subansamblu de r ăzboi asimetric și nu ca o amenin țare unică într-un
continuum opera țional51. Unii criticii afirm ă că există dovezi
insuficiente pentru a sus ține ideea. Al ții caracterizeaz ă conceptul ca
un spațiu pentru mediul activit ăților non lineare de amenin țare într-un
mediu opera țional sau locul de aplicabilitate al actorilor non-statali.
Astfel, conflictul din 2006 între Israel și Hezbollah este exemplul de
amenințare hibrid ă citat cel mai adesea.
„Amenin țările hibride, agreate ca reprezentare la nivelul
Comandamentului Aliat pentru Transformare (ACT) al NATO, se
definesc în marja unei abilit ăți a unuia sau a mai multor actori statali,

49 Frank G. HOFFMAN , „Further Thoughts on Hybrid Threats”, Small Wars
Journal (March 3, 2009), http://smallwarsjournal.com/blog/2009
/03/further-thoughts-on-hybrid-thr/, pp. 1-2.
50 U.S. Army, Field Manual 3-0 Operations C-1 (GPO, Washington, DC:
February 2011), pp. 1-5.
51 Brian P. FLEMING, The Hybrid Threat Concept: Contemporary War,
Military Planning and the Advent of Unrestricted Operational Art,
http://www.dtic.mil/cgi-bin/GetTRDoc?AD=ada545789, p. 5.

49sau a unui grup de actori non-statali, de a folosi un amestec de ac țiuni
(convenționale și neconven ționale) în spa țiul de lupt ă și dincolo de
sfera acestuia, cu efecte negative asupra ciclului decizional al
adversarului, în scopul atin gerii obiectivelor vizate”52.
Pe de altă parte, amenin țările hibride sunt produsul unei mari
varietăți de circumstan țe nefavorabile și de acțiuni existente, a șa cum
sunt terorismul, migra ția, pirateria, corup ția, conflictul etnic și nu
numai. Amenin țările hibride nu sunt exclusiv un instrument al
actorilor asimetrici sau non-statali, ci se pot aplica de actori statali și
non-statali în egal ă măsură53.
Potrivit NATO, „amenin țările hibride sunt cele puse de
adversari, cu capacitate de a utiliza simultan mijloace conven ționale
și neconven ționale de o manier ă adaptativ ă pentru a- și atinge
obiectivele”54. Adversarii NATO și ai membrilor s ăi sunt capabili s ă
amenințe de o manier ă hibridă fără a fi obligatoriu state, ci actori
anonimi.
Dincolo de aceast ă noțiune, se constatat ă că distincțiile
tradiționale se estompeaz ă: între starea de r ăzboi și pace, între
combatant și necombatant, între actorii statali și actorii non-statali și
între modurile de ac țiune ce apar țin la ordine diferite: r ăzboiul
convențional, folosirea armelor de distrugere în mas ă, atacurile
cibernetice, terorismul sau crima organizat ă55. Ignorarea acestor
distincții este o caracteristic ă a acestor adversari hibrizi, care trec de
la un mod de ac țiune la altul f ără a clipi, când nu le folosesc simultan.
O altă opinie asupra amenin țărilor hibride reiese din
principalele concluz ii trase de generalul Abrial privind acest
fenomen56:
• Voința de a men ține capacit ățile ce acoper ă integralitatea
spectrului opera țiilor posibile. De exemplu, pot fi dezvoltate
mijloacele adaptate contra-insurec ției, dar nu trebuie ignorate nici

52 Gabriel ANGHEL, Particularit ăți ale conflictelor viitoare. Amenin țările
hibride. R ăzboi/conflict hibrid , http://www.mapn.ro/publicatii/1_2011, pdf,
p. 58.
53 Ibidem, p. 5.
54 IMSM-0292-2010, Hybrid threats description and context, May 31, 2010.
55 Ibidem, p. 3.
56 Ibidem, p. 3.
50cele care vor fi necesare în alte tipuri de angajament. De asemenea,
este necesar ă conservarea diferen ței tehnologice proprii în raport cu
cea a poten țialilor adversar i. O tendin ță a ultimilor ani este cea a unei
democratiz ări a unor tehnologii de vârf. Aceasta prive ște statele, din
care un num ăr crescând dispune de exemplu de capacit ăți submarine
de un alt ordin decât în trecut; dar aceasta prive ște și din ce în ce mai
mult organiza țiile non-statale. Unele dintre ele achizi ționează
capacități noi grație susținerii statelor – se crede, de exemplu, c ă o
miliție din Orientul Apropiat folose ște ocazional de circa 10 ani deja
drone furnizate de un stat din Orientul Mijlociu. În schimb, altele
deturneaz ă folosirea mijloacelor disponibile „pe etajer ă” – este vorba
de componente electronice în mijloace explozive improvizate cu
utilizare de Google Earth în atacuri cu rachete.
• Caracterul transversal, care nu respect ă limitele tradi ționale
între modurile de ac țiune civil ă și acțiunile militare, chemat ca
răspuns al unei abord ări globale care une ște efectele și actorii civili și
militari, na ționali și internaționali.
Un alt punct de vedere sus ține că „amenin țarea hibrid ă este
mondială”57. În acest sens, se aduc urm ătoarele argumente:
În vara lui 2012, s-a aflat c ă gherila degenerat ă a Forțelor
Armate Revolu ționare din Columbia (FARC) au intrat în afaceri cu
un cartel barbar mexican: clanul Beltran-Levya. „Frontul” 30 și 48 al
FARC export ă cocaină în contul acestui clan.
Gruparea columbian ă numită „Rastrojos”, sl ăbită prin arestarea
succesivă a doi din șefi săi, s-a asociat cu o alt ă gherilă degenerat ă,
Armata de Eliberare Na țională (AEN) în sud-vestul Columbiei,
pentru a produce și exporta cocain ă în direcția Venezuela.
După hibridările gheril ă-entități criminale, iat ă cele ce implic ă
sectele. Acestea pot fi întâlnite în Mexic. La origine, „La Familia
Michoacana”, cartel de circa 1200 de bandi ți specializa ți în droguri
chimice. Specificul acestei familii: în fortul catolic Mexic, gruparea
este fanatic calvinist ă58. În decembrie 2010, șeful său, Nazario
Moreno Gonzales (1970-2010) numit Super-dingo este ucis de
poliție.

57 Xavier RAUFER, Criminalité et terrorisme: le temps des hybrides?,
http://www.francepresseinfos.com/2012/10/criminalite-et-terrorisme-le-
temps-des.html, p. 1.
58 Ibidem, p. 2.

513.2. Impactul amenin țărilor hibride asupra securit ății și
apărării naționale

Amenințările hibride au un impact direct în materie de ap ărare
și securitate na țională. Aceasta dintr-o serie de motive.
Mai întâi , ele sunt generate, de regul ă, de actori non-statali
cum ar fi:
– miliții, gherile mutante, entit ăți hibride populate de terori ști,
fanatici, „bandi ți patrioți” și militari dezertori;
– ordine ale generalilor diziden ți, seniori ai r ăzboiului, sau pur
și simplu bandi ți;
– entități necunoscute sau insesizabile, capabile de muta ții și de
schimbări de alian țe înspăimântătoare;
– grupări cu orient ări diverse (religioase, etnice, ideologice,
politice) care ignor ă legile interna ționale și inclusiv pe cele ce relev ă
respectul umanitar;
– organiza ții diferite ilegale tr ăind în simbioz ă cu economica
criminală, în triunghiul narcotice – arme de r ăzboi- petrol.
Apoi , amenin țările hibride îmbin ă, într-un mod relativ
aleatoriu, metode și mijloace de ac țiune conven ționale și
neconven ționale, simetrice și asimetrice pentru a se atinge obiectivele
stabilite.
Pe de altă parte, tot mai frecvent, se asist ă la unirea eforturilor
unor actori non-statali care anterior ac ționau independent, pentru a- și
concerta eforturile în vederea realiz ării surprinderii adversarului,
copleșirii fizice și psihologice a acestuia și obținerea succesului în
acțiunea declan șată. Astfel, în zona Orientul ui Mijlociu, de exemplu,
acționează entități informale, fugitive, atomizate sau impalpabile –
dar nu mai pu țin periculoase – tip Hezbolah, Taliban sau Fatah al-
Islam. Acestea sunt apte s ă supravie țuiască asalturilor unui aparat
militar conven țional. Exist ă țări în care, de exemplu, for țele anti-
teroriste au fost constant surprinse și uimite prin rezultatul ac țiunilor
lor și unde for ța brutală și oarbă nu a servit la nimic în învingerea
adversarului.
Astăzi, prin lume, muta țiile, hibrid ările sunt regula constituirii
actorilor non statali ad-hoc și nu mai reprezint ă excepția.
52În acest sens, exemplele urm ătoare sunt edificatoare59: gherila
ce trăiește din traficuri diverse, precum cele de stupefiante; marxi ști
de ieri deveni ți trafican ți și spălători de bani negri; ex-terori ști
reconverti ți în afaceri ilicite; paramilitari deveni ți narco-trafican ți;
societăți militare private în serviciul cartelelor drogului; trafican ți de
arme în serviciul terori știlor; secte asociate la cartelurile de droguri;
escadroane ale mor ții ca „for țe de securitate”; afaceri legale în
serviciul cartelurilor drogului; solda ți ai păcii deveni ți trafican ți;
traficanți de ființe umane active în narcotrafic; amestecuri africane
(miliții-secte-bande înarmate).
În fine, amenin țările hibride sunt rezultanta activit ății unor
actori defini ți prin urm ătoarele caracteristici60:
– natura lor hibrid ă, parte politic ă, parte criminal ă. Astfel se
observă schimburi crescute între entit ăți criminale și teroriste. De
exemplu, Camorra napolitan ă cu ETA basc ă și Grupul Islamic Armat
din Algeria;
– capacitatea lor de muta ție ultra-rapid ă, în funcție de banii ce
se vor câștiga;
– cel mai adesea sunt nomade, de teritorializate sau
transnaționale;
– rupte de lumea civilizat ă; de regulă, obiectivele lor sunt fie
criminale, fie de ordin fanatic;
– sunt, în general, private de sprijin din partea statului;
– folosesc practica extensiv ă a masacrului , voința de a ucide
cât mai mul ți oameni posibil cu scopul de a sem ăna teroarea în rândul
populației, de a spori neîncrederea cet ățenilor în institu țiile statului cu
vocație securitar ă.
În același timp, practicile actuale par s ă tindă spre o hibridizare
a războiului care poate fi extins ă pe două paliere: cel al modurilor de
acțiune și cel al actorilor și alianțelor lor61. Amenin țările hibride
constituie amenin țări ce combin ă capacit ăți conven ționale,
asimetrice, teroriste, de tip crim ă organizat ă pentru a conduce ac țiuni

59 Xavier RAUFER , Terrorisme, crime organisé: à l’horizon 2010, quels
dangers, quelles menaces ?, http://www.ihedn-rl-
ar14.org/images_temporaires/XRMenaces.pdf, p. 2.
60 Xavier RAUFER, art. cit ., p. 8.
61 Aymeric BONNEMAISON, Stéphane DOSSÉ, La représentation pour
penser la complexité , http://www.defnat.com/site_fr/pdf/TRIBUNE-
150910-DOSSE-BONNEMAISON.pdf, p. 2.

53singulare și adesea inovatoare, putând simultan s ă releve simetrie și
asimetrie. Este vorba mai întâi de o hibridare a modurilor de ac țiune.
Organizațiile de tip Gherila, terorist sau crim ă organizat ă urmăresc să
dobândeasc ă abilități, priceperi și deprinderi specifice armatelor
naționale: război electronic și cibernetic, drone, artilerie sol-aer cu
radare asociate. Acestea r ămân în linia dreapt ă a teoriei r ăzboiului
revoluționar al lui Mao dar, de acum înainte, for țele armate statale
caută, la rândul lor, s ă-și extindă capacitățile de război asimetric, cum
arată declarațiile comandan ților forțelor armate iraniene din 200962.
Noile forme de violen ță solicită astfel noi forme de
angajament. Pentru a r ăspunde acestei provoc ări strategice, trebuie s ă
se țină seama de noua natur ă a amenin țărilor, să se aleagă tipul de
acțiuni ce vor permite s ă se combat ă eficace și să se doteze cu
mijloacele necesare și suficiente pentru a le realiza63.
În această optică, este necesar s ă se aminteasc ă că obiectivul
strategic este de a ajunge la pace, iar câ știgarea bătăliei nu constituie
decât un obiectiv intermediar.
Pornind de la cele men ționate despre amenin țările hibride și
entitățile care apeleaz ă cel mai adesea la ele, apreciem c ă atât
securitatea na țională, cât și apărarea vor fi afectate semnificativ în
direcția înfăptuirii obiectivelor lor. Orice stat, orice țară se poate
confrunta cu asemenea amenin țări. Globalizarea, prin efectele pe care
le-a generat, faciliteaz ă crearea condi țiilor ca astfel de amenin țări să
se produc ă în orice parte a lumii. Atentatele teroriste din 11
septembrie 2001 din SUA, cele din Madrid din 2004 sau cele din
Londra din 2005, de exemplu, arat ă că și statele dezvoltate pot fi ținta
amenințărilor hibride. În plus, anvergura crimei organizate
transnaționale apreciem c ă este un argument în favoarea adopt ării de
către orice stat a unei strategii adecvate privind contracararea
amenințărilor hibride. Totodat ă, planificarea strategic ă militară ar
trebui să țină seama mai mult decât pân ă acum de iminen ța
producerii unor amenin țări hibride și să prevadă resursele necesare
întăririi securit ății și apărării naționale.

62 Aymeric BONNEMAISON, Stéphane DOSSÉ, art. cit ., p. 3.
63 Bernard THORETTE, Marwan LAHOUD, Technologies et défense: quels
apports dans le contexte des conflits actuels , http://www.ifri.org
/…/Sem_securite_LRD_Thorett
54CONCLUZII

Securitatea și apărarea națională se cer consolidate în condi țiile
globalizării, integrării regionale, schimb ărilor demografice și a climei
în lume, a diverselor crize mondiale, fenomene ce afecteaz ă
deopotriv ă, dar diferit, toate țările lumii.
În conflictele viitoare, nu vor fi folosite exclusiv ac țiuni
convenționale sau asimetrice, ci o combina ție a acestora. Practic,
adversarii vor folosi în mod abil combina ții ale metodelor
tradiționale, asimetrice și disruptive pentru a- și realiza avantajul
operațional și strategic. Prin urmare, amenin țările asimetrice și cele
hibride vorbesc despre evolu ția actorilor contemporani ai amenin țării,
de necesitatea unui efort na țional concertat pentru a da un r ăspuns
oportun, eficace acestor amenin țări. Totodată, apreciem c ă trebuie să
sporească colaborarea regional ă a statelor pentru a- și coordona
eforturile în lupta împotriva actorilor ce apeleaz ă la amenin țările
asimetrice și hibride pentru a- și atinge obiectivele ideologice,
politice, religioase sau de alt ă natură.
Pe de altă parte, diversitatea și complexitatea problemelor puse
de amenin țările asimetrice și cele hibride dovedesc c ă este necesar s ă
se mearg ă dincolo de r ăspunsurile tehnice sau sectoriale ce exist ă
actualmente. De aici, mai întâi, necesitatea elabor ării unei strategii
de securitate adecvate care s ă facă posibilă lupta eficace împotriva
amenințărilor asimetrice și hibride , de o manier ă eficace, operativ ă și
unitară. Apoi, realizarea și implementarea unor dispozitive de lupt ă
împotriva modurilor de ac țiune asimetrice. Prin urmare, este necesar ă
înfăptuirea programelor de înzestrare a armatei cu echipamente
moderne și performante utile asigur ării securit ății și apărării
naționale, inclusiv în domeniul contracar ării amenin țărilor asimetrice
și hibride.
Totodată, este necesar ă crearea unor structuri de comand ă și
control flexibile capabile să se adapteze tacticilor, metodelor și
mijloacelor folosite de unii actori prin punerea în practic ă a
amenințărilor asimetrice și hibride.
Pentru România, datorit ă dublului s ău statut, de stat membru al
NATO și UE, se impune crearea capacit ăților umane și tehnice de a

55participa eficace, activ și responsabil la neutralizarea actorilor
asimetrici și hibrizi în afara teritoriului na țional .
Având în vedere caracterul haotic și complex al amenin țărilor
asimetrice și a celor hibride se impune, la nivel na țional, realizarea
procesului de transformare a capacit ății de apărare în așa fel încât s ă
facă posibilă prevederea pericolului asimetric și hibrid și, de ce nu,
contracararea sa eficace și oportun ă. În acest context, un rol major
revine for țelor armate care trebuie preg ătite diferen țiat și diversificat,
pentru m ăsuri clasice și neconven ționale, prin care s ă se realizeze
obiectivele referitoare la misiunile antiteroriste, contra prolifer ării
armelor de nimicire în mas ă, contra insurgen ței și a amenin țărilor
asimetrice și hibride.
Prevederea posibilit ății folosiri unor amenin țări asimetrice
și/sau hibride de unele entit ăți, precum și adoptarea unor m ăsuri
eficace de contracarare a punerii lor în practic ă impune existența și
funcționarea unei comunit ăți naționale de informa ții care să se
implice activ, responsabil și eficace în cunoa șterea riscurilor și
amenințărilor de securitate, asimetrice și hibride, cu care un stat s-ar
putea confrunta ca urmare a schimb ărilor produse în mediul de
securitate na țional, regional și internațional. Desigur, activitatea
acestei comunit ăți nu trebuie s ă se reducă doar la cunoa ștere, ci să se
extindă la transmiterea operativ ă a informa țiile culese despre
amenințările asimetrice și hibride cu care țara s-ar putea confrunta
într-o perioad ă mai scurt ă sau lungă de timp.
În secolul XXI, câmpul de b ătălie major se g ăsește la
intersecția spațio-temporal ă. Crearea de obstacole eficace în calea
procurării resurselor financiare de c ătre actori asimetrici, precum
grupările teroriste, înseamn ă să se opereze pe dou ă dimensiuni: spa țiu
și timp64:
a) lupta se d ă în spațiile necontrolate de state sau de
comunitatea interna țională;

64 Xavier RAUFER, Menaces terroristes, criminelles, hybrides, la
perspective large, http://classiques.uqac.ca/contemporains/raufer_xavier
/menaces_terroristes/menaces_terrorist es_texte.html#Anchor-Xavier-49575,
pp. 10-12.

56b) lupta se d ă contratimp. Entit ățile periculoase, agresive,
dotate cu mijloace hi-tech, au acum un avans enorm în domeniul
temporal, asupra statelor care nu au posibilit ăți să acceadă la
asemenea tehnologii de vârf. O entitate terorist ă sau criminal ă
operează, astăzi, în spa ții situate în afara controlului statelor și/sau
comunității interna ționale, dispun de banii necesari procur ării de
mijloacelor necesare și suficiente derul ării de acțiuni asimetrice și
hibride împotriva adversarilor care îi împiedic ă să-și realizeze
obiectivele urm ărite.
De aici, necesitatea concert ării eforturilor la nivel regional și
global pentru to ți actorii care vor s ă lupte eficace, decisiv și constant
împotriva ac țiunilor generatoare e amenin țări asimetrice și hibride.
Pe de altă parte, convergen ța tehnicilor și modurilor de ac țiune
fac din ce în ce mai vag ă pertinența unei dihotomii între simetrie și
asimetrie. Se poate vorbi mai curând de o combinare sistematic ă a
celor dou ă, mai ales c ă hibridarea alian țelor între actori statali și non-
statali permit acestor alian țe să-și regrupeze capacit ățile simetrice și
asimetrice. Alian ța strategic ă între Hamas, Heybollah, Iran și Siria
este arhetipul unui alt tip de hibr idare. De exemplu, descurajarea
iraniană față de Israel se bazeaz ă pe capacitatea alia ților săi de a
deschide simultan trei fronturi împotriva acestei țări, în care dou ă
asimetrice. Aceste alian țe nu sunt ale unui nou tip ci ele fac caduc ă
diferențierea între r ăzboi mic sau mare și puțin pertinent distinc ția
între conflict asimetric și simetric. Aceast ă realitate antreneaz ă în
mod natural o dificultate de reprezentare a for țelor. De unde
necesitatea studierii profunde, cu metodologii, metode și tehnici
științifice a fenomenului amenin țărilor asimetrice și hibride.

57BIBLIOGRAFIE

1. ***, Asymmetric Threat to U.S. and Global Security , http://
asymmetricthreat.net/docs/as ymmetric_threat_1_paper.pdf
2. ***, Conduite tactique XXI , http://www.vtg.admin.ch
/internet/vtg/fr/home/dokumentation/fuhrungsreglemente/takt
ische.parsys.16551.downloadList.83962.DownloadFile.tmp/5
1020f.pdf
3. ***, Glosar de termeni și expresii privind angajarea
operațională a forțelor, București, Editura AISM, 2002.
4. ***, ISAF commander’s counterinsergency guidance, général (US army) Stanley A. McChrystal, august, 2009.
5. ***, Strategia de securitate na țională, http://www.presiden-
cy.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf
6. ***, Strategia na țională de apărare, http://www.presidency.ro
/static/ordine/SNAp/SNAp.pdf
7. ***, Terrorisme, crime organisé: à l’horizon 2010, quels
dangers, quelles menaces ? , http://www.ihedn-rl-
ar14.org/images_temporaires/XRMenaces.pdf
8. ANGHEL, Gabriel, Particularit ăți ale conflictelor viitoare.
Amenințările hibride. Război/conflict hibrid ,
http://www.mapn.ro/publicatii/1_201, pdf
9. BALDWIN, D. A., “The Concept of Security”, Review of
International Studies , vol. 23, n° 1, 1997.
10. BALZACQ, T., «Qu’est-ce que la sécurité nationale ?»,
Revue internationale et stratégique , n° 52, hiver 2003-2004.
11. BELLACE, A.; DELBECQUE, E., « Les logiques de sécurité
nationale ou les différents mo yens de la puissance », în
ARPAGIAN, N., DELBECQUE, E., dirs., Pour une stratégie
globale de sécurité nationale , Paris, Dalloz, 2008.
12. BOULANIN, Vincent,
Retour sur l'adoption du concept de
sécurité nationale, ou l'assimilation d'un discours de
sécuritisation , http://www.cirpes.net/IMG/_article_PDF/
article_276.pdf
13. BUZAN, Barry; WÆVER, Ole; De WILDE, Jaap,
Securitatea un nou cadru de analiz ă, Cluj-Napoca, Editura
CA Publishing, 2011.

5814. DIDIER, Simon, Des avis complémentaires sur le
renseignement , http://www.cdef.terre.defense.gouv.fr/
publications/doctrine/doctrine09/version_fr/libre_reflex/art03
.pdf
15. DUȚU, Petre, Fenomene diverse cu impact asupra stabilit ății
și securității locale, regionale și inetrna ționale , Editura
UNAp „Carol I“, Bucure ști, 2012.
16. DUȚU, Petre, Moralul militarilor , București, Editura AISM,
2002.
17. FLEMING, Brian P., The Hybrid Threat Concept:
Contemporary War, Military Planning and the Advent of
Unrestricted Operational Art , http://www.dtic.mil/cgi-
bin/GetTRDoc?AD=ada545789.
18. HENRICHON, Patrick, Protéger les forces canadiennes
contre les menaces asymétriques , http://www.journal.
forces.gc.ca/vo3/no4/doc/9-14-fra.pdf
19. HOFFMAN, Frank G., “Further Thoughts on Hybrid Threats”, Small Wars Journal , March 3, 2009, http://
smallwarsjournal.com/blog/2009/03/further-thoughts-on-
hybrid-thr/
20. KOLODZIE, Michael L., Commentary The Asymmetric
Threat , http://www.almc.army.mil/alog/issues/JulAug01/MS
628.htm
21. LARABA, Ahmed, Observations générales sur la notion de
défense économique , http://www.majliselouma.dz/…/
comm%20Ahmed%20L.
22. LASCOUMES, P.; PONCELA, P.; LENOËL, P., Au nom de
l’ordre. Une histoire politique du Code pénal , Paris,
Hachette, 1989.
23. MACLEOD, Alex; Isabelle, MASSON; David, MORIN,
Identité nationale, sécurité et la théorie des relations
internationales , http://id.erudit.org/iderudit/008445ar ,
24. METZ, Steven, « Strategic Asymmetry », Military Review, vol. 81, n° 4, juillet-août 2001.
25. METZ, Steven, La guerre asymétrique et l’avenir de
l’Occident , http://www.ifri.org/fil es/politique_etrangere/PE
_1_03_METZ.pdf
5926. MOȘTOFLEI, Constantin; DU ȚU, Petre, Apărarea colectiv ă
și apărarea națională în contextul integr ării României în
NATO și aderării la Uniunea European ă, Editura UNAp
„Carol I”, Bucure ști, 2005.
27. ONIȘOR, Constantin, Teoria strategiei militare , București,
AISM, 1999.
28. POULIN, Thomas, Les guerres asymétriques: conflits d’hier
et d’aujourd’hui, terrorisme et nouvelles menaces ,
http://www.grotius.fr/guerres-asymetriques/.
29. RAUFER, Xavier, Criminalité et terrorisme: le temps des
hybrides? , http://www.francepresseinfos.com/2012 /10/cri-
minalite-et-terrorisme-le-temps-des.html

60
Redactor: Daniela R ĂPAN
Tehnoredactor: Marioara PETRE-B ĂJENARU

Bun de tipar: 13.05.2013
Hârtie: A4 Format: A5
Coli tipar: 3,75 Coli editur ă: 1,875

Lucrarea con ține 60 pagini
Tipografia Universit ății Naționale de Ap ărare „Carol I”

CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE AP ĂRARE ȘI SECURITATE
Șoseaua Pandurilor, nr. 68-72, sector 5, Bucure ști
Telefon: (021) 319.56.49, Fax: (021) 319.55.93
E-mail: cssas@unap.ro, Adres ă web: http://cssas.unap.ro

0162/477/2013 C. 240 /2013EDITURA UNIVERSIT ĂȚII NAȚIONALE DE AP ĂRARE „CAROL I”