ȘCOALA POST LICEALĂ SANITARĂ “ANA ASLAN” FOȘCSANI JUDEȚUL VRANCEA CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTEN ȚI MEDICALI GENERALIȘTI LUCRARE DE LICENȚĂ… [608107]

0
ȘCOALA POST LICEALĂ SANITARĂ “ANA ASLAN”
FOȘCSANI
JUDEȚUL VRANCEA
CALIFICAREA PROFESIONALĂ:
ASISTEN ȚI MEDICALI GENERALIȘTI

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator : Absolvent: [anonimizat]. Mitu Ș erban Ursu Lidia

Focșani 2019

1
ȘCOALA POST LICEALĂ SANITARĂ “ANA ASLAN”
FOȘCSANI
JUDEȚUL VRANCEA
CALIFICAREA PROFESIONALĂ:
ASISTEN ȚI MEDICALI GENERALIȘTI

LUCRARE DE LICENȚĂ

TEMA: ALZHEIMER

Coordonator : Absolvent: [anonimizat]. Mitu Șerban Ursu Lidia

Focșani 2019

2
INTRODUCERE

Importanța studierii involuției senile constă nu numai în interesul ei teoretic, de
cercetare, ci si înaspectul ei pragmatic, datorită sporirii numărului de deteriorări mentale.
Lucrarea își propune să aducă în atenție un fenomen din ce în ce mai des întâlnit la nivelul
populației naționale, dar la fel de prezent și la dimensiune mondială.
Diagnosticarea precoce a deficitului cognitiv și inițierea imediată a tratamentului
medicamentos pot să mențină la nivel adaptativ independența și autonomia celor afect ați. De
asemenea scad costurile necesare îngrijirilor medicale și sociale, ale spitalizărilor în cazul î n
care depistarea declinului mental s -ar produce mult mai t ârziu, într-un stadiu sever.
Boala Alzheimer este o formă de demență, o disfuncție o creier ului care afectează
serios capacitatea omului de a- și îndeplini activitățile zilnice și este cel mai frecventă la
oamenii în vârstă. Ea afectează acea zona a creierului care controlează gândirea, memoria și
vorbirea. Boala Alzheimer este numită după doctor ul german Alois Alzheimer. În anul 1906,
Dr. Alzheimer a observat schimbări la țesuturile creierului unei femei care a murit din cauza
unei boli mintale neobișnuite. El a descoperit tumuri anormale, care astăzi sunt numite plăci amiloide și mănunchiuri de fibre încurcate, care astăzi sunt cunoscute ca și ghemuri
(încurcături) neurofibrilare. Astăzi, toate acestea sunt semnele a ceea ce se numește boala
Alzheimer.

3
Împreună cu aceste plăci și fibre încurcate, oamenii de știință au descoperit alte zone
afectate ale creierului. Este vorba de distrugerea celulelor nervoase ale creierului care sunt
vitale pentru memorie și alte capacități mintale. Nivelul substanțelor chimice care transportă
mesajele complexe între celulele nervoase este mai scăzut decât la persoana care nu are
Alzheimer. Prin urmare, boala aceasta poate fărămița gândirea și memoria normală prin
blocarea acestor mesaje între celulele nervoase.
Îmbătrânirea normală poate juca feste în diagnosticarea simptomelor bolii Alzheimer.
Mulți oameni pa r sănătoși, însă au probleme în înțelegerea lumii din jurul lor. Câteva
simptome ale bolii Alzheimer sunt: pierderea memoriei și schimbări în vorbire; confundarea
locurilor familiare; faptul că îi ia mai mult timp pentru a duce la bun sfârșit activitățile zilnice
și de rutină; dificultatea în rezolvarea problemelor simple de matematică, în numărarea banilor, plătirea cheltuielilor și a facturilor; judecata slabă care duce la decizii greșite; schimbări de personalitate și comportament, cât și anxietate crescută.
Cu timpul, procesul distrugător din creier se agravează și se extinde la alte zone care
controlează vorbirea, rațiunea, procesul senzorial și gândirea. Stadiile bolii Alzheimer devin mai pronunțate și apar probleme de comportament. În ultimul stadiu , vătămarea celulelor
nervoase din creier se extinde peste tot. De multe ori, pacientul moare din cauza unei alte
boli, cum este pneumonia.
Dacă pacientul nu se îngrijește singur cu ușurință, cineva apropiat din familie sau
îngrijitorul acestuia, trebuie să se asigure că pacientul primește sprijinul necesar. O persoană
care suferă de această boală are nevoie de mult timp pentru a- și organiza gândurile și a le
pune laolaltă pentru a comunica cu îngrijitorul lui. În consecință, îngrijitorul trebuie să fie
răbdător și să nu -l întrerupă în timp ce așteaptă răspunsul.
De asemenea, cei care suferă de Alzheimer au nevoie de familiaritate și repetiție în
viața lor de zi cu zi. Datorită bolii, ei confundă ușor obiectele și devin dezorientați, de aceea
lucrurile l or trebuie puse în locuri usor de reținut. Pe lângă aceasta, ei ar trebui să aibă un
program zilnic pe care să- l urmeze.
În ultimele stadii ale bolii, ingrijitorii ar trebui sa se asigure ca îi pun la dispoziția
bolnavului muzică. Studiile au arătat că m uzica joacă un rol foarte important în calitatea vieții
lor. Muzica are acces în zonele diferite ale creierului, iar combinația între cuvinte și muzică, cum este cântecul, reușește să pună în mișcare centrii nervoși care încă mai sunt activi.

4
Pacienții sun t capabili să rețină muzica și este posibil să- și aducă aminte toate cuvintele unui
cântec, chiar dacă nu pot forma o propoziție coerentă.
Persoanele afectate de această boală au nevoie, în mod obligatoriu, de suportul fizic și
moral al familiei, devenind complet dependente de unele persoane pentru îngrijire
permanentă, de zi și noapte.
Aduc mulțumiri coordonatorului Prof. Univ. Dr. Stoica Liviu pentru sprijinul acordat
în elaborarea acestei lucrări.

1. CAPITOLUL I SEMIOLOGIA MEMORIEI

Funcție psihică e importantă în desfășurarea proceselor gândirii, imaginației,
proceselor cognitive ale omului, memoria este un proces complex care se desfășoară în trei
etape esențiale : întipărire (fixare), păstrare (conservare) și evocare (reactualizare).
Deși are o orientare retrospectivă prin conținut, memoria trebuie să fie mereu
,,actuală,, și ,,prezentă,, în desfășurarea gândirii, afectivității, imaginației, vieții psihice în general.
Reprezantarea grafică de mai jos ne poate ajuta să înțelegem mai bine cum se produc
în timp cele trei etape ce definesc memoria : fixarea, redată prin săgeata verticală cu sensul în
jos, însemnând culegerea informațiilor din mediu, păstrarea – săgeata orizontală implicând și
elementul ,,timp,, (stocarea) și evocarea – săgeata verticală cu sensul în sus, reprezentând
aducerea informațiilor în câmpul conștiinței.

5

Fixarea este un proces complex, continuu, prin care informațiile din sfera
perceptuală, senzorială, ideativă, afectivă ajung la nivelul etajelor superioare ale sistemului
nervos central, dar nu numai atât; este vorba despre un proces intelectual complex, un proces de sinteză, care implică intr -un mod obligatoriu claritatea conștiinței.
Prin memoria de fixare se construiește permanent prezentul. Această construcție este
rezultatul însumării unor elemente evocate, la care se adaugă elemente ce se percep în
momentul trăirii respective.

F E
I CÎMPUL CONȘTII NȚEI V
X O
A C
R A
E R
E
0 X

6
Deci fixarea este în același timp și evocare, fapt ce conferă trăirea continuității. Astfel
se realizează o sinteză permanentă între ceea ce am trăit și ceea ce trăim în prezent.
O corectă fixare depinde de :
1.Percepția corectă a i nformațiilor, ceea ce presupune integritatea anatomică și
funcțională a analizatorilor.
2.Fiind un proces intelectual superior, fixarea depinde de o corectă înțelegere a ceea
ce trebuie fixat ; acest lucru depinde de integritatea anatomică a etajelor corti cale superioare,
un nivel cognitiv care a atins dezvoltarea normală și are o funcționalitate de asemenea
corectă.
3. Câmpul conștiinței trebuie să fie clar pentru o bună fixare.
4.Atenția, voința, concentrarea participă la fixarea informațiilor, fiind fa ctori de care
depinde corectitudinea actului.
5.Afectivitatea este foarte importantă, îm ea implicându -se interesul, dorința,
motivația, toate fiind forțe ce participă la o corectă fixare.
6. Implicând elementul timp orice fixare trebuie să se facă împreu nă și în raport cu
această dimensiune.
7.Fixând un anumit eveniment, fixăm și câteva elemente din realitatea fizică
semnificativ legate de acesta. Deci fixăm nu numai ,,acum,, ci și ,,aici,,. Orice decalaj care nu
se poate corecta poate conduce spre patolo gia memoriei.
8. Prin memoria de fixare, realizăm conștiința de sine și pe aceea a realității trăite,
dare pentru aceasta este necesară și o corectă evocare.
Păstrarea (conservarea) este procesul de stocare a informațiilor deja fixate. Calitatea
și durata păstrării informațiilor depinde de mai mulți factori :
a. calitatea fixării este prima condiție a unei c orecte fixări ;
b. repetarea țn timp a ceea ce a fost fixat întărește păstrarea;
c. păstrarea depinde de calitatea și integritatea substratului anatomic, funcțional al
creierului.

7
d. pastrarea evenimentelor rezultă din fixarea acestora, dar în contextual continuitășii
existențiale, asigură calitatea evocării, ca etapă ulterioară.
e. rămân stocate informațiile legate de anumite procese ale gândirii cu semni ficație
pentru subiect și cele corelate cu evenimente afective deosebite, memoria fiind o funcție
psihică a cărei existență se derulează în corelație cu alte funcții psihice.
Stocarea este în mod obligatoriu legată de elementul timp. Evenimente fără import anță
deosebită, de mult stocate în memorie, se șterg , astfel explicându -se unele tulburări
calitative ale memoriei.
Evocarea poate fi considerată un proces de scoatere din memorie a unor informații
deja stocate. Acestea pot face parte din sfera afectivă, senzorială, perceptuală, a gândirii,
activității.
Evocarea este condiționată de etapele ei anterioare: fixarea și păstrarea informațiilor,
trăirilor, evenimentelor. O evocare corectă presupune și o păstrare corectă, ea fiind rezultatul acesteia.
Elemen tul timp contează fiindcă, diminuând cantitatea informațiilor păstrate,
evocările vor fi mai vagi. Evocarea corectă trebuie să se facă ținând seama de factorul timp și spațiu, adică nu oricum, ci aici și acum .
Altfel, ea nu se raportează la dimensiunile realului și astfel se alunecă în patologie.
Deci evocăm mult când am fixat mult și am păstrat mult.
Evocarea este selectivă și depinde de încărcătura afectivă din momentul fixarii
evenimentelor respective dar și din momentul evocării.
Sintetizând, putem relata următoarele :
1. evocarea faptelor sau datelor memorate trebuie să corespundă aspectului real al
acestora din momentul fixării lor ;
2. evocarea trebuie să fie corectă din punct de vedere c ronologic;
3. trebuie să existe o corelație clară în memori e între momentul desfășurării unui
eveniment și contextul datelor din rea litate prezente în acel moment ;

8
4. trăind aici și acum individul evocă în fiecare moment eveniment ele adecvate
realității actuale;
5. subiectul trebuie să construiască permanent pre zentul și să simtă apartenența
existenței lui la realitate, să distingă clar care sunt faptele care aparțin existenței sale, de
unde și până unde este delimitat eul său ;
6. existând, omul construiește permanent continuumul trecut -prezent -viitor în care se
implică conștient ;
7. o corectă evocare necesită integritatea funcțiilor psihice în momentul respective.

2. CAPITOLUL II TULBURĂRILE MEMORIEI

Clasificarea tulburărilor de memorie în în cantitative și calitative, fiecare cu subgrupe,
este doar de ordin teoretic și didactic fiindcă nu se poate afirma că într -o tulburare calitativă
de memorie nu este afectat și aspectul ei cantitativ.
Însă studiind tulburările memoriei după acest criteriu (fig.2) se poate face o raportare
clară la importanța și ponderea lor într -un anumit tablou psihopatologic și le putem corela
mai exact cu entitățile psihopatologice în care apar.

2.1 Tulburări cantitative de memorie

Tulburările cantitative de memorie sunt:
a. hipomnezia
b. hipermnezia
c. amnesia

9
2.2 Hipomnezia
Hipomne zia reprezintă o scădere a funcției mnezice, putând fi studiată din punct de
vedere al celor trei aspecte ale funcției memoriei : fixare, păstrare, evocare. În hipomnezii
cele trei etape ale funcției mnezice sunt diminuate cantitativ, adică, funcționează cu un randament scăzut.
Nevrozele și surmenajul intelectual sunt tipice pentru hipomnezie. În aceste boli,
slăbirea globală a funcțiilor psihice (atenția, concentrarea) influențează scăderea memoriei.
Este afectată doar cantitativ fixarea, mai ales în sfera senzorială, perceptivă dar și ideativă.
Logic, bolnavul recunoaște că atunci când își impune să se concentreze își amintește
un anumit lucru. Oricum hipomnezia afectează global toate cele trei etape ale memoriei.
Hipomnezia poate apare în orice situație de afectare organolezională mai puțin gravă a
creierului, ca și în forme ușoare de oligofrenie, la posttraumatici cu cerebrastenie sau
afecțiuni sechelare de orice fel ale creierului.În aceste cazuri fixarea, păstrarea și evocarea sunt afectate împreună.
În depresiile psihotice, afectivitatea este atât de profund modificată hipertimic
negative încât fixarea este foarte mult diminuată prin detașarea bolnavului față de realitate.
Depresivul psihotic, nu observă, aproape că este absent, nu fixează decât foart e puțin,
în schimb evocă selectiv evenimente din trecut, evenimente negative, fiindcă el trăiește în
trecut în lumea acestor evenimente negative.
În formele incipiente ale demențelor care debutează lent se pot sesiza hipomnezii care
sunt observate de bolna v. În demențe memoria este o funcție ce se deteriorează în mod
primar, aducând după sine dezastrul vieții psihice în totalitate prin evoluția acestei deteriorări.
La psihopați hipomnezia poate să apară în decompensările nevrotice ale acestora.

10
2.3 Hipermnezia
Este considerată exacerbarea cantitativă memoriei și nu constituie niciodată o
tulburare psihică primară fiind întotdeauna secundară tulburărilor mai grave ale altor funcții
sau stări psihice.

Astfel, tulburările structurii de personalita te pot cauza evocări excessive. În psihopatia
paranoică, în funcție de ideea dominantă de tendințele interpretative sunt fixate și evocate o
multitudine de fapte, date, corelate cu acestea pe care in mod normal psihismul nu le fixează.
In mentism ( derularea caleidoscopică a unei multitudini de imagini ) hipermnezia
este de obicei secundară tulburărilor care pot fi determinate de oboseala surmenaj sau de alte stări patologice. Aici hipermnezia este secundară tulburării de percepție și gândire.
Modif icările organolezionale ale creierului stari infectioase toxice, stări de șoc pot
provoca amnezii. La unii oligofreni pot apare hipermnezii uimitoare coexistând cu o serioasă
deficiență cognitivă.
Hipermneziile mai pot apărea: după consumul de psihodislep tice și psihedelice, în
psihozele reactive (hipermnezie selectivă legată de evenimentul semnificativ psiho traumatizant pentru bolnav) și în marile manii, aici hipermnezia fiind secundară tulburărilor
de afectivitate, hipertimiei pozitive excesive asociată cu o tahipsie marcată.

2.4 Amneziile
Această subgrupă a tulburărilor cantitative de memorie semnifică pierderea totală a
forței mnezice. Raportat la etapa fixării, evocării, ele au fost clasificate după Ranchsburg in
amnezii de fixare (antergrade) si amnezi i de evocare (retrograde).

11
2.5 Amnezia de fixare (anterogradă)
Dacă procesul de fixare mnezică este un act intelectual complex, in amnezia de fixare
scade această capacitate uneori pană la posbilitatea de a fixa evenimente, idei, imagini.
Se mai numește amnezi e anterogrată deoarece este vorba de incapacitatea de a fixa
evenimente sau imagini după intervenția unei boli ce afectează acest proces psihic.
Linia OX reprezintă timpul. Săgeata „B” reprezintă intervenția factorului patogenetic.
Se observă că până la m omentul intervenției acestuia, memoria de fixare se desfășoară corect
iar după aceea se instalează amnezia anterogradă.

A B
AMNEZIE

0 MEMORIA FIXAREA CORECTĂ DE FIXARE X
TIMP

Sfera perceptivă, senzorială, ideativă, toate intervin de obicei în procesul de fixare al
memoriei cînd sunt afectate in diferite procese morbide el influențează fixarea.
Conștiința reprezintă un factor esențial in fixarea mnestică. Stările psihopatologic e în
care este afectată claritatea conștiinței (stări confuzionale de diferite etiologii, stări reactive,
psihogene sau psihoze in faza acută) influențează profund funcția mnezică de fixare.
La acești bolnavi construcția prezentului este imposibilă, rapo rtarea la dimensiunile
realului nu se mai poate face, apărând o discontinuitate, o ruptură a vieții psihice din punct de
vedere al construcției trecut – prezent – viitor pentru că toate acestea se realizează printr -o
fixare mnezică acum imposibilă. Aceasta pentru că acțiunea trăită in stare confuzivă nu poate
fi fixată si transformată in evocare, de fapt nu se fixează nimic si nu se poate evoca ceea ce nu s-a fixat.

12

2.6 Amnezia de evocare (retrogradă)
Este forma de amnezie în care procesul mnezic de evocare este tulburat progresiv în sens
retrograd, din momentul intervenției bolii. Boala evoluând procesul dismnezic devine
progresiv, deci și anterograd. Practic, în timp amnezia devine anteroretrogradă fiindcă este
vorba de afectarea atât a memoriei de evocare cât și a celei de fixare. Pe măsura evoluției
bolii amnezia devine progresivă evoluând în paralel cu aceasta.

A B

INCAPACIT ATE INCAPACITATE
DE DE
FIXARE CORECTĂ FIXARE FIXARE ȘI
MEMORIE EVOCARE

t1 t2

13
Se observă că funcția mnezică este corectă până la intervenția lui B(boală) după care
se instalează incapacitatea memoriei de fixare , apoi și de evocare.
Faptul că bolnavul evocă mai corect evenimentele fixate cu mult înaintea debutului
bolii față de cele recente indică o destructurare a psihicului în sfera cognitiv – logică, în
capacitatea de sistemati zare.
DELAY a introdus termenul lege a disoluției memoriei în sensul că amnezia merge
întotdeauna de la complex la simplu, fiind uitate mai întâi numele proprii, apoi cele comune,
adjectivele, verbele, apoi afectele, ultimile dispărând din obișnuițele sim ple și profund
înrădăcinate.

Factorul timp
a b c d e

NUME
PROPRII
ADJEC –
TIVE
VERBE
GANDIRE
LIMBAJ
SUBST.
COMUNE
Afectivitate
Activitate
Afecte
Obișnuinte

14
Schema de mai sus este o reprezentare grafică a ceea ce RIBOT a descris ca legea
regresiunii memoriei.
Linia orizontală reprezintă factorul timp, linia oblică pe care sunt reprezentate
pierderile t reptate ale achizțiilor de la complex la simplu corespunde anumitor momente de
pe linia orizontală ( a,b,c, etc) și respectiv anumitor funcții psihice.
În amnezia lacunară este suprimată atât fixarea cât și evocarea pentru o scurtă
perioadă de timp.

2.7 Tulburări calitative de memorie

Spre deosebire de cele cantitative care afectează global procesul mnezic, cele
calitative se referă în special la tulburări ale evocării, care sunt subîmpărțite în două mari
grupe :
a)Tulburările sintezei mnezice imediate
În această grupă apar următoarele aspecte ale tulburărilor de memorie :
1. Date, fapte, evenimente trăite de bolnavi, sunt redate eronat din punct de
vedere al parametrilor esențiali de definiție a le acestora (iluzii de memorie) ;
2. Evocările nu sunt plasa te corect din punct de vedere cronol ogic în timpul și
spațiul trăit ;
3. Apar deficiențe profunde în construcția permanentă a prezentului, în
distingerea faptelor sau dorințelor care- i aparțin sau nu.
Criptomnezia
Este o variantă a tulburării sintezei mnezi ce imediate. Nerecunoașterea a ceea ce este
străin, incapacitatea de a discerne ce aparține sau nu eului ca acțiuni, fapte, etc. Înseamnă o
serioasă tulburare calitativă de memorie, care este criptomnezia. Situația inversă de a nu recunoaște evenimentele aparținând propriului eu este denumită înstrăinarea amintirilor.

15
De aceea acest gen de tulburare mnezică apare în stări psihotice (schizofrenii,
paranoia, parafrenie).
Falsa identificare sau falsa recunoaștere
Este un gen de tulburare în care bolnavul evocă ceea ce nu a fixat de fapt, și din acest
motiv poate fi denumită halucinație a prezentului. Faptul de a considera persoane, evenimente
trăite în prezent ca recunoscute, deci percepute cândva și acum evocate ca și cum ar aparține
bagajului mnezic propriu, înseamnă o deficiență serioasă în procesul memoriei.
Paramneziile de reduplicare sunt situații patologice în care bolnavul recunoaște corect
o situație trăită aici și acum dar evocă în mod ireal o situație trăită similar cu cea prezentă.
Tulburările sin tezei mnezice pot să apară în demențe, epilepsie, psihoze, stări
confuzionale.
b) Tulburările rememorării trecutului (allomnezii)
În cadrul acestor tulburări, două deficiențe esențiale sunt de remarcat :
a. evocarea faptelor, datelor nu corespunde aspectului real din momentul fixării
lor. Evocarea se face din bagajul imginativ și nu din stocajul real al
informațiilor memorie ;
b. evocările nu respectă aspectul cronologic al desfășurării evenimentelor,
bolnavii trăind în prezent evenimente de mult consumate.

Pseudoreminiscențele
Reprezintă o categorie a allomneziilor în care aspectul cronologic al desfășurării
evenimentelor este modificat. Evenimentele reale trăite de bolnav cu mulți ani în urmă sunt
trăite în prezent, fiind profund alterată recunoașterea trăi rii aici și acum.
Confabulațiile
Sunt allomnezii frecvent întâlnite care se caracterizează prin următoarele aspecte :
• sunt producții imaginative de moment, redate sub forma evocărilor și
realmente crezute ca și cum au f ost realmente trăite de bolnavi ;
• cronologic ele sunt plasat e în golul mnestic al evocării;

16
• conștiința este parțial destructurată, continuitatea trecut -prezent -viitor nu poate
fi construită decât pr in umplerea golului cu trecutul ;
• bolnavul încearcă să construiască continuitatea trecutului s ău prin producții
imaginative ;
Confabulațiile pot fi întâlnite în sindroame KORSAKOV, în demențe, oligofrenii,
psihoze schizofrenice, sindroame confuzionale.
Ecmnezia
Este o tulburare gravă care constă în trăirea permanentă în trecut, prin întoarcerea
întregii personalități într -o realitate demult trăită. Ea se întâlnește în demența senilă și delirul
senil.
Anecforia
Reprezintă posibilitatea reproducerii unor amintiri demult uitate atunci când
bolnavului i se sugerează câteva elemente care îi faciliteazăaceastă evocare.
Ea nu este o tulburare gravă, bolnavul se încadrează corect acum și aici, știe că nu -și
poate aminti un anumit eveniment ceea ce practic înseamnă o tulburare a etapei evocării.
Poate apare în surmenaj, debutul stărilor demențiale.

2.8 Corelații ale tulburărilor de memorie cu ale altor funcții psihice

Unitatea funcționalității psihismului și a corelației și influnțelor reciproce ale sferelor
acestuia în dinamica vieții psihice este relevantă și în cazul trulburărilor memoriei. Astfel
există două situații :
1. Tulburări esențiale, grave de memorie pot influența funcționalitatea corectă a celorlalte
sfere psihice, afectând în primul rând gândirea, dar și conștința și în ultima instanță întreaga personalitate a bolnavului. Astfel în demen țe afectarea gravă a funcției mnezice
influențează bagajul noțional, gândirea și în asociație cu alterarea capacității de judecată realizează în final deteriorarea globală a psihismului. De asemeni la capitolul „Tulburări calitative de memorie” s -a arătat frecvența mare a acestora în demențe. La fel de grave
sunt tulburările de tip amnezic din stările confuzionale de diferite etiologii. În acesta,
amnezia este o tulburare esențială în destructurarea cunoștinței pentru că ea este factorul

17
de bază în reali zarea trăirii propriului eu si a continuumului trecut – prezent – viitor. Nu
există tulburare calitativă a cunoștineței fără tulburarea serioasă, gravă a memoriei.
Faptul că bolnavul evocă mai corect evenimentele fixate cu mult înaintea debutului bolii
față de cele recente indică o destructurare a psihicului în sfera cognitivă logică, în
capacitatea de sistematizare.
2. Memoria este modifcată ca funcținalitate în mod secundar tulburărilor esențiale din alte
sfere ale psihicului. Astfel, tulburările calit ative serioase ale percepției și gândirii cum
sunt halucinațiile și delirul modifică funcția mnezică în sensul unei hipermnezii, bolnavul fixând cu lux de amănunte și selectiv evenimente legate de trăirile halucinator delirante.
La nevrotici unde de obice i există și un nucleu afectiv depresiv, pe lângă aceasta,
hipmnezia poate fi datorată unui deficit al atenției, bolnavul fiind însă capabil prin concentrare să- l corecteze.
Tulburarea voinței în sens hiperbulic și exagerarea instinctelor mobilizează forțel e
mnezice de fixare și evocare a evenimentelor. Tulburările structurii de personaitate au răsunet asupra sferei memoriei. Psihastenii prezintă o hipermnezie concentrată pe trăirile obsesiv – fobice cu o hipomnezie relativă de fixare a evenimentelor prezen tului.
Psihopații paranoici prezintă o hipermnezie legată de ideile ce constituie nucleu interpretativ al gândirii.
Nerecunoașterea a ceea ce este străin, incapacitatea de a discerne ce aparține sau nu eului ca acțiuni, producții ideative, fapte etc. Înseamnă o serioasă tulburare calitativă de
memorie, care este criptomnezia. Situația inversă de a nu recunoaște evenimentele
aparținând propriului eu (producții ideative, acțiuni, fapte) se denumește „înstrăinarea
amintirilor”.
Falsa identificare sau falsa r ecunoaștere
În acest tip de tulburare, bolnavul evocă ceea ce nu a fixat de fapt. Este un gen de tulburare care din acest motiv poate fi denumită o halucinație a prezentului. Faptul de a considera persoane, evenimente trăite în prezent ca recunoscute deci percepute cândva și
acum evocate ca și cum ar aparține bagajului mnezic propriu, înseamnă o deficiență serioasă în procesul memoriei.

18
3. CAPITOLUL III MALADIA ALZHEIMER

3.1 Definiție și clasificări

Definiție
Procesul de îmbăt rânire al ființelor vii, în special a omului, se realizează pe două
planuri: cel al biostructurilor (sistemul nervos, endocrin), al suportului material al vieții
psihice și cel al desfășurării propriu -zise a funcțiilor psihice. Toate evenimentele,
fenomenele, situațiile care se petrec în aceste planuri determină forma și viteza de desfășurare
a îmbătr ânirii sau involuției psihice. Cunoașterea corectă a stării psihice a subiectului și
stabilirea corectă a stadiului de declin cognitiv impun luarea în considerare a următoarelor
dimens iuni: v ârsta (dimensiunea timp calendaristic); mediul socio -cultural în care a evoluat și
a îmbătr ânit subiectul și generația în care el este inclus.
Demența reprezintă o scădere, o diminuare, o degradare, un declin al capacităților
cognitive, raportate l a nivelul anterior, optim, al psihismului unei persoane și care afectează
nivelul randamentului intelectual, adaptativ, personalitatea în ansamblu. Declinul funcțiilor
cognitive asociat cu modificările importante în sfera comportamentală se reflectă în mod
evident în executarea activităților cotidiene ale subiectului afectat.
Gheorghe și Marinescu sunt de părere ca toate demențele sunt sindroame psihiatrice
cu substrat organic, accelerari ale procesului normal de îmbatr ânire a creierului. Alterarea
intelectuală este profundă, progresivă și globală. Acestor trei caracteristici li se adaugă
ireversibilitatea activităților psihice: ce s -a produs evoluează numai într-un singur sens, spre
“cronicizare și exitus”.
În istoria definirii sale, conceptul de de mență a suferit multiple interpretări teoretice,
în funcție de achizițiile științifice și de diversele curente biomedicale. P.P. Neveanu propune
următoarea definiție a demenței: “este fenomenul de dezorganizare a experienței, de alterare a vigilenței, pier dere a autocriticii, dispariția percepțiilor, automatismelor, deprinderilor și a
amintirilor” .
În 1906, A. Alzheimer descrie pentru prima dată demența presenilă. Autorul consideră
că boala debutează în jurul vârstei de 55 ani, manifestându -se print -o det eriorare intelectuală

19
progresivă și globală. Este produsă de o atrofie cerebrală difuză având doua caracteristici pe
plan histopatologic: cromatoliza totală a celulelor nervoase și frecvența plăcilor speciale argirofile ("senile"). "La persoanele cu tulbur ări cerebrale organice (de ex. Boala Alzheimer),
deficiențele de memorie privesc perioada recentă, în timp ce evenimentele intense și fericite «de demult» sunt conservate (Legea lui Ribot sau regula lui Jackson)" .
Boala Alzheimer este o boală neurodegenerativă cu trăsături caracteristice clinice și
patologice.

Boala Alzheimer face parte din marea familie a demențelor, care au ca trăsătura
comună tulburări ale memoriei – în mod obișnuit este afectată înregistrarea, înmagazinarea și
reproducerea informaț iilor noi și apare un deficit de gândire.
În mod particular, Boala Alzheimer include prezenta demenței, debut progresiv și
degradare lentă a funcțiilor creierului.
Demența este o stare de alterare intelectuala profundă, globală și progresivă cu
evoluție cronica ce interesaza în primul rând memoria, dar și ansamblul funcțiilor cognitive

20
cu repercursiuni asupra comportamentului și echilibrului emoțional (V. Chirita, A. Papari
2002 ).
Conform ICD 10 clasificarea demențelor în boală Alzheimer este urmatorea:
F.00.0 – Demența în boală Alzheimer cu debut timpuriu
F.00.1 – Demența în boală Alzheimer cu debut tardiv
F.00.2 – Demența în boală Alzheimer atipică sau de tip mixt
F.00.9 – Demența în boală Alzheimer nespecifică

F.00.0 Demența în boala Alzheim er
Dementa din boala Alzheimer debutează înainte de 65 de ani. Exista o deteriorare
relativ rapidă cu afectare multiplă și marcată a funcțiilor corticale superioare. Afazia, agrafia, alexia și apraxia apar relativ devreme în evoluția demenței la majoritat ea cazurilor.
F.00.1 Demența în boala Alzheimer cu debut tardiv
Dementa în boală Alzheimer în care debutul constatbil clinic apare după 65 de ani,
deobicei peste 70 ani și mai târziu cu progresie lentă și alterarea memorie ca trăsături de baza.

F.00.2 Demența în boala Alzheimer atipică sau de tip mixt
Se clasifica aici demențele care nu se potrivesc descrierilor și îndreptarelor fie pentru
F.00.0 fie pentru F.00.1. De asemenea se includ aici și dementa mixtă Alzemier și demența
vasculară.
F.00.9 Deme nța în boala Alzheimer nespecifică:
F.01 Demența vasculară
F.020 Demența în boala Pick (după ICD 10, Clasificarea tulburărilor mentale și de
comportament).

3.2 Caracteristicile demenței Alzheimer

Clinic, debutul este lent, insidios, progresiv, adesea dif icil de precizat cronologic. Este
marcat de un deficit mnezic global care se agravează în timp, fără fabulație sau false recunoașteri (în acest stadiu). Apare destul de intens dezorientarea spațială. În acest stadiu se înregistreza un deficit mental global . Activitatea psihomotorie este încetinita, însoțită de
apatie progresivă și indiferența, alteori de furie și anxietate. În anumite cazuri tabloul este

21
deschis de o depresie cronica. Este afectată gândirea simbolică. Acest prejudiciu este
responsabil de tu lburările de praxie, de scriere, de lectură și chiar de limbaj. Nu este vorba de
o veritabilă apraxie sau afazie ci de dificultăți în activitatea operatorie și în înțelegerea
simbolică a consemnelor. În acest stadiu se situează deficitul în gândirea reprezentativă,
operatorie sau instrumentala.
În faza evolutivă, care survine după câțiva ani, dementa este profundă, masivă,
resimtindu -se atât la nivelul funcțiilor intelectuale superioare: judecata, abstractizare, sinteza,
cât și la nivelul funcțiilor elemen tare. Memoria este considerabil afectată cu deficit global al
funcțiilor de fixare și de rememorare. Atenția spontană și provocată este semnificativ atinsă. Tulburările de orientare temporo -spatiala sunt foarte intense și realizează un simptom
dominant. Ce a mai perturbată este orientarea în spațiul imediat: pacienții se pierd în mod
repetat în propriul apartament sau în spitalul în care au trebuit să fie internați. Dispariția completă a activității operatorii și simbolice este însoțită de un prejudiciu al g ândirii
reprezentative formale, antrenând un adevărat sindrom afazo -apraxo -agnozic.
Afazia, de tip senzorial, este caracterizată de o pierdere completă a înțelegerii
simbolice. Se întâlnește ecolalia, care nu este decât răspunsul formal, în ecou, al întrebării puse și palilalia, repetiția iterativa de silabe, de cuvinte sau fraze scurte alcătuite din asociații
pur formale, emisia unui cuvânt antrenând imediat ecoul lui. Aceste tulburări sunt însoțite de jargonofazie incomprehensibilă. Cititul și scrisul ră mân adesea posibile, dar pe plan pur
formal și automat. Lectura silabisita și scrierea prin copiere fără înțelegerea sensului nu sunt altceva decât "pseudo -afazie" și "pseudo -agrafie".
Dispariția funcțiilor operatorii antrenează tulburări praxice foarte i mportante. Apraxia
ideatorie este manifesta cu conservarea anumitor gesturi automate (gămălia chibritului este
trecută pe partea cartonată a cutiei și nu de latura care să determine aprinderea). La testul de
copiere a desenului rezultatele sunt foarte modeste. Adesea se întâlnește fenomenul de closing -in. Tulburările gnozice sunt foarte marcate: recunoașterea imperfectă a culorilor,
agnozie pentru forme și fizionomii, agnozie spațială care coexista adesea cu o apraxie
geometrică și cu tulburări de schema co rporală.
Pe plan comportamental, încetinirea psihomotorie atinge apragmatismul din ce în ce
mai complex cu apariția, cel mai adesea în timpul nopții a crizelor de agitație intensă.
Sunt semnalate adesea tulburări psihotice, idei delirante, având ca teme prejudiciul,
gelozia, persecuția, însoțite sau nu de fenomene halucinatorii. Agresivitatea față de anturaj
sau față de propria imagine se datorează falselor recunoașteri sau nerecunoașterii fizionomiilor familiale, subiectul având impresia că a plonjat înt r-un mediu străin și ostil.

22
Manifestările neurologice sunt reprezentate de hipertonie cu akinezie, realizând un
aspect pseudo -parkinsonian care se accentuează progresiv. Crizele comitiale sunt la fel de
frecvențe.
În perioada terminala, boala evoluează către o stare demențiala profunda cu apragmatism și
gatism complete, apariția comportamentelor arhaice, diminuarea jargonofaziei și virarea către un mutism total. Hipertonia poate să devină în anumite cazuri o adevărată rigiditate de decerebrare.
Evoluția t otala durează între doi și patru ani, în cazuri extrem de rare mai mult de zece
ani.

3.3 3.3. Ipoteze etiologice
Expresia etiopatologică a maladiei Alzemeir se caracterizează printr -o creștere
marcantă a modificărilor legate de vârstă comparativ cu ceea ce constată în creierul
indivizilor normali de aceeași vârstă.
Această boală nu cosntituie o accelerare a procesului de îmbătrânire ci reprezintă o
entitate patologică specifică.
Totuși nu poate fi exclusă posibilitatea ca îmbătrânirea normală și această ma ladie
degenerativă a sistemului nervos să aibă la bază un numitor comun.
În producerea acestor dereglări pot interveni factori etiologici diferiți: toxici, virotici,
imunologici care acționează fie asupra determinanților neurotrofici specifici, fie asupra
receptorilor lor.
Se știe că procesul de îmbătrânire normală este legat de depletia factorului neurotrofic
specific, de populare neuronala și alterarea morfologiei neuronale cât și de perturbarea neurotransmițătorilor.
În maladia Alzheimer aceste procese ar căpăta o dezvoltare accentuată datorită unui
factor patogenic specific de tipul actului imun.
După concepția l ui Appel, S.H. și colaboratorii îmbătrânirea normală, boala
Alzheimer și parkinsonimul au drept cauza pierderea posibilității de elabo rare a hormonilor
neurotrofici și a depozitării acestora la nivelul sinapselor neuronilor afectați.
Acest proces ar duce la apariția unui efect retotrograd specific de tip distructiv.

23
Heterogenitatea în care maladia Alzheimer este întâlnită depinde de in dividualitatea
fiecărui caz, de dificultățile de identificare a bolii precum și de perioada evolutivă în care nu
este diagnosticată.
Pe baza semnelor, simptomelor și evoluției clinice, a demenței de tip Alzheimer
pacienții cu o astfel de maladie se împart în 4 subgrupe:
• cu severe incapacitați funcționale, deteriorări intelectuale și frecvente și cu
frecvențe simptome psihotice extrapiramidale.
• subiecții tineri care prezintă declin intelectual sever, mutism și mioclonii
• bolnavi cu evoluție benigna sau stagn anta
• pacienți cu evoluție tipică.
Degradarea aprogesiva a intelectului și declinul funcțional constituie trăsăturile
caracteristice ale acestor bolnavi. Nici una dintre aceste subgrupe nu a fost identificată pe baza de vârstă, debut sau alte variabile. Se pare că nu există diferențe calitative absolute intre
subgrupele amintite ci numai stadii diferite de evoluție ale aceleiași boli.
Cauzele sunt încă suficient de controversate. Începând de la prima ei descriere în 1906
de către dr. Alois Alzheimer și pân ă în prezent, au fost incriminați o serie de factori. Pe scurt,
în prezent se cunoaște mai mult despre leziunile existente în creierul unui bolnav de
Alzheimer decât despre cauzele care au dus la aceste modificări. Cert este că există o cauză
genetică la u nele dintre cazuri, iar acolo unde nu, exista o serie de factori de risc care duc la
îmbolnăvire. În termeni laici, boala Alzheimer fiind o îmbătrânire a creierului, toți factorii
care contribuie la aceasta pot fi incriminați: stresul, vârsta, bolile cardi o-vasculare
(cardiopatie ischemica dureroasa, hipertensiune arteriala), expunerea la substanțe toxice și
radiații, nivel ridicat de colesterol, DZ, alcoolismul, fumatul etc.

Factori de risc
Boala Alzheimer a fost identificată la toate rasele și în toate zonele geografice.
Se apreciază că incidența ei atinge 20% din populația peste 80 ani. Factorii de risc
principali cu care se corelează incidența bolii sunt: sexul feminin, antecedentele de boala tiroidiana, trisomia 21, vârsta mamei la nașterea cop i l ul ui care v a dezv ol ta î n ti m p b oal a și
traumatismele cranio – cerebrale.
Pentru debutul tardiv al bolii Alzheimer factorii de risc cei mai importanți sunt abuzul
de alcool, ocupații profesionale care implică manualitatea și istoricul familial de dementă.

24
Nu au fost posibile corelații cu vârsta înaintata a părinților viitorului copil bolnav, anotimpul
nașterii candidatului la boală Alzheimer, traumatisme cranio cerebrale sau istoricul de boala parkinson.

3.4 Stadiile demenței Alzheimer
Stadiile demenței Alz heimer sunt:
1. Stadiul ușor (incipient) dominat de negarea simptomelor, scăderea performanțelor
la serviciu (pentru salariați), dezorientare spațială în zone necunoscute, tulburări de memorie
de scurtă durată – uita ce tocmai a citit, are nevoie de lista pentru a face cumpărături
complete. Acesta este stadiul peste care se trece cu ușurința (rămâne nediagnosticat) în cazul
pensionarilor. Simptomele trec neobservate, sunt minimalizate sau puse pe seama vârstei. Cu toate acestea, stadiul ușor este cel mai i mportant pentru punerea diagnosticului și pentru o
intervenție terapeutică cu maximă eficiență.
Simptome:
• Dificultăți de limbaj
• Pierderi semnificative de memorie (în special cea de scurtă durată)
• Dezorientare temporală
• Se rătăcește în locuri familiare
• Dificultăți în luarea deciziilor
• Lipsa inițiativelor și a motivațiilor
• Pierderea interesului pentru hobby și activități
• Simptome depresive și agresivitate
2. Stadiul intermediar (moderat) are câteva caracteristici: semnul "întoarcerii capului"
(la întrebări la care nu poate răspunde, bolnavul întoarce capul spre însoțitor, ruda), devine retras social, neagă boala, dezorientare spațială în locuri familiare, probleme de abstractizare,
tulburări de limbaj.
Progresiv apare scăderea interesului pentru igiena personală, necesită supraveghere, e
dezorientat temporo -spatial, nu -și mai recunoaște rudele, are halucinații și delir, tulburări de
comportament (vagabondaj, comportament sexual perturbat, tulbur ări de limbaj severe,
citește și calculează dificil, poate să apară dificultate severa la îmbrăcat – "nu mai știe ce să
facă cu mâinile").
Simptome:

25
• Dificultăți în viața de zi cu zi
• Pierderi marcate ale memoriei
• Halucinații
• Vagabondaj și comportament anor mal
• Mari dificultăți ale vorbirii
• Incapabil să curețe, să gătească sau să facă cumpărături
• Nevoie de ajutor la igiena personală
• Se rătăcește acasă și în comunitate
3. Stadiul sever -avansat (tardiv) – apare indiferenta socială, apatia, incontinența
sfinc teriana mixtă, dependenta de îngrijire – necesită de obicei instituționalizare.
Pot apărea tulburări severe de comportament – agresivitate, agitație, vagabondaj. În
aceste faze de obicei sunt vulnerabili să se rătăcească, exista risc mare de deces prin accidente
rutiere sau îngheț, insolație, inaniție, deshidratare.
Limbajul poate dispărea în totalitate,"comunicarea se face prin gemete, țipete". Se
produce schimbarea ritmului somn -veghe – ziua somnolența, noaptea insomnii.
Simptomele Boala Alzheimer var iază de la un individ la altul. Stadiile servesc ca ghid
la urmărirea dezvoltării bolii, cu toate ca unele simptome pot apare în timpul oricăruia dintre
stadii sau chiar deloc. Mai jos, se poate observa o diviziune a simptomelor pe trei stadii –
incipient (precoce), mediu și tardiv.
Simptome:
• Dificultăți de alimentare și de mers
• Comportament nepotrivit în public
• Dificultăți în a -și recunoaște rudele, prietenii și obiectele familiare
• Incapacitate de a- și găsi drumul în jurul casei
• Dificultăți în înțelegerea și interpretarea evenimentelor
• Dubla incontinența
• Imobilizarea într -un scaun cu rotile sau în pat
• Extrema dependenta de alții

26
3.5 Diagnostic clinic și paraclinic în boala Alzheimer

Esențială este diagnosticarea precoce a bolii Alzheimer.
 cea mai import antă etapă – istoricul bolii și anamneza (discuții detaliate și
structurate cu pacientul și anturajul acestuia);
 examinarea clinică – examenul psihiatric, de foarte multe ori relevant;
 examinarea neuropsihologică – folosirea celui mai la îndemâna instrumen t
Mini Mental State Examination ( MMSE ) care practic ar trebui să fie la îndemâna
oricărui medic care are de- a face cu pacienți între 45 -85 de ani. Scorurile sunt între 30
(scor care liniștește, dar dacă avem suspiciuni clinice,"nu ne culcăm pe o ureche", c i
investigăm mai departe) și 0 care reflectă o formă grava de BA. Putem menționa și testul ceasului – simpatic și relevant pentru diagnostic și stadializare.
Pentru rigurozitate terapeutică se impun explorări neuroradiologice – tomografia
computerizată și rezonanța magnetică nucleară, ultima reprezentând viitorul în diagnosticul
paraclinic al demențelor de diferite cauze.
Diagnosticul clinic
Se consideră că incidența bolii Alzheimer creste exponențial o dată cu avansarea în
vârsta, astfel încât frecventa bolii la vârsta de 80 de ani este de 100 ori mai mare decât la 50
ani , iar prevalența bolii creste de la 1 la 15 % intre 65 și 85 de ani .
Boala Alzheimer proppriu -zisa sau de tip I are debutul precoce, sub 65 de ani și
recunoaște un istoric familial, ev oluție mai rapidă, siptomologie ampla și un plus de gravitate.
Formă de tip ÎI a bolii (debut tardiv) apare după 65 de ani, nu are un istoric familsial, debutul este mai lent și insidios, deteriorarea are un character mai heneral sin u reprezintă elemente clinice caracteristice fata de alte tipuri de demență.
Criteriile clinice pentru diagnosticul probabil de boala Alzheimer au fost propuse de
Work Group on the Diagnosis of Alzheimer's Disease și aprobate de Național Institute of Neurological and Communica tive Disorders and Stroke (NINCDS) și de Alzheimer's Disease
and Related Disorders Asosciation (ADRA).
Demența de orice tip este diagnostichează clinic în special prin declinul memoriei și
al altor funcții psihice ca și prin prezenta modificărilor de comp ortament.
Când prezența demenței este sugerată, atunci se efectuează evaluarea clinică și
paraclinică în vederea susținerii diagnosticului.
Criteriile de diagnostic ale Bolii Alzheimer vizează:

27
1) Diagnosticul de probabilitate:
– absența obnubilarii
– debut insidios, vârsta în general peste 65 de ani
– deficit în una sau mai multe funcții cognitive
– pierderea progresivă a memoriei
– absența tulburărilor sistemice sau a altor boli cerebrale care pot fi răspunzătoare de
deficite progresice la nivel cognit ive
– modificarea comportamentului bazal
– deteriorarea capacității de a mai face fata sau dea iniția activități cotitdiene
– antecedente familiale de dementă
– asocierea depresiei
– tulburări neurologice ( modificarea tonusului muscular, mioclonii, tulbur ări de mers
)
– LCR normal
– EEG normal sau cu modificări nespecifice
– CT și IRM evidențiază atrofie corticala
2) Diagnosticul posibil:
– prezența unui sindrom demențial în absența altor perturbări neurologice, psihiatrice
sau sistemice incriminabile
– deterioarea cognitive- intelectuala progresivă
3) Diagnosticul de certitudine:
– prezenta trăsăturilor clinice caracteristice anterior specificate
– modificări neuropatologice specifice (număr crescut de plăci senile și degenerscente
neurofibrilare)

Diag nosticul neuropatologic cert de boala Alzheimer utilizează criteriile lui
Khachaturian Z.S. (1985) stabilitate pe baza numărului de plăci senile/mm3 dintr -un câmp
microscopic simplu:
– sub 50 ani: 2 – 5 placi senile
– 50 – 65 ani: 8 placi senile
– 66 – 75 ani: 10 placi senile
– peste 75 ani: 15 placi senile
În prezent, există tendința ca demența senilă și boala Alzheimer să fie analizate
concomitent și aceasta în condițiile în care Forester K. și Regli F. ( 1980 ) au recomandat ca

28
până la vârsta de 65 de ani să se aibă în vedere diagnosticul de boala Alzheimer, iar după 65
ani diagnosticul de demență senila de tip Alzheimer.
Diagnosticarea precoce este importantă pentru ca acordarea tratamentului specific să
se facă în timp util, aspect esențial în evo luția ulterioară a bolii.
O evaluare clinică complexă cuprinde:
Anamneza
Sunt necesare informații din trecutul medical al pacientului, de la rudele acestuia, de
la medici (prin actele medicale), etc;
Starea somatică
Examenul neurologic e foarte important, dar nici celelalte sisteme nu trebuiesc
neglijate;
Starea psihică
Cea mai relevantă este evaluarea cogniției, fără a pierde din vedere observații clinice
sau evaluări ale comportamentului general, dispoziției, proceselor și conținutului gândi rii,
atenției; de asemenea, modificări de personalitate, modificarea nivelului conștientei, limbajul,
etc.;
Evaluarea cognitivă
Scala de evaluare a stării mentale este încă cel mai utilizat instrument standardizat de
screening al demenței. MMSE cuprinde evaluarea următoarelor funcții cognitive: orientarea,
înregistrarea informațiilor, atenție și calcul, reproducerea informațiilor și limbaj. Întrebări de
tipul: În ce dată suntem? În ce oraș suntem? Cum se cheamă acesta? (arătam ceasul) își au relevanta lor în cadrul subtestelor pe care le compun. Scorul obținut de pacient este raportat la
vârsta și la pregătirea acestuia;
Împreună cu MMSE, se aplică și Testul Ceasului Desenat. Testul oferă multe
informații despre funcționarea cognitiva și adaptativa generală;
Consultația
Colaborarea medicului specialist psihiatru cu internistii, cu neurologii este esențiala
deoarece trebuie luat în considerare managementul bolilor care contribuie la starea bolnavului.
Investigații paraclinice
Evaluările de laborator de rutină.
Pentru a exclude posibilitatea existenței altor boli care ar putea explica sindromul
demenței sau alte boli care ar putea agrava un caz de BA deja existent, se pot face diferite

29
teste – exemple: analize de sânge sau de urină, chimia s erica a funcției hepatice, funcția
tiroidiana, screening pentru droguri, etc;
Evaluarea psihometrică (testarea psihologică).
Evaluarea realizată de psiholog trebuie să fie clar focalizata asupra unei teme cu
relevanta în cadrul teoretic general al demenț elor și să vizeze procese că atenția, memoria,
gândirea, judecata, etc.
Metode de neuro- imagistică.
Aici facem referire la Rezonanța Magnetică Nucleară (RMN), Tomografie
Computerizată (CT), radiografie craniană, electroencefalogramă (EEG), etc., în funcț ie de
recomandările medicului specialist. Acestea produc imagini ale creierului în viață, relevând
posibilele diferențe între creierul persoanelor afectate de bA și cel al persoanelor non –
afectate. Aceste teste reprezintă metode nedureroase, cai neriscante de explorare a creierului
unei persoane în viață.
În urma acestei evaluări a persoanei, medicul specialist (psihiatru sau neurolog) poate
pune diagnosticul de boala (dementa) Alzheimer, dementa vasculara, dementa mixtă sau de
alt tip.

3.6 Manifestări clinice

Debutul este insidios și subtil, tulburările cele mai vizibile apărând întâi în memoria
pentru evenimente recente și în alte aspecte ale activității mentale. Tulburările psihice cum ar
fi depresia, anxietatea sau autoizolarea, manifestările comportame ntale imprevizibile, iluziile
și halucinațiile pot fi manifestări pregnante ale bolii în stadiile timpurii. De obicei evoluția
este lentă și gradata și dacă nu survin alte probleme medicale, poate dura 10 ani sau mai mult.
În cazurile mai ușoare, incluzân d pe acelea ale perioadei senile, manifestările care
merită semnalate sunt cele de dementă simplă.
Pot fi întâlnite în special la bolnavii aflați în perioada presenila tulburări mai
neobișnuite ale gândirii și intelectului, cuprinzând afazia, tulburări ap raxice și anomalii ale
percepției spațiale. Excepțional și numai în stadii tardive ale bolii apar semne
extrapiramidale, pacientul are un mers târșâit cu pași mici și există o contractura generalizata
a musculaturii cu o lentoare și o stângăcie a tuturor m ișcărilor. La unii pacienți, pot apare
brusc mișcări de contracție spasmodice în diverși mușchi (mioclonus), în prezența unei maladii Alzheimer de altfel tipice, dar acest lucru este neobișnuit și trebuie să ridice imediat

30
suspiciunea de maladie Creutzfeld t-Jakob. În stadiul terminal pacientul poate deveni aproape
decorticat, pierzând toate capacitățile de a percepe, a gândi, a vorbi sau a se mișca.
Examenele de laborator, inclusiv determinările din sânge și LCR, nu oferă date
convingătoare sau pertinente. Exista o încetinire difuza pe electroencefalograma în stadiile
mai avansate ale bolii. Lărgirea sistemului ventricular și a spațiului subarahnoidian care
rezulta datorită atrofiei cerebrale poate fi vizualizata prin tomografie computerizata (TC) sau prin rezonanța magnetică nucleară (RMN).
Totuși, aceste investigații imagistice nu sunt decisive pentru punerea diagnosticului,
îndeosebi în stadiile timpurii, deoarece gradul de atrofie corticala evidențiat poate să nu fie mai mare decât cel observat la indiv izi cu vârste similare cu funcții nervoase normale. Studii
recente cu tomografii cu emisie de pozitroni au evidențiat un metabolism scăzut al glucozei în
lobii temporali și parietali. În timpul evoluției bolii pot apare ocazional crize convulsive, dar
ele sunt relativ rare și trebuie să ridice suspiciunea altor boli. În stadiu terminal, pacientul
moare datorită bolilor intercurente, într -o stare de neajutorare totală. Îngrijirea
instituționalizata este deseori necesara cu mult înaintea sfârșitului.
Fiecar e persoană este unică, iar dementa afectează oamenii în mod diferit – nu vor
există două persoane care să aibă aceeași evoluție. Personalitatea individului, sănătatea
generala și situația socială reprezintă cei mai importanți factori care determina modul d e
impact al demenței asupra persoanei.
Cele mai obișnuite simptome ale demenței sunt:
Pierderea memoriei
Scăderea memoriei, în special a memoriei de scurtă durată este cel mai obișnuit prim
simptom al demenței. Persoanele care uită în mod obișnuit își amintesc de regulă anumite
l u c ru ri as oci a te f a p tul ui ui ta t. D e e x em pl u , ei p ot s ă n u -și amintească numele vecinului de
vis-a-vis dar își amintesc faptul că persoana respectivă este vecinul de vis -a-vis.
O persoană cu dementa va uita și numele vecinului și contextul în care îl cunoaște pe acesta.
Probleme cu limbajul
Câteodată fiecare dintre noi avem dificultăți în a ne găsi cuvintele potrivite.
O persoană suferind de dementă uita cuvintele simple sau le înlocuiește cu cuvinte
neobișnuite, făcând vorbir ea sau scrierea dificil de înțeles.
Dificultăți în realizarea sarcinilor obișnuite
Persoanele suferind de dementă au dificultăți în realizarea sarcinilor cotidiene, care de
regulă nouă ne sunt așa de familiare încât nu ne mai gândim cum le facem.

31
O per soană cu dementa va uita ordinea în care se îmbraca hainele sau care sunt pașii
necesari pentru prepararea unei mese.
Discernământ diminuat sau în descreștere
O persoană suferind de dementă se îmbraca nepotrivit, poarta mai multe atricole de
îmbrăcăminte într -o zi caldă sau prea puține într -o zi rece. Apar dificultăți în urmărirea unei
conversații sau probleme în platirea facturilor lunare.
Rătăcește lucruri
Oricine își poate rătăci din când în când cheile sau portofelul.
O persoană suferind de dementă va pune lucrurile în locuri neobișnuite ca de
exemplu: fierul de călcat în frigider sau ceasul de mâna în bolul de zahăr.
Dezorientare în timp și spațiu .
Câteodată cu toții uitam zilele săptămânii sau unde trebuie să mergem, pe când
persoanele suferind de dementă se pierd în locuri familiare, de exemplu pe strada unde
locuiesc. Uită unde se afla sau cum au ajuns acolo și nu știu să se mai întoarcă acasă. Ei pot
confunda noaptea cu ziua.
Modificări în dispoziție sau comportament
Oricine poate deveni trist sau indispus din când în când.
O persoană cu dementa poate deveni neobișnuit de emotivă și trai modificări rapide
ale dispoziției, aparent fără nic i un motiv. Ca alternativă, o persoană cu dementa poate deveni
mai lipsită de emoții decât înainte.

Pierderea inițiativei
Oricine poate să simtă câteodată oboseala de a mai face gospodărie, afaceri sau
obligații sociale. O persoană suferind de dementă poate deveni pasivă; de exemplu sta în fața
televizorului ore în șir, doarme mai mult decât este obișnuit sau își pierde interesul pentru
hobby -uri.

Schimbări de personalitate
O persoană suferind de demență se poate schimba într -un mod dificil de înțeles pentru
anturaj. Poate deveni suspicioasă, iritabila, deprimată, apatică, anxioasa sau agitată – în
special în situațiile în care tulburările de memorie îi cauzează dificultăți

32
Diagnostic diferențial
Medicul trebuie să recunoască că stările tratabile pot părea inițial că sunt demente de
tip Alzheimer. Trebuie excluse leziunile înlocuitoare de spațiu, cum ar fi hematomul subdural
cronic sau neoplasmele frontale cu creștere lentă (meningiomul sau gliomul). TC și RMN de
obicei evidențiază formațiun ile de acest tip, precum și o hidroencefalie nesuspicionata, când
este tratată printr -o tehnică de shunt pentru decompresie ventriculara, poate duce la o
îmbunătățire spectaculoasă a stării pacientului. Alte afecțiuni tratabile care produc o stare
semănăto are demenței include tulburări metabolice (boli hepatice), deficitul de vitamina B12
și hipotiroidismul.
Persoanele vârstnice pot fi neobișnuit de susceptibile la efectele sedative ale
medicamentelor, astfel încât intoxicația medicamentoasa cronica trebui e să fie luată în calcul.
Boala cerebrovasculara nu este o cauză obișnuită de dementă necomplicata, dar descoperirea
unor infarcte mici multiple la TC sau la RMN creste posibilitatea existenței demenței multiinfarct. Depresia poate mima dementă, îndeosebi la vârstnici, la care poate fi mult prea
ușor de atribuit bolilor cerebrale, deficitele de gândire, motivație și memorie. Depresia poate
avea cel mai mulțumitor răspuns la tratamentul adecvat. Faptul că inervația colinergica poate
fi diminuata în maladia A lzheimer a dus la tentative de a corecta farmaceutic deficitul. Cea
mai recentă dintre acestea este inhibitorul acetilcolinesterazei tetrahidroaminoacridina, care produce îmbunătățiri limitate la unele evaluări ale statusului mental, dar care este
compromi să datorită toxicitatii hepatice.
Tulburări psihiatrice
Observațiile clinice au evidențiat ca, în general, pacienții cu boala Alzheimer prezintă
unele manifestări premonitorii:
– accentuarea sau agravarea unor trăsături premorbide ale personalității, în special în
sfera afectivității( labilitatea exacerbata, impresionabilitatea, irascibilitatea,
excitabilitatea );
– declinul performanțelor profesionale și dificultăți de a face fata exigentelor obișnuite
ale activității;
– strategii proprii de disimulare a aspectelor de mai sus.
Din acest moment, este necesară o observare clinică de cel puțin șase luni pentru a se
preciza dacă pacientul este în situația de a dezvolta o afecțiune degenerativa a sistemului
nervos central.
A. Simptomatologia cognitivă se referă la tulburările din sfera atenției, memoriei,
orientării temporalo – spațiale, limbajului, calculului și praxiei.

33
Astfel, capacitatea de concentrare a atenției este diminuata și în diferitele stadii ale
anxietății, dar în absența unui deficit import ant de memorie și orientare; traumaismul cranio –
cerebral poate determina și un sindrom amnestic, dar în condițiile în care capacitățile
cognitive – intellective rămân nemodificate.
Afectarea memoriei de scurtă durată se situează printre primele manifestăr i clinice ale
bolii Alzheimer. Debutul deficitului mnezic este insidios, iar severitatea lui creste progresiv.
Evocarea evenimentelor recente este dificitara datorită scăderii capacităților asociative și de
achiziționare a informațiilor noi. Inițial, tulbu rările de memorie sunt reliefate, cel mai adesea,
de modificările care apar în viața cotidiana: repetarea de mai multe ori a aceleiași întrebări și
uitarea unor informații recente.
Reacția pacientului față de aceste evenimente este foarte variabilă. Uneor i, deficitul
este conștientizat și apar tulburările anxioase și depresive, ajutorul anturajului este acceptat. Alteori, bolnavii au un comportament anozognozic, confabulator și, neavând conștiința tulburărilor, refuza în mod iritabil orice ajutor. Cu cât b oala evoluează, cu atât se constată mai
frecvent apariția confabulatiilor mnestice, a ecmnezei și anecforiei, favorizându -se instalarea
dezorientării temporalo – spațiale.
Toate aceste tulburări devin pregnante la schimbarea mediului sau în prezența unor
factori solicitanți, cu character de noutate.
Tulburările de memorie din boala Alzheimer se explica prin existența unor consistente
modificări neuropatologice în special la nivelul regiuni hipocampice.
Tulburările mnezice din fazele inițiale ale bolii Alzheimer pot fi surprinse de
examenul clinic coroborat cu rezultatele obținute prin testele psihometrice.
Tulburările de limbaj din boala Alzheimer sunt o componentă importanta a declinului
cognitiv. În prezent, se acceptă ideea că afecțiunea poate debuta prin unele tulburări de limbaj
(anomie, parafazie, logoclonii, ecolalie, disartrie) înainte de a dezvolta o afazie netă.
Legat de tulburările din sfera cognitivă sunt de semnalat modificările în desfășurarea
activităților cotidiene: dificultăți în adminis trarea banilor, efectuarea cumpărăturilor,
incapacitatea de a se îmbraca adecat și independent, etc.
B. Simptomatologia noncognitivă, comportamentală, este de mult timp recunoscută ca
fiind componenta integrală a prezentării clinice din boala Alzheimer. Ea a fost sesizată încă
din 1907, când Alois Alzheimer a prezentat pentru prima dată caracteristicile bolii ce avea să-i poarte numele. După DSM -III-R, modificările în sfera comportamentala sunt trăsături
importante în definirea demențelor degenerative pri mare.

34
Studiul lui Reisber B. evidențiază prezența a șapte categorii majore de tulburări
comportamentale, însumând 25 de simptome care apar frecvent în Boală Alzheimer.
1. Ideația deliranta sau paranoida este justificată de faptul că pacienții cu BA își pi erd
capacitatea mnezica de localizare temporalo – spațială.
2. Halucinațiile sunt considerate a fi mai puțin frecvente decât tulburările delirante și
în general, autorii nu fac o distincție fundamentală între forma lor auditiva sic ea vizuală.
3. Simptomat ologia depresiva insiteste frecvent manifestările clinice din Boala
Alzheimer și în principal este considerată de natura reactiva Comparativ cu alte manifestări psihiatrice, tulburările depressive apar mai devreme în evoluția bolii și par a fi legate atât de conștientizarea acesteia cât și de refurul ideii de a fi bolnav.
4. Tulburările de dispoziție de tip expansiv nu cunosc o anumită specificitate pentru Boala Alzheimer. Astfel, frecvența lor în această boală este cuprinsă între 13 – 15%.
5. Deși nu au caracter de specificitate în boală Alzheimer, tulburările anxios -fobice
apar uneori (manifestări care amintesc de sindromul Godot), ca și teama bolnavilor de
a fi lăsați singuri. Anxietate poate fi fundalul pe care evoluează celelalte tulburări
psihopatologi ce.
6. Modificările de personalitate sunt considerate a fi cele mai timpur ii frecvente în
Boală Alzheimer. Aceste tulburări sunt extrem de diverse: dezinhibitie psihică,
egogentrism, limbaj vulgar etc. Majoritatea autorilor au constatat că evaluarea tulbură rilor de personalitate nu se corelează cu gradul de severitate al demenței, ceea
ce sugerează că ele snt relativ independente de procesul biologic al bolii. Agitația psihomotorie este prezentată în unele cazuri cu dementa Alzheimer. La bărbați ea se
corelează cu ideația paranoida, iar la femei cu depresia, tulburările delirant –
halucinatorii și insomnia .Unele tulburări de comportament tind să se asocieze cu
gradul de severitate al bolii. Astfel, la majoritatea cazurilor s -a remarcat că
agresivitatea verba lă și fizică, cât și pierderea controlului sfincterian sunt specifice
formei accentuate a bolii .
7. Tulburările de somn pot fi rezultatul modificărilor cognitive, energetice și motorii
care apar în evoluția bolii. Problema cea mai frecvență la acești boln avi este multiplă
fragmentare a somnului nocturn și creșterea perioadelor de adormire în timpul zilei.
Tulburările de somn și ale ritmului somn -veghe sunt manifestări clinice curent
observabile la acești bolnavi. Când se asociază cu celelalte manifestări, ele reprezintă
una din cauzele instituționalizării pacienților.

35
3.7 Evaluarea neuropsihologică și cognitivă în boala Alzheimer

Deteriorarea progresivă înregistrată la nivelul întregii personalității sau al
subsistemelor acesteia reprezintă caracteristica ese nțială a bolii Alzheimer.
Deterioarea vizează în principal funcțiile intelectuale, ea putând fi evaluata cantitativ
cu ajutorul testelor psihologice, prin raportare la "normalitatea funcționala".
Procesul de reducere progresivă a randamentului funcțiilor intelectuale consecutiv
senescentei normale și patologice, este cuantificat sub forma indicelui de deterioare cognitiva.
Reflectând eficienta cognitiva, valoarea indicelui de deteriorare nu trebuie interpretata mecanic, ci în strânsa corelație cu informațiile, atât despre nivelul de instrucție și educație,
cât și cu cele despre funcțiile mnezice prosexice și instrumentale ale individului.
Senescenței normale îi este specifica diferența progresivă, în limite tolerabile, dintre
perfeormantele la pro bele verbale (care diminuează cu vârsta). Depășirea cu mult peste
limitele admise de vârsta cronologică a diferenței dintre rezultate la cele două serii de aptitudini este specifica pentru îmbătrânirea patologică.
O simplă evaluare a funcțiilor cognitive se poate realiza în cadrul consultației inițiale.
Este necesar ca în evaluare să se țină cont de nivelul intelectual și școlar al individului. În egală măsură trebuie să apreciem o oboseală excesivă, posibilele critici ale subiectului vis -r-
vis de performa ntele sale.
Evaluarea elementară a funcțiilor cognitive include:
Orientarea temporo -spațială: Anul, anotimpul, luna, ziua din săptămână, data, ora,
locul unde are loc consultația, orașul, regiunea, țara.
Importanța și tipul de tulburare de memorie
Amin tirea imediată a unei serii de cifre pentru a aprecia memoria imediată. Amintirea
prin evocare (fără ajutor) a trei obiecte apoi recunoașterea lor printre altele. Antrenament cu serii de cuvinte enunțate de examinator. Amintirea imediată și după un anumit timp a unei
scurte istorioare pentru a aprecia memoria logica. Enunțarea câtorva date biografice pentru a explora memoria retrogradă.
Prezența unei tulburări de limbaj
Evaluarea rapidă a limbajului conversațional din timpul anamnezei. Numirea câtorva
obiecte simple, de exemplu ceasul examinatorului (cerându -i pacientului sa detalieze
diferitele lui părți componente: brățara, remontoar, secundar, limbi), o pereche de ochelari.

36
Limbajul "automat": enumerarea zilelor săptămânii, a lunilor anului. Verificarea nivelului de
înțelegere prin: comenzi simple ("închideți ochii", "Scoateți limbă"); sarcini mai complexe
(proba celor trei bucăți de hârtie Pierre Marie: sunt prezentate pacientului trei bucăți de hârtie
de dimensiuni diferite, trebuie să o așeze pe cea mai mică pe sol, pe cea mijlocie să o
introducă în buzunar și pe cea mai mare să o dea examinatorului). Repetarea ("Drum",
"Surpriză", "Locomotiva", "Instructor"). Citirea și scrierea unei scurte fraze. Evaluarea fluenței verbale cerându -i pacientului sa enunte maximum de cuvinte corespunzătoare unui
criteriu dat într -un timp limită (nume de animale într -un minut de exemplu).
Prezența unei modificări la nivelul gândirii abstracte
Definirea conceptelor (Ce reprezintă în zilele noastre "d repturile omului?").
Interpretarea proverbelor ("Nu servește la nimic să alergi, trebuie să pleci la timp").
Evaluarea similitudinilor ("De ce strugurele și marul aparțin aceleiași categorii?"). Evaluarea
rezolvării de probleme ("Pe două etajere se găsesc 18 cărți, pe o etajera sunt de două ori mai
multe cărți decât pe cealaltă. Câte cărți sunt pe fiecare etajera?")
Prezența unei modificări de judecată: Critica unei povesti absurde ("Un mecanic
spunea că, cu cât un tren are mai multe vagoane cu atât trenul merge mai repede").
Verificarea existenței unei apraxii
Apraxia de construcție: realizarea unor desene de complexitate crescânda după o
comandă verbală și copierea după model. Apraxia reflexiva: dificultăți în a imita gesturile
arbitrare ale examinatoru lui: cercuri întrepătrunse, fluture. Apraxie ideomotrica: gesturi
simbolice (salutul militar, semnul crucii); gesturi de utilizare a obiectelor (ciocan, periuța de
dinți). Apraxie ideatorie: manipularea obiectelor reale. Apraxia îmbrăcării: închiderea nasturilor la cămașa, legarea sireturilor la pantofi.
Prezența unei agnozii: Testarea recunoașterii câtorva obiecte sau culori.
Tendința actuala este de a utiliza "teste standardizate" care se pot executa rapid. Un
astfel de instrument este MMSE (Mini -Mental State al lui Folstein), realizarea lui practică
necesitând aproximativ 10 minute. Această probă nu trebuie să excludă examenul clinic
complet al pacientului.
MMSE este alcătuit din 30 itemi grupați în cinci categorii: 1. Orientarea temporo –
spațială; 2. Î nregistrarea datelor; 3. Atenția și calculul mental; 4. Memoria de scurtă durată; 5.
Limbajul și praxia vizuo -constructivă .

37
3.8 Vârsta de debut și tratamentul bolii Alzheimer
Boala Alzheimer se clasifica în Boală Alzheimer cu debut precoce – sub vârsta de 65
de ani și cu debut tardiv după 65 de ani, când de cele mai multe ori apare sub forma demenței
mixte (Alzheimer și vasculara).
Este demența Alzheimer o formă de nebunie?
Deși conform DEX, demența este alienație mintală, nebunie, iar demența senilă (care
nosologic se confundă cu Boala Alzheimer) ar însemna demența care progresează cu vârsta, din punct de vedere medical între acești termeni nu putem pune semnul egal
Din totalul bolilor demențiale sunt complet sau parțial reversibile sun tratament doar
20%; cazurile cu boala Alzheimer sunt escluse din aceast categorie. Totuși, un anumit grad de ameliorare simptomatologica este posibil la toți suferinzii de dementă, chiar și la cei cu Boala Alzheimer, dacă diagnosticul pozitiv este precoce.
Până în prezen t terapia medicamentoasă corelată cu etiologia prezumtiva a demențelor
degenerative primare, inclusive a Bolii Alzheimer, nu a dat rezultate scontate.
Cauza majoră a internării pacienților cu Boala Alzheimer o constituie disfuncția
comportamentală. Rațiuni sociale, economice, psihologice și medicale impugn optimizaea comportamentului acestor pacienți. Strategia cerea mai eficace, unanim acceptată, consta în
utilizarea judicioasa a unei medicatii psihotrope corespunzătoare.
Deși în momentul de față sunt utilizate multe produse medicamentoase, rezultate spectaculoase nu s -au înregistrat nici în ameliorarea tulburărilor cognitivesi, mai ales, în a
celor de memorie. Toți s pecialiștii sunt însă de accord ca numai intervenția farmacologica nu
este suficientă, ținând seama că durata obișnuită a evoluției maladiei este cuprinsă între 3 -8
ani.
Avându -se în vedere deteriorarea funcțiilor comportamentale (imposibilitatea
efectuăr ii unor activități cotidiene obișnuite; comportament disrumptiv), care se corelează cu
gradul de severitate al bolii, se impune încadrarea bolnavilor în programe terapeutice adecvate în mediul lor familial sau instituționalizat. În ambele situații, medicamentele psihotrope și -au dovedit utilitatea.
Pentru obținerea unui răspuns therapeutic optim și adecvat, este necesar să se țină seama de
specificul acțiunii farmacodinamicea acestor substanțe în general și în special, la olnavii cu
demnete. Astfel trebuie avute în vedere o serie de principii psihofarmacologice importante:
– doza star de medicament și modificarea ei ulterioară;
– interacțiunea medicament – medicament ;

38
– interacțiunea medicament – vârsta ;
– efecte secundare.
Este nevoie de consimțământul famil iei pentru a introduce suferindul într -un anumit
program terapeutic. Se considera ca pentru bolnav este mult mai importantă menținerea lui în
mediul familial decât instituționalizarea sa. Mediul familiar permite prelungirea vieții emoționale a bolnavului ș i creșterea responsabilității grupului familial în îngrijirea
pacientului. Totodată, se înlătura climatul psihologic negativ specific instituționalizării, care
favorizează apariția tulburărilor depresve și delirante ca factor de agravare a bolii.
Medicame ntele prescrise în mod obișnuit bolnavilor de maladia Alzheimer pot avea
efectul contrar celui scontat, agravând deseori condiția medicală a acestora, conform unui nou
studiu britanic. Astfel medicația neuroleptica (antipsihotica) nu oferă nici un fel de
îmbunătățire a stării bolnavilor de Alzheimer care manifesta ușoare probleme
comportamentale. Dimpotrivă, ea este însă este asociata cu o deteriorare accentuată a
capacității bolnavilor de a vorbi, conform studiului publicat în jurnalul Public Libary of Science Medicine. Acest studiu a fost realizat pe 165 de bolnavi de Alzheimer aflați în aziluri
speciale din patru orașe britanice. Până la 60% dintre pacienții suferind de Alzheimer din aceste aziluri primesc astfel de medicamente antipsihotice, în special î mpotriva agresivității.
Cercetătorii de la Kings College din Londra și de la Universitățile Oxford și
Newcastle, au descoperit ca aceste medicamente nu oferă nici un fel de efecte benefice pe
termen lung în cazul pacienților cu simptome moderate de compo rtament deviant. La doar 6
luni după începerea unui astfel de tratament însă toți pacienții aveau reale probleme de
fluenta.
Alte rezultate preliminare ale acestui studiu indica și faptul că prescrierea
medicamentelor neuroleptice poate crește și riscul d e deces al pacienților suferind de maladia
Alzheimer.
Acest studiu a fost realizat pe bolnavi din aziluri din Oxfordshire, Newcastle, Edinburgh și
Londra. Toți subiecții studiului au luat medicamente neuroleptice timp de 3 luni, după care
fie au continuat aceeași medicație timp de 12 luni, fie au primit în locul acesteia o pastilă
placebo. "Este foarte clar că după o perioadă de tratament de 6 luni nu se înregistrează nici un
fel de îmbunătățire a stării de sănătate a persoanelor care suferă de simptome mo derate ale
maladiei Alzheimer, în urma administrării de neuroleptice. Pentru persoanele care suferă de
forme mai grave de Alzheimer este mai dificil să ne pronunțam asupra raportului dintre
posibilele efecte benefice ale unui astfel de tratament și efectel e sale secundare.

39
Conform cercetătorilor britanici medicația neuroleptica ar trebui să fie prescrisă doar
pentru pacienții cu tulburări severe de comportament și doar atunci când toate celelalte
metod e de tratament au fost epuizate.
Managementul acestor bolnavi nu este facil. Planul complet al tratamentului celor
afectați de boala Alzheimer presupune :
1. Abordarea bolii
2. Terapii
a. Psihoterapie:
 Suportivă
 Familială
 De grup
 Cognitivă
 Training
 Ocupațională
b. Farmacoterapie:
 Generală
 Specifică
c. Alte tipuri de terapii:
 Nutrițională
 Socializare
 Stimulare senzorială.
3. Implicarea familiei
4. Cooperarea cu personalul de îngrijire
Strategia importantă și evidentă pentru menținerea unui comportament optim al
acestor bolnavi rămâne asocierea psihoterapiei la medicația psihotropp. Psihoterapia optimizează condițiile ambientale prin realizarea unui microclimat cu stres minim, stabil,
securizant și cu activități zilnice stereotipe. În acest fel se previne apariția unor tulburări de
comportament induse d e confuzie, agitație, delir. La bolnavii la care acestea apar se
administrează o medicaț ie psihotropă .

3.9 Problemele întâmpinate de familie și susținerea acesteia

40
Problemele cu care se confruntă familiile în care există persoane bolnave de
Alzheimer sunt: încărcarea și tensionarea vieții de zi cu zi duce la oboseală, deznădejde,
boală între îngrijitorii principali (de obicei o singură persoană este „DESEMNATĂ” de
restul familiei să ducă tot greul);
• problemele financiare;
• lipsa suportului guvernamental și co munitar;
• lipsa serviciilor de tip „instituție” care să găzduiască bolnavii în stadii grave,
terminale.
Servicii disponibile în alte țări pentru cei capabili să părăsească domiciliul:
• spitale comunitare;
• centre pentru vârsnici;
• grupuri de suport pentru persoane cu BA și îngrijitorii lor;
• programe educaționale;
• servicii de livrare alimente la domiciliu;
• cămine bazate pe întrajutorare – trai în grup;
• organizații destinate managementului cazurilor;
• servicii destinate informării populației.
Pentru cei incap abili să să se deplaseze există servicii:
În țările vestice există de mult timp servicii de tip „respite”, locuri care dau familiei
posibilitatea de a face pauză, de a avea weekend -uri sau chiar vacanțe, putând lăsa bolnavul
în aceste servicii. Acest tip de servicii pot fi organizate timp de câteva ore pe zi, câteva zile
sau durate mai lungi.
Tipuri:
• în interiorul locuinței;
• în centre de zi sau de noapte;
• instituții tip cămin de îngrijire sau spitale specializate.
Îngrijitorii preferă îngrijirea la domiciliu știut fiind faptul că orice modificare în
ambientul bolnavului accentuează confuzia și poate produce sau agrava tulburările de comportament.

41
Susținerea familiile bolnavilor de Alzheimer
Numărul persoanelor diagnosticate cu Alzheimer în ultimii cinci ani și aflate în
tratament a crescut la 30.000, cu toate că la nivel național nu se cunoaște numărul persoanelor
afectate, dar prin extrapolare se apreciază că ar fi aproximativ 300.000 de bolnavi. Este de
subliniat importanța colaborării între medic ii neurologi și specialiștii în psihiatrie pentru
diagnosticarea corectă a bolii, având în vedere că sunt peste 100 de forme de demență, iar
aceasta este una dintre ele.
Este necesară prezentarea la medic la apariția primelor simptome ale bolii, pentru că
pacienții vin, de obicei, în faze medii și grave ale bolii, când este mai greu de tratat.
Referindu- ne la noile terapii, putem aminti noua formă de prezentare a substanței
active rivastigmina, sub forma de plasture, care este mult mai ușor de administrat ,
îmbunătățește tulburările cognitive și comportamentale ale bolnavului, este ușor de administrat, se aplică o dată pe zi și le ajută pe persoanele care îngrijesc pacientul.
Demențele în general presupun leziuni organice ale creierului și mai târziu dezvo ltă
probleme psihiatrice, ceea impune colaborarea dintre neurolog și psihiatru. Este de subliniat
necesitatea diagnosticării corecte, menționând că nu se cunosc cauzele bolii, dar se presupune
că este vorba despre defecte genetice.
Potrivit ultimelor cercetări, factorii de risc pentru bolile cardiovasculare și
neurologice sunt factori de risc și pentru Alzheimer, respectiv hipertensiunea, diabetul, dislipidemia, și mai nou sindromul metabolic, care este un factor major de risc pentru
demențe vasculare și în particular pentru Alzheimer.
Sunt necesare demersuri pentru susținerea famiilor bolnavilor de Alzheimer, nu doar
în domeniul legislației, ci și în domeniul înființării mai multor centre de zi sau pentru
perioade mai lungi pentru a cești bolnavi, cele existente fiind insuficiente. În acest sens, este
nevoie de implicarea autorităților locale și a societății.
Tratamentul unui bolnav de Alzheimer costă, în Anglia, 1.000 de lire sterline, ceea ce
este valabil și pentru România, iar pen tru îngrijirile bolnavului, familia suportă în Anglia
25.000 de lire sterline, ceea ce este valabil și pentru noi.

42
4. CAPITOLUL ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU
DEMENȚĂ ALZHEIMER

4.1 Principii esențiale ale îngrijirii persoanelor cu demență Alzheimer

În îngrijirea persoanelor suferind de demență trebuie respectate aceleași reguli și
principii ca și cele folosite în îngrijirea vârstei a III -a în general, în plus fiind nevoie de un
supliment de dragoste: INDEPENDENȚA, PARTICIPAREA, AUTOMULȚUMIREA,
DEMNIT ATEA
Cele mai comune forme de demență sunt:
• boala Alzheimer
• demența vasculară
• demența fronto -temporală
• alte forme de demență
•
Boala Alzheimer este cea mai comună formă de demență. Aproape jumătate din toate
formele de demență sunt cauzate de boala Alzhe imer. Simptomele sunt: tulburări de
memorie, dezorientare temporală, spațială, auto și alopsihică, tulburări de vorbire și de
înțelegere.
Populația în Europa îmbătrânește rapid. Grupul de vârstă 75 -85 de ani este cel mai
expus segment al populației. Riscu l de a face demență crește odată cu vârsta și devine maxim
dupa vârsta de 80 de ani. Îngrijirea unei persoane cu demența este una din cele mai mari provocări din domeniul îngrijirii populației vârstnice.
Datorită faptului că femeile în toate țările eu ropene trăiesc mai mult decât bărbații,
există mai multe femei suferind de demență decât bărbați. Soțiile sunt deseori mai tinere decât soții lor. Bărbații suferind de demență, deseori sunt căsătoriți, dar femeile suferind de
demență sunt deseori văduve.
Structura familiei în majoritatea țărilor europene reflectă că persoane în vârstă văduve
de sex feminin, deseori trăiesc singure.

43
Demența este caracterizată prin pierderea abilităților cognitive și emoționale, suficient
de severe ca să interfereze cu fun cționarea de zi cu zi și calitatea vieții. Simptomele demenței
pot fi evaluate în trei sectoare: cognitiv, comportamental și motor.
4.2 Consecințele sociale și medicale ale bolii Alzheimer asupra bolnavilor

Este importantă diagnosticarea persoanelor suferind de demență. Bunăstarea
persoanelor suferind de demență este, de asemenea, raportată la modul general de înțelegere a
demenței: dacă demența este văzută foarte negativ persoanele suferinde sunt stigmatizate și în
consecință, mai puțin susținute de către comunitate.
Este foarte dificil de a prezenta tabloul despre cum demența afectează gradual
bunăstarea unei persoane. În general, abilitatea de a se alimenta și merge de obicei rămâne,
dar abilitățile necesare pentru a face cumpărături, operațiuni f inanciare sau orientarea în spații
familiare se pierd devreme. Problema de reamintire a evenimentelor recente este unul din
principalele simptome recunoscute. Problemele de memorie sunt legate de orientarea
temporală și spațială, pierderea lucrurilor și in abilitatea de a recunoaște persoane și obiecte
familiare. Compotamentele inadecvate (neliniștea, plânsul, dezinhibiția, comportamentul periculos, apatia, dromomania) sunt deseori conectate cu anxietatea, depresia și îngrijorarea datorate haosului mental ca uzat de demență.
Aceste sentimente au fost ilustrate în povestiri scrise de persoane suferind de demență
sau îngrijitorii acestora. Haosul și îngrijorarea se repeta în mod continuu.

4.3 Efectele demenței Alzheimer asupra familiei

Din cauza modificărilor pe care demența le aduce în performanța mentală și fizică
precum și în comportamentul unei persoane, există riscul de pierdere în timp a contactelor sociale. Persoanele suferind de demență își pierd foarte ușor contactul cu prietenii și vecinii. Izolarea socială este deseori asociată cu depresia care apare la îngrijitorii din cadrul familiei.
Acest fapt crește nevoia de îngrijire în instituție a persoanei suferinde. Riscul izolării sociale
este deseori împărtășit și de soțul/soția îngrijitor. Deci întreaga familie este afectată de
demență.

44
Din perspectiva unei persoane cu demență, izolarea socială sau orice altă problemă
depresiogenă este o amenințare la bunăstarea persoanei. Dificultățile de exprimare a
sentimentelor și piederea graduală a abilităților s unt depresiogene.
4.4 Rolul terapeutic al grupurilor de suport în demența Alzheimer

Grupul de suport este un grup care facilitează întâlnirea între aparținătorii, îngrijitorii
persoanelor diagnosticate cu Alzheimer, întâlnire în care aceștia pot discuta problemele pe
care le întâmpină și beneficia de sfaturi profesioniste. Fiecare întâlnire a grupului de suport
va avea o temă specifică. Membrii grupului de suport stabilesc subiectele de maxim interes
pentru ei la sfârșitul întâlnirii precedente.
Grupul de suport se bazează pe:
• confidențialitatea celor discutate;
• respect pentru fiecare membru al grupului;
• ascultare reciprocă și întrajutorare;
• dezvoltarea unei rețele de prieteni, cunoștințe;
• asteptări realiste.
Grupul de suport te poate ajuta dacă:
• vrei să fii ascultat, sprijinit și ajutat;
• te simți izolat de restul lumii, neînțeles și singur;
• vrei să împărtășești gândurile, sentimentele tale;
• ai vrea să afli cum se descurcă alții care se află în aceeași situație ca tine sau în una
mai gravă;
• vrei să beneficiezi de sfaturi, idei noi, informații;
• ai nevoie să afli părerea specialiștilor despre problemele tale.

45
5. Ingrijrea unei pacient cu Alzheimer in stadiul III

Boala și modificările organice din creier care o înso țesc au fost descrise pentru p rima
dată de Alois Alzheimer, psihiatru și neuropatolog german.
Boala Alzheimer este o afectiune degenerativa progresiva a creierului care apare mai
ales la persoane de varsta inaintata, producand o deteriorare din ce in ce mai accentuata a
functiilor de c unoaștere ale creierului, cu pierderea capacitatilor intelectuale ale individului și
a valorii sociale a personalitatii sale, asociata cu tulburari de comportament, ceea ce realizeaza starea cunoscuta sub numele de dementa. Aceasta boala reprezinta forma cea mai
comuna de declin mintal la persoanele
in varsta si a devenit tot mai frecventa o data cu creșterea longevitatii.Nu se cunoaste cu
siguranta cauza ce provoaca boala Alzheimer, dar este posibil sa existe mai multe cauze. Cateva din deteriorarile produ se la nivelul anumitor zone ale creierului sunt legate de
pierderea de mesageri chimici ai neuronilor (neurotransmitatori) in principal acetilcolina, ce permit neuronilor sa functioneze normal.Pierderea treptata a functiilor cerebrale, ce caracterizeaza bo ala Alzheimer, pare a fi rezultatul a doua forme principale de leziuni
nervoase: fibrele nervoase se incalcesc, iar in tesutul afectat iau nastere depozite proteice
cunoscute sub denumirea de placi.
5.1 Tratamentul initial
In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori
de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si
rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor medicamen te nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti.
Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia
bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima l inie in
tratament. Un alt medicament, numit Memantin, poate fi folosit singur sau in asociere cu
inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau
pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer.
Memantinul acti oneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs
nu incetineste progresia bolii. Alt aspect important al terapiei initiale reprezinta detectarea si

46
tratarea altor probleme medicale asociate bolii Alzheimer. De exemplu, depresia apare la
aproximativ 50% din pacientii cu Alzheimer, in special in primele faze ale bolii atunci cand
acestia sunt constienti de diagnostic si de prognosticul prost. Depistarea si tratarea acestor
conditii asociate ca depresia poate minimiza infirmitatea si maximiza abilitatile restante ale
pacientului.
In fazele initiale ale dementei sunt utile urmatoarele sfaturi:

• realizarea sarcinilor in concordanta cu abili tatile.

• modificarea caminului in asa fel incat acesta sa
fie un loc sigur asigurarea unei alimentatii sanatoase.
• este indicat sa se evite somnul din timpul zile i si sa se faca exercitii fizice ziua, iar
inainte de culcare sa se bea un pahar cu lapte cald sau ceai fara cafeina
• programarea activitatilor in momentele din zi in care capacitatile intelectuale
sunt maxime rezolvarea problemelor de memorie in mod creati v.
• inainte de a merge intr -un loc este indicat sa se noteze pe un biletel locul unde se
intentioneaza sa se mearga, adresa si modul de intoarcere acasa,
• pastrarea activitatii, mentinerea unei vieti active si implicarea in mai multe lucruri incetineste deteriorarea abilitatilor mentale.

5.2 Tratament de intretinere
Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana cand nu mai este eficienta.
Aceste medicamente sunt eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat la altele.
Inhibitorii de colinest eraza sunt intrerupti in momentul in care pacientul nu tolereaza efectele
adverse ale acestor medicamente.
Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul
pacientului la terapie, detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie continua familiei sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura

47
ce boala progreseaza se revizuie ste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament
sau alte probleme aparute.

5.3 Tratament in stadiile avansate

Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai dificila.
Asigurarea ingrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregatire
sau de devotament fata de persoana bolnava. Internarea bolnavului intr -o institutie poate fi o
decizie foarte dificil de luat, dar in unele cazuri institutiile specializate in tratarea acestor
bolnavi pot fi cea mai buna solutie.

5.4 Tratament in stadiile terminale

Deoarece boala Alzheimer evolueaza si simptomele se inrautatesc in timp unele
persoane aleg sa discute anumite probleme legate de ingrijirea pe care o vor si de problemele
legale ce o sa apara. Aces te persoane aleg sa- si scrie sau sa spuna dorintele atata timp cat inca
sunt in deplinatatea.

Informatii pentru persoanele care ingrijesc bolnavii cu Alzheimer
Majoritatea pacientilor cu Alzheimer sunt ingrijiti la domiciliu de membrii familiei
sau de pr ieteni. Ingrijirea unei persoane cu Alzheimer poate fi un lucru epuizant atat din
punct de vedere fizic cat si emotional, dar exista modalitati de a face mai usoara aceasta
perioada de ingrijire.

48
Una dintre cheile catre succes este reprezentata de educarea ingrijitorului. In cazul ingrijirii
unui bolnav cu Alzheimer, scopul este:
• de a mentine sanatatea si siguranta pacientului,
• asigurarea unui mediu sigur,
• alimentatie corespunzatoare,
• somn regulat,
• igiena corespunzatoare
• rezolvarea promta a altor afectiuni medicale,.
• realizarea unui mediu inconjurator sigur, prin ordonarea camerelor, utilizarea de
incuietori la usi si la dulapuri,
• mentinerea unei nutritii corespunzatoare se realizeaza prin transformarea mesei intr -o
experienta pozitiva,
• rezolvarea problemelor comportamentale si de pierdere a
abilitatilor mentale, -maximizarea abilitatilor restante,
• intelegerea modificarilor comportamnetale,
• abordarea corecta a simptomelor de agitatie si
dezorientare, -realizarea unei bune
comunicari,

5.5 Tratamentul tu lburarilor de comportament
In cazul tulburarilor de comportament, dupa epuizarea altor mijloace se indica
administarea de tranchilizante. Aceste medicamente sunt indicate atunci cand:
• -un anumit comportament este daunator bolnavului sau persoanelor din ju rul acestuia
-eforturile prin care se abordeaza tulburarile de comportament, de genul schimbarilor
de mediu sau asigurarea unei rutine au esuat
• -comportamentul este intolerabil pentru persoana care- l ingrijeste pe bolnav
• -bolnavul are dificultati in a face diferenta intre real si ireal (psihoza). Psihoza
cauzeaza credinte false (deziluzii) sau halucinatii.

49
5.6 Principiile ingrijirii:

• protejarea pacientului pentru traumatisme,
• incurajarea pacientului sas participe la activitatile zilnice,
• asigurarea nevoilor nutritive ale pacientului
• furnizarea pacientului si familiei informatii despre boala
• incurajarea familiei sa caute informatii despre ajutoarele financiare de care
poate beneficia informarea familiei despre serviciile sociale disponibile
menite sa asiste fa milia -ajutarea familiei sa conceapa planuri realiste pe
termen lung si scurt
• incurajarea pacientului pentru participarea la reevaluarea periodica a abilitatilor cognitive si pentru tratarea celorlalte probleme de sanatate
• ajutarea familiei pentru a se adapta situatiei, pentru a ingriji corespunzator pacientul si pentru a lua o decizie in ceea ce priveste institutionalizarea pacientului

Interventiile asistentei:
• Mentinerea functiilor cognitive cat mai
mult posibil, Furnizarea informatiilor
necesare,
• Organi zarea mediului astfel incat pacientul sa fie protejat de situatii
stanjenitoare, Antrenarea pacientului pentru a participa la propria ingrijire, Ingrijirea directa a pacientului,
• Nu se va cere pacientului sa performeze activitati care depasesc abilitatile sale cognitive,
• Controlul factorilor de stres al pacientului,
• Alcatuirea unei rutine zilnice pentru pacient,
• Recunosterea acelor disfunctii care pot duce la ranirea pacientului,
• Realizarea unui mediu sigur pentru pacient,
• Realizarea unor supervizari frecvente,
• Educatia ingrijitorului despre nevoile de baza ale pacienului,
• Se va asigura un suportt pentru apartinator in vederea ingrijirii pacienului.

50
5.7 Plasarea in camine
Ingrijirea la domiciliu a persoanelor cu Alzheimer nu este totdeauna posibila. Chia r si
in cazul in care aceasta ingrijire este posibila in fazele initiale, pe masura ce boala
progreseaza, devine dificil de realizat ingrijirea la domiciliu pe masura ce se dezvolta noi
tulburari de comportament sau apar alte probleme de sanatate ce nu pot fi rezolvate acasa. De
asemenea, persoana ce se ocupa de ingrijire poate dezvolta probleme de sanatate sau
ingrijirea bolnavului poate deveni extrem de dificila. Exista institutii ce pot fi luate in calcul la un anumit moment, deoarece bolnavii cu Alzheim er vor avea nevoie de ingrijire
permanenta 24 de ore in fazele avansate. Luarea unei decizii cu privire la internarea intr -un
camin sau institutie de ingrijire poate fi foarte greu de luatncurajarea ingrijitorului

Profilaxie Pana in acest moment nu se cun osc mijloace de prevenire a bolii Alzheimer.
Desi nici o substanta nu a fost dovedita ca previne boala Alzheimer, cercetatorii studiaza
posibilitatile ca anumite substante sa reduca riscul de dezvoltare a bolii sau sa intarzie
instalarea ei. Aceste substan te sunt:

• vitamina E si alti antioxidanti in cantitati moderate,
• in cazul in care se diagnosticheaza nivele crescute de homocisteina se indica cresterea
aportului de acid folic si vitamina B6 si B12
• antiinflamatorii nesteroidiene, ca indometacinul, ibuprof enul, naproxenul sau aspirina
in doze zilnice,
• statinele, medicamente folosite in mod obisnuit pentru scaderea colesterolului seric.

Exista putine dovezi asupra faptului ca mentinerea unei activitati intelectuale continue ar
diminua riscul de dezvoltare al bolii Alzheimer. Anumite activitati ca cititul cu regularitate al
ziarului, cartilor, revistelor, jucatul de carti sau alte jocuri, rezolvarea rebusurilor, vizitele la
muzeu sau chiar privitul activ la televizor sau ascultatul la radio pot ajuta la evitarea
dezvoltarii simptomelor bolii Alzheimer. Medicamentele ce sunt in momentul de fata in studii folosite pentru prevenirea formarii p lacilor de amiloid si a formatiunilor neurofibrilare,
pot fi folosite in viitor la persoanele cu risc de Alzheimer. Se fac cercetari cu privire la crearea unui vaccin pentru Alzheimer.

52
6. PLAN DE ÎNGRIJIRE

DIAGNOSTIC NURSING OBIECTIVE INTERVENȚII AUTONOME INTERVENȚII
DELEGATE EVALUARE
Nevoia de a respira si
de a avea o buna
circulatie

• Culegerea de date :
pacienta respira accelerat
din cauza anxietatii.
• Diagnostice nursing :
respiratie afectata de
anxietate. linistesc pacienta vorbindu -i si
administrandu -i tranchilizntele
indicate de medic, asigur un aport
suficient de oxigen, asigur
mentinerea circulatiei in limitele
normale, ajut pacienta se respire
normal.
aerises c salonul, linistesc bolnava,
administrez oxigen pe cale nazala la
nevoie, determin valoarea T.A.,
determin valoarea pulsului la nivelul
arterei radiale
Deși nu există încă un
tratament eficace care să
vindece boala Alzheimer, o
serie de mijloace trebuies c
folosite pentru a îmbunătă ți
calitatea vie ții bolnavului ș i
a-i men ține pe cât posibil
activitatea în familie ș i
societate.

pacienta respire
normal si are o
circulatie buna.

Nevoia de a bea si a
manca

• Culegerea de date : lipsa
apetitului si lipsa de
interes pentru alimente si
lichide.

• Diagnostice nursing :
ingestia de alimente si
lichide nu satisface pacienta sa fie alimenta si hidratata
corespunzator calitativ si cantitativ.
ii explic bolnavei cat de importanta
este hranirea si hidratarea
corespunzatoare , administrez dieta
necesara potrivita varstei si
consumului energetic zilnic al
pacientei.
bolnava respecta
dieta, alimentatia si
hidratarea este
corespunzatoare
varstei, pacienta
este mai energica.

53
nevoile organismului,
anxietate si stress
determinate de
alimentatie, pacienta este
emaciate din cauza
hranirii inadecvate si a
scazut 10 kg in greutate
in ultimul an.
Tratamente simptomatice Se
recomandă modificarea
comportamentului și a
dispozi ției afective (stări de
depresie) a pacien ților cu
medicamente psihotrope,
pentru a diminua anxietatea,
agresivitatea sau stările de
agita ție. Medicamentele cu
acțiune puternică
(neuroleptice, benzodiazepine cu ac țiune
îndelungată) sunt însă de
evitat, datorită ef ectelor
adverse sau paradoxale.

Nevoia de a elimina

• Culegerea de date :
pacienta prezinta emisie
involuntara de scaun si
urina.

• Diagnostice nursing :
incontinenta de scaun si
urina determinate de
imposibilitatea controlarii
sfincterelor din cauza
bolii.
pacienta sa aiba tegumentele uscate
si curate pentru impiedecarea
aparit iei complicatiilor locale date
de eliminarea involuntara a
scaunului si urinei.
montez o sonda vezicala la indicatia
medicului respectand conditiile de
asepsie, incurajez pacienta sa solicite
plosca mai des, ii montez un pampers pentru a mentine igiena

locala corespunzatoare.Avand in
vedere emisia involuntara a scaunului
si urinei, aplic local pe tegument
unguente care sa previna iritarea
tegumenului.
pacienta suporta
sonda vezicala,
pacienta are
tegumentele uscate
si neiritate.

Nevoia de a se misca si
de a avea o buna pacienta sa efectueze miscari active, ofer permanent informatii si implic bolnava isi mentine

54
postura

• Culegerea de date:
pacienta este in
imposibilitate de a sta in
ortostatism si de a se
deplasa.

• Diagnostice nursing :
pacienta imobilizata in
pat, alterarea mobilitatii
fizice prin deficit motor
si senzorial, manifestata
prin; limitarea
amplitudinii miscarilor,
diminuarea fortei
musculare, lipsa
miscarilor voluntare
datorate problemelor de
memorie.
sa aiba un grad minim de
autonomie, mentinerea unei pozitii
adecvate. pacienta in activitati cognitive, dar
care sa nu ii depaseasca capacitatile,
ajut si incurajej pacienta sa faca miscari active, mobilizez pacienta la intervale de doua ore, efectuez un masaj al zonei pe care a stat pacienta
pentru a preveni escarele, ajut
pacienta sa se ridice la marginea patului pentru cateva minute.

Medicamente inhibitoare
ale acetilcholinesterazei

În prima fază a bolii, se
recomandă medicamente
inhibitoare al enzimei acetilcholinesterază. Ele
inhibă degradarea
acetilcholinei,
neurotransmi țător la nivelul
sinapselor anumitor neuroni
din creier În prezent se
folosesc următoarele
preparate (în paranteză
numele comercial): –
Clorhidratul de Donepezil
(Aricept)
-Rivastigmina (Exelon)
-Galantamina (Reminyl,
Nivalin, Razadyne)

o postura adecvata
si reuseste sa faca
cateva miscari
simple daca este
ajutata.

Nevoia de a dormi si a
se odihni

• Culegerea de date:
pacienta a prezentat Educarea pacientei pen tru a avea un
somn corect si sanatos, combaterea
oboselii.
Implic pacienta in activitati zilnice
care sa o tina treaza pe parcursul zilei si care sa ii permita eficientizarea
somnului de noaptea. In primele zile Pacienta doarme
bine noaptea si este
mult mai odihnita.

55
perturbarea somnului, cu
modificarea ritmului
somn -veghe, doarme mai
mult ziua si mai putin
noaptea si din aceasta
cauza este foarte obosita.
• Diagnostice
nursing :Perturbarea
somnului, oboseala. la recomandarea medicului ii
administrez so mnifere care sa ii
induca un somn linistit noaptea.
Seara inainte de culcare aerisesc
salonul si ii ofer pacientei un pahar
cu lapte caldut cu rolul de linistire.
Incurajez pacienta sa respecte
programul de odihna.
Preparate antagoniste ale
NMDA

Existen ța unei
excitotoxicită ți în sistemul
neuronal glutamatergic la
pacien ții cu boală Alzheimer
a determinat introducerea
unui tratament cu antagoni ști
ai receptorilor neuronali la
NMDA (N- metil -D-
aspartat), cum este
Memantina (Axura, Ebixa).
Rezultatele tratamentului
sunt însă contradictorii.

Nevoia de a imbraca si
dezbraca

• Culegerea de date:
Pacienta are
probleme in
efectuarea
activitatilor simple
gen imbracare-
dezbracare, si -a
pierdut interesul
pentru aspectul sau,
are o tinuta pacienta sa fie imbracata ingrijit si
corespunzator mediului in care se
afla. ajut bolanva sa se imbrace si a se
dezbrace singura, schimb lenjeria de pat sau de corp a bolnavei de cate ori
este nevoie, implic pacienta in
activitatea de imbracare- dezbracare.

bolnava prezinta un
aspect ingrijit .

56
neingrijita, are
probleme in alegerea
hainelor din cauza
tulburarilor de
memorie.
• Diagnostice nursing :
dificultate in a se
imbraca si dezbraca,
neconcordanta
mainilor, tremurul
mainilor, dezinteres
fata de aspectul
propriu. Vaccin therapeutic

Utilizarea unui vaccin
(imunoterapie activă) este
preconizată pentru tratarea bolnavilor deja diagnostica ți
ș i nu în scop profilactic.
Primele rezultate sunt
promi țătoare, unii bolnavi
(6%) au dezvoltat însă un
proces de encefalită gravă.
În prezent este în curs un studiu cu un vaccin mai
puțin toxic de tip Aβ.

Nevoia de a fi curat,
ingrijit, de a proteja
tegumentele si
mucoasele

• Culegerea de date:
Pacienta are un aspect
neingrijit, are echimoze
pe brate determinate de pacienta sa prezinte tegumente
intacte, sa fie curate si sa aiba un
aspect ingrijit.
iau masuri de prevenire a accidentarii
involuntare data de episoadele de
agitatie si i ritabilitate ale pacientei,
asigur igiena pacientei, schimb
lenjeria de corp si de pat de cate ori
este nevoie, schimb pozitia pacientei
si masez zonele expuse pentru a pacienta este curata,
are un aspect
ingrijit, iar
tegumentele sunt
intacte si fara
escare.

57
starea de agitatie si
ranirii involuntare.
• Diagnostice nursing :
dificultate in a avea un
aspect curat, ingrijit si cu
tegumente intacte.

preveni escarele.

Alte tratamente în curs de
dezvoltare
-Xaliproden – în studii pe
modele experimentale la
șoareci reduce procesul de
neurodegenerare.
-Tramiprosat (3APS sau
Alzhemed) este un GAG –
mimetic care men ține
solubilitatea beta-amiloidului
pentru a preveni acumularea
de plăci toxice.
-R-flurbiprofen (MPC -7869)
este un modulator al enzimei gamma -secretază, induce
reducerea produc ției de beta –
amiloid toxic în favoarea
unor polipeptide mai scurte.

Nevoia de a comunica

• Culegerea de date:
pacienta nu mai
comunica din cuza
tulburarilor de memorie
si se izoleaza de prieteni
si familie.
• Diagnostice nursing :
comunicare deficitara.
realizarea unei comunicari cu
pacienta prin castigarea increderii si
prin interpretarea cu rabdare a
gesturilor sale.

: incerc sa realizez cu multa rabdare
si tact o comunicare cu pacienta prin
castigarea increderii si prin
interp retarea gesturilor si a mimicii
pacientei din care sa inteleg ceea ce
doreste sa exprime.Formulez
intrebari simple la care pacienta sa
raspunda dand din cap sau prin
miscari ale mainilor. Fac zilnic
exercitii de vorbire cu pacienta la
recomandarea logopedu lui.

reusesc sa inteleg
semnalele non –
verbale pe care
pacienta le
transmite.
Nevoia de a actiona
conform propriilor respectarea orientarii religioase a
pacientei. ii citesc uneori pacientei fragmente
din biblie si incerc sa o tin la current pacientei ii este
respectata orientarea
religioasa.

58
convingeri si valori de
a-si practica religia

• Culegerea de date:
pacienta este de religie
ortodoxa si obisnuia sa
mearga la biserica inainte de a se imbolavi.
• Diagnostice nursing :
imposibilitate de a merge
la biserica.
cu sarbatorile religioase.

Tratamente alternative
Sub denumirea generică
farmacopeică de
Antidementiva sunt încadrate
o serie de preparate, extrase din plante (e x.: Extract din
funze de Ginkgo- biloba ) sau
produse chimice de sinteză
(antagoniste ale ionului de
Calciu, Piracetam, Pyritinol –
hidroclorat, Nicergolin etc.).
Eficien ța lor nu a putut fi
însă dovedită.

Nevoia de a fi
preocupat in vederea
realizarii

• Culegerea de date:
pacienta este incapabila
de a raspunde asteptarilor
altora, prezinta anxietate.

• Diagnostice nursing :
indiferenta pacientei fata
de toti cei din jur, lipsa de interes fata de
activitatile cotidiene.
captarea atentiei pacientei fata de
activitatile zilnice de rutina.
implic pacienta in activitatile zilnice
de alimentare, igiena, comunicare,
stimulez permanent abilitatile
cognitive ale pacientei.
bolnavei ii dispare
sentimentul de
teama.

59

Nevoia de a se recrea

• Culegerea de date:
pacienta obisnuia sa citeasca mult inainte de imbolnavire, viziona filme si ii placea sa se
plimbe.
• Diagnostice nursing :
imposibilitatea de a- si
satisface singura nevoia
de recreere.

pacienta sa se poata relaxa.

ii citesc pacientei dintr -o carte pe
care o prefera, ii pun un film preferat
si aerisesc bine salonul.
pacienta prezinta o
stare de spirit
satisfacatoare.

Nevoia de a invata

• 1.Culegerea de date:
pacienta este in imposibilitate de a mai invata ceva din cauza
afectarii grave a
memoriei .
• 2.Diagnostice nursing:
incapacitate de intelegere
si memorare crearea unui climat de siguranta si
relaxare pentru pacienta. organizez mediul astfel incat pacienta
sa fie protejata de situatii
stanjenitoare, antrenarea pacientei
pentru a participa la propria ingrijire, u ii voi cere pacientei sa performeze
activitati care depasesc abilitatile sale
cognitive.

pacienta este
linistita si relaxata.

60

“Întotdeauna m -am bucurat să împart din ce
am știut ”

61
Cuprins
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………………………………………. 2
1. CAPITOLUL I SEMIOLOGIA MEMORIEI ……………………………………………………………………………….. 4
2. CAPITOLUL II TULBURĂRILE MEMORIEI ……………………………………………………………………………. 8
2.1 Tulburări canti tative de memorie ………………………………………………………………………………………… 8
2.2 Hipomnezia ……………………………………………………………………………………………………………………. 9
2.3 Hipermnezia …………………………………………………………………………………………………………………. 10
2.4 Amneziile …………………………………………………………………………………………………………………….. 10
2.5 Amnezia de fixare (anterogradă) ………………………………………………………………………………………. 11
2.6 Amnezia de evocare (retrogradă) ………………………………………………………………………………………. 12
2.7 Tulburări calitative de memorie ……………………………………………………………………………………….. 14
2.8 Corelații ale tulburărilor de memorie cu ale altor funcții psihice ……………………………………………… 16
3. CAPITOLUL III MALADIA ALZHEIMER ……………………………………………………………………………… 18
3.1 Definiție și clas ificări ……………………………………………………………………………………………………… 18
3.2 Caracteristicile demenței Alzheimer ………………………………………………………………………………….. 20
3.3 3.3. Ipoteze etiologice …………………………………………………………………………………………………….. 22
3.4 Stadiile demenței Alzheimer ……………………………………………………………………………………………. 24
3.5 Diagnostic clinic și paraclinic în boala Alzheimer ………………………………………………………………… 26
3.6 Manifestări clinice …………………………………………………………………………………………………………. 29
3.7 Evaluarea neuropsihologică și cognitivă în boala Alzheimer ………………………………………………….. 35
3.8 Vârsta de debut și tratamentul bolii Alzheimer ……………………………………………………………………. 37
3.9 Problemele întâmpinate de familie și susținerea acesteia ……………………………………………………….. 39
4. CAPITOLUL ÎNGRIJIREA PERSOANELOR CU DEMENȚĂ ALZHEIMER ……………………………….. 42
4.1 Principii esențiale ale îngrijirii persoanelor cu demență Alzheimer ………………………………………….. 42
4.2 Consecințele sociale și medicale ale bolii Alzheimer asupra bolnavilor ……………………………………. 43
4.3 Efectele demenței Alzheimer asupra familiei ………………………………………………………………………. 43
4.4 Rolul terapeutic al grupurilor de suport în demența Alzheimer ……………………………………………….. 44
5. Ingrijrea unei pacient cu Alzheimer in stadiul III ………………………………………………………………………… 45
5.1 Tratamentul initial …………………………………………………………………………………………………………. 45
5.2 Tratament de intretinere ………………………………………………………………………………………………….. 46
5.3 Tratament in stadiile avansate ………………………………………………………………………………………….. 47
5.4 Tratament in stad iile terminale …………………………………………………………………………………………. 47
5.5 Tratamentul tulburarilor de comportament ………………………………………………………………………….. 48
5.6 Principiile ingrijirii: ……………………………………………………………………………………………………….. 49
5.7 Plasarea in camine …………………………………………………………………………………………………………. 50
6. PLAN DE ÎNGRIJIRE …………………………………………………………………………………………………………… 52
7. BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………………… 62

62
7. BIBLIOGRAFIE
• ALBU, A., ALBU, C., (1998), Asistența în familie a persoanei cu deficiență funcțională, București,
Editura Hyperion.
• ASLAN, A., (1999), Elemente de asistență socială, Iași, Editura Polirom.
• BALACI, M., (1996), “Îmbătrânirea demografică în România”, în Revista Economistul, nr. 827-23/24.
• BĂLĂCEANU -STOLNICI, C., (1998), Geriatrie practică, București, Editura Medicală Amaltea.
• BĂLĂCEANU, C., ANGHEL, G., (1970), Istoria medicinii universale, București, Editura Medicală.
• BEJAT, M., (1980), Psihologie clinică, București, Ed. Academiei Rom âne.
• BENESCH, H., (1995), Atlas de psychologie, Paris, La Pochothčque.
• BOCANCEA, C., NEAMȚU, G., (1999), Diferențe individuale, București, Editura Tehnică.
• BOGDAN, C., (1990), Societatea și problemele îmbătrânirii populației, București, Editura Junimea.
• BOGDAN, C., (1992), Elemente de geriatrie practică, București, Editura Medicală.
• BOGDAN, C., (1997), Geriatrie, București, Editura Medicală.
• BOLOGA, V., (1993), Boli mintale, București, Editura Medicală.
• BRÂNZEI, P., (1979), Itinerar psihiatric, București, Editura Junimea.
• BROUILLET, D., SYSSAU, A., (1997), La maladie d’Alzheimer, Paris, PUF.
• BUTLER, A., PRITCHARD, C., (1993), Practica asistenței sociale, UNICEF, București, Editura Alternative.
• BURTLER, K., RAYNIER, L., (2002), Medicina de familie – Ghidul o mului sănătos și uneori bolnav,
București, Editura Nemira.
• DĂNĂILĂ, L., (1996), Boala Alzheimer, București, Editura Medicală.
• DELPEREE, N., (1995), Protecția drepturilor și libertăților persoanelor vârstnice, București, Institutul
român pentru drepturile omului.
• DEMETRESCU, R., (1994), Drepturile omului la vârsta a treia, București, Institutul român pentru
drepturile omului.
• DUMITRU, D., (1981), Ghid de recuperare funcțională, București, Editura Sport -Turism.
• DUMITRU, M., (1982), Geriatrie, București, Edi tura Medicală.
• FOLSTEIN, M.F., FOLSTEIN, S.E., MCHUGH, P.R., Mini -Mental State, A practical method for
grading the cognitive state of patients for the clinician, J. Psychiatr. Res., 1975, 12, 189 -198.
• GAL, D., (2003), Asistența Socială a persoanelor vârstn ice. Aspecte metodologice, Cluj -Napoca,
Editura Todesco.
• GHEORGHE, D.M., MARINESCU, D., (2005), Boala Alzheimer, București, Cartea Universitară.
• GORGOS, C., (1987), Dicționar enciclopedic de psihiatrie, București, Editura Medicală.
• GUSIC, VL.I., (1984), Ps ihologia vârstelor și lupta împotriva bătrîneții, București, Editura Științifică și
Enciclopedică.
• HUGHES, C.P., BERG, L., DANZIGER, W.L., COBEN, L.A., MARTIN, L.A., (1982), A new clinical
scale for the staging of dementia, Brit. J. Psychiatr.,140, 566- 572.
• ILUȚ, P., (1993), Sociologia familiei, Cluj -Napoca, Editura Universitatea Babeș Bolyai.
• ILUȚ, P., (1995), Familia, cunoaștere și asistență, Cluj -Napoca, Editura Argonaut.
• IONESCU, S., (1980), Psihologia vârstei înaintate, București, Editura Științifică.
• LUNGU, N.S., (2000), Evaluarea sinoptică în gerontologia clinică, Alba Iulia, Editura Bălgrad.
• MAGNI, N.M., THOMAS, P., (1997), Maladie d’Alzheimer, Paris, Masson.
• MARSHAL, M., (1993), Asistența socială pentru bătrâni, București, Editura Alternative.
• MANEA, L., (1998), Îngrijirea persoanelor cu handicap, București, Editura Tritania.
• MIHĂILESCU, I., (1997), Asistența socială în România, București, Editura All.
• MORRIS, F., B ASS, R., (1986), Vârstinicii și problemele lor, București, Editura Medicală.