Cuvânt înainte, [608011]

Cuvânt înainte,
“Eu binecuvântez pe Domnul, care mă sfătuiește, căci până ș i
noapt ea îmi dă îndemnuri inima”
Psalmii, 16:7
Cartea de față nu pr etinde să aduc ă nout ăți în cunoaș tere.
Cartea de față își propune o transcriere a gândur ilor,
reflectărilor și cugetărilor trăite și scrise într-o stare de iluminare, de
stimulare, conferite de o put ernică trăire și revelație divină, fiind doar un
conspect a cugetarilor si reflectarilor traite intr-un anum it timp si loc
despre sensul existenței umane. Pentru că în special credința si religia este
pentru noi sensul sau direcția care ne ghidează in viața de zi
cu zi, cartea de față ar e un c aracter religios.
În decursul anilor am alcătuit un r ezumat presărat cu comentarii
personale și sper ca, pagi nile care urmează vor face pe unii să înțeleagă
că Dumnezeu , după de finiția celebră a lui Emil Cioran “ este intervalul
dintre două băt ăi ale inimii” .
Totuși mă întreb dac ă, scriind ac este rândur i, nu e ste mai degrabă
dorința de a mă lămuri eu însumi, de a înțelege sensul cunoaș terii și
apropierii de Dumnezeu, și ca să spun ș i mai adevărat, mă temeam să nu
profanez prin sărăcia cuvântului meu înalta descriere și înțelegere a celor
dumnezeiești. Așadar am aruncat grija pe ntru felul de a scrie toate aceste
gândur i asupra lui Dumnezeu " C ăci El dă om ului cunoș tința, iar celor
bâlbâiți le dezleagă l imba" .
Cartea este un imbold care să redeschidă o c ale demult uitată
care poat e folosi și altora !
C u deosebită stimă și considerație
Autorul
Szekely Pavel Arcadiu

DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU
“ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe
singur ul Lui Fiu, pe ntru ca oricine crede în El, să nu pi ară, ci să aibă viață
veșnică. “
Ioan 3: 16
Suntem mereu fermecați de dragostea lui Dumnezeu pentru că nu o
putem înțelege. Nu avem cum să înțelegem dragostea lui Dumnezeu. Nu
avem cum să o pricepem. Suntem tributari ai acesteia. Ne uităm zilnic în
ochii soției, a copiilor noștrii și vedem dragostea Lui. Ne uităm în ochii
prietenilor, a oamenilor de pe stradă, privim zi de zi la natură la tot ce ne
oferă , la păsări, animale, la plante și în toate vedem dragostea Lui.
Niciodată nu o s ă putem sa pricepem dragostea lui Dumnezeu. Niciodată nu
vom putea sa batem în cuie teologice si să spune m: „Dragostea lui
Dumnezeu este…,” așa ca o formulă de matematică.
Ce înseamnă să fim iubiți de Dumnezeu?
Experiența aceasta a iubirii, este ceva ce simțim, ceva ce
cunoa ștem cu inima, ceva ce este mai mult decât un a devăr pe care-l
deducem din raționamente logice. Putem cunoa ște unele lucruri cu mintea
dar pe care nu le experimentăm cu inima.
S-ar putea să raționam în felul următor :
1) Biblia spune , "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea"
(Ioan 3:16);
2) Eu fac parte din această lume;
3) de aceea, Dumnezeu mă iubește. Această este o cale de a ști că
ești iubit de Dumnezeu.
Sau s-ar putea să mergi mai departe și să spui:

1) Hristos a spus uncenicilor Săi, "Nu este mai mare dragoste decât
să-și dea cineva viața pentru prietenii săi." (Ioan 15: 13);
2) Eu sunt unul din prietenii Lui pentru că îl urmez pe El și păzesc
poruncile Lui (Ioan 15: 14);
3) de aceea, Hristos mă iubește cu dragostea cea mai mare.
Acestea sunt căi care folosesc rațiunea pentru a cunoa ște faptul că
suntem iubiți și sunt importante. Trebuie insă să vedem aceste lucruri și să
le folosim ca pe o pa rte a arsenalului de care dispune m în lupta credinței.
În Epistola către Romani 5:5 Sfăntul Apostol Pavel spune " însă
nădejdea aceasta nu înșeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată
în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat."
Această experimentare a dragostei pe care o arată Dumnezeu față
de noi nu e ste o de ducție logică. Este o dragoste care este simțită în inimă.
și este cunos cută în felul în care num ai inima o poa te cunoa ște.
Dar pâna la urma să vedem ce este dragostea adevărată ?
La 1Corinteni 13:5 se spune foarte clar ''Dragostea nu s e mânie''.
Dragostea este un s entiment foarte profund c are poate fi descris în
foarte multe feluri. Este un s entiment care te înălță și care îți dă o stare de
bine si o stare de fericire . Dragostea adevărată este atunci când tot ce simți
nu poa te fi exprimat în foarte multe cuvinte, este o stare constantă de bine,
un sentiment de împlinire și o pof tă continuă de viață. Dragostea adevărată
este necondiționată. Este atunci când iubești cu adevărat pe cineva și nu a i
nicio așteptare și nu c eri nimic in schimb.
Dragos tea lui Dumnezeu nu se schimbă nici când NOI suntem
suparati sau mâniosi pe El.
Bucurie, durere, teamă, mânie. Ce au toate acestea în comun? Ele
sunt toate stări emoționale și sunt o pa rte importantă a fiecărui om. Emoțiile
ne ajută să ne exprimăm în fața celorlalți și fără ele am fi niște creaturi
destul de plicticoase. Dar noi ne aratam câteodată mânia sau frustrarea
chiar și împotriva Dumnezeu. De foarte multe ori zicem :
„De ce Dumnezeu îngăduie asta?

De ce Dumnezeu îmi face asta?”
Unde este Dumnezeu acum când am atâta nevoie de EL ?
Avem perioade sau momente în care țipăm la Dumnezeu. Îl
criticăm că nu ne ascultă rugăciunile sau ne plângem de milă spunâ nd că nu
pentru noi nu e xistă Dumnezeu. El de multe ori poate să nu facă ceea ce Îi
cerem în rugăciuni dar ne dă un răspuns la rugăciunile noastre, explicându-
ne de ce nu face cum vrem noi. În cazul acesta trebuie sa știm să Îl ascultăm
(în sensul de a-L auzi) astfel vom fi ispitiți să îi cerem socoteala, sa-l
chestionăm uneori în termeni destul de duri.

Dragos tea lui Dumnezeu nu se schimbă nici când suntem
egoiști și cerem pentru noi tot.
Ce înseamnă a fi egoist ?
Egoismul conform definiției este o atitudine de exagerată
preocupare pentru interesele personale sau familiare și de nesocotire a
intereselor altora. Egoiștii reduc totul la propria persoană, la propria familie,
neținând cont de ceilalți, dorind și acumulând totul pentru sine. Este exact
ceea ce se raportează la dorințele noastre zilnice pentru noi sau copiii noștri
– meserii bănoase, funcții înalte, case impună toare, averi imense, putere etc.
De multe ori noi spune m :
„ Doamne dă-mi și Doamne fă-mi.” Dumnezeu spune , „De-atâtea
ori mi-ai cerut lucruri și n-ai știut ce ceri”.
Este exact ca și cum soțiile își întreabă soții câteodata:
„Mă iubești? , Cat de mult ?
Așa întrebăm și noi strigând spre cer :
„Helloo E cineva acolo ? Mă iubești ?”
Și auzim din cer „Te iubesc cu o iubire veșnică.” De fapt,
Dumnezeu este singurul care iubește așa.
Trebuie să evităm lucrurile lumești, ca să nu ne răpească inima și
să ne folosim de cele simple, num ai pentru a ne sluji de ele. Să ne îngrijim
însă să fie sobre. Ne spune în 1 I oan 2:15-17
“ Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva
lumea, dr agos tea Tatalui nu e ste in El.

Caci tot ce este in lume: pofta firii pam intesti, pofta ochilor si lau-
darosia vietii, nu e ste dela Tatal, ci din lume.
Si lumea si pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, ramine
in veac.”
Dumnezeu să ne facă darnici în Hristos, darnici în pos t și
rugăciune , în vor ba bună care trebuie să o spune m.
Dragos tea lui Dumnezeu nu se schimbă nici când noi nu mai
comunicăm cu El.
Rugăciunea este atitudinea de dependență de Dumnezeu.
Fiecare dintre noi ne putem refugia în liniștea odăiței noastre ,
ascunse pentru o c omunicare adevărată, profundă și semnificativă cu
Dumnezeu.
A-ți auzit de lipsă de comunicare? Când nu m ai vorbim cu
Dumnezeu înseamnă că nu ne mai rugăm. Adevărata rugăciune e foarte
grea. Să spui la Dumnezeu că vrei aia și aia nu e greu, da r să-L faci pe
Dumnezeu să îți îndeplinească cererea PE LOC e ceva foarte, foarte dificil.
Orice rugăciune care este rostita atât cu voc e tare sau în gând,
oriunde si oricând este o vor bire cu Dumnezeu. Îndrăznesc să spun c ă
rugăciunea este o jertfă personală , o răstignire, o vă rsare a sângelui propriu
pentru ceea ce vrem de la Dumnezeu.
Dragos tea lui Dumnezeu rămâne valabilă peste viața noastră și
când nu vrem să ne schimbăm .
Domnul bate la ușa inimii fiecăruia în parte. Chemarea Lui diferă
de la om la om
"Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat; și pe
care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe
aceștia i-a și mărit" (Romani 8, 30) .
Domnul îi cheamă pe toți oamenii la mântuire, dar nu toți se
mântuiesc, "căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși" (Matei 22, 14) .
Chemarea lui Dumnezeu este trimisa în multe feluri: prin cuvintele
Sfintei Scripturi, prin încercări și ispite, prin vise, prin pedepsele și

suferințele cu care îl cheamă la pocăință pe omul care a greșit și nu s e
căiește de păcatele sale; chiar "când suferim pe nedrept trebuie să știm că
asta se întâmplă cu îngăduința lui Dumnezeu, fie pentru a ne spăla păcatele,
fie pentru a primi cununa ", spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Niciodată omul n-ar fi putut de unul singur să înțeleagă iubirea
infinită pe care o nut rește Dumnezeu față de această binecuvântată făptură,
omul, care constituie și coroana întregii creații. Și deoarece iubirea
adevărată nu e ste cu put ință să se exprime doar prin cuvinte emoționante, ci
și prin fapte care dove desc autenticitatea cuvântului.
Odată împăratul Alexandru cel Mare l-a întrebat pe unul dintre
înțelepții curții sale :
“ Cum poate un om să devină Dumnezeu? “ raspuns ul înțeleptului
a fost unul simplu:
“ Atunci când om ul va face ce num ai Dumnezeu poa te să facă , să-
i iubească chiar și pe vrășmașii lui.”
Avem atâta egoism în inimile noastre încât dragostea lui
Dumnezeu este si va rămâne o mare enigmă pentru noi .
Însăși Sfânta Scriptură spune în Romani 3:23 că :
“ Toți oamenii au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu” ,
iar în Epistola către Tit a Sfântului Apostol Pavel 3:3 ne spune “ urâți fiind
și urându-ne unii pe alții” – aceasta este marea contradicție a naturii noastre
umane “ urându-ne unii pe alții și având atâta nevoie de a fi iubiți.
JERTFA DUMNEZEIASCĂ :
“ Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul
Lui Fiu” .
Iubirea lui Dumnezeu pentru om se revelează mai ales în jertfa de
pe Cruce a Mântuitorului ISUS HRISTOS : "Noi am cunos cut dragostea Lui
prin aceea că El și-a dat viața pentru noi " (I Ioan. 3, 16) . În suferințele Sale,
Isus n-a vrut de la om altceva decât un s ingur lucru: să accepte a răspunde
cu iubire la iubirea ce i se arată. Prin iubirea Sa, Hristos a vrut salvarea
omului. "Crucea este cheia tainei iubirii lui Hristos. Fără Cruce am fi știut

ceva despre iubire în general, dar n-am fi știut nimic despre iubirea lui
Dumnezeu față de noi." Crucea a fost altarul pe care s-a adus jertfa cea
adevărată. Crucea este mijlocul prin care Dumnezeu ne-a împăcat cu Sine.
Prin întrupare, ISUS HRISTOS a luat asupra Lui slăbiciunile
lumești și răbdând pâ nă la moarte, a învins frica de moarte și însăși
moartea, în firea Sa omenească . El a fost omul durerii nedrepte. Prin dur ere
a desființat păcatul, și tot prin dur ere a desființat moartea. Patimile,
răstignirea și moartea Mântuitorului ISUS HRISTOS sunt jertfa de Sine pe
care El a adus-o pentru mântuirea lumii. El a suferit toate acestea pentru că
așa era hotărât de Dumnezeu, din veac, să se obțină mântuirea. Astfel
proorocia lui Isaia prezice amănunțit patimile Domnului, asemănând pe
Mântuitorul ISUS HRISTOS cu un m iel dus la înjunghi ere și cu o oa ie,
care nu-și deschide gura împotriva celui ce o tunde (Isaia 53, 4- 7).
Mântuitorul Însuși spune despre Sine că n-a venit în lume că să I se
slujească, ci că El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru
mulți (Matei 20, 28) . Iar la Cina cea de taina zice că, trupul Său se frânge și
sângele Său se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor (Matei 26, 27- 28).
Dumnezeu ne-a văzut din înaltul cerurilor și în aceea noapte
adâncă a lăsat cerul că să ne vină în ajutor. În aceea noapte a trimis în lume
pe unicul Său Fiu ca prin el să fim mântuiți, iar EL – Fiul lui Dumnezeu –
Isus Hristos a urmat drumul ascultării părintelui până la crucea răstignirii
unde prin moartea lui a venit împăcarea cu Tatăl .
Mântuitorul nostru Isus Hristos a fost supus morții a fost părăsit și
a suferit, și a răbdat mânia lui Dumnezeu, a judecății divine :
“Scoală-te, sabie, asupra păstorului Meu“ (Zaharia 13:7)
În Sfânta Scriptură 1Petru 3:18 spune :
“Căci și Hristos, oda tă pentru păcate a suferit, cel drept pentru cei
nedrepți, că să vă aducă la Dumnezeu.”, iar acum mântuiți prin harul și
jertfa Mântuitorului Isus Hristos , mergem spre cer fericiți și plini de
speranță, căci jertfa binecuvântată pe care a făcut-o ne-a deschis porțile
raiului.
A venit pe acest pământ pentru a ne face pe toți fericiți, pentru a
ne da lumina fericirii, iluminând în noi sursa bucuriei care este Sfântul Duh

din inimă noastră. Nu a venit num ai pentru a ne salva, ci în primul rând
pentru a ne da bucuria și fericirea.
În ziua răstignirii Mântuitorului, omenirea și-a arătat și și-a
revărsat toată ura , mânia și răutatea împotriva creatorului ei, venit să-i
aducă nemurirea.
În Psalmul 22:16 s e descrie acele momente trăite de Mântuitorul
nostru:
“ Căci niște câini mă înconjoară, o c eată de nelegiuiți dau
târcoale împrejurul meu, mi-au străpuns mâinile și picioarele…”
În aceste cuvinte se poate desluși cum mulțimea dușmănoasă a fost
atrasă că de un m agnet uriaș la spectacolul macabru al răstignirii fiind pa rcă
împinsă de la spate de o curiozitate păcătoasă. A murit în față tuturor —
prieteni și dușmani deopotrivă. El S-a văzut pe cruce singur, părăsit de
aproape toți. A fost părăsit până și de ucenicii cei mai apropiați, care in
afară de Ioan, se ascunseseră cu lașitate în fața primejdiei de a fi arestați – și
nimeni, nimeni nu înțelegea încă lucrarea pentru care murea El. Nimeni nu
poate contesta faptul că Petru a făcut câțiva pași pe apă, iar cu câteva zile
mai târziu a zis „ Nu-L cunos c.” În jurul LUI era gloata dușmănoasă;
singurele chipuri care le vedea erau ori cele tâmpe, nepăsătoare, ale
numeroșilor gură-cască, pe care nu e ra întipărită decât o curiozitate
nepăsătoare, ori cele pline de o buc urie răutăcioasă.
Răutatea aceasta nu s -a îmblânzit nici măcar în fața dureroasei
priveliști a pătimirilor de pe cruce, arătându-se prin obs ervații ironice, care
dau în vileag de zgustătoarea josnicie a sufletului lor, care era în stare să-și
bată joc de un m uribund. P e alții i-a, mântuit, spune au ei în bătaie de joc,
dar pe sine nu poa te să se mântuiasca!
Odată cu păcatul, Măntuitorul Isus a fost nevoit să ia asupra Sa și
urmările lui inevitabile, care sunt cele mai groaznice pentru suflet: în-
strainarea de Dumnezeu, pă rasirea de către Dumnezeu și blestemul ce atâr-
na asupra noatră ca și pedeapsa pentru păcat .
În epistola către Galateni, cap 3, ve rsetul 13 S făntul Apostol Pavel
ne arată : '' Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se

blestem pentru noi – fiindcă este scris: "Blestemat e oricine este atârnat pe
lemn"
Dacă ținem cont de toată monstruozitatea acestui blestem și a
părăsirii de către Dumnezeu, de toată greutatea incredibilă a păcatului
ridicat de Mântuitorul Isus pentru răscumpărarea noastră, poa te vom putea
înțelege, într-o oarecare măsură, strigătul Lui dinaintea morții, plin de
mâhnire și chin de nepove stit: "Eli, Eli, lama sabactani?" care se tălmăcește:
"Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pe ntru ce M-ai părăsit?" (Matei 27.46)
Suferințele Domnului ISUS HRISTOS au fost atât de mari, încât
toată natura s-a tulburat. Soarele nu a mai putut răbda această priveliște și s-
a ascuns; întunericul a acoperit pământul care s-a cutremurat de spaimă,
Catapeteasma Templului, care desparțea Sfânta de Sfânta sfintelor, s-a
despicat.
Totuși astazi unii inca mai pun î ntrebarea:
„ Dar pentru ce aceste pătimiri? De ce simbol al creștinismului a
devenit tocmai crucea – acest instrument al torturii?
Din păcate astazi pentru mulți dintre noi , sensul crucii este
absolut de neînțeles. Apostolul Pavel scria încă de pe atunci:
'' Fiindcă propovă duirea crucii este o ne bunie pentru cei ce sunt pe
calea pierzării; dar pentru noi , care suntem pe calea mântuirii, este puterea
lui Dumnezeu. (I Cor. 1,18) .
Omul a dăruit lui Dumnezeu moarte, iar EL prin jertfa de pe cruce
a dăruit omului viața veșnică.
Această este dragostea fără de margini a lui Dumnezeu.
Slava lui Dumnezeu
Suferință și slavă. Duhul lui Dumnezeu pune aceste două noțiuni
împreună în multe locuri din Sfânta Scriptură. Prin această se face o
diferență clară între ele, iar pe de altă parte ne arată că suferința și slava în
gândirea lui Dumnezeu despre Hristos formează un tot unitar.
Ne spune Apostolul Pavel în Epistola către Evrei 2:9
“Dar pe Acela care a fost făcut "pentru puț ină vreme mai prejos

decât îngerii", adică pe Isus, Îl vedem "încununa t cu slavă și cu cinste" din
pricina morții pe care a suferit-o; pentru că, prin harul lui Dumnezeu, El să
guste moartea pentru toți. “
Pentru a putea duce la îndeplinire planul de mântuire a omului,
Dumnezeu a trebuit mai întâi să devină om. Numai în timp ce a mers în
moarte că om a putut să nimicească “ Prin moarte pe cel ce avea puterea
asupra morții, adică pe diavol.”
În Epistola către Filipeni 2:7-10 aflăm că :
“S-a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un c hip de rob, făcându-Se
asemenea oamenilor.
La înfățișare a fost găsit că un om , S-a smerit și S-a făcut
ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult și I-a dat
Numele care este mai presus de orice num e;
“ pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunc hi al celor
din ceruri, de pe pământ și de sub pă mânt “
De ce a fost necesară această jertfă a lui Dumnezeu ? Pentru că “
Noi am cunos cut dragostea Lui prin aceea că El și-a dat viața pentru noi " (I
Ioan. 3, 16) .
Dacă vom striga după ajutor , atunci când gl asurile rugăciunilor
noastre se îndreaptă spre Dumnezeu , EL ne va răspunde arătându-ne cu
mâna spre biserica pe care Mântuitorul ISUS a câștigat-o cu însuși sângele
Său.

Amin

PĂCATUL S AU STAREA DE PĂCAT
“ Voi nu v- ați împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva
păcatului”
( Evrei 12:4)
“ Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui
Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru “
( Romani 6:23)
” Cine își ascunde fărădelegile nu pr opășește, dar cine le
mărturisește și se lasă de ele capătă îndurare.”
( Proverbe 28:13)
Din cele mai îndepărtate timpuri cea mai profundă nevoie a
sufletului omenesc este nevoia după iertarea păcatelor. Pacea sufletească
ține de iertarea păcatelor. Mântuirea stă în iertarea păcatelor. Liniștea
noastră în familie, în casă , în societate și în biserică ține de iertarea
păcatelor noastre. Omul năzuieste după pace, după liniște, buc urie și
fericire. Dar, aceste aspirații vor fi împlinite cu desăvârșire doar atunci când
sufletul este eliberat de vina care a acumulat-o, mânia lui Dumnezeu este
satisfăcută, potolită, pova ră e descărcată, iertarea este oferită, buc uria care
însoțește iertarea stăpânește de acum inima și omul acela este atunci un om
mântuit. Un om plin de viață, de pace, de bucurie, de voie bună pentru că
Dumnezeu i-a făcut mult bine și l-a iertat de tot și de toate.
Sigur că de păcătuit, am păcătuit. Dacă este cineva care spune că n-
a păcătuit, în momentul în care gândește sau face această afirmație a și
făcut un pă cat. De păcătuit, păcătuim în diferite feluri. Putem să păcătuim
singuri. Dar de iertat, nu ne putem ierta singuri. Iertarea este un da r.

Întrebarea este: Cum știu când l-am primit acest dar ?
Cum știu că acest dar de la Dumnezeu este adevarat ?
Pe ce bază se stabilește iertarea păcatelor noastre?
În 1 Ioan 2:12 , S fânta Scriptură ne spune :
“ Vă scriu, copilașilor, fiindcă păc atele vă sunt iertate pentru
Numele Lui”
În Sfânta Scriptură nu s crie: Vă scriu că păcatele voastre să fie
iertate, sau în speranța că păcatele să fie iertate. Ci în Sfânta Scriptură scrie:
“ Vă scriu pentru că păcatele vă sunt iertate” . Cu siguranță va sunt iertate.
Din învățăturile bisericii noastre este de știut că cine se roagă
pentru iertare o primeaste. Dacă ne rugăm acasă, pe drum, sau la serviciu,
sau ne rugăm în mașină, Dumnezeu ne poate ierta.
De multe ori s-a pus și se mai pune intrebarea :
'' Care e poziția în care trebuie să te rogi, în picioare sau în
genunc hi?''
Poziția adevărată nu e poziția trupului ci poziția inimii.
Dacă trupul nu poa te să stea decât în picioare sau pe pat, inima
trebuie să fie pe genunc hi când se roagă. Să ne rugăm, să-l căutăm pe
Dumnezeu în fiecare moment al vieții noastre .
Cum pot să știu că păcatele mele sunt iertate?
1. Iertarea păcatelor noastre se bazează pe jertfa lui Isus
Hristos
În Sfânta Scriptură la 1 Ioan cap. 2 a flăm că: „El este jertfă de
ispășire pentru păcatele noastre și nu num ai pentru ale noastre, ci pentru ale
întregii lumi. În cap. 4:10 scrie „Dumnezeu ne-a iubit și a trimis pe Fiul Său
că jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.” În 1 P etru scrie „noi am fost
răscumpărați nu c u lucruri pieritoare, nu c u argint sau cu aur, ci am fost
răscumpărați cu sângele scump al Domnului nostru Isus Hristos. Când ne
gândim la trecutul nostru păcătos, trebuie să fim siguri, că jertfa
Mântuitorului Isus este izvor de iertare pentru păcatele noastre.
Domnul Isus s-a dus pe Sine, pe cruce, ca jertfă, pentru ca noi să
căpătăm iertarea. Sfânta Scriptură sau Cuvântul Domnului ne învață lucrul
acesta foarte, foarte clar. Jertfa Domnului nostru Isus nu e ste un ge st care

scoate în evidență un e șec al Domnului Isus.
Domnul Isus n-a murit ca victimă și nu a fost o victimă. Jertfa Lui
pune în evidență biruința Sa. Este calea spre biruință. El a murit pentru
păcatele noastre, că să realizeze, să împlinească cea mai profundă nevoie, să
primim iertarea.
În Epistola către Evrei 7:26 spune că Mântuitorul nostru Isus
Hristos s-a arătat o singură dată, că să șteargă păcatul prin jertfa Sa. Ce
înseamnă cuvântul ''să stearga'' ? Efectiv nu m ai există, în sensul în care tot
ceea ce trebuia să săvârșească Fiul lui Dumnezeu că păcatul să fie eliminat
s-a săvârșit și păcatul a fost eliminat. Jertfa Fiului lui Dumnezeu are ecouri
veșnice. Pe acela pe care Dumnezeu îl iartă, Dumnezeu nu î i ia păcatul lui și
îl pune de o pa rte și-l ține ascuns până la vremea potrivită. Jertfa lui Isus,
Fiul lui Dumnezeu desfinteaza păcatul. Păcatul nu m ai există. Ce Dumnezeu
a iertat nu m ai este. Când vă tulbură ceva din trecutul dum neavoastră,
aduceți-vă aminte că Isus s-a dus pe Sine că jertfă pentru voi . A murit pe
cruce pentru voi .
2. Iertarea păcatelor noastre prin mijlocirea Domnului Isus
Domnul Isus s-a dus nu doa r că jertfă pentru păcate. Ci, înviind di n
morți, înălțându-se la cer, El șade la dreapta lui Dumnezeu și sfânta
Scriptură ne învață că El este mijlocitorul nostru înaintea lui Dumnezeu.
În 1 Ioan 2:1 ne confirmă cele menționate mai sus
„Copilașilor, vă scriu aceste lucruri că să nu pă cătuiți. Dar, dacă
cineva a păcătuit avem la Tatăl un m ijlocitor, pe Isus Hristos, cel
neprihănit.”
Dacă cineva a păcătuit, să-i fie rușine față de Dumnezeu, nu
săvârșești păcate și pretinzi că nu s -a întâmplat nimic. Dacă cineva a căzut
într-un pă cat să-i fie rușine. Dar, nici o clipă să nu-și piardă speranța.
Obrazul să ne crăpe de rușine, am păcătuit împotriva lui
Dumnezeu. Nu suntem nevoiți să acceptăm acuzarea acelora care aruncă
după noi cuvinte de ocară, spunâ nd că dacă am păcătuit ne ducem în fundul
iadului și nu m ai este nici o șansă.
Isus, Fiul lui Dumnezeu s-a înălțat la cer și este acolo mijlocitor și

ne spune în Sfânta Scriptură că dacă cineva a păcătuit avem la Tatăl un
mijlocitor. Dar nici nu put em îndrăzni și să luăm aceste cuvinte ca și o
libertate pentru a păcătui, zicând: Isus a murit pentru mine și mă apără în
cer și prin urmare să-i dau de lucru și păcătuiesc. Vai de cel care gândește
așa . În 1 T imotei 2:5 spune că este un s ingur mijlocitor între Dumnezeu și
oameni, omul Isus Hristos. În epistola către Evrei găsim unul dintre cele
mai frumoase versete pe această temă.
Evrei 7:25
„Pentru aceasta, și poate să mântuiască desăvârșit pe cei ce se
apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu că să mijlocească pentru
ei. .”
El ne protejează, ne însoțește, ne învață, vrea să ne schimbăm, să
ne facem mai buni . Se întâmplă că diavolul să stea pe urmele noastre să ne
ispitească. Iar dacă reușește să ne facă să cădem în păcat, următorul gest pe
care îl face se înfățișează înaintea lui Dumnezeu cerând os ânda noastră.
Raționamentul cerinței lui este cât se poate de clar:
1. Plata păcatului este moartea.
2. El a păcătuit.
3. C er că el să moară.
Ce mai poți să zici? De câte ori n-ar fi trebuit să murim.
Dacă nu e ra acolo Mântuitorul Isus care să intervină în acel
moment și să zică, „Înapoia mea Satano.” E adevărat că plata păcatului e
moartea, e adevărat că omul cutare a păcătuit. Dar, la fel de adevărat este că
omul acela se încrede în Mine, mi-a chemat num ele. Eu am murit pe cruce
pentru păcatele lui. Am hotărât să-l iert și să-l apăr, așa că înapoia mea
Satano. A șa trebuie să crezi, asta ne duce libertate și bucurie.
3. Din pricină că ne mărturisim păcatele
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept,că să ne
ierte păcatele și să ne curateasca de orice nelegiuire.
În Sfânta Scriptură la Iacov 5: 16 spune :
„Mărturisiți-vă unii altora păcatele.” iar în Proverbe 28:13:
“Cine își ascunde fărădelegile, nu pr opășește, dar cine le

mărturisește și se lasă de ele, capătă îndurare.”
De ce să taci? De ce să duci pova ra de unul singur? De ce să te
usuci, cum a zis David „Câtă vreme am tăcut mi se uscau oasele de
gemetele mele necurmate. A făcut păcat, îl ținea ascuns. pova ra, vinovă ția
la apăsat teribil. „Mi se uscă vlaga cum se uscă pământul.”
David a spus, „Mi-am mărturisit păcatul” Nu știu cale mai
binecuvântată și mai bună înspre pace decât asta. Să mergi înaintea
Domnului Isus și să spui, „Doamne Isuse, cred în Tine. Am păcătuit. Te rog
frumos să mă ierți.” Și El îți ridică pova ra. Duhul Lui te vă inspira și te vă
călăuzi să îndeplinești și ce scrie. Mărturisiți-vă unii altora păcatele. Caută
un duhovni c , spove dește-te, împărtășește-te cu sfintele taine , descarcă-ți
pova ra sufletului și în felul acesta Dumnezeu îți va aduce bucuria eliberării
și a iertării, siguranța iertării păcatelor .
4. Din pricină că și noi îi iertăm pe cei care ne greșesc.
Iertarea noastră este confirmată, este mărturisită prin faptul că și
noi iertăm pe cei care ne greșesc.
„Dacă iertați oamenilor greșelile lor, și Tatăl vostru cel ceresc vă
vă ierta greșelile voastre Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici
Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre.”
Matei 6:14-15
„Și când stați în picioare, să iertați orice aveți împotriva cuiva,
pentru că și Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greșelile voastre. Dar,
dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă vă ierta greșelile
voastre.”
Ev. M arcu 11
Cu lipsă de iertare, cu împietrirea inimii tale, care nu vr ea să
spună „Te iert”, nu f aci altceva, decât să anulezi efectele jertfei Domnului
Isus în dreptul tău. Nu faci altceva decât să pui mâna pe gura mijlocitorului
din cer, care nu m ai are nici o put ere să te apere. Nu faci altceva, decât să te
expui uneltirilor diavolului, care vă dă peste ține că să te uneltească și mai
mult.

Isus a pus în față noastră aceste cuvinte, care să ne avertizeze că
zona asta în dom eniul păcatelor îi răspunde rea noastră. Și e lucrul acela mai
ușor de făcut.
Câți dintre noi n-au inima împietrită. Nu vor , refuză, sau nu pot . La
început nu pot , după aia nu m ai vor. Că asta este evoluția. La început nu
vrei, că supărarea e mare și după aia, diavolul ține stăpânire zona aceea și te
împietrește și apoi nu m ai poți. Și nu m ai poți nu pe ntru că Dumnezeu nu a
vrut să te ajute. Ci pentru că ai refuzat ajutorul Lui și acum nu m ai poți. Și
în această situație, Duhul Sfânt intervine și dă putința și eliberare, unui a
care strigă spre Dumnezeu.
Iertarea păcatelor nu o c âștigăm prin faptul că noi iertăm pe alții,
că nu ni se dă iertarea păcatelor la schimb- „Dă tu iertare la celalat și eu îți
dau și ție iertare”. Nu. Nu asta-i moneda de schimb. Nu. Jertfa lui Isus
aduce iertare păcatelor.
Trebuie să vedem ce a zis Isus, totul a plecat, de la rugăciunea
Tatăl nostru: „ și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm
greșiților noștri ”.
Dacă nu a m avea nici o greșeală, num ai prin osândirea aproapelui
nostru suntem vrednici de iad, pe ntru că, în față lui Dumnezeu, os ândirea,
este un pă cat foarte mare. Să nu ne grăbim să osândim sau să judecăm
pentru că de multe ori vedem păcatul celui ce greșește, dar pocăința lui cea
din ascuns nu o c unoa ștem, și cât de cumplit este să osândești pe acela pe
care chiar Dumnezeu l-a iertat și l-a îndreptat.
Rugăciunea Tatăl nostru trebuie să o luăm în acea parte, că unul
dintre cele mai puternice și convingătoare argumente aduse de omul care
are nevoie de iertare, la Dumnezeu, care -i dă iertarea. Când în inimă ta este
dragoste, când în inimă ta va vedea dorința de a oferi celuilalt iertare,
Dumnezeu îți va dărui ierarea Lui.

Principiile iertării de păcate :
Isus a murit pentru păcatele noastre
Isus e mijlocitorul
Noi ne mărturisim păcatele
Iertăm pe cei care ne greșesc.
Punându-ți viața în mâna acestor principii, vei trăi bucuria iertării
păcatelor.
Amin

NECAZURI , GR IJI ȘI ÎNGRIJORĂRI
„Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El ÎnsuȘi
îngrijește de voi.”
(1 Petru 5,7)
Scriptura este plină de versete în care se găsesc cuvinte precum
frica, îngrijorare, mânie, spaimă și groază. Multe texte se referă la lucrurile
cu privire la care oamenii își fac griji sau de care le este frică; altele cuprind
făgăduințele lui Dumnezeu pentru cei cărora le este frică sau pentru cei care
sunt îngrijorați. Mesajul „Nu te teme” este subliniat, iar și iar, în întreaga
Scriptură de 365 de ori. Un cuvânt de încurajare pentru fiecare zi a anului.
În definitiv, frica și îngrijorarea fac parte din existența omului încă
de la apariția păcatului pe pământ.
Îngrijorarea sau teama cu privire la ce s-ar putea întâmpla se
numără printre emoțiile care ne pun c el mai mult în primejdie sănătatea
psihică și fizică. O legendă medievală pove stește despre un dr umeț care,
într-o seară, în călătoria lui spre Londra, s-a întâlnit cu Frica și cu
Nenorocirea, care își propus eseră să ucidă zece mii de oameni.
Drumețul a întrebat Nenorocirea dacă avea să facă singură toate acele
victime. „O, nu, i -a răspuns Nenorocirea. Eu voi ucide num ai câteva sute.
Prietena mea, Frica, îi vă ucide pe ceilalți.”
Frica și îngrijorarea sunt frecvent întâlnite. Ele sunt niște emoții
distructive și dureroase. Între simptomele obișnuite ale îngrijorării se includ
neliniștea, spaima, insomnia, încordarea, durerile de cap, extenuarea,
amețeala, palpitațiile, respirația greoaie, transpirația, dificultatea de
concentrare. Îngrijorarea poate fi însoțită și de atacuri de panică.

Dumnezeu vrea să ne ajute să scăpăm de aceste sentimente
nedorite și ne invită să ne încredem în El. Îngrijorarea este o stare de
neliniște cu privire la necunos cut, cu privire la evenimente presupus e a se
întâmpla în viitorul apropiat sau mai îndepărtat. Aceste presupus e
evenimente nu e xistă deocamdată decât în mintea noastră. Cu toate acestea,
simptomele îngrijorării sunt foarte reale, atât din punc t de vedere emoțional,
cât și psihic, și pot fi foarte dureroase. Nu este de mirare că Domnul vrea să
ne elibereze de ele!
Prima întâlnire cu frica a omu lui :
Prima experiență sau prima întâlnire a omului cu frica a fost
atunci când A dam si Eva s-au ascuns de Dumnezeu in grădina Raiului după
ce au gus tat din fructul interzis.
''Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin
grădină în răcoarea zilei: și omul și nevasta lui s-au ascuns de fața
Domnului Dumnezeu printre pom ii din grădină.
Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om și i-a zis: "Unde ești?"
El a răspuns : "Ți-am auzit glasul în grădină; și mi-a fost frică,
pentru că eram gol, și m-am ascuns."
Este dificil să înțelegem ce au simțit Adam și Eva în momentul în
care au cunos cut frica pentru prima dată.
Ce facem cu frica, îngrijorarea, mânia, spaima și groaza ?
Într-un de sen animat văzut pe internet era prezentat un pod a cărui
limită maximă de greutate era de 10 tone. Pe acest pod a ajuns să treacă un
camion pe care era inscripționată aceiași greutate: 10 tone. Când acest
camion a ajuns la jumătatea podul ui, un por umbel s-a așezat pe prelata
camionului . În acel moment podul s-a rupt și camionul s-a prăbușit în
mijlocul râului. Podul a fost construit num ai pentru a susține 10 tone și
camionul avea exact aceeași încărcătură. De aceea n-a mai putut susține în
plus nici greutatea unui porumbel !
Cu siguranță această pove stire se întâlnește num ai în desenele
animate. Nu se poate întâmpla așa ceva și în realitate. Cele mai multe

podur i vor rezista peste greutatea limita admisă, chiar dacă s-ar așeza un
stol de porumbei pe prelata camionului. Ce este însă demn de subliniat este
faptul că fiecare pod a re o limită de greutate și un punc t de rupere, în care și
greutatea unui porumbel este prea mare. Nu greutatea porumbelului este
ceea care a rupt podul , ci greutatea tirului care îl traversa.
Așa și noi avem probleme cu por umbeii. Sunt acele momente când
ne suntem în anumite situații și spune m : „Asta este deja prea mult ”!
De atâtea ori viața noastră este încărcată cu probleme și
respons abilități până la limita maximă. Atunci devenim furioși împotriva
lucrurilor neansemnate. Dar nu a cestea sunt adevăratele pove ri ; ci marea
încărcătură pe care deja o pur tăm! Fiecare persoană are o limită maximă a
pove rii pe care o poa te purta . De aceea să lăsăm toate îngrijorările noastre
Mântuitorului nostru Isus Hristos.
Cum tratăm îngrijorările?
Cum putem să ne eliberăm de frica și de îngrijorare? Încrederea în
Dumnezeu și mulțumirea sunt factorii-cheie care ne ajuta să privim viitorul
cu încredere.
Viitorul vieții noastre și chiar viitorul de după moartea noastră se
afla în mâinile Tatălui nostru ceresc. El știe că una dintre cele mai mari
nevoi ale noastre este eliberarea de îngrijorare, iar dorința Sa este să fim
mulțumiți în prezent și să privim viitorul cu încredere. Cuvintele acestea ne
inspiră încredere în Tatăl și în Domnul Isus, ca să nu ne mai îngrijoram de
relele care ni s-ar putea întâmpla în viitor. Domnul a îndreptat atenția
ucenicilor spre împărăția pe care o pregătea pentru ei. Orice ni s-ar întâmpla
aici și oricare ar fi necazurile prin care trecem, ne așteaptă o împărăție
veșnică. De aceea, aveți încredere în Mine și în făgăduințele Mele, spune
Isus. Acesta este mesajul Său pentru noi astăzi!
Domnul Iisus ne-a spus însă un lucru : „Nu vă îngrijorați”!
Isus ne cheamă nu num ai să ne schimbăm atitudinea față de
lucrurile cu care ne confruntăm sau să ne luăm o fața zâmbitoare , ci să
lăsăm îngrijorările noastre în seama Lui.

Încrezându-ne în El și așteptând soluțiile Lui pentru problemele
noastre, vom găsi adevărata fericire.
Domnul ne transmite o serie de principii care, dacă sunt urmate cu
seriozitate, îl pot scuti pe drept credincios de multe necazuri.
Pune preț pe lucrurile cu adevărat valoroase. Programul aglomerat
ne poate determina să pierdem din vedere lucrurile care contează cu
adevărat. Rutina zilnică ne poate abate atenția de la ceea ce este esențial.
Dumnezeu ne-a dat viața. Dumnezeu ne-a dat un trup. D acă El are
puterea și dorința să facă aceste lucruri, oare va uita să ne dea hrană, sau să
ne susțină viața? Nu va avea El grijă să ne ofere îmbrăcăminte cu are să ne
acoperim?
Sfânta Scriptură în Evenghe lia după Matei. În capitolul 6 ve rseteul
25 pâ nă la versetul 33 ne arată prin cuvintele Mântuitorului Isus , grija lui
Dumnezeu pentru oameni .
'' De aceea zic vouă : Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți
mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbraca; au nu e ste sufletul
mai mult decât hrana și trupul decât îmbracămintea?
Priviți la păsările cerului, că nu s eamănă, nici nu s eceră, nici nu
adună , și Tatăl Vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu s unteți voi cu mult
mai presus decât ele?
Și cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un
cot?
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpu-
lui cum cresc: nu s e ostenesc, nici nu torc.
Și vă spun vouă că nici Solomon, în toată marirea lui, nu s -a îm-
brăcat ca unul dintre aceștia.
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cup-
tor, Dumnezeu astfel o îmbracă , oare nu c u mult mai mult pe voi, puțin
credincioșilor ?

Deci, nu duc eți grija, spunâ nd: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori
cu ce ne vom îmbrăca?
Că după toate acestea se straduiesc neamurile; știe doar Tatăl
vostru Cel ceresc ca aveți nevoie de ele.
Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui si toate
acestea se vor adăuga vouă .
Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de
ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.''
Lasă-te încurajat de lecțiile simple transmise de natură. Păsări și
crinii se găsesc pretutindeni pe glob. Isus a făcut referire la ele entru că sunt
atât de comune, în comparație cu complexitatea ființelor omenești. Păsările
nu se îngrijorează pentru ziua de mâine, iar crinii nu de pun e forturi să se
îmbrace după ultima modă. Cu toate acestea, Dumnezeu are mare grijă de
ele. Oare „nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi”? (vers. 30)
Îngrijorarea nu a re niciun rost (vers. 27). Este util să analizăm
problemele, ca să găsim soluțiile posibile, însă îngrijorarea de dragul de a ne
îngrijora nu ne ajuta să rezolvăm situația, ci amplifică gândurile negre.
Stabilește-ți prioritățile (vers. 33). De multe ori, creștinii sunt
absorbiți de valul materialismului sau de alte lucruri lumești și uită care sunt
cele mai importante lucruri în viață. De aceea, Domnul Isus le reamintește:
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și
toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”.
Trebuie să identificăm lucrurile care ne produc îngrijorare și apoi
să îngenunc hiem și să ne rugăm, cerându-i lui Dumnezeu să primească toate
îngrijorările noastre. Cât din rezolvarea problemelor ține de noi? Acționează
atât cât îți stă în put ință apoi cere-i lui Dumnezeu să îți dea încredere că El
Se va ocupa de restul.
Ajunge zilei necazul ei. Ce ne spune Domnul Isus în Matei 6,34?
Aplicarea mesajului din Matei 6,34 l e-ar aduce multă liniște
oamenilor. Domnul nu s pune că nu e necesar să ne facem planuri și nici nu

ne îndeamnă să stăm nepăsători, ci ne sfătuiește să nu ne îngrijorăm de ceea
ce s-ar putea întâmpla, să nu ne frământam cu gânduri de genul: „Dacă mă
îmbolnăvesc?”, Dacă pierd locul de muncă?”, „Dacă mi se întâmpla un
accident?”, „Dacă se îmbolnăvește băiatul meu?”, „Dacă voi fi atacat?” etc.
Unul dintre secretele unei vieți liniștite este mulțumirea, un a ntidot
eficient împotriva îngrijorării. Mulțumirea nu e ste o atitudine pe care o
moștenim, ci este o trăsătură pe care putem să ne-o dezvoltăm. Pavel spune :
„m-am deprins să fiu sătul și flămând, s ă fiu în belșug și să fiu în lipsă”.
În vremea de acum, când ne confruntăm cu atât de multe probleme,
avem nevoie să ne formăm o atitudine de mulțumire pentru ceea ce avem în
prezent și să nu ne îngrijorăm cu privire la viitor.
Isus a zis: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da
lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu s e înspăimânte” (Ioan 14,27) .
Singura cale de a evita îngrijorarea este să aducem fiecare
problemă la Hristos. Să nu pr ivim la lucrurile negative. Să cultivăm
seninătatea sufletească. Dacă ne-am educa sufletele să aibă mai multă
credință, mai multă dragoste, o răbdare mai mare, o încredere desăvârșită în
Dumnezeu am avea mai multă pace și fericire în mijlocul conflictelor vieții.
Domnul nu e ste mulțumit când ne temem, ne îngrijorăm și ne
desprindem astfel din brațele Sale. El este singura sursă a oricărui har,
împlinirea oricărei promisiuni, îndeplinirea oricărei binecuvântări. … D acă
nu L-am avea pe Isus, am fi cu adevărat singuri. «Nu vă voi lăsa orfani»
(Ioan 14,18) , ne spune El. Să prețuim cuvintele Sale, să credem în
făgăduințele Sale, să le repetăm ziua și să medităm la ele noaptea și să fim
fericiți
Amin
Doamne ajută

DUMNEZEU E BU N
Fragment din cartea
Fluturi – Irina Binder
(sursa :http://www.irinab.com /p/fluturi.html)
Unde-i Dumnezeu când se întâmplă nenorocirile? Unde e când ai
nevoie de El?
— N u știi pilda aceea cu pașii pe nisip?
— N u.
— Este despre un om care a visat într-o noa pte că se plimba pe o
plajă alături de Dumnezeu. Văzând că pe nisip rămâneau două rânduri de
pași, a știut că unele erau ale lui și celelalte ale lui Dumnezeu. A privit în
urmă la trecutul lui și a observat că, din când în când, pe nisip era doar un
rând de urme, nu două . A înțeles atunci că zilele în care pe nisip era
imprimat doar un rând de urme de pași au fost zilele cele mai triste și mai
grele din viața lui. Atunci i-a reproșat lui Dumnezeu că nu i-a fost alături tot
timpul, întrebându-L de ce l-a lăsat singur tocmai atunci când i-a fost cel
mai greu. Iar Dumnezeu i-a spus așa: „ Zilele în care ai văzut doar un rând
de urme de pași pe nisip au fost zilele în care te-am purtat pe brațe.“

OFERTA LUI ISUS
Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și
evlavia, prin cunoa șterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui
,prin care El ne-a dat făgăduințele Lui nespus de mari și scumpe, ca prin ele
să vă faceți părtași firii dum nezeiești, după ce ați fugit de stricăciunea care
este în lume prin pof te.
(2Petru 1:3-4)

Pe o tabla din vechea catedrala din Lubek, Germania se poate citi:
Așa ne vorbește HRISTOS DOMNUL nostru:
1).Voi Mă numiți Mântuitorul ,și nu veniți la mine să vă
mântuiesc.
2).Voi Mă numiți Lumină ,și nu veniți la Mine să primiți lumină.
3).Voi Mă numiți Calea ,și nu umblați pe ea sau în Mine.
4).Voi Mă numiți Viață,și nu veniți la Mine să vă dau viață.
5).Voi Mă numiți Învățătorul ,și nu veniți la mine să luați
învățătură.
6).Voi Mă numiți Minunat ,și nu Mă iubiți.
7).Voi Mă numiți Înțelept ,și nu Mă întrebați,sau nu Mă căutați.
8).Voi Mă numiți Domnul ,și nu-Mi slujiți.
9).Voi Mă numiți Atotputernic ,și nu aveți încredere în Mine.”
Dacă odat ă nu vă voi cunoaște să nu vă mirați!”.

Marele dar al lui Dumnezeu față de întreaga omenire este Isus
Hristos, Scriptura spune că în El sunt ascunse toate comorile înțelepciunii
lui Dumnezeu.
Sfânta Scriptură Ioan 3-16 zice:
”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,că a dat pe singurul
Lui Fiu ,pe ntru că oricine crede în El, să nu pi ară, ci să aibă viață veșnică.
Dumnezeu în dragostea Sa ne-a dăruit tot în ce privește viața de
acum și viața veșnică.
Isus Hristos este răspuns ul lui Dumnezeu la nevoile omenirii.
Scriptura spune în Coloseni că:
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată
zidirea.
Ce mulți sunt aceeia care nesocotesc Cuvântul lui Dumnezeu.
Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și
pe pământ, cele văzute și cele nevăzute: fie scaune de Domnii, fie dom nii,
fie stăpâniri toate au fost făcute prin El și pentru El.
El este Capul trupului, al ”Bisericii”. El este ”Începutul ”cel dintâi
născut dintre cei morți, pentru că în toate lucrurile să aibă întâietatea.
Dumnezeu prin Domnul Isus a făcut o lucrare desăvârșită,dar
partea noastră este să acceptăm prin credința rezultatul lucrării .
Dacă îl num ești Mântuitor ,vii tu la El să te mântuiască?
Dumnezeu ,în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece
lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.
Ai tu pe Isus ca Mântuitor?
Dacă-L num ești Lumina ta,vii tu la El?
Isus a zis:”Eu sunt Lumina lumii”; cine Mă urmează pe Mine ,nu
va umbla în întuneric,ci va avea lumina vieții.
Ai tu Lumina Vieții ?
Dacă crezi că Isus este Calea, umbli tu pe această Cale ?
Isus a spus: Eu sunt Calea , Adevărul și Viața.

În toate vremurile și în toată lumea au fost școli și învățători,dar
nici o învățătură n-a fost ca și a lui Isus, și nici un învățător n-a fost pus
alături de El.
Isus a zis:Voi să nu vă num iți Rabi,(învățători). Fiindcă Unul
singur este Învățătorul vostru ”Hristos Isus”. Chiar marii cărturari
contemporani lui Isus, au spus: N-are scoală ,dar de unde atâta învățătură și
înțelepciune!
Dar ne întrebam: poate cineva să cuprindă înțelepciunea lui
Dumnezeu!
Oamenii întotdeauna au iubit lucrurile minuna te și oamenii
minuna ți, cu anumite abilități și talente ieșite din comun. D ar Isus, i-a
înterecut pe toți, pentru că, El este Dumnezeu. Isus a zis: Dacă Mă iubește
cineva, va păzi Cuvântul Meu , și Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el,
și vom locui împreună cu el.
Avraam a stat la masa cu Dumnezeu , și Sfânta Scriptură ne învață;
fiți primitori de oaspeți, căci unii, prin ea au găzduit fără să știe pe îngeri.
Voi Mă num iți înțelept: bine faci dacă-L num ești pe Isus înțelept,
dar dacă-i așa trebuie în fiecare zi să te îmbraci în Isus pe dinăuntru și pe
dinafară, și să sorbesti zilnic din izvorul înțelepciunii lui Dumnezeu .
Isus a zis: Dacă, însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Pentru
că Dumnezeu L-a făcut pe Isus pentru noi, înțelepciune, neprihănire,
sfințire și răscumpărare. Iar în cartea proverbelor când se vorbește despre
obârșia înțelepciunii zice: Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu
lepădați sfatul Meu, ferice de omul care m-ascultă ,care veghează zilnic la
porțile Mele , și păzește pragul ușii Mele .
Căci cel ce Mă găsește, găsește viața, și capătă bună voința
Domnului. ”Dar cel ce păcătuiește împotriva Mea își vată-mă sufletul său.
Toți cei ce Mă urăsc pe Mine ,iubesc moartea.
Isus a spus: Vai de omul acela pentru care voi fi o piatră de
poticnire!

STĂRUINȚA ÎN RUGĂCIUNE

“Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru
alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui
neprihănit.”
I acov 5: 16
Rugăciune continuă și stăruitoare:
Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia
rugăciunii, cu mult mai mult noi care suntem ființe muritoare, slabe și
păcătoase trebuie să simțim nevoia de rugăciune continuă și stăruitoare. De
ce oare suntem atât de indiferenți atât de întârzietori în a ne ruga , știind că
rugăciunea este cheia care deschide porțile cerului.
Mulți ne întrebăm adesea dacă să stăruița în rugăciune are rost,
căci atunci când ne rugăm și nu pr imim răspuns în perioada imediat
următoare, ne lăsăm păguba și. într-adevăr, Dumnezeu ne ascultă
rugăciunile, dar le împlinește doar pe cele care ne sunt de folos. Atunci, să
insistăm sau nu î n rugăciune?
În Evanghe lia după Luca 18, 35- 43 se reliefează stăruința in
rugăciune. Astfel, la intrarea în Ierihon, M ântuitorul este întâmpinat de un
orb, cu num ele Bartimeu (cf. Mc. 10, 46) , care cere în mod insistent să fie
vindecat. În ciuda celor care doreau să-l oprească, Bartimeu strigă cu put ere
către Hristos: „Isuse, Fiul lui David, miluiește-mă”. Este un s trigăt plin de
nădejde, este un s trigăt al neputinței sale, dar și un s trigăt al dorinței de a fi
vindecat, de a vedea.
Chiar dacă inițial Mântuitorul nu răspunde la cererea sa, iar cei de
alături îl îndeamnă să nu m ai strige, orbul strigă și mai mult, și mai tare,
crezând în adâncul sufletului său că Cel Care trece prin apropiere are putere
să vindece și neputința sa. Mântuitorul Iisus Hristos se oprește și îl întreabă
ce voiește să îi facă, de ce anume are nevoie. Atunci cel orb îi răspunde
hotărât: „Doamne, să văd!”

'' În vremea aceea, pe când s e apropia Iisus de Ierihon, un om
ședea lângă dr um, cerșind. Și auzind el mulțimea care trecea, întreba ce se
întâmplă. Și i-au spus că trece Iisus Nazarineanul. Atunci el a strigat
zicând: Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă! Și cei care mergeau înainte îl
certau ca să tacă, dar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David,
miluiește-mă! Deci, opr indu-Se, Iisus a por uncit să-L aduc ă la El; și
apropiindu-se, l-a întrebat: Ce voiești să-ți fac? Iar el a spus: Doamne, să
văd! Și Iisus i-a zis: Vezi! Credința ta te-a mântuit. Și îndată a v ăzut și
mergea după E l, slăvind pe Dumnezeu. Iar tot popor ul care văzuse a dat
laudă l ui Dumnezeu.''
Când ne rugăm lui Dumnezeu recunoa ștem și declarăm în mintea
noastră și în atitudinea smerita că num ai El Dumnezeu: Tatăl, Fiul si Sfânt
ul Duh, e ste acela în care ne încredem și doar EL ne poate veni în ajutor.
Când îi cerem lui Dumnezeu în rugăciune ceva, înseamnă că noi îi
spune m lui Dumnezeu: eu sunt nimic iar Tu ești totul, îmi recunos c
micimea mea și sunt convins că Tu Dumnezeule esti: Atotputernic,
Atotștiutor, Omniprezent, Creatorul, Sfânt, si faci ce vrei in cer si pe
pământ.
Cu cât mai mult ar trebui să depindem noi de rugăciune?
Isus a dus o viață de rugăciune, se retrăgea adesea în pus tie și se
ruga. (Luca 5:16)
După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage,
singur la o pa rte. Se înnopt ase, și El era singur acolo. (Matei 14:23)
Isus a fost un om al rugăciunii. Dacă Fiul lui Dumnezeu s-a rugat
in grădina Ghetsimani Tatălui , oare noi nevrednicii avem îndoieli în
privința staruinței in rugăciune.
Da, să insistăm, dar să adăugăm la sfârșitul rugăciunii: “ Doamne,
dă-mi acest lucru dacă îmi este de folos'' . Căci Domnul Iisus Hristos a spus
în Grădina Ghetsimani: “Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar.
Dar nu voi a Mea, ci voia Ta să se facă.” (Sfânta Evanghe lie după
Luca, capitolul 22, ve rsetul 42). Mântuitorul Hristos ne este deci învățător,
din nou ne învață cum să ne rugăm și cum să ne raportăm la situațiile

dificile. Tot El ne-a învățat în Rugăciunea Domnească să cerem: “Facă-se
voia Ta”. Deci, putem stărui în rugăciune când ne dorim ceva, dar să nu
uităm că noi nu ș tim ceea ce ne este de folos spre mântuire. Doar Dumnezeu
știe, și El ne dă ceea ce ne trebuie și când suntem pregătiți, nu c ând dor im
noi.
Ce este rugăciunea ?
Știm cu toții. În Filocalia ( Culegere din scrierile Sfinților Părinți
care arăta cum se poate omul curați, lumina și desăvârși ), aflăm că
rugăciunea înseamnă vorbirea minții noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este
Duh, e ste Minte, este Înțelepciune. Deci, tot cu această latură a vieții noastre
comunicăm cu Dumnezeu prin rugăciune.
Când ne rugăm lui Dumnezeu, când di alogăm cu El, când Îi
spune m frământările noastre și Îl rugăm să ne ajute în necazurile noastre, se
cuvine să lepădăm din minte toată grija cea lumească, așa cum se cântă în
biserica imnul heruvimilor, în timpul ieșirii cu Sfintele Daruri.
Să cugetăm num ai la Dumnezeu. Să nu ne rugăm num ai cu buz ele,
iar mintea să fie departe de cuvintele rugăciunii." Cum puteți pretinde lui
Dumnezeu să ia aminte la rugăciunile voastre – ne întreabă un s fânt părinte,
Sfântul Ciprian al Cartaginei -, dacă voi înșivă nu luați aminte la rugăciunile
voastre ?" Nu știți ce spune ți ! Adeseori mintea, în timpul rugăciunii,
colinda pe alte plaiuri ale vieții, iar rugăciunile sunt spuse num ai cu buz ele :
cu ochiul urmărim textul, iar mintea colinda pe alte plaiuri, în păcat și în
necuviință !
Rugăciunea trebuie făcută cu evlavie, cu inima curată. Ea cere o
anumită pregătire, și supravegherea simțurilor noastre. Proorocul Moise n-a
putut să se apropie de Rugul aprins din Sinai, decât după ce și-a lepădat
încălțămintea picioarelor sale. Dezleagă încălțămintea picioarelor tale,
strigă din rug D umnezeu, pe ntru că locul pe care te afli este sfânt !
Orice loc în care ne rugăm este un loc sfânt, unde Dumnezeu este
de fată. De aceea trebuie și fim și noi gata. Să ne străduim ca, înainte de a
începe rugăciunea, să ne pregătim, să izgonim din inima noastră orice gând
pătimaș, căci inima noastră este templu al Duhului Sfânt, ne spune marele

Apostol Pavel; și trebuie să-i acordăm cinstea cuvenită ca astfel să ascultăm
de Mântuitorul care ne îndeamnă, zicând : Iar tu, când te rogi, intra în
cămara ta, închide ușa și roagă-te Tatălui tău Care este în ascuns – totdeauna
este Dumnezeu de față, însă este ascuns de ochii trupești – și-ți va răsplăti
ție la arătare.
Cămara este inima, simțurile sunt poarta. De aceea trebuie bine
zăvorâte, căci prin ele vine abaterile în timpul rugăciunilor noastre; prin
această ușă, prin această poartă a vieții noastre. Rugăciunea trebuie făcută
cu stăruință. Să nu ne descurajam când ni se întâmplă că rugăciunea să fie
neascultată, ci să stăruim. Avem în Sfânta Evanghe lie multe exemple de
stăruință în rugăciune.
Ne putem întreba, când ne împlinește Dumnezeu mai repede
rugăciunile noastre ? Și răspuns ul este în mai multe chipuri : când
rugăciunea noastră este însoțită de post, de milostenie și de viață fără
prihană. Milostenia și postul sunt cele două aripi ale rugăciunii.
Aceste trei etape bune , rugăciunea, pos tul și milostenia, se
întrepătrund ș i se ajuta între ele pentru folosul nostru. De asemenea,
rugăciunile noastre sunt foarte repede ascultate când luăm în ajutor pe
Maica Domnului și pe sfinții lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, și când
aceste rugăciuni sunt făcute de mai mulți credincioși împreună.
Sfântul Apostol Petru a fost închis de Irod în temniță cu picioarele
în but uci, iar rugăciunile neîncetate făcute înaintea lui Dumnezeu de mulți
credincioși pentru dansul, au fost atât de puternice, încât Dumnezeu a trimis
un înger din cer și, în chip minuna t, a eliberat pe Petru din temniță.
Așadar, adeseori Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre. Sunt
însă și cazuri, destul de multe, când El nu pr imește rugăciunile noastre.
Pentru că mulți, se roagă num ai cu buz ele, iar mintea lor colinda
pretutindeni, nefiind atenți la cuvintele rugăciunii. Mântuitorul nostru
mustra o astfel de rugăciune, zicând : Poporul acesta se apropie de Mine
numai cu gur a; Mă cinstește num ai cu buz ele, iar inima lor este departe de
Mine. Și de asemenea, Dumnezeu nu a sculta rugăciunile noastre atunci când
ne rugăm rău sau cerem ceva păgubitor chiar pentru propria noastră viață

fără să ne dăm seama.
Dumnezeu, Care știe precis tot cursul vieții noastre, de când ne
naștem și până murim, știe ce ne trebuie și ce nu ne trebuie, ce-i de folos și
ce este potrivnic nouă . De aceea, Dumnezeu, face așa cum este mai bine
pentru viața noastră. Chiar dacă suntem păcătoși, Dumnezeu tot ne iubește
și ne vrea binele. Sunt fel de fel de împrejurări când D umnezeu ne vrea
binele neascultând rugăciunile noastre când sunt păgubitoare pentru suflet.
Ce trebuie să cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre ? Pentru
ce oamenii cer lucruri netrebnice ?
Să-I cerem sănătate trupească și sufletească. Să-I cerem luminarea
minții și înțelepciune, pentru a nu gr eși calea către El. Să-I cerem bună tate
sufletească și smerenia inimii, căci spune Domnul : Învățați-vă de la Mine
că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihna sufletelor voastre. Să-I
cerem dreapta socoteală în tot ce facem, având convingerea că atunci când
vom muri, vom da socoteală înaintea judecății lui Dumnezeu de felul cum
ne-am trăit viața pe pământ. Să-I cerem râvnă pentru citirea Sfintei
Scripturi, înțelegerea lor și împlinirea poruncilor lui Dumnezeu.
Să-I cerem harul Duhului Sfânt și mântuirea sufletelor noastre.
Să-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El și cele pe care
El ni le poate da. Să-i cerem ajutor ca, în toată viața noastră, să căutăm mai
întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate celelalte se vor
adăuga nouă . Asta să-I cerem lui Dumnezeu în rugăciunile noastre.
Ce se întâmplă cu cel care nu s e roagă ?
Sunt mulți oameni care nu s e roagă. Socotesc netrebnica această
practică a vieții creștinești și omenești.
Cel care nu s e roagă este foarte ușor împiedicat și cade în ispită și
în păcate, neavând ni ci o legătură cu Dumnezeu. Cel care nu s e roagă, n-are
nici o put ere în lupta cu ispitele vieții. El este ca un os taș fără arma, ca o
pasăre fără aripi, ca o trestie care se clatina încotro bate vântul, num ai către
Dumnezeu nu s e pleacă să-L întrebe și să-I slujească. Este ca un pe ște pe
uscat, ne spune Sfântul Ioan .

PUTEREA RUGĂCIUNII
Este vreunul printre voi în suferința? Să se roage! Este vreunul cu
inimă bună ? Să cânte cântări de laudă!
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau:
bătrâni.) Bisericii; și să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu unt delemn
în Numele Domnului.
Rugăciunea făcută cu credința va mântui pe cel bolnav, și Domnul
îl va însănătoșa; și dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate.
Mărturisiți-vă unii altora păcatele, și rugați-vă unii pentru alții, ca
să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
(Epistola sobor nicească a Sf ântului
Apostol Iacov 5:13-16)
Spune a Sf. Ioan Gură de Aur: "Cum să îți asculte Dumnezeu
rugăciunea, dacă tu nu ț i-o asculți?". Dacă noi nu ne ascultam, atunci când
le rostim, propriile rugăciuni, dacă nu s untem prezenți în ele, dacă le
spune m formal și cine știe unde suntem cu mintea și cu simțirea în clipele
acelea, atunci cum să asculte Dumnezeu ce-i ceri? Rugăciunea impune
prezența. Trăire integrală, trup și suflet. Rugăciunea trebuie să treacă prin
tine ca să ajungă la Dumnezeu. Urcușul nostru spre Dumnezeu este prin noi
înșine. Drumul către Dumnezeu este lăuntric. Și rugăciunea, ca să ajungă la
Dumnezeu, trebuie să meargă pe drumul acesta. Dacă nu a junge la tine, nu
ajunge nici la Dumnezeu.
Care e poziția în care trebuie să te rogi, în picioare sau în
genunc hi? Poziția adevărată nu e poziția trupului ci poziția inimii. Dacă
trupul nu poa te să stea decât în picioare sau pe pat, inima trebuie să fie pe
genunc hi când se roagă. Să ne rugăm, să-l căutăm pe Dumnezeu în fiecare
moment al vieții noastre .

Rugăciunea este un m od de a fi. Ne raportăm la ea uneori prea
simplist. Rugăciunea înseamnă cu mult mai mult. E o convor bire cu
Dumnezeu, pe care îl iei părtaș la viața ta. Îți deschizi sufletul în fața lui. Te
împrietenești cu el și ți-l iei tovarăș de drum. Nu e potrivit ca de cum începi
să spui rugăciunea, să ceri. Să soliciți ceva. În primul rând, trebuie să
mulțumești. Să mulțumești că exiști, că ți-a mai dăruit Dumnezeu o z i
însorită, că vezi lumina și frumusețile lumii. Sunt atâtea motive de
mulțumire în viața ta, doa r să ți-o privești de mic copil și până unde ești azi,
și vei vedea cât de mult poți să mulțumești.
Și mai exista o rânduială a rugăciunii: recunoa șterea vinovă ției.
Rugăciunea nu poa te să se împlinească dacă nu-ți recunoș ti vina. Nu poț i
să-l încarci pe Dumnezeu cu problemele tale, cu nevoile tale, cu viața ta,
dacă nu ți-o asumi. Iar ca să ți-o asumi, trebuie să-ți recunoș ti greșelile.
Zilnic ne încărcăm cu lucruri bune , cu lucruri rele, ne tot încărcăm.
Când ne încărcăm prea mult și ne slăbesc puterile și nu m ai putem
duce greul, să luăm pova ra asupra noastră și prin noi să o pune m, prin
rugăciune, asupra lui Dumnezeu. Este un transfer extraordinar!
Descărcarea asta permanentă de toate grijile, până ce rămâi ușor și
curat. Prin faptul că-l încarci pe Dumnezeu cu pove rile tale nu înseamnă că
devii nepăsător, că nu-ți mai pasă, dimpotrivă, te raportezi cu atât mai
esențial și mai corect față de el. Dumnezeu vrea să rezolve toate problemele
noastre . Depinde de noi să ne organizăm astfel viața, încât să facă loc
pentru rugăciune în ea. Graba este artificială. Dacă seara, când ne
întoarcem de la muncă, în loc să ne așezăm în fața televizorului sau a
calculatorului, ne integram liniștiți în viața noastră de familie, trăindu-i
rostul firesc, vom avea timp suficient să ne odihnim și vom avea și starea să
ne spune m rugăciunile, și pe cele de seară, și pe cele de dimineață. Dacă
trăim în logica lumii și-n graba ei, vom ajunge să mai zicem doar un
"Doamne ajută" și să ne facem o cruce, așa cum fac majoritatea oamenilor
de azi. Dar iată că ce nu pot unii, alții pot, exact în aceleași condiții de viață.
Există mulți oameni care știu să își facă timp pentru rugăciune, ceea ce
înseamnă că ea depinde de noi, de felul în care ne rânduim zilele. Ruptura

asta între pământesc și ceresc, asta este marea greșeală. De asta nu m ai
avem timp și suntem grăbiți. Să încercăm să facem aceleași lucruri, dar fără
grabă, să le facem cu ochii înălțați către cer. Asta este dimensiunea care ne
lipsește, ori rugăciunea tocmai asta face. Ne deschide pe noi către cer.
Rugăciunea te face alt om. Chiar se spune despre ea că e oglinda
vieții. Atunci când ne rugăm, vedem cine suntem. În rugăciune, încercam să
privim la Dumnezeu și ne vedem pe noi . Prima dată ne întâlnim cu noi
înșine , după aceea cu Dumnezeu. Iar cu Dumnezeu ne întâlnim în noi , nu î n
afara noastră . Oamenii stau atâta vreme în fața oglinzii, sunt așa de
preocupați de înfățișarea lor, se străduiesc să arate bine. Să stăm și cu
sufletul în fața oglinzii, să vedem cum ne-am trezit dimineața, cum arătam,
poate ne e sufletul cam boțit și ar trebui să îl aranjăm și pe el, să ne aranjăm
caracterul, voința, să ne facem frumoși la suflet, pentru ziua care începe. Să
plecăm frumos la drum dimineața! Ne rezolvăm ziua, rezolvându-ne starea.
Iar ziua depinde de rugăciune. Dacă rugăciunea nu-i bună dimineața, și-i
fușerita, și ziua o să fie la fel. Dacă vrem să rezolvăm o zi înainte să
înceapă, trebuie să rezolvăm rugăciunea. Să ne pune m sufletul în fața
oglinzii . Dintre toate virtuțile, rugăciunea înmulțește cel mai mult iubirea.
Așa cum faci când te întâlnești cu un pr ieten drag sau cu cineva
mult iubit, căruia abia aștepți să-i spui totul, ca să te simți după aceea
eliberat, așa să faci și când m ergi să te întâlnești cu Dumnezeu. Să spui
rugăciunea cu dragoste. Dumnezeu ne iubește cel mai mult. Să avem o
relație de iubire în rugăciune, să ne apropiem de Dumnezeu ca de un pr ieten
drag. Și mai presus de toate, să nu a vem o relație interesată cu el. Interesul
distruge o relație. Între oameni, dacă exista interes, ei nu pot construi o
relație adevărată. Iar dacă între oameni nu s e poate cu interes, nici cu
Dumnezeu nu se poate. Alege-l pe Dumnezeu, nu i nteresul.
"Rugăciunea nu înseamnă sporovăială, ci vorbirea omului cu
Dumnezeu. Spune m lucruri zadarnice atunci când nu s untem atenți la
cuvintele pe care le rostim la rugăciune și înșiram fapte, cuvinte, gânduri
deșarte, vrednice de ocară.

Sinceritate adresării este cea mai importantă condiție ce trebuie
îndeplinită. Isus amintește despre această atitudine și o compara cu inocența
copilului"Lăsați copii să vină la mine și nu-i opriți, căci împărăția lui
Dumnezeu este a unor a ca ei (Luca 18,16) .
Rugăciunea realizată în simplitatea inimii este o rază de lumina
care-l unește pe om cu cerul.
Să te rogi și să ai parte de schimbări importante în viața ta
înseamnă să te rogi 24 de ore din 24 de ore, spun S finții Părinți (Rugăciune
neîncetată și cântare câteodată). Rugăciune neîncetata în măsura în care este
data oricărui suflet ca dar de la Dumnezeu, fiecare după mărimea lui și după
putința lui , iar atunci când sufletul obos ește trebuie să vină cântarea căci
cântarea este balsam, lumină și zidire.
“Rugați-vă neîncetat.”
1 Tesaloniceni 5:17-18
Doresc să vă relatez în cele ce urmează un a rticol găsit pe internet.
foarte interesant despre puterea rugăciunii , un a rticol care te va pune pe
gânduri :
“Un fizician rus a studiat 10 a ni puterea rugăciunii ”Tatăl Nostru”
înainte de masă! Rezultatul uimitor !
Fizicianul Angelina Malakhovs kaya susține că dacă se face semnul
crucii deasupra mâncărurilor și băuturilor care vor fi consumate la masă,
atunci acestea vor fi purificate. Cercetătoarea Malakhovs kaya a studiat timp
de 10 a ni puterea rugăciunii ”Tatăl Nostru” . Împreună cu alți oameni de
știință, Angelina Malakhovs kaya a observat care este impactul rugăciunilor
și a semnului crucii asupra bacteriilor patogene. Au fost luate mostre de apă
din lacuri, râuri și fântâni. înainte de rugăciune și înainte de a fi făcut
semnul crucii, în toate mostrele de apă existau bacterii. După rugăciune și
după ce s-a făcut semnul crucii, numărul bacteriilor din apă a scăzut foarte
mult. A fost observată o scădere a bacteriilor de până la șapte, zece sau
chiar mii de ori. Rugăciunile au fost spuse de credincioși, dar și de
necredincioși. Iar rezultatele au fost aceleași.

Și oamenii simt efectele benefice ale rugăciunilor. Astfel, după ce
este rostită o rugăciune, s-a observat că presiunea sângelui se îmbună tățește.
Rezultatele benefice se vor observa num ai dacă semnul crucii este
făcut așa cum trebuie, spun s tudiile. în caz contrar, rezultatele nu a par. Este
bine ca în timp ce se face semnul crucii să fie atinse punc tele cheie de pe
corp.
Să nu ui tăm ce a spus Sfântul Părinte Arsenie Boca în legătură cu
semnul crucii și să ținem cont de cuvintele sale: ”Fă cruce pe tot ce mănânci
și bei, fie ea și otrăvită, crucea anulează tot.”
Studiile realizate de Alexis Carrel au dove dit că rugăciunile au
efecte vindecătoare. După ce a observat aceste lucruri, laureatul Premiului
Nobel pentru Fiziologie sau Medicina a spus următoarele lucruri:
“Echilibrul cauzat de rugăciune devine puternic ajutător terapeutic
pentru om ul bolnav. Acolo unde rugăciunea este aplicată în mod afectiv, se
obține vindecarea, datorită invoc ării puterii lui Dumnezeu sau a Sfinților
Săi. Rugăciune are câteodată efect exploziv. S-au vindecat aproape
instantaneu bol navi de diverse afecțiuni ca: cancer, infecții renale,
tuberculoza pulmonară. Efectul se produc e aproape întotdeauna în același
chip, la început o mare durere, după aceea sentimentul de a fi vindecat,
apoi, în câteva clipe, cel mult în câteva ore, simptomele bolii dispar, iar
leziunile anatomice se repara. Miracolul este caracterizat printr-o rapidă
accelerate a proceselor de vindecare”
Important este să ai credință în Dumnezeu.
Sfânta Scriptură ne spune în mai multe locuri despre puterea
rugăciunii și despre rugăciune:
“ Și toate câte veți cere, rugându-vă cu credință, veți primi. “
(Matei 21:22)
“Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți
orice veți vrea, și vi se va da”
(Ioan 15: 7)
„ De aceea vă spun c ă orice lucru veți cere, când vă rugați, să
credeți că l-ați și primit, și-l veți avea.”
(Marcu 11: 24)

“Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile
voastre la cunoș tința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. și
pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și
gândurile în Hristos Isus.”
(Filipeni 4:6-7)
Zis-a Domnul : "Am iertat, după cum ai cerut”
(Numeri 14:20)
Rugăciunea care mută munții, scoate afară demonii, despietreste
inimile, dezleagă legăturile, face iadul să tremure și câștigă biruințe
spirituale este rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Dacă are biserica de astăzi nevoie de ceva atunci are nevoie de
astfel de oameni ai rugăciunii.

PREASFÂNTA, PREACURATĂ, PREABINECUVÂNTATA,
ȘI PURUREA FECIOARA MARIA.
Cine este frumoasă ca zorile și curată că dimineața? Este
Împărateasa rugăciunii, este rugăciunea întrupată.” Să ne dăruim pe noi
înșine și să-i dăruim pe cei dragi ai noștri, unii dintre ei aflați în suferință, în
necaz și strâmtorare, să ne dăruim cu toții Maicii Domnului!
Cea mai frumoasă mama și cea mai sfântă rămâne veșnic Femeia
din Cer, înveșmântată în Soare, împodobi tă cu o c oroană de stele și luceferi,
care a dat lumii pe Pruncul Iisus, Fecioara Maria, pe Cuvântul întrupat ce a
adus mântuirea lumii prin Cruce și Înviere.
De aceea Fecioara Maria rămâne mama Prea-Sfântă și Prea-Aleasă
dintre femei. Model pentru toate mamele neamului omenesc, model de
evlavie, model de credința și educație, model de cuviință și smerenie
autentică, așa precum o cântă și sfinții în laudele lor.
În fața ochilor ei, zi de zi, noa pte de noapte, ceas de ceas și clipa de
clipă, stă mulțimea oamenilor, dintre care unii sunt împresurați de nevăzuții
vrăjmași ce caută pieirea lor, alții sunt îngreunați de necazuri și nenorociri
nemăsurate, iar alții suferă de neputințe și boli grele; și pe toți Îi vede
Preabinecuvântata Maică a lui Dumnezeu.
Fiecare mână de ajutor pe care ne-o întinde, Maica Domnului ne
repetă neîncetat nemuritoarea ei chemare: “Oameni buni , faceți tot ce v-a
zis El să faceți!”. E ca și cum ar zice: fiți aproape de Dumnezeu, fiți
aproape unii de alții! În aceasta se cuprinde toată Evanghe lia. Altă cale de
mântuire, altă cale de îndum nezeire nu e xista.
Unde este Maica Domnului? Maica Domnului este printre fiii ei.
Șterge lacrimile, alina durerile, culege rugăciunile și apoi le înalta la fiul ei.
Așa cum l-a purtat pe fiul său, ne poartă pe fiecare în parte.
Cui ne putem spune necazul deplin dacă nu M ăicuței Sfinte?
Atunci când o a vem aproape pe mama noastră care ne-a născut și
ne-a crescut mai spune m din necazuri și dânsei, dar nu i le putem spune pe
toate deoarece este și ea om. Și Maica Domnului a purtat firea pământească,

însă acum este lângă tronul Fiului său. Ea este cea dintâi care a fost supus ă
dumnezeirii finale.
Maica Domnului a unit și unește pământul cu cerul, este
înconjurată de puterile cerești, însă preferă să fie înconjurată de copiii săi
necăjiți și nevoiași din această lume a plângerii. Acestora, ca o M aică
milostivă, le alină suferințele, le șterge lacrimile, le culege rugăciunile și le
Înălță Înaintea tronului Fiului său. Este o mare mângâiere pentru noi atunci
când o pr ivim în icoană, fără să idolatrizăm acest obiect . Noi nu c instim
nici vops elurile, nici lemnul, nici hârtia; noi cinstim ceea ce este reprezentat
pe aceste obiecte.

ACATISTUL CĂTRE
ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU,
LA VREME DE NECAZ SAU DE ISPITĂ
Acatist – Orice astfel de rugăciune specială, poa rtă num ele de Acatist.
Prin num ele de ACATIST se înțelege „Rugăciune citită în picioare”, deci
este o rugăciune care se citește obligatoriu în picioare sau stând în genunc hi,
dar num ai după rostirea rugăciunilor începătoare! (indiferent de num ele
Sfinților cărora se adresează!)

ÎN NUMELE TATĂLUI ȘI AL FIULUI ȘI AL SFÂNTULUI
DUH. AMIN
SLAVĂ ȚIE, DUMNEZEUL NOSTRU, SLAVĂ ȚIE!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care
pretutindeni ești și toate le plinești, Vistierul bună tăților și Dătătorule de
viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește de toată întinăciunea și
mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne
pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne
pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne
pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, ș i acum și pururea și în vecii
vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluieste-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele
nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează și vindecă
neputințele noastre, pentru num ele Tău.
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, ș i acum și pururea și în
vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Carele ești în ceruri, sfințească-se num ele Tău, v ie
împărăția Ta, facă-se voia Ta, pr ecum în cer așa și pe păm ânt. Pâinea
noas tră cea spre ființaă dă- ne-o nouă as tăzi. și ne iartă nouă gr eșelile
noas tre, precum și noi iertăm greșiților noștri. și nu ne duce pe noi în
ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. C ă a T a este împărăția și puterea și
slava, ac um și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că, nepricepân-
du-ne de nici un răspuns , această rugăciune aducem Ție, ca unui Stăpân, noi
păcătoșii robii Tăi; miluiește-ne pe noi.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu T e
mânia pe noi foarte, nici pom eni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un
milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul
nostru și noi suntem popor ul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și num ele Tău
chemăm.
Și acum și pururea și în vecii vecilor.
Ușa milostivirii deschide-o nouă , binecuvântată Născătoare de
Dumnezeu, ca să nu pi erim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim
prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine
păcătosul!
Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale
Sfinților Părinților noștri și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.
C ondacul 1
Mare apărător ești Doamne, buc uria și mângâierea robilor Tăi,
unde ești Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipsești, buc uria se
preface în deșertăciune; caută spre mine păcătosul, ca să nu pi er în necazul
acesta și mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig ție:
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.

Icosul 1
Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, ca să mântuiești pe
omul cel căzut, nu t e-ai rușinat de pântecele feciorelnic, suferind apoi
scuipări, lovituri de moarte rușinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun e ști și iubitor
de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine și cu lacrimi
mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuiește-
mă că pier;
Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuiești nu pe cei
drepți, ci pe cei păcătoși, izbăvește-mă de năpaste;
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile
noastre și ai purtat durerile noastre, vindeca durerile inimii mele;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai dăruit lumii prin crucea
Ta, trimite pace în sufletul meu scârbit;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit
moartea, zbrobeste săgețile celui rău ce zboară asupra mea;
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
C ondacul al 2- lea
Văzând iubirea Ta de oameni, arătată în multe chipuri înainte de
mine, păcătosul am cutezat și eu să ridic ochii către Tine, Cel ce locuiești în
cer, miluiește-mă Doamne, ca neputincios sunt, izbăvește-mă de acestă
întristare amară și mă învrednicește să-ți cânt de bucurie: Aliluia.
I cosul al 2- lea
M-ai creat, Ziditorule, ca pe o făptură înțelegătoare, dar eu
nenorocitul m-am făcut ca un dobi toc neînțelegător, am supărat bună tatea
Ta, Mântuitorule, de aceea cu dreptate m-ai lovit cu aceasta scârbă și
întristare, ceea ce recunos c și mă căiesc, alergând la Tine așa mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, nu- mi răsplăti după faptele mele ci fă
după mila Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce m-ai păzit din tinerețile mele,

apără-mă și de vrăjmașii care se năpustesc asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, tăria trupului la bătrânețe, întărește-ne
trupește și sufletește pe cei ce am slăbit.
Doamne, Dumnezeul meu, mângâierea sufletului meu, mângâie-
mă pe mine întristatul.
Doamne, Dumnezeul meu, îndreptătorul meu, îndreaptă-mă la
calea mântuirii.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
C ondacul al 3-lea
Puternic în războaie, Doamne vino în ajutorul meu și îmi fii
apărător de vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, ca tatăl meu și mama mea m-au
părăsit, prietenii și cei de aproape s-au depărtat de mine; dar Tu, Părintele
orfanilor și apărătorul văduve lor fi mie ajutător, ca să îți cânt ție: Aliluia.
Icosul al 3-lea
Cela ce ai cerul drept scaun, iar pământul așternut picioarelor,
Biruitorule, cela ce iei duhur ile stăpânilor, nu m ă lepăda pe mine cela ce
sunt praf de cenușă și îndrăznesc către Tine, Atoateștiutorule, să grăiesc așa:
Doamne, Dumnezeul meu, ridica puterea Ta și vino să mă
mântuiești din mâinile celor ce mă obijduiesc.
Doamne, Dumnezeul meu, de care se tem și se cutremură toate,
cruță-mă, ca frica și bezna morții m-au acoperit pentru păcatele mele.
Doamne, Dumnezeul meu, cela ce te îmbraci cu lumina ca o ha ină,
luminează-mă pe mine cel ce sunt întunecat de grijile vieții.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce întinzi cerul ca o piele, întinde
acoperământul apărării Tale.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ții lumea cu cuvântul, dăruiește
pace smeritului meu suflet.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.

C ondacul al 4-lea
Plutind pe marea furtunoa să a vieții, către Tine întind m âinile
mele, cuvântul lui Dumnezeu, precum Petru cel ce se înecă l-a mântuit, așa
și către mine întinde mâna Ta cea puternică și mă izbăvește din această
nevoie, că, cu buc urie și recunoș tința, să-ți cânt ție: Aliluia.
Icosul al 4-lea
Auzit-am, Doamne, glasul Tău cel dulce, ce zice: „Cheamă-mă în
ziua necazului și te voi asculta și te voi ridica din adâncul deznădăjduirii…”
cu îndrăzneală mă apropii de Tine, zicând:
Doamne, Dumnezeul meu, greșit-am înaintea Ta, primește-mă cum
ai primit pe fiul cel rătăcit.
Doamne, Dumnezeul meu, Care l-ai îndreptat pe vameșul să nu
intri la judecata cu robul Tău, că nu s e va îndrepta înaintea Ta tot cel viu.
Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorul înțelepciunii, învață-mă pe
mine, robul Tău.
Doamne, Dumnezeul meu, Sfătuitorule pova tuieste-mă să pot
scăpa de cursele viclene ale celor ce mă urăsc.
Doamne, Dumnezeul meu, cela ce cauți spre cei smeriți, vezi
necazul meu și osteneala mea și arată-mi mila Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
C ondacul al 5-lea
Prin jertfă de pe cruce a iubitului Tău Fiu, Iisus Hristos, am fost
împăcat cu Tine, Părinte ceresc, dar iată că iarăși, ca și câinele la ceea ce a
vărsat, m-am întors la păcat, de aceea cu dreptate mă pedepsești cu această
nevoie grea. Doamne, Dumnezeul meu, arată-mi mila Ta și dă-mi mântuirea
Ta celui ce strig ție: Aliluia.
I cosul al 5-lea
Văzând D avid pe proorocul Natan, cel ce l-a mustrat pentru cele
săvârșite de dânsul, și-a venit în sine, mărturisindu-și păcatul și zicând:
„Gresit-am înaintea Domnului și El m-a auzit și mi-a iertat păcatul…”, iar

eu nenorocitul, mai rău gresind de cât acela, n-am cules roadele pocăinței.
De aceea au venit asupra mea toate relele, dară fii milostiv mie, celui ce mă
rog ție:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit brațele asupra
amalecitilor, întărește-mă cu put ere de sus, ca să nu c ad sub pova ră.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit lacrimile lui Iezechia,
primește și lacrimile mele.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai auzit suspinul lui Manase,
primește și de la mine păcătosul adâncul meu suspin.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce locuiești întru cele de sus și
privești la cele de jos, vezi-mă și pe mine păcătosul.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
C ondacul al 6-lea
Propovă duitorul pocăinței, înainte-mergătorul Tău cuvânt,
Dumnezeule adeseori bate la inima mea, ca să mă pocăiesc de fărădelegile
mele, dar eu am nesocotit aceasta de aceea m-a și ajuns mânia Ta cea
dreaptă. Nevoile și scârbele m-au înconjurat pe mine păcătosul, dar Tu
Doamne, Mântuitorul meu, înainte de a mă cerceta, dă-mi vreme să plâng
greșelile mele și să-ți strig: Aliluia.
I cosul al 6-lea
Întru necazul meu a strălucit bucuria cuvântului Tău Mântuitorule
care zice: „Cereți și vi se va da…” și îmi dă nădejde în iubirea Ta de
oameni. și fugind de întunericul disperării, alerg la Tine, așa rugându-mă :
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, Dă-mi mângâiere în
necazul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, apără-mă de cei ce se scoală asupra
mea.
Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mi că îmi slăbesc puterile întru
nevoia aceasta.
Doamne, Dumnezeul meu, Dă-mi să țin minte toate binefacerile
Tale și niciodată să nu di sper în milele Tale.

Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 7-lea
Vrând odi nioară împăratul Nabucodonos or să piardă pe cei trei
tineri a poruncit să fie aruncați în cuptorul de foc, dar Tu, Părinte ceresc, ai
trimis pe îngerul Tău ca să răcorească flăcările arzătoare. Trimite și acum,
Doamne, mângâiere mie robului Tău, și mă mântuiește pentru mila Ta.
Chiar dacă am pacatiut, dar nu m -am lepădat de tine, ci ție unui a adevărul
lui Dumnezeu mă închin și-ți cânt: Aliluia.
I cosul al 7-lea
Minuna t Te-ai proslăvit în fața lui Faraon și a oștirii lui,
Dumnezeule al lui Israel. Pe aleșii Tai ce Te-au chemat i-ai auzit. Auzi deci
și rugăciunea mea și mântuiește-mă pe mine cel ce strig:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai scos pe aleșii Tai din robia
Egiptului, scoate din nevoie și sufletul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai zdrobit pe vrăjmași,
nimicește uneltirile celor ce gândesc rele asupra mea.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai înecat în Marea Rosie pe
Faraon și oastea lui, îneacă și nedreptățile vrăjmașilor mei.
C ondacul al 8-lea
Minuna te au fost pentru mine milele Tale, Părinte ceresc, cu
faptele mele m-am îndepărtat și m-am robit acestei lumi deșarte. De aceea
mă arde scârba și mă îneacă disperarea, dar Tu ca un m ilostiv și de oameni
iubitor, primește-mă și pe mine rătăcitul și mântuiește-mă din nevoia în care
mă aflu, pe mine cel ce strig : Aliluia.
Icosul al 8-lea
Fiind cuprins de necurăția păcatelor și cufunda t în adâncul
răutăților, către Tine cel ce locuiești în ceruri, ridic ochii mei și te rog, a uzi
suspinul meu adânc:
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai luminat ziua cu Soarele,
luminează sufletul meu întunecat de deșertăciunile omenești.

Doamne, Dumnezeul meu, M ângâietorule bun, um ple de
mângâiere dum nezeiască sufletul meu.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai întărit cerurile cu cuvântul
Tău, întărește-mă și pe mine, mărturisirea num elui cel sfânt.
Doamne, Dumnezeul meu, pur tat de heruvimi și cântat de serafimi,
primește de la mine păcătosul, prinosul rugăciunii mele.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
C ondacul al 9-lea
Izvorul a toată mila și dătătorul înțelegerii, Mângâietorul cel bun,
învață-mă a grăi înaintea Ta: umple de dum nezeiască bucurie mintea mea
cea întunecată de scârbele acestei lumi și sufletul meu întinat de patimi, ca
cu buc urie să-ți cânt: Aliluia.
I cosul al 9-lea
Toate cele existente nu pot mărturisi mulțimea bună tății Tale și a
dragostei către neamul omenesc, Fiule al lui Dumnezeu, căci Te-ai smerit
până la chipul de rob, nu m ă lepăda nici pe mine cel ce fără de num ăr am
greșit, iar acum fără frică stau înaintea Ta și mă rog:
Doamne, Dumnezeul meu, Pastorule bun, c are ai pus sufletul
pentru oi, izbăvește-mă de gura lupului care caută să mă înghită.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel care pentru noi ai fost batjocorit,
lovit și răstignit pe cruce, pentru patimile Tale, păzește-mă de batjocura
vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel fără de păcat, fiind socotit cu cei
fărădelege, scoate-mă din mâinile celor ce mă urăsc.
Doamne, Dumnezeul meu, cu a Cărui răni ne-am vindecat, vindecă
inima mea cea ranită.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
C ondacul al 10-lea
Vrând să mântuiești popor ul cel ce se num ește ales, din robia
Egiptului, ai chemat pe Moise, robul Tău, din rugul ce ardea, zicând lui:

„Am văzut nevoia popor ului meu celui din Egipt și am auzit suspinarea
lui…” Caută acum, Doamne, la necazul meu, ca mulțumită, să-ți strig:
Aliluia.
Icosul al 10-lea
Împărate ceresc, Mângâietorule, duhul adevărului, arată mila Ta
mie, robului Tău, și cercetează sufletul meu cel adânc întristat și mă
întărește să mă rog ție:
Doamne, Dumnezeul meu, Care ai învățat pe Apostoli să
vorbească în alte limbi învață-mă voia Ta.
Doamne Dumnezeul meu, care ai dat mucenicilor curaj înaintea
chinuitorilor dă-mi putere împotriva păcatului și a diavolului.
Doamne, Dumnezeul meu, Sfinte care sfințești pe credincioșii Tăi,
sfințește-mi sufletul, ca să fie cu adevărat templul Tău.
Doamne, Dumnezeul meu, Dătătorule de lumină, luminează-mă că
sunt întunecat de scârbe.
Doamne, Dumnezeul meu, Vistierul bună tăților, nu m ă lipsi de
darul harului Tău.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
Condacul al 11-lea
Aducând ție umilită cântare, și cu inimă înfrântă rugându-mă, nu
mă trece cu vederea, Preabunul e Stăpâne, întoarce fata Ta de la păcatele
mele, dar nu T e întoarce de la mine cel ce-ți cânt ție: Aliluia.
Icosul al 11-lea
Lumină adevărată ești Hristoase Dumnezeule, luminează sufletul
meu întinat de patimi cu harul Tău, și cu evlavie să mă rog ție, acestea
grăind:
Doamne, Dumnezeul meu, nu m ă pierde pe mine cel neîndreptat,
care îndrăznesc să stau înaintea Ta.
Doamne, Dumnezeul meu, Căldură sfântă, încălzește-mă că pier în
ceata înfricoșătoare a scârbei.
Doamne, Dumnezeul meu, Rază luminoasă a slavei Părintelui

ceresc, luminează-mă cu lumina apărării Tale.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce faci pe îngerii Tăi duhur i și pe
slugile Tale pară de foc, trimite îngerul să mă scape de tot răul.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
C ondacul al 12-lea
Din bună tate și din dragoste către neamul omenesc, Părinte ceresc,
ai trimis pe unul născut fiul Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Care pe
Pământ s-a născut și cu oamenii a viețuit, apoi socotit fiind cu fărădelege,
cel ce este fără de păcat, cu sângele Tău a înnoit firea noastră cea stricată și
pe toată lumea a învățat să cânte: Aliluia.
I cosul al 12-lea
Cântând ne spusa Ta iubire de oameni, Hristoase Dumnezeule, că
pentru a noastră mântuire ai voit să suferi cruce și moarte, mărturisesc
dreapta judecată, căci cu dragoste m-ai lăsat să sufăr pentru păcatele mele.
Dar Tu, care ai venit să chemi la pocăință nu pe cei drepți ci pe cei păcătoși,
auzi-mă pe mine, care sunt mai păcătos decât toți păcătoșii și mă rog ție așa:
Doamne, Dumnezeul meu, M ielul lui Dumnezeu, Cel ce ridici
păcatele lumii, ridică și sarcina păcatelor mele.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai fost ca un m iel fără glas dus
să se înjunghi e, învață-mă să sufăr fără cârtire toate relele ce vin asupra
mea.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai rupt zapisul lui Adam, rupe
și zapisul păcatelor mele fără de num ăr.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce ai primit pocăința tâlharului,
primește și pocăința mea a păcătosului.
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce pe morți ai înviat, învie și
sufletul meu cel mort în păcate.
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ridici pe cei căzuți ridică-mă și
pe mine păcătosul.
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.

Condacul al 13-lea
O, Mult milostive și Atotbunul e, Doamne, Dumnezeul meu,
apărătorul celor obijduiți și nădejdea celor deznădăjduiți, caută cu ochiul
Tău cel bun l a întristarea mea și mă mântuiește pentru mila Ta pe mine cel
ce cânt ție: Aliluia. ( de 3 or i )
Apoi se zice din nou
Condacul 1
Mare apărător ești Doamne, buc uria și mângâierea robilor Tăi,
unde ești Tu, de acolo fuge întristarea, iar unde Tu lipsești, buc uria se
preface în deșertăciune; căută spre mine păcătosul, ca să nu pi er în necazul
acesta și mă cercetează cu mila mântuirii Tale, ca să strig ție :
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.
I cosul 1
Făcătorule al îngerilor și Doamne al puterilor, ca să mântuiești pe
omul cel căzut, nu t e-ai rușinat de pântecele fecioresc , suferind apoi
scuipări, lovituri de moarte rușinoasă, Fiul lui Dumnezeu, bun e ști și iubitor
de oameni, cugetând acestea, îndrăznesc să mă apropii de Tine și cu lacrimi
mă rog :
Doamne, Dumnezeul meu, milostivul meu Mântuitor, mântuiește-
mă că pier;
Doamne, Dumnezeul meu, care ai venit să mântuiești nu pe cei
drepți, ci pe cei păcătoși, izbăvește-mă de năpaste;
Doamne, Dumnezeul meu, Cel ce ai luat asupra Ta slăbiciunile
noastre și ai purtat durerile noastre, vindecă durerile inimii mele;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce Te-ai dăruit lumii prin crucea
Ta, trimite pace în sufletul meu scârbit;
Doamne, Dumnezeul meu, Cela ce cu moartea Ta ai zdrobit
moartea, zbrobeste săgețile celui rău ce zboară asupra mea;
Doamne, Dumnezeul meu, buc uria mea, dăruiește-mi să mă bucur
de milostivirea Ta.

Rugăciune
Doamne mântuiește-mă că sunt zdrobit; iată, corabia ce nevoiește
în mijlocul valurilor vieții și a ispitelor și este aproape de pierire, dar Tu, ca
Dumnezeu milostiv și compătimitor neputințelor noastre, cu put erea Ta
nemărginita oprește furtuna necazurilor care vrea să mă ducă în adâncul
relelor, liniștește-o, ca vântul și mare te ascultă. Mântuiește-mă
Mântuitorule, după mare milă Ta, iar nu după faptele mele. Dacă vrei să mă
mântuiești, Tu însuți fă aceasta în chipul în care știi mai bine. Eu în Tine
Doamne am pus nădejdea, și mă încredințez voii Tale după bună voința Ta.
Cred și mă încred put ernic că nu m ă voi pierde cu fărădelegile
mele și eu voi înălța slava dreptei Tale judecați. Fiindcă faci cu mine cum
voiești, fii binecuvântat, Doamne, în vecii vecilor. Amin.
Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe Tine, Născătoare de
Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinova tă și Maica Dumnezeului
nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și ești mai mărită fără de
asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai
născut, pe Tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Slava Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, ș i acum și pururea și în
vecii vecilor Amin.
Doamne miluiește, Doamne miluiește, Doamne miluiește.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștrii, Doamne Iisuse
Hristoase, Dumnezeul nostrum, miluieste-ne pe noi!

surse bibliografice :
Bibliografia pentru cărți:
Descoperirea lui Dumnezeu inimii omului
Autor(i): Părintele Ser afim Roșe
Editura: Sophi a Anul apar iției: 2013
Catehism – Învățătura de credință ortodoxă
Editura: Renașterea Anul apar iției: 2009
Dogmatica ortodoxă. Manual pentru Seminariile teologice
Autor(i): Isidor Todoran, Ioan Z agrean
Editura: Renașterea Anul apar iției: 2007
„Puterea rugăciunii”, cu subtitlul „Perlele coroanei liturghiilor ortodoxe”,
apărută în Colecția „Identități”, Editura Karuna,
autor : preot Nicolae Feier
Bibliografia pentru internet:
www.crestinortodox. ro/rugaci uni/
www.crestinortodox. ro/sfaturi-duhovni cesti/
http://www.cuvant ul-ortodox. ro/category/sfintii-parinti