Alchimie de Marin Sorescu … 2 [607984]

Cuprins după titluri
Alchimie de Marin Sorescu ……………………………………………………………………………… 2
Alexandru L ăpușneanul de Costache Negruzzi ………………………………………………. 4
Baltagul de Mihail Sadoveanu ………………………………………………………………………….. 8
Ciocnirea de Mircea C ărtărescu ………………………………………………………………………. 13
De demult… de Octavian Goga ……………………………………………………………………….. 21
Din ceas, dedus… de Ion Barbu ……………………………………………………………………. 23
Emoț ie de toamnă de Nichita St ănescu …………………………………………………………. 25
Enigma Otiliei de George C ălinescu ………………………………………………………………. 27
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii de Lucian Blaga ……………………………. 31
Floare albastr ă de Mihai Eminescu ………………………………………………………………. 34
Flori de mucigai de Tudor Arghezi ……………………………………………………………….. 37
În Grădina Ghetsemani de Vasile Voiculescu ……………………………………………….. 40
Ion de Liviu Rebreanu ……………………………………………………………………………………. 43
Iona de Marin Sorescu ……………………………………………………………………………………. 47
Lacustr ă de George Ba covia …………………………………………………………………………… 52
La țigănci de Mircea Eliade ……………………………………………………………………………. 55
Leoaică tânăr, iubirea de Nichita St ănescu ………………………………………………….. 59
Luceafărul de Mihai Eminescu ………………………………………………………………………. 62
Maitreyi de Mircea Eliade ……………………………………………………………………………… 67
Malul Siretului de Vasile Alecsandri ………………………………………………………………. 71
Moara cu noroc de Ioan Slavici …………………………………………………………………….. 74
Moartea lui Fulger de George Co șbuc ……………………………………………………………. 77
Morome ții de Marin Preda ……………………………………………………………………………. 83
Odă (în metru antic) de Mihai Emin escu ……………………………………………………… 88
O scrisoare pierdut ă de Ion Luca Caragiale …………………………………………………… 91
Plumb de George Bacovia ………………………………………………………………………………. 96
Povestea lui Harap-Alb de Ion Creang ă ……………………………………………………….. 99
Revedere d e Mihai Em inescu ………………………………………………………………………. 104
Riga Crypto și lapona Enigel de Ion Barbu ………………………………………………… 106
Sara pe deal de Mihai Emin escu ………………………………………………………………….. 109
Testament de Tudor Ar ghezi …………………………………………………………………………. 111
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de r ăzboi de Camil Petrescu ……. 114

Cuprins după autori
Camil Petrescu: Ultima noapte de dragos te, întâia noapte de r ăzboi ……………….. 114
Costache Negruzzi : Alexandru L ăpușneanul ……………………………………………………. 4
George Bacovia : Lacustr ă …………………………………………………………………………….. 52
George Bacovia : Plumb ………………………………………………………………………………… 96
George C ălinescu : Enigma Otiliei …………………………………………………………………. 27
George Co șbuc : Moartea lui Fulger ……………………………………………………………….. 77
Ioan Slavici : Moara cu noroc …………………………………………………………………………. 74
Ion Barbu : Din ceas, dedus… …………………………………………………………………………. 23
Ion Barbu : Riga Crypto și lapona Enigel ……………………………………………………….. 106
Ion Creang ă: Povestea lui Harap-Alb ……………………………………………………………… 99
Ion Luca Caragiale : O scrisoare pierdută ………………………………………………………. 91
Liviu Rebreanu : Ion …………………………………………………………………………………….. 43
Lucian Blaga: Eu nu strivesc corola de minuni a lumii …………………………………….. 31
Marin Preda : Morome ții ……………………………………………………………………………….. 83
Marin Sorescu : Alchimie ………………………………………………………………………………… 2
Marin Sorescu : Iona …………………………………………………………………………………….. 47
Mihai Eminescu: Floare albastr ă …………………………………………………………………… 34
Mihai Eminescu: Luceaf ărul …………………………………………………………………………. 62
Mihai Eminescu: Od ă (în metru an tic) ………………………………………………………….. 88
Mihai Eminescu: Revedere …………………………………………………………………………. 104 Mihai Eminescu: Sara pe deal …………………………………………………………………….. 109 Mihail Sadoveanu : Baltagul …………………………………………………………………………… 8
Mircea C ărtărescu : Ciocnirea ………………………………………………………………………. 13
Mircea Eliade : La țigănci ………………………………………………………………………………. 55
Mircea Eliade : Maitreyi ………………………………………………………………………………… 67
Nichita St ănescu : Emoție de toamn ă …………………………………………………………….. 25
Nichita St ănescu : Leoaică tânăr, iubirea ……………………………………………………….. 59
Octavia n
Goga : De demult… …………………………………………………………………………. 21
Tudor Arghezi : Flori de mucigai ……………………………………………………………………. 37
Tudor Arghezi : Testam ent …………………………………………………………………………… 111
Vasile Alecsandri : Malul Siretului …………………………………………………………………. 71
Vasile Voiculescu: În Gr ădina Ghetsemani ……………………………………………………. 40

Cuprins după cuvinte cheie
Artă poetică modernist ă ………………………………………………………………….. 23, 31, 37, 111
Artă poetică neomodernist ă …………………………………………………………………………….. 59
Artă poetică romantic ă ……………………………………………………………………………………. 88
Artă poetică simbolist ă ……………………………………………………………………………………. 96
Baladă cultă …………………………………………………………………………………………………….. 77
Basmul cult ……………………………………………………………………………………………………. . 99
Comedia………………………………………………………………………………………………………… .. 91
Criticismul ju nimist …………………………………………………………………………………………. 15
Dacia literar ă …………………………………………………………………………………………………… 19
Dramă modernă postbelic ă ……………………………………………………………………………… 47
Elegie filozofic ă …………………………………………………………………………………………….. 104
Eugen Lovinescu …………………………………………………………………………………………….. 80
Idilă filozofică …………………………………………………………………………………………………. 34
Modernismul ………………………………………………………………………………………………….. 8 0
Nuvela fantastic ă …………………………………………………………………………………………….. 55
Nuvela istoric ă, romantic ă …………………………………………………………………………………. 4
Nuvela realist-psihologică ……………………………………………………………………………….. 74
Operă dramatic ă ………………………………………………………………………………………… 47, 91
Poem roma ntic ……………………………………………………………………………………………….. 62
Poezia tradi ționalistă ………………………………………………………………………………………. 40
Poezie epic ă ……………………………………………………………………………………………… 77, 106
Poezie modern ă …………………………………………………………………………………… 23, 31, 106
Poezie modernist ă ……………………………………………………………………………………… 37, 111
Poezie neomodernist ă …………………………………………………………………………….. 2, 25, 59
Poezie postmodernist ă ……………………………………………………………………………………… 13
Poezie romantic ă ………………………………………………………………………………… 34, 88, 109
Poezi e
romantic ă de inspira ție folcloric ă …………………………………………………………. 104
Poezie simbolist ă ……………………………………………………………………………………….. 52, 96
Prelungiri ale romantismului și ale clasicismu lui …………………………………………… 21, 77
Proza paș optistă ……………………………………………………………………………………………….. 4
Rolul literaturii în perioada pa șoptistă ………………………………………………………………. 19
Roman al experienț ei ……………………………………………………………………………………… 114
Roman interbelic ………………………………………………………………………… 8, 27, 43, 67, 114
Roman modern, realist ……………………………………………………………………………………. 83
Roman modern realist de tip balzacian……………………………………………………………… 27
Roman modern, realist-obiectiv și social …………………………………………………………… 43
Roman modern, subiectiv, al experien ței…………………………………………………………… 67
Roman modern, subiecti v psihologic ……………………………………………………………….. 114
Roman tradi țional realis t mitic ………………………………………………………………………….. 8
Romanul de dup ă al Doilea Ră zboi Mondial (postbelic) ……………………………………… 83
Societatea „Junimea” și Titu Maiorescu ……………………………………………………………… 15
Text liric din perioada pa șoptistă ………………………………………………………………………. 71

Cuprins după personaje
Alexandru L ăpușneanul – Caracterizarea personajului dintr-o nuvel ă
romantic ă, istorică (Costache Negruzzi: Alexandru L ăpușneanul) ……………………… 120
Cetățeanul turmentat – Caracterizarea personajului dintr-o oper ă
dramatic ă / dintr-o comedie (Ion Luca Caragiale: O scrisoare pierdut ă) ……………. 123
Costache Giurgiuveanu – Caracterizarea personajului dintr-un roman modern
realist (balzacian) / roma n interbelic (George C ălinescu: Enigma Otiliei) …………… 125
Felix Sima – Caracterizarea personajului dintr-un roman modern realist
(balzacian) / roman interbelic (George C ălinescu: Enigma Otiliei) ………………………. 127
Ghiță – Caracterizarea personajului dintr-o nuvel ă realist-psihologic ă
(Ioan Slavici: Moara cu noroc) ……………………………………………………………………….. 130
Harap-Alb – Caracterizarea personaj ului dintr-un basm cult
(Ion Creangă : Povestea lui Ha rap-Alb) ……………………………………………………………. 132
Ilie Moromete – Caracterizarea personajului dintr-un roman postbelic /
roman modern realist (Marin Preda: Morome ții) …………………………………………….. 134
Ion Glaneta șu – Caracterizarea personajul ui dintr-un roman modern,
realist-obiectiv / roman interbel ic (Liviu Rebreanu: Ion) …………………………………… 137
Maitreyi – Caracterizarea personajului dint r-un roman modern, subiectiv, al
experien ței / roman interbelic (Mircea Eliade: Ma itreyi) …………………………………… 141
Ștefan Gheorghidiu – Caracterizarea personajului dintr-un roman modern,
subiectiv de analiză / al experien ței / roman interbelic (Camil Petrescu: Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de r ăzboi) ……………………………………………………. 144
Vitoria Lipan – Caracterizarea personajului dintr-un roman tradi țional realist /
roman interbelic / Personaj feminin (Mihail Sadoveanu: Baltagul) ……………………. 148
Zaharia Trahanache – Caracterizarea personajului dintr-o oper ă dramatic ă /
dintr-o comedie (Ion Luca Caragiale: O scrisoare pierdut ă) ……………………………….. 151

Subiecte

2 Marin Sorescu: Alchimie
Poezie neomodernist ă
Neomodernismul este un curent ideologic, o orientare literar ă care s-a manifestat în
perioada postbelic ă și se caracterizeaz ă prin redarea temelor grave într-o manier ă
ludică, ce ascunde îns ă tragicul. Scriitorii neomoderni ști doresc s ă se despart ă de
„spiritul veacului”, care este cel al r ăzboaielor și doresc s ă recupereze adev ăratele
valori și modele. Literatu ra neomodernist ă este definit ă printr-un imaginar poetic
inedit, limbaj ambiguu, metafore subtile și expresie ermetic ă. Poezia cap ătă puternice
accente lirice, fiind caracterizat ă prin extinderea imagina ției până la zona
suprarealului, prin luciditate ș i fantezie, sensibilitate și ironie, confesiune sau
reflexivitate puternic ă. Creația neomodernist ă este expresia metaforic ă a trăirilor
profunde ale poetului, a unor emoții puternice, o revigorare a lirismului pur, dup ă o
perioadă dominat ă de dogmatism.
Adevărata revenire a lirismului se produce odat ă cu genera ția ’60, reprezentat ă, mai
ales de Nichita St ănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana. Poezia acestei generații
pune accent pe valoarea estetic ă, așadar frumosul devine elementul primordial al
oper ei lite rar
e, întorcându-se c ătre marile teme ale lirismului, tratate în tonalitate
subiectiv ă. Apelul la tradi ția lirică autentic ă, întoarcerea la poeticitate și apelul la o
motivație etică a discursului liric sunt tr ăsături ale neomodernismului poetic
românesc.
Marin Sorescu este un repr ezentant tipic al genera ției ’60 deoarece temele, motivele,
dar și mijloacele de expresie ale curentului se reg ăsesc în crea țiile sale. În operele sale
predominant ă și definitorie este tema sentimental ă, a sufletului. E vorba mereu de
substituirea unei realit ăți mai ample, mai complexe, printr-una simpl ă, cotidian ă,
între care apoi se stabilesc coresponden țe metaforice sau si mbolice. Limbajul
ambiguu, metaforic, sintaxa poetic ă nouă, intelectualismul, introducerea ludicului, a
ironiei, a parodiei sunt caracteristicile liricii soresciene.
Poezia „Alchimie” prezint ă o viziune original ă despre existen ță, despre aspira ția
umană, conceput ă sub forma unui monolog adresat, o rug ă insistent ă a poetului care
caută fericirea.
Opera începe cu o adresare direct ă celor „nou ăzeci și nouă de elemente”, invoca ție
repetată la începutul fiec ărei strofe, accentuând, pe de o parte, dorin ța crescândă a
eului lir i
c, iar, pe de alt ă parte, neputin ța lui de a fi gă sit fericirea.

3 Sugerat și prin titlu, dar și prin enumera ția „atâta fier, atâta aur, atâta mercur”, eul
liric caut ă – asemenea alchimi știlor – o formul ă magică care să-i aducă fericirea.
Invocă elementele chimice, cerându-le s ă s e a m e s t e c e î n a șa fel, încât s ă se obțină
ceea ce caut ă: al o sut ălea element: perfec țiunea, fericirea. „Potrivi ți-vă”, „ș i dați-mi
fericirea” spune el.
În următoarea strof ă se constituie o antitez ă între gândirea lucid ă, reprezentat ă prin
cuvintele „calcule” și „înțelepciune” respectiv sentimentele, reprezentate prin
„fericire”. Astfel se pune în opozi ție omul de știință / alchimistul ș i artistul / poetul.
Alchimistul, gânditorul ra țional caut ă fericirea în timp ce artistul o dore ște. Noțiunea
fericirii îns ă îi aseam ănă: găsirea Totului, a absolutului, a perfec țiunii, a pietrei
filozofale. Elementele chimice s-au amestecat gre șit și în loc de fericire a ie șit
înțelepci
unea, care a fost un obstacol pentru artist-poet.
O altă opoziție deschis ă de poezie este aceea dintre tinere țe și maturitate, sugerată
prin a treia strof ă. În tinere țe omul sper ă în găsirea fericirii, în g ăsirea absolutului, a
perfecțiunii, îns ă înțelepciunea maturit ății îl face s ă înțeleagă că idealul fericirii este o
iluzie. Astfel, elementele chimice pot reprezenta obstacolele vie ții sau experien țele
care îl maturizeaz ă p e o m , f i e e l a r t i s t s a u o m d e știință. Alchimistul învață din
încercări, omul din experien țe, dar ambii înva ță prețul fericirii.
Ultima strof ă prezintă o ultim ă încercare a eului liric de a ob ține fericirea prin
formule magice. Elementele sunt în num ăr insuficient în „tabloul fiin ței mele”,
metaforă a universului interior. Timpul a fost risipit, acel timpul care a fost dat
pentru a g ăsi prin diferite combina ții ale elementelor produsul final: fericirea.
Enumerația „o zi / Și încă un an. Și încă o vârstă…” suger ează imposi b ilitatea gă sirii
fericirii, iar, v ăzută din perspectiva timpului, sugereaz ă pierderea irecuperabil ă a
tinereții, care este timpul privilegiat al fericirii.
Marin Sorescu este, în poezie, un spirit „demitizant”, dar original prin „capacitatea
expresiei de a sugera raporturi nev ăzute dintre lucruri” (Eugen Simion), prin
specularea unor sentimente sau întâmpl ări, prin schimbarea unghiului emo ției
printr-un joc de cuvinte, printr-un artifici u formal. Imaginarul poetic transfigureaz ă
realitatea concret ă într-o sim țire artistic ă, a cărui interpretare implic ă reflectarea
sensibilă a propriilor sentimente, prin func ția expresiv ă și estetică a cuvântului. Poet
neomodernist, Marin Sorescu are priceperea exceptional ă de a „jongla cu formulele
literare” prezentând problematici existen țiale în care se poate reg ăsi oricare cititor.

80 Modernismul / Eugen Lovinescu
Perioada interbelic ă a reunit numero și scriitori de valoare care au realizat numeroase
opere artistice reprezentative prin originalitatea lor. Totodat ă a apărut o școală
critică pe mă sură, capabil ă de a surprinde fenomenul literar în toat ă complexitatea
lui. Interesul pentru specificul naț ional, dorin ța alinierii la valorile culturii europene
au generat dou ă orientări opuse, dar comple mentare: modernismul și tradiționa-
lismul.
Conceptul de modernism nu acoper ă o miș care literar ă și ideologic ă unitară. În
cultura occidentală , perioada modern ă a început în a doua jum ătate a sec. al XIX-lea,
odată cu revoluția industrial ă și dezvoltarea ora șului. Așadar, se poate vorbi de un
modernism istoric și de un altul artistic. Revolu ția industrial ă a schimbat economia:
producția de bunuri a crescut spectaculos, s-a dezvoltat transportul maritim și
feroviar, a crescut nivelul de trai, s-au modernizat formele de învățământ, teatru ș i
presă. Apar noi forme artistice, ca filmul și fotografia. În literatur ă, romanul dominat
în secolul al XIX-lea de realism, începe s ă-și îndrepte aten ția spre v iața interioar ă, ca
o consecință a teoriilor lui Freud.
În sens larg, modernismul reprezint ă un curent artistic și literar de înnoire a
literaturii secolului al XX-lea, caracterizat ă prin negarea tradi ției și prin impunerea
unor noi principii de crea ție. Astfel, modernismul include curentele artistice ca
simbolismul, expresionismul, curentele de avangard ă. Una dintre explica țiile
modernit ății estetice este dat ă de Baudelaire, pentru care modernul este, al ături de
clasic, un artist perpetuu, etern. Modernismul înseamn ă ruperea de tradiție,
respingerea tuturor ierarhiilor de valoare și a sistemelor de idei create de perioadele
anterioare. Arta modern ă este marcat ă de nevoia de înnoire, de inovare. Limbajul
poetic se îndep ărtează d i n c e î n c e m a i m u l t d e t i p a r e l e c o m u n i c ării obiș nuite,
tinzând de la sugestia simbolist ă la ermetism.
În literatura român ă Eugen Lovinescu este cel care se afirm ă ca teoretician al
modernismului prin revista „Sbură torul”, punând bazele modernismului românesc.
Revista “Sbur ătorul” a ap ărut la Bucure ști între 1919-1922 și 1926-1927, în paginile
căruia au debutat poe ți și scriitori ca Ion Barbu, Ilarie Voronca, George C ălinescu,
Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu. Cenaclul literar, ini țiat în 1919, a avut
o activitate permanent ă și o organizare riguroas ă, continuând s ă funcționeze înc ă
patru ani dup ă mo
artea lui Lovinescu. Criti cul a debutat cu o atitudine
antisămănătoristă și antisimbolist ă, iar ca adept al spiritului maiorescian, sus ținea
dreptul tuturor claselor sociale de a fi reflectate în literatur ă, având în vedere mai ales
reprezentarea burgheziei aflate în plin progres și afirmare cultural ă.

81 În articolul de deschidere, Eugen Lovinescu, directorul revistei și fondatorul
cenaclului cu acela și nume, anunță intenția de a se ocupa numai de literatur ă și, ceea
ce va deveni scopul principal al criticului estea descoperirea noilor talente, preg ătind
astfel o nou ă generație literar ă.
Teoria sincronismului și cea a muta ției valorilor estetice sunt legate de numele lui
Lovinescu și au stârnit discu ții în epoc ă. Teoria sincronismului porne ște de la
premisa c ă literatura unui popor trebuie s ă s e dez vo lte s im ult an c u lit era tur il e mai
avansate, astfel încât s ă nu apar ă diferențe calitative majore. Eugen Lovinescu
dezvoltă teoria imita ției, susținând ideea c ă uneori este necesar ca o literatur ă care a
evoluat mai pu țin să împrumute modele din literaturile mai avansate, astfel încât s ă
înregistreze un progre s. Eugen Lovinescu î și elaboreaz ă teoria într-un moment în
care, fără a imita, literatura român ă nu ar mai fi evoluat.
Principiul sincronismului în literatur ă înseamn ă acceptarea schimbului de valori, a
elementelor care conferă originalitate ș i modernitate fenomenului literar. În esență ,
modernismul lovinescian porne ște de la ideea c ă există un spirit al veacului, explicat
prin factori materiali și morali , care impune omogenizarea civiliza țiilor, integrarea
într-un ritm de dezvoltare sincronă . În condi țiile în care exist ă diferenț e între
civilizații, cele mai pu țin avansate sufer ă influența binefăcătoare a celor mai avansate.
Influenț a se realizează în doi timpi: mai întâi se adopt ă, prin imita ție, forme ale
civilizației superioare, apoi se stimuleaz ă crearea unui fond prop riu. Prin modernizare,
Lovinescu în țelege depăș irea unui „spirit provincial”, deci nu opozi ția față de tradiție,
de specificul na țional. Polemica lui cu tradi ționalismul nu conduce la combaterea
factorului etnic în crearea de cultur ă, ci la sublinierea necesit ății de înnoire.
În consecin ță, pentru sincronizarea li teraturii cu „spiritul veacului”, sunt necesare
câteva muta ții esențiale în plan tematic și estetic. Aceste muta ții constau în: trecerea
de la o literatur ă cu tematic ă preponderent rural ă la o literatur ă de inspira ție urban ă,
cultivarea prozei obiective, evolu ția poeziei de la epic la liric; intelectualizarea prozei
și a poeziei; dezvoltarea romanului analitic.
Principalele opere de critic ă ale lui Eugen Lovinescu sunt „Istoria civiliza ției române
mode rne” și „Istoria literaturii române contemporane ”. U
n loc aparte ocup ă și
monografiile unor scriitori – „Grigore Alexandrescu. Via ța și opera lui”, „Costache
Negruzzi. Via ța și opera lui” precum și studiul „Titu Maiorescu” în dou ă volume.
Polemica lui Eugen Lovinescu, purtat ă cu sămănătoriștii și poporaniș tii, s-a axat pe
faptul că aceș tia susțineau realizarea, în continuare, a crea țiilor literare cu temă rurală,
care să reflecte simpatia exagerat ă pentru țărani, în timp ce criticul lupt ă pentru
modernizarea literaturii române prin crea rea prozei obiective, a prozei de analiz ă
psihologic ă, precum și conturarea personajului intelect ual, mult mai interesant prin
„speculațiile intelectuale și sentimentale, jocurile complexe de sentimente”.

82 Apariția romanului „Ion” de Liviu Rebreanu a însemnat o adev ărată izbândă pentru
literatura român ă, Eugen Lovinescu fiind de-a drep tul entuziasmat, întrucât aceast ă
proză obiectiv ă, chiar dac ă avea tem ă rurală și personajele erau țărani, a constituit
primul roman modern înscriindu-se în direc ția de sincronizare a literaturii române.
În „Istoria literaturii române moderne”, Eugen Lovinescu acord ă un capitol întreg
prozatorului Liviu Rebreanu, considerat creatorul romanului românesc modern în
literatura român ă datorită apariției primului roman obiectiv „Ion” și a primului
roman de analiz ă psihologic ă „Pădurea spânzura ților”. Sub titlul „Crea ția obiectivă :
L. Rebreanu: Ion” , Lovinescu face o analiz ă critică operei, începând cu afirma ția că
apariția romanului „Ion” „rezolv ă o problem ă și curmă o controvers ă”. Criticul
consider ă că romanul „Ion” este realizat dup ă „formula marilor construc ții epice”,
organizat în jurul „unei figu ri centrale, al lui Ion”, și ilustreaz ă „viaț a socială a
Arde alului”. L
ovinescu compar ă personajul lui Rebreanu cu țăranii lui Balzac ș i Zola,
spunând despre Ion c ă este „expresia instinctului de st ăpânire a pă mântului, în
slujba căruia pune o inteligen ță ascuț ită, o cazuistic ă strânsă, o viclenie procedural ă
și, cu deosebire, o voin ță imensă”.
Compara ția critică se îndreapt ă în continuare c ătre Moliere, criticul român g ăsind o
asemănare între cei doi scriitori în ceea ce prive ște dominarea personajelor de o
singură mare pasiune: „În sufletul lui Ion exist ă o luptă între <glasul p ământului> și
<glasul iubirii>, dar forț ele sunt inegale și nu domină decât succesiv”. O compara ție
critică surprinz ătoare este între eroul lui Stendhal, Julien Sorel, și Ion, în ceea ce
privește procedeul folosit pentru atingerea scopului: amândoi se folosesc de femeie
„ca de o treapt ă necesară”, ea fiind numai „un obiect de schimb în vederea st ăpânirii
bunurilor pă mântești”. Lovinescu analizeaz ă atent și minuțios personajul principal,
considerând c ă are un suflet simplu, c ă iubește pămâ ntul „cu ferocitate”, ajungând la
concluzia că Ion este „poate ma i mare ca natura”.
Lovinescu apreciaz ă formula ciclic ă a romanului, stilul anticalofil ș i prezentarea
evenimentelor, faptelor, construc ția personajelor „după legile obiectivit ății”. Celelalte
personaje ale romanului beneficiaz ă de o analiz ă precisă, succint ă și pertinent ă din
partea lui Lovinescu, prin observa ția critică a intelectualit ății, a țăranilor, precum ș i
prin prezentarea lumii rurale, „oameni în exemplare felurite ce se desprind din
indiferenț a obiectiv ă a scriitorului…”
În concluzie, criticul sus ține monumentalitatea romanului „Ion”, accentueaz ă
meritele literare ale lui Rebreanu și evidențiază din nou importan ța acestei crea ții,
considerând-o „prima mare crea ție obiectiv ă”.
Eugen Lovinescu a fost o personalitate de înalt ă ținută intelectual ă ce a exercitat o
influență remarcabil ă asupra emancip ării și dezvoltării literaturii române.

Personaje

120 Alexandru L ăpușneanul
Costache Negru zzi: Alexandru L ăpușneanul
Caracterizarea personajului dintr-o nuvel ă romantic ă, istorică
Conform esteticii romantice și recomand ărilor făcute de Kog ălniceanu în articolul-
program „Introduc ție”, Costache Negruzzi este întemeietorul nuvelisticii istorice
românești. Nuvela istoric ă este o specie literar ă cultivată de scriitorii romantici, care
evocă trecutul istoric prin tem ă, personaje, culoarea epocii.
În acest sens, „Alexandru L ăpușneanul” este prima nuvel ă istorică din literatura
română , o capodoper ă a speciei, în care scriitorul valorific ă, în manier ă artistică un
moment din istoria Moldovei. Publicat ă în perioada pa șoptistă , în primul num ăr al
revistei „Dacia literar ă”, nuvela apar ține prozei romantice, având ca tem ă istoria, având
un conflict romantic, bazat pe antiteza dintre boieri și domnitor. Tr ăsătură romantic ă
este și narațiunea linear ă, urmărindu-se a doua domnie a lui L ăpușneanu de la intrarea
în țară până la sfârșitul lui dramatic. Personajul principal este un personaj romantic, un
erou excep țional în situa ții excepționale, în jurul căruia graviteaz ă evenimen tele.
Culoarea epoc
ii este redat ă prin descrieri am ănunț ite, cu valoare documentar ă, cum ar
fi de exemplu descrierea vestimenta ției unor personaje, a obiceiurilor de la curtea
domneasc ă, a mesei, osp ățului domnesc, al slujbei religioase. Hiperbola este un alt
procedeu artistic tipic romantic, care în nuvelă este prezent în ilustrarea unor tr ăsături
a domnitorului, cum ar fi cruzimea în punctul culminant și deznodă mântul nuvelei.
Pedeapsa domnitorului ș i atitudinea lui în fa ța morții este romantic ă.
Nuvela are ca tem ă evocarea artistic ă a celei de-a doua domnii a lui Lă pușneanu,
ilustrând lupta pentru impunerea autorit ății domne ști și consecinț ele distrug ătoare pe
care le are un domnitor crud, nemilos. Naratorul este omniscient, impersonal, iar
narațiunea este obiectiv ă, realizată la persoana a III-a. Nara țiunea se desf ășoară linear,
perspectiva temporal ă fiind cronologic ă, iar perspectiva spa țială este una real ă,
Moldova secolului al XVI-lea. Incipitul și finalul se caracterizeaz ă prin sobrietate, în
incipit sunt rezumate ev enimentele care motiveaz ă revenirea la tron a lui L ăpușneanu,
iar finalul, în mod conci s
și obiectiv consemneaz ă sfârș itul domnitorului tiran.
Echilibrul compoziț ional este realizat prin organizarea naraț iunii în patru capitole,
care fixeaz ă momentele subiectului. Capitolele au câte un motto sugestiv, astfel
primul este „Dac ă voi nu m ă vreți, eu vă vreu…”, care este r ăspunsul dat de
Lăpușneanu soliei boierilo r care îl întâmpin ă la granița țării, și îi spun s ă renunțe la
tronul Moldovei deoarece poporul nu-l vrea. Motto-ul celui de-al doilea capitol este
„Ai să dai sam ă, doamnă !”, care este replica v ăduvei unui boier ucis de domnitor, o

121 amenințare indirect ă la adresa lui L ăpușneanu. Cel de-al treilea motto „Capul lui
Moțoc vrem!” reprezint ă cuvintele mul țimii de țărani veni ți la curte în timpul
ospățului pentru a- și exprima nemul țumirea fa ță de Moțoc, care îi exploata. Motto-ul
celui de-al patrulea capitol „De m ă voi scula, pre mul ți am să popesc și eu…” este
amenințarea rostit ă de Lă pușneanu celor care îl c ălugăriseră.
Nuvela are o tem ă istorică, autorul inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche, din
„Letopisețul Țării Moldovei”, de unde preia imaginea domnitorului, respectiv scene,
momente, fapte și replici, îns ă se îndep ărtează de realitatea istoric ă p r i n a p e l u l l a
ficțiune și prin viziunea romantic ă asupra istoriei. Această licență istorică înseamn ă
de fapt transfigurarea artistic ă a faptelor istorice, cu scopul de a grada și a mări
tensiunea narativ ă, pentru a scoate în eviden ță caracte r ul puternic al eroului, pentru
a-l face un personaj memorabil, un erou excep țional, iar conflictul pune în eviden ță
personalitatea puternic ă a domnitorului.
Personajul principal al operei este Alexandru L ăpușneanu, un personaj romantic,
fiind un erou excep țional în situa ții excepționale. În prezentarea lui autorul folose ște
antiteza, astfel devine un personaj complex, contradictoriu, având și defecte și
calități, ceea ce reiese în mod direct și indirect, mai ales din fapte, vorbe, gesturi și
mimică. Cruzimea este tr ăsătura dominantă a personajului, tr ăsătură motivat ă de
faptele sale cumplite, ca de exemplu actele de r ăzbunare, omorârea cu sânge rece a
boierilor, decapitarea celor 47 de bo ieri, sau pedepsirea lui Mo țoc.
Este un caracter contradictoriu, având câteva tr ăsături pozitive, care însă sunt în
slujba celor negative. Are o voin ță și ambiție neclintit ă, este hotă rât, trăsături
sugerate prin vo rbele sale („dac ă voi nu m ă vreți, eu vă vreu”), faptele sale precum ș i
prin atitudinea lui când la graniță îl așteaptă solia boierilor. În ciuda voin ței tuturo r
intră în ț ară, își reocupă tronul, având un singur scop: să se răzbune pe cei care l-au
trădat în prima sa domnie. Este inteligent și isteț, știe că boierii nu-l vor, dar îi
păcălește pe toți, inclusiv pe linguș itorul, ipocritul Mo țoc. Se preface c ă îl iartă pe
acesta, dar știe că va veni momentul când va sc ăpa și de el. Este un bun cunosc ător de
oameni, știe că Moțoc îl urăște, dar ș i că se teme de el. Reu șește cu ușurință să-i
păcălească pe boieri la biseric ă și să-i atragă în capcan ă. O altă calitate a lui este c ă își
ține pr omisi
unea: îi promite lui Mo țoc că nu-l va ucide și se va ține de promisiunea
făcută sau îi promite Ruxandrei „leacul de fric ă” pe care-l va realiza.
Însă aceste calit ăți sunt folosite pentru a- și îndeplini planul crud al r ăzbunării, el având
o atitudine negativ ă, un comportament violent fa ță de toți. Este amenin țător cu boierii
la graniță, spunându-le: „s ă mă întorc? Mai degrab ă își întoarce Dun ărea cursul
îndărăpt” sau cu so ția lui când aceasta îi cere s ă înceteze r ăzbunarea sau în final, când
este pe patul de moarte și își amenin ță propria familie. Dornic de r ăzbunare, vrea s ă
devină din nou domnitor, spunându-le solilor la Tecuci: „voi veni ori cu voia, ori f ără
voia voastr ă” . E s t e u n o m r ău, nemilos, crud, tiran, tr ăsături oglindite prin faptele și

122 vorbele sale. Are o inteligen ță diabolic ă, reușind să-l manipuleze pe Mo țoc sau
mulțimea. Cu o forță excepțională domină relația cu celelalte personaje, to ți se tem de
el, toți îl ascult ă. Cu sânge rece î și execută planul de r ăzbunare, ucide mul ți boieri, le
incendiaz ă conacurile, le taie bra țele, le scoate ochii, îi spânzur ă. Este sadic,
manifestându- și plăcerea văzând cum sunt uci și cei 47 de boieri. Cu mult cinism îi arat ă
doamnei Ruxandra piramida f ăcută din capetele boierilor uci și și văzându-și soț ia
leșinată spune: „femeia tot femeie… în loc s ă se bucure, ea se sperie”. Este viclean și
ipocrit, concepând un plan de r ăzbunare și de păcălire a boierilor, chiar și pe Moțoc
reușește să-l păcălească. Ba mai mult, se folose ște de el și ast fel furia poporului se
îndreaptă către boierul Mo țoc și nu spre el. Stârne ște ură și frică în toți prin faptele sale
crunte. Nu iube ște nici poporul, spune despre mul țime că sunt pro ști dar totu și îi e frică
de ei, știe că este mare puterea lor „pro ști, dar mul ți”. Aceste tr ăsături antitetice fac din
acest personaj un erou romantic complex.
Este remarcabil ă și modalitatea de caracterizare a acestui personaj. Este caracterizat
nu doar prin faptele și vorbele sale, ci și prin gesturi și mimică, din care reiese c ă este
ipocrit, impulsiv, plin de ur ă și dornic de r ăzbunare: „silindu-se a zâmbi” când salut ă
boierii la grani ță și „ochii-i scânteiar ă ca un fulger”; „râdea, mu șchii i se suceau”. În
finalul nuvelei este pedepsit pentru faptele sale, este otr ăvit de so ția lui la sfatul
boierilor Spancioc și Stroici, nuvela având astfel un final romantic: „înva ță a muri, tu
care știai n
umai a omorî”. Replicile personajului sunt memorabile, dou ă dintre ele
formând motto-urile primului, respectiv al ultimului capitol. Prin aceste cuvinte
eroul se autodefine ște prin voin ța de neînvins respectiv prin cruzime. Inteligen ța
personajului este concentrată în replica „Pro ști, dar mul ți!”, Lăpușneanu fiind
conștient de puterea generat ă de furie a poporului.
Monumentalitatea personajului, excep ționalitatea lui romantic ă, forța sa de a- și duce
la sfârși t p l a n u l d e r ăzbunare, indiferent de mijloace, spectaculosul evenimentelor,
puterea de sugestie a replicilor fac din Alexandru L ăpușneanu, titularul nuvelei un
personaj memorabil.