1Libertateaținedeontologiaomului,demoduldeafiom. Omulnuesteomdeplindacănuesteoființăliberă. DumnezeuesteliberînsensulcănudepindeînființaLuidenimeniși… [607966]

LIBERTATEAMORALĂ
1Libertateaținedeontologiaomului,demoduldeafiom.
Omulnuesteomdeplindacănuesteoființăliberă.
DumnezeuesteliberînsensulcănudepindeînființaLuidenimeniși
denimic.
OmulesteliberpentrucăestechipulluiDumnezeu.
Inființalui,eldepindedeCreatorșidecaracterulcreat(deci,limitat)
alființeisale.
Deaicișilibertateasacareesteproporționalăcuființasa,dupăcum
libertatealuiDumnezeuesteunadirectproporționalăcuființaSanecreată.
OmulafostcreatdupăchipulluiDumnezeu(Gen.1,27),estechipal
luiDumnezeu,darunchipviu.Oricechip(imagine)seamănăcumodelul.
Raportuldeasemănareaomului-chipviualluiDumnezeucu
Dumnezeunuesteunulstatic,expozitiv,gatafăcutdinmomentulîncareomula
fostcreat(chipalluiDumnezeu),caîncazulobiectelorstatice,cumarfiîntre
douăoperedeartă),ciunacareestemarcatădecaracteristicileunuichipviu.
Inlimbagreacă,asemănareadintredouăobiecte,deci,asemănareacu
caracterstatic,eraredatăptincuvântulneutruTOo^oi®^a.
„Asemănarea”potrivitcăreiaafostcreatomul(Gen.1,27)afost
redatădeSeptuagintaprinsubstantivuldedeclinareaaIII-asigmaticăno^oi®aiț.
Acestsubstantivarecaracterprinexcelențădinamic,așacumau,dealtfel,toate
substantiveleaparținânddeclinăriiaIII-asigmaticedinlimbagreacă.
Prinurmare,asemănareaomuluicuDumnezeuestedealtfeldecâtcea
indicatădesubstantivulTOo^oi®^a.Esteoasemănareprinexcelențădinamică.
AsemănareaomuluicuDumnezeuestedinamică,esteodevenireîndirecția
Modelului,careestedeodatășiCreatorul.
Prinurmare,calitateadechipviupecareomuloareafirmășidirecțiaîncareomul
-chipalluiDumnezeu-îșiactivacalitateasadeființăvie(yu%nZ®°a),prin
suflareadumnezeiascădătătoaredeviață,înmodulcelmaifiresc,dinmomentulîn
care,,aieșitdinmâinileCreatorului”.
Acealibertateerasinonimăcuprocesulasemănaresaucuasemănareaca
procescumodelul,subliniatădeSfințiiPărințiaiBisericii,maialesSf.Grigorede
Nyssa,atuncicândauexplicatformulareadinSeptuagintaraT’o^oiwaiv(după
asemănarea).
Prinurmare,înfaptulcreației,libertatea(înainteacăderiiînpăcata
Protopărinților)erasinonimăcuprocesuldeasemănareaomuluicuDumnezeu.

2Lucruriles-auschimbatdupăaceastădramădinistoriaantropologiei,încât
libertateaaînsemnatșiînseamnămulte.Avândînvedere,așadar,ceeace
înseamnălibertateapentruom,eaesteșiunadintremariletemealeTeologiei
Morale.Libertateaafostșiesteînțeleasădestuldevariat,încâtestenevoieca,

3dinpunctdevederecreștin,săprecizămceînseamnălibertatea,ceînseamnă
libertateamorală,ceînseamnă„libertatea”dearefuzasaudeanuputeasă
înfăptuimbinele.
Dacăînțelegemviațacreștinăcapeundemersalomuluiînvederea
desăvârșirii,iardesăvârșireacaviațaeternăînÎmpărățialuiDumnezeu,înseamnă
că,înfuncțiedemodulîncarefireanoastrăs-amodelatpentruafivrednicăde
comuniuneaeternăcuDumnezeu,vomînțelegeșinaturalibertățiiumane,adică
vomînțelegecapacitateaomuluideasemanifestacaființăliberă.
Cualtecuvinte,omulsemanifestăcaființăliberăînfuncțiedeo
seriedereperecaresunt:
-naturasa,
-Dumnezeu,
-semenii,
-societatea,
-vocațiasa,
-valorilecareîlanimăsi
-speranțelepecareleare.
Omulnuesteliberdoarpentrufaptulcăesteființăvie,capabilăsăacționeze,
luându-iînconsiderarenumaibiologiasacucapacitățileșiformeledemanifestare
apsihismuluisău,fărăsăluămînconsiderareșitoatecelelaltereperedesprepe
carele-amenumeratmaisus.
Cualtecuvinte,libertateaomuluinuestenumaimoduldeacțiunealacestuia
fărăvreoconstrângereinternășiexternă,fărăluareaînconsiderareauneiseriide
reperecuautoritate,înfuncțiedecareisedefineșteșiîșidefineșteființa-calitatea
deom.
Omulestelibersăactivezeînlimitelenaturiisale.
Libertatealuiestelibertateorientată,nudezorientată.
Orientarealibertătiiumanenuestenumaideordinfizic,biologic,neuronal,
psihologic,cultural,socialetc.,cimultmaiprofundă:ținedeînsășiontologia
omului(demoduldeafiom).
Ținedefireaomuluiîncalitatedeființăvie,liberășiconștientăorientată
spreCreatorulsău.
EaseregăseșteînfaptulcăomulestechipviualluiDumnezeu,adicăîn
modulomuluideagândi,deavorbișideasecomportacare-lconfirmăpeacestaa
fichipviualluiDumnezeușicăseaseamănăcuModelulșiCreatorulsău.
Libertateaomuluiseafirmăcaolibertatereală,potrivitfiriiomului
creatdeDumnezeu,dupăchipulSăușiîntr-unprocesdeasemănarecuEl,în
măsuraîncareîntotceeacegândește,vorbeșteșiactionează,omuliadrept
repercuautoritatevoințasfântăaluiDumnezeusausfințenialuiDumnezeu
șivoințaSa,spreaoîmplini.
Libertateaumanănuestedreptulindividualitățiiumanedeaacționa
determinatănumaideceeaceținedetrecutuleigeneticsaucultural,cuindiferență
fațădemediuimediatsauîndepărtatsaufațădesocietateaîncareacestatrăiește.

4Libertatea,calitateanaturiișicalitatepersoaneiumane
Libertateaținedemotricitateaființelorvii,prinurmare,șidemotricitatea
omului.Ceestemotricitatea?
,,Motricitateaesteproprietateacentrilornervoșideacomanda
contracțiamusculară”(P.Robert,Dictionnairealphabetique&analogiquedelala
languefrancaise,1973,p1117).Sau
,,Ansambluldefuncțiibiologicecareasigurămișcareasi
deplasarea,laoamenișilaanimale"(Larousse,Dictionnaireencyclopedique,
2001,p.1047)Sau
Motricitateaeste„capacitateaaactivitățiinervoasesuperioarede
atrecerapiddelaunprocesdeexcitațielaaltul,delaunanumitstereotipdinamic
laaltul"(DEX,București,2012,p.678)Sau
Dindefinițiiledemaisus,înțelegemcămotricitateaesteuna
dintrecaracterosticileființelorvii.
Spredeosebiredeanimale,careaunumaiomotricitatereflexădeterminată
destimuliidinmediulexteriorșideinstincte(foame,sete,reproducere,etc.),omul
dispuneșideomotricitatereflexiv-intențională,careeste,,,oproducțieautonomă
avândcascopcontrolulșichiartransformareamediului."(Larousse,Marele
DicționaralPsihologiei,Ed.TREI,2007,p.777).Aceastapresupune
planificarea,programareașiexecuțiamotrice.(Ibid.778)
Omuldispunedeodatăatâtdemotricitatereflexă,careținedenivelul
viețiiinstinctuale,câtșidemotricitatereflexivășiintenționalăîncareintrăcao
componentădeterminantăfactorulreflexiv,cugetător.
Motricitatereflexivășiintenționalăstălabazalibertățiimoralesaua
actuluimorallibersaualiberuluiarbitru.
Putemînțelegelibertateaumanadreptofacultatecareținedeontologia
omuluiporninddelacapacitateaomuluinunumaideaacționaspontan,cidela
capacitatealuideființăliberă,carecugetășiacționeazăîntr-unanumesens.
Aacționadoarlanivelulspontaneității/moticitățiireflexe(lanivelulactelor
reflexe,lanivelulstimulilorinterni/instinctual,cuefecteimediate,)nuînseamnăa
acționacaființăcuadevăratliberă.
Inacestecazurisepoatevorbi,într-adevăr,deacțiunespontană,darfiind
fărăperspectivă;esteunmoddeaacționa,,liber",dar,acționândlanivelulunei
asemenealibertăți(sinonimăcuspontaneitateanereflexivă)omulsepoate
auto-înlănțui,foarteciudat,înnumelelibertății.
Potexistaacțiuni,,libere"determinatedefuncțiilecreieruluireptilian,darnu
decortex-zonacreierului,prinexcelențăomenesc,undeputemafirmacăse
defineșteomul,caființăcuadevăratpersonală-intenționalitatesprecomuniune
(cusemeniișiduDumnezeu).
Dinceledemaisus,înțelegemcăvoințalaom,caexpresieamotricității,are
douăniveluri:unulcomuntuturorființelorvii,șialtulcareținedespecificitatea
omului,încalitatedeființăliberă,conștientă,cugetătoareșichipalluiDumnezeu,

5constituitîntr-unprocesdeasemănarecuEl.
Avândînvedereaceastăremarcă,putemspunecăînțelegemvointaumană
îndouăsensuri:într-unsensmaigeneralsauîntr-unsensmairestrâns.
Sensulgeneralestecelcareținedemotricitateareflexăaomului,celcare
ținedemodulomuluideasemișcașideaacționaîncalitatedeființăvie;adică
aceafacultateprincareomulsăvârșeșteactedevoință,princareacționeazăpurși
simplu,indiferentdacăacesteaausaunuvreunsens,îndiferentdacăacesteaausau
nuintențiesaudirecție.
Însensulacesta,prinactuldevoințăsereferălatotceeaceținedeformele
omuluidemanifestare:instincte,reflexe,deprinderi,automatismeșinulacelelalte
actecarepresupunelaborărisuperioare.Nivelulacestademanifestarealibertății
sereferălaacteledevoințăsauactecaretindefireageneralăaomului.
Înceeacepriveștevointa,însensrestrâns,putemspunecavointaeste
funcțiaprincare,înmodliberșiconștient,pebazauneideliberărișiîn
funcțiedeunscopbun,persoanaumanăacționeazăcaființăcuadevărat
liberă.
Înacestsens,actuldevoințăsauactulumanliberpresupunemaimulte
aspecte:
-capacitatedejudecată,dedeliberareprivindacționareasau
neacționareaîntr-unanumefel,
-capacitateadeadaoanumitădirecțiemoduluideajudeca,
selectareamijloacelorderealizareaobiectivuluiacțiunii,
-capacitateadealeselecta,acțiuneapropriu-zisăcaretotdeauna
trebuiesăaibeunsens.
Motricitateareflexivă(princareomulsedistingedecelelalteființecare
pot,șieleacționa,înfuncțiedediverșiistimuli),carepresupunenunumai
spontaneitate,cișireflexieșicapacitateadecontrolasupraacțiuniișichiara
mediuluiîncareseacționează,poatepătrundeînzonamoralitățiiînmăsuraîn
careeaseîmplineștepotrivitanumitorvalorimorale.
Aceastadăfiecăreiacțiuniomeneșticaractermoral,ba,maimult,actele
săvârșiteprinmotricitateareflexivăaumenireasă-lafirmepeomcaființă
caredepășeștestareasanaturală,anonimatulfirii,afirmându-secapersoană-
ființăliberă,conștientă,careacționeazăcusens,înperspectivacomunicăriiși
comuniuniicualtepersoane.
Infelulacesta,motricitatea,caracteristicăaființelorvii,arediversegrade
(dinceîncemaicomplexe):
-careîncepcucapacitateadeamișca,deaacționa,șiajungepânăla
niveluldeaacționacugetat,selectivșicusens.
-Iarsensulcelmaiînaltesteacelacareafirmășiconfirmăfiecareființă
umanăcaființăpersonală(cucaracteristicilepecarelepresupunepersoana,între
carecomunicareașicomuniuneasuntșicelemaidirecteșicelemaiexpresie).

6Omulesteîntr-unanumefelprodusultrecutuluisăușialspecificității
sale,acționândînfuncțiedeacestea.
Actelesalemoralenusuntsinonimecuacțiunilespontanedupăcumnu
suntniciceleexecutateprinconstrângere,cicelecarepresupununscopbun,
deliberareșiacțiunedeterminatădemijloacecare,larândullor,nuvorfi
lipsitedesens.
Actuldevoințăpresupuneputereadejudecată.Aceastanuînseamnăca
actuluidevoințăisesubstituieputereadejudecatăcică,înînsășivoințaumanăse
aflaunanumitcuantumdeactivitatecugetătoare.
Actulumanliberesteprodusulmotricitățiireflexivășiintențională,spre
deosebiredemotricitateareflexăprincareînțelegemformeledeacțiuneșide
reacțiecareserealizeazăcarăspunslaunanumitstimulsaucarevasolicita
concursulunuianumitnumărdegruperestrânsedemușchișiconcursul,înegală
măsură,maidegrabăalsistemuluinervosvegetativdecâtalcortexuluiși,mai
precis,azoneioccipitaleșifrontaleaacestuia.
Aceastămotricitatereflexiv-intenționalăpuneînjoccortexul,atâtîntimpul
filogenezei,câtșialontogenezei,eaîmbogățind-seșidiversificându-se,odatăcu
specificitateașiodatăcumaturizareacreierului.
Înevoluțiamotricitățiiintenționales-austabilittreietape:
-lavertebrateleinferioare(pești,reptile)dincolodereacțiilereflexe,
acesteareacționeazășilastimulidetipemoțional,adaptându-sela
situațiidenaturăafectivă(comportamentalimentar,sexual,în
cazulapărăriiteritoriului);
-lamamiferelesubumanecapacitateacăilorsenzorialeșiaariilor
corticalefacecaanimalulsăpoatăeliberaunmodelalmediuluisău;
estedovadauneiformedeevaluareamoduluideaacționa,carese
înscriepeliniaevoluțieiființelor,specificădealtfelantropoidelor
șiaceasta,datorităcreieruluiprimatelorcaredispunelaaceste
ființedefuncțiaasociativă.
Funcțiaasociativăacreieruluiprimatelorpermiteacestorasădispunădeun
planmentalalmediuluilorșisăpunăînjoctreiparametriiesențiali:obiectul,
spațiulîncaresesitueazăacestobiectșisubiectulînsușicareseaflăînacestspațiu
șiînraportcuobiectul.(Cf.Larousse,op.Cit.)
Spredeosebiredecelelalteanimale,omulpoate:
-săelaborezeconceptecuprivirelamediulînconjurător,
-iaracteledevoințăpecarelepoateîmplinisuntexpresiaacestei
posibilitățideconceptualizareșiacapacitățiiomuluideavedeaîn
viitor,deadaperspectivăacțiunilorsale.

7Deșioparteamotricitățiiobservatălaomesteaceeașicuceaobservatăla
altemamifere,omulareoseriedesisteme,diferitecaactivitate,carenusuntlegate
uneledealteleînfuncțiedeordineaaparițieilorîncursulfilogenezei.Dimpotrivă,
atâtîntimpuldezvoltăriicâtșilamaturitate,acestefuncțiiinterfereazăși
coopereazășitocmaidatorităacesteicooperăriîntresistemeleierarhizate,se
realizeazămotricitateaintențională,carepoatefinumităactvoluntar.
Actulvoluntaruman:actdeplin,actnedeplin
Putemspunecăactulvoluntarumanestemulti-factorial;estemultmai
complexdecâtacteleinstinctualealeanimalelorșiaceastapentrucăelesteunact
motivat;nuestenumaiprodusuluneideterminărianterioaremaiîndepărtatesau
imediate.
Fiindunactdublumotivat,atâtdinpunctdevederealcauzalitatii,
câtșialfinalitatii,actulvoluntarsedeosebeștedeacteleinstinctive,deceeace
înmodnativpresupunefelulnostrudeaacționa,deactelenoastreuneori
inconștiente,deactelecarenuauîntotdeaunaunscopprecis,saudacaauunscop
precis,scopulacestaestenedeterminatlanivelreflexiv(lanivelulgândirii).
Actulvoluntardeplinsilibersedeosebește,așadar,deacteleinstinctive,
deactelespontane(careseexercităfărăsăimplicămîneleputereadejudecată,
acționândnumaiînfuncțiedereacțiapecareînmodfirescoavemînanumite
situații)șideactelesăvârșitesubteroare.Șiacesteasuntacte/fapteomenești,dar
nuactevoluntare(actevoite,cuadevărat)saufaptecuadevăratliberecare
presupunșiresponsabilitateapentruele.
Deșitoateformeledeaacționaalepersoaneiumanesuntactealevoințeiîn
sensullargalcuvântului,nutoateactelenoastresuntsocotiteactevoluntareîn
sensulrestrânsalcuvântuluisauacteomeneștimoralepentrucareomuleste
responsabil.
Nutoateformeledeactivareapersonalitățiipotfievaluateînmodidentic,
dupăcumșigraduldeimplicaresauaprecierevafidiferit.
Dar,merităreținutcăfaptelecarenuintrăînsferacelorpecarele
considerămactevoluntarecucaractermoral(maidegrabăactemoralenedepline)
actemoraleînsensulrestrânsalcuvântului(carețindemorticitatea
reflexiv-intenționalăaființeiumane)nurămânfărăconsecințeînnoiînșineși
chiarînmediulîncareelesesăvârșesc,chiardacăelenusuntapreciatesau
sancționatedeconștiințăsaudealtcineva.
Pentruacestmotiv,încredințanoastrăsimțimcăgreșim,,,cuvoieșifără
devoie”și,înconsecință,înuneledintrerugăciunilenoastreceremluiDumnezeu
iertarepentrupăcatelesăvârșitecuvoiesaufărădevoie.
SfințiiPărințiaiBisericii,totdeaunaauavutînvederenunumaifaptelecu
adevăratlibere(însensulrestrânsalcuvântului),cișipeceleieșitedinneglijență,
dinspontaneitateanedisciplinată,necontrolatăaomului,caființăliberă,
capabilăsăacționezeînfuncțiedeaceastălibertate,însensulprimar(la

8niveluldejosalpsihismuluiuman)alcuvântului.
Spiritualitateacreștinăincludeînmăsurilededisciplinareapersonalitățiiși
pecelecaresuntgrupateînceeaceexprimămprinexpresia„faptefărăstiinta”.
Elepotaducemodificăricalitativeprofundeînom,fărăcaacestasărealizeze.
Consecințeleunorasemeneafapte,careparanuavealegăturăcuceeacenoi
numim„faptămorală”audevenitobiectdestudiipentrupsihologiamodernă.
Putemvorbideactevoluntarenedepline?
Da.Înmăsuraîncareactulsăvârșit:
-arecarențeînceeacepriveștelibertateadeexercițiuapersoanei
-sauînceeacepriveștemotivațiasăvârșiriifaptei,
-sauînceeacepriveșteangajareasauneangajareamotricității
reflexiv-intenționale,
sevaputeavorbidedeplinătateaactuluivoluntarșidelipsaacesteideplinătăți,
încâtactulsăvârșitpoatesăseîncadrezeîntr-ozonăîncareresponsabilitatea
subiectuluiumansănufiedeplină.
Deci,existăactevoluntarenedepline.
Dintrepiedicileactuluivoluntarenumerămcâteva:
-violența(externăsau/șiinternă,maialesînsituațiideterminatede
afecțiunineuropsihice),
-frica,
-ignoranța(faptelesăvârșitedinignoranțăsuntpăcategrelesaumai
puțingreleînfuncțiedevinovățiasaudenevinovățiasubiectului
datădeignoranțaacestuia),
-stăriledespiritpasionale(ura,groaza,disperarea,pofta,
entuziasmulexagerat),
-deprinderile,
-cauzeledeordinbiologic,educațional,psihologic,social,cauzede
ordinpatologic(psihoze,nevrozeetc.),cauzedeterminatede
vârstă,desexetc.
Piedicilecareseridicăînfațaactuluivoluntarnusuprimăcalitateade
actliber,cipeaceeadeactlibertotalmenteresponsabil.
Avânddeafacecuactemoralenedepline,lanivelduhovnicesc,înactivitatea
pastorală,lucruriletrebuietratatecuoanumităînțelegere,diferitdeceeacepoate
săsepetreacăînaltezonedeactivitate.Toateacesteafacdinactulvoluntarunact
voluntarnedeplin,unactdeterminat,darnuunactcunecesitatedeterminat,fără
consecințeînsubiectulagentsaucuprivirelaalțiișinicidinpersoanacare
săvârșeștefaptenufacoființăiresponsabilă.
Toateacesteanearatăcăvointanuesteaceeașiînoriceîmprejurareși
pentrutoțioamenii,deundeșiresponsabilitateanuesteidenticălatoți
oameni.
Inviațaduhovnicească,spreexemplu,faptelefiecăruiatrebuieevaluate
individual;darînțelegemînegalămăsurăcăvointanuesteofuncțieautonomăși

9absolută,cieaarenevoiedereperecuautoritateînfuncțiedecaretrebuiesă
acționeze;eaesteofacultateaspirituluiumancareexistădarcareseși
modeleazășicaretrebuiesăducăundeva.
Moralacrestinăpresupune,așadar,olibertatedirectproporționalăcu
stareadefaptanaturiiumaneșiafiecăruiinsînparte(deundeșiputereași
limitelevoințeiumane)careînsănuexcludelibertatesprecareomuleste
chematsăajungă.
Libertateaesteunfapt,daresteșiunproces,unprocescarepresupuneo
continuăeliberare.
Amputeaspunecămodulîncarevointaliberăesteactivată,submulte
aspecte,estemotivată,nudetrecut,cimaidegrabădeviitorșianumedesensul
pecareomulîlcautăacționândîntr-unfelsauînaltul(luândîncalculreperele
cuautoritate)șimaiales,speranțelecaremotiveazămoduldeacțiune.
Concluziaestecă,oriceactdevointă,căestedeplinsaunedeplin,nueste
lipsitdeconsecinte,chiardacăacesteanusuntremarcateîntr-unfelsaualtul(prin
recompensăsaublam).Toateauconsecințeînadânculdinnoi(pecare
psihologiamodernăilnumește„subconstient”sau„inconstient”).
Libertateaîngândireaantică
Antichitateagreco-romanășiceaebraicăauvorbitînfelullordespre
libertate.
Tradițiaebraicănuadezvoltatoliteraturădesprelibertateașacumnua
dezvoltatoliteraturădespreconștiințamorală.AvemnenumăratetexteînSfânta
ScripturăaVechiuluișiaNouluiTestamentîncaresepuneînevidențăcalitatea
omuluideființăliberă,fărăcasăgăsimundevaconcepțiabiblicăexplicatăîntr-un
expozeuspecial.
Înliteraturagreco-romană,libertateaeraocalitateacetățeanuluișinua
individuluiuman,calitateacaredefineacapacitateacetățeanuluidease
exprimaînagora.
Acestprivilegiușiaceastăcalitatenuleaveaînsăsclavulșinicistrăinul,ci
numaicetățeanul.
Libertateaeraundreptcivic,daracestdreptcivicimplicași
responsabilitățimorale:cetățeanulputeavorbiînspațiulpublic,însănuputea
spuneorice,citrebuiasăspunănumaiadevărulcuprivirelaceeacegândea,mai
precis,acolotrebuiasăspunăenunțurielaboratedinpunctdevederemental.
Numaiatunciputeavorbicinevacufranchețeșicucuraj,cândelaborajudecățide
valoare.
Celcareatratatdesprelibertateavoințeiumane,cufoartemareatenție,afost
Aristotel.Elaîntorsconceptuldelibertatedinspreomulcetățeanspreomul
concret.Elainteriorizatacestconceptșil-adetașatdesemnificațialui

10politică.
Elafăcutdistincțieîntrefapteleca,,involuntare”și„voluntare”Faptele
involuntaresuntaceleacaresuntsăvârșitedinconstrângeresauprinnecunoașterea
suficientăaîmprejurărilorîncaresuntsăvârșite.Faptelevoluntaresuntcelecare
depinddenoiînșineșipotfirealizatedenoiînșineEticaNicomahicăIII,III,
30;Tradrom.Ed.Academiei,1988,p.57).
Inînfăptuireaacestoraroluldeterminantîlarecapacitateadealegere
deliberată(npoaipsaiț).Aceastaesteposibilăcuajutorulputeriidejudecatășia
minții.(ibid.111,11,15;p.56).
Aristotelsemnaleazăcănuoriceactdevointăimplicăalegerea
deliberată.Alegereadeliberatăpresupunepreferințapentruunanumitmoddea
acționașinuneapăratalegereaexclusivăîntrebineșirău.
Obiectuldeliberăriinuestedecâtcelasupracăruiadelibereazăunom
întreglaminte.Aristotelconsiderăcăprostulșinebunulnuaucapacitateade
adeliberacuprivirelaacțiuneadeîmplinit.
Aoi,„Nimeninupoatedeliberaasupracelorveșnice”(Ibid.111,111,20-2-22).
DupăAristotel,unactdevoințăestecelasupracăruiaomulpoatedelibera
realmente,ceeacenupotfaceignoranțiișiceineîntregilaminte;deliberareaeste
urmatădealegere,iaracțiuneapropriu-zisăestebunănumaiînmăsuraîncare
scopuleiestebun.
Cualtecuvinte,calitateaactuluimoralnuestedatădecâtdebinea
deliberatomul,dinpunctdevedereraționalînaintedeasăvârșifaptacaatare,cide
faptulcăobiectivulluitrebuiesăfiebinele.EsteadevăratcăAristotelnu
gândeștecăacestbinetrebuiesăfiebinelesuprem.
Epictet(înplinăepocăcreștină)adefinitlibertateaastfel:este
libercelcaretrăieștecumvaînelînsuși,pecarenimenișinimicnupoatesă-l
constrângă,să-lîmpiedicesausă-loblige,alecăruiactedevoințăsuntfără
obstacol,alecăruidorințeîșiatingscopulșiacăruiaversiunenuîntâlnește
obiectuldetestat.
Eștilibercândnuaiîntâlnitțintaproprieitalestărideproastă
dispoziție.Libertateanuesteostarepecareoprimimlanaștere.Oricarearfi
statutulsăusocial,oriceomestechematsădevinăliber.
Omuldevineliberluptândîmpotrivadiverselorformede
sclavie,cumarfipânășiopiniaceluilalt,goanadupăonorurisauexercitarea
puterii.
PentruEpictet,sclaviaceamaidetemutestetiraniapatimilor
omenești.Luptapentrulibertateesteoeliberarecaretreceprintr-oanumită
autonomieajudecățiipersonale,încâtomulliberestecelcareaajunssăfie
stăpânulopiniilorsalecuprivirelaceeaceseaflăîngândulsău.
Numaivointadumnezeiascăodepășeștepeceaomenească.

11Așacă,înaintedeasăvârșiofaptă,omultrebuiesăseîntrebe:„Cevrea
Dumnezeucaeusăîmplinesc?”.
Pentruafifericițivatrebuicanoisăpotrivimvointanoastrălavointalui
Dumnezeu,săvremceeacevreaDumnezeu.
ConcepțialuiEpictetestefoarteoptimistă,darelnuapututsăexplicecefel
delibertateareomulatuncicândelestesupusdestinuluiimplacabil,fațădecare
Epictetaveaostimădeosebită.
Cuprivirelaacesta,spunea:„Dacăvreisăfiiliber,aplicălibertatealaceea
cedepindedetine,cumarfiasupraopiniilortale,sauasupradiverselordorințe”.
Dacăextinzilibertatealarealitățicarenustauînputereata,riștisăfiinefericit.
Ne-amlimitatladoidintrefilosofiigreci,întreacăt,spreaarătacă,în
antichitateagreacăaufostpreocupărimultmaiangajatecuprivirelalibertatea
individualădecâtînlumeaebraică.Aceastanuînseamnăcăanticiiauepuizat
problemalibertățiivoinței.
AredreptateGiovanniRealeatuncicândspunecăAristotelaștiutmaibine
decâtsuccesoriisăisăîntrevadăcăexistăînnoicevadecaredepindefaptulcă
suntembunisaurăi,carenuestenicinumaidorințădorințăirațională,darnici
numairațiunepură.Darapoi,acestcevai-aalunecatdinmânăfărăsă-lfiputut
determina.Inrest,trebuiesărecunoaștemînmodobiectivcăniciungrecnua
reușit(acestlucru)șicăomuloccidentalvaînțelegeceestevoințașiliberalarbitru
numaiprincreștinism.”(GiovanniReale,Istoriafilosofieiantice,vol.4,Ed.
Gutemberg,2010,p.168).
LibertateamoralăînSf.Scriptură:paradoxullibertății
De-alungulsecoleloroameniis-aupreocupatdeproblemalibertățiișiau
explicat-oîndiversechipuri,darînaintedetoateeiauconstatatcăoausaucănuo
au.Înafaratradițieiiudeo-creștine,sistemeleeticenuși-aupusfoarteprofund
problemalibertățiiindividualeșialibertățiiinterioare.Auinsistatmaidegrabăpe
problemalibertățiicastaredefapt,întreindividșisocietate.Socrateaîntors
gândireafilosoficăanticăspreom,fiindurmatdePlaton,Aristotel,apoișidealții
(cumarfistoicii,greciișilatinii).
Ininteriorultradițieiiudeo-creștineproblemalibertatiiîmbracăhaina
autentică,nereferindu-senumailaaspectulsocial,laraportulindividuluicu
societatea,cireferindu-seînaintedetoatelaraportulomuluicuelînsușișicu
Dumnezeu.Problemalibertățiiesteunadintreproblemeleesențialealeeticii.
Tradițiaebraicănuadezvoltatoliteraturădesprelibertateașacumnua
dezvoltatoliteraturădespreconștiințamorală.Avem,însănenumăratetexteîn

12SfântaScripturăaVechiuluișiaNouluiTestamentîncaresepuneînevidență
calitateaomuluideființăliberăși,maiprecis,cuprivirelaceînseamnăafiliberși
aacționaliberfărăaneglijasistemulderelațiiîncareomulafostcreatșipusde
Dumnezeusătrăiască,încalitatedeființăcreată.
PrinistorisirilediverseșiprinspuselediversealScripturiinunisespune
fațădecinesăfimliberi,însensulcălibertateanuesteoreacțiefațădesituațiade
fapt,ci,maidegrabă,înScripturăniseclarificăclarificăfaptulcăomuleste
liberînvedereaaceva,pentruceva.
Prinurmare,creatdupăchipulluiDumnezeu,omulnuaprimitdela
Creatordoarofuncțiecareîlpuneîntr-unanumetipderaporturicurestulcreației,
cielafostconstituitcapersoană,partenerdedialogcuDumnezeu.
Așadar,ceeaceîldefineșteînmodfundamentalpeom,încalitatedeom,
distingându-ldeanimale,estetocmaiaceastăcapacitatederelațiespecială
conștientășiliberăcuDumnezeulcelViucareincludedeodatărugăciunea,
gândireacreatoareșiîntregulcomportamentmoral.
Tradițiaiudeo-creștinăaduceonoutate,înabordareaproblemei
libertățiimoraleprinfaptulcăleagă/saudefineștelibertateaomuluișideexistența
pacatului(respectiv,desăvârșirearauluimoral)șiînfuncțiedeexistențașide
voințaluiDumnezeu.
Sf.ScripturășiTradițiacreștinăanalizeazălibertatea
5 5 1 5 5 5
autenticăaomuluiînfuncțiedepăcat,caîncălcareavoințeiluiDumnezeușica
decăderedintr-ostareontologicăprivilegiată,șiînfuncțiedeDumnezeu,Careeste
punctuldereferințăabsolutînfuncțiedeCaretrebuiesăseorientezeviațaomului
șirespectivcalitatealuideființăliberă.
VechiulTestamentafirmălibertateaomuluicamoddeacțiune
5
înperspectivavieții.,,Aziți-ampusînainteviațașimoartea,binecuvântareași
blestemul.Alegeviațacasătrăieștitușiurmașiităi.”(Deuteronom30,19)-Moise
facereferireaicitocmailaaceastăcalitateaomuluideaseautodeterminașiîn
funcțiedeaceastăauto-determinaresăseîmplineascăîntrulibertate.Întextele
biblice,deșinugăsimoaprofundareatemeilibertățiimorale,găsimcevamultmai
important:acolonuestevorbasăseprecizezefațădeceesteomulliber,cise
precizeazăînvedereaaceesteomulliber.
CreatdupăchipulluiDumnezeu,omulnuaprimitdelaAcestadoar
funcțiadeasepuneînraporturiconștientecurestulcreației,cișicalitateade
persoanăașezatăîntr-undialogcreatorcuDumnezeuÎnsuși.
Ceeace-ldefineștecaomșiceeace-ldistingedeanimaleleasupracărorael
areputeredestăpânireestetocmaicapacitateadeafiînrelatiecuDumnezeu,
într-orelațieconștientăcarenucuprindenumaiactederugăciunesauaducere
dejertfe,ciîntregulsăucomportamentmoral.
Jertfelenureflectautotdeaunaviațamoralaconcretăapoporului,de

13aceeaDumnezeuspunepringuraprofetuluiIsaia:”Ce-mifoloseștemulțimea
jertfelorvoastre?Numaiaducețidarurizadarnice!TămâierileÎmisunt
dezgustătoare;lunilenoi,zileledeodihnășiadunăriledelasărbătorinulemaipot
suferi.Însășiprăznuireavoastrăenelegiuire!.”(Isaia1,11-13).
Prinurmare,esențialuldeveniriiomuluiîntradițiabiblică
vechi-testamentarăeracomportamentulmoralcaresăîlmenținăpeom
într-undialogliber,dinamic,conștientcuDumnezeu,iartoatejertfele,
ritualurileseînscriauînacestdialog.
Nusepetreceaceeacesepetrecealareligiilegreco-romane,undecredințaîn
zeierairelevantă,daractulînsinedeaaducejertfăerafoarteimportant-nu
trebuiacazeiisăfiedesconsiderațiînpublic.
ÎnVechiulTestamentavem,așadar,afirmarearesponsabilitățiișilibertății
omului,fărăasefaceofilosofarepemargineaacestora.Omuleraînțelesdoar
exprimându-șicapacitatealibertățiisaleîncalitatedesupusalluiDumnezeu,
SingurulCareîlputeaeliberadinrobie.
SfinteleEvangheliinuinsistăfoartemultpeproblemalibertății,cutoatecă
aceastaesteafirmatăcumultătărie(PredicadepeMunte,minunilepecareHristos
lefăceaînfuncțiedevoințasicredințaoamenilor).
ÎnNoulTestamentlibertateaestelegatădecredință,deintensitateacu
careomulseraportalaIisusMântuitorul.Credințaesteunfaptallibertății,al
voinței,deaceeaFericitulAugustinspuneacă”nucrededecâtcelcarevreasă
creadă”.
Mântuitorulnuasilitpenimenisăcreadă,citoateformeleSalede
manifestareaufostînsensulstimulăriicapacitățiiomuluideasedeterminaînmod
libersprecredință.
ProblemalibertățiiafostabordatămaiintensînepistoleleSfântuluiApostol
Pavel,maialesînconfruntareamesajuluicreștinculumeagreco-romană.
DupăSfântulPavel,creștinulareuncomportamentcuadevăratliberdeorice
formădeteamăsidealienare,libercuolibertateatâtdeclară,încâtaceastaîi
surprindeșipedușmani.
LibertateaesteînțeleasădeSfântulPavelcaunbunmântuitoroferitde
Dumnezeuîndar,gratuit,caredefaptîlelibereazăpeomdetoateforțele,
chiarșideputereamorții:”LegeaduhuluiviețiiînHristosIisusm-aeliberatde
legeapăcatuluișiamorții”(Romani8,2).
Înfelulacesta,SfântulPavelsugereazăcălibertateaareodimensiune
eshatologica,esteofuncțiecaresemanifestăînprezent,darcuperspective
eshatologice.
DinscrierilesaleșidindoctrinaBisericii,s-adeduscălibertateacreștinăse
manifestăsubtreiaspecte:
1.Libertateafațăde-înțeleasăcaeliberaredeoricemecanismeexterneșiinterne
5 7 5 5
cares-arexercitaasupraființeiumanespreaoîmpiedicasă-șiîmplineascăvocația
saucaeliberaredepatimi;

142.Libertateaîntru-înțeleasăcaintegrare,rostuireîntr-onouăontologie,
Biserica,înadevărul,înbineleșiînfrumosulmântuitor.
3.Libertateapentru-înțeleasăcalibertatecaredevineangajamentpentru
realizareatuturorvalorilorcarevinsăneconfirmefaptulcăprincredință,prin
BotezșiîncalitatedemembriaiBisericii,suntemîntr-onouăontologie,într-unalt
moddeafi,fiiailuiDumnezeuprinhar.
4.
Avândînvedereacestetreiaspectealelibertățiipecareleaduce
Creștinismul,șiavândînvedereceeaceSfântulApostolPavelspunedespre
libertate,libertateacreștinăeste:
A.Înprimulrândoeliberare.
LucrareadeeliberaredecătreDumnezeueradejafoartemultsubliniatăîn
VechiulTestament:eliberareadinrobiaegipteanăerapunctuldelacaresepornea
defiecaredatăatuncicândDumnezeuprezentaexigențeleSalepoporului:„Eu
suntDomnulDumnezeultău,Carete-ascosdinpământulEgiptuluișidincasa
robiei”(Ieșire20,2;Deuteronom5,6).
MântuitorulHristos,încalitatedeÎnvățătorșiMântuitorallumii,seînscrie
totpeaceastălinieaeliberăriiomului:”DuhulDomnuluiestepesteMine,pentru
careM-aunssăbine-vestescsăracilor;M-atrimissăvindecpeceizdrobițicu
inima;săpropovăduiescrobilordezrobireașicelororbivederea;săslobozescpe
ceiapăsați,șisăvestescanulplăcutDomnului”(Luca4,19;Isaia61,1).
Omulbotezat,îmbrăcatînHristos,esteobiectulșiobiectivulacestei
eliberări,daraceastanusereferăla’’eliberările”dinpunctdevederepoliticsau
social,cilaeliberareadepăcat.Înacestsens,SfântulPavelspunea
Romanilor:”Deșierațirobiaipăcatului,v-ațisupusdintoatăinimadreptarului
învățăturiicăreiaațifostîncredințați,șiizbăvindu-vădepăcat,v-ațifăcutrobiai
dreptății”(Romani6,18);’Atunci,cânderațirobiaipăcatului,erațiliberifațăde
dreptate.Deciceroadăaveațiatunci?Roadedecareacumvăerușine;pentrucă
sfârșitulaceloraestemoartea.Daracum,izbăvițifiinddepăcatșirobifăcându-vă
luiDumnezeu,avețiroadavoastrăspresfințire,iarsfârșitul,viață
veșnică”(Romani6,20-22).
Celcareafostrăscumpărat,eliberatșiînfiatprinHristosse’’înrolează”în
lucrareadeeliberarealuiDumnezeu,pecareElși-aasumat-ocuprivirelaîntreaga
omenire.
Pentruacestmotiv,dupăconvertireasa,SfântulPavelvavedeaînTorao
constrângere,careîiarătaomuluicăestepăcătos,darcarenuputeasăîiaducă
mântuirea.
AceaLegeimpuneapreceptecareeraubuneîneleînsele,darnu
mântuitoare.Prinurmare,supunereafațădeLegevafidepășită,fărăsăsenege
aspectulmoralalLegiiVechiuluiTestament,desupunereafațădeHristos,în

15DuhulSfânt,princredință.
B.Înaldoilearând,libertateaînHristosesteoferitătuturor.
Printipulacestadeeliberarecreștinulcapătăonouăcetățenie,devine
membrualBisericii.
Condițiasocialănuarenimicde-afacecuolibertateregăsitădeomîn
Biserică.Aiciopozițiilesocialesuntdepășite;sclavulbotezatareaceleașidrepturi
cuomulliberbotezat:”CăcitoțisuntețifiiailuiDumnezeuprincredințaînHristos
Iisus.Căci,câțiînHristosv-ațibotezat,înHristosv-ațiîmbrăcat.Numaieste
iudeu,nicielin;numaiestenicirob,niciliber;numaiestepartebărbăteascăși
partefemeiască,pentrucăvoitoțiunasuntețiînHristosIisus”(Galateni3,26-28).
Lucrulacestaestefoarteimportant,dar,înlumeacontemporanăaparmulte
diferențe,uniidintreceibogațiconsiderăcănupotstaalăturideceisăracidin
Biserică;dinacestfaptreieseoreligiozitatesuperficială.
ÎnBisericăseregăseșteolibertatecareneelibereazădeanumite
comportamentecenedistanțeazădeconfrațiinoștri,împreunăcucaresuntem
mădularealeaceluiașiTrup;trebuiedecisăfieprezentăoarmoniedesăvârșită
întremembriiBisericii.
C.Înaltreilearând,libertateaînHristossiînBisericăesteunhar.
Libertateatrebuiasăcaracterizezesituațiaomuluiînaintedepăcat,darcum
înAdamtoțiampăcătuit,DumnezeuoferălibertateatuturorcelorcarecredînEl
caunsemnalnemăsurateisalebunăvoințe(Evrei9,26).
RăscumpărareaînHristosșiparticipareaconștientăafiecăreipersoaneîn
partelaacestprocesderăscumpărare,facecaprezențaDuhuluiSfântsăse
găseascăîncelintegratînprocesulderăscumpărare,iarDuhulSfânt,prinenergiile
Sale,esteunprincipiudelibertate.
DinînvățăturaSf.Pavel,fiecarecreștinestetemplualDuhuluiSfânt
(Galateni5,25),dețineîntr-unfellucrareaDuhuluiSfânt,careesteforțaactivăa
luiDumnezeucareproducerenaștereafiecăruiom.
DuhulSfântprezentînomdăomuluiputerespreaîmplinibiele.Ori
împlinireabineluiesteunefortdedurată,caresevaîmpliniînîmpărăția
eshatologicăaluiDumnezeu,atuncicândcreațiavafieliberatădesclavia
stricăciunii,pentruaintraîn„libertateamăririifiilorluiDumnezeu”(Romani
8,21).
D.Înalpatrulearând,libertateaînviziuneaSf.Pavelestesupunerea
totalăfatădeDumnezeu.
CelcareafostînvestitcuputereaDuhuluiSfântîșischimbă
comportamentul,datfiindfaptulcăînelaînceputprocesulîndumnezeirii.

16Libertateapecareaprimit-oîncalitatedemembrualBisericiinueste
oproprietate,ciesteundarșiocondițieaslujiriicelorlalți;celbotezatafost
eliberatprinjertfaluiHristos,pentruaisepunetotalmenteladispozițialui
Hristos.
Libertateacrestinanuesteolibertateînsine,olibertatecarearfi
indiferentădesistemeledereferințăînfuncțiedecareeaseconstituieca
libertate,nuesteolibertatecarearpresupuneoexistențăsolitară,ciesteo
libertateintegrată,orientatătotodatăsprecineva(aproapelesauDumnezeu).
E.Înalcincilearând,libertateaînHristosaredreptobiectivslujirea
aproapelui.
Libertatecreștinăseregăseșteîncredințășiîniubire.
Încredințându-setotalmentevoințeiluiDumnezeuceluiiubitor,celbotezat
sevaangajasă-liubeascășipeaproapelesăuașacumîliubeștepeDumnezeu.
Libertateacreștinănuesteașadarunabsolut,cieaîșiregăseștestatutulsău
deplinîntr-orelațiemultmaiprofundă,înslujireafraților(ICorinteni9,13),în
moduldecomportarecaresădeaposibilitateaconfrațilornoștridintrupulmistical
Bisericiisă-șiafirmepersonalitățile.
Libertateacreștinănuesteînsușireacuivacarefavorizeazăpierderea
aproapelui(ICorinteni8,9).
Libertateacreștinăvaocupaunloccutotulspecialîntrelibertatealui
Dumnezeușiaaproapelui,carenuseconfundăsauconfruntăunacucealaltă,cise
includunacucealaltă.
Înaintedesăvârșireauneifapteșidupăaceasta,voințaDivinăesteaceeacare
nețineîndragosteaei,voințaDivinăîncalitatedemamăalibertățiinepoartăla
sânulei,nehrăneștecuceeaceneoferă,pentruaneîntăriîntoateacțiunilenoastre.
(Cf.Brougues)
SfințiiPărințiaiBisericiimergpeliniaaceastaaînțelegeriilibertățiidatăde
Sf.Pavel.
AulegatproblemalibertățiiderelațiaconcretădintreCreatorșiom,așacum
auapăratlibertatealuiDumnezeufațădeaceldestinuniversalpromovatde
filosofíașisistemeleeticeantice,totașaauinsistatasupraresponsabilitățiiomului
înrăspunsulsăulachemarealuiDumnezeu.
Dumnezeunuseimpuneomului,ciîlinvită,șiînfelulacestaSf.Părințiau
aduscâtevaargumenteînprivințanecesitățiicaomulsăfieliber.

17LibertateamoralăînpreocupărileBisericiișilaSf.Părinți
MesajulSfinteiScripturicuprivirelalibertateamoralăafost
dezvoltatdeTradițiaBisericii,înfuncțieșidespațiulîncareBisericaaexistatși
s-aextinsșiînculturavremiilor(culturagreco-romană).
Afostnevoiecateologiicreștinisăintreînmoduldeabordareaacestei
problemedecătreceiînmijloculcăroratrăiaușipropovăduiaumesajulcreștin.
Prinurmare,aufostprovocațisăcugeteadânccuprivirelalibertatea
omului:încemăsurăomulestelibersaunuîntrecelelalteființedepepământ.
ModulîncareaurăspunsSfințiiPărințiafostfăcutînașamanieră,încât
creștinismulaadusonoutateînabordareaproblemeilibertății.
Așadar,BisericasusținefaptulcăprinmoarteașiÎnviereaSa,
MântuitorulHristosaînlăturatcredințaanticilorcăomulnupoateface
nimicmaimultdecâtceeaceestescrisdedestin.
Creștinismulvinecuideeanoiiontologii,inițiatăînlumeînunireadintre
FiulluiDumnezeușifireaumanăasumatădeAcestadinSfântaFecioară
5
Maria.
ConsecințeleacesteiunirisuntconfirmateînInvierealuiHristos,în
proslăvireaSașiînPogorâreaDuhuluiSfânt,pedeoparteșiîncapacitateaomului
deaseîmpărtășideaceastănouăontologieînBisericăTrupulmisticalluiHristos
încareseextindesocial,viațaluiHristos(DumnezeușiOm).Innouaontologie,
omulseintegreazăprinTainaSfântuluiBotez.
IntegrareaomuluiînBisericăpresupuneprimireadarurilorDuhuluiSfânt.
IarundeesteDuhulestelibertatea(2Cor.3,17).AceastaesteeliberareadeLege,
șidevinaPăcatuluiProtopărințilorAdamșiEva,darșiintrareaîntr-unprocesde
eliberarecontinuădetotceeacepoatesăîmpiediceprogresulfiecăruimembrual
Bisericiiînprocesuldeparticipareladumnezeiascafire(2Petru,I,4)șideintegrare
înlibertateaDuhului.
ÎnSf.Botez,omulmoareșiînviazăcuHristos,primeșteapoiprinTaina
MirungeriiharulSf.Duhșiintrăîntr-unprocesdecreștereîntrulibertate,în
libertateacarenuestestrăinădelibertateapecareomulaavut-oînaintedepăcat.
Înciudafatalismuluiantic,mesajulcreștinveneacuafirmareacăomul
poatesăaleagăviața,căpoateșitrebuiesăfacăaceasta,folosindcondițiasa
naturală,darșiînsperanța,confirmatădeMântuitorulIisusHristoscel
înviat,căviațaautenticăaomuluiesteșiînaltăparte,nunumaiaici,pe
pământ.
PărințiiBisericiiauvorbitfoartemultdesprelibertateaomului;auvorbitși
auscrisîmpotrivafatalismuluiantic,darșiîmpotrivagnosticismului.
EiaulegatlibertateaomuluideraporturilecorecteexistenteîntreCreatorși
om,omcreatdupăChipulluiDumnezeu,darșiîntr-unprocesdeasemănarecu

18Dumnezeu.
EiauapăratînțelegereaconceptuluidelibertatealuiDumnezeu,atunci
cândauvorbitdespreProvidență.
Totașa,eiauinsistatasupraresponsabilitățiiomuluiînrăspunsulsăula
chemareadumnezeiască.
EiauscosînevidențăfaptulcăDumnezeuîlinvităpeomlaunanumittip
deviață,launanumitmoddeatrăi,neimpunându-iniciodatăacestmoddeviață.
Șiînacestsens,Sf.Părințiauadus3argumente:
Sf.VasilecelMareaspuscădacăomulnuvafiliber,elnuvaaveanici
unmeritatuncicândsăvârșeștebinele,devremecenul-avoit(In
Hexaimeron).
DupăSfVasile,,voințaliberăesteunuldintretitluriledegloriealeființelor
înzestratecurațiune.LiberdeoriceconstrângereșicreatdeCreatorulcuvoință
liberă-pentrucăafostfăcutdupăchipulluiDumnezeu-,sufletulconcepebinele,
cunoaștedesfătareacarevinedinsăvârșireabinelui,arecapacitateașiputereade
a-șipăstrastareasanaturală,dacăstăruiaîncontemplareabineluișiîndesfătarea
bunătățilorduhovnicești;dar,areșicapacitateadeseîndepărtauneorideBine…”
(CăDumnezunuesteautorulrelelor,VI,PSB,17,p.442)
DacăAristotellegaconfirmareaactuluiliberumandesăvârșireabinelui,
carenutrebuiasăfieBineleabsolut,Sf.Vasileconsiderăcăomulîșiafirmă
libertateavoințeinumaiatuncicândsăvârșeștebinele,cutoatecăareși
capacitateadeafacerăul.Aceastapoatefiarătatănumaiînmăsuraîncareomul
nu-șimaipăstreazăstareanaturală:aceeadeacontemplapaDumnezeușiase
desfătadebunătățileduhovnicești
Sf.GrigoredeNyssaaprofundeazăconceptuldelibertateîntr-un
modpropriu,porninddelaafirmațiaScripturiipotrivitcăreiaomulafostcreat
dupăchipulșiinperspectivaasemănăriicuDumnezeu.Cualtecuvinte,elînțelege
libertateaomuluicaasemănareacucelcareestefărăstăpânșisuveran,situațieîn
careomulsefuseserostuitdeDumnezeu,încădelacreațiasa.
Folosindtermenuldeo^oi®aiț(omiosis)SfântulGrigorede
NyssaaratăcălibertateaomuluisXsnxspia(elefteria)estedeodatăstareși
proces.
Stareaacesteilibertățiestedatăprinceeace,înScripturăeste
denumitprinconceptuldechip,darfiindunchipviu,maiprecis,chipînsuflețit,
omulnupoatefidecâtîntr-unprocesdemișcare,iarmișcarealuiautenticăeste
spreDumnezeu;nuestevorbadeoricefeldemișcare,cilibertateaomuluiestedată
deacestprocesdemișcareorientatădeontologia(moduldeafialomului),nu
doardefuncțiilesalecerebral-psihologice.SfântulGrigoredeNyssavede
libertateaomuluiînacestdinamismalomuluispreCelcare,înnaturaSa,este
stăpânșisuveran.
DupăSf.GrigoredeNyssa,libertateaomuluiesteostare,dar

19esteșiofuncție.Funcțiaaceastaonumeșteproeresis(npospsai^,cuvântfolosit
deAristotel,desemnândalegeredeliberată,specificăomuluisănătos,dinpunct
devedereintelectual),nuneapăratsinonimăcuceeacemaitârziuvomnumi
liberularbitru(carenupresupuneneapăratdeliberarea,fiindmaidegrabăalegere
spontană).
DupăSf.Grigore,omulacăzutdinlibertateainițialăînmomentul
încareacăzutînpăcat,fiindrestabilitînlibertateînmomentulîncarealegebine,
darmaialesînmomentulîncareaintratînnouaontologieprinharulprimitîn
TainaSf.Botez.
HarulluiDumnezeucareîiesteoferitomuluiînbaiaBotezuluirestaurează
naturaumană(însensulcăîlreașeazăpeomînsituațiadeaseasemănacu
Dumnezeu),prinurmarerestaureazășimoduldefuncționareafacultăților
spiritului,întrecare,libertatea.
ÎnmăsuraîncarecreștemînacestprocesdeasemănarecuDumnezeu,
devenimdinceîncemaiapți,maivrednicideprezențaluiDumnezeuînnoiși
înfelulacestaparticipămlasuveranitatealuiDumnezeu,lastareade
neatârnaredecevasaudecinevapecareoareDumnezeuprinfire.
Înfelulacestaputemspunecă,înmăsuraînomulseaseamănămai
multcuDumnezeu,înaceastămăsurăomulcreșteînlibertatesaulibertatea
omuluidevinemaisuplă,îșilărgeștecapacitateademanifestare,pemăsura
graduluideparticipareladumnezeiascafire(2Petru,1,4),nuprinnaturaei,adică
princeeaceesteeacafacultateaspirituluiuneiființefiniteprineaînsăși,omul.
Participareaprinharlafireadumnezeiascădăfiriiumaneînsășiunstatut
ontologicînnoit,îiasigurăoeleftheriaeaînsășiînnoită.
Stareaontologicănouășicontinuuînnoităfacecalibertateaomuluisăsese
împlineascăînmodînmod,corespunzătorgraduluideparticiparelasuveranitatea
luiDumnezeu,maiprecis,înmodcorespunzătorcunivelullacarelăsămsă
activezeînnoisuveranitatealuiDumnezeu.CeeaceceremînrugăciuneaTatăl
nostruprincuvintele,,vieîmpărăția/împărățireaTa!”
AcestpunctdevederealBisericiidinperioadapatristicăesteoarecum
paradoxal:pedeoparteBisericaînvațăcăomulesteliber,pentrucăaltfeln-ar
puteasăfieresponsabildefaptelesale,pedealtăparte,elesteființăcreată,de
undelibertatealuiestelibertateauneiființecreate,decilimitată,bamaimult,fiind
oființăcăzutăînpăcat,areofireafectatădeconsecințelecăderiidinprocesulde
asemănarecuDumnezeu.
Tocmaidinacestmotivseimpuneprecizareacălibertateaîiestedată
omului,dar,calitateaacesteilibertățidepinde,pedeoparte,derealități
personalecucareels-agăsit/șisegăseșteînrelațiedinmomentulcreației
(Dumnezeușisemenii),pedealtăparte,demediulîncareomultrăieșteșipe
dealtăparte,chiardefireasa.Libertateaomuluiestelibertateauneiființe
supuselegilorbiologiceșicosmice,afectatădediverseleformedesuferințăfizică
șisufletească,olibertatesupusăînceledinurmămorții,darșiolibertatemotivată
desperanțelepecareomulleare,speranțefundamentatepeRevelațialui

20Dumnezeu,înultimăinstanțăpeHristoscelÎnviat.
Pentruacestmotivspunemcădinpunctdevedereontologic,omulnuare
olibertateabsolută,ciunalimitatălacondițiilesalenaturale.Atuncicând
vorbimdelibertateaînlimitelenaturiinoastre,noiavemînvederenaturade
dinaintedepăcatșiînțelegemlibertateaomuluicaefortuldeaseasemănacu
Dumnezeu.
Înefortulacestadecontinuăcreșteresprelibertateșidecontinuăeliberare
deceeaceneîmpiedicăsăneasemănămcuDumnezeu,rolulimportantîldeține
capacitateaomuluiseaalegedeliberat,care,înfapt,nuecapacitateaomuluidea
alegeîntrebineșirău,cicapacitateaomuluideaalegeîntrebineșimaibine,sau
deaalegeîntrediverseleposibilitățideînfăptuireabinelui.
LibertateaabsolutăoarenumaiDumnezeu,datfiindfaptulcăElare
posibilitateadeadecideșimodulSăudeafi,dincolodeoricedependență,
dincolodeoricelimitare,precumareșiposibilitateadeacreadinnimic.
Omulcaființăliberă,cuolibertateproporționalăființeisalecreate,
aresilibertateamorală,saulibertateadealegeredeliberată(npoaipsaiț),cafuncție
deautodeterminareșiacțiune,determinantepentrulibertateasaontologică.
AccesulomuluilalibertateaînțeleasădePărințiiBisericiicaneatârnarede
nimic,careestespecificăluiDumnezeu,esteposibilăprinharulDuhuluiSfânt,har,
înțeles,deodată,caactdebunăvoințăaluiDumnezeu,șicaenergienecreatăcare
niseconferăînBiserică.
Omulvareușisăseîmpărtășeascădeaceastălibertatecareestespecifică
luiDumnezeunumaiprinparticipare,nuontologică,ciprinacțiunivoluntare,
libereșiconștiente,toateînperspectivaasemănării.
SpunândcădeaceastălibertateomulseîmpărtășeșteprinharulDuhului
Sfânt,înțelegemceeaceSf.Pavelspuneaatuncicîndsemnalacorintenilor
că,,UndeesteDuhul,acoloestelibertatea”(2Cor.3,17)șicăroadeleacestei
libertățisunt:,,dragostea,bucuria,pacea,îndelunga-răbdare,bunătatea,facereade
bine,credința,blândețea,înfrânarea,curăția.”(Gal.5,23-23).
Libertateaabsolutăpecareomulpoatesăși-oîmpropriezesevagăsiîn
rodireacelordemaisusșiaaltora,careconfirmăcomuniuneatotalăcusemeniiși
cuDumnezeu.
ÎncomuniuneacuDumnezeucelpersonal,omulvaficuprinsînactulde
iubiresuveranăaluiDumnezeu,îninteriorullibertățiisaleabsoluteîncareomul
nuvamaiputeafilimitatdenimic:nicidefireasașinicidefricamorții.Șiînfelul
acestavaputeaparticipalalibertateaabsolutăaluiDumnezeufărăsăconfunde
aceastălibertatecucapacitatealuideaalegeîntrecontrarii.
Aceastăparticiparecorespundenucudorințeleimediatecicuceeaceeste
maiprofundînaspirațiilefiriiumaneautentice.
Pentruacestmotiv,Sf.MaximMărturisitorulspuneacăMântuitorulnua
avutlibertateagnomică,adicălibertateapărelnică,aomuluicăzutînpăcat(adică
liberularbitru,careacționeazăîndiferentdedeliberare,dereperecuautoritateșide
valori).Deunde,nicilibertateaautenticăaomuluinuseconsumăîncapacitateade

21afaceorice,cumcredeomulmodernșipost-modern.
LibertatearealăaomuluiînviziuneaSf.Părinținuestesinonimăcu
5
emancipareaindividualăsauindividualistăfațădecondițiaîncareomultrăieșteca
om,sauemancipareadelegitateaînfuncțiedecaretoatecelecreateexistăși
subzistă,cieste,maidegrabă,roadacunoașteriiAdevăruluiceluiViu.
AcestpunctdevederealSfPărințiaîntâmpinatmaimulteîntrebări:
1.CumestecompatibilălibertateaomeneascăcuatotștiințaluiDumnezeu?
AtotștiințașipreștiințaluiDumnezeunuafecteazălibertateaumană?
„NuconfundămpreștiințaluiDumnezeucuacțiunealuiDumnezeu”(Clement
Alexandrinul).
Dumnezeunuintervineînlibertateanoastră;Dumnezeucreeazătoatecondițiileca
libertateanoastrăsăacționezecorect,nuintervineînmoduleideacțiune,știut
fiindcăElpoatesăfoloseascăpânășirăulsprebine.
Sf.GrigoredeNyssaspunecă„Dumnezeuacționeazăprecumpărintelecarevede
copilulumblândcucucuta,darnuintervine,deoarece,îneventualitateaîncare
copiluls-arotrăvi,elareșiantidotul”(SF.GrigoredeNyssa,Cătreceiîndoliați).
DacăDumnezeuarinterveniînlibertateaomului,înseamnăcăarreduceacestchip
alsăulaniveluluneiființelipsitedeceeaceesteesențialcasăfiechipallui
Dumnezeu.Chipulsău-omul-n-armaifichipalsău.
2.CumseîmpacălibertateaomuluicuporuncileluiDumnezeu?
PoruncileluiDumnezeunusuntopreliști,ciindicatoarecareneajutăsătrăimîn
normalitate;prinurmare,încălcareaporuncilornefacesăcădemdinnormalitate.
Noinucucerimnormalitateaîmplinindporuncile,ciîmplinindporuncile
rămânemînnormalitate.Atuncicândneaflăminstareadeanormalitate,împlinim
poruncile,înțelegându-lecapetotatâteacăiderevenirelanormalitate.
AtâtavremecâtlibertateanuvafiînțeleasăînafaraordiniicreatedeDumnezeuși
nicicadreptuldeafiindependentdeaspirațiileprofundealenaturiiumane,eanu
vaintraniciodatăîncoliziunecuporuncileluiDumnezeu.
Scopulporuncii,reamintim,estesădobândimdragostea,nusăcădemdinea:,,Iar
scopulporunciiacestaeste:dragosteadininimăcurată,dintr-oconștiințăbunăși
dintr-ocredință/fidelitatenefățarnică”(ITimotei,1,5).

22PoruncileluiDumnezeusuntindicatoarepentruomulcareafostașezatîntr-o
anumităstarededemnitateșidupăaceeaDumnezeuîidăoseriedeporuncicaelsă
rămânăîntr-ostareprivilegiată.
OmultrebuiesăsemanifestelaniveluldemnitățiisaledechipalluiDumnezeu,în
funcțiedeoseriederepere.Întreacestereperesenumărășiceeacenumim
poruncileluiDumnezeu,sauformeleîncareDumnezeuîșiaratăvoințacuprivire
laom.
Libertateaomuluiarenevoiedeasemenearepere,spreasedirecționaîndirecțiaîn
caresecuvinesăseorienteze.Libertateaumanăesteofuncțieapersonalității
umane,eanefiindsuverană,nuîșidăsieșipropriulsăuînceput;șivedemacest
lucrudinprimapaginăaCărțiiFacerii.
Textulacestanearatăcălibertateaumanănuestenelimitatăcieasesprijinăpe
porunci.Larândullor,poruncilenusuntnumaiexpresiavoințeiluiDumnezeu,ci
șiexpresiaBineluiabsolut.Cumaspirațiadupăîmplinireabineluiesteinima
libertății,împlinireaporuncilorluiDumnezeunuesteînțeleasăcaunactde
constrângerealibertățiicirăspunsulcorespunzătordatcelormaiprofundeaspirații
umaneșianumeaceeadeaîmplinibinele.
Cândsusținemlibertateaumanănususținemautonomiacuprivirelaporuncilelui
Dumnezeu,nususținemniciindiferențafațădelegeamorală;susținemînsă
împlinireaexigențelormorale,aporuncilorșiasumareaacestoracasinguracalede
acceslaîmplinireabineluirealșiautentic,binecarecorespundeadevăruluia
pirațiilorumaneșisensuluiviețiiumane.
3.Încemăsurăprimindharuldumnezeiescomulmaiesteliber?
Harularecaractervindecător,nuconstrângător;elnusileștenatura
umană,cioînnoiește,orestabileșteînnormalitate,oînsănătoșește,caeasă
acționezecanaturăliberă,încâtsăscapedeacelemetehnepecarele-acăpătatîn
urmacăderii.
Libertateaomuluiesteunsemn,unindiciu,căelestechipullui
Dumnezeu,iarlibertateadealegeredeliberatăesteșansapecareomuloaredea
aderaînmodliberlaDumnezeușiînfelulacestadea-șiasiguradesăvârșireaîntr-o
deplinăfericire.
Omul,încalitatedeChipalluiDumnezeu,acționeazăcuadevăratliberatunci
când,eliberatdepulsiunilemotiricitățiireflexe,detrebuințeleinstinctive,de
constrângerilepătimașe(caresunttotatâteapiediciinterioaresaude
constrângerileexterioareimpusedevreoautoritate),vaalege:
-înmodconștientșiliber

235 5
-înfuncțiedeconvingerilesalepersonale
-înfuncțiedevocațiasanaturalăși
5 5 5
-înfuncțiedesperanțelesale.
Știmcă,princădereaînpăcat,chipulluiDumnezeuafost
întunecat,deaceearestaurareaprinharînseamnărepunereaomuluiînautenticasa
libertate.Așadar,ajutatădehar,fireaumanăsevarepuneînordineaprimordială,
încâtlibertateaeinuvafipermisiuneadeafaceceeaceîiplaceomului,cucondiția
să-iproducăacestuiaplăcere,ciîmplinireaefectivășiintegralăaceeaceeste
propriupersoaneiumane,chipalluiDumnezeu,careesteconstituitășiinstituităîn
modfirescînprocesuldeasemănarecuDumnezeu.
Haruldivin,departedeaatentaasupralibertățiiumane,maiîntâi
înTainaBotezului,apoiîntoatecelelalteSfinteTaineșiactedecult,îlrepunepe
omînsituațiadeasecomportaliberfațădetotceeaceîlîmpiedicăsăîși
împlineascăvocația.
Harulneelibereazădeconsecințelecăderiiprimordialeși
căderilorindividuale,ajutăpersoanaumanăsăserepunăîntr-unprocesde
continuăeliberare,detotceeaceoîmpiedicăsăacceptesausăacceadălastăride
libertatesuperioară.
Altfelspus,harulneajutăsăneeliberămcontinuudecategoriile
naturiiobișnuite,nerestaureazălibertateafărăsăoconstrângă,așacum
restaureazășifireanoastrăumanăfărăsăoconstrângăînvreunfel.
Dacăînsensulcelmailarg,prinlibertateînțelegemmoduldeaacționafără
oconstrângereexterioarășiinterioară,însensrestrânsînțelegemmoduldea
acționaconștiențifărăconstrângereșicusens.
S-apusfoartemultproblemaîncemăsurăomulesteliberîn
situațiaîncarevrând-nevrândseaflăîncondițiadeasuferipresiuneaunor
constrângerifizice,încâtputemspunecăînasemeneasituații,sepoateatentala
libertateacareestesinonimăcuspontaneitatea.
Sepoateatentalalibertateacarepresupuneactivareexterioarăa
libertățiiinterioare,darnimeninupoateatentaasupralibertățiiinterioare.
Încemăsurăaceastălibertateinterioarăestesaunuafectatăîn
actelepecarenoilesăvârșim?
Determinismulsilibertateavoinței
9 9
Cuprivirelaacestaspect,încădinAntichitates-aspuscăomulacționează
exclusivînfuncțiedeoseriedecauze,cunoscutesaunecunoscute,încâtomulfiind
oparteaîntreguluiUnivers,nupoatesăiasăprinactelesaleînafaraaceeacese
constatăînîntregulUnivers.

24Omulestedeterminatatâtfiziccâtșiinteriordenenumăratecauzeîncâtel
nupoatefiliber.Esteceeacesenumeșteînmoralășiînfilosofiedeterminism.
5
Ideiledeterministes-auconsolidatîndouădirecții.
Unaafostceaceaadoptatădeștiințeleclasice,potrivitcăroraorice
fenomenfizicestedeterminatdecauzeanterioarecare-ideterminăafirmarealaun
momentdatsiurmărileulterioare.
Altădirecțieafostcultivatdeoanumitălaturăimportantăafilosofiei,
potrivitcăreiaatâtfenomenelefizice,câtsicelepsihice(reduselanivelulcelor
fizice),deundesitoatefapteleomenestisegăsesclegateuneledealtelecaîntr-un
lanțaldeterminismelor,fărăsălaselocvreuneilibertăți.
Deaici,înteologiaprotestantăaapărutundeterminismteist,potrivit
căruiaomulnupoatesămaifacănimicdeosebitdeceeaeDumnezeui-arânduit
dinveci(deundepredestinareaabsolută).
Ideeadeterminismuluicauzalaveasăfieserioszdruncinată
odatăcuaparițiaînfizicăateorieicuantice.Aceastaademonstrat
că,,principiulincertitudinii,potrivitcăruia,esteimposibilde
determinatsimultanpozițiasivitezauneiparticule,interziceo
predicțiedeterministăacomportamentuluiparticulelorsiimpuneo
predictibilitatestatistică.”(AndreMutienLeonard,Determinisme,înDEECH,
Paris,2-13,p.580-581).
Extinzându-selanivelneuro-psihic,principiulincertitudiniisi
cauzalitateastatisticădeterminismul,careacultivatideeacăomulnuestelibera
fostpussubsemnulîntrebării.
Șilucrulacestanefacesăînțelegemcălanivelulpersonalitățiiumane
existădiverseformedemanifestarealibertățiiumanedesprecare,din
perspectivacauzalitățiistatistice,potfisocotitecăsuntmotivate,nudeterminate.
Lucrulacestaneajutăînsensulcăneconfirmăfaptulcăomulalege
motivat,nudeterminatsauconstrânsdeocauzalitateinternăsauexternă.
Motivareanuestesinonimăcudeterminarea.Motivelenu
determinăalegerilenoastre,asacumofaccauzele.
Cauzaactioneazăasupranoastrăprinforțasafizicăsisefaceînțeleasă
îneaînsăsi,indiferentdeefectulpecareilare.Spreexemplu,dacăcinevamă
aruncăînapă,măud,nutrebuieneapăratsămăsiînec.
Inceeaceprivestemotivuluneiacțiuni,acestaactioneazăasupra
subiectuluiagent,solicitându-icapacitateadealegere,fărăsăîmpunăalegereasau
cesăaleagăacesta.
Alegerearamânelacapacitateapersoaneideapercepesiconstientiza
motivulacțiuniisiladisponibilitateaacesteiadeadacursmotivațieiprimite,care

25nupoatefinegată,darniciconsideratăoforțăirezistibilă.
Înfizicăaapărutoaltăteoriecareneafecteazăsipenoi:teoria
variabilelorascunse.Dupăsavanți,particulelecuanticesuntcaracterizatede
anumiteproprietățiîncănedescoperite,denumitevariabileascunse.
Datorităacestorproprietăți,cuanteledeenergiesecomportă
oarecumciudat;auuntipallordelibertate.
Variabileleascunsearputeareprezentafundamentulunui
mecanismteoreticpebazacăruiaarputeasăseajungălaopotriviremaiexactă
întremodeleobținutelanivelteoreticsistructuraobservatăavariațieicosmicede
fond.
Acestevariabileascunsearputeasăneafectezesipenoisiar
puteajucaunrolfoartemareînconvertireaunorpersoane.Constatarealorsia
efectelorlorînactulomenescdealegerefacecuatâtmaidificilăpoziția
determinismuluiînalegerilemorale.
Adevărurilescoaselaivealăprinșidecauzalitateastatisticășidea
variabileleascunseaplicatelamoduldefuncționarealibertățiivoințeiauomare
pondereînceeacepriveștecâtsuntemdeliberișicâtsuntemdedeterminațiîn
alegerilenoastre.
Determinismullogicapărutînsec.XVII,actualmenteestedepășit,
scoțându-seînevidențăfaptulcăpersoanaumanăareomultitudinedetaine
careîiconfirmăcalitateadeființăliberă.
Științelemințiiauadusnoiprovocăricuprivirelacâtesteși
câtnuesteomuldeterminatînacțiunilesale.
Intr-olucraredeexcepție,profesorulJohnR.Searle,dela
UniversitateaBerkeleydinCaliforniasusțineexistențalibertatiimorale,
bazându-setocmaiperezultatelecercetărilorîndomeniulștiințelorminții.
Elrecunoaștecătoateevenimenteleauînspatecauze
antecedente.
Dar,refuzăideeacăacesteasuntșisuficientecasădetermine
toateevenimenteledinlume.Capacitateaomuluideaalegeînmodliber,consideră
prof.Searle,sefundamenteazănunumaipecauzeleantecedenteevenimentului,ci
șipeexperiențelenoastreantecedente.
Pebazaacestorexperiențeconștientizate,omulexperiazăcauzele
deciziilorșiacțiunilorsale,subformădemotivecaresă-lfacăpeomsăacționeze
într-unfelsaualtul.
Așadar,,existăodistanțăîntrecauzeledeciziilornoastre,sub
formădemotiveșiluareaefectivăadeciziilorrespectiveșiîndeplinirea(efectivă)
aacțiunilorrespective.
Deciziașiacțiuneavoluntarasuntîncontrastcupercepția(deci,
cucauza)prinfaptulcăexistăunintervalîntrecauzaaceeacepoatefiînfăptuitși
înfăptuireareală.Intervalulacestanuexistăînactulreflexalanimalelor(șiîn
anumitesituații,chiarlaoameni,cândvorbimdemotricitateareflexă).
Inactulmoralspecificumanexistăcelpuțintreiintervalesau

26celpuțin,treietapealeunuiprocescontinuudepunereînlucrareaunei
acțiunișianume:
1.exiatăunintervalîntreconștientizareamotivelorpentruacțiuneșideciziadea
împliniacțiunea;
2.existăunintervalîntredecizieșiinițiereaefectivăaacțiunii;
3.existăunintervalîntreînceputulacțiuniișicontinuareaeipânălafinalizare.
Peexistențacelortrei„intervale”JohnSearlefundamenteazăcapacitatea
omuluideaacționaliberșineagăideeadeterminismuluiabsolutînceeaceprivește
capacitateaomuluideaacționaliber.
Actiunealiberănuexcludeexistențaunorcauzeantecedentecuefectcauzal,
dar,înesențăelestedeterminatdeconvingerileinterioarealesubiectuluiagent,de
propriilesaleprocesereționale(careaulocîncadrulrespectivelorintervaluri),de
propriilesalereflecții(nureflexe)și,maialesdeaspirațiilesubiectuluiagent.
Dealtfel,acteleumaneliberenusuntopozabileactelorcauzate,ciactelor
săvârșiteprinconstrângere,prinforță,subpresiuneetc.
Searlenuneagăfaptulcăomulpoatesăvârșișifaptecarenufacdovadacăsunt
cuadevăratlibere.Estecazulactelorcompulsive.
Dar,potrivitluiSearle,fapteleomeneștisuntdeterminateînsensulcăelesunt
cauzateșicontrolatedeanumiteprocesepsihologiceinterne,de
anumiteformederaționalitate,dedeliberare,descopurietc.(Cf.JohnSearle,
Mintea,scurtăintroducereînfilosofíaminții,Ed.Herald,2-13,pp.229-233)
Dacăevaluămceeacesusținedeterminismulideologicprivindlibertateasau
lipsaacesteiaînsăvârșireauneifapte,constatămcătoatăargumentațialuisereferă
laceeaceprecedăactulpropriuzis.
Creștinulnuneagăacestsegmentalmotivațiilorfaptelorsale.Dar,
trebuiesemnalatfaptulcăel,creștinul,gândește,vorbeșteșiacționeazăînainte
detoateînfuncțiedeceeacenădăjduiește,nunumaidedeterminărilefizice,
biologie,neurologice,cultuale,sociologice.Dacăceva„determină”acțiunile
noastremoraleestevirtuteanădejdii,carenuareniciolegăturăcucauzele
invocatededeterminiștipentrunegarealibertățiimorale,
Liberularbitrusilibertateamorală
5
Poatesurprindemodulîncareamformulatacestcapitol.
Mulțimoraliștiidentificălibertateamoralăculiberalarbitru,adicăcu
capacitateaomuluidea-șiexersamotricitatea,maialesceareflexă.Capacitatea
omuluideaacționapurșisimplu.Esteceeacegreciiînțelegeauprinyvo^n
Cumspuneammaisus,,Sf.MaximMărturisitorulconsideracăMântuitorulnu
aavutvoințăgnomică,adică,voințasaumoduldeacțiunecarenuse
fundamenteazăpedeliberareșialegere(unfeldedatcupărereacândvremsă
acționămșivrems-ofacemîntr-unfelanume).Dealtfel,încalitatedeFiuallui
Dumnezeu,MântuitorulHristosnuaveanevoiedeoasemeneamodalitatede

27funcționareavoinței:Elștiasiștiedinvecicumsăacționeze.
5
LiberularbitrunuesteceeaceAristotelșiSf.GrigoredeNyssavoiausă
spunăprintermenuldenpoaipsaiț.DespreliberularbitruascrisFer.Augustin,dar
nuaexplicatînceconstăesențaacestuia,ciaînțelescapacitateaomuluidea
acționaneconstrânsderău,așacumsusțineaumaniheienii,împotrivacăroraascris
tratatulDeliberoarbitrio.
DespreliberularbitruascrismaiaplicatPetruLombardul(1096-1160)în
SentințeleSfințilorPărinți.
Fiindînțelesdreptcapacitateaprincarefiecarepersoanăîșidetermină
alegerileșiacțiunile,liberularbitruestevăzutcaofuncțieaspirituluiuman
princareomulacționeazăpurșisimplu,înfuncțiededorințeleșideplăcerile
imediate,fărărepereobiective,fărăjustificărișichiarcurefuzul
responsabilității.
Elesteindiferentfațădebineșiderău.
Esențaluiestevăzutăpurșisimpluîndreptulomuluideaacționa.
Aceastacreeazămariproblemepentrucă,delanominaliștiîncoace,trecând
prinRenaștereșiIluminism,s-aidentificatlibertateamoralăculiberularbitru.
CelcareaautonomizatactivitateavoințeiafostW.
5
Ockam(+1349).
DupăOckam,moralaconstăînputereapecareodeținevoințaumanădea
acționa,apoiurmândeventualaevaluareacontrariilor.Inacestsens,
libertateamoralăseidentificăcuvoința,încalitatedesursăautonomăsi
57 5
cvasiabsolutăaceeacevremsiatuturorfaptelornoastre.
Dacă,laAristotelputereadealegereeraprecedatădecugetaresi
sedefineaînfuncțiedealegereabinelui,dacăpentrustoicieanuputeadepăsi
natura,dacăpentruScripturălibertateaseafirmaînaalegeviața,iarpentruPărinții
Bisericii,eramoduldealegerecareconfirmaomulcaființăîntr-unprocesde
asemănarecuDumnezeusipentruScolastică,fundamentelelibertățiisegăseauîn
înclinațiilenaturalealeomuluuisprebinesiadevăr,pentruOckam,voințase
afirmăînfaptuldeasemanifesta,fărăvreoaluzielacalitateafaptelorsaula
perspectivaacestorasifărăcaînceleceexistăsăsevadăprezențaluiDumnezeu.
Voințaomului,liberarbitru,esteunfeldeabsolutînlumeacreată,carese
confruntăcuvoințaabsolutăaluiDumnezeu.RelațiadintreDumnezeusi
5 5 5
omestepusăexclusivsubsemnulputerii:Dumnezeuîsiimpinevoințaabsolută,
fațădecareomul,creatură,areobligațiadeaasculta.AceataageneratînOccident
nesfârsitelediscuțiicuprivirelaautonomiasilaheteronomiapersoaneiumane,cu
toateceleceaudecursdinele.
Pentrunoi,libertateamoralanuseconfundăculiberul
arbitru(înțelesînsensulnominalistalcuvântului,adică,însensulprezentat
sumarmaisus).Libertateamoralănuestealegereaîntrepreferințe,
indiferentdeprincipii,cumsugereazănominalismul.

28Libertateamoralanuestenicifuncțiaprincareomulalegeîntre
principiilecontrare.Nuexistădecâtunprincipiu,Binele.Răulestegrefatcaun
parazitpeacestprincipiufundamental.
Libertateamoralănuesteundatcareseafirmăînmoddesăvârsit
laînceputulacțiunii,ciseconfirmăînrezultatulacesteia.
PotrivitcelorspusedeSf.Pavel,libertateamoralăesteo
eliberare.Ocontinuăeliberaredeceeaceneîmpiedecăsăparticipămefectiv
ladumnezeiascafire,prinînfăptuireabineluimoralsiintegrareaprogresivă
înintimitatealuiDumnezeu,respectiv,înîmpărățiaLui.
Intr-ocartedefoartebunăcalitate,P.Guilbertspunecăliberul
arbitru(cafacultatedeaacționapursisimplu)nuestelibertate(G.Guilbert,La
moralerevisitee,p.147).
Libertateamoralăestefacultateaspirituluiumancare,pornindde
lacapacitateaomuluideaalegenecondiționat,sedezvoltătreptatpânăîntr-atât,
încâtomulsăaleagăceeacetrebuiesăgândească,săvorbeascăsisăînfăptuiască,
înmodconstient,neconstrâns(dinpunctdevedereexteriorsiinterior),înmod
responsabilsicusens,acceptândtotodatăregulideconduităverificatesiconstatate
cănumaieleconducspreedificarearealăaomului.
Deaceealibertateamoralănuesteincompatibilăcupreceptele
morale,cileacceptăsipunându-leînlucrare,seexerseazăînvedereaedificării
persoaneiumane,capersoanăcuadevăratliberădetotsidetoatecelecarearputea
săblochezevocațiaeideatrăiîncomuniunecusemeniisicuDumnezeu,adică,în
iubirecurată,cuoconstiințăbunăsicuocredințănefățarnică.
7 5 5 5 5 5
Inacestsens,libetateamoralăcareiaîncalculșicelecinciaspecte
semnalatedeSf.Pavel,pecarele-amexpusmaisus,sevaintegraîncelmai
înalt(pentruuniiparadoxal)moddeatrăicuadevăratliber.