PROGRAMUL DE STUDIU GEOGRAFIA TURISMULUI [607926]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDIU GEOGRAFIA TURISMULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

Lucrare de licență

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. univ. dr. Ioana JOSAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDIU GEOGRAFIA TURISMULUI
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT CU FRECVENȚĂ

VALORIFICAREA
POTENȚIALULUI ETNOGRAFIC
DIN ȚARA BEIUȘULUI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
Conf. univ. dr. I oana JOSAN

ABSOLVENT: [anonimizat]
2016

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 3
CAPITOLUL 1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
SCURT ISTORIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 5
CAPITOLUL 2 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 7
AȘEZAREA GEOGRAFICĂ A ȚĂRII BEIUȘULUI ………………………….. ……………………….. 7
CAPITOLUL 3 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 9
CADRUL NATURAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 9
3.1 Relief ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 9
3.2 Hidrografia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 10
3.3 Clima ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 11
3.4 Vegetația și fauna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 12
CAPITOLUL 4 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 17
COMPONENTA UMANĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 17
4.1 Evoluția geodemografică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 17
4.2 Structurile geodemografice ………………………….. ………………………….. ……………………….. 19
4.2.1 Structura pe sexe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 19
4.2.2. Structura etnică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 21
CAPITOLUL 5 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 23
AȘEZĂRILE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 23
CAPITOLUL 6 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 25
RESURSELE ETNOGRAFICE ………………………….. ………………………….. ……………………… 25
6.1. Meșteșugurile tradiționale specifice Țării Beiușului ………………………….. ………………….. 26
6.1.1. Lădăritul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 26
6.1.2 Scărăritul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 27
6.1.3. Olăritul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 30
6.1.4. Vărăritul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 31
6.2. Obiceiuri, tradiții și datini ………………………….. ………………………….. ………………………… 31
6.2.1. Colindul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 31
6.2.2 Turca(Țoangele sau Bitușeri) ………………………….. ………………………….. ………………….. 32

2
6.2.3. Plugul și Plugușorul ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 33
6.2.4. Capra ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 33
6.2.5 Sorcova ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 34
6.2.6 Sărbătoarea celor 40 de Sfinți ………………………….. ………………………….. …………………. 35
6.2.7 Sărbătoarea Sfântului Gheorghe (Sângiorz) ………………………….. ………………………….. . 35
6.2.8 Încondeiatul ouălor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 36
6.2.9 Șezătoarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 38
6.2.10 Port popular ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 38
6.2.11. Cultivarea de plante medicinale la Poienii de Jos ………………………….. ………………… 39
6.2.12 Botezul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 40
6.2.13 Nunta ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 41
6.2.14 Obiceiuri de înmormântare ………………………….. ………………………….. …………………… 42
6.3. Arhitectura traditională ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 44
6.3.1 Case țărănești ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 44
6.4. Manifestări cu caracter etnografic ………………………….. ………………………….. ……………… 46
6.4.1. Festivaluri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 46
6.4.2. Târgul de la Beiuș ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 46
CAPITOLUL 7 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 48
INFRASTRCTURA TURISTICĂ DIN ȚARA BEIUȘULUI ………………………….. ……………. 48
7.1 Baze de cazare și alimentație publică ………………………….. ………………………….. ………….. 48
7.2 Căi și mijloace de transport ………………………….. ………………………….. ………………………. 53
7.3 Dotările auxiliare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 54
CAPITOLUL 8 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 57
TIPURI ȘI FORME DE TURISM ………………………….. ………………………….. …………………… 57
CAPITOLUL 9 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 59
VALORIFICAREA RES URSELOR ETNOGRAFICE DIN ȚARA BE IUȘULUI ……………. 59
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 61
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE ………………………….. ………………………….. …………………….. 62

3

INTRODUCERE

Spațiul rural dispu ne de cadru geografic pitoresc și nepoluat, cu un potenț ial turisti c
destul de complex ca structură și cu un pronunțat specific regional și național, alcătuit din
resurse și atracț ii naturale, o zestre e tnografică și folclorică reprezentative, monumente
istorice și de artă, oc upații tradiționale, dar și evenimente culturale. De milenii s -au perpetuat
tradiț iile populare, obice iurile, folclorul, arta populară , transmise prin viu gra i, din generație
în generație. Acest tezaur etnofolcloric se păstrează în mai toat e satele româneș ti, dar cu
precă dere în cele din zona de munte ș i de deal.
Conform D icționarul ui Explicativ Român (2009 ) etnografia este știința care clasifică
popoarele lumii, studiază compoziția, originea și răspândirea l or, urmărește evoluția
culturii lor materiale și spirituale, moravurile și particularitățile felului lor de viață, legăturile
cultural -istorice reciproce. Etnografia din punctul meu de vedere , studiază totalitatea
obiceiu rilor, tradiț iilor, portului popular, meșteș ugurilor pe care le deține o zonă .
Tema pe care am ales -o pentru această Licență este '' Valorificarea potențialului
etnografic din Țara Beiușului''. Motivația care stă la baza alegerii acestui subiect pentru
lucrarea de licență, este de fapt, dorința de a cunoaște cât mai mult și mai amăn unțit tradițiile,
obiceiurile, datinile și meșteșugurile practicate în acest areal, astfel m -am îndreptat asupra
acestei cercetări. Dezvoltând această motivație am reușit să studiez și să ce rcetez mai
aprofundat acest subiect ca mai apoi să îl transfrom în tr-o lucrare de licență.
Prin urmare, am început a prezenta în capitolul întâi, scurt istoric despre Țara
Beiușu lui, unde am descoperit că acest areal are origini milenare, găsindu -se urme ale
așezărilor încă din paleolitic. În cel de -al doilea capitol am prezentat așezarea arealului, în
județul Bihor și localitățile exitente în Depresiunea Beiușului. În capitolul trei am prezentat
cadrul natural din Țara Beiușului, care a constat în descrierea reliefului, hidrografiei , climei,
vegetației și faunei. În cap itolul patru am surprins elementele componetei umane, acesta
referindu -se la str ucturile geodemografice, prin analiza structurii pe sexe, etnie, dar și a
evoluției populației din Țara Beiușului. În capitolul cinci am prezentat așezările existente în

4
Țara B eiușului, din punct de vedere morfologic, al tipologiei, al structurii, al texturii vetrei,
dar și al mărimii.
În capitol ul șase am surprins toate elementele potențialului etnografic din
Despresiunea Beiușului. Am început cu prezentarea unui motto, specifi c pentru acest are al, iar
apoi am continuat cu descrierea fiecărui element în parte. În capitolul șapte am discutat despre
infrastr uctura tu ristică, care are ca și suport , bazele de cazare și bazele de alimentație publice
licenția te, care ocupă aria depres ionară a Țării Beiușului, dar și despre căile și mijloacele de
transport ș i dotările auxiliare. În capitolul opt am descris toate formele și tipurile de turism
care se practică în Depresiunea Beiușului. Iar ultimul capitol, este dedicat unor propuneri de
valorificare și promovare a potențialului etnografic din Țara Beiușului.

5

CAPITOLUL 1
SCURT ISTORIC

Specificitatea spațiilor de tip „țară”, trebuie să îndeplinească anumite atribute, conform
cărora arealul își creionează personalitatea r egională. Dintre aceste atribute amint im: originea
istorică, poziția gerografică, fi zionomia și elementul uman. Întrucât în limba română termenul
de „țară” este unul cu multiple înțelesuri, sunt necesare câteva precizări , astfel în accepție
populară, terme nul este acela se șes, reprezentând pământul folosit de locuitorii. Un alt sens ar
fi cel de stat. În geografie termenul de „țară” este asimiliat unui spațiu geografic bine
delimitat, cu elemente culturale și sociale proprii. Evoluția istorică a spațiilor de tip “țară” s –
a desfășurat în strânsă le gătură cu istoria poporului româ n. Una dintre primele menționări
documentare ale termenului de „țară”, deși nu explicit pentru Țara Beiușului, ci pentru
Crișana, din care Țara Beiușului face parte este din secolul IX (Filimon, 2012, pag.35 ).
Țara Beiușului a fost locuită din cele mai vechi timpuri, fapt dovedit de urmele
străvechi de locuire din pl eistocen presărate prin toată ”țara” , de exemplu în peșterile de la
Chișcău, Meziad, Câmpani . Urme de neolitic au fost găsite în Peștera de la Meziad, iar mai
târziu urme eneolitice pe Crișul Negru. Urmate mai apoi de vestigile arheologice, din secolul
X, care s -au găsit în mai multe puncte din Depresiunea Beiușului, dintre care amintim Finiș,
Pomezeu și Sâmartin de Beiuș . În Țara Beiușului, încă din primele secole ale erei noastre
existau sate ale c ăror locuitori se ocupau cu agricultura , creșterea animal elor și meșteșugurile.
Statutul țărilor românești inclusiv al Țării Beiușului s-a schimbat după anul 1541
(Filimon, 2012) când a avut loc transformarea Transilvaniei în principat autonom sub
suzeranitatea otomană. Până la sfârșitul secolului XVII (Filimon, 2012 ) locuitorii din Țara
Beiușului au suferit datorită jafurilor realizate de turci. La sfârșitul secolului XVII (Filimon,
2012 ) turcii sunt învinși, iar Țara Beiușului a trecut sub stăpânire habsburgilor. Ace astă
perioadă a reprezentat un regres și o stagnare pentru acest teritoriu, luptând pe plan cultural
pentru conservarea tradiției. Secolele XIX și XX s -au remarc at prin schimbări de natură
socio-economice, în raport cu evolu ția demografică.

6
Cea mai veche menționare documentară a spațiului beiușean este din anul 1250, ce se
referă la cetatea de la Finiș. Prima mențiune referitoare la Beiuș a avut loc în anul 1263
(Filimon, 2012) . Unul dintre cele mai importante documente care atestă vechimea așezărilor
din Țara Beiușului este din anul 1589 , care menționează existența târgulu i Beiuș și a unui
numar de 15 s ate. Mai târziu , în anul 1600 , sunt surprinse în acest terito riu 64 de sate , din care
cu caracter unguresc sunt menționate doar Beiușui (Belenies), Tărcaia (Tarkan), Finiș
(Alsofenes), Șoimul ( Alsolmos), Băița , iar celelalte 61 de sate sunt menționate ca românești
(Filimon, 2012) . Toponimia satelor din Țara Beiușu lui este slavonă: Sohodol, Prisaca, Șebiș,
Pocioveliște, Mierag, fie românească: Albești, Drăgăn ești, Totoreni, Băleni, iar altă categorie
este reprezentată de numele satelor legate de elemente specific e: Delani, Pietrani, Ponoare,
Poieni.
În concluzie , individualizarea Țării Beiușului ca regiune de tip „țară” , a fost un proces
de durată, fiind influențată de elemntele istorice, politice li sociale care au avut loc.
Locuitorii din Țara Beiușului au fost și s unt într -o relație de dependență cu orașul
Beiuș, care în preze nt le asigură locuri de muncă , posibilități de aprovizionare, pres tări de
servicii publice, educaț ionale și cultural e.
Călătorind spre sud-estul județ ului, la nici o oră de Oradea, ajungem în orașul Beiuș,
care dă numele depresiunii pitoreș ti ce îl înconjoară. Această zonă, împreună cu partea cea
mai sudică a județ ului este renumită pentru prezența obiceiurilor tradiționale și a arhitecturii
specifice Țării Criș urilor. Aici se păstrează adevă ratul specifi c bihorean, oamenii de aici
reușind cu succes să -și păstreze vii istoria și tradiț ia.

7

CAPITOLUL 2
AȘEZARE A GEOGRAFICĂ A ȚĂRII BEIUȘULUI

Depresiunea Bei ușului este așezată în sud-estul județul ui Bihor, fiind cunoscută și sub
numele de Țara Beiușului sau Depresiunea Crișului Negru și este înconjurată de următoarele
lanțuri muntoase: spre est se ridică cele mai în alte creste ale Apusenilor, Munț ii Bihorului cu
vârful Cucurbata Mare (Berendei, 1997 ), spre sud și vest Munții Codru -Moma, iar la nord
Munții Vlădeasa și Pă durea Craiului. Este compusă din două mari subdiviziuni: Depresiunea
Holodului , la nord și respectiv Depresiunea Beiuș -Vașcău , în sud (fig. 1) .

Fig.1. Poziția geografică și limitele Țării Beiușului

8

Principalele centre urbane din Țara Beiușului sunt orașele Beiuș, Ște i, Nucet și
Vașcău, la care se adaugă comunele : Budureasa, Buntești, Beiuș, Criștiorul de Jos, Cărpinet,
Câmpani, Căbești, Curățele, Drăgănești, Finiș, Lazuri de Beiuș, Lunca, Pietroasa, Răbăgani,
Pocola, Pomezău, Rieni, Remetea, Roșia, Șoimi, Tărcaia și U ileacul de Beiuș (fig. 2 ).

Fig. 2 . Areale din Țării Beiușului

9

CAPITOLUL 3
CADRUL NATURAL

3.1 Relief
Toată zona geografică a Beiușului a avut o geneză comună diferențiată pe parcursul
erelor și perioadelor geografice, cu mențiunea că munții în deveni rea lor au suferit anumite
evenimente geologice .
Din punct de vedere , al originii munții care împrejmuiesc Țara Beiușului sunt
cristalino -mezozoici, adică au în bază șisturi cristaline peste care sunt dispuse roci
sedimentare permo -mezozoice, form ate din gresii, conglomerate și roci carbonatice spre
deosebire de munții din Carpații Orientali și Meridionali, munții din jurul Țării Beiușului sunt
mai complecși deoarece apar roci vulcanice în Vlădeasa de exemplu (Berendei, 1997).
Regiunea depresiona ră s -a scufundat față de munții înconjurători în timpul
neozoicului, ca și celelalte depresiuni din vestul Munților Apuseni: Vad -Borod, Zarandului,
Șimleului.
Râurile nu numai că au dat un relief de eroziune dar au determinat și acumulări
aluvion are de -a lungul luncilor lor, în timpul cuaternarului.
În sedimentele marine depuse de fostele mări, râurile au modelat dealurile actuale ale
depresiunii, dealuri care au o structură piemontană (adică, stratele înclină lin spre axul
depresiunii), mai r eprezentativ fiind Piemontul Buduresei, dealuri care ajung la circa 500 -600
m la conta ctul cu munții și coboară la circa 225-230 m spre centrul depresiunii (Berendei,
1997) . În unele cazuri, dealurile închid mici depresiuni, ocupate de așezări umane, ca de
exemplu Fin iș, Tărcăița, Pomezeu etc.
În ceea ce privește dealurile, acestea sunt mai extinse în est la baza Munților Bihor,
Vlădeasa și Pădurea Craiul ui și mai slab extinse la baza Munților Codru -Moma, următorul
nivel este reprezentat de luncile râ urilor și anume: Lunca Crișului Negru intens cultivată și
umanizată, ale Crișului Băița, Pietros, Nimă iești, Roșia. De asemenea sunt prezente defileele,
sectoarele de îngustări de chei create de râ uri, dintre care se remarcă Defileul Crișului Negru

10
între U leacul de Beiuș și Șoimi, lung de 18 km (Berendei, 1997) , Cheile Tărcăiței, Fizișului și
Holodului ( Filimon, 2012) .
Pe lângă relieful amintit mai sus, î n Țara Beiușului se găsește un imens complex
carstic (Cetatile Ponorului), nenumarate doline, peș teri (Pe ștera Piatra Altarului, P eștera
Căput, Peștera Urșilor, Peștera Ferice, Peștera Meziad, Peștera Ciur-Izbuc, Peștera Ciur –
Ponor ), avene (Avenul Gemanata, Avenul Negru ), ghețari (Focul Viu), canioane sălbatice
(Valea Galbenei, Valea Boga), râuri care dispar în pamânt și reapar la distanță de kilometri în
izbucuri, chei (Cheile Șomeșului Cald), lacuri subterane și cascade.1

3.2 Hidrografia
Râul care străbate depresiunea este Crișul Negru, cu o lungime totală de 144 km
(Berendei, 1997) acesta izvorește de la o altitudine de 1460 m (Berendei ,1997) Vf.Cucurbăta
Mare . Crișul Negru este colectorul tuturor râurilor din spațiul beiușan. De la cursul superior
râul are o pantă mare de 30-50m/km (Filimon, 2012), dar aceasta scade în spațiul depresionar
la 10m/km. Dintre numeroșii afluenți ai râului amintim: în parte stângă: Valea Briheni , Valea
Criștiorului, Valea Tărcăiței , Valea Finișului și Valea Mare, iar în partea dreaptă: Crișul Băița ,
Valea Neagră, Valea Chișcăului, Crișul Pietros, Valea Mezieșului, Valea N imăiești și Valea
Roșia (Filimon, 2012) (fig. 3 ).
Cel mai importat afluent al Crișului Repede este Crișul Pietros, deoarece izvoarele
acestuia coboară din carstul Padișului. Debitul maxim înregistrat a fost de 253 m3/s în anul
1981 (Filimon, 2012). Al doil ea afluent al Crișului este Valea Roșiei, care are ca și afluenți
Valea Meziadului și Valea Sohodolului. Crișul Băiței colectează o serie de cursuri de apă, din
zona montană, cele mai importante fiind Valea Sighiștelului, Valea Brusturi și Bulza.

1 http://www.tarabeiusului.ro/tara -beiusului/depresiunea -beiusului

11

Fig. 3. Harta fizico -geografică a Țării Beiușului

3.3 Clima
Depresiunea Beiușului beneficiază de un climat temperat continental cu diferențe între
depresiun ii și munț ii, acest areal fiind influențat de masele de aer vestice mai umede și mai
calde ce vin dinspre Oceanul Atlantic. Munții Apuseni joacă un rol important în bararea
maselor de aer umed dinspre vest, determinâ nd menținerea pe o perioadă mai îndelungată a
vremii închise și a precipitațiilor de lungă durată. O altă consecință a poziției geografice o
reprezintă umezeala mai mare a aerului decât în alte regiuni. Din punct de vedere , al etajelor
climatice, cea mai mare parte a Ță rii Beiușului se încadrează în etajul de deal și podiș. Acesta
impune temperaturii medii anuale de 10oC. „Conform datelor de la sta țiile meteorologice:
Ștei, Sâna de Vale și Dumbrăvița de Codru, temperaturile cele mai scăzute se constată în
lunile ianuarie și februarie, cu temperaturi de -4,9o C la Stâna de Vale și -0,6oC la Ștei. Astfel
temperaturile medi i lunare cele mai ridicate su nt în lunile iulie și august ” (Filimon, 2012 , pag.
102).

12
Temperatura medie anuală a Țării Beiușului scade odată cu c reșterea altitudinii, de la
9,9oC la Ștei și 9,8oC la Dumbrăvița de Codru spre 4oC la Stâna de Vale. Variația temperaturii
cu alt itudinea este dată de gradientul termic vertical d e 0,5 -0,7C/100m (Gaceu, 2005). În ceea
ce privește precipitațiile , cantitățile medii sunt de 650 mm/an la Ștei, 839 mm /an Dumbrăvița
de Codru și 1,551mm /an la Stâna de Vale (Gaceu, 2005) .
Vânturile importan te pentru Țara Beiușului sunt cele locale reprezentate de brizele de
munte și brizele de vale.

3.4 Vegetația și faun a
Spațiul Țării Beiușului se î ncadrează în cea mai mare parte a zonei de pădure, etajată
în funcție de altitudine de la pădurile de stejar specific vetrei depresiunii până la cele de
conifere specific arealelor mai înalte din Munții Bihor -Vlădeasa. Zona pajiștilor cuprinde:
etajul pajiștilor de deal, de munte și subalpine care ocupă spații reduse în Țara Beiușului.
În Țara Beiușului, s uprafaț a rep rezentată de păduri este de 46% , iar pășunile și fânețele
dețin o suprafață de 29,82% (22,89% pășuni și 6,93% fânețe) (Filimon, 2012) (fig. 4 ).

Fig. 4 . Structura fondului funciar (Sursa: Filimon, 201 2)

Astfel biocenozele zonale includ:
 zona de pădure cu următoarele etaje:
o etajul pădurilor de foioase cu două subetaje: al pădurilor de gorun și gorun în
amestec cu alte foioase și al pădurilor de fag și de amestec de fag cu rășinoase ;
o etajul pădurilor de moli d.
 zona pajișt ilor cuprinde:

13
o etajul pajiștilor de deal ;
o etajul pajiștilor montane ;
o etajul pajiștilor subalpine .
Altitudinea în Țara Beiușului este cuprinsă între 200 m- 1150 m (Berendei , 1997) , iar
suprafețele forestiere sunt reduse și au rol de agrement, dintre acestea putem aminti : pădurea
dintre orașul Beiuș și statul Delani (fig. 5), dintre satele Remetea și Meziad. Compoziția
floristică a Depresiuni i Beiuș este reprezentată de gorun ( Quercus petraea) (fig. 6), carpen
(Carpinus betulus) (fig. 7), ulm (Ulmus minor), cireș sălbatic (Prunus avium), tei (Tilia
cordata) mesteacăn (Betula pendula) (fig. 8), molid (Picea abies) (fig. 9), fag (Fagus
silvatica) (fig. 10), alunul (Corrylus avellana) (fig. 11), zmerul de munte, pin ( Pinus) și brad
(Abies) . Mai întâlnim fructe de pădure, afin e (Vaccinium myrtillus), fragi (Fragaria ve sca),
dar și ciuperci: gălbiori (Chanterellus cibarius), roniță (fig. 12), hribi (Bolerus edulis) (fig.
13), ghebe (Armillaria mellea) (fig. 14), acestea cresc și în pădure, dar mai mult printre pruni
și sunt p rimii bureți care apar primăvara și bureți de lemn (Spongiam lignum) (fig. 15), care
cresc pe copac i, pe punctul de a se usca, în general se găsesc toamna și iarna .
Dintre p ăsări amintim: ciocănitoarea (Piticus canus), turturica (Streptopelia tu rtur) ,
pițigoiul mare (Parus major) . În această zonă se găsesc și animale de interes cinegetic : mistreț
(Sus scrofa) (fig. 16) căprio rul (Capreolus capreolus) , cerb (Cervus alapuhus carpathicus) ,
lup (Canis lupus), urs (Ursus arctos) , fazan ( Phasianus colc hicus) (fig. 17) și vulpe (Vulpes
vulpes) .

Fig. 5 . Pădurea dintre Beiuș ș i Delani

14

Fig. 6 . Gorun Fig. 7. Carpen

Fig. 8 . Mesteacănul Fig. 9 . Molid

Fig. 10 . Fag Fig. 11 . Alun

15

Fig. 12. Roniță

Fig. 13 . Hribi Fig. 14 . Ghebe

Fig. 15 . Bureți de lemn

16

Fig. 16 . Mistreț Fig. 17. Fazan

17

CAPITOLUL 4
COMPONENTA UMANĂ

Componeta umană, este componeta cu ceea mai mare capacitate de intervenție într -un
sistem teritorial. Aceasta prin aspectele cantitative și prin aspectele calitative imprimă
tendința de evoluție viitoare a sistemului. Astfe l vom avea în vedere evoluția geodemografică
a Țării Beiușului, strunctura pe sexe, dar și etnia populației din acest areal. Evoluția
geodemografică a Țarii Beiușului a fost influențată de evenimentele istorice care au avut loc
în acest spațiu, primele dat e concrete despre popu lație a fost în anul 1721, cu un număr de
13000 de locuitori (Filimon, 2012) .

4.1 Evoluția geodemografică
Tabel 1 Evoluția numerică a populația din Țara Beiușului
(Sursa: Primăria Beiuș , 2016 )

Comuna/Orașul Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014 Anul
2015
Număr persoane
BEIUȘ 11727 11692 11701 11653 11654 11606 11501
NUCET 2128 2136 2134 2128 2115 2097 2152
ȘTEI 8230 8145 8008 7796 7712 7596 7468
VAȘCĂU 2729 2681 2624 2597 2554 2510 2473
BUDUR EASA 2614 2624 2659 2695 2680 2708 2693
BUNTEȘTI 4686 4637 4594 4607 4574 4527 4491
CĂBEȘTI 1957 1948 1923 1917 1894 1870 1856
CĂRPINET 1999 1969 1937 1926 1905 1870 1845
CÂMPANI 2536 2521 2503 2497 2460 2445 2411
CRIȘTIORU DE JOS 1489 1476 1457 1418 1370 1352 1337
CURAȚELE 2594 2582 2530 2500 2475 2451 2445
FINIȘ 3753 3724 3702 3702 3688 3654 3637
LAZURI DE BEIUȘ 1697 1666 1647 1651 1638 1603 1592
LUNCA 2963 2914 2869 2877 2853 2811 2763
PIETROASA 3372 3361 3329 3297 3252 3244 3205

18
POC OLA 1525 1499 1499 1493 1471 1466 1463
POMEZEU 3066 3038 3005 2970 2927 2884 2820
RĂBĂGANI 2128 2112 2087 2077 2067 2037 2023
REMETEA 3011 2977 2952 2931 2918 2880 2871
RIENI 3138 3124 3109 3125 3097 3086 3055
ROȘIA 2558 2547 2524 2511 2485 2488 2451
ȘOIMI 2704 2668 2642 2628 2588 2566 2521
TĂRCAIA 2052 2059 2040 2101 2068 2070 2069
UILEACU DE BEIUȘ 2296 2250 2219 2186 2128 2088 2074
TOTAL 76952 76350 75694 75283 74573 73909 73216

Analizând intervalul 2009 -2015, din graficul realizat mai jos reiese faptul că populația
Țării Beiușului a suferit o descreștere din anul 2009, de la 76952 locuitori, la 75694 locuitori,
în anul 2011. În intervalul 2011 -2012 a apărut o creștere a popul ației. După anul 2012,
populația a scăzut din nou, a jungându -se la o populație de 73216 în anul 2015 (tabel 1, fig.
18). Acestă scădere este datorită unui număr mare de factori (migrarea unei categorii ale
populației spre țările din Vest, scăderea ratei natalității, etc).

Fig. 18. Evoluția numerică a populației din Țara Beiușului (2009 -2015)
(Sursa: Primăria Beiuș, 2016 )

19
4.2 Structurile geodemografice
4.2.1 Structura pe sexe
Evidențiază raportul numeric dintre ele două sexe. Analizând întregul sistem teritorial
a Depresiuni Beiuș, cons tatăm că este ușor dezechilibrat . Se poate observa din tabelul 2 și 3 ,
că în intervalul 2009 -2015, populația feminină este mai mare, cu un procent de 51% față de
populația masc ulină, care reprezintă 49%.
Tabel 2 Evoluția populației de sex feminin din Țara Beiușului (2009 -2015)
(Sursa: Primăria Beiuș , 2016 )

Comuna/Orașul Anul
2009 Anul
2010 Anul
2011 Anul
2012 Anul
2013 Anul
2014 Anul
2015
Numărul de persoane de sex feminin
BEIUȘ 6077 6062 6086 6073 6079 6073 6014
NUCET 1084 1083 1082 1084 1087 1074 1097
ȘTEI 4237 4210 4135 4032 3978 3910 3852
VAȘCĂU 1405 1384 1356 1335 1316 1295 1276
BUDUREASA 1321 1329 1350 1373 1350 1370 1358
BUNTEȘTI 2321 2289 2272 2272 2263 2235 2227
CĂBEȘTI 958 966 959 953 941 928 926
CĂRPINET 1024 1007 996 999 985 968 957
CÂMPANI 1303 1290 1270 1268 1250 1245 1232
CRIȘTIORU DE
JOS 773 765 749 726 705 694 683
CURAȚELE 1302 1298 1273 1256 1244 1236 1230
FINIȘ 1892 1884 1871 1867 1858 1833 1827
LAZURI DE BEIUȘ 848 830 819 818 813 794 784
LUNCA 1512 1489 1456 1456 1446 1426 1403
PIETROASA 1722 1717 1693 1682 1661 1652 1625
POCOLA 776 759 753 749 735 735 725
POMEZEU 1511 1486 1473 1457 1437 1415 1387
RĂBĂGANI 1118 1115 1100 1091 1084 1072 1069
REMETEA 1539 1522 1504 1496 1482 1458 1458
RIENI 1552 1556 1545 1555 1534 1521 1505
ROȘIA 1241 1238 1228 1221 1212 1214 1189
ȘOIMI 1372 1355 1348 1340 1327 1308 1296
TĂRCAIA 1059 1059 1046 1073 1059 1068 1068
UILEACU DE
BEIUȘ 1171 1145 1129 1107 1077 1060 1051
TOTAL 39118 38838 38493 38283 37923 37584 37239

20
Tabel 3. Evoluția populației de sex masculin din Țara Beiușului( 2009 -2015 )
(Sursa : Primăria Beiuș , 2016 )
Comuna/Orașul Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013 Anul 2014 Anul 2015
Numărul de persoane de sex masculin
BEIUȘ 5650 5630 5615 5580 5575 5533 5487
NUCET 1044 1053 1052 1044 1028 1023 1055
ȘTEI 3993 3935 3873 3764 3734 3686 3616
VAȘCĂU 1324 1297 1268 1262 1238 1215 1197
BUDUREASA 1293 1295 1309 1322 1330 1338 1335
BUNTEȘTI 2365 2348 2322 2335 2311 2292 2264
CĂBEȘTI 999 982 964 964 953 942 930
CĂRPINET 975 962 941 927 920 902 888
CÂMPANI 1233 1231 1233 1229 1210 1200 1179
CRIȘTIORU DE JOS 716 711 708 692 665 658 654
CURAȚELE 1292 1284 1257 1244 1231 1215 1215
FINIȘ 1861 1840 1831 1835 1830 1821 1810
LAZURI DE BEIUȘ 849 836 828 833 825 809 808
LUNCA 1451 1425 1413 1421 1407 1385 1360
PIETROASA 1650 1644 1636 1615 1591 1592 1580
POCOLA 749 740 746 744 736 731 738
POMEZEU 1555 1552 1532 1513 1490 1469 1433
RĂBĂGANI 1010 997 987 986 983 965 954
REMETEA 1472 1455 1448 1435 1436 1422 1413
RIENI 1586 1568 1564 1570 1563 1565 1550
ROȘIA 1317 1309 1296 1290 1273 1274 1262
ȘOIMI 1332 1313 1294 1288 1261 1258 1225
TĂRCAIA 993 1000 994 1028 1009 1002 1001
UILEACU DE BEIUȘ 1125 1105 1090 1079 1051 1028 1023
TOTAL 37834 37512 37201 37000 36650 36325 35977

Având în vedere tabelele 2 și 3, am realizat un grafic, cu evoluția populației feminine
și masculine din Țăra Beiușului în intervalul 2009 -2015. Conform graficului, populația
feminină este mai mare, decât populația masculină. Din anu l 2009 până în anul 2015, ambele
sexe scad, populația feminină ajugând la un număr de 35977 de locuitori, iar populația
masculină, la 35977 de locuitori în anul 2015 (fig. 19 ).

21

Fig. 19. Evoluția numerică a populației de sex feminin și masculin din Ța ra Beiușului (2009 –
2015) (Sursa: Primăria Beiuș, 2016)

4.2.2. Structura etnică
Caracterul românesc al Țării Beiușului este una dintre cele mai profunde trăsături
propii acestui spațiu.
Tabel 4 . Structura etnică a populației Țării Beiușului ( 2009-2015 )
(Sursa: Primăria Beiuș, 2016)

Anul Români(%) Maghari(%) Romi(%) Alte etnii(%)
2009 91,45 6,29 1,3 0,96
2010 91,69 5 2,6 0,71
2011 95,2 3,48 0,79 0,53
2012 94,3 2,68 1,54 0,48
2013 96,43 2,24 1 0,33
2014 98,2 1,2 0,4 0,2
2015 98,74 1 0,15 0,36

22
După cum se observă din (tabelul 4, fig. 20 ), populația de etnie română domină, având
ponderi de peste 90%, m aghiarilor le revin ponderi de 3 %, iar romilor de 1,50 %. Celelalte
etnii su nt puțin reprezentate în spațiul beiușan, deținând ponderi de 0,46%. În anul 2011,
populația de etnie română, crește, având valori de peste 94%, iar în anul 2012 scade, dar din
anul 2013, crește constant. Restul etini ilor scad din anul 2009 până în 2015 co nstant .

Fig. 20. Evoluția numerică a populației după etnie în Țara Beiușului

23

CAPITOLUL 5
AȘEZĂRILE

Împreună cu componenta umană, așezările alcătuiesc componeta de intervenție în
sistem, astfel caracteristicile morfo metrice și morfologice ale acestora sunt direct dependente
de modul în care componenta umană a interacționat cu cele naturale, reușind să le transforme
în elemenete de favorabilitate pentru activitățile umane. În Țara Beiușului fiind o regiune –
sistem așeză rile sunt importante atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ.
Distribuția mo rfologică ș i tipologia satelor din Țara Beiușului este următoarea
(Filimon, 2012) :
Din punct de vedere morfologic există:
 sate situate în spațiul montan sau la contac tul cu spațiul montan: Codru, Dumbrăvița
de Codru, Briheni, Tărcăiță, Brusturi, Roșia, Budureasa, Pietroasa, Nucet, Meziad,
Băița și Criștiorul de Sus.
 sate situate în spațiul deluros piemontan: Mierag, Coșdeni, Drăgoteni, Goila, Finiș
etc.
 sate situate la contactul dintre dealurile piemontane și vatra depresiuni: Cucuceni,
Cusui uș, Feneriș, Ghighișeni, Lazuri de Beiuș, Livada Beiușului etc.
 sate situate în vatra depresiuni: Pocola, Băleni, Rieni, Buntești, Șebiș și Sudrigiu.
Siturile de contact între cele două forme de relief sunt foarte numeroase, deoarece locuitorii
utilizează ambele spații, astfel putem identifica tipologii centrate pe formele majore de relief.
Satele de vale sunt foarte numeroase astfel se pot identifica alte tipuri:
 sate de văi princi pale: se alcătuiesc de -a lungul văilor mai largi, oferind cele mai bune
amplasamente din punct de vedere morfologic. Ca și exemple amintim cursul superior
al Crișului Negru, văiile ce coboara din Munții Bih orulu i și Valea Nimă ieștilor
 sate de văi secundare : acestea sunt mai puține. Sohodol (pe valea Sohodolului, afluent
al văii Roșia), Cresuia, Beiușele (pe Valea Beiușele, afluent al Nimăieștilor), Valea
Izbucului, etc.
 sate de luncă. Drăgănești, Grădinari, Păntăș ești, Șebiș și Lelești etc.
 sate de terase s au de contact luncă -terasă: Pietroasă, Gurani etc .

24
 sate de interfluviu piemontan: sunt mai puține, în general, din categoria satelor mici și
foarte mici. Satele se regăsesc îm Piemontul B uduresei( Saca, Talpe, Mizieș) și
Dealurile Păduri Craiului.
 sate de platou carstic: sunt specifice arealului carstic al Munților Codru -Moma
 sate de bazinet depresionar: sunt reprezentate de satul Roșia.
Tipologia așezărilor
Din punct de vedere al structurii Țara Beiușului cuprinde toate cele trei tipuri majore
de sate: -sate cu structură risipită
-sate cu structură ră sfirată
-sate cu structura adunată
Din punct de vedere al texturi vetrei, satele din Țara Beiușului se clasifică astfel:
-sate cu textură liniară : Saca, Teleac, Chișcău etc
– sate cu text ură tentaculară: Meziad, Pomezeu, etc
– sate cu textură neregulară: Tărcaia, Rieni.
Așezările din Țara Beiușului poat fi clasificate și din punct de vederea al mărimii
cuprizând:
 așezări foarte mici cu o populație sub 150 de locuitori
 așezăr i mici cu o populație cuprinsă între 151 -450 de locuitori
 așezări mijlocii 451 -550 de locuitori
 așezări mijlocii spre mari 551 -100 de locuitori
 așezări mari 1001 -1500 de locuitori, cuprinzând așezările rurale foarte mari
(Budureasa și Finiș) și așezările u rbane mici (Nucet și Vașcău)
 așezări cu populație de peste 2500 de locuitori, reprezentate de orașele Beiuș și Ștei.

25

CAPITOLUL 6
RESURSE LE ETNOGRAFICE

Slogan
„Vin -o în Țara Beiușului
În inima muntelui
Pe tarâmul pitoresc
Ce te face zâmbîreț
Chiar de ai o zi mai proastă
Nimeni nu te lasă baltă
Nu te î mbie la tristețe
Ci la o nouă poveste
Una despre călătorie
Și-alta despre omenie
Și să nu te plictisești
Multe poți sa vizitezi
Biserici, muzee și cetăți
Iar de iți place aventur a
La noi în cetate
Te așteaptă peșterii minunate
Despre care nu ai aflat
Dar pe loc vei realiza
Ce frumoasă -i
Țara mea !”2

În satele din Țara Beiușului nu au fost produse doar cereale sau crescute animale. O
ocupație adiacentă a u devenit meșteșugurile. Datorită condițiilor geografice sau apropierii de
piețele de desfacere locuitorii multora dintre ele au depășit nivelul preocupărilor casnice și au
practicat meșteșuguri tradiționale. Acestea i -au ajutat să -și sporească veniturile precare din

2 http://www.tarabeiusului.ro/

26
agricultură .
Țara Beiușului se remarcă prin următoarele elemente de specificitate: identitatea
etnografică, mesteșuguri, tradiții obiceiuri și datini, încondeierea ouălelor, casa țărănească,
port popular, dar și cultiviar ea plantelor medicinale.

6.1. Meșteșugurile tradiți onale specifice Țării Beiușului
Prelucrarea lemnului, din acesta se fac lăzi de zestre, troițe, case tradiționale, șură,
poartă tradiți onală, moară, vioară cu goarnă , dar și scări de lemn și împletit uri de nuiele, c are
se realiază și azi.
6.1.1. Lădăritul este cel mai cunoscut meșteșug tradițional din Țara Beiușului, lăzile
de zestre reprezentând un fel de simbol al acestui spațiu, recunoscut la nivel național . În trecut
rolul a cestora era important, în ele pă strând u-se zestrea fetelor, acestea trebuiau să fie cât mai
încăpătoare și mai frumos ornamentate, de ase menea aveau rol de etalare a stă rii financiare a
familiei . Lăzile de zestre se confecționează din lemn de fag. Arborele este ales din pădure de
către meșter ul lădar, arborele trebuie să fie cât mai frumos, fără noduri pentru a se putea
prelucra cât mai ușor. Apoi arborele este fasonat și crepat în bucăți potrivit dimensiunilor
necesare, după care se c ioplește cu unealta numită bardă . Pe urmă materialul obținu t se pune
la afumat pentru a primi o culoare marionie, atractivă. După obținerea culorii se trece la
prelucrarea propriu zis a lăzilor de zestre. Meșterul lădar realizează cu ajut orul compasului
diferite forme ș i modele geometrice: romburi, cercuri, trasea ză diferite linii, forme de brăduți,
animale și case (fig. 21 ). Din lemn se mai realizează, hambare în care se păstrează cerealele
(grâu, porumb, orz, etc) .
Pe vremuri se realiza din lemn me se, scaune și paturi (fig. 22), care acum sunt păstrate
în muzee și reprezintă o valoare inestimabilă a Țării Beiușului.

27

Fig. 2 1. Lăzi de zestre de diferinte mărimi și cu diferite forme și modele

Fig. 22 . Interiorul unei case tărănești

6.1.2 Scărăritul reprezintă un alt meșteșug practicat în Țara Beiușului mai precis în
comuna Curățele, sat Cresuia. În prezent ac est meșteșug este practicat de patru familii,
presupune o muncă grea care implică multe ore de muncă. Când au confecționate un număr de
scări aceștia le urcă în căruțe și pornesc cu ele spre vânzare, fie spre Banat, fie spre Satu
Mare. Această „drumeție ” poate dura o lună, timp în care aceștia dorm în căruț (de vreo 2 -3
ani c ăruțele au fost înlocuite cu maș ini). Scările se fac din lemne de molid și brad, lemnul
trebuie ale s să fie cât frumos, să nu existe multe noduri pe el. Apoi lemnul se dec ojește, pe
urmă se taie fâșii (sul) (fig. 23 ) în funcție de dimensiunea dorită. Fuștei (fig. 24 ) se realizează
din lemn de tufă (alun) . Dup ă aceea se ia lemnul finisat, se măsoară dins tanța dintre fuștei,
aceștea reprezetând „treptele ” scării. Sulul trebuie gău rit la o distanță de circa 20 cm între

28
fuștei (fig. 25, 26). Scările sunt realizate duble (fig. 27) sau simple (fig. 28 ) la diferi te
înalțimi, de la 5 m până la 15 -20 m.

Fig. 23 . Sul Fig. 24 . Fuștei

Fig. 25 . Găuritul sulului Fig. 26 . Amplasare fușteilor

Fig. 27 . Scări duble Fig. 28 . Scări simple de diferinte înalțimi

Un alt element de specificitate este prelucrarea lemn ului pentru obțin erea unelte lor
agricole necesare în gospodărie, mai ales furci și greble (fig. 29), cozi de coas ă, cozi de sapă,

29
car (fig. 30 ) și topor , realizate la Mierag și Tărcăiță, fiind . Pe lângă acestea putem aminti
împletirea de n uiele din care se realizează, mă turi și coșeri (fig. 31 ).

Fig. 2 9. Unelte a gricole (furcă și greblă) Fig. 3 0. Car (căruță)

Fig. 31. Coșeri și mătură
Pentru Depreiunea Beiuș sunt reprezentative și troițele (fig. 32) , dar și poarta de lemn
(fig.33 ) din Budureasa, acesta este situată la intrarea în sat dinspre Beiuș.

Fig. 32 . Troița din Budureasa Fig. 33 . Poarta de lemn din Budureasa

30
În Cresuia se află o troiță (fig.34 ) la intrarea în sat, pe acesta este pictac Iis us, iar
localnici de câte ori trec pe lângă troiță își fac semnul cruci.

Fig. 34 . Troiță din Cresuia
6.1.3. Olăritul
Cele mai importante centre de olărit erau la Săliște de Vașcău, Criștiorul de Jos,
Cărpinet, Leheceni, Lelești, iar în prezent se mai practică doar în satul Leheceni. C eramica
diferă de la un sat la altul atât prin produsele realizate (fig. 35 , 36), cât și prin ornamentele
acestora, predomină culoarea roșiatică cu ornamente simple. Ceramica roșie este o ceramică
de sorginte roman ă, de culoarea roșu -cărămizie și este smălțuită.

Fig. 35 . Oală pentru sarmale Fig. 36 . Canceu

31

6.1.4. Vărăritul este un alt meșteșug care s -a dezvoltat în acest areal, fiind specific satelor din
spațiul Platoului Carstic Vașcă u, Mun ților Păd urea Craiului sau din imediata vecinătate a
acestora.
Varul este cunoscut ș i sub numele de oxid de calciu , acesta se prezintă sub formă de
pulbere de culoare albă (fig. 37) . Acesta cu apă reacționează energic, efervescent cu degajare
de căldură formându -se, varul stins. Punctul de topire este 2570oC.3 Obținerea varului se
realizează prin descompunerea termică a calcarului (fig. 38). Acest proces se numeș te prăjirea
calcarului. La realizarea acestui pro ces, se utilizează, măști și măn uși pentru pr otejarea căilor
respiratorii.
Varul poate fi utilizat în industria de constrcuții, pentru văruitul pereților și prepararea
mortarului pentru tencuieli. Exista două categorii de var, var stins care este utilizat în
principal pentru finisaje, mortare, pent ru rosturi și pentru văruit, dar și varul nestins care are
proprietăți similare cu cimentul, fiind utilizat ca amorsă.

Fig. 37 . Varul4 Fig. 38. Calcar 5

6.2. Obiceiuri, tradiții și datini
6.2.1. Colindul
În A junul Crăciunului copi ii, atât fete cât și băieți, în grupuri sau individual, pornesc
de la că tunele ma i îndepă rtate, mergând, din casă în casă , ajugâ nd la toate casele din sat (fig.

3 http://www.slideshare.net/ioanapisicuta99/oxidul -de-calciu
4 http://www.archnetwork.eu/pages/wp -content/uploads/ 2012/03/clip_image0331.jpg
5 http://www.archnetwork.eu/pages/wp -content/uploads/2012/03/clip_image0321.jpg

32
39). Aceș tia înainte de a intra în casa oamenilor, la po artă, întreabă gazdele „Slobodu a
Coinda”, apo i daca ră spunsul gazdei este afirmativ, i ntră în curte și încep a colinda. Pe
vremuri o amenii îi „plăteau” cu colaci, vin, nuci, mere , însă în prezent le oferă bani.

Fig. 39 . Grup de colindători

6.2.2 Turca(Țoangele sau Bitușeri)
Cu Turca um blă un grup de feciori neînsurați, petrecă reți, însoțiți de un grup de băieți
mai tineri (12-15ani). Turca apare sub forma unei măș ti viu împodobite, cu cap de lemn
acoperit cu blană de oaie sau de alt animal, cu coarne de vită sau de berbec, de care atârnă
prim e (panglici) ș i clopoț ei. Corpul turcii este acope rit cu o pânză roșie sau o bitușa realizată
din tot soiul de petice, lungă și largă, iar la mijloc aceștea au colopote, de diferite dimensiuni ,
pe care le scutură , pentru a face gălăgie și a arunca spiritel e rele. Aces ta poartă în mână o
furcă din fier, cu care se apără dacă cineva dorește să-i dea masca jos. Țoanga este un
persona j cu rol mut, mutenie compensată însă prin dans și pantomimă, deosebit de expresive,
cât și prin situaț iile conflictuale în care era pusă (cu spectatorii), în timpul deplasă rii „de la o
casă la al ta”, ea ciondă nindu -se cu „colegii”, spe riind copiii, ciupind fetele și dansând
(fig.40 ). Turca intră împreună cu Stea ua în casa oamenilor, acolo ace asta le oferă un spectacol
pe cinste. În schimb gazdele le of erea colaci, băutură și bani.
Umblatul cu Steaua este un obicei care evocă momentul în care, la nașterea lui Iisus,
pe cer a apărut steaua călăuzitoare a magilor, având ca tematică principală drumul magilor în
căutarea Noului Născut. Stelarii sunt în grupuri de 6 -7 copii – grăitor, Irod, Înger, Voltezar,
Melchior, Gaspar, uneori și un „ciobănaș”. Ei sunt îmbrăcați cu cămași albe, de cânepă sau in,
iar peste umeri și brâu cu pri me tricolore. Pe cap poartă comă nac, lucrat din carton viu ornat
cu hârtie creponată, colorată (fig.41 ).
Sunt prezente dialogurile între Înger și Craii de la Răsărit, dar și cu Irod. Cântecele de
stea încep cu Nașterea, apoi se cântă, deobicei, „Trei Crai de la Răsărit”, „Steaua sus răsare”,

33
urmate de cel elate cântece, în funcție de alegerile grupului „Trei păstori”, „Răsărit -o răsărit”,
„Viflaime, Viflaime”, „Mergând Iosif și Maria”, „Colo sus, colo mai sus”. În final, este adus
un elogi u gazdei ș i se primesc daruri sau bani, pe care -i adună conducatorul trupei,
„grăitorul”.

Fig. 40. Turca

Fig. 4 1. Steaua

6.2.3. Plugul și Pluguș orul
În Ajunul Anului Nou se merge c u Plugul cu acesta umblă feciorii, iar cu Plugușorul,
copiii, aceștea rostec vestitul cântec „Plugușorul” . Aceș tea poartă cu ei clopote de la
animanle și biciul, cu care produc zgomote de mare intensitate, la diferite momente ale rostirii
textului.

6.2.4. Capra
Capra este executat de un flăcău mascat în chip de capră și îmbrăcat cu un cojoc pe
dos. Capra și însoț itorii ei umblă din casă în casă, dansând la ușa fiecăruia în prag de Revelion

34
(fig. 42 ).
Capra se alcătuiește dintr -un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se
învelește cu hârtie roșie. Peste această hârtie se pune o altă hârtie neagră, mărunt tăiată și
încrețită în forma părului. În dreptul ochilor se face în lemn do uă scobituri unde se pun două
boabe de fasole mari, albe, cu pete negre, peste care se lipește hârtia neagră și piele cu păr.
În loc de urechi, capra are două găvane de lingură. Pe ceafă are patru cornițe, frumos
împodobite cu hârtie colorată, pe care se află înșirate șiraguri de mărgele. În cele două fălci de
sus ale capului, se pune falca de jos, care se mișcă în jurul u nui cui care nu se vede. Această
falcă este îm brăcată la fel ca și capul. Sub ceafă este o gaură în care se pune un băț lung de un
cot, de care se ține capra.

Fig. 42. Capra și însoțitorii lui

6.2.5 Sorcova
Este un alt obicei, în cursul dimineț ii zilei de 1 ianuarie, grup uri d e copii merg cu
Sorcova, confecționată din f oi de hârtie. Se roștește un text scurt , „Sorcova, vesela,/ Să trăiți,
să-mbătrâniți,/ Ca un măr, ca un păr,/ Ca un fir de trandafir,/ Tare ca piatra,/ Iute ca
săgeata,/ Tare ca fierul,/ Iute ca oțelul./ La anul și la mulți ani!”. Copii dau ușor cu sorcova
înspre gazdele cărora se adresează . Odinioară, sorcova era un mă nunchi de nuiel e înverzite,
aceasta fiind adevărata semnificație a gestului augural (tinerețe, vigoare, belș ug) (fig. 43).
Copii i merg din cas ă în casă ca să le ureze oamenilor un an cât mai bun.

35

Fig. 43. Sorcova
(Sursa : http://www .romaniatv.net/la -multi -ani-2014 -istoria -si-semnificatia -sorcovei_117525.html )

6.2.6 Sărbătoarea celor 40 de Sfinți
În data de 8 mart ie feciorii din sat merg cu căruța cu cai (acum cu tractor ul), din casă
în casă și cer oamenilor cauciucuri, lemne, pă turi, etc. Seara pe dealul din jurul satelor aceștea
aprind focuri cu lucrurile primite de la săteni. Sunt tăiate crengile de pe un copac și pe trunchi
se bagă cauciucuri. În jurul focului se adună toți băieții tineri din sat și s e încinge o petrecere
pe cinste, cu mâncare, băutură și muzică. La miezul nopți i băieții pornesc spre sat, unde mută
lucruri, sp arg stivele de lemne de la oameni, pun bolțari în fața ușilor, lemene în mijlocul
drumului pentru a îngreuna traficul,etc. Bătrâni i spun că toate acestea se fac pentru aruncarea
spiritelor rele din zonă.
Fetele de măritat, care rămân acasă își fac o turtă din făină de grâu pentru aflarea
norocului. Această cocă este făcută doar din făină, apă și sare multă. Noaptea fetei i se face
sete și visează că sortitul ei îi va aduce apă.

6.2.7 Sărbătoarea Sfântului Gheorghe (Sângiorz)
Pe data de 23 aprilie s e sărbătorește Sângiorzul, c are deși la prima vedere este o
sărbătoare religioasă, ea are la bază vechi semnificații populare . Locuitorii acestor zone își
dădeau ac um oile unui cioban care le urca sus la munte, în zona Padiș, însă în prezent sunt
foarte pu ține familii care mai țin oi. Sfântul Gheorghe este considerat protectorul animalelor
pentru lapte , dar și al cailor.
Tot acum se pun ramuri verzi la porțile caselor, la grajdu ri, la cotețe sau la uși ca
ofrândă adusă zeului vegetației. În acestă zi băieții udă fetele (fig. 44), spunându -se că dacă
fetele sunt ude de Sângiorz , le va merge bine tot anul.

36

Fig. 44. Sângiorz
(Sursa http://www .voceatransilvaniei.ro/traditii -de-paste -in-covasna -lociolitul -sau-udatul -fetelor -un-
obicei -transmi s-din-generatie -in-generatie/ )
6.2.8 Încondeiatul ouălor
În Vinerea Mare, numită local și Vinerea Patimilor, Vinerea Paștilor sau Vinerea
Sfântă , nu se coace nimic, fiind ziua rezervată doar încondeier ii ouălelor . Oul
Pascal simbolizează sacrificiul Mântu itorului . Pe teritoriul României, sunt numeroase legende
care atestă în mediul rural conștientizarea înroșirii ouălor prin sângele sacrificial. Fiecare zonă
are propriile ei legende despr e apariția și simbolistica ouălelor (Degău, Brând, 2008) .
În această parte de țară, se consideră că la Paști se fac ouă roșii pentru a ne aduce
aminte de sângele nevinovat al lui I isus Hristos, vărsat pentru păcatele omenirii. Credințele
locului spun că atunci când Mama Mântuitorului a mers la crucea lui și l -a văzut răstig nit a
început să plângă, Maria avea la ea un coș plin cu ouă , iar lacrimile care cădeau din ochii ei și
atingeau ouăle se transformau în sânge și colorau ouăle.
O altă legendă spune că cele dintâi ouă roșii le -a făcut Maria Magdalena pentru a
bucura p e surorile și rudele sale. Ea a dat fiecăruia câte un ou, adresându -i cuvintele: „Hristos
a înviat!” , iar ceilalți răspundeau: „Adevărat că a înviat!” . De aceea și azi în ziua de Paști și în
toată Săptămâna Patimilor, sătenii ce se întâlnesc își adresează aceste formule.
În trecut se foloseau coloranți naturali, din plante sau coji de copaci. Pentru a vopsi
ouăle roșii se foloseau coji de ceapă roșie sau albă, pentru cu loarea galbenă foloseau flori de
tei sau coji de măr, culorile închise de gri -verziu s e obțineau din coji de arin sau de măr iar
din boabe de flori de soc se făceau ouă albăstrui.
Ouăle se mai puteau împestri și cu frunze de la diferite plante. Astfel ouăle fierte în
prealabil erau umezite cu un strop de apă și pe ele se lipeau acest e frunze, apoi erau introduse
pe un ciorap de nailon și puse într -un vas în care era culoare. (Degău, Brând, 2008) . Când
erau scoase din ciorap, ouăle aveau imprimată pe ele forma frunzei (fig. 45 ).

37
Într-o oală mare se pune la fiert ouăle cu puțin oțet ca să prindă culoarea mai bine,
apoi se încondeiau. Pentru aceasta fo loseau un instrument numit „chișiță”. Cu ajutorul ei se
trag linii fine deoarece este un bețișor su bțire și rotund , care la capăt este îndoit. În această
îndoitură se pune un tubuleț de alam ă și un fir subțire de păr de porc sau o pană mică de
gâscă, care se leagă bine, cu ață să nu cadă în timpul pictării ouălor. Într-o farfurie mai mic ă
se pune ceară și cu chișița î nmuiată în ceară (fig. 46) se fac pe ouăle fierte tot felul de
ornamente: mo tive vegetale (frunze de brad, stejar, mesteacăn, gorun, frunze d e fragi,etc ),
chipuri de înger și cel mai des întâlnit model este crucea creștinească, numită pe ouă „ crucea
Paștelui” (fig. 47 ). În următoarea fază ouăle astfel pictate se pun în diferiți coloranți iar acolo
unde s -a împrestit cu ceară v -a rămâne o culoare albicioasă. La final toate ouăle sunt șterse cu
o bucată de slănină pentru a primi l uciu frumos. Apoi sunt puse în coșuri de nuiele cu iarbă.
Reîntorși de la Slujba de Înviere, sătenii, c iocnesc primele ouă. Ouăle se pot ciocni
până la Duminica Tomii, după această zi cine ciocnește ouă păcătuiește.
Ouăle sunt vopsite cu coloranți artificiali și foarte puțini oameni mai păstrează tradiția
cu ceară și frunze , astfel încondeierea ouălelor își pierde treptat semnificația.

Fig. 45 . Ouă vopsite cu coji de ceapă Fig. 46 . Chișița și ceara
și ouă împestite cu frunze

Fig. 47. Ouă împrestite cu tot felul de ornamente

38
6.2.9 Șezătoar ea
Șezătoarea reprezintă o îmbinare a activității economice cu o atmosferă de petrecere.
În cadrul acesteia se întâlneau cel puțin vecinii, iar dacă era vreo fată de măritat, șezătorile
erau mai populate.6 Semnificația socială a șezătorilor consta în faptu l că ele contribuiau la
menținerea unei mentalități colective în comunitatea satului.
Seara după cină, în timpul ierni i, fetele și fecior ii se strângeau la gura sobei și lumina
unei lămpi, într -o casă mai apropiată de f iecare . Femeile care participau l a șezătoare torceau
fuiorul de cânepă și caierul de lână , tricotau, țeseau la razboi, iar bărbații sfărâmau porumb și
câteodată ajutau la depănatul lânii. Furcile sunt făcute din alun, lucrate și sculptate frumos, un
capăt al furcii era fixat de podea și c elălalt capăt de platfon. Astfel caierule era așezat în
funcție de înălțimea fetei. La șezătoare avea loc schimb de informații despre evenimentele
petrecute în viața satului, dar era și un prilej de încheiere a viitoarelor căsătorii. Tinerii, în
timpul șez ătorii spuneau, ghicitori, proverbe, descântece, cântau, povestesteau și jucau.
Șezătorile în ziua de azi nu mai sunt practicate ca pe vremuri. Acum șezătorile sunt
realizate între neamuri ori vecini, pentru spargerea nucilor și alesul acestora, dar și pe ntru
desfacerea porumbului de șușorcă.
6.2.10 Port popular
Este mărturia cea mai profundă a legăturii dintre oameni, a identității regionale a
comunității, dar și spațiul lor de viață. Portul popular beiușean se diferențiază prin elementele
costumului popu lar: suman și cojoc, fie prin culori, fie prin motive decorative, de restul
porturilor existente din zona. Culorile vii sunt purtate de fetele tinere, persoanele mature
purtând straie de culoare albastră și verde, iar persoanele în vârstă culori negre.
Portul femeiesc este alcătuit din: cârpă, spătoi, cojoc, poale, zadie, obdele și opinci
(fig. 48), iar portul bărbătesc din cușmă neagră, camașă de pânză, gacii largi, zadie și opinci,
iar iarna mai purtau bitușa sau sumarul (fig. 49).

6 https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98ez%C4%83toare

39

Fig. 48 . Portul femeiesc Fig. 49. Portul bărbătesc

6.2.11. Cultivarea de plante medicinale la Poieni i de Jos
Între ocupațiile din Țara Beiușului se distinge culesul „buruienilor de leac” din satul
Poieni i de Jos . Izolat față de căile de comunicație și cu un teren agricol restrâns, satul de pe
Crișul Pietros a cunoscut un destin aparte. Spre deosebire de alte comun ități unde medicina
empiric ă era apanajul femeilor, aici ea este o ocupație bărbătească. Potrivit cercetărilor
etnografice, practicarea ace stei î ndeletniciri poate fi estimată cu o vechime 200 -300 de ani.
Probabil că meștesugul a fost însă mai vechi.
Pe la 1900 existau peste 100 de familii care colectau, preparau și comercializau
plantele de leac (Mohan , 2001 ). La începutul anilor 70, potrivit unui studiu al cercetătoarelor
Maria Bocșe și Ana Marossy, vreo 60 de familii împărțeau piețele de desfacere urmând
anumite artere principale, fiind în tâlniți în multe părți din țară, în Bucovina, Moldova și
Transilvania. Un astfel de drum dura în tre o lună sau două până se epuizau stocurile de plante
sau preparate. Erau ușor identificabili și prin v olubilitatea lor extraordinară. În prezent , mai
sunt 24 de fam ilii din satul Poienii de Jos care se ocupă de cultivarea planetelor medicinale.
În preze nt, câte un tânăr sau b ărbat mai în vârstă pot fi întâlniți prin piețele din Oradea
unde vând ceaiuri combinate pentru diferite afecțiuni sau numai dintr -o singură plantă,
tincturi, alifii sau alte produse din plante medicinale. Ambalate în pungi de hârtie , produsele
lor sunt mai ieftine decât cele din magazinele specializate, iar vânzătorii dețin autorizații de
vânzare.

40
Colectarea plantelor se făceu în anumite intervale cu indicații chiar asupra părții din zi
„ în zori, primăvara pe rouă”, „vara la orice or ă a zilei” sau ” după ce se uscă roua”, însă a zi
multe sunt cultivate în grădini. Apoi urmează prepararea și uscarea. Rețetele tradiționale de
plante medicinale sunt pentru reumatism sub formă de fierturi pentru frecții, pentru boli de
ficat și vezică biliară, pentru boli de stomac, pentru răceli, bronșite sau boli pulmonare, boli
ale sistemului nervos precum anorexii sau cu efect calmant. Între plant ele des folosite se află
turița mare (Agrimonia eupatoria) (fig.50 ), pelinul (Artemisia absinthiu m) (fig.51 ), rostopasca
(Chelidonium majus), scaiul (Eringium planum), ghințura (Gentiana verna).

Fig. 50 . Turița mare Fig. 51 . Pelin (Sursa http://www.frunza -verde.ro/ceai -de-pelin

6.2.12 Botezul
Botezul este una dintre ce le șapte tain e ale bisericii noastre crești ne. Acesta se face la
6 săptămâ ni, însă unii părinți doresc să facă botezul mai rapid, există și unele cazuri în care
copilul este bolna v, iar botezul se face cât mai rapid posibil . Taina botezului pe vremuri se
realiza la oameni acasă, aceștea cheamau preotul acasă, deoarece în biserică nu erau condiții
necesare (cristelniță, încălzire,etc). În prezent botez ul de desfășoară în biserică. Timp de 6
săptămâ ni moașa merge la copil acasă și îi face baie, apoi înainte d e botez, acesta își face
moliva. Moașa este ceea care duce copilul în brațe până la biserică. Mama copilului nu poat e
să între în biserică, până nu îi face preotul și ei moliva. Apoi toată lumea intră în biserică și
începe slujba de botez. Pe timpul slujbe i, în biserică nașa ține copilul în brațe, acesta trebuie
să zică Crezul, după aceea se învârte de 3 trei ori în biserică , având lumânarea aprinsă.
Copilul este dezbrăcat de către naș ă (fig. 52 ), iar apoi preotul îl băga de 3 ori în apa sfințită

41
din criste lniță, timp în care spune: „Se botează robul lui Dumnezeu X.X , în numele Tatălui și
al Fiului și al Sfâtului. Amin”. Apoi îi taie un fir de păr și îl miruiește pe copil (fig. 53 ). După
ce se term ina taina botezului, copilul dacă este băiat, este luat de p reot în brațe și acesta în
ducu la Sf. Altar și se închină cu el la icoana Maici Domunlui. Pe urmă copilul este dus acasă,
iar în cinstea lui se dă o petrecere.

Fig. 52 Dezbracarea copilului Fig. 53. Miruiera copilului

6.2.13 Nunta
Pe vremuri păr inții mierelui și părinți i miresei se întâlneau miercurea dimineața, unde
fiecare i nvitau câteva femei pe care le puneau să îmbrace un baston în cârpe, roșii, negre,
galbene și alte culori, dar și cu panglici , acest baston se numea „țov”. Atât mirele, cât și
mireasa, alegeau doi băieți (chemători) (fig. 54) . Chemătorii erau îmbrăcați cu cămași
identice, iar apoi porneau cu țovurile din casă în casă ca să invite oamen ii la nuntă (Petre,
1944) . Cu ei mai aveau o sticlă de pălincă, iar pe drum le dau oamenilo r să bea. Același lucru
se întâmpla și sâmbata. Duminica dimineața se împodobea „zaslăul”, care era realizat din
dosuri, șteruguri, cârpe, etc, iar în vârf era pus un clopoțel. „Zaslăul” (fig. 55 ) era dus în fața
nunții de către un băiat, care face diferic e figuri, aruncă „zaslăul” în sus, etc. Tot duminica se
împodobea căruța, iar la cai li se punea la urechii panglici. Nunta se realiza la cort, acesta era
îmbracat cu brad, dosuri, cearcafuri și hârtie creponată. Pe vremuri nuntașii mirelui, împreună
cu ac esta mergeau acasa la el unde petreceau, miresa făcea același lucru, cu invitații ei. În ziua
de azi se mai păstrează, invitarea la nuntă cu chemători, însă acest lucru se face cu două
săptămâni înainte de nuntă. Țovurile și Zaslăul, în prezent, sunt reali zat de firme care se
ocupă de pregătirea nunților. N unta se face sâmbăta, mirii petrec împreună la restaurant, iar
transportul se realizează cu autoturismele.
Nuntașii mirelui sunt invitați la mire acasă, de unde pornesc, spre casa nașilor mari, la
casa acestora se, servește prăjituri și băuturi. Pe tot parcursul drumului în fața nunții tineri
joacă, iar chemătorii descântă (fig. 56) . Apoi împreuna cu naș ii, nuntații, mirele pornește spre

42
casa miresei. Ajuși în fața casei acesteia, ei sunt întâmpinați de către un „grăitor” , acesta
întreabă unde merg și pe cine caută. Între „grăitorul” băiatului și a fetei, începe un dialog
hazliu, dar și contraziceri. După câteva replici, „grăitorul” fetei lasă nuntașii să intre în casă,
apoi acesta aduce mirelui o bătrân ă îmbracată în alb și cu un buchet de urzici. Pe urmă adu ce
o fetiță mică, îmbracată în mireasă (fig. 57 ). După toate acestea, în finala grăitorul aduce
mireasa, iar apoi se spune Tatăl Nostru. După se pornește spre cununia civilă, iar mai apoi la
cununia religioasă, după la petrecere.

Fig. 54 Chemători Fig. 55 . „Zaslăul”

Fig. 56. Joc Fig. 57. Mireasa mică

6.2.14 Obiceiuri de înmormântare
În Țara Beiuș ului, în momentul în care un om decedează este spălat și îmbrăcat în
costum negru. Acesta este ținut acasă trei zile, iar în cele două seri se face priveghiul. Mortul
nu trebuie lăsat singur în casă. Sicriul este făcut din brad, iar crucea din lemn de gorun. În

43
sicriu lângă mort se pune un baston, bani și diferint e obiecte de care este acesta atașat. Se
spune că bastonul în folosește pe lumea cealată ca sprijin, iar ban ii, ca să -și plătească vama.
De când moare, până când este îngropat, la cap îi arde lumina făcută din ceară și împletită în
trei. Oameni la p riveg hii încep să vină de pe la ora 19: 00, iar când ajung spun: „Dumnezeu să
vă ierte păcatele și -a voastre și ale mortului” . Bărbații stau afară, iar femeile în casă, aceștea
încep a discuta despre viața răposatului. În funcție de ani i pe care îi are decedatul (dacă este
în vârstă), tineretul din sat organizează tot felul de „jocuri ”(Petre, 1944) .
Specific pentru această zonă este „gâscuța”. „Gâscuța” se joacă astfel se ia un ștergar,
se împletește apoi se leagă la capăt, după care în mijlocul camerei se aș ează un scaun mic,
fără spătar, pe el se așează un băiat, care mai apoi chemă o fată, pe placul lui, iar acesta
trebuie să vină la el și să -l sărute pe obraz, dacă fata refuză, este lovită cu ștergarul. Dacă fata
acceptă și vine la băiat, îi i a locul pe sc aun, iar după jocul continuă, învitând unul pe altul,
până ajunge toți cei tineri pe scaun. Alt joc este „Moartea” , băieții se îmbracă în haine urâ te,
rupte, cu lanțuri pe ei, iar la față se dau cu cenușă, făină, în gură își pun cartof, iar în buzunare
au făină, ouă și cenușă (Petre, 1944) . Aceștea merg prin camere să sperie lumea, iar la unele
persoane le aruncă cenușă pe față și ou în cap. Altele jocuri specifice zonei beișene sunt:
„calul”, „stupul”, „pâinea” și „negustorii” . A doua seară se repetă acele ași lucruri.
În ziua a treia , în jurul orelor 13:00 -13:30, vine preotul și realizează slujba de
înmormântare, la sfârșitul slujbei, preotul ține un discurs despre viața mortului, dar și
menționarea că acesta își cere scuze pentru cele realizare pe Pămant , de la familie, neamuri și
vecini. Când mortul este scos din curte, peste el se dă pomană o găină, unei persoane sărace.
Mortul în trecut era dus spre cimitir, cu căruța cu boi, însă în prezent aceste este dus cu
mașina.
Peste sicriu sunt așezate cor oanele, iar în urma mortului mer ge o bătrână văduvă, care
aruncă cu grău, puțin câte puțin . Se spune că astfel mortul, nu se trnsformă în strigoi și nici nu
vine niciodată acasă, ca să sperie pe cei rămași. Pe drum spre cimitir, mortul este „văietat”,cu
diferite descântece, familia indoli ată plânge și jelesc mortul. Pe drum de câte ori se citește Sf.
Evanghelie, însoțitorii mortului și neamurile lui, își fac semnul cruci i, sărută, apoi pun bani pe
evanghelie, care rămân preot ului.
După ce se îngrop ă mortul, se face „comandarea” acestuia, adică pomana. La pomană
se dă oamenilor, mâncare, felul unu, felul doi și desert , la sfârșit când toata lumea a terminat
de mâncat, preotul se ridică în picioare și face rugăciunea de mulțumire. La șase săptămâni se
face la mormânt „deslegarea”, printr -o rugăciune a p reotului, unde se dă oamenilor colaci și o
farfurie, drept pomană pentru cel decedat (Petre, 1944) .

44
6.3. A rhitectura traditională
6.3.1 Case țărănești
Majoritatea caselor sunt mari, cu un singu r nivel , având, cel mai adesea , două – patru
camer e la stradă și alte patru camere spre curte (fig. 58 , 59). Casele sunt construite sub forma
unui patrulater, împărțit astfel : prima parte în bucătărie, terasă, camerele de jos și b aie, a doua
parte: în șură, iar a treia: în camerele de la stradă, care sunt dispuse de o parte și de alta a
curții, însă sunt unite între ele de acoperișul unitar (fig. 60). Partea ramasă liberă dintre cele
două aliniam ente de camere reprezintă intrarea în gospodărie printr -o poartă de lem n, fier,
metal, numită în Țara Beiușului „căput” (fig. 61) . În mijlocului curții regăsim curtea, care este
acoperită cu vie (fig. 62, 63, 64 ) În Țara Beiușului, în localitățile Finiș (fig. 65) și Tărcaia (fig.
66), regăsim arhitectura specifică etniei magh iare. Diferența dintre casele românești și cele
maghiare constă în faptul că, casele maghiare nu au acoperișul unitar (intrare), iar în partea
dreapta au trei camere, iar în cea stângă au o cameră care se numește cuptoriște. Baie este
amplasată pe copridor ul celor trei camere.

Fig. 58. Casă din Cresuia Fig. 59. Casă din Pocioveliște

Fig. 60. Acoperiș unitar

45

Fig. 61. Căput Fig. 62. Curte acoperită cu vie

Fig. 63 . Casă din Nimăiești Fig. 64 . Curte și șură din Cresuia

Fig. 65 . Casă din Finiș Fig. 66 . Casă din Tărcaia

46
6.4. M anifestări cu caracter etnografic

6.4.1. Festivaluri
Ca și festivaluri specifice pentru Țara Beiușului amintim „Zilele Beiușului” (fig. 67 ),
care sunt sărbătorite la începutul luni mai, „Festivalul Berii”, iar fiecare comună, își
sărbătorește „Zile Comunei”. La aceste festivaluri, primăria invită diferiți cântăreți atât de
muzică populară, cât și cântăreți de muzică ușoară, care să facă o atmosferă plăcută pentru
localnici . La „Zilele Beiușului”, vin di feriți comercianți cu standuri de mâncare, băutură,
înghețată, deserturi, dar se amenejează și un parc de distracție (top roll, trenuleț, masinuțe,
etc).

Fig. 67 . Zilele Bei ușului

6.4.2. Târgul de la Beiuș

Specific pentru Țara Beiuș ului mai este și Târgul de la Beiuș, care se realizează în
fiecare zi de joi. Localnicii din zona Beiușului vin în târg pentru ași vinde recoltele,
animalele, unelte agricole (furci și greble, pentru lucrul la câmp), scăr i de lemn, var, mături
din nuiele , etc (fig. 68 ).

47

Fig. 68 . Târgul de la Beiuș

48

CAPITOLUL 7
INFRASTRCTURA TURISTICĂ DIN ȚARA BEIUȘULUI

Infrastructura turistică, reprezintă totalitatea dotărilor t ehnice și edilitare, necesare
asigurării serviciilor, pentru buna desfășurare a actului turistic. În cadrul bazei tehnico –
materiale se includ, structuri de primire, capacități de cazare și alimentație publică, structurile
de agrement, căile și mijloacele d e transport precum și dotările auxiliare.

7.1 Baze de cazare și alimentație publică

Tabel 5. Bazele de cazare licențiate, existente în Țara Beiușului
(Sursa datelor: Autoritatea Națională de Turism , 2016)
Tip unitate Nume Unitate Categorie Numar
de
came re Numar
locuri Alte Detalii Adresa Tip
Localitate Localitate
HOTEL CRISUL NEGRU 1 STEA 10 25 STR IOAN CIORDAS, NR 2 mun. Beiuș
HOSTEL MARIA 2 STELE 8 16 Calea Bihorului nr.26 mun. Beiuș
PENSIUNE TURISTICĂ PRINCIPESA
MARGARETA 3 STELE 15 31 str. Vasi le Lucaciu, nr. 5 mun. Beiuș
PENSIUNE TURISTICĂ VITTORIA 2 STELE 9 18 STR. HOREA, NR. 13 mun. Beiuș
CABANA TURISTICĂ PADICAS 1 STEA 7 21 CF 829 com. Budureasa
PENSIUNE TURISTICĂ PADIȘ 1
FLOARE 5 20 C.F. Nr. 785, Cabana Padiș com. Budureasa
PENSIUNE TUR ISTICĂ VILADIVA 3 FLORI 3 8 nr. 233/B com. Budureasa
PENSIUNE TURISTICĂ CASA URȘILOR 3 FLORI 10 24 nr. 96/1 com. Buntești
PENSIUNE TURISTICĂ MARINELY 2 FLORI 3 6 NR 265 com. Câmpani
PENSIUNE
AGROTURISTICĂ SIGHIȘTEL 2 FLORI 3 6 nr. 122 com. Câmpani
PENS IUNE TURISTICĂ BOROS 2 FLORI 6 11 NR 71 com. Finiș
PENSIUNE TURISTICĂ VURA 3 FLORI 8 16 nr.266 com. Finiș
PENSIUNE TURISTICĂ ZĂVOI 3 FLORI 6 12 nr. 371 com. Finiș
CABANA TURISTICĂ HAUS AM BERG 3 STELE 23 53 CF 50081 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ ROCK 3 STELE 10 20 FN, CF 1819 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ SKIPASS 3 FLORI 10 20 SAT VACANTA VARTOP, CF
1230, NR 941/19 oraș Nucet
VILA VIKY 3 STELE 8 16 SAT DE VACANTA VARTOP, oraș Nucet

49

Având în vede re graficul de mai jos, rezultă că pensiuni le turistice predomină în Țara
Beiușului, cu un procent de 53,62%, iar la po lul opus sunt vile cu un proce nt doar de 2,80%
(fig. 69) . Tot pe baza graficului (fig. 70 ) reiese faptul că s tructura bazei de cazare în funcție
de categorii le de confort , predomină bazele de cazare cu 3* avâd un procent de 63,69%, urmat
de cele cu 2* cu 34%, iar cel ma i mic procent îl au bazele de cazare c u 1*, avâd doar 2,31%.
NR 29
CABANA TURISTICĂ YETI 3 STELE 8 16 SAT VACANTA VARTOP, NR
50, C F NR 1302 oraș Nucet
CABANA TURISTICĂ ART 3 STELE 10 20 SAT DE VACANȚĂ VÂRTOP,
NR CAD 859 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ HEIDI 2 STELE 9 19 SAT VACANȚĂ VÂRTOP,
CF.1242TOP NR. 941/25 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ MARIA 3 STELE 12 24 CF 1855 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ PANORAMIC 3 STELE 10 20 SAT DE VACANȚĂ VÂRTOP,
FN, CF 168, NDF oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ
RURALĂ AURORA 2 FLORI 5 14 satul de vacanță Vârtop, nr. 74 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ BIANCA 2 STELE 4 7 Vârtop CF 44, nr. 88 oraș Nucet
CAMERE DE
ÎNCHIRIAT CASA DE VACANȚĂ
VÎRTOP 2 STELE 6 11 Vârtop, FN6 oraș Nucet
HOTEL CRISTALIN 2 STELE 37 65 Băița, sat de vacanță Vârtop, cf.
nr. 1678, nr. cadastral 714 oraș Nucet
CAMERE DE
ÎNCHIRIAT DAIANA 2 STELE 7 14 satul de vacanță Vârtop, nr. 73 oraș Nucet
VILA DANIEL 3 STELE 8 16 Complex Sat de Vacanță Vârtop
nr. 63 oraș Nucet
CAMERE DE
ÎNCHIRIAT LA BELLE VIE 2 STELE 4 8 complex sat de vacanță Vârtop nr.
cad. 50841 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ MONACO 3 STELE 6 12 nr. 226/A, Sat de Vacanță Vîrto p oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ SKIPASS VÂRTOP 3 STELE 12 28 Trup Vârtop, CF nr. 50262 oraș Nucet
PENSIUNE TURISTICĂ ANIȘOARA 3 FLORI 6 8 nr. 152/A com. Pietroasa
CAMERE DE
ÎNCHIRIAT CASA LINIȘTITĂ 3 STELE 6 12 nr.151A com. Pietroasa
PENSIUNE TURISTIC Ă DANIELA 2 FLORI 7 17 CF 889, TOP 2094/3 SI /7 com. Pietroasa
PENSIUNE TURISTICĂ MARIA 1 2 FLORI 3 6 NR 186 com. Pietroasa
PENSIUNE TURISTICĂ APUSENI 3 FLORI 10 20 sat de vacanță Boga, CF 14
nr.cad. 41 com. Pietroasa
PENSIUNE TURISTICĂ DOLVAS 3 FLORI 10 20 Boga, nr. 174/A com. Pietroasa
PENSIUNE TURISTICĂ FLORA 2 FLORI 5 18 SAT PIETROASA, BOGA, NR
81/A com. Pietroasa
CABANA TURISTICĂ RIVERSOUND 3 STELE 10 27 Valea Aleului, CF nr. 1, nr. cad.
1/1/, 1/2, CF nr. 2, nr. cad3, CF
nr. 5, nr. cad. 1/4 com. Pietroasa
CABANA TURISTICĂ CETATILE
PONORULUI 2 STELE 16 48 PADIS, VALEA SEACA com. Pietroasa
PENSIUNE TURISTICĂ LA MIGU 1 STEA 15 30 NR 44A com. Pocola
CĂSUȚE TIP CAMPING TURUL 3 STELE 6 24 NR 300 com. Remetea
PENSIUNE
AGROTURISTICĂ TURUL 3 FLORI 4 11 NR 300 com. Remetea
CAMPING TURUL 2 STELE 25 100 NR. 8 com. Remetea

50

53,62%
23,20%16,11%4,20%2,80%
pensiuni
cabane
hoteluri
moteluri
vile
Fig. 69 . Structura bazelor de cazare din Țara Beiușului (Sursa: Autoritatea Națională de Turism,
2016)

Fig. 70 . Structura bazei de cazare pe categorii de confort (Autoritat ea Națională de Turism, 2016)

51
Tabel 6. Bazele de a limentație publică licențiate, existente în Țara Beiușului
(Sursa datelor: Autoritatea Națională de Turism , 2016 )

Tip structura Denumirea unitatii Categoria Detalii adresa Nr.
Locuri
RESTAURANT
CLASIC ROCK 2 STELE FN, CF 1819 60
BUFET BAR YETI 1 STEA SAT VACANTA VARTOP, NR 50, CF NR
1302 20
BRASERIE LA MIGU 1 STEA SAT POCOLA, NR 44A 24
CAFE -BAR MARIA 1 STEA CALEA BIHORULUI, NR. 26, HOSTEL 20
SNACK -BAR MARIA 1 STEA CALEA BIHORULUI, NR. 26, HOSTE L 24
RESTAURANT
CLASIC PRINCIPESA
MARGARETA 3 STELE STR. VASILE LUCACIU, NR. 5,
PENSIUNE 190
PIZZERIE VITTORIA 2 STELE STR. HOREA, NR 13 70
BUFET BAR PADICAS 1 STEA – 25
RESTAURANT –
PENSIUNE PADIS 1 STEA SAT BUDUREASA CF NR 785, CABANA
PADIS 64
RESTAUR ANT
CLASIC CASA URSILOR 2 STELE SAT BRADET, NR. 96/1 160
RESTAURANT
CLASIC ART 3 STELE BAITA, SAT VACANTA VARTOP, NR.
CAD. 859 56
RESTAURANT
CLASIC CRISTALIN 3 STELE NR. 16 -17, SAT DE VACANTA VARTOP,
HOTEL 124
RESTAURANT
CLASIC CRISTALIN -R 2 STELE BAIT A,SAT VACANTA VARTOP,
CF.1678,CAD714 124
RESTAURANT
CLASIC FOUR SEASONS 3 STELE SAT VACANTA VARTOP, NR 30 230
RESTAURANT
CLASIC SKIPASS VARTOP 3 STELE TRUP VARTOP, CF NR. 50262 40
BAR DE ZI ANISOARA 2 STELE SAT CHISCAU, NR. 152/A 27
RESTAURANT
CLASIC APUSENI 3 STELE SAT PIETROASA, SAT VACANTA
BOGA, CF 14 97
BUFET BAR CETATILE
PONORULUI 1 STEA PADIS, VALEA SEACA 100
BUFET BAR DANIELA 2 STELE SAT CHISCAU, CF 889, TOP 2094/3 SI /7 100
RESTAURANT
CLASIC DOLVAS 3 STELE SAT PIETROASA, NR. 174/A 40
RESTAUR ANT
CLASIC RIVERSOUND 3 STELE VALEA ALEULUI, CF 1: 1/1, 1/2,2,3,5,1/4 30
RESTAURANT
CLASIC SILVER 3 STELE SAT SAMBATA, NR. 296 60
Restaurant – bar Time Out Beius 40

Pensiunea turistică Principesa Margareta 3 stele (fig. 71), este situată în Municipiu l
Beiuș și dispune de 31 de locuri de cazare . Dispune de 3 apartamente, 14 camera duble și 5
camere single (fig. 72), aceste a sunt dotate cu TV , pat matrimonial, aer condition at, internet
WiFi și baie cu toate dotările. Pensiunea dispune și de o terasă, sală de conferințe, restaur ant
și sală de evenim ente cu o capacitate de 400 de locuri.

52

Fig.71. Pensiunea turistică Principesa Margareta Fig. 72. Cameră (Sursa http://fotoclip17.go.ro/)

Pensiunea turistică Daniela este cotată la 2 flori și dispun e de un număr de 7 camere.
Numărul total al locurilor disponibile este de 17 locuri. Unitatea de cazare este situată în
comuna Pietroasa. Camerele sunt dotate cu pat patrimotial, ori cu 2 paturi, TV, baie cu toate
dotările7.
Pensiunea La Migu (fig. 73), o stea, este situată în localitatea P ocola . Dispune de 30
de locuri de cazare cu camere duble și s ingle, acestea sunt dotate cu TV , internet wireless, băi,
aer condiționat. Pensiunea oferă turiștilor parcare, piscină, foișor, grătar și restaurant.

Fig. 7 3. Pensiunea la Migu

Casuță tip camping Turul de 3 stele (fig. 74), din Remetea, dispune de camere cu un
singur pat, camere cu pat matrimonial și camere cu 3 paturi. Căsuțele sunt deschise tot timpul

7 http://adresaexacta.ro/pensiune -turistica -daniela -pietroasa -judetul -bihor/

53
anului , iar camerele sun dotate cu internet WiFi, TV în camere sau în hol, încălzire centrală,
bucătărie complet echipată și parcare .8

Fig. 74 . Casuță tip camping

7.2 Căi și mijloace de transport
Drumurile județene din Țara Beiușu lui sunt de importanț ă redusă la nivel național, dar
foarte importante pentru spațiul beiușean asigurând legătura cu exteriorul. Drumurile Țării
Beiușului ar avea nevoie de modernizare deoarece se află într -o stare destul de precară.
Astfel , în Țara Beiuș ului se poate ajunge pe drumul E79 (DN 76) care leagă
Munici piul Oradea de Deva . Acest dr um trece prin Băile Felix, Pocola, Municipiul Beiuș,
Municipiul Ștei și orașul Vașcău numit și Coou. Distanța este de 88 km și se parcurge în 2
ore.
În satul Cresuia se ajunge pe drumul DC 226 , acest drum merge paralel, pe lângă
Valea Nimăieștiului, urmează satele Nimăiești de Jos, Nimăiești de Sus, comuna Curățele iar
apoi satul Cresuia. Distanța este de 12 km. Din Beiuș, la aproximativ 13 km se află satul
Budureasa. Din Municipiul Beiuș , se ajunge în satele Finiș, Tăracaia și Tărcăiță, pe DJ 764F
și DC 235. (Fig. 75)

8 http://travelminit .ro/ro/cazare/pensiunea -camping -turul -remetea

54

Fig. 75. Harta căilor de comunicație

7.3 Dotă rile auxiliare
Reprezintă totalitatea mijloacelor și instituțiilor economice, sociale sau cultura le la
care turistul apelează în perioada sejurului său. Ținând pasul cu fluxul de informații deosebit
agenții economici privați au investit în punctele de desfacere a produselor de telefonie mobilă,
în prezent Țara Beiușului este acoperită în întregime de toate rețelele de telefonie mobile
existente în România . Beiușul dispune la ora actuală de un post de televiziune locală și de
două posturi de radio.
În orașele Beiuș, Ștei și Nucet se găsesc oficii postale (fig. 76), telecomunicații, bănci
(Banc a Transilvania, Banca BCR , CEC , Bank V olksbank ) (fig. 77, 78) , oficii de schimb
valutar (fig. 79), filiale ale unor agențiile de turism (Agenț ia de turism Sezonic Tour -Beiuș și
Agenșia de turism Sana Central Travel – Ștei), instituții de asistență socială, cele

55
administrative, culturale, sportive și magazinele comerciale de diverse tipuri. În anul 2007 au
fost înregistrate circa 300 de magazine mici și mijlocii. Aceste magazine acoperă toata gama
de produse alimentare și nealimentare pentru locuitorii Țării Beiușului. În municipiul Beiuș
există 3 magazine de tip supermarket aparținând unor rețele de retail , și anume: Trei G, Penny
(fig. 80) și Unicarm (fig. 81). Municipiul Beiuș dispune de o sală de sport și de un stadionul
municipal.

Fig. 76. Poșta Fig. 77. Banca Transilvania

Fig. 78 CEC Fig. 79. Schimb valutar

56

Fig. 80. Magazin Penny Market Fig.81.Unicarm Supermarket

57

CAPITOLUL 8
TIPURI ȘI FORME DE TURISM

Turis mul cultural , constă în vizitarea obiective lor turistice de factură antropică, din
Țara Beiușului. Acest tip de turism se adresează anumitor categorii ale populației (elevi,
studenți, intelectuali) , atrage atât populația urbană cât și populația rurală (Coc ean, 2002) .
Durata practicării, este limitată la un timp scurt sau mediu (3-7zile) . Astfel s e desfășoară
pe distanțe variabile, în funcție de cererea și poziția spațială a obiectivului turistic ,
răspunzând motivației de cunoaștere . Acest tip de turism nu p redomină în Depresiunea
Beiușului, nu datorită lipsei obicetivelor culturale, ci datorită stadiul ui de dezvo ltare a
activităților turistice existente.
Turismul rural , este o formă de turism a turismului cultural. Acesta se referă la
petrecerea timp ului liber în spațiile rurale pentru a cunoaște oamenii din Țara Beiușului,
obiceiurile și tradițiile acestora. Depresiunea Beișului, este un loc potrivit pentru
persoanele care doresc sa iasă un moment din aglomerația orașelor pentru a -și petrece
timpul liber. Populația din Țara Beiușului, are ca și ocupație principală, agricultura și
creșterea animalelor, aceștea ar putea să le ofere turiștilor mâncare din propria gospodărie.
Pe lângă acest aspect, ar putea să îi familiarizeze pe turiști, implicândui la diferite
activități agricole și gospodărești.
Țara Beiușului se remarcă prin următoarele elemente de specificitate: identitatea
etnografică, mesteșugurile tradiționale, tradiții, obiceiuri și datini și nu în ultimul râ nd
prin arhitectura caselor ț ărănești. Lădăritul se poate practica în satul Budureasa, scărăritul
în comuna Curățele, sat Cresuia. Obținerea uneltelor agricole necesare în gospodărie, se
realizează la Mierag și Tărcăiță. Pot fi vizitate și troițele din satele Budureasa și Cresuia.
Dintre o biceiuri, tradiții și datini , putem aminti, colindul, capra, turca, sorcova,
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe ,etc. Specific pentru Depresiunea Beiușului este portul
popular. O atracție aparte o deține satul Poenii de Jos prin c ultivarea plantelor medici nale.
Astfel în Depresiunea Beiușului , turismul rural este predominant. Însă această formă de

58
turism nu este valorificată în totalitate, datorită infrastructuri care nu este dezvoltată în
această zonă. O altă probeleme în dezvoltarea turismului, ar fi fapt ul că oameni nu sunt
bine informați cu prinvire la valorificare și dezvoltarea turismului rural, deoarece nu
reprezintă o ocupație principală pentru propietarii de pesiuni, aceasta fiind doar o sursă de
venit în plus. Oameni ar putea valorifica patrimoniul rural, prin punerea în valoarea a
tradițiilor, obiceiurilor, datinilor, portului popular, dar și a meșteșugurilor.
Turismul de recreere valorifică trăsăturile plăcute ale fondului turistic care aparțin
cadrului natural. Acest tip de turism oferă oamenilor posibilitatea de a se detașa de stresul
de zi cu zi, de aglomerațiile din spațiile urbane, în scopul satisfacerii nevoilor recreative.
Are un caracter sezonier, vara și iarna fiind vârfurile cererii turistice, ceea ce duce la
suprasolicitarea infrastructu rii turistice, fiind practicat de un număr mare de personae. La
acestă formă de turism participă toate grupele de vârstă, dar mai cu seamă tinerii și
populația matură. Eficiența economică este ridicată din cauza infrastructurii turistice
necesare. Distanța de deplasare este legată de posibilitățile materiale ale turiștilor, de
timpul liber de care aceștia dispun, dar și de calitatea infrastructurii. Predomină turismul
de durată scurtă și de durată medie (Cocean, 2002) . În Țara Beiușului predomină
drumețiile , datorită spațiilor montane existente. Acest tip de turism, este prtacticat în
week -end la S tâna de Vale, etc. Se mai poate practica pe Valea Cresuia și pe Valea
Budureși, la un picnic, combinând turismul de recree cu meșteșugurile din aceste areale.
Având în vedere cele meționate mai sus, acestea pot fi îmbinate și cu vizitarea
obiectivelor naturale și antropice din apropierea arealului.

59

CAPITOLUL 9
VALORIFICAREA RESURSELOR ETNOGRAFICE DIN ȚARA
BEIUȘULUI

Valorificare resurselor se realizează prin construirea unei case autentic țărăne ști pe
Valea Cresuiei , care este afluent ai Văi Nimăiești. Valea Cresuiei, se află în satul Cresuia,
comuna Curațele. Valea este situată la periferia satului, acesta este înconjura tă de păduri,
dealuri și munți, f iind un loc liniștit, care te face să uiți puțin de agitația cotidiană (fig. 82). De
pe Valea Cresuia se poate ajunge la Stâna de Vale , pe un drum forestier, parcurs în trei ore.
Casa este proiectată din lemn, tipic ă caselor beiușene, cu arhitectura specif ică.
Construire a casei pe un singur nivel, cu patru camer e la stradă și alte cinci camere spre curte.
Astfel camerele să fie decorate, în stil autentic, pe pereți să fie amplasate dosuri și farfurii din
ceramică. În locul mobilierului, să fie amplasate lă zi de zestre, pentru ca turiști să -și poată
aranja hainele în ele, iar paturile, mesele și scaunele să fie din lemn. Fiecare cameră are baie
cu toate dotările. Intrarea în gospodărie se va realiza printr -o poartă de lemn, numită „căput”.
Cămara e ste amenaja tă separat de casă, tocmai pentru a păstra autenticitatea casei. Acestă
casă trdițională, va avea numel e de „Pensiunea tradițiilor stră vechi” .
Pentru valorificarea resurselor etnografice, se utilizează compartimetele ră mase, de
exemplu, ș ura poate fi fol osită pentru real izarea ș ezătorilor, unde turiștilor li se prezintă portul
popular, muzica și dansurile specifice Țării Beiușului. Tot în timpul șezători, pentru turiști
interesați de obiceiurile din acestă zonă, să se aducă o persoană mai în vârstă din sa t.
Localnicul să le povestească despre obiceiuri, tradiții și datini. În pragul Crăciunului și
Revelionului în Țara Beiușului tineri merg cu colindul, turca, capra, plugușorul și sorcova.
Localnicul să le explice turiștilor obiceiurile de nuntă și botez s -au chiar să le pună filmări cu
aceste practici.
Se v-a construi un atelier, unde turiști pot să se familarizeze cu realizarea scărilor de
lemn, uneltelor agricole, dar și cu fabricarea coșerilor și măturilor din nuiele. Cei care doresc
să partic ipe la muncile câmpului, ori să privească la realizarea acestor munci, să li se ofere
posibilitatea, de a le practica. În spatele casei (grădină) , se va cultiva rostăpască, iar turiștilor

60
să li se ofere posibilita tea de a planta și culege , iar mai apoi să participe la realizarea ceailui .
„Rostăpasca este bună pentru acnee, afecțiuni hepato -biliare, afecțiuni digestive, afecțiuni
intestinale, afecțiunile splinei, etc ”9. Tot în grădină, se cultivă roșii, ardei, castraveți, cartofi,
etc, pentru a le oferi turi știlor posibilitatea de a culege și gusta din ele. „Pensiunea tradițiilor
stravechi”, dispune și de un atelier de olărit.
Din punctul meu de vedere, turismul rural, ar trebuii, să fie cât mai valorificat, pentru
a nu se pierde din tradițiile Țării Beiușul ui. Consider, că prin implicarea localnicilor și
construirea caselor țărăsești autentice, ori păstrarea celor existente, s e conservează obiceiurile
și tradițiile din Despresiunea Beiușului.

Fig. 82. Valea Cresuia

Promovarea resurselor etnografice din Țara Beiușului, se face prin amplasarea de
pano uri informative, în diferite puncte care fac legătura cu Țara Beiușului . Panourile se
amplasează, în Municipiul Oradea, comuna Ceica, în satul de vacanță Vârtop și Groși. Se vor
amplasa panour i spre localitățile Cresuia, Budureasa, Finiș și Poenii de Jos. În orașul Ștei se
amplasează panouri informative către Vașcău și Leheceni. Pe panourile informative, vor fi
scrise, câteva detalii despre meșteșu gurile, tradițiile, obiceiurile și datinile pra cticate în
localități, dar și model de a ajunge spre acele destinații.
Valorificare a prin construirea unei tabere pentru copiii, pe timp de vară. Acesta ar fi o
modalitate de promovarea foarte bună, fiindcă copiii din ziua de azi din mediu urban, nu mai
au contact cu viața de la țară . Tabară se numește , „Tabăra meșterilor mici”. Se va amplasa pe
Valea Budureși. Tabăra este construită din lemn și dispune de nouă camere, care sunt dotate

9 https://ro.wikipedia.org/wiki/Rostopasc%C4%83

61
cu două paturi separate și băi. „Tabăra meșterilor mici” este realizat ă din ateliere pentru
sărărit, lădărit, olărit, dispune și de o grădină în care se vor cultiva legume și plante
medicinale pe care c opiii să le cultive, ude și să l e culeagă. În acestă tabără , se realizează,
diferite activități, legate de etnografia din Țar a Beiușuluiș, pentru ca copiii să se familarizeze
cu mediul rural.
O altă modalitate de valorificare a resurselor etnografice ar fi realizarea unui traseu
turistic Beius – Cresuia – Budureasa – Mierag – Tărcăița – Poienii de Jos – Leheceni, dar și
realizarea unu i afiș (fig. 83 ) cu etnografia din Țara Beiușului, care să fie publicată pe site -ul
primărie , în orașe, dar și în comunele din Țara Beiușului.

60

61

CONCLUZII

Individualizarea Țării Beiușului ca regiune de tip „țară”, a fost un proces de durată,
fiind condiționat de evenimentele istorice. Ca spațiu polarizat fiind orașului Beiuș,
impunându -și amprenta încă din anul 1589. Hidrografia presupune așezarea majorități satelor,
de-a lungul cursurilor de apă. Componeta climatică influențează, atât componeta naturală, cât
și ceea umană. Vegetația a favorizat umanizarea timpurie a acestui spațiu, încă din paleolic. O
dată c u evoluția societății , pădurile au suferit restângeri importante în favoarea terenurilor
agricole. Prezența suficientă a lemnului, a dus la dezvoltarea unor meșteșuguri care au la bază,
prelucrararea lemnului. Din cele mai vechi timpuri și până în prezent agricultura este
principala ocupație a lo cuitorilor, din spațiului beiușean .
Printre calitățile beiușenilor dintotdeauna au fost și strădaniile de a -și păstra tradițiile,
obiceiurile, datinile și meșteșugurile. În mirifica Țară a Beiușului acestea sunt păstrate și
transmise d in generație în generație prin eforturile unor „oameni” în vârstă, care își doresc
mai mult decât orice, să nu se ajungă să se vorbeasc ă despre ele cu „a fost odată”. Multă
vreme familii î ntregi au tră it doar din veniturile aduse de aceste meșteșuguri .
Țesutul din Țara Beiușului nu mai este practicat, însă pe porturile populare încă se
regăsesc și se păstrează elementele străvechii. Portul popular nu mai este purtat de toată
lumea, este purtat doar la spectacole, de către tineri c are practică dansurile pop ulare.
Satul Budureasa este amplasat în jurul muntelui și a păduri, acestea le -a oferit sătenilor
posibilitatea unui câștig prin vânzarea lemnului, dar și prin transformarea acestuia în lăzi de
zestre și piese de mobilier (paturi, mese, scaune (laviță) . Din păcate lădăritul, se pierde
treptat -treptat, cu trecerea anilor. Tot în acest areal se află și satul Cresuia, care este renumit
pentru realizarea de scări de lemn și acest meșteșug își cu trecerea anilor pierde din
semnificație.
În concluzie, Țara Beiuș ului dispune de o etnografie de excepție , însă din păcate
acestea s -au pierdut de -a lungul anilor, fiindcă g enerațiile s -au perindat, noul s -a impus, iar
meșteșugurilor sunt înlocuite cu nourile trenduri. Identitatea spațiului beiușan se bazează pe
tradiți i, obiceiuri, datini și meșteșuguri. Consider că o dătă cu valorificarea etnografiei, în
Țara Beiușului, turismul rural , poa te fi promovat din toate puncte le de vedere. Aceste tradiții
trebuie să se păstreze!

62

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

1. Barbu, Ș. (coo rd.), Chiriac, A., Goman, I. (2001), Agricultura, mestesug si comert la
locuitorii zonei Beiusului in secolele XVIII -XX, Editura Universitatii din Oradea, Oradea
2. Barbu , Niculina (2015) , Ceramica secolului al XIX -lea in Bihor, Universitatea din Oradea,
Oradea
3. Berendei, I.O, Pop, Gr. P. , Măhara, Gh, Posea , Aurora (1997 ), Câmpia Crișurilor, Crișul
Repede, Țara Beiușului , în Cercetări în Geografia României , Editura Științifică și
Enciclopedică, București
4. Cocean, P. Vlăsceanu, Gh, Negoescu, B. (2002 ), Geografia generală a turismului, Editura
Meteor Press, București
5. Degău I., Brând , N., (2008), Beiușul ș i lumea lui , vol I, Editura Primus, Oradea
6. Filimon, Luminița (2012) , Țara Beiușului Studiu de Geografie Regională , Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
7. Mohan , Gh. (2001) , Atlasul plantelor medicinale din Romania
8. Petre, S. (1944) , Viața sătenilor din Cresuia , Tipopozia Diecezană Beiuș, Județul Bihor
9. Petrea , Rodica , Filimon, Luminiț a, Chiriac, C., Filimon, C. , (2012) , Civilizatia lem nului
in Tara Beiusului = Wood civilization in Beius Land , Universitatea ''Babes -Bolyai'', Cluj –
Napoca
10. www.primariabeius.ro
11. www.tarabeiusulri.ro
12. http://www.slideshare.net/ioanapisicuta99/oxidul -de-calciu
13. http://www.archnetwork.eu/pages/loca l-and-traditional -forestry -in-romania/