CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ȘI SECURITATE AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURIT ĂȚII Editura Universit ății Naționale de Ap ărare București – 2004… [607922]

NESECRET
NESECRET
1 din 24 ROMANIA
MINISTERUL AP ĂRĂRII NAȚIONALE
UNIVERSITATEA NA ȚIONALĂ DE APĂRARE
CENTRUL DE STUDII STRATEGICE DE APĂRARE ȘI SECURITATE

AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURIT ĂȚII

Editura Universit ății Naționale de Ap ărare
București – 2004
NESECRET
Exemplar nr.

NESECRET
NESECRET
2 din 24

Autor:
Col. (r.) dr. Grigore ALEXANDRESCU

Toate drepturile rezervate CSSAS

NESECRET
NESECRET
3 din 24

CUPRINS

ARGUMENT…………………………………………………………………………………………………… 5
CAPITOLUL 1 DELIMIT ĂRI CONCEPTUALE …………………………………………………. 5
1. 1. Amenin țarea ca atitudine social ă……………………………………………………………. 5
1. 2. Evolu ția conceptului de amenin țare în câmpul securit ății………………………….. 6
1. 3. Rela ționări intercon ceptuale ………………………………………………………………….. 8
CAPITOLUL 2 AMENIN ȚĂRI LA ADRESA SECURIT ĂȚII …………………………………. 9
2.1. Mediul interna țional de securitate – evolu ții, perspective …………………………… 9
2.2. Globalizarea surselor de amenin țare ……………………………………………………… 10
2.3. Terorismul contem poran……………………………………………………………………….. 11
2.4. Amenin țări de natur ă politică………………………………………………………………… 12
2.5. Amenin țările soci ale …………………………………………………………………………….. 14
2.6. Amenin țări economice ………………………………………………………………………….. 14
2.7. Amenin țări militare………………………………………………………………………………. 16
2.8. Amenin țări transfront aliere …………………………………………………………………… 17
2.8.1. Terorismul……………………………………………………………………………………………….. ……….17
2.8.2. Corup ția și economia subteran ă……………………………………………………………………………18
2.8.3. Crima organizat ă, traficul de persoane, droguri și materiale strategice………………………18
2.8.4. Amenin țări de natur ă ecologică……………………………………………………………………………18
2.8.5. Amenin țări la adresa informa țiilor………………………………………………………………………..19
2.8.6. SIDA …………………………………………………………………………………………………….. …………20
Capitolul 3 MODIFIC ĂRI DE PARADIGM Ă ÎN PERCEP ȚIA ȘI CONTRACARAREA
AMENINȚĂRILOR ………………………………………………………………………………………… 21
3.1. Muta ții în sursele de amenin țare ……………………………………………………………. 21
3.2. Rolul cooper ării în contracararea și eradicarea amenin țărilor…………………. 22
Capitolul 4 NO TE FINA LE …………………………………………………………………………….. 22
4.1. Conc luzii …………………………………………………………………………………………….. 22
4.2. Pr opuneri ……………………………………………………………………………………………. 23

NESECRET
NESECRET
4 din 24

NESECRET
NESECRET
5 din 24

ARGUMENT

La mai mult de un deceni u de la încheierea R ăzboiului Rece, constat ăm cu
tristețe că așteptările noastre nu s-au confirmat. Dup ă o jumătate de secol dominat ă
de pericole, riscuri și amenin țări la adresa securit ății mondiale, care și-au găsit
suportul și s-au dezvoltat pe fondul nenum ăratelor vulnerabilit ăți provocate de
confruntarea ideologic ă susținută de mijloace milita re, a urmat o scurt ă perioadă de
destindere. În euforia momentului am nutrit speran ța că sosise timpul pentru o lume
mai bună și mai sigur ă. Din fereastra de oportunitate creat ă, a apărut o uria șă Cutie a
Pandorei, pe care, de atunc i, comunitatea interna țională se străduiește să o închid ă.
Procesul înainteaz ă cu greu, între succese și semisuccese.
După cum este îndeob ște cunoscut, lumea de mâine ar trebui s ă fie o proiec ție a
celei din prezent. Cu siguran ță că în anii care vor urma tendin țele care se manifest ă
acum, lăsate la voia întâmpl ării, vor putea s ă se maturizeze, transformându-se în
pericole directe sau, cu aportul tuturor actorilor interna ționali, vor fi eliminate de pe
marea scen ă a lumii. Totul depinde de modul cum în țelegem și reușim să pregătim
prezentul pentru viitor.
Percepția reală și reacția adecvat ă la amenin țările existente sau emergente la
adresa securit ății reprezint ă doar un demers al acestei activit ăți cu o importan ță
majoră în întărirea încrederii dintre state. Aceasta este o condi ție sine-qua-non a
realizării spiritului de echip ă în lupta împotriva tarelor secolului XXI și construirea
unui sistem de securitate interna țională stabil. Progres social și prosperitate
economic ă fără securitate nu vor putea exista, iar lume a, pe zi ce trece, devine tot mai
conștientă de aceast ă axiomă.

CAPITOLUL 1
DELIMIT ĂRI CONCEPTUALE
1. 1. Amenin țarea ca atitudine social ă
Nu este neap ărat nevoie s ă fi adeptul ideilor alarmi ste, panicarde pentru a
observa c ă amenințarea de-a lungul timpului a fost permanent prezent ă în relațiile
dintre oameni, c ă și-a perfec ționat formele și metodele specifice, stând la baza
cauzelor nenum ăratelor stări conflictuale care au umbrit evolu ția societății omenești.
Denumită ca atare sau nu „ amenințare”, fie că a fost exprimat ă prin cuvinte, fie
prin gesturi, întotdeauna a reprezentat un pericol poten țial1.
În limba român ă cuvântul „amenin țare” provine din latin ă: „minatio, -onis ”2, cu
sensul actual. Aceea și bază etimologic ă o are și termenul francez „menace” care
semnifică „o intenție ostilă vizând intimidarea ”.3

1 Academia Român ă, Institutul de Lingvistic ă „Iorgu Iordan”, Mic dicționar academic , A-C, Editura Univers
Enciclopedic, Bucure ști, 2001, p. 67.
2 Voichița IONESCU, Dicționar latin-român , Ed. II, Editura Orizonturi, f.a., p. 132.
3 Dictionaire de la Langue Francaise , Editura Alpha, Paris, 1995, p. 813.

NESECRET
NESECRET
6 din 24 Literatura de specialita te din diferitele col țuri ale lumii o eviden țiază, iar studiile
psihologice o prezint ă cvasiunanim ca o atitudine negativ ă, care se adreseaz ă înainte
de toate afectivit ății individuale sau de grup și nu rațiunii celor viza ți. Ea dispune de
o gamă largă de tehnici și procedee ce se întinde de la persuasiune la manipulare.
Astfel, în accep țiune anglofon ă amenințarea reprezint ă o „expresie a inten ției de
a impune dezavantaje sau atingeri unei persoane prin mijloace de coerci ție sau
constrângere ”4. O defini ție apropiat ă de cea mai de sus o ofer ă și dicționarele
germane care o prezint ă drept „ acțiunea de a pune pe cineva într-o situa ție
periculoas ă, sau ceva care s ă pericliteze situa ția unei persoane ”5.
În schimb, prin amenin țare în limba rus ă se înțelege „ o acțiune psihic ă asupra
unei persoane în scopul de a o pune s ă îndeplineasc ă cerințele stabilite de
altcineva ”6.
Atât „Dic ționarul Explicativ al limbii române”, cât și „Micul dic ționar
academic”, ambele elaborate sub egida Academiei Române de finesc termenul
amenințare drept „ intenția de a face r ău cuiva (pentru a-l intimida sau pentru a
obține ceva) ”7.
Definiția dată în enciclopedii și dicționare de prestigiu reu șește să delimiteze
conținutul sau sfera no țiunii (amenin țare) supuse analizei și îi precizeaz ă înțelesul
general. În orice domeniu special, dar mai ales în domeniul ap ărării și securității se
operează cu noțiuni și se practic ă un limbaj care folose ște o terminologie specific ă.
1. 2. Evolu ția conceptului de amenin țare în câmpul securit ății
Pornind de la accep țiunea general ă, definiția amenin țării de sorginte politico-
militară necesită unele preciz ări. Fie că se referă la lezarea drepturilor fundamentale
ale statelor8 sau sistemelor de securitate9 percepția transpunerii în fapte a obiectivelor
amenințării rămâne aceea și, încadrând-o în rândul pericolelor virtuale. Ele
întotdeauna determin ă apariția unor replici, necesare contracar ării efectelor
amenințării. Situația devine grav ă când acestea sunt supradimensionate. Poate fi
inițiată o reacție în lanț, greu de controlat, în care binomul newtonian „ acțiune-
reacțiune” se poate multiplica pân ă la distrugerea sistemului care l-a generat.
Această atitudine poate fi mai des generat ă de amenințările asimetrice , concept
care se uziteaz ă destul de des în literatura de specialitate actual ă. El semnific ă
„amenințarea reieșită din posibilitatea de a întrebuin ța mijloace sau metode diferite
pentru a lovi sau neutraliza puncte le forte ale unui adversar exploatând sl ăbiciunile
sale în scopul de a ob ține un rezultat dispropor ționat ”10.

4 Webster’s Third New International Dictiona ry of the English Language Unabridged , vol. III, Editura Merriane-
Webster, 1993, p. 2382.
5 Langenscheidts Grossworterbuch, Deutch als Fremdspache , Editura Varlag Enzyklopedie, Munchen, 1989, p. 125.
6 Bolșaia Sovetskaia En țilopedia , ed. II, vol. 43, Editura Științifică, Moscova, 1956, p. 636.
7 Academia Român ă. Instituttul de Lingvistic ă „Iorgu Iordan”, op. cit., p. 67; Academia Român ă, Dicționar expricativ
al limbii române , ed. II, Editura Univers Enciclopedic, Bucure ști, 1998, p. 33.
8 Amenințarea reprezint ă atitudinea politic ă a unui stat, a unui grup de state sau a unei alian țe care sprijinite de putere
militară afectează suveranitatea și integritatea altor state, 1000 Stichworte zur Bundeswehr , Editura Verlag, E.S.
Mitller & Sohn, Bonn, 1997, p. 34.
9 Primejdie precis ă în ceea ce prive ște originea, definibil ă în obiectul s ău, în intensitatea sa și în finalitatea sa, care
evocă o atingere inten ționată a securit ății, Documente ONU , Apud, Dictionnaire interarmees
Francaise/Roumanian/Anglais de, Relations Internationales et Strategiques , Editura UNAp, 2004, p. 146.
10 Idem .

NESECRET
NESECRET
7 din 24 La fel de des întâlnim și noțiuni ca: „ amenințare cu for ță” (acțiunea prin care un
stat sau mai multe state s ăvârșesc acte politice, economice, militare sau de alt ă
natură, cu scopul de a impune altui stat sau altor state s ă renunțe la deplina
exercitare a drepturilor și atributelor suverane )11 sau „ amenințarea militar ă
externă”, pe care anali știi o înțeleg ca fiind amenin țarea ce prive ște securitatea pe
plan militar și a cărei sursă se situeaz ă în afara frontierelor na ționale. Ea poate s ă aibă
ca origine „ revendicări teritoriale, o ingerin ță în problemele interne ale unei țări,
prezența unor focare de conflict armat îndeoseb i aproape de frontierele unui stat sau
de cele ale alia ților săi sau desf ășurarea și amplificarea puterii grup ărilor de for țe
susceptibile de a bulversa echilibrul de for țe existent în zon ă”.12
Desigur, lista termenilor asocia ți noțiunii de amenin țare cu care opereaz ă
domeniul ap ărării și cel al securit ății ar putea continua. Defini țiile oferite de
dicționarele și glosarele din domeniul securit ății apărute în ultimul timp în lume nasc
de cele mai multe ori controverse în privin ța stabilirii rela ției cauză-efect. Unele se
referă la protejarea de pericole (securitatea obiectiv ă), altele la sentimentul de
siguranță (securitatea subiectiv ă) sau la absen ța oricărei îndoieli (încrederea în
cunoștințele proprii). Important ă este înțelegerea deplin ă a lor, în special a celor
importați din altă limbă pentru ca s ă nu apară confuzii în exprimare și înțelegere cu
urmări atitudinale grave. Aceasta este cu atât mai necesar ă cu cât în perioada pe care
o vom parcurge, marcat ă de primirea statutului de „ Membru NATO ” de către
România, se vor produce reevalu ări și adaptări în toate sectoarele vie ții politico-
sociale.
În general politologii, anali știi și teoreticienii din diferite domenii au tendin ța să
ofere aceea și valoare termenilor: pericol, risc, amenin țare, vulnerabilitate,
considerându-i sinonimi. Nu în totdeauna confuzia deranjeaz ă, dar sunt documente și
convorbiri oficiale sau semioficia le, care prin folosirea inadecvat ă a acestor termeni
se poate da na ștere la percep ții eronate ale interlocutorilor.
Pentru a evita asemenea capcane consider ăm că noțiunea de amenințare este
individualizat ă de existen ța unui autor care o profereaz ă având un scop și un obiectiv
pe care îl urm ărește. Acțiunea este evident direc ționată asupra unui subiect bine
determinat.
În concluzie, putem defini conceptul de amenințare ca reprezentând un pericol
potențial, exprimat prin cuvinte sau gestur i, care are autor, scop, obiectiv și o țintă.
Pericolul reprezint ă o primejdie, un posibil eveniment cu urm ări grave.13

Riscul – posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol.
14

11 Ministerul Ap ărării Naționale, Culegere de termeni, concepte și noțiuni de referin ță din domeniile politicii militare,
securității naționale și apărării armate , Editura Militar ă, București, 2000, p. 30.
12 Dictionnaire interarmees …., op. cit ., p. 147.
13 C.S.S.A.S., Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securit ății și apărării naționale în condi țiile
statutului României de membru NATO , București, 2004, p. 26.
14 Literatura de specialitate ofer ă următoarele defini ții ale termenului: Dictionaire de la Langue Francaise, op. cit.,
p. 1111: „ Pericol care se poate mai mult sau mai pu țin prevedea ”; Webster, op. cit., p. 1961: „ Posibilitatea de a ajunge
într-o primejdie, de a avea de înfruntat un necaz sau a suporta o pagub ă”; Vasile Breban, Mic dicționar al limbii

NESECRET
NESECRET
8 din 24 Vulnerabilitatea constituie punctul slab, sensibil al cuiva sau a ceva.15
Rigoarea în folosirea te rmenilor cu care oper ăm, va da sens și valoare
discursului și sinergie ac țiunii.
1. 3. Rela ționări interconceptuale
Toate noțiunile prezentate anterior su nt specifice domeniului securit ății, fie ea de
amploare na țională, regional ă sau interna țională. Ele reprezint ă realități specifice
componentelor securit ății între care exist ă atât asem ănări, cât și deosebiri.
Caracteristicile care apropie conceptual amenin țările de pericole, riscuri și
vulnerabilit ăți se remarc ă la: origine (internă și externă); natură (politică,
economic ă, socială, militară, informa țională, ecologic ă ș.a.), caracter (direct și
indirect). Catalizatorul tuturor îl constituie „ circumstan țele istorice ”16 și modul sau
gradul în care acestea sunt exploatate.
Deosebirile dintre conceptele anal izate sunt date de genul proxim și diferența
specifică care dezv ăluie caracteristicile esen țiale ale fiec ăruia. Acestea dau imaginea
complexit ății lor în care elementele de specificitate se combin ă cu ipostazele multiple
în care este folosit de speciali știi în domeniu și nu numai.
Din aceast ă perspectiv ă, o prezentare grafic ă a indicatorilor care
individualizeaz ă fiecare concept poate oferi o imagine pe cât de sintetic ă, pe atât de
lămuritoare asupra valorii, locului și rolului acestora în formularea discursului pe
teme din domeniul securit ății și apărării.

Sursă
(autor) Adresă Scop Obiectiv Efecte

RISC posibil ă difuz ă difuz difuz posibile
PERICOL probabil ă posibil ă probabil probabil probabile
AMENIN ȚARE cert ă cert ă cert cert certe

Amenințările, pericolele, riscurile și vulnerabilit ățile la un loc sau numai o parte
dintre ele sunt con știentizate în mod diferit de statel e lumii, aflate chiar în acela și
areal. Sensibilit ățile generate de probleme istorice deschise, nivelul de dezvoltare
economic ă, puterea militar ă, ambițiile hegemonice, interesele na ționale
fundamentale, calitatea de membru sau nu la o alian ță militară funcțională ș.a. dau
percepției sensuri, nuan țe și particularit ăți naționale sau de grup.
Privite în mod sistemic concep tele supuse analizei se afl ă întotdeauna într-un
raport bine determinat. Pe perioada coexisten ței lor, iar prognozele în domeniul
securității nu întrev ăd eliminarea vreuneia prea curând, amenin țările și
vulnerabilit ățile pot func ționa dup ă principiile jocurilor cu sum ă nulă. Astfel,
securitatea na țională se poate asigura fie prin diminuarea vulnerabilit ăților, fie prin
prevenirea sau mic șorarea amenin țărilor. Aceasta determin ă orientarea strategiei de
securitate na țională care se poate concentra spre interior, încercând s ă reducă

român ”; Ed. Enciclopedic ă, București, 1997, p. 575: „Pericol posibil; posibilitatea de a suferi o pagub ă, un eșec”,
Dicționar Enciclopedic Ilustrat, Editura Cartier, Chi șinău, 1999, p. 482: „Posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol,
o pagubă, un necaz etc.; pericol, inconvenient posibil”.
15 Florin MARCU, Marele dic ționar de neologisme , Editura SAECULUM I.O., Bucure ști, 2000, p. 230.
16 Barry BUZAN, Popoarele, statele și teama , Editura Cartier, Chi șinău, 2000, p. 142, 145

NESECRET
NESECRET
9 din 24 vulnerabilit ățile statului sau spre exterior alocând for țe și mijloace pentru a ac ționa în
mod direct sau nu asupra surselor de amenin țare.
Prin politicile de securitate ale statelor de pe diferite continente, elaborate în
ultimii ani, sunt oferite sufici ente exemple în acest sens. R ăzboiul împotriva
terorismului completeaz ă acest tablou. Vulnerabilit ăților interne li se confer ă aceeași
valoare ca cea a riscurilor externe, iar pericolul de a ac ționa preventiv sau nu
împotriva unui inamic explicit sau care profereaz ă doar amenin țări (ex.: elementele
teroriste) devine un risc asumat.

CAPITOLUL 2
AMENIN ȚĂRI LA ADRESA SECURIT ĂȚII

2.1. Mediul interna țional de securitate – evolu ții, perspective
În evoluția procesului de realizare a securit ății se constat ă în ultimii ani o
amplificare a eforturilor pentru edificarea stabilit ății la nivel regional, ca o etap ă
intermediar ă a acestuia. Eforturile de puse de comunitatea interna țională pentru
instaurarea p ăcii în Balcani, Orientul Mijlociu și Africa sunt concludente.
Evidentă a fost și extinderea sistemului de ap ărare și securitate al NATO, prin
primirea de noi membri, precum și eforturile Uniunii Euro pene de a dezvolta un
model de gestionare a dinamicii de secu ritate la scara întregului continent.
În acest context, multitudinea problemelor de securitate pe care statele și le-au
propus să le rezolve a condus la cre șterea num ărului și volumului organismelor
internaționale. Rezultatele activit ății lor au fost relevante: s-au diminuat pericolele și
amenințările, deși nu au fost eradicate conflictele armate. Principa lele zone de
insecuritate au fost incluse în procesele de stabilizare, da r nu întotdeauna rezultatele
au fost cele scontate.
Efectele globaliz ării au început s ă se resimt ă. Economia mondial ă după o
perioadă apreciabil ă de reflux s-a revigora t. În schimb, amenin țările transna ționale
(terorismul, migra ția și traficul de droguri și materiale strategice, crima organizat ă),
profitând de permeabilitatea frontierelor are mai multe șanse de a se propaga la scar ă
planetară.
Accesul diferen țiat al statelor la resurse afecteaz ă relațiile dintre acestea. De și
numărul și amploarea conflictelor care au la origine dispute teritoriale a sc ăzut, s-a
amplificat și diversificat modalit ățile de rezolvare prin for ță a divergen țelor de natur ă
etnică și religioas ă.17
Progresele științei și tehnicii cu aplicabilitate militar ă au condus, pe de o parte,
la polarizarea celei mai noi tehnologii în cadrul statelor cu economii dezvoltate,
oferindu-le posibilitatea de a preg ăti un război de genera ția a IV-a, iar pe de alt ă
parte, la sc ăparea de sub control a comer țului cu arme și mijloace NBC.
Labilitatea perioadei de tranzi ție pe care o parcurgeau pân ă la realizarea unui
sistem de securitate stabil se va r ăsfrânge și asupra urm ătorilor ani. Motoarele
principale ale instabilit ății vor rămâne acelea și.

17 UNAp, CSSAS, Surse de instabilitate , Editura UNAp, Bucure ști, 2004, p. 7.

NESECRET
NESECRET
10 din 24 Dacă nu vor ap ărea condiții și circumstan țe sau o concentrare de putere realizat ă
pe baza în țelegerii dintre statele lumii care s ă diminueze sursele de instabilitate
existente, trendul ordinii mondiale nu va conduce c ătre o lume mai sigur ă.
Amestecul de politici și strategii incoerente și ezitante în domeniul securit ății
propuse și dezvoltate de actorii interna ționali și instituțiile specializate nu va putea
modifica în bine aspectul actu al al mediului de securitate.
2.2. Globalizarea surselor de amenin țare
Consolidarea globaliz ării nu va aduce sfâr șitul geopoliticii. Școli de renume în
domeniu anticipeaz ă la unison c ă acest fenomen plurivalent, azi controversat și
contestat, va aduce pe lâng ă progrese spectaculoase din toate domeniile vie ții socio-
economice și posibilitatea de r ăspândire și resimțire a efectelor vulnerabilit ăților
concentrate în diferite p ărți ale lumii.
Globalizarea, prin pro cesele care le incumb ă la orizont apropiat și mediu va
genera tensiuni multiple care vor influen ța, nu întotdeauna pozitiv, mediul
internațional de securitate. Fragmentarea și integrarea, localizarea și
internaționalizarea, centralizarea și descentralizarea sunt doar câteva din situa țiile
care pot genera insecuritate.
Astfel că globalizarea nu este numai un drum direct și ușor către pace și
stabilitate, fenomenul în derulare poate crea și multe momente care s ă amenințe
securitatea existent ă la anumite nivele și perioade de timp. Se creeaz ă un nou context
de manifestare a puterii de ținute de state.
Instituțiile regionale și internaționale, guvernele locale și actorii nonstatali, în
special marile corpora ții transna ționale și unele organiza ții nonguvernamentale vor
face uz de instrumentele globaliz ării pentru a lupta împotriva monopolului statelor
națiune asupra puterii.
O parte din putere se transfer ă către organismele interna ționale specializate (ex.
lupta împotriva terorismului și crimei organizate), iar o parte din putere se difuzeaz ă
către nivelul local.
În marea ordine care se edific ă, guvernele na ționale și actorii nonstatali motiva ți
nu numai de probleme economice dar și de cele ale puterii (domina ția în regiune,
controlul resurselor, ob ținerea de avantaje în raportu rile cu vecinii) vor da na ștere la
amenințări directe la adresa p ăcii și securității regionale și internaționale.
Mecanismele și instituțiile interna ționale, pân ă la realizarea unei globaliz ări
depline, vor ac ționa asimetric. Astfel, din punct de vedere economic globalizarea se
va realiza într-un ritm mult mai accelerat, având în vedere progresele realizate de
instituțiile interna ționale numeroase existente și perspectiva dezvolt ării lor. Spre
deosebire de acestea, institu țiile și aranjamentele de securitate vor r ămâne pe mai
departe atât insuficiente, cât și vulnerabile la toate schimb ările mediului interna țional.
Dovada o reprezint ă incapacitatea actual ă a actorilor interna ționali de a perfecta și
respecta norme viabile de securitate care s ă nu genereze conflicte armate de genul
celor cunoscute în Serbia, Kosovo, Afganistan și Irak.
Dezvoltarea unor noi structur i de securitate impune înt ărirea instrumentelor de
cooperare regional ă pentru a reduce sau chiar anula amenin țările existente și a le
preveni pe cele în curs de apari ție.

NESECRET
NESECRET
11 din 24 Din aceast ă perspectiv ă, alianțele și înțelegerile regionale vor r ămâne trăsături
ale politicii interna ționale viitoare, chiar dac ă ele se vor adapta noilor circumstan țe18.

2.3. Terorismul contemporan
Deși este greu de acceptat de c ătre lumea civilizat ă fenomenul terorist a devenit
o realitate cu implica ții globale greu de prevenit și gestionat. El nu se mai prezint ă
doar ca un gest criminal m ărunt produs în disperare de cauz ă la o anumit ă evoluție a
sistemului social. Acum el s-a consacrat ca o ac țiune îndreptat ă împotriva ordinii de
drept, deosebit de violent ă, desfășurată în afara și contra normelor interna ționale.
Cu ajutorul mijloacelor militare și bazându-se pe elemente de r ăzboi psihologic
terorismul urm ărește obținerea unor avantaje exclusiv s ectare, prevalându-se de
așa-zise percepte religioase, în fond sloga nuri scoase din tenebrele istoriei, caut ă să
oprească cursul firesc al societ ății omenești spre libertate și prosperitate.
Ciocnirile dintre terori ști și forțele de ordine sunt sporadice, uneori
spectaculoase desf ășurate în prezen ța și cu sacrificiul popula ției pașnice. Armamentul
folosit este un amestec de cibernetic ă, high-tech și mijloace artizanale. Progresul
tehnic a pus la dispozi ția unor indivizi asociali capacit ăți distructive care, alt ădată
erau destinate doar guvernelor și armatelor19. Astfel, flagelul terorist constituie o
amenințare gravă la adresa securit ății.
Reacția comunit ății interna ționale împotriva terorismului cuprinde întreaga
gamă de acțiuni (politice, diplomatice, economice și militare) fiind îndreptate atât
asupra cauzelor, cât mai ales asupra efectelor20.
Aproape f ără excepție, după 11 septembrie 2001, comunitatea interna țională a
format în jurul Statelor Unite ale Americii coali ția antiterorist ă al cărei scop este
eliminarea terorismului ca fenomen so cial. Prima mare reuniune de for țe din istoria
omenirii poate fi în țeleasă ca o reac ție de autoap ărare a tuturor și o exprimare a
statului de drept aflat în situa ții dificile a fiec ăruia, pe fondul eforturilor de înl ăturare
a cauzelor frustr ării lumii civilizate.
Alianța Nord-Atlantic ă și-a constituit propriul Plan de Ac țiune împotriva
Terorismului, pe care l-a aprobat la Summit-ul de la Praga (21 noiembrie 2002)21.
Comparativ cu NATO, Uniunea European ă nu dispune de o st rategie proprie de
combatere a terorismului, nici de mijloace destinate acestui scop. Atentatele teroriste
de la 11 martie 2004 din g ările capitalei spaniole a demonstrat vulnerabilitatea
sistemului de protec ție al statelor vest-europene.
Amenințarea terorist ă cu grad mare de periculozitate persist ă în aceast ă parte a
lumii pân ă când nu se va realiza o armonizare efectiv ă a politicilor în problemele

18 Stephen J. FLANAGAN, Ellen L. FROST, Richard L. KUGLER, Challenges of the Global Century. Report of the
Project on Globalisation and National Security , Institute for National Strategic Studies, Washington D.C., 2001, p. 21.
19 Cf. col. (r.) Grigore ALEXANDRESCU, Modele posibile ale noului r ăzboi, în Impact Strategic nr. 1-2/2003, p. 135-
139.
20 Cf. UNAp, CSSAS, Terorismul contemporan – factor de risc la adresa securit ății și apărării naționale în condi țiile
statutului României de membru NATO , Editura UNAp, Bucure ști, 2004.
21 NATO, The Prague Summit and NATO’s transformation , Bruxelles, 2003, p. 87-93.

NESECRET
NESECRET
12 din 24 terorismului, traficului de fiin țe umane, droguri și arme, corup ției, spălarea banilor și
crimei organizate22. Pentru aceasta s-a învestit inteligen ță influență și bani.
Statele din proximitatea Uniunii Europene nu sunt abandonate. Ele vor fi ajutate
material și cu speciali ști pentru realizarea unui sistem de interzicere a penetr ării
elementelor teroriste și anihilarea celor active.
Tot mai mul ți speciali ști se pronun ță pentru constituirea unui Consiliu de
Securitate European (o variant ă: 3 membri permanen ți și 7 nepermanen ți) care ar
asigura o operativitate crescut ă a UE în problemele globale, printre care și lupta cu
terorismul.
Dubla lărgire a NATO și UE a determinat cre șterea ariei de aten ție și luptă
organizată cu terorismul, fapt ce va conduce, într-un viitor nu prea îndep ărtat, la
diminuarea amenin țării de acest gen pe continent.
Amenințarea terorist ă afecteaz ă într-un grad deosebit de ridicat securitatea
României. Simplul fapt c ă țara noastr ă nu a fost pân ă acum scena unui atac sângeros
nu putem concluziona c ă așa va fi mereu. Atacul terorist de la Madrid, din 11 martie
2004, a afectat în mod foarte serios securi tatea românilor. Mai mult ca sigur aceasta
nu a fost o întâmplare, ci o amenin țare direcționată precis spre securitatea noastr ă
națională. Combaterea ei se impune a fi realizat ă atât prin eliminarea
vulnerabilit ăților interioare, cât și prin acțiunea direct ă, în cadrul NATO sau Coali ției
internaționale, asupra re țelelor teroriste, oriunde s-ar afla ele.

2.4. Amenin țări de natur ă politică
Mass-media și lucrările de specialitate prezint ă cu lux de am ănunte și uneori
analizează sursele de instabilitate de natur ă politică existente în lume. Nu toate
dezbaterile de caz sau comentariile reprezint ă amenințări reale. Dac ă vulnerabilit ățile
unui sistem de securitate fie el na țional sau interna țional, în sensul accep țiunii
prezentate în capitolul anterior, s unt destul de concrete, amenin țările sunt mult mai
greu de identificat și definit în contextu l politicii interna ționale actuale. Aceasta este
consecința raportului subiectiv/obiectiv dintre indivizi. Astfel, unui grup de oameni,
cu atât mai grav când ace știa sunt factori de decizie, în reprezent ările lor, pot s ă nu
aibă un suport real. La fel de periculoas ă este situa ția în care datorit ă mecanismelor
democrației nu se pot lua decizii majore pentru înl ăturarea amenin țărilor evidente.
Diferența dintre provoc ările minore care rezid ă din mediul competitiv
internațional și amenin țările la adresa securit ății naționale se manifest ă într-un
spectru care și întinde de la obi șnuit și rutinar, pân ă la drastic și fără precedent23.
Momentul și locul din acest spectru în care intr ă un tip de amenin țare, zona
elementelor ce lezeaz ă securitatea na țională depinde, în cele mai multe cazuri, de
decizia politic ă și mai puțin de obiectivitatea elemente lor constitutive ale amenin țării
respective.
Majoritatea amenin țărilor politice sunt îndreptate împotriva ordinii de drept
dintr-un stat sau a statutului unui organism interna țional. Aceasta se poate realiza

22 Rik COOLSAET, A european Security Concept for the 21st Century , în Diplomatic News, nr. 14, dec. 2003-ian.
2004, p. 38.
23 Barry BUZAN, Op. cit. , p. 123.

NESECRET
NESECRET
13 din 24 prin: presiuni asupra organelor de d ecizie în favoarea unei anumite politici;
răsturnarea guvernului dintr-un stat sau a organelor de conducere colectiv ă ale unui
organism interna țional; favorizarea și impunerea secesionismului; distrugerea
structurii politice; izolarea politic ă; suspendarea sau exclude rea din structurile de
securitate, desfiin țarea organismului de securitate ș.a.
Amenințările la adresa identit ății naționale implic ă încercările unui stat „ mamă”
de a întări identitățile similare etno-culturale de pe te ritoriul statelor vizate pentru a
ieși din contextul na țional specific acestora. Scopul propus ar putea fi: sporirea
dificultăților guvernului statului- țintă de a guverna; federa lizarea împotriva voin ței
naționale; încurajarea secesionismului; preg ătirea terenului pentru anexarea de c ătre
statul vecin a unor teritorii.
Amenințările politice pot avea car acter ideologic sau na țional și pot fi
intenționale și structurale.
Din categoria amenin țărilor inten ționale se disting:24
– generate de natura regimului politi c (dictatorial, fundamentalist);
– nerecunoa șterea diplomatic ă a statului respectiv;
– intervențiile politice specifice din partea unui stat în afacerile interne ale
altui stat;
– propagand ă ostilă;
– sprijinul multilateral acordat unor grup ări politice antistatale;
– crearea de grup ări interne, ostile statului na țional;
– suspendarea sau excluderea din dife rite organisme de securitate;
– influențarea elabor ării unor recomand ări și rezoluții ale unor organisme
internaționale defavorabile pentru statul vizat.
Amenințările structurale deriv ă din evolu ția sistemului social global în care
anumite entit ăți pot deveni anacronice în ansamblul rela țiilor bilaterale. Ele apar
atunci când principiile organizatoare ale dou ă state se contrazic între ele, într-un
context în care nu- și pot ignora existen ța reciproc ă.
Mai nou, amenin țările structurale pot avea la baza unele incompatibilit ății dintre
diferite structuri suprana ționale și statele din compunerea acestora. Integrarea în
anumite structuri de securitate comporta riscuri de genul:
– transferul de prerogative na ționale către structura integratoare; situa ție care
poate fi perceput ă ca o pierdere de suveranitate;
– impunerea unui sistem de norme comune , nu întotdeauna compatibil cu cel
specific na țional;
– crearea de institu ții destinate leg ăturii cu organismele suprana ționale, care
funcționează după norme nearmonizate cu legisla ția statelor pe teritoriul
cărora ființează.
La nivelul rela țiilor dintre state amenin țările de ordin structural pot viza:
– cosuveranitatea asupra unor teritorii;
– subordonarea unor partide organizate pe cr iterii etnice de pe teritoriul altor
state;
– extrateritorialitatea legislativ ă.

24 Col. prof. univ. dr. Ion IRIMIA, Aspecte ale insecurit ății naționale , în Buletinul AISM nr. ¤/2002, p. 105

NESECRET
NESECRET
14 din 24 Gama amenin țărilor de natur ă politică se completeaz ă permanent cu noi forme și
tehnici. Contracararea acestora este o activitate neîntrerupt ă, care presupune metode
adecvate și acțiuni tip „ Joint ”. Dar, înainte de toate, starea de stabilitate politic ă
caracterizat ă de o participare politic ă competitiv ă și legiferat ă, sisteme deschise de
recrutare a aparatului executiv și independen ță a puterilor din stat reduce substan țial
punctele vulnerabile asupra c ărora se pot direc ționa amenin țările. În felul acesta,
statul devine credibil, fapt ce atrage interesul și investițiile străine, ca surs ă de
dezvoltare economic ă.
2.5. Amenin țările sociale
Aspectul amenin țărilor sociale și obiectivele acestora se apropie de cele politice.
Nu de pu ține ori, în istoria omenirii, în cadrul rela țiilor dintre state, amenin țările
externe de natur ă socială au degenerat pân ă la atacuri la adresa identit ății naționale,
implicându-le, în mod direct, în domeniul politic.
Totuși, majoritatea amenin țărilor sociale au sursa în interiorul statelor. Ele se
produc pe fondul nemul țumirilor sociale de orice natur ă. Nerezolvarea sau
tergiversarea solu ționării conflictelor de munc ă, a conflictelor interetnice sau
interconfesionale constituie tot atâtea surse de amenin țare la adresa securit ății
naționale.
În condițiile în care securitatea social ă depinde de capacitatea statelor de
susținere a structurilor tradi ționale de limb ă, cultură, identitate etnic ă și religioas ă,
amenințările acestor valori provin, în cea mai mare parte, din exteriorul statului,
putând fi folosite și căi interioare.
Înțeleasă drept o caracteristic ă a mediului actual de securitate, cre șterea
numărului de conflicte de natur ă etnico-religioas ă a determinat abordarea mai atent ă a
acestui domeniu. Analiza multidimensional ă a unor astfel de confrunt ări a condus la
elaborarea de c ătre comunitatea interna țională a unor strategii și tactici pentru
rezolvarea conflictelor emer gente sau în curs de desf ășurare. Principala lor
caracteristic ă o constituie perfec ționarea continu ă și adaptarea permanent ă la sursele
de instabilitate. În felul acesta se caut ă și de multe ori se reu șește ca sursele de
tensiune și implicit amenin țările de natur ă socială la adresa securit ății naționale cu
implicații directe asupra celei interna ționale să se reducă semnificativ.
2.6. Amenin țări economice
Într-o economie de pia ță situația normal ă a participan ților este una de risc și
nesiguran ță, generată de competi ția care asigur ă progresul și prosperitatea na țională.
Cu toate imperfec țiunile sale, pia ța este deocamdat ă cel mai eficient mecanism prin
care se ob ține în mod sigur cre șterea productivit ății, produc ției, distribu ției și
consumului. Pentru realizarea acestora pia ța elimină actorii ineficien ți.
În felul acesta nesiguran ța generat ă de jocul pie ții este terenul fertil al unui
pachet substan țial de amenin țări economice. Ele pot îmbr ăca diferite forme din care
cele mai multe dintre ele nu pot fi considerate amenin țări la adresa securit ății
naționale.

NESECRET
NESECRET
15 din 24 Gravitatea con ținutului amenin țărilor de natur ă economic ă și momentul când
acestea devin factori perturbatori ai securit ății naționale nu pot fi stabilite decât de
factorii de decizie politic ă.
Relația de dependen ță a capacit ății militare de cea economic ă decurge din legile
și principiile luptei armate. Din aceast ă perspectiv ă, în situația în care materiile prime
strategice depind de import, amenin țarea securit ății aprovizion ării poate fi clasificat ă
drept o problem ă a securității naționale a statului implicat.
Puterea politic ă este dependent ă de baza economic ă a statului și influențează
sistemul de rela ții cu ceilal ți parteneri. Declinul economic se poate datora atât unor
cauze interne precum incompeten ța managerial ă, cât și unor cauze externe precum
apariția unor noi puteri economice rivale. Eviden țele istorice prezint ă o listă
interminabil ă de puteri în cre ștere sau descre ștere.25
Prin implica țiile politice și militare, expansiunea economic ă relativă a unei
puteri rivale poate fi perceput ă ca o amenin țare la adresa securit ății naționale – Paul
Kennedy considera: cre șterea cheltuielilor militare pent ru a contracara puterea în curs
de apariție a unui rival n-ar face decât s ă mărească viteza cu care ar avea loc propriul
declin economic.26
O altă dimensiune a preocup ărilor mai recente este dat ă de amenin țările
economice ale stabilit ății interne în condi țiile în care statele urm ăresc strategii
economice bazate pe maximizarea bog ăției printr-un comer ț extins. Aceste politici, în
timp, duc la niveluri înalte ale dependen ței de comer ț, pentru a sus ține structurile
sociale create special pe baza prosperit ății generale. Unele țări se specializeaz ă pe
vânzarea de materii prime și sunt dependente de aceast ă activitate, altele devin centre
industriale și depind atât de aprovizion area cu materii prime, cât și de piețele de
desfacere. Amenin țările pot ap ărea din monopolul asupra unor resurse, situa ție care
poate afecta securitatea na țională.
„Războaiele viitorului nu vor mai fi motivate atât de ideologii sau de conflicte
identitare, ci mai degrab ă de accesul la resurse ” conchide pre ședintele României, dl.
Ion Iliescu.27 Epuizarea resurselor de c ătre națiunile sărace, în condi țiile menținerii
unor ritmuri ridicate de cre ștere demografic ă și a unor cre șteri economice modeste va
determina mari fluxuri migratoare, gene ratoare de noi surse de tensiuni și stări
conflictuale, de pericole mari la adresa stabilit ății și păcii la nivel global.
Nu întâmpl ător problemele s ărăciei și subdezvolt ării, ale marilor discrepan țe
economice și sociale la scar ă planetară au dominat dezbaterile summit-urilor de la
Monterrey și Johannesburg. Abordarea problemelor sociale la scar ă globală ține de
drepturile și libertățile cetățenești, de valorile democra ției. Există o legătură directă
între democra ție și dezvoltarea economic ă și socială a unei na țiuni. Nu poate exista o
democrație dezvoltat ă într-o țară săracă.
Decalajele de dezvoltare nu sunt numai între Nord și Sud, între țările bogate și
cele sărace. Asemenea decalaje au ap ărut chiar și în sânul aceluia și stat. Amenin țările
de natură economic ă, devenite riscuri prin politic i inadecvate care pot conduce la
conflicte nu numai de natur ă economic ă.

25 William H. Mc NEILL, The rise of the West , University of Chicago Pres s, Chicago, 1982, p. 74.
26 Apud col. prof. univ. dr. Ion IRIMIA, Op. cit. , p. 198.
27 www.roembus.org/english/journal/Vizita_Iliescu_10_2003/program/GWU/disc…

NESECRET
NESECRET
16 din 24 Amenințările economice pot fi considerate ca un atac la adresa securit ății în
condițiile in care ac țiunea extern ă conștient dirijat ă duce la pierderi materiale,
presiuni asupra diferitelor institu ții și chiar prejudicii substan țiale asupra s ănătății și
longevității populației statului țintă.
2.7. Amenin țări militare
Până nu demult amenin țările militare au fost per cepute ca principalul tip de
amenințare la adresa securit ății.
Situația este ușor de înțeles deoarece ac țiunea de for ță era singura care putea
determina pierderi ireparabil e atât pentru baza organiza țională a statelor vizate, cât și
pentru existen ța populației acestora.
Folosirea for ței rupe rela țiile pașnice dintre actorii interna ționali și pune cap ăt
recunoașterii diplomatice. Competitivitatea obi șnuită în sectoarele politic, economic
și social este înlocuit ă de competi ția militară cu finalit ăți dramatice. Efectul multiplu,
distructiv și de cele mai multe ori ireparabil al consecin țelor amenin țărilor militare le-
am situat în centrul preocup ărilor speciali știlor în securitate.
Dispropor ția de poten țial militar existent ă este de natur ă să neliniștească unele
state sau grup ări de state important e. Canalizarea acumul ărilor militare c ătre
rezolvarea problemelor istorice deschide dintre state explic ă accentul dispropor ționat
pus pe componenta militar ă a securit ății, chiar și în perioada actual ă în care
amenințările din alte sectoare prezint ă pericole mai mari și mai apropiate.
Sectorul militar are o dinamic ă independent ă de dezvoltare, chiar și în statele în
care controlul civil asupra armatei este efectiv. Întrucât capacitatea militar ă este încă
o realitate a c ărei existen ță este determinant ă a t â t d e s u s ținerea și promovarea
intereselor statelor în mediul interna țional, cât și intrării securit ății naționale și, în
cazul alian țelor, comune se poate na ște ușor confuzia semnalelor pe care statele le
generează continuu. Teama de înfrângere determin ă statele să-și aducă forțele armate
la parametrii necesari respingerii efectelor amenin țărilor percepute.
Modernizarea for țelor armate poate genera a ngoase pentru panicarzi. Genera țiile
noi de arme au invariabil performan țe mai ridicate decât ale celor înlocuite.
Observatorii din afar ă, folosind instrumente de m ăsură generate de propriile
responsabilit ăți, de multe ori le vine greu s ă facă deosebirea dintre perfec ționările
menite să aducă „la zi” forța militară și cele să o amplifice.
Cursele înarm ărilor sunt surse de amenin țare generate de competi ția militar ă
deschisă sau disimulat ă dintre state. Acestea pot acoperi un spectru de la insesizabil
la „periculos ” (așa cum a fost caracterizat ă pe timpul r ăzboiului rece). O curs ă a
înarmărilor de mic ă intensitate poate fi greu rupt ă din contextul dorin ței firești de
menținere a unui status-quo militar a fiec ărui actor interna țional. O asemenea
concluzie poate fi tras ă în situația în care din PIB se aloc ă pentru cheltuieli militare,
un procent moderat și constant.
Când, dimpotriv ă, PIB-ul este afectat de o alocare bugetar ă militară
semnificativ ă și în creștere putem aprecia c ă situația tinde s ă destabilizeze echilibrul
strategic în arealul respectiv, amenin țând grav nu numai securitatea statelor din zon ă,
dar și pe cea interna țională.

NESECRET
NESECRET
17 din 24 Amenințările directe au diferite modalit ăți de manifestare: de la h ărțuirea
persoanelor și bunurilor care apar țin unor state aflate în afara frontierelor na ționale la
raiduri și incursiuni pe teritori ul acestuia; de la blocad ă și zone de interdic ției aeriană
sau naval ă la demonstra ții de forță, mobilizări de trupe la frontiere, ac țiuni ale for țelor
speciale și a celor de cercetare-diversi une în interiorul statului țintă.
În condițiile noului statut al României de membru NATO o categorie important ă
de amenin țări militare la adresa noastr ă o constituie și amenințările îndreptate, în mod
direct, asupra unor alia ți sau alian ței, în general. De și semnalele sunt receptate în mod
indirect ele conduc la declan șarea unor mecanisme de ap ărare și securitate care
aparțin întregului sistem, din care România nu poate s ă lipsească ca urmare a
obligațiilor asumate prin semnarea Tr atatului de la Washington.
2.8. Amenin țări transfrontaliere
Sursele actuale de amenin țare la adresa securit ății diferă în mod fundamental
de cele de la sfâr șitul mileniului trecut. Discursul și acțiunea comunit ății
internaționale se adapteaz ă în mod continuu noilor realit ăți. Provocările nu se rezum ă
numai la conflictele militare dint re state, ci sunt de natur ă mult mai complex ă. Și-au
făcut apariția alături de actorii statali, acto rii non-statali sau parastatali.
Pericolele de și sunt latente, sc ăpând de multe ori de sub aten ția noastră ele pot
genera stări de insecuritate cu urm ări grave asupra scoar ței Terrei și locuitorilor ei.
Chiar dac ă nu sunt explicite ele genereaz ă amenințări mult mai difuze și deci mai
dificile de localizat și combătut cu mijloace tradi ționale. Astfel amenin țările nu mai
pot fi analizate numai din perspectiv ă geografic ă ci în primul rând, din perspectiv ă
funcțională. Fiind îndeob ște de natur ă trans-națională nu pot fi gestionate de o singur ă
țară, sau numai de un grup restrâns de țări.
Este, prin urmare, nevoi e de o abordare nou ă, integrată, polidisciplinar ă, care
să îmbine atât instrumente politice, economico-financiare, cât și o strategie de
utilizare de tehnologii noi și structură organiza țională adecvată pentru a r ăspunde în
mod conjugat și eficient unor amenin țări asimetrice, caracteristic ă principal ă a
amenințărilor transfrontaliere.
Gama amenin țărilor transfrontaliere este surprinz ător de mare, iar ordinea de
importanță nu poate fi stabilit ă decât pentru o perioad ă scurtă de timp, datorit ă vitezei
mari de schimbare și inovație28 și datorită existenței disparate și indistincte a
parametrilor predictibilitate. Totu și, o scurt ă prezentare a unor cazuri concrete, se
impune.
2.8.1. Terorismul
Acest flagel al secolului XXI prin grad ul de periculozitate pe care îl incumb ă,
impune tratarea cu prioritate și exhaustiv ă al lui, fapt pentru care a fost prezentat în
mod separat la punctul 2.3. Acea sta deoarece el este resim țit în egal ă măsură de
statele lumii datorit ă diminuării drastice a st ării lor de securitate.

28 Gl.bg.(r) dr. Octavian DUMITRESCU, Fenomenul militar. Evolu ții în perspective, . Editura Semn E, Bucure ști,
2004, p. 65

NESECRET
NESECRET
18 din 24 Combaterea eficient ă a terorismului interna țional nu are fruntarii. Ea implic ă
utilizarea maxim ă de instrumente financiare pentru stoparea fluxurilor de fonduri,
cooperarea substan țială la frontiere, schimbul f ără restricții de informa ții cu toți
partenerii, și uniformizarea legisla ției interne și internaționale.
2.8.2. Corup ția și economia subteran ă
Noile rela ții ale lumii generate de cursa pentru ob ținerea unor facilit ăți politice și
economice sporite și o îmbog ățire cât mai rapid ă, manifestate în special în cadrul
tinerelor democra ții, tind să se generalizeze la scar ă planetară. Efectele secundare
negative ale globaliz ării în plan economic și politic ofer ă destule șanse manifest ării
fenomenelor de corup ție și dezvoltării pieței „negre ”. Situația genereaz ă o sursă de
amenințare la adresa stabilit ății politice, deoarece afecteaz ă securitatea economic ă a
cetățeanului, îi anuleaz ă dreptul de a participa cu șanse egale la rezolvarea
„problemelor ob ștei”. Toate acestea îl determin ă să-și piardă încrederea în politic ă.
Frustrările se vor transforma în ac țiuni asupra ordinii de drept, care pot îmbr ăca
forme diferite.
2.8.3. Crima organizat ă, traficul de persoane, droguri și materiale strategice
Din unele evalu ări prezentate la recentele congrese de specialitate desf ășurate
la nivel mondial a reie șit faptul c ă economia interlop ă este a doua afacere la nivel
mondial29.
Evenimentele sunt clare în a prezenta locuri pe glob în care criminalitatea
transfrontalier ă asigură controlul la nivel politic , prin intermediul finan țării
campaniilor electorale și prin corup ție. Speciali știi eviden țiază ca pe o principal ă
amenințare la adresa securit ății actuale unificarea a trei piloni la nivel mondial: a)
traficul ilicit de orice fel (fiin țe umane, arme, materiale strategice, droguri, țigări
ș.a.m.d.), cu b) criminalitatea și spălarea de bani în economia subteran ă, și c)
terorismul. Prezen ța și acțiunea concentrat ă a celor trei elemente amenin ță să preia
controlul în multe locuri din lume.
Privită la scară planetar ă infracționalitatea transfrontalier ă ar putea deveni
instrument politic și vector de domina ție și control pe areale importante.
Combaterea unei astfel de amenin țări poate începe cu determinarea min ților
înfierbântate s ă renunțe la acțiunile lor și, folosind întregul arse nal de metode aflat la
dispoziția comunit ății interna ționale, readucerea la respectul fa ță de ordinea
mondială.

2.8.4. Amenin țări de natur ă ecologică
Securitatea mondial ă este un concept generat de rela ția dintre condi țiile de
mediu și interesele de securita te. Aceasta a devenit un catalizator al stabilit ății socio-
politice cu valen țe internaționale. El intervine în ecua ția securit ății în special în

29 Iulian CIFU, Lungul drum de la dialog la cooperare , Ocasional Papers, nr. 2/2003, Casa NATO, p. 34

NESECRET
NESECRET
19 din 24 momentele critice ale dezvolt ării sociale. Astfel, când de gradarea mediului coincide
cu prezen ța unei stări de insecuritate a unei regiuni sau țări, amenin țarea de natur ă
ecologică își face sim țită prezența. Apar animozit ăți, inexistente pân ă atunci, dintre
locuitorii unor zone diferite sau între grupuri (etnice, reli gioase), generate de poluare,
insuficien ța resurselor naturale etc.
Transform ările din mediu, mai ales când nu sunt dorite, sau când creeaz ă
avantaje unilaterale afecteaz ă sistemul de securitate. În anumite condi ții amenin țările
de acest fel pot deveni cauze ale unor confrunt ări militare (distribu ția apei, poluarea
excesivă, distrugerea florei și faunei ș.a.).
Rezoluția ONU 2200/XXI/16.12.1966 stabile ște că statele au dreptul suveran
de a-și exploata propriile re surse din teritoriul na țional, în func ție de politica
națională în domeniul mediului înconjur ător și au datoria de a asigura ca activit ățile,
exercitate în limitele jurisdic ției lor, să nu provoace daune mediului înconjur ător din
alte state30.
În caz contrar, caracterul transfrontalier al amenin țărilor de acest fel poate fi
cauza și fermentul unor st ări conflictuale greu de gestionat.
În concluzie, amenin țările de natur ă ecologică, deși azi încă li se rezerv ă un loc
secundar în panoplia zeului Marte ele vor putea fi percepute la valoarea lor real ă abia
în anii urm ători când zone mari din Te rra vor ajunge de nelocuit.
2.8.5. Amenin țări la adresa informa țiilor.
Spațiul cibernetic (cybers pace) în care circul ă informațiile nu mai apar ține
statelor ci este un bun universal. Orice atingere a acestei zone, invizi bile de altfel, dar
fără de care progresul nu mai poate fi de conceput, este o amenin țare cu valen țe
universale.
Spre deosebire de amenin țările tradi ționale, cele la adresa securit ății
informațiilor impune resurse mai pu ține și tehnici de contracarare mai u șor de ascuns
și de disimulat. Acestea permit o rat ă de perfec ționare și diversificare ridicat ă, dificil
de urmărit și evaluat. De fapt, este motivul pentru care estim ările privind amenin țările
la adresa informa țiilor sunt dependente de factorul uman, cu întregul subiectivism și
incertitudine pe care le implic ă.31
Informația este vulnerabil ă în toate fazele ob ținerii, stoc ării și difuzării ei.
Această servitute poate fi compensat ă de programe coerente de asigurare a
vitalității spațiului cibernetic.
Importanța deosebit ă acordată de americani circuitului liber și protejat al
informațiilor a determinat ela borarea unei Strategii Na ționale de Securizare a
Cyberspace-ului. Prin aceasta sunt stabilite cinci priorit ăți naționale pentru realizarea
scopului propus:
– un sistem de r ăspuns în caz de perturbare a traficului informa țiilor;
– un program na țional de reducere a vulnerabilit ăților și amenințărilor în
acest spațiu;

30 cf. European Community Environment Legislation , vol. 3, Chemicals, Industrial Risks and Biotechnology , Office
for Official Publications of E.C., Luxemburrg, 1992.
31 Mr. conf. dr. Ion ROCEANU, Lt col. Iulian BUGA Amenințări riscuri și vulnerabilit ăți la adresa informa țiilor din
sistemele de comunica ții și informatice , în Revista For țelor Terestre nr. 5-6/2003, p. 42.

NESECRET
NESECRET
20 din 24 – un program na țional de preg ătire în domeniul protec ției spațiului
cibernetic;
– securizarea comunica țiilor guvernamentale;
– cooperarea interna țională în domeniul protej ării spațiului.
În anii care vor urma, importan ța spațiului cibernetic va determina
conștientizarea protec ției lui nu numai de c ătre guverne, dar și de către firme private
și persoane particulare. Aceas ta va conduce la asocierea utilizatorilor în scopul
reducerii vulnerabilit ăților combaterii și eradicării amenin țărilor îndreptate împotriva
spațiului cibernetic.
2.8.6. SIDA
Pentru un num ăr foarte mare de state în special de pe continentul African SIDA
(AIDS) nu mai poate fi în țeleasă ca o criz ă a sănătății publice. Aceast ă boală prin
gravitatea ei și puterea de propagare a devenit o amenin țare reală la adresa securit ății
regionale și nu numai.
Militarii sunt cei mai afecta ți. Cercetătorii estimeaz ă că între 40-60% din solda ții
angolezi sunt infecta ți cu HIV pozitiv32 iar predic țiile sunt și mai sumbre în privin ța
militarilor din Malawi, care pân ă la sfârșitul anului 2005, se presupune c ă vor deceda
jumătate.33
Totuși un număr mare de persoane infectate cu HIV se g ăsesc și în spațiul nostru
de influen ță.
SIDA se propag ă rapid în Europa și numărul de infect ări crește în zonă pentru că
programele integrate de profilaxie și tratament nu au fost sus ținute sau, pur și simplu,
nu au fost destul de elaborate.
Țările central Europene , unde epidemia se r ăspândește destul de rapid au fost
sau urmeaz ă să fie incluse în Uniunea European ă. Statele baltice, sunt confruntate cu
o creștere rapid ă a contamin ărilor cu HIV.
Sunt expu și în mod particular la infec ția HIV tinerii, fapt ce afecteaz ă în mod
grav perpetuarea vie ții.
Principalele institu ții din sistemul Na țiunilor Unite, Fondul mondial de lupt ă
contra SIDA, tuberculozei și paludismului, precum și Banca Mondial ă a alocat 400
de milioane de dolari pe parcursul ultimilor cinci ani pentru finan țarea a 22 de
programe din 16 țări central și est-europene, dar rezultatele nu sunt pe m ăsura
așteptărilor. Pentru aceasta, forurile interna ționale au lansat, cu pu țin timp în urm ă,
un apel c ătre miniștri europeni pentru urgentarea m ăsurilor decisive de stopare a
propagării dezastruoase a SIDA pe continent.

Capitolul 3
MODIFIC ĂRI DE PARADIGM Ă ÎN PERCEP ȚIA
ȘI CONTRACARAREA AMENIN ȚĂRILOR

32 Michael M. PHILIPS, Researchers Warn AIDS Poses Threat to International Security , în Wall Street Journal,
19.06.2004.
33 Idem

NESECRET
NESECRET
21 din 24 Amenințările prezentului la adresa securit ății diferă în mod esen țial de cele care
înveninau rela țiile interna ționale acum un deceniu și jumătate. Ele nu se mai
adresează în mod direct și brutal statelor aflate de partea cealalt ă a Zidului Berlinului
sau de demarca ția economic ă „Nord – Sud ”. Acum amenin țările au o natur ă mult mai
complexă.
Situația existent ă impune folosirea de tehnici noi de contracarare adecvate
circumstan țelor concrete.
3.1. Muta ții în sursele de amenin țare
Globalizarea a devenit o realitate de necontestat care se desf ășoară implacabil,
sub privirile atente îndreptate din toate col țurile lumii de c ătre cei care o doresc sau o
repudiază. Integrarea, de și se răsfrânge asupra unor spa ții și domenii mai restrânse,
este un proces controlat, care întrune ște sufragiile majorit ății cetățenilor statelor
semnatare ale acordurilor respective. Globalizarea și integrarea, cu toate diferen țele
dintre ele, sunt dou ă procese obiective ale dezvolt ării lumii contemporane. Datorit ă
lor sorții fiecărei națiuni, sunt sau, sigur vo r deveni, legate de sor ții celorlalte, fapt ce
oferă șansa unor oportunit ăți reciproce de progres și prosperitate economico-social ă.
Începutul noului mileniu este, din aces t punct de vedere, extrem de promi țător și
consacră o nouă dinamică a politicii mondiale în general și a celei europene, în
special. Mai sunt, desigur, și multe necunoscute a celor dou ă procese, integrarea ca și
globalizarea aducând în prim plan, și amenințări la adresa securit ății. Percep ția este
diferită de cea dominant ă din perioada R ăzboiului Rece deoarece și sursele sunt
diferite.
În anumite zone ale lumii printre care și Europa amenin țarea militar ă a dispărut,
iar cele de natur ă economic ă, socială culturală etc. se manifest ă în mod diferit, în
funcție de interesele statelor sau grup ărilor soci-culturale.
Din nefericire, schimb ările geopolitice care s-au produs la sfâr șitul mileniului
trecut au intervenit și în procesul de rena ștere a spiritului na țional și identității
confesionale.
După experien ța însângerat ă a Iugoslaviei, preocuparea pentru statutul
minorităților, fie ele etnice, religioase sau de alt ă natură, a devenit o component ă
important ă a construc ției europene.
Dorința de a prezerva valorile de cultur ă și civilizație specifice, create de-a
lungul veacurilor de diferite comunit ăți, azi majoritare sau mi noritare, generatoare de
identitate spiritual ă este absolut fireasc ă și trebuie încurajat ă. Percepția asupra cât
este prea mult sau prea pu țin în procesul de stimulare a identit ății grupurilor socio-
culturale creeaz ă surse de amenin țare la adresa securit ății. Gestionarea acestora a
trecut din patrimoniul na țional în cel interna țional, cu toate avatarurile conceptelor de
securitate ce decurg de aici.
Jaap de Hoop Scheffer, secretar ul general al NATO, în vizit ă la Bucure ști în
luna mai 2004, a precizat c ă: „amenințările definitorii ale acestui secol sunt:
terorismul, proliferarea arme lor de distrugere în mas ă și statele instabile ”34, iar

34 George R ĂDULESCU, Bogdan Costache, Jaap de Hoop Scheffer : Suntem bucuro și să colaborăm cu România ca
aliați, în Curierul Na țional nr. 4017/14.05.2004.

NESECRET
NESECRET
22 din 24 pentru combaterea acestora „ trebuie rectificat modul nostru tradi țional de gândire cu
privire la securitate ”35.
Este adev ărat că o dată cu obținerea de c ătre România a statutul ui de membru cu
drepturi depline al NATO am dobândit nu numai garan ția securit ății și stabilității
țării, dar și noi responsabilit ăți și misiuni care decurg din aces tea. În primul rând, se
impune extinderea preocup ărilor în domeniul securit ății de la rezolvarea problemelor
preponderent na ționale la cele de sorginte regional ă și universal ă. Aceasta în
contextul politicii de transformare a Alian ței, dominat ă de asiduitatea g ăsirii soluțiilor
de combatere și eradicare a amenin țărilor atât la adresa comunit ății euro-atlantice, cât
și a celor îndreptate asupra celorlalte state.
În acest fel, România î și va asuma un rol activ și eficient în pr omovarea valorilor
și obiectivelor Nord-Atlantice, atât prin participarea la opera țiunile și misiunile
acesteia, cât și în planul ini țiativelor și evoluțiilor conceptuale.
3.2. Rolul cooper ării în contracararea și eradicarea amenin țărilor
Lumea de azi ne determin ă tot mai mult s ă ținem seama de faptul c ă nu putem s ă
ne asigurăm securitatea, ca stare obl igatorie pentru progres și prosperitate, f ără de cel
de lângă noi și în nici un caz împotriva acestuia . Depindem tot mai mult unii de al ții,
avem nevoie de solidarit ăți împărtășite pentru a combate amenin țările la adresa
viitorului nostru.
O serie de probleme politice, economice, de securitate și culturale pot fi mult
mai bine abordate și rezolvate într-un cadru relativ omogen, unde exist ă o anumit ă
coeziune și o experien ță comună de dezvoltare. Regiunile pot oferi cadrul propice
pentru stabilirea unor mecanisme de cooperare, care contribuie la climatul internațional de securitate.
După terminarea R ăzboiului Rece, începând cu a doua jum ătate a deceniului
trecut, în vederea elimin ării percep țiilor eronate și a combaterii amenin țărilor la
adresa securit ății comune în lume s-au dezvoltat un mare num ăr de mecanisme de
cooperare.

Capitolul 4
NOTE FINALE

4.1. Concluzii
Niciodată în istoria modern ă a omenirii nu au existat atâtea elemente de
incertitudine. În ciuda numeroaselo r ipoteze emise în anii din urm ă, puțini sunt
capabili s ă întrevadă ce se va întâmpla pe termen me diu sau lung, iar ipotezele lor s ă
fie veridice. Valorile în cre ștere ale componentelor noii ecua
ții de securitate conduc
la concluzia c ă am intrat într-o epoc ă a insecurit ății strategice. Situa ția este cu atât
mai complicat ă cu cât procesul globaliz ării continu ă, ceea ce înseamn ă că nimeni nu
se poate considera în afara jo cului. Nevoia de autoprotec ție a unor state ar putea s ă
provoace un al treilea reflux al democratiz ării, care s ă pună capăt celui de-al treilea

35 Idem.

NESECRET
NESECRET
23 din 24 flux al democratiz ării. Care sunt statele cele mai amenin țate nu este greu de ghicit,
dar nici democra țiile consolidate și marile puteri nu se pot considera la ad ăpost.
Din aceast ă perspectiv ă noile amenin țări la adresa securit ății obligă statele
membre și partenere ale Alian ței Nord-Atlantice s ă lucreze împreun ă pentru ap ărarea
valorilor comune de democra ție, securitate și libertate.
Drumul din fa ța noastră nu este u șor. Pentru a dace fa ță provocărilor secolului al
XXI-lea este nevoie de voin ță politică, cât și de eforturi financiare și militare
semnificative din partea tuturor. Ma i mult, este nevoie de cooperare și solidaritate din
partea tuturor membrilor comunit ății euro-atlantice pentru protejarea valorilor
comune.
Ceea ce am f ăcut în ultimii ani reprezint ă un succes, pe care ne propunem s ă îl
consolidăm. Procesul prin care a trecut România care nu a fost nici u șor nici fără
obstacole este parte a unei experien țe, cu valoare de „ lessons learned ”, la nivelul
subregiunii în care ne reg ăsim și al arealului Alian ței în ansamblu.
4.2. Propuneri
Reducerea ac țiunilor de combatere a amenin țărilor la adresa noastr ă și a aliaților
numai la tehnicile și mijloacele specifice militaril or este o eroare cu urm ări grave.
Dintre măsurile necesare elimin ării acestui neajuns major pot face parte urm ătoarele:
• Armonizarea politicilor de securitate sectoriale pe segmentul respectiv;
• Realizarea unui sistem unic de avertizare timpurie la care s ă participe
toate componentele securit ății naționale, parte a unui sistem complex
internațional poate s ă elimine neajunsurile existente azi. Eficien ța lui va
fi asigurat ă de:
• componenta conceptual ă care este materializat ă printr-un set de
documente referitoare la teor iile, tacticile, tehnicile și procedurile
necesare îndeplinirii aces tui gen de misiuni, precum și studierea,
înțelegerea și însușirea acestora de c ătre personalul implicat.
• componenta ac țională implică realizarea entit ăților structurale
specifice acestor misiuni – atât în cadrul categoriilor de for țe ale armatei,
armelor și serviciilor, precum și în afara acestora, respectiv a celor ce
aparțin nivelurilor opera ționale superioare -, dotarea acestor for țe cu
sisteme de arme, echipamente, aparatur ă și materiale corespunz ătoare
misiunilor ce le revin și necesare integr ării diferitelor componente în
sistemele de avertizare timpurie ale alian țelor ori coali țiilor care
pregătesc și conduc opera țiile multina ționale. Un specific anume se
impune s ă aibă sistemele antiteroriste de avertizare timpurie datorit ă
necesității supravegherii concomitente și continue a unui spectru foarte
larg de domenii în care poate prolif era acest flagel. Sistemele respective
trebuie să asigure stocarea unui volum mare de informa ții, prelucrarea și
analiza permanent ă a acestora și difuzarea lor în scopul prevenirii și
contracarării acțiunilor teroriste.
• Cadru legislativ și funcțional, specific managementului crizelor care s ă
concentreze atât prev ederi ale reglement ărilor interna ționale, cât și

NESECRET
NESECRET
24 din 24 experiența acumulat ă pe parcursul ultimelor decenii în rezolvarea
crizelor și conflictelor nonmilitare sau a ce lor care nu au cunoscut stadiul
de conflict militar, tocmai datorit ă acțiunilor de prevenire a
amenințărilor.
• Învățământul militar și cercetarea științifică în domeniu s ă-și
concentreze aten ția asupra întregii palete de amenin țări la adresa
securității naționale. Pentru aceasta deosebit de util ar fi punerea la
dispoziția studen ților al unui algoritm al analizei amenin țărilor și o
metodologie de c ontracarare a fiec ărui gen în parte.
Centrul de Instruire prin Simulare prin elaborarea unor soft-uri adecvate ar putea
fi deosebit de util nu numai pentru preg ătirea în domeniu a personalului militar, dar și
a factorilor de decizie politico-militar ă.