UNHCR: Între eficiență și ineficiență Studiu de caz: Siria ABSOLVENT LUPAN BIANCA MIHAELA COORDONATOR Lect. Univ. Dr. LAZEA DAN iunie 2017 2 Cuprins… [607916]

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

UNHCR: Între eficiență și ineficiență
Studiu de caz: Siria

ABSOLVENT: [anonimizat] 2017

2

Cuprins

Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 3
Capitolul I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
Siria: țară proscrisă sau conjunctură nefavorabilă ? ………………………….. ………………………….. .. 9
Ajutorul umanitar și r ăspunsul societății internaționale ………………………….. …………………….. 15
Capitolul II – UNHCR, între eficiență și ineficiență ………………………….. …………………………. 19
UNHCR – Origini, istoric, evoluție și impl icare ………………………….. ………………………….. ….. 19
Darfur: rezultatul unui răspuns tardiv și lipsit de determinare ………………………….. ………… 23
Premisele unei intervenții deficitare în Yemen: conflictul, birocrația, economia și
infrastructura precară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 26
Acțiunile umanitare în contextul crizei siriene și principalele obstacole ………………………….. 29
Capitolul III – Gestionarea crizei din Alep și rezultatele obținute ………………………….. ………. 40
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 45
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 49

3

Introducere

Anul 2017 marchează existența a șapt e ani de conflict militar pe teritoriul Siriei. Șapte
ani de conflict sângeros în urma căruia 13,5 milioane de oameni au nevoie de sprijinul
comunității internaționale, 6,5 milioane au fost nevoiți să își părăsească casele și să fie mutați
în zonele sigure de pe teritoriul țării, 4,5 milioane au statutul de refugiat, iar dintre aceștia, alte
4,5 milioane se află în zone în care accesul sprijinului umanitar est e fie limitat, fie inexistent1.
Mai mult , situația continuă să se deterioreze din m oment ce războiul civil din țară nu pare să
ajungă la un final, iar grupurile armate ce aparțin diferitelor ideologii identificate ca fiin d
existente pe teritoriul țării controlează importante regiuni. Din acest punct de vedere, Siria se
află într -un punct de cotitură. Astfel că, i mplicarea organizațiilor internaționale menite să
asigure si să ofere sprijinul umanitar necesar supraviețuirii populației afectate de conflict
devine în acest sens primordială.
Principala preocupare a organizaț iilor implicate în oferirea suportului umanitar pe
teritoriul Siriei este reprezentat de protejarea civililor. Din păcate însă, la nivelul acestui areal
geografic ajutorul oferit de către comunitatea internațională a avut și cel mai mic impact, în
pofida mobiliz ării acesteia. Civilii constituie populația cea mai grav afectată atât de atacurile
continue, cât și de consecințele acestora. ONU estimează că numărul deceselor s -ar ridica la
250.000 , însă există suspiciuni cu privire la apropierea acestui număr de situa ția reală din țară2,
susținându -se că numărul deceselor ar fi aproape dublu . Civilii au avut de a face și cu o limitare
dată de accesul la sprijinul umanitar, limitare care a ajuns treptat folosită drept tactică de război.
Între timp, țările care s -au anga jat în găzduirea refugiaților se confruntă cu problem e datorită
imposibilității integrării acestora fie pe piața muncii, fie în comunitate. Mai mult, în încercarea
de a sprijini grupurile vulnerabile, organizațiile trebuie să acționeze în conformitate cu regulile
aplicate într -un război împotriva terorismului. Astfel că, ideea unei asistențe adecvate, protecție
efectivă, precum și azil politic , este puternic afectată de realitățile cu care țara se confruntă. În

1 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , disponibil online la
adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , accesat la data de 16.02.2017.
2 James DARCY , Syria Coordinated Accountability and Lesson Learning. Evaluation Synthesis and Gap Analysis ,
mai 2016, articol disponibil online la adresa http://www.alnap.org/resource/23125 , accesat la data de 16.02.2017.

4
ceea ce privește țările c e găzduiesc refugiați, spaț iul de operare a fost în general mare, cu
excepția Turciei , unde, Guvernul a fost de acord cu adăpostirea unui număr impresionant de
refugiați doar în condițiile deținerii controlului deplin asupra politicilor ce îi privesc pe ac eștia.
Rapoartele arată în continuare deficiențe majore la nivelul accesului la sprijinul umanitar, acest
lucru fiind influențat într -o mare măsură de situația politi că și de prezența conflictului, iar
numărul celor care aleg să părăsească țara continuă să fie unul important.
Dat fiind caracterul recent al evenimentelor, precum și amplitudinea efectelor generate
de criză, o analiză asupra modului în care UNHCR generează situația în Siria în vederea
protejării civililor, ș i implicit, reducerii valurilor de refugiați prin desfășurarea unor acțiuni
menite să contracareze sau diminueze cauzele care conduc către acest fapt , conferă lucrării
originalitat e, pe de o parte, cât și character inovativ , aspect datorat și puținelor lucrări existente
în acest moment în cadrul cărora subiectul să fie abordat. Totodată, tema este relevantă pentru
domeniul științelor politice pe de o parte, din perspectiva subiectului abordat, iar, p e de altă
parte, datorită teoriei folosite , mai exact, teoria internaționalistă .
Lucrarea de față își propune să ofere o perspectivă succintă asupra conflictului, să
evidențieze modul în care organizațiile internaționale acționează asupra problemelor ivite în
rândurile celor afe ctați, dacă reușesc sau nu să satisfacă nevoile de bază ale refugiaților, iar
dacă reușesc, în ce măsură o fac , precum și problemele cu care acestea se confruntă. Accentul
la nivelul lucrării este pus asupra Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite
(UNHCR) , iar perioada supusă analiz ei este cuprinsă între anii 2011 – mai 2017 . Totodată, în
vederea susținerii argumentelor prezentate în continuare, se va face o scurtă prezentare a
situației din Alep și a modului în care problemele identificate au influențat sprijinirea civililor.
Astfel că, întrebarea la care această lucrare de cercetare încearcă să răspundă este umătoarea:
reușește UNHCR să gestioneze eficient problemele apăr ute gener ate de situația existentă la
nivelul țării ?
Impactu l avut de organizațiile internaț ionale și implicit de UNHCR în ceea ce privește
soluționarea problemelor apărute date de necesitatea livrării sprijinului umanitar și a protejării
drepturilor omului a fost impresionant și se poate afirma că a schimbat modul în care poli tica
internaț ională funcționează. Totuși, deș i situația per ansamblu pare îmbucurătoare, rezultatele
oferite prin intermediul rapoartelor indică în continu are deficiențe în ceea ce priveș te accesul
la sprijinul umanitar, precum și multe alte probleme ce privesc finanțarea, și implicit
discrepanțele date de planurile bugetare anticipate si bugetele finale, leadershipul și

5
coordonarea, precum și lipsa unei strateg ii globale explicite. Toate acestea conduc la conturarea
premiselor necesare unei actionări îneficien te a crizei umanitare din Siria.
(H1) UNHCR se confruntă cu o serie de probleme pe mai multe nivele, ceea ce afectează
profund modul în care organizația își desfășoară activitățile, c onducând astfel la o gestionare
ineficientă a situației.
În continuare, se va face o definire operatională a termenilor. Astfel că:
Criza umanitară reprezintă eveniment singular sau serie de evenimente care amenință
o comunitate sau un grup mare de persoane din perspectiva accesulu i la sistemul medical, a
siguranței sau a bună stării. Conflictul ce generează această criză poate fi intern sau extern, dar,
de cele mai multe ori, acoperă o importantă suprafață geografică. Crizei umanitare i se
„răspunde” pe de o parte, prin oferirea ajutorului umanitar, iar pe de altă parte, prin intermediul
intervenției uma nitare, scopul fiind acela de a -i reduce efectele la nivel intern și extern.
Totodată, specific crizelor umanitare sunt situațiile de c onflict armat și violență – situații
marcate de un nivel ridicat de violență care afectează populația civilă3.
Prin ajutor umanitar se înțelege ideea de asistență materială sau logistică oferită în
scopuri umanitare, de obicei ca un răspuns față de o criză umanitară precum dezastrele naturale
sau cele provocate de om. Principalul obiectiv al ajutorului umanitar este de a salva vieți, de a
atenua suferința și de a menține demnitatea umană.
Intervenția umanitară presupune utilizarea forței în contextul protej ării cetățenilor unui
stat de încălcările sistematice ale drepturilor acestora sau în scopul prevenirii unei catastrofe
atunci când statul pe teritoriul căruia se află nu dorește sau se află în incapacitatea de a acționa4.
Totodată, presupune existența dreptului fiecărui stat de a acționa individual sau colectiv prin
apelul la violență fără a avea nevoie de aprobarea Consiliului de Securitatea sau a Adunării
Generale5.

3James DARCY, Op. Cit .
4 V LOWE, A TZANAKOPOULOS , „Humanitarian intervention ” în The Max Planck Encyclopedia of Public
International Law (2011), disponibil online la adresa :
http://opil.ouplaw.com/view/10.1093/law:epil/9780199231690/law -9780199231690 –
e306?rskey=M4n9Fn&result=1&prd=EPIL , accesat la data de 5.03.2017.
5 Arman Savarian, „Humanitaria Intervention after Syria ”, Legal Studies , Vol. 36, No. 1, 2016 , p. 22 .

6
Drepturile omu lui reprezintă acel set de reguli și pri ncipii ce vizează tratamentul pe
care toți indivizii sunt îndreptățiți să îl primească6.
Mandatate să reacționeze la nivel international pentru soluționarea facilă a problemelor
apărute, preluând rolul unor intermediari între state și cetățeni sunt organi zațiile internaționale ,
organism e ce promovează cooperarea voluntară și coordonarea între membrii săi7. În cazul de
față, acțiunea organizațiilor internaționale vizează refugiații , persoane care, datorită
agresiunilor venite din exterior, a ocupației sau a dominației străine, precum și a unor
evenimente care perturbă puternic ordinea într -o anumită zonă sau pe întreg teritoriul țării de
origine sau a cărei cetățeni sunt , va fi obligat de aceste c ircumstanțe să își părăsească locuința
și să caute refugiu în altă parte8. Acțiunile acestora ar trebui să fie marcate de o anumită
eficiență asupra problemelor cu care refugiații se confruntă. Cu toate acestea, conform
problemelor identificate, ineficența pare să dicteze în cazul de față, dat fiind că rezultatele
scontate nu sunt atinse.
Metoda de ce rcetare aleasă este dată de studiul de caz, acesta reprezentând o metodă de
cercetare complex ă a unei singure unități de analiză, în cazul de față fiind vorb a despre acțiunile
întreprinse de Înaltului Comisariat pentru Refugiați al Națiunilor Unite (UNHCR) pe teritoriul
statului sirian . Mai mult, culegerea datelor din cadrul acestei lucrări s -a făcut pe baza analizei
documentelor.
În conturarea cadrului teoret ic se va face uz de teoria internaționalistă. Conform
acesteia, relațiile internaționale au loc în cadrul unei societăți de state. Aceștia din urmă
reprezintă actorii principali, dar legătura de această societate este intreprinsă prin interme diul
unor norm e de comportament respectate de către actorii implicați nu datorită existenței unui
sentiment precum altruismul, ci mai mult datorită conștientizării beneficiilor existente într -o
societate bine guvernată. Expresia acestor reguli este constituită de cătr e organizațiile
internaționale, scopul acestora fiind de a reglementa relațiile existe nte sau viitoare dintre state.
Efectele acestor organizații, percepute ca actori independenți pe scena globală , depind de rolul

6 Hans Peter SCHMITZ, Kathryn SIRKKINK, International Human Rights ,in Handbook of International
Relations , SAGE Publications Ltd. 2002 , p. 682.
7http://carleton.ca/ces/eulearning/introduction/what -is-the-eu/extension -what -are-international -organizations/ ,
accesat la d ata de 14.03.2017.
8Guidelines on International Protection no. 12 , disponibil online la adresa
http://www.unhcr.org/publications/legal/58359afe7/unhcr -guidelines -international -protection -12-claims –
refugee -status -related.html , accesat la data de 16.02.2017.

7
pe care îl îndeplinesc. Astfel că, acestea pot fie crea regulile, fie supraveghea dacă acestea sunt
sau nu respectate9.
Primul capitol al lucrării își propune să ofere o perspectivă succintă asupra arealului
geografic în care această criză umanitară are loc și în care UNHCR își desfășoară activita tea.
Sunt prezentate premisele ce au condus către crearea condițiilor necesare pentru ca un război
civil să izbucnească, război dublat de criza umanitară aflată în desfășurare. În continuarea
capitolului, este evidențiat și răspunsul societății internațion ale la problemele existente.
Capitolul doi prezintă originile, istoria, evoluția și modul în care UNHCR s -a implicat
la nivel global, fiind prezentate în acest sens evenimentele din Yemen și Darfur alături de
modul în care organizația a gestionat situația și problemele cu care aceasta s -a confruntat. Deși
în urma acestor evenimente modul de intervenție și de gestionare a situației ar fi trebuit să se
îmbunătățească, situația existentă în Siria atestă o oarecare continuitate a acestor deficiențe.
Sunt prezen tate în partea a doua a capitolului e venimentele din Siria, proiectele pe care
UNHCR le desfășoară alături de rezultatele acestora, precum și problemele cu care se
confruntă.
Aceste probleme vor fi evidențiate mai pe larg în ultimul capitol al lucrării, c apitolul al
treilea, prin intermediul realizării unei prezentări a situației din Alep. Alături de acest e
probleme, sunt identificate consecințele și efectele pe care acestea le au la nivelul gestionării
situației.
Din perspectiva corpusului lucrării, acest a este bine conturat și definit, atât din prisma
teoriei utilizate, cea internaționalistă, prezentată din punctul de vedere al lui J. Samuel Barkin
în International O rganiz ation: Theories and Institutions , a lucrărilor autorilor consacrați în
domeniu, cât și din prisma rapoartelor și a articolelor oficiale publicate de către UNHCR.
Principalii autori ai lucrării sunt Gilbert Geoff , Gil L oescher , Jeff Crisp și Alexander Betts , prin
intermediul lucrărilor pu blicate de aceștia conturându -se modul în care UNHCR a luat naștere, cadrul
și felul în care această organizație intervine , principiile, precum și problemele cu care s -a confruntat
de-a lungul timpului. Prin intermediul unor autori precum Neil Middleton, J. J Welling, Aderanti

9 J. Samuel BARKIN, International Organiz ation: Theories and Institutions , ed. Palgrave Macmil lan, New York,
2006 , pp. 12 -13.

8
Adepoju și Nsongurua J. Udambana este prezentat contextul intervenției pe de o parte, în Darfur, și pe
de altă parte, în Yemen, precum și efectele acestei intervenții. În ceea ce privește prezentarea situației
din Siria și implicit A lep, reprezentative în acest sens sunt rapoartele și articolele publicate de către
UNHCR, acestea oferind o perspectivă asupra cadrului în care se intervine, a acțiunilor aflate în derulare
precum și a problemelor întâmpinate. Pentru a susține „vocea” UNHC R sau, din contră, în unele cazuri,
pentru a atrage atenția asupra soluționării parțiale a problemelor existente, se va face uz de articolele
apărute în presa internațională.
Trebuie menționat faptul că lucrarea are o serie de limitări, aspect datorat lips ei unor rapoarte
concludente din partea UNHCR pentru anul 2016 și pentru prima parte a anului 2017, astfel că,
singurele surse pentru a reliefa situația existentă sunt reprezentate de articolele publicate de jurnaliștii
acreditați. Mai mult, nu există rapo arte din partea UNHCR care să releve problemele de care s -au lovit
la fața locului, precum și soluțiile care s -au găsit pentru acestea. Accesul la anumite articole publicate
de autori importanți a fost și el limitat, multe lucrări nefiind disponibile publi cului larg.

9
Capitolul I

Siria: țară proscrisă sau conju nctură nefavorabilă ?

Dacă vrem să înțelegem mai bine evenimentele din Siria, atenția trebuie să se focuseze
asupra istoriei acestei țăr i. Încă de la obținerea indepenț ei ei din 1946, Siria a fost percepută
drept o țară prosc risă de către democrațiile din V est. Cu toate acestea, actuala criză constituie
provocarea cea mai dramatică nu doar la adresa independenței și a statalității țării, cât și pentru
întreaga comunitate internațională ale cărei ef orturi colective urmărește soluționarea acestui
conflict10.
Originile politicii moderne din Orientul Mijlociu se afla în Acordul Sykes -Picot, numit
după diplomatul francez și britanic care l -au încheiat în secret, scopul acestui acord fiind de a
diviza Sir ia Otomană (Bilad al -Sham) în alte patru entități : Siria, Liban, Palestina și Iordania.
Mai mult, regiunea a reprezentat în același timp și subiectul politicii coloniale divide et impera .
Astfel că, Palestina și Iordania au trecut sub infl uența Marii Brita nii, în timp ce Siria și Liban
sub cea a Franței , impunând în acest fel o graniță imaginară între populația locală care , încă
din timpul otomanilor, a avut relații directe. În Siria, francezii s -au bazat pe comunitățile de
alaviti și druzi pentru a co ntrola majoritatea musulmană su nită. Mai departe, statul a fost divizat
în regiuni mai mici, zona de Nord a Siriei (Sanjak, mai concret) fiind acordat ă de către francezi
Turciei în 1938. În acest fel, ia naștere conflictul dintre naționaliștii turci și sirieni. După cel
de-al doilea Război Mondial, datorită presiunilor internaționale și a naționaliștilor sirieni,
francezii au fost obligați să părăsească teritoriul acestei țări.
În primii ani de după independență, regimul adoptat a fost unul democratic, pri mul
conducător, Quwatli, fiind un reprezentant al naționaliștilor conservatori, a marilor proprietari
de pământ, guvernând din 1946 până în 1949 când este înlăturat printr -o lovitură de stat. Anul
1949 a fost marcat de alte trei lovituri de stat, organizat e de către țările arabe vecine care
încercau în acest fel să obțină și să mențină controlul asupra teritoriului sirian. Odată cu acest
an, Siria a devenit cazul clasic al statelor slabe: guvernare militară alături de succesiunea unor
cabinete civile extrem de fragile. Momentul cel mai critic în istoria țării a fost atins în 1957

10 Jörg Michael DOSTAL, „Syria – the outcast state ”, Political Insight , 2014 , pp. 32 -35.

10
când au avut loc cel puțin cinci tentative de lovituri de stat sau amenințări din partea țărilor
vecine cu invadarea. Serviciile britanice și americane de intelligence au reușit, în să, să pună
capăt acestor eforturi de destabilizare.
Principalul motiv pentru care Siria a devenit o țintă a acestor atacuri a fost dat de
îndepă rtarea acesteia de lumea democratică. Influențată de Egiptul lui Nasser, Siria a început
să primească ajutor mi litar și economic începând cu 1956 de la U.R.S.S.. Din acel moment,
Siria a ieșit de sub sfera de influență a țărilor democratice. După experimentul eșuat de unitate
arabă când a luat ființă Republica Arabă Unită (din care făceau parte Egipt și Siria), Sir ia a fost
guvernată de către partidul socialist Baath încă din 1963 (Bath – renașterea culturii arabe)
Realitatea era însă cu totul și cu totul alta. Cea care a ajutat la sta bilizarea statului a fost
armata . Guvernarea Baath dintre anii 1963 -1970 a avut la bază o comisie formată din ofițeri
militari, mulți dintre aceștia fiind reprezentanții minorităților etnice și religioase istorice. Hafiz
al-Assad, tatăl actualului președinte, ajunge în fruntea statului în anul 1971 și va guverna până
la moartea sa, surv enită în anul 2000.
Natura exactă a statului sirian a fost întotdeauna contestată. Singura explicație dată
stabilității de lungă durată, mai concret, guvernarea mi norității asupra majorității su nite,
eșuează în a explica de ce regimul a reușit să supravie țuiască atât de mult pe axa cronologică11.
Din punct de vedere socio -economic, transformarea statului sirian din anii 1970 se datorează
în principal veniturilor obținute în urma vânzării resurselor de petrol, ceea ce a permis o
oarecare dezvoltare ce viza distribuirea resurselor regiunilor im portante. Astfel că, o important ă
proporție din populația țării a început să susțină regimul datorită intereselor și a foloaselor
materiale obținute. Petrolul a constituit materia ce a permis apariția și susținerea unor reforme
sociale, alături de o creștere a mobilității sociale. Sistemul educațional a cunoscut o evoluție,
iar reformele agrare a u permis îmbunătățirea nivelului de trăi a celor din zonele rurale.
Participarea femeilor în cadrul educației și prezența lor p e piața muncii a devenit un fenomen
de amploare. Mai mult decât atât, statul a recunoscut existența comunităților religioase.
Regimul Baath a avut însă trăsături autoritare și populiste. Astfel că, în loc să guverneze ca un
bloc unitar, regimul s -a bazat p e o coaliție menținută în echilibru datorită venit urilor reieș ite în
urma vânzării petrolului12.

11 Jörg Michael DOSTAL, Op. Cit .
12 Idem.

11
Înainte de actuala criză, provocările pe care Siria a trebuit să le facă față au fost mai
mult de natură externă. Cele mai importante evenimente au fost în 196 7 și 1973, fiind
reprezentate de războaiele cu statul Israel, rezultate în urma ocupării de către Israel a Înălțimilor
Golan, loc unde se află principala rezervă de apă din zonă. După 1960, principalul scop al
politicii externe a Siriei a fost, așadar, de recucerire a teritoriilor. O altă provocare importantă
a avut loc în 1980, odată cu apariția mișcării transnaționale isl amiste numite „Frăția
Musulmană” . Mișcarea a beneficiat de sprijin extern semnificativ, în s pecial de la Irak , condus
în acea perioadă d a Sadam Hussein. În cele din urmă, armata a suprimat această mișcare, dar,
principală consecință a acestui episod este dată de crearea unei alianțe defensive cu Iranul ca re
urma să reprezinte principala provocare la nivel regional pentru Sadam Hussein, dup ă ce acesta
va ataca Iranul în 1980.
În anul 2000, Bashar al -Assad preia președenția Siriei, obținând o majoritate
covârșitoare de 97%. Alegerea acestuia a fost privită ca fiind naturală, neputând să trădeze
moștenirea lăsată de către tatăl său și, tocmai pentru că er a un Assad, odată cu alegerea sa ,
acesta ar fi fost reasig urat de către alaviț i. Trebuie menționat că este imprecis a se face referi ri
la regimul Assad ca fiind profund alavit . În mod cert , familia Assad s -a „înconjurat” cu
reprezentați ai ala viților, promovând membrii acestei confesiuni pe cele mai înalte funcții ale
puterii, formând alianțe numai cu aceștia. Dar și alte familii sunt reprezentate puternic, iar
regimul încă se bazează pe susținerea suniților. Totodată, această confesiune, aparent
privilegiată, a fost și ea neglijată de către regim ca și multe alte comunități13. Acesta a fost
perceput de către opinia publică că fiind cel care va înfăptui reformele, având o relație apropiată
cu generația tânără a țării, fiind așadar simbolul c ontinuității și a schimbării14.
Siria a intrat oficial în atenția administrației S.U.A în 2003 în vederea schimbăr ii
regimului, după ocupația Irak ului din același an. Acest lucru s -a datorat consolidării rolului la
nivel r egional al Iranului odată cu in lăturarea regimului lui Sadam, lucru ce a condus către
crearea unei alianțe de facto între Iran, Iraq și Siria.
John McHugo compara statul creat de familia Assad cu „ (…) bloc într -un arc curbat
care este ținut în acel loc cu ajutorul unor r oci adiacente”15. Tensiunea care a cuprins Siria și

13 John MCHUGO, „Syria: A History of the Last Hundred Years ”, The New Press , 2014 , p. 241.
14 David LESCH, The New Lion of Damascus: Bashar al -Asad and Modern Syria , New Haven, CT: Yale
University Press, 2005 , pp. 70 -81.
15 John MCHUGO , Op. Cit.

12
care a luat naștere în anul 2011, a slăbit acel bloc, care, în acest moment, a ajuns să se mențină
într-un echilibru precar. Chiar dacă războiul a dobândit o nuanță separatistă, originile sale se
află în viața socială, în circumstanțele politice și economice și nu în diferențele doctrinare16.
Pentru a explica ce anume s -a întâmplat în Siria după anul 2011 și de ce, este absolut necesară
o analiză a factorilor interni și externi. Dacă susținătorii regimu lui lui Assad subliniază
importanț a factorilor geopolitici în explicarea situației create, opozanții regimului atrag atenția
asupra factorilor interni, asupra faptului că regimul Bashar al -Assad, susținând că regimul își
pierduse treptat susținătorii. Fa ctorii economici interni explică într-o oarecare măsură această
rupere a regimului de secțiunile importante ale populației. Sub conducerea actualului
președinte, Siria a putut experimenta o perioadă de avânt economic, tradusă în special sub
forma construcții lor unor hoteluri impozante sau a unor serii de proiecte prestigioase. În ace lași
timp, populația domiciliată în zona rurală suferea datorită celei mai mari sec ete înregistrate în
istoria țării. Orașele importante ale Siriei s -au confruntat cu un aflux de oameni veniți din
zonele rurale, creându -se în acest fel cartierele sărace de la marginea orașelor.
În același timp, autoritățile siriene au respectat sfaturile venite din partea Fondului
Mone tar Internațional, mai exact, prin a reduce subvențiile pentru mâncare, petrol și
combustibil. În timp ce oficialii statului se b ucurau de creșteri salariale, pă turile cele mai sărace
ale populației sufereau cel mai mult datorită acestei creșteri a prețurilor. Mai mult decât atât,
în mediul rural, rata natalității a fost extrem de mare, astfel că, a existat un deficit de locuri de
muncă atât în sectorul public, cât și în sectorul privat, acesta din urmă fiind totodată și extrem
de slab dezvoltat. Astfel că, inegalit ățile de natură socială și criză economică existentă au
reprezentat principalii factori ce au condus către izbucnirea conflictului, facilitându -se astfel
înțelegerea fenomenului la nivel intern.
Totuși, importanț a factorilor geopolitici nu ar trebui negată sau tratată superficial.
Protestele anti -guvernamen tale la scară largă, precum și contra manifestațiile susținătorilor
guvernului ce au avut loc începând cu luna martie a anului 2011 și până la mijlocul anului
2012, s -au transformat treptat într -un război transnațional. În presa occidentală, guvernul siria n
a fost puternic blamat pentru metodele extrem de violente la care a recurs pentru a opri aceste
demonstrații pașnice, în timp ce, manifestațiile celor ce susțineau regimul și care au reușit să
mobilizeze milioane de oameni au fost fie ignorate, fie expli cate ca fiind rezultatul mobilizării
în masă și forțate a angajaților guvernului. Primul protest începe în martie 2011, în zone din

16 John MCHUGO, Op. Cit.

13
jurul Damascului și a orașului Dar aa, situat la granița cu Iordania, protestatarii cerând
eliberarea deținuților politici și grăbirea ritmului de înfăptuire a reformelor. În scopul reducerii
intensității acestor proteste, președintele Bashar al -Assad a anunțat o serie de concesii precum
demiterea guvernului actual, eliberarea unui număr de 240 de deținuți politici și revocarea stării
de necesitate, aflate în vigoare încă din anul 196317. La începutul lui noiembrie, guvernul sirian
acceptă propunerea de a încheia orice acțiune violentă adresată protestatarilor, precum și planul
pentru restabilirea unui clim at de pace pe teritoriul țării. Cu toate acestea, conflictele armate
continuă, iar începând cu decembrie 2011, Siria acceptă să primească pe teritoriul ei observatori
internaționali, însărcinați cu monitorizarea implementării Planului propus de statele membre
ale Ligii Arabe. În ianuarie 2012 această misiune este suspendată, iar observatorii sunt obligați
de circumstanțele interne să părăsească țara. Aceeași soartă a avut -o și Misiunea de supervizare
a ONU în Republica Arabă Siria, care, deși a fost înființată în aprilie 2012 prin Rezoluția 2042,
va fi suspendată două luni mai târziu datorită intensificării violenței18.
Reformele inițiate de către guvernul Assad ce vizau introducerea unui sistem cu mai
multe parti de, precum și schimbarea Constit uției au fost percepute ca fiind făcu te mult prea
târziu și mult prea mici comparativ cu necesitățile statului și ale cetățenilor. Pe tot parcursul
anului 2012, mass media a prezentat conflictul ca fiind confruntarea dintre forțele pro -Assad și
populația Siriei. Ce a ignorat însă media a fost puternică prezență a curentului islamist în cadrul
forțelor de opoziție și absența minorităților etnice și religioase din contextul politic.
Tot în perioada martie -iunie 2011 ia naștere și Armata Liberă Siriană , formată din
membrii forțelor armate și militare siriene , care încep să își arate nemulțumirile legate de
folosire a armelor letale, dezacordul lor manifestându -se prin dezerta re. Din ce în ce mai mulți
membri ai forțelor armate siriene ajung să recurgă la acest luc ru, urmând a se „înrola” în
Armată Liberă Siriană , acestora alăturându -li-se și civili. Scopul lor devine acela de a lupta
împotriva autorităților, în nenumărate ocazii constituindu -se grupuri armate ad -hoc. În lunile
ce au urmat, grupul, împreună cu multe altele existente, și -au asuma t responsabilitatea pentru
atacurile date împotriva forțelor guvernamentale19

17 Cosmin IVANCIU, „The status of armed conflicts. Case study: The conflict in Syria ”, „Henry Coanda” în
Scientific Research And Education In The Air Force -Afases, 2016 , Academia Forțelor Aeriene , Brașov, România ,
pp.583 -593.
18 Idem.
19 Idem.

14
Povestea conflictului este mult mai complexă decât a fost ea prezentată, de fapt.
Creșterea intensității gradului de violență în anul 2012 coincide cu livrarea a unui număr
import ant de arme din afara țării. Spre exemplu, pe tot parcursul anului 2012, C.I.A a livrat 3,5
tone de armament și muniție insurgenților20.
Abia în anul 2013 opinia publică a început să observe că cele ce se implicau în mod
direct în Siria erau rețelele transn aționale islamiste și că marea majoritate a insurgenților nu
erau de origine siriană. În septembrie 2013, un studiu a scos la iveală faptul că din cei
aproximativ 100.000 de insurgenți de pe teritoriul Siriei, între 30 -35% erau islamiști extremiști,
30% mo derați, și numai 25% naționaliști. La sfârșitul aceluiași an, guvernul de la Damasc a
decis să ren unțe la armele chimice de care ț ara dispunea, în urma presiunilor geopolitice. În
același timp, conflictul a pătruns și în țările vecine, continuând de stabili zarea Libanului și a
Irakului de către mișcările islamiste21.
Anul 2014 a coincis cu realegerea lui Bashar al -Assad pentru a treia oară consecutiv cu
o majoritate de aproximativ 88,7%, rezultat datorat sprijinului masiv din partea minorităților
etnice și r eligioase, speriate de creșterea alarmantă a islamismului radical pe teritoriul țării22.
Odată cu această dată și intensitatea violenței conflictului crește. Societatea internațională se
angajează în această luptă nu doar pentru a ajuta guvernul sirian să p ună capăt unui conflict
soldat cu sute de mii de pierderi de vieți omenești, ci și pentru a stopa expansiunea terorismului,
marcat în această zona de ISIS. Până în acest moment, nu există o perspectivă clară asupra
modului, momentului si finalului acestui război civil. Este însă certă necesitatea unui intervenții
externe țării pentru a putea apăra populația civilă , iar, în acest sens, organizațiile internaționale
vor juca un rol primordial.

20 Jorg Michael DOSTAL, Op. Cit.
21.Idem.
22 Political rights and civil liberties in Syria , disponibil online la adresa https://freedomhouse.org/report/freedom –
world/2014/syria , accesat la data de 18.03.2017.

15
Ajutorul umanitar și r ăspunsul societății internaționale

Problemele și situațiile cu care cetățenii Siriei sunt nevoiți să se confrunte zilnic datorită
conflictului au atras atenția societății internaționale, care, prin intermediul organizațiilor
internaționale, a organizațiilor non -guvernamentale locale, a reuș it să se mobilizeze în scopul
ajutorării acestora. La momentul actual se estimează că datorită războiului, aproximativ 4,81
de milioane de refugiați se află pe teritoriul unor state precum Turcia, Liban, Iordania și Egipt,
în timp ce alte 6,1 milioane de p ersoane au fost strămutate pe teritoriul țării23. Refugiații sirieni
își pierd speranța cum că o soluție de natură politică va fi identificată rapid pentru a pune capăt
vărsării de sânge din țară. Dintre aceștia, numai 10% trăiesc în cadrul taberelor pentru refugiați,
iar valorile înalte ale indicelui sărăciei, la care se adaugă și o rată mare a șomajului constituie
fragmente din realitatea care îi înconjoară. De menționat și faptul că datorită acestor condiții,
media de viață a scăzut cu 20 de ani24.
Comuni tatea internațională s -a solidarizat cu aspirațiile poporului sirian în ceea ce
privește tranziția către democrație, pe de o parte, precum și în ceea ce priv ește acțiunea comună
ce vizează asigurarea ajutorului umanitar celor afectați de conflict, făcându -se în permanență
apel la o soluționare rapidă și pe cale pașnică a conflictului, dat fiind numărul civililor ce au
suferit, suferă și vor suferi datorită războiului.
Poate că rolul cel ma i important a fost jucat de către organizațiile internaționale,
prezența acestora dovedindu -se extrem de importantă în soluționarea rapidă a problemelor
refugiaților la fața locului . Mai mult decât atât, datorită implicării acestora, se poate afirma
faptul că presiunea exercitată asupra guvernului este într -o proporție mare preluată de către
acestea. Acești actori internaționali nu operează niciodată izolați unul față de celălalt, ideea de
cooperare fiind extrem de pregnantă în modul în care aceștia acțione ază. În momentul în care
există premisele unui conflict, ei sunt primii care oferă un răspuns și tot ei joacă un rol
covârșitor în prezentarea faptelor de violență în masă audienței internaționale25.
Atunci când este absolut necesar un răspuns față de feno menul violenței în masă,
sectorul drepturilor omului nu este singurul vizat, la acesta adăugându -se și cel al sprijinului

23 http://www.3rpsyr iacrisis.org , accesat la data de 18.03.2017.
24 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , disponibil online la
adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , accesat la data de 16.02.2017.
25 Joachim J. SAVELSBERG, Representing the Mass Violence , University California Press, 2015 , pp. 61 -64.

16
umanitar. Organizațiile care se ocupă cu livrarea ajutorului umanitar fac parte, asemenea
multor alte organizații ce vizează diverse d omenii, dintr -o rețea transnațională activistă. Există
o serie de similitudini între aceste organizații și cele care au drept scop asigurarea respectării
drepturilor omului, însă, domeniul în care acestea își desfășoară activitatea este unul distinct.
Aces t domeniu, al ajutorului umanitar, răspunde în fața unui organism de drept internațional
ce reglementează ideea și princi piile acțiunii umanitare, iar, un exemplu în acest caz poate fi
reprezentat prin Convenția de la Geneva. În ceea ce privește tipul acto rilor implicați, domeniul
cuprinde o gamă variată de organizații care se ocupă cu furnizarea sprijinului umanitar, dar
care nu interferează cu cele destinate domeniului drepturilor omului, cuprinzând în același timp
și guvernele statelor unde acești actori umanitari își desfășoară activitatea26. Există însă și
probleme la nivelul cooperării la acest nivel, dat fiind faptul că mulți dintre cei implicați își
urmăresc propriile interese, iar guvernele unor state ajung să se comporte asemenea unor
corporații al căror principal scop este reprezentat de profit. Astfel că, acest lucru explică de ce
începând cu anul 2013, au existat numeroși membri care au blocat orice încercare de intervenție
împotriva guvernului Assad.
În ultimii ani, datorită unei serii d e eveni mente, la care se adaugă și o creștere continuă
a intensității violenței, necesitatea schimbării modului de a răspunde situațiilor de urgență a
devenit tot mai evidentă. În anul 2012, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați
pune bazele Plan ului Regional de Răspuns pentru Refugiații din Siria, pe baza căruia se creează
cadrul de intervenție pentru asigurarea protecției persoanelor care urmăresc părăsirea țării. Prin
intermediul acestuia se asigura protecție umanitară pentru aproximativ 96,500 de refugiați, o
cincime din numărul refugiaților înregistrat la finele anului 2012 (525.000). Totodată, numărul
organizațiilor implicate a crescut și el, de la 33 la 155. Tot în acest an se pun bazele unui alt
proiect, SHARP, având la bază o cooperare înt re guvernul sirian, ONU, OI M și alte ONG -uri,
în scopul asigurării nevoilor umanitare ale celor afectați.
În anul 2013, sub coordonarea acele ași instituț ii, aproximativ 60 de agenții au solicitat
fonduri în valoare de 1 miliard de dolari americani pentru s atisfacerea nevoilor de bază a
refugiaților. Datorită intensificării nivelului violenței, numărul refugiaților a crescut
substanțial, suma acoperind nevoile acestora doar pentru jumătate de an.

26 Joachim J. SAVELSBERG, Op. Cit .

17
În luna septembrie a anului 2014, actorii umanitari care acți onează în Siria au hotărât
demararea unui nou proiect intitulat „Whole of Syria ” ce vizează îmbunătățirea eforturilor și a
rezultatelor răspunsurilor colective27. În implementarea acestui plan, aceștia s -au angajat să
respecte o serie de principii umanitare general valabile precum: neutralitatea, imparțialitatea și
respectarea independenței. Strategia umanitară aplicată de către actorii implicați vizează o serie
de aspecte precum: coordonarea acțiunilor, prioritizarea nevoilor, asigurarea accesului
persoanel or afectate la ajutorul umanitar fără discriminare, îmbunătățirea capacității de rea cție
în fața situațiilor de urgență, precum și o pregătire mai intensă față de acestea28. În ceea ce
privește Planul Regional de răspuns pentru Refugiați din același an, s -a reușit reunirea
eforturilor a mai mult de 155 de organizații internaționale, de ONG -uri și guverne, pe baza
căruia s -a acordat asistență pentru aproximativ patru milioane de persoane.
Pentru anul 2015, Planul Regional de răspuns pentru Refugiați aduce împreună actorii
deja implicați în Siria, precum și pe cei din țările vecine, urmărind îmbunătățirea efectivității
răspunsului acordat față de problemele existente. Conform situației prezentate î n cadrul
acestuia, 13,5 milioane de persoane aveau nevoie de ajutorul umanitar, 6,5 milioane erau
strămutați intern, 4,2 milioane refugiați, iar dintre aceștia, 4,5 milioane se aflau î n zone greu
de ajuns. Astfel că, Planul dezvoltat pe anul 2016 a urmat p unctele trasate de cel anterior, pentru
a atinge țelurile propuse.
Există o multitudine de organizații internaționale și de ONG -uri implicate activ în
soluționarea problemelor refugiaților din domeniul ajutorului umanitar, dintre care : Uniunea
Europeană, Airlink , CARE, Concern Worldwide, GlobalGiving, Handicap International,
International Medical Corps, International Orthodox Christian Charities, International Rescue
Committe, Islamic Relief, Life for Relief and Development, Mercy, Oxfam, Relief
Internatio nal, Unicef, UNOCHA, World Food Programme, World Vision, Zakat Foundation,
Unicef, ONU, UNHCR, fiecare focusându -se pe un anumit domeniu specific ajutorului
umanitar sau pe un grup vulnerabil. Dintre toate acestea, UNCHR asigură servicii de protecție,
comunitate și asigurare de locuințe și răspunde problemelor survenite pe parcurs prin
asigurarea personalului necesar, fiind totodată mandatat să conducă și să coordoneze acțiunile
umanitare intern aționale în scopul protejării refugiaților și să găsească soluții la problemele

27 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , disponibil online
la adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , accesat la data de 16.02.2017.
28 Idem.

18
refugiaților la nivel global. Acțiunile au fost începute pe teritoriul Siriei încă din anul 1991,
odată cu primul conflict din Irak, demersurile sale fiind extinse odată cu afl uxul refugiaților
irakieni.
În capitolul următor lucrarea își propune să analizeze , pe de o parte, Înaltul Comisariat
al Națiunilor Unite pentru Refugiați cu scopul înțelegerii rolului său în cadrul probleme lor
refugiaților și să prezinte, pe de altă part e, acțiunile coordonate de către UNHCR pentru
stabilirea nivelului de eficiență a acestei organizații la nivelul acțiunilor întreprinse în Siria . În
acest sens, vor fi evidențiate alte două situații în care organizația a intervenit, mai exact Yemen
și Darf ur, în scopul identificării problemelor cu care s -a confruntat la acel moment, al
rezultatelor obținute și dacă acestea continuă să constituie o piedică la momentul actual sau s –
a ajuns la o soluționare a lor.

19
Capitolul II – UNHCR, între eficiență și ine ficiență

UNHCR – Origini, istoric, evoluție și implicare

Necesitatea protejării refugiaților a devenit din ce în ce mai vizibilă odată cu sfârșitul
Primului Război Mondial, însă, trebuie menționat faptul că exista deja o tradiție a protejării
străinilor în diversele culturi ale lumii cu mult înainte de implementarea sa efectivă. Astfel că,
în această perioadă ia naștere Înaltul Comisariat pentru Refugiați, aflat sub egida Ligii
Națiunilor, iar accentul a căzut pe protejarea grupurilor de cetățeni ruși, armeni și evrei afectați
de război29. Anul 1948 va fi relevant în cee a ce privește problemat ica protejării refugia ților
dată fiind adoptarea Declarației Universale pentru Drep turile Omului. Conform acesteia,
atenția va înceta a se mai focusa asupra grupurilor vulnerabile, important devenind individul.
Înaltul Comisariat al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugia ți a fost fondat în anul
1950, la puțin timp după ce Germania capitulase și astfel, cel de -al Doilea Război Mondial a
luat sfârșit. Încă din acel moment, UNHCR s -a prezentat pe scena internațională atât ca o
organizație activă, un expert în domeniul refugi aților30, cât și ca o autoritate morală31. În ultimii
ani, însă, mediul internațional în cadrul căruia organizația își desfășoară activitatea s -a
schimbat dramatic, aspect ce a determinat și multiplele schimbări survenite la nivelul modurilor
de operare. UNH CR și -a arătat sprijinul nu numai pentru cei denumiți în cadrul Convenției din
1951 „refugiați”, ci și pe cei din categoria grupurilor vulnerabile (emigranți, victime ale
conflictelor armate, etc), acționând totodată și în zonele afectate de conflict alătu ri de forțele
de menținere ale păcii sau alte forțe militare32. Există la momentul actual o tendință a analiștilor
de a privi rolul jucat de organizație ca fiind unic, însă, chiar dacă oportunitățile și dilemele cu
care organizația se confruntă par a fi noi , ele sunt, de fapt, repetitive în decursul istoriei.
Problema cea mai mare în acest sens este dată de lipsa documentelor care să prezinte succesele
sau eșecurile unor operațiuni, lucru ce a condus către uitare a sau ignorare a a acestora. Astfel

29 Gilbert GEOFF, „Spread too thin? The UNHCR and the New Geopolitics of Refugees ”, Harvard International
Review , Vol. 31, No. 3, 2009, pp 56 -59.
30 Gil LOESCHER, „The UNHCR and the World Politics:State Interest vs. Institutional Autonomy ”, în The
International Migration Review , 2001, Proque st, pp. 34 -36.
31 Claudia Seymour, recenzie asupra Gil LOESCHER, Alexander BETTS, James Milner, United Nations High
Commissioner for Refugees (UNHCR): The politics and practices of refugee into the twenty -first century: The
politics and practices of refuge e into the twenty -first century , Lond on, Routledge, 2008, în Journal of Refugee
Studies Vol. 22, No. 2 , Oxford University Press, 2009, pp. 242 -243.
32 Gil LOESCHER, Op. Cit.

20
că, roata s e reinventează în cadrul organizației constant33. Mai mult, autonomia și autoritatea
de care UNHCR se bucură au crescut constant în ultimii ani, transformând Înaltul Comisariat
pentru Refugiați într -un actor cu interese independente și capacități depline.
În momentul fondării UNHCR, Europa reprezenta principala zonă de îngrijorare în
privința refugiaților, lucru datorat amplificării Războiului Rece și care a condus către creșterea
numărului de refugiați din Estul Europei care încercau să ajungă în țările ve stice. Aceste valuri
de refugiați a u determinat nemulțumirea vesticilor34, care, la rândul lor, se confruntau cu o serie
de probleme sociale, economice și de securitate35. Preocuparea Statelor Unite ale Americii
pentru reconstrucția Europei de după război și eforturile susținute în acest demers a u afectat
modul în care Guvernul de la Washington a perceput propriile politici asupra refugiaților și
asupra UNHCR. Astfel că, problema refugiaților a fost încadrată în domeniul securității
naționale, iar cei încadra ți în această categorie erau reprezentați de grupurile de indivizi ce
încercau să evadeze de sub teroarea comunismului. Generozitatea er a, după cum se poate
observa, dată de dorința de a constrânge extinderea comunismului, iar refugiații au fost
transforma ți în instrumente ale puterii, surse de spionaj și de obținere de informații36.
UNHCR a fost creat de țările vestice în așa fel încât să nu reprezinte o amenințare la
adresa suveranității lor sau să le determine la a avea anumite obligații financiare. Astf el, acesta
era mandatat să ofere protecția necesară refugiaților, fără a beneficia de fondurile necesare.
Mai mult decât atât, nu s -a dorit ca UNHCR să devină o agenție operațională37.
La apogeul Războiului Rece, politicile ce vizau refugiații au început s ă fie percepute de
către guvernul american ca fiind mult prea importante pentru a lăsa o organizație precum ONU
să se ocupe de ele. Astfel că, încă de la bun început s -a încercat o limitare a rolului UNHCR
prin crearea unei alte organizații care avea de pa rtea ei avantajul deținerii unei finanțăr i stabile
din partea guvernului și cu un mandat ce îl surclasa pe cel al UNHCR38. Refuzul de a oferi
suport financiar organizației a afectat puternic capacitatea acesteia de a își defini un rol propriu.

33 Idem.
34 Claudia SEYMOUR, Op. Cit. pp. 242 -243
35 Jeff CRISP , „The local integration and local settlement of refugees: a coceptual and historical analysis ”,
Working Paper No. 102 , Global Commision On International Migration, UNHCR, Geneva, 2004.
36 Gil LOESCHER, Op. Cit. , pp. 38 -40.
37 Idem.
38 Idem.

21
Treptat, îns ă, UNHCR va începe să își exercite puterea în mod autonom și sub forme
nedorite inițial de către țările fondatoare. Primul înalt comisar Gerrit van Heuven Goedhart a
reușit să obțină fonduri în mod independent, cu scopul de a -și asuma responsabilități ce v izau
oferirea sprijinului financiar refugiaților. Prin intermediul unui împrumut acordat de către
Fundația Ford, UNHCR s -a implicat cu adevărat în ceea ce privește domeniul său de activare
prin oferirea sprijinului și promovarea integrării refugiaților. Ac eastă finanțare a permis
organizației să preia rolul de lider în ceea ce a reprezentat Criza Berlinulu i de Vest din 1953 ,
dovedindu -și în acest fel utilitatea. Aceste succese timpurii au legitimat necesitatea unor
programe pentru soluții permanente și asistența în cazurile de urgență oferite de UNHCR. În
1956, UNHCR prelua din nou rolul principal, de data aceasta în c azul Crizei din Ungaria, când,
și-a dovedit în plus, pe de o parte, importantul rol diplomatic pe care îl putea juca în
evenimentele politice ale lumii și, pe de altă parte, rolul de mediator (a permis repatrierea a
10% dintre refugiații maghiari, operațiune ce a fost la acel moment extre m de controversată și
față de care puterile lumii s -au opus)39.
UNHCR a evoluat către o instituția ce viza atât protecția, cât și asistența materială a
refugiaților și a făcut pași importanți în ceea ce privește extinderea activităților sale. Această
nouă abordare a condus către oferirea din partea Adunării Generale a ONU a capacității de a
strânge fonduri și de a dezvolta programe de asistare pentru operațiunile ce nu erau cuprinse în
mandatul său40. Elocvent în acest sens este răspunsul dat crizei refugiaț ilor algerieni din 1957,
când, Tunisia a cerut suport material pentru 85.000 de algerieni.
Anii 1960 au marcat extinderea operațiunilor pe continentul african, organizația
evoluând către una cu caracter global rapid. Urgențe privind refugiații au început s ă apară pe
toate continentele, acestea multiplicându -se și căpătând proporții de neconceput până la acel
moment. UNHCR începe să își asume rolul de actor important pe scena internațională. Mai
mult decât atât, statele lumii încep să se folosească de organi zație drept scuză pentru
incapacitatea lor sau pentru lipsa dorinței lor de a gestiona anumite situații. De cele mai multe
ori, țările care se confruntă cu un număr impresionant de refugiați tind să îi izoleze pe aceștia
din urmă de restul populației, tocm ai pentru a determina societatea internațională, mai exact

39 Gil LOESCHER, Op. Cit. pp. 36 -42.
40 Idem.

22
UNHCR, să se „confrunte” cu această problemă41. Dar, acest lucru nu a condus decât către o
și mai mare autonomie a organizației.
Începând cu anii 1990, problemele umanitare au jucat un rol istoric și fără precedent în
politica internațională, refugiații începând să fie percepuți ca reale pericole la adresa securității
naționale. Tot începând cu acest an, UNHCR demarează acțiuni asupra cauzelor care determină
valurile de refugiați, fiindu -i cerut tot odată să participe activ în cadrul misiunilor de menținere
a păcii. Dr ept răspuns, UNHCR își extinde serviciile către un număr mai mare de categorii de
persoane afectate. Cu toate acestea, chiar dacă avem de a face cu un număr remarcabil de
succese (recuno așterea unei realități deja existente, anume că UNHCR reprezintă un actor
important pe scena poli tică și obținerea unei legitimităț i în ceea ce privește acțiunile sale42),
eșecuri au fost înregistrate în ceea ce privește asigurarea protecției sau a repatrie rii. Criticii
susțin că organizația a jucat un rol important în amplificarea crizei din Rwanda, datorită oferirii
asistenței militanților Hutu43.
În ultimii ani, simplul act umanitar de a oferi azil refugiaților a căpătat valențe diferite
datorită incertitu dinii și a lipsei de securitate d in mediul internațional. UNHCR a evoluat
radical, devenind, pe de o parte, o organizație cu mii de angajați, cu un buget impresionant
(98% provine din donații) ce are legături strânse cu organi zațiile cu care interacționeaz ă, iar,
pe de altă parte, o organizație care încearcă să prevină crizele și să asigure repatrierea
refugiaților (repatrierea, alături de integrarea refugiaților și relocarea acestora constituie
obiective importante pentru organizație44). Problema principală a organizației în acest moment
este alimentată de cultura sa organizațională care nu permite o auto -examinare sau acceptarea
criticilor constructive în vederea evoluării acesteia mai departe. Agenția consideră totodată că
se află într -o permanentă luptă c u alte organizații pentru fonduri și atenția media45, iar, din
acest motiv, intervine și un anumit sentiment de auto -prezervare46.
Au existat în decursul timpului numeroase ocazii în care organizația a fost nevoită să
intervină, ocazii ce au adus doza lor d e neprevăzut și noutate și au pus agenția în situații dintre

41J.Samuel BARKIN, International Organizations and Institutions: Theories and Institutions , Palgrave
Macmillan New York, 2006, pp. 79 -89.
42 Gilbert GEOFF, Op. Cit, pp. 56 -59.
43 Gil LOESCHER, Op. Cit. , pp. 42 -53.
44 Jeff CRISP, Op. Cit.
45 Alexander BETTS, UNHCR, autonomy and mandate change in International Organizations as Self Directed
Actors: A framework for analysis , editat de Joel E. Oestrich, Abigdon, Routledge, 2012, pp. 118 -140.
46 Gil LOESCHER, Op. Cit.

23
cele mai diverse. Fiecare dintre aceste situații pot fi interpretate ca o serie de lecții ce au permis
agenției să evolueze, să evite greșelile din trecut, să își dezvolte viitoarele programe și moduri
de a acționa și să își depășească propriile limite impuse de condițiile de la fața locului. În acest
sens, în continuare se va face o scurtă prezentare a situațiilor date de criza umanitară din Darfur
și cea din Yemen, a obiectivelor pe care UNHCR ș i le-a propus și ceea ce a realizat în final.

Darfur: rezultatul unui răspuns tardiv și lipsit de determinare

Populația Sudanului este de 34,9 milioane de locuitor i și, din punctul de vedere al
etnicității, este una dintre cele mai diverse din lume, existând pe teritoriul acestei țări
aproximativ 500 -600 de grupuri etnice. În cazul Darfurului, numărul grupurilor etnice cuprinse
pe această suprafață este cuprins între 36 și 150, organizarea lor fiind de tip tribal47. Genocidul
din Darfur a fost primul din secolul al – XXI – lea și, în același timp este și cel mai cunoscut
din istorie, aspect datorat și vizibilității etapelor ce au condus către acesta. Acesta deține două
elemente specifice războiului intrastatal, și anume: conflictul intern și cri za umanitară48. Odată
cu anul 2003, Sudanul a devenit simbo lul lipsei umanității, a unui stat eșuat și, prin extindere,
a unui continent eșuat, iar Darfurul, amintirea dureroasă a unei păci extrem de îndepărtate, a
suferinței ce poate fi generată de către dorința de putere a conducătorilor. Astfel că, moartea,
devastarea și migrațiile continue definesc Darfurul încă din 200349.
Răspunsul dat de către Guvernul Sudanului împotriva A rmatei de Eliberare Sudaneze
și a Mișcării pentru Dreptate și Egalitate a fost de o cruzime nemaiîntâlnită: fermierii uciși cu
violență, iar roadele muncii lor distruse; civilii au fost masacrați, iar sursele de apă compromise
datorită aruncării cadavrelor acestora în ele; violarea femeilor, alături de îndepărtarea copiilor
nenăscuți din uter și uciderea lor printr -o joacă nemiloasă în fața mamelor; bombardarea satelor
de către forțele aeriene sudaneze a condus la distrugerea în proporție de 80 -90% a satelo r și a
comunităților Birgid , Zaghawa, Massalit și Fur50. Astfel, conflictul a generat 300.000 de

47 Neil MIDDLENTON, Phil O ’KEEFE, „Politics, History & Problems of Humanitarian Assistance in Sudan ”, în
Review of African Political Economy, volum 33, nr. 109, sept. 2006, Taylor & Francis Ltd., pp. 543 -559.
48 J.J. WELLING, ”Non-governmental Organisations, Prevention and Interventi on in Internal Conflicts: Though
the Lens of Darfur ”, în Indiana Journal of Global Legal Studies , Vol. 14, Nr. 1, Indiana University of Law, 2007 ,
pp. 149 -150.
49 Nsongurua J. UDAMBANA, „Still Playing Dice with Lives: Darfur and Security Council Revolution 1706 ”, în
Third World Quaterly , vol. 28, nr. 1, 2007, Taylor & Francis Ltd., pp. 97 -116.
50 Idem.

24
decese, 1,8 milioane de emigranți iar 675,000 de persoane erau în atenția UNHCR. De
menționat și că jumătate dintre refugiați sunt femei și fete, în această si tuație efectele asupra
situației generale a refugiaților fiind multiple. Ce afectează o femeie, considerată a fi stâlpul de
susținere în cadrul familiei datorită rolurilor îndeplinite de către aceasta, afectează întreaga
casă51.
Comunitatea internațională a fost testată de slaba performanță în ceea ce privește
gestionarea situației de către agențiile ONU. Multe victime, alături de martori la diverse
evenimente, au făcut public faptul că a existat o întârziere importantă în ceea ce privește
momentul în care operațiunile pentru soluționarea unei probleme au început. Mai mult, au
existat acuzații conform cărora s -ar încerca o mușamalizare, o ascundere a situației reale,
reprezentanții diverselor organizații implicate susținând inexistența unor situații povestit e de
către persoanele implicate52. Acest lucru poate indica faptul că, sistemul ONU rămâne unul
guvernat de diversele interese ale statelor membre53.
UNHCR își propusese în ceea ce privește criza din Darfur să demareze acțiuni menite
să creeze și să asigure un mediu sigur pentru populația civilă, acoperirea nevoilor de bază ale
celor afectați, precum și furnizarea materialelor absolut necesare subzistenței. Dacă semnele
apariției unui conflict în Sudan datează din anul 2000, genocidul începând efectiv în anu l 2003,
operațiunile UNHCR datează odată cu anul 2004. Diplomația internațională era interesată de
prevenirea unei rupturi între zona de Nord (reprezentată de forțele guvernului) și zona de Sud
a țării. Această întârziere a implicării comunității internați onale poate fi înțeleasă, pe de o parte,
ca pe o teamă de a face presiuni pentru a nu conduce către o ruptură efectivă a țării54, iar, pe de
altă parte, ca pe o lipsă a dorinței de a interveni. Această apatie generală împreună cu lipsa unui
angajament polit ic, permisivitatea și realizarea mai mult artificială a unor operațiuni vor crea
premisele necesare escaladării conflictului, a violenței, iar cei implicați în distribuirea
ajutorului umanitar vor lăsa lucrurile în voia sorții55.
Situația politică extrem d e volatilă din Darfur în ciuda acordurilor semnate au îngreunat
atât operațiunile demarate de ONU, cât și reîntoarcerea oamenilor în perioada 2004 -2005.

51 Aderanti ADEPOJU, „The Refugee situation in the Horn of Africa and Sudan ”, în Issue: A Journal of Opinion.
African Refugees and Human Rights , Vol 12, nr. 1 12, 1982, Cambridge University Press, pp. 29 -36.
52 www.worldpolicy.org/blog/2014/1218/darfur -betrayed -UN accesat la data de 21.05.2017.
53 J.J WELLING, Op. Cit.
54 Neil MIDDLENTON, Phil O ’KEEFE, Op. Cit.
55 Oluwadare ABIODUN, „Darfur: A complicated peace process, în Journ al of Alternative Perspectives” î n Social
Sciences, Vol. 3, nr. 1, 2011, pp. 183 -207.

25
Rezultatele existente la acel moment, alături de imposibilitatea de a crea un spațiu sigur a
condus căt re o întârziere a operațiunilor, datorită lipsei fondurilor necesare acestora. Astfel,
UNHCR a beneficiat de un buget de 18,5 milioane, comparativ cu 63,2 milioane, suma
necesară acestor proiecte. Totodată, lipsa securității a condus, pe de o parte, la re tragerea
personalului din zonă, iar, pe de altă parte, la restricții în ceea ce vizează operațiunile.
UNHCR își propusese încă de la început crearea unei colaborări active cu Guvernul
Sudanez, cu diversele agenții ONU și organizațiile implicate în ceea c e privește asigurarea
securității civililor, în principal a femeilor, copiilor și a bătrânilor din taberele de refugiați. În
ceea ce privește cooperarea cu guvernul, aceasta a fost încă de la bun început deficitară datorită
lipsei dorinței acestuia de a in terveni56. Astfel că, în ciuda oricăror încercări diplomatice menite
să apere civilii, președintele Basjar a rămas indiferent, necooperativ și cu o dorință aprigă de a
îi face să sufere pe cei ce i s -au opus. Mai mult, cei ce au ajuns în taberele de refugia ți au fost
nevoiți să se confrunte cu pro bleme precum malnutriția, existe nța focarelor pentru diverse
infecții și boli, iar în cazul femeilor și a fetelor, cu violurile57.
O altă strategie a UNHCR a vizat acționarea asupra cauzelor ce vizează migrațiile,
crearea unui mediu propice reîntoarcerii cetățenilor sudanezi, monitorizarea repatrierilor și
asigurarea caracterului voluntar al acestora. Cu toate acestea, rata intervenției asupra cauzelor
a fost extrem de scăzută. Situația celor care nu trăiau în tabe rele de refugiați a fost de cele mai
multe ori ignorată, indiferent de apartenența acestora la un grup etnic (inclusiv comunitățile
arabe de mici dimensiuni au fost ignorate). Acțiunile de prevenire sau intervenție în cazul unui
conflict sunt mult mai puți n costisitoare decât acțiunile destinate consecințelor generate de
conflict. Aceste acțiuni de prevenire, preferate de altfel, sunt eficiente sub două forme: ajutor
umanitar preventiv și plan de acțiune militară și de intervenție umanitară preconceput58. Ma i
mult, odată cu evoluarea conflictului, accesul în unele zone începe să devină tot mai dificil
datorită atacurilor constante asupra convoaielor umanitare. În unele zone, singurul mijloc de
transport care poate fi utilizat este elicopterul, ia r UNHCR nu di spunea decât de două astfel de
mijloace de transport59. În ceea ce privește repatrierea și caracterul voluntar al acesteia,
principalul motiv pentru care aceasta nu este dorită este dat de lipsa securității și a încrederii

56 www.brookings.edu/on -the-record/internally -displaces -persons -in-darfur -tacking -stock accesat la data de
21.05.2017.
57 J.J WELLING, Op. Cit.
58 Idem.
59 www.brookings.edu/on -the-record/internally -displaces -persons -in-darfur -tacking -stock accesat la data de
21.05.2017.

26
celor afectați. Confruntările militare continuă, la fel și atacurile asupra civililor și a celor
desemnați să acorde ajutorul umanitar. Totodată, problema cea mai mare a refugiaților în
această zonă est e dată de faptul că provin din ț ări sărace și caută azil în țări fie la fel de săra ce,
fie cu un grad a sărăciei mai ridicat60.
În scopul reintegrării în cadrul comunității, UNHCR a pus bazele unor proiecte în acest
sens, domeniile de aplicare ale acestora vizând accesul la apă, la u n mediu sanitar și la educație.
În coordonare cu alte organizații, se va urmări asigurarea furnizării materialelor necesare
locuințelor, precum și accesul la alimente. Probleme au existat și în acest sens, întrucât între
UNHCR și celelalte organizații a existat o competiție ascunsă, lucru ce a condus către o
comunicare deficitară. Multiplele obstacole întâlnite de către convoaiele umanitare au
împiedicat furnizarea elementelor necesare unui trai relativ decent, iar, odată cu creșterea
prețurilor alimentelor, furnizarea acestora populației afectate este întreru ptă.
În lipsa unui acord care să sta bilizeze situația politică din ț ară, activitatea desfășurată
de UNHCR nu a obținut rezultatele scontate, prezența acestei organizații încheindu -se odată cu
refuzul guvernului sudanez de a mai acorda permisiunea de a ac ționa pe teritoriul țării.

Premisele unei intervenții deficitare în Yemen: conflictul, birocrația, economia și
infrastructura precară

Ultimii doi ani de confruntări militare au devastat Yemenul, lăsând aproximativ 17
milioane de oameni într-o situație c ritică. Dintre aceștia, circa 10 milioane de persoane sunt
dependente de ajutoarele umanitare în încercarea lor de a supraviețui61. Situația din Yemen s –
a deteriorat constant, începând cu anul 2011, când eșecul lamentabil al unei tranziții politice
menite s ă aducă pacea va da situației interne din țară un caracter fragil, generând proteste
stradale, confruntări între diversele triburi, răpiri, proliferarea mișcărilor teroriste, încurajarea
mișcărilor de tip insurecționar în partea nordică a țării și tensiuni lor în Sud. Astfel că,
autoritatea statului Yemen se deteriorează constant sub influența multiplilor factori, ceea ce va

60 Aderanti ADEPOJU, Op. Cit.
61 www.humanitarianresponse.info/en/operations/yemen/document/yemen2017 -hrpfinal accesat la data de
21.05.2017

27
conduce către o cădere totală sau parțială a statului62. Chiar și înainte de creșterea intensității
conflictului din anul 2015, Yemenul avea nevoie de ajutor umanitar datorită nivelului extrem
de ridicat al sărăciei din țară.
Exact ca și în cazul Darfurului, UNHCR a urmărit aceleași obiective, însă există
anumite diferențe la nivelul implicării comunități i internaționale, o serie rezultate pe anumite
planuri putând fi observate . Astfel, dacă în anul 2016 numărul celor care alegeau să părăsească
țara era de 3,3 milioane, al celor care nu aveau a cces la resursele de hrană de 14,1 milioane , iar
al celor care nu aveau acces la resursele de apă și la sistemul sanitar de 19,4 milioane63, în anul
2017, numărul migranților s -a redus la 2 milioane, cel al persoanelor care nu au acces la
resursele de apă potabilă și la sistemul sanitar a scăzut cu 5 milioane, dar a crescut cu circa 3
milioane numărul celor care nu au acces la hrană64.
Creșterea intensității violenței conflictului nu a făcut decât să amplifice criza existentă,
alături de efectele generate de secetă , ceea ce conduce către crearea unei presiuni intense asupra
celor ce fur nizează serviciile umani tare. Accesul în unele zone a fost vizibil îngreunat de către
existenț a conflictului activ, birocrația și infrastructura precară (au fost avariate sau distruse
complet porturi importante, drumuri, poduri în urma bombardamentelor aer iene). La toate
acestea se adaugă și o creștere considerabilă a prețurilor în țară în condițiile în care 90% din
totalul produselor sunt provenite din importuri65. Imposibilitatea de a aduce pe teritoriul
Yemenului bunuri de strictă necesitate conduce către o funcționare deficitare a serviciilor
umanitare, incapabile de a le distribui mai departe populației afectate.
Declin ul economic în care țara se afla a condus către colapsul serviciilor de bază
împreună cu infrastructura aferentă acestora, la aceasta a dăugându -se existența confruntărilor
și a migrațiilor continue. Mai mult, părțile implicate au introdus în permanență restricții în ceea
ce privește transportul bunurilor (precum cele alimentare sau cele specifice domeniului
medical) și furnizarea ajutorul ui umanitar în zonele afectate. Mai mult decât atât, coaliția
saudită recurge a la amânări în momentul inspectării convoaielor umanitare, existând situații în
care ajutorul umanitar nu a putut fi livrat datorită refuzului venit din partea acestora66. Astfel

62 Ayman HAMIDI, „Inscriptions of Violence in Northern Yemen: Hauting Histories, Unstable Moral Spaces ”,
în Middles East Studies, Vol. 45, Nr. 2, Taylor & Francis, pp. 165 -187.
63 http://www.bbc.com/news/world -middle -east-38220785 , accesat la data de 21.05.2017.
64 http://www.bbc.com/news/world -middle -east-29319423 , accesat la data de 21.05.2017.
65 http://www.ipsnews.net/2017/04/yemen -worlds -largest -humanitarian -crisis/ , accesat la data 21.05.2017.
66 https://www.theguardian.com/world/2017/apr/25/yemen -humanitarian -appeal -un-antonio -guterres . accesat la
data de 21.05.2017.

28
că, pentru luni de zile, aproape toate bunurile necesare subzistenței s -au putut găsi sporadic și
doar în anumite locații.
Problema taberelor de refugiați persistă în continuare, malnutriția reprezentând o
problemă extrem de frecventă în rândul celor ca re ajung să beneficieze de ele. Mai mult, în
ciuda unei încercări fervente de a apăra femeile și copiii împotriva riscurilor ce pot apărea,
rapoartele indică o constantă în acest domeniu: plângerile legate de abuzurile psihice și cele de
natură sexuală, pr ivarea de la accesul la apă sau alimente, munca forțată în condiții vitrege
reprezintă o constantă la momentul actual, la care se adaugă si răpirile, existența unor rețele
criminale, arestările arbitrare, detenția și deportările.
Influența statelor membre ONU poate fi sesizată și în acest caz. În legătură cu situația
în care abuzurile asupra copiilor sunt extrem de frecvente, acest lucru este puternic
mușamalizat de către organizație la presiunile Arabiei Saudite. Deși există o anumită implicare
a statelor în soluționarea acestei probleme, ea nu este suficientă întrucât este încă destul de
redusă. Lumea cunoaște situația copiilor din acea zonă, problemele date de malnutriție, însă
există un refuz general de a se implica mult mai activ67. Organizația se confr untă și cu o
subfinanțare a operațiunilor sale, astfel că, dintr -un total de circa două miliarde de dolari cât ar
fi fost necesar, doar 15% din sumă a fost disponibilă pentru UNHCR68.
Asemenea cazului Darfurului, î n absența unui cadru politic stabil, UNHCR nu poate
activa î n mod eficient. În acest sens, a u fost organizate negocieri în vederea obținerii unei păci,
însă toate acestea au eșuat trei luni mai târziu. Datorită numărului de persoane implicate, criza
umanitară din Yemen este considerată a fi una de proporții , iar lipsa fondurilor nu face decât
să accentueze această problemă. Chiar dacă, presupunând că finanțarea ar crește de la 15% la
50% (situație similară anilor precedenți), UNHCR nu ar reuși să acopere necesitățile
persoanelor afectate, iar criza umanitară va continua să se amplifice datorită intensificării
conflictului69.

67http://www.abc.net.au/news/2017 -02-26/humanitarian -crisis -unfolds -in-yemen -as-world -refuses -to-
act/8304896 , accesat la data de 21.05.2017.
68 https://www.theguardian.com/world/2017/apr/25/yemen -humanitarian -appeal -un-antonio -guterres , accesat la
data de 21.05.2017
69 https://www.theguardian.com/world/2017/apr/25/yemen -humanitarian -appeal -un-antonio -guterres , accesat la
data de 21.05.2017.

29
Acțiunile umanitare în contextul crizei siriene și principalele obstacole

În Siria, protejarea civililor de către ororile provocate de război a reprezentat principalul
scop al organizațiilor destinate să asigure ajutorul umanitar. Civilii din acest spațiu au constituit
principalele ținte ale atacurilor. În anul 2014, UNHCR declara criza existentă în Siria , dat fiind
numărul mare al refugiaților , ca fiind operațiunea în care cel e mai multe forțe au fost implicate
în ultimii 64 de ani70. Dacă r apoartele publicate de ONU anu nțau un număr de aproximativ
250.000 de decese în anul 2015 , criticii susțin că informația oferită de organizație este departe
de realitatea de la fața locului71. Totuși, rapoartele din anul 2016 publicate de Syrian Centre
For Policy Research a nunță o creștere a deceselor cu 220.000, numărul acestora ajungând la
470.00072 (400.000 ca urmare a conflictului, iar 70.000 ca urmare a lipsei serviciilor medicale
adecvate ). 11,5% din populația țării a fost rănită în urma conflictului73. Modul în care criza
siriană a fost percepută și înțeleasă la nivel internațional a evoluat în decursul timpului.
Evaluările publicate de OCHA susțin faptul că ONU a subestimat mult situația critică în care
țara se afla, percepând criza din Siria ca pe o cr iză a drepturilor omului. Spațiul de acțiune în
ceea ce privește ajutorul umanitar a fost limitat la Siria, motivele fiind mai mult de natură
strategică și de politică internă, securitatea deținând un rol secundar în acest caz.
Anul 2011, an marcat de int ensificarea violenței prin reprim area brutală a revoltelor
studențești , a atras atenția societății internaționale asupra adevăratei fețe a conflictului74. Pe
măsură ce situația a continuat să e volueze, apariția Armatei Siriene Libere la sfârșitul anului
2011 a transformat criza într -un război civil de proporții, iar trecerea timpului nu a făcut decât
să confirme caracterul tot mai distructiv al acestuia. Exceptând armistițiile locale adoptate în
scopul furnizării ajutorului umanitar, discuțiile pentru închei erea unui tratat de pace nu au avut
nici un rezultat concret. Civilii aflați pe teritoriul acestui stat continuă să sufere datorită

70 Achiume TENDAYI, „Syria, Cost -Sharing and the Responsibility t o Protect Refugees ”, în 100 Minnesota Law
Review 687 (2015); UCLA School of Law Research Paper No. 15 -34, pp. 687 -762. Disponibil online la
adresa https://ssrn.com/abstract=2316562 , accesat la data de 10.03.2017.
71 Syria Coordinated Accountability and Lesson Learning Synthesis and Gap Analysis , disponibil online la adresa
http://www.unhcr.org/research/evalreports/57b5a7a47/syria -coordinated -accountability -lesson -learning -call-
evaluation -synthesis.html , accesat la data de 23.02.2017.
72 http://scpr -syria.org/publications/policy -reports/scpr -alienation -and-violence -report -2014 -2/, accesat la data de
24.05.2017.
73https://www.theguardian.com/world/2016/feb/11/report -on-syria -conflict -finds -115-of-population -killed -or-
injured , accesat la data de 24.05.2017.
74 Idem.

30
atacurilor constante, a asedierilor prelungite, a distrugerii locuințelor și a mijloacelor prin care
își asigurau subzistenț a. Trebuie însă menționat că mediul politic din Siria nu este ostil doar
față de civili, ci și față de actorii umanitari implicați, accesul acestora fiind puternic limitat, în
mod deosebit în zonele deținute de opoziție sau în orașele aflate sub asediu.
Începând cu anul 2012, imediat după escaladarea conflictului, UNHCR și -a extins
operațiunile, pe de o parte, și scopul acestora, pe de altă parte, pentru a putea face față crizei
umanitare cu care țara se confrunta. În anul 2012, numărul refugiaților s -a ridicat la 497.965 ,
dintre aceștia doar 67.815 fiind ajutați de organizație. Circa 2.222 își depuseseră actele pentru
a primi azil politic, iar numărul migranților s -a ridicat la 2.016.500. Necesitatea unei intervenții
devine din ce în ce mai evidentă odată cu acest an. La momentul actual, UNHCR întreprinde
programe pentru a reduce numărul persoanelor vulnerabile și pentru a asigura protecția
persoanelor afectate de conflict. Pentru a realiza toate aceste lucruri, UNHCR a semnat multiple
acorduri de parteneri at cu un număr important de organizații. Organizația este mandatată să
conducă și să coordoneze acțiunile umanitare și să găsească soluții problemelor refugiaților.

Situația existentă în anul 2012 , odată cu începutul intervenției UNHCR75

75 https://www.theguardian.com/news/datablog/2013/jun/19/refugees -unhcr -statistics -data, accesat la data de
24.05.2016. Refugiați Persoane
aflate în
situația de a
deveni
refugiațiAsistați de
UNHCRPersoane care
au depus
cereri pentru
azilMigranți
asistați de
UNHCRTotalul
populației
vulnerabile0.00500,000.001,000,000.001,500,000.002,000,000.002,500,000.003,000,000.00

31
Încă din septembrie 2014, actorii umanitari care intervin constant în Siria au pus bazele
unui nou proiect, Whole of Syria , ce vizează îmbunătățirea eforturilor și a rezultatelor acțiunilor
colective, iar în scopul implementării acestui plan, agențiile imp licate s -au angajat să respecte
principiile general valabile ale ajutorului umanitar, mai exact menținerea neutralității, a
imparțialității și a independenței față de sfera politicului. Mai mult, UNHCR a informat
constant guvernul Siriei în legătură cu im portanța menținerii unui dialog atât cu reprezentanții
ONU, cât și cu organizațiile implicate76. Parte a acestui program este și SRP ( Syria Strategic
Responsive Plan) , configurat în strânse legături cu partenerii săi pentru a acoperi probleme
existente la momentul respectiv în ceea ce privește furnizarea ajutorului umanitar. În 2015,
UNHCR mai avea nevoie de 309.7 milioane de dolari pentru implementarea SRP, dar, la
mijlocul lunii decembrie, doar 43% din fondurile necesare au fost disponibile77.
Pentru anul 2016, fondurile ne cesare pentru UNHCR erau de 4.54 miliarde de dolari,
suma acoperind nevoile unui număr de 13.5 milioane de persoane prin: oferirea sprijinului
necesar pentru salvarea vieților, atenuarea suferinței la care civilii sunt expuși, creșterea
accesului la ajutorul umanitar, îmbunătățirea nivelului protecției, sprijinirea comunităților
locale prin protejarea și restaurarea obiectelor necesare unui trai decent și permiterea accesului
la serviciile esențiale , precum și îmbunătățirea capacității de răspuns a actorilor implicați prin
oferirea ajutorului umanitar adecvat situației respective78. Cu toate acestea, din suma necesară,
doar 63% din aceasta a stat la dispoziția reprezentanților UNHCR, ceea ce însemnă că totalul
fondurilor au fost de doar 2.88 miliarde de dolari.
Acțiunile demarate de UNHCR sunt dintre cele mai d iverse, acoperind o gamă variată de
domenii. UNHCR a oferit suport juridic celor 6,5 milioane de persoane care au fost nevoite în
decursul timpului să își părăsească casele datorită int ensificării conflictului, rezultând datorită
acestui fapt o pierdere a documentelor de identitate79. La aceasta se adaugă și numărul copiilor
născuți în zone în care procesul înregistrării a fost imposibil de realizat. Mulți dintre cei care
s-au confruntat cu o astfel de situație nu aveau cunoștință despre procedurile ce trebuiau a fi
urmate pentru înlocuirea acestor acte, iar, de cele mai multe ori, înlocuirea lor era imposibilă

76 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , disponibil online la
adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , accesat la data de 16.02.2017.
77 Idem.
78 3RP Regional, Refugee &Resilience Plan 2016 -2017. In response to the Syria crisis, disponibil la adresa
www.3RPSyriaCrisis.org , accesat la data de 25.05.2017.
79 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , disponibil online la
adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , accesat la data de 16.02.2017.

32
sau profund îngreunată datorită lipsei aparatului administrativ. Principala con secință cu efecte
grave asupra refugiaților este dată de limitarea persoanei în cauză în a avea acces la ajutorul
umanitar și posibilitatea de a deveni o victimă a abuzurilor și a exploatării pe piața muncii. În
acest sens, UNHCR, în parteneriat cu The Syr ia Trust, SARC, DRC și Al Taalouf oferă
persoanelor aflate în această situație informațiile necesare. Inițiative în ceea ce privește
extinderea în viitor a unor astfel de campanii sunt în desfășurare, preconizându -se că numărul
persoanelor care vor apela l a astfel de servicii va fi în continuă creștere. UNHCR a făcut
progrese importante în acest sens, astfel că, rezultatul cel mai concret al acestui program este
reprezentat de luarea unei decizii administrative la nivelul întregii țări pe baza căreia
docum ente de identitate temporare vor fi emise în acest scop și utilizarea unei baze de date
digitalizate. În plus, la Damasc a fost creat un nou departament pentru a servi persoanelor aflate
în nevoie.
UNHCR a dezvoltat o strategie pentru protecția copilului datorită faptului că grupuri de
copii având vârste diferite erau expuși la varii pericole (violență, exploatarea în muncă,
înfometare) . În colaborare cu partenerii săi, se dorea o abordare a acestei probleme prin
introducerea ideii de „protecție” în activi tățile de tip recreațional și adecvate vârstei. Partenerii
au beneficiat de training -uri specifice, iar datorita dreptului fiecărui copil în parte de a se juca
(drept inclus în Convenția pentru Drepturile Copiilor) , UNHCR sprijină existența a unui număr
de patru spații destinate acestora80, a unui centru de îngrijire și a activităților recreaționale81. În
ceea ce privește programele educaționale demarate de agenție, aproximativ 12.000 de copii au
beneficiat de către ac estea. În anul 2016, acțiunile UNHCR ce vizează această categorie
vulnerabilă au oferit sprijin unui număr de 1.155.310 copii prin îmbunătățirea accesului
acestora la educație82.

80 Bazele acestui proiect au fost puse în anul 2015, urmând ca acesta să fie derulat în continuare.
81 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , articol disponibil
online la adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.htm l, accesat la data de 16.02.2017.
82 3RP Regional, Refugee&Resilience Plan 2016 -2017. In response to the Syria crisis , disponibil la adresa
www.3RPSyriaCrisis.org , accesat la data de 25.05.2017.

33

Datorită crizei umanitare cu care țara se confruntă, multe norme ce aveau ro lul de a
reglementa comportamentul social au fost puternic afectate, iar unele sisteme sociale
tradiționale distruse. Acest lucru a condus către o creștere a nivelului de violență sexuală și de
gen (SGBV). În timp ce unele forme de violență, precum cea sex uală, sunt percepute la nivelul
societății ca fiind acceptabile și rămân de cele mai multe ori neraportate datorită fricii de a fi
stigmatizat, a rușinii, etc, alte forme precum violența domestică și căsătoriile cu minorii au fost
identificate de UNHCR și de partenerii săi. Intervenția UNHCR în acest sector este puternic
pusă la încercare datorită serviciilor limitate adresate supraviețuitorilor, a lipsei informării
acestora asupra programelor existente, lipsa unui cadrul legal la nivel național, stigmatiza rea,
atitudinea și mentalitatea societății. Odată cu anul 2015, răspunsul la toate aceste probleme a
venit sub forma consilierilor, a recomandărilor și a sesiunilor de informare desfășurate în
rândurile societății83.
Folosindu -se de tradițiile locale, UNHCR a pus bazele unor programe menite să asigure
protecția comunităților afectate prin oferirea unui răspuns adaptat nevoilo r fiecărei comunități
în parte, programul fiind împărțit în patru etape:
1. Crearea centrelor comunitare – începând cu 2015 au fost create 30 de astfel de centre in nouă
regiuni, acestea dovedindu -și eficiența în ceea ce privește accesul la beneficiarii programului,

83 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , articol disponibil
online la adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , accesat la data de 16.02.2017..
0102030405060Riscuri identificate în cazurile copiilor

34
asistarea persoanelor cu nevoi specifice, promovarea unei coexistenței pașnice, a coeziunii
sociale, a participării activ e.
2. Mobilizarea voluntarilor – rolul acestora nu se limitează doar la a ajunge la populația afectată,
ci și la oferi sprijinul necesar, la a încuraja participarea, identificarea vulnerabilităților,
transformarea acestora în promotori ai drepturilor, explor area capacităților locale. Prin
multiplii săi parteneri, UNHCR a reușit mobilizarea unui număr de 420 de persoane din taberele
de refugiați.
3. Promovarea inițiativelor în cadrul comunității – importanța unor astfel de programe este
recunoscută datorită capa cității acestora de a identifica probleme cu care comunitatea se
confruntă și de a oferi soluțiile cele mai relevante. Principiul de bază e ste acela de a pune
comunitatea î n situația de a -și proiecta, de a se conduce, de a-și implementa și monitoriza
propr iile activități. 288 de astfel de comunități au fost sprijinite, numărul beneficiarilor
ridicându -se la 70.000.
4. Încurajarea organizațiilo r locale – finanțarea acestora s -a dovedit o strategie eficientă pentru a
răspunde comunităților, dat fiind că aceste o rganizații cunosc mult mai bine situația din țară
datorită cadrului în care acestea au operat și în anii precedenți84.
UNHCR s -a ocupat și de încurajarea și subvenționarea mici lor idei de afaceri locale,
acordându -se în acest fel asistență celor mai afecta ți refugiaț i din zona Damascului, Homs,
Alep, Sweida și Tartous. La acestea se adaugă și trai ning-urile oferite în domenii precum
cercetarea de piață, managementul proiectului, studii de fezabilitate, crearea planurilor de
afaceri și înaintarea proiectelor . Peste 15.000 de refugiați și de membri ai comunităților gazdă
au beneficiat de acest proiect. Femeile din taberele de refugiați au fost și ele încurajate să se
implice activ, în anul 2015 peste 700 reușind să își găsească un loc de muncă. Ajutoarele
financiare au început și ele să fie acordate începând cu anul 2012 pentru a oferi o oarecare
protecție refugiaților și a le permite asigurarea nevoilor de bază. Totuși, acest împrumut se
acordă o singură dată, iar suma implicată nu depășește 20 0 de dolari85.
În ceea ce privește distribuirea bunurilor în zonele de co nflict, UNHCR a ajuns in 33
de zone greu accesibile din Ale p, Hassakeh, Daraa, Homs, Quneitra și Damascul Rural,
numărul beneficiarilor din zonele afectate de conflict ridicându -se la 677.78486. În ceea ce

84 Prote cting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , articol disponibil
online la adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , accesat la data de 16.02.2017.
85 Idem.
86 Idem.

35
privește dis tribuirea bunurilor din zonele mai puțin afectate de război dar în cadrul cărora există
numeroase grupuri vulnerabile, aproximativ nouă milioane de astfel de bunuri au fost oferite
unui număr de 3.213.275 de persoane87.
Încă de la începutul crizei, sec toarele primare, secundare și terțiare aferente serviciilor
destinate sectorului medical au fost deteriorate. Anul 2015 a marcat o intensificare a crizei,
ceea ce a condus către o creștere a nevoilor populației. Lipsa echipam entului medical, a
personalului specializat justifică creșterea indicelui mortalității . Peste 640 de angajați au fost
uciși de la începutul conflictului, iar în proporție de 58% dintre spitalele publice sunt fie parțial
în stare de funcționare, fie închise . Același lucru este valabil și pentru aproximativ 49% de
centre medicale. În ceea ce privește partea nordică a țării, doar 36% dintre aceste facilități
funcționează, însă în clădiri ce nu au fost inițial destinate spațiului medical. Doar 10% din
centrele medicale primare asigură îngrijiri de bază persoanelor cu boli cronice, iar numărul
acestora este de 600.000. În ceea ce privește funcționarea serviciilor medicale în construcții
destinate inițial altor scopuri, acest lucru se datorează avarierii unui num ăr de 1.2 milioane de
case, dintre care 400.000 distruse complet. Necesitatea oferirii unui acoperiș persoanelor lăsate
fără adăpost a condus către transformarea clădirilor ce puteau adăposti persoanele implicate în
adăposturi colective. Se estimează că di n 6.5 milioane de refugiaț i, 1.7 milioane locuiesc în
adăposturi colective88.
În ciuda tuturor acestor încercări asupra cauzelor care conduc către migrarea unui
număr tot mai mare de refugiați, rezultatele nu au fost cele scontate. Dacă în anul 2012 numărul
refugiaților era de 497.965, în anul 2013 de 2.587.240, în anul 2014 acesta a ajuns la 3.978.010.
De la începutul anului 2015, odată cu implementarea unor noi proiecte și datorită mai marii
implicări, numărul refugiațilo r a crescut cu doar 617.182, ajungând la 4.595.192. Anul 2016 a
fost anul cu cel mai mic număr de refugiați înregistrași până în acest moment, numărul lor
ridicându -se la 252.090. Până în lun a mai a anului 2017, numărul re fugiaților sirieni a ajuns la
5.055.73289, numărul fiind cu 207.638 mai mare decât cel înregistrat pe tot parcursul anului

87 Protecting and Supporting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 , articol disponibil
online la adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html , , accesat la data de 16.02.2017.
88 Idem.
89 http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php , accesat la data de 24.05.2017.

36
precedent .

Deși la momentul actual Siria reprezintă principala preocupare a societății
internaționale în vederea oferirii sprijinului umanitar, aceasta reprezintă tot odată spațiul în care
ajutorul acordat a avut impactul ce mai mic. Necesitatea de a acționa în concordanță cu cerințele
impuse de lupta împotriva terorismului a constituit o constrângere puternică raportat la
capacitatea de implicare. Interzicerea accesul ui la civilii ce aveau nevoie de sprijin umanitar a
fost folosită ca o tactică de război. Astfel că, în ciuda proiectelor aflate în desfășurare,
rapoartele arată în mod unanim lipsa unei căi de acces la populația vulnerabilă în fața
conflictului, aspect da torat motivelor politico -militare. Așa cum a fost menționat anterior ,
mediul politic sirian este ostil totodată si organizațiilor implicate, putându -se nota numeroase
tactici din partea guvernului pentru a întârzia furnizarea ajutorului umanitar, la care se adaugă
și lipsa dorinței acestuia de a interveni cât mai eficient. În acest sens, în a doua jumătate a
anului 2016, circa 73 de organizații implicate și -au anunțat retragerea datorită imposibilității
de a tolera în continuare modul în care guvernul siri an și implicit, interesele sale, interferează
cu scopul lor, anume, acela de a sprijini populația. Printre acestea organizații se numără și
Syrian American Medical Society și Defensiva Civilă Siriană90. Sfârșitul anului 2012 a
evidențiat numărul important d e persoane aflate în zonele în care ajutorul umanitar nu putea fi
furnizat , precum și numeroasele încălcări ale drepturilor omului ce aveau loc. Aceasta

90 https://www.theguardian.com/world/2016/sep/08/aid -groups -un-syria -concern -assad -united -nations accesat la
data de 30.05.2017. 0100000020000003000000400000050000006000000
2012 2013 2014 2015 2016 2017Numărul refugiaților în intervalul 2012 -2017

37
reprezintă și cea mai importantă critică adusă UNHCR -ului. Pentru mai bine de 4 ani de la
începerea con flictului, mare parte din cei ce ar fi trebuit să fie beneficiari ai ajutorului umanitar
nu au fost, singura lor șansă în vederea supraviețuirii fiind dată de părăsirea țării91. Accesul la
zonele ocupate de opoziție a fost și el puternic restricționat. Mai mult decât atât, intervenția
atât de târzie în apărarea civililor și ajutorarea lor a oferit proporțiile crizei , care sunt, de altfel
cunoscute astăzi.
Evaluarea nevoilor pe teritoriul Siriei s -a dovedit a fi una dintre cele mai mari provocări
pentru soci etatea internațională, în mare parte datorită accesului limitat. Abia la începutul anul
2015, după patru ani de conflict, apare o imagine globală a nevoilor populației țării92.
Monitorizarea acestor programe este însă slabă, implicații regăsindu -se și în al te domenii.
Eforturile ce vizează soluționarea acestor probleme sunt extrem de slab regăsite la nivelul
rapoartelor publicate și destinate publicului larg. Totodată, multe dintre aceste rapoarte
sugerează și lipsa unei strategii globale explicite, lucru ce conduce către pierderea coerenței
programelor aflate în desfășurare. Încercarea de conferi coerență prin crearea 3RP (Regional
Refugee & Resilience Plan) pare să nu fi avut succes. O altă problemă este dată de rolurile
jucate de UNHCR, OCHA și RHC. Deși coordonarea93 a devenit mult mai eficientă, confuzia
în ceea ce privește cine deține titlul de lider pentru mare parte din activitățile desfășurate în
timpul crizei persistă94. Totuși, existența unor opinii contradictorii a organizațiilor implicate
față de d eciziile luate de UNHCR sunt destul de rare, ceea ce atestă, pe de o parte, puterea
exercitată de UNHCR datorită rolului de intermediar dintre societatea internațională și
organizații în ceea ce privește finanțările, iar, pe de altă parte, indică existența unei armonii
superficiale95. Această armonie superficială nu este deloc benefică în caz ul refugiaților, părerile
contradictorii fiind cele capabile de cele mai multe ori să aducă o altă perspectivă asupra
situației și, odată cu acest lucru, alte soluții, p recum și o mai mare implicare din partea celor
angajați în sprijinirea civililor. Pe de altă parte, UNHCR își asumă un rol de intermediar și între

91 Syria Coordinated A ccountability and Lesson Learning Synthesis and Gap Analysis , disponibil online la adresa
http://www.unhcr.o rg/research/evalreports/57b5a7a47/syria -coordinated -accountability -lesson -learning -call-
evaluation -synthesis.html , accesat la data de 23.02.2017.
92 Idem.
93 Ideea de coordonare implică seturi de valori comune, ideea de egalitate, transparență, împărțirea responsabiității,
participare activă în procesul luării deciziilor, încredere și înțelegere reciprocă. Christian MOMMERS, Margit
VAN WESSEL, „Structures, Values and Interaction in Field -Level Partnerships:The Case of UNHCR and
NGOs ”, în Development in Practice, Vol. 19, nr. 2, aprilie 2009, Taylor and Francis, Ltd., pp. 160 -172.
94 Syria Coordinated Accountability and Lesson Learning Synthesis and Gap Analysis , disponibil online la adresa
http://www.unhcr.org/research/evalreports/57b5a7a47/syria -coordinated -accountability -lesson -learning -call-
evaluation -synthesis.html , accesat la data de 23.02.2 017.
95 Christian MOMMERS, Margit VAN WESSEL, Op. Cit.

38
organizațiile și grupurile cu care desfășoară parteneriate și guvernul Assad. Din păcate însă,
rezultate nota bile nu pot fi observate în acest sens. Din contră, datorită măsurilor demarate de
guvernul Assad față de care nu a existat un răspuns prompt, mai mult de 70 de organizații și –
au suspendat cooperarea96.
Un factor major în ceea ce vizează modul de funcționar e al programelor aflate în
derulare este dat de discrepanțele bugetare, între suma de bani de care este nevoie, suma de
bani disponibilă și bunurile ce ajung să fie livrate. Lipsa fondurilor evidențiază ineficiența
solidarității internaționale și a apelulu i către caritate. Deși există un program care ar putea
soluționa aceste probleme, mai exact Responsabiliy to Protect, ce a luat naștere încă din 2005,
în ceea ce privește Siria acesta nu a fost niciodată aplicat la capacitate maximă. Mai mult decât
atât, n ici un actor implicat nu a făcut referire la acesta pentru a eficientiza colaborarea
internațională97. Unele rapoarte sugerează prin obiectivele scontate o prea mare doză de
optimism în ceea ce privește capacitatea de livrare a ajutorului pentru refugiați98. Totodată,
trebuie menționat faptul că răspunsul venit din partea agențiilor față de probleme refugiaților a
venit extrem de târziu. În privința răspunsului apare o altă problemă. Numeroase rapoarte au
reliefat faptul că există anumite neajunsuri între ce ea ce a fost oferit și ceea ce era de fapt
necesar. Chiar și calitatea ajutoarelor acordate lasă de multe ori de dorit, acest lucru având o
importanță redusă, iar direcționarea lor a creat deseori controverse. Procesul stabilirii
eligibilității la statutul de refugiat este descris în unele rapoarte, dar efectele acordării acestui
statut sunt extrem de slab analizate. Lipsa resurselor umane precum și supra -extinderea
afectează calitatea și capacitatea de a oferi un răspuns imediat în situațiile de urgență.
În ceea ce privește protecția civililor, analizele tind să manifeste o îngrijorare sporită
datorată, în primul rând, multiplelor încălcări ale drepturilor. Forțele guvernamentale siriene
au făcut uz de avioane, tancuri, artilerie grea, arme chimice, etc. pentru a teroriza și a ucide pe
cei care s -ar fi presupus că susțin opozanții acestora. Human Right s Watch a făcut cunoscut
faptul că în perioada 2012 -2013 au existat circa 56 de astfel de atacuri împotriva civililor, unul
dintre acestea vizând o școală di n regiunea controlată de rebeli din Alep. Mai mult, trupele
terestre au masacrat civilii răniți sau neînarmați. Data de 25 mai 2012 este emblematică în acest

96 https://www.theguardian.com/world/2016/sep/08/aid -groups -un-syria -concern -assad -unite d-nations accesat la
data de 30.05.2017.
97 Christian MOMMERS, Op. Cit .
98 Syria Coordinated Accountability and Lesson Learning Synthesis and Gap Analysis , disponibil online la adresa
http://www.unhcr.org/research/evalreports/57b5a7a47/syria -coordinated -accountability -lesson -learning -call-
evaluation -synthesis.html , accesat la data de 23.02.2017

39
sens, dat fiind că î n acea zi, timp de 9 ore, armata a executat familii întregi. Mai mult, nici
personalul medical nu a reprezentat o excepție în cazul acestor masacre, 90% din cele 150 de
atacuri date asupra facilităților medicale au fost revendicate de guvern. Grupările opozanților
au recurs, de asemenea la crime de război, incluzând represalii viole nte asupra minorităților,
execuția forțelor guvernului sirian, distrugeri ale siturile religioase99. O imagine pesimistă
începe să capete contur în acest sens, societatea internațională aflându -se în incapacitatea de a
oferi protecție în lipsa unui cadru po litic propice și în lipsa unei acțiuni politice concentrate. În
ciuda eforturilor diplomatice făcute, acțiunile tind să se prezinte a fi mai mult normative. În
privința refugiaților și a problemelor lor, UNHCR a făcut progrese importante, mai ales că
unele țări în care tabere pentru refugiați au fost construite sau în care valurile de refugiați au
ajuns, nu făceau parte din Convenția de la 1951 și a Protocolului de la 1967. Chiar și în cazul
principiilor care ar trebui să ghideze acțiunile umanitare sunt se sizate anumite probleme,
datorită lipsei atenției ce ar fi trebuit să li se acorde în rapoartele publicate. Inclusiv chestiunea
vulnerabilității date de gen, vârstă, existența dezabilităților, etc. este tratată inconsecvent. În
schimb, evaluările tind să o fere o imagine de ansamblu a grupurilor mari, foarte puține date
existând despre comunitățile mici (creștini, spre exemplu) și de efectele crizei asupra lor100.
Toate aceste probleme au făcut ca rezultatele acțiunilor demarate de UNHCR să fie
mult mai slabe decât așteptările inițiale, în special în perioada 2012 -2014, îmbunătățiri la
nivelul eficienței programelor începând să fie percepute odată cu anul 2015. Prin evidențierea
programelor demarate de UNHCR în decursul timpului și a problemelor cu care o rganizația se
confruntă la momentul actual , se poate face o analiză a modului în care aceasta a intervenit în
cazul crizei ge nerate de asediul orașului Alep .

99 Simon ADAMS , „Failure to Protect: Syria and the UN Security Council ”, în Global Centre for the
Responsability to Protect, Occasional Paper Series , nr. 5, 2015.
100 Syria Coordinated Accountability and Lesson Learning Synthesis and Gap Analysis , disponibil online la adresa
http://www.unhcr.org/research/evalreports/57b5a7a47/syria -coordinated -accountability -lesson -learning -call-
evaluation -synthesis.html , accesat la data de 23.02.2017

40
Capitolul III – Gestionarea crizei din Alep și rezultatele obținute

Anul 2012 a marcat intensificarea violentă a conflictului, protestele pașnice luând forma
rezistenței armate. Răspunsul lui Assad la aceste proteste a fost extrem de violent, forțele
militare împușcând protestatarii și recurgând la atacuri cu bombă asupra acestora. Tot în ac est
an, orașul Alep este preluat parțial de către rebeli, devenind în acest fel epicentrul crizei care
va cuprinde întreaga țară, un simbol al luptei rebelilor și al suferinței. În ciuda șanselor extrem
de mici ce li se ofereau rebelilor privind capacitate a lor de a rezista în fața forțelor guvernului
aflate în coordonare cu reprezentanți i ruși, aceștia au reușit să mențină controlul asupra orașului
pentru aproximativ patru ani. Au continuat să lupte în mod constant, cu excepția puținelor
cazuri în care au fost încheiate acorduri pentru încetarea focului, determinând un număr
impresionant de oameni să își părăsească domiciliul. Recucerirea orașului de către forțele
guvernului Assad a reprezentat cea mai mare victorie a acestuia la nivelul întregului conflict ,
marcând în acest fel toate etapele necesare pentru supraviețuirea Siriei „esențiale” (această
diviziune teritorială cuprinde cele mai importante orașe din Vest, locul de reședință al
majorității populației, precum si coasta Mediteraneeană)101.
Occidentul pare a fi încă ancorat în amintirea evenimentelor rezultate în urma invaziei
din Irak din anul 2003, acest lucru explicând oarecum motivele unei intervenții atât de târzii.
Mai mult, acordurile pentru încetarea focului între părțile implicate pentru a per mite populației
captive să părăsească orașul sau pentru a permite acordarea ajutorului medical necesar celor
răniți erau de scurtă durată, existând oricând posibilitatea ca acestea să fie încălcate iar
conflictul să reînceapă. Interesele țărilor par a fi p rimat și ele. O rezoluție ce privea încetarea
focului din data de 30 noiembrie 2016 nu a fost adoptată datorită utilizării dreptului de veto de
către Rusia, aliat al lui Assad în acest conflict102. Occidentul a decis totodată să rămână martor
la oro rile lui Assad aliat cu Putin, gruparea Hezbollah și Iran , care au decis pedepsirea prin
apelul la violență a civililor din zonele aflate sub ocupația rebelilor, considerați a fi vinovați
pentru că nu se alătura în luptă alături de forțele guvernului. Astfel că, cei 400.000 de rezidenți

101 Jared MALSIN, „With Aleppo ’s fall, Syria ’s civil war reaches a grim turning point ”, în The Brief , 2016, pag.
11.
102 Shiraz MAHER, „Horror in Aleppo ”, New Statesman , 2016, pp. 25 -29.

41
ai orașului103, care au hot ărât să rămână au avut de suferit în acest sens. Tot parte a strategiei
lui Assad, pe lângă cea de a înconjura rebelii, a fost și înfometarea populației în mod deliberat,
prin interzicerea accesului convoaielor umanitare104. Rezultatele raidurilor aeriene au fost
devastatoare, astfel că, țintele principale, facilitățile medicale, erau atacate la circa 17 ore.
Multe au fost puternic avariate, altele distruse complet, iar personalul medical a fost redus
drastic. Astfel că, existau în acel moment 35 de doctori la o populației de 4 00.000 de persoane,
capabili să ofere doar ajutorul medical de baza datorită condițiilor existente105. Surse susțin că
au existat situații în care trupele lui Assad aveau o listă a familiilor pe care urmau să le întrebe
de legăturile cu t eroriștii. În urma răspunsurilor oferite, aceștia fie erau lăsați în viață, fie
împușcați și lăsați să agonizeze106.
Pe toată durata conflictului, viața în Alep pentru cei ce au hotărât să rămână a devenit
cu fiecare zi tot mai insuportabilă. Resursele de h rană se epuizau rapid, populația începând să
se limiteze la consumul alimentelor de bază și în cantități reduse. Rupți de lumea din exterior
și captivi în oraș, acestora nu le rămânea decât să lupte pentru a supraviețui. Prețurile
alimentelor ce se puteau găsi în oraș, odată cu trecerea timpului, creșteau considerabil,
determinând populația să iasă pentru a căuta hrană pe stradă. În tot acest timp, civilii postau
odată la 24 de ore mesaje pe rețelele de socializare, indicând situația critică în care se află și
posibilitatea ca moartea să intervină în orice moment. Accesul convoaielor umanitare a fost
mult limitat, acestora fiindu -le permis să pătrundă în oraș doar pe durata acordurilor de încetare
a focului107. Astfel că, din luna iulie 2016 până în luna decem brie 2016 când orașul a fost
recucerit de forțele guvernului Assad, organizațiile implicate cu acordarea ajutorului umanitar
nu au putut pătrunde în oraș în ciuda presiunilor făcute de Consiliul de Securitate al ONU
pentru facilitarea accesului108, iar, pe î ntreaga durată a conflictului, numărul convoaielor
umanitare care au avut permisiunea guvernului Assad și a aliaților săi de a livra sprijinul
umanitar a fost extrem de redus, furnizarea acestuia începând cu anul 2014. Astfel, timp de doi
ani, populația ca ptivă în oraș a trebuit să facă față acestor probleme pe cont propriu. Totodată,
există însă și cazuri în care civililor li s -a interzis să părăsească orașul, iar convoaiele umanitare

103 http://www.unhcr.org/news/stories/2017/3/58c133764/scarred -broken -six-years -conflict -syria.html accesat la
data de 30.05.2017.
104 Shiraz MAHER, op. Cit
105 Shiraz MAHER, op. cit
106http://www.firstpost.com/world/aleppo -and-the-syrian -crisis -an-attempt -to-explain -the-distortion -of-facts –
3162918.html , accesat la data de 30.05.2017.
107 Au existat trei astfel de acorduri: unul în iulie 2016, încălcat de Siria împreuna cu aliații săi, unul în septembrie
2016, ce a luat sfârșit datorită atacării convoiului umanitar, și unul în decembri e, același an.
108 www.hrw.org/news/2016/12/12/syria -urgent -need -aleppo -aid-acces , accesat la data de 30.05.2017.

42
au reprezentat de multe ori ținta raidurilor aeriene. Până în momentul i ntervenției UNHCR,
oamenii din Alep se confruntau cu cea mai gravă criză umanitară, încă de la începutul
războiului. Abia după încheierea conflictului, în decembrie, UNHCR a fost mandatat să
intervină în mod urgent în oraș pentru a oferi populației rămase ajutorul necesar109.
Problema principală în zonă pe toată durata conflictului, dar și mult după ce acesta a
fost încheiat a fost reprezentat de lipsa informațiilor corecte, clare, capabile să prezinte starea
concretă în care se află populația. Singurele in formații la care ONU avea acces erau cele
provenite de la jurnaliștii acreditați. Acestea informații erau răspândite de către grupă rile
teroriste , existând în acest caz o problema a dezinformării. Abia după patru ani de la momentul
intervenției pe teritori ul Siriei, ONU, pe baza unei rezoluții, a hotărât trimiterea în zonă a unor
observatori independenți110. În acest caz, o situație asupra condițiilor cu care populația trebuia
să se confrunte, precum și a uneia privind necesitățile acesteia, nu a existat. Ace st lucru
motivează și lipsa rapoartelor concrete care să releve situația civililor din Alep.
Numărul personalului UNHCR aflat la fața locului este și el mic comparativ cu
proporțiile dezastrului. Astfel că, la o populație de 400.000 de persoane, există doa r 100 de
angajați UNHCR. Trebuie menționat, totodată, că există un număr important de agenții cu care
UNHCR are parteneriate încheiate și care se află la fața locului, suplinind în acest fel numărul
extrem de mic al reprezentanților UNHCR. Cu toate acestea , dat fiind calitatea de lider în ceea
ce privește coordonarea programelor, asumat de agenție, prezența unui număr redus de
reprezentanți la fața locului poate constitui premisele necesare unei gestiuni ineficiente, a unei
coordonări slabe datorită informă rii asupra situației exacte extrem de precare. Mai mult, în
condițiile semnalării unei comunicări slabe existente anterior în istoria conflictului între
UNHCR și organizațiile implicate în ceea ce privește situația exactă, necesitățile populației,
probleme le cu care locuitorii se confruntă, și în acest caz există posibilitatea repetării acestei
situații.
Problema finanțărilor afectează grav modul în care UNHCR poate interveni alături de
agențiile cu care dezvoltă parteneriate în zonă. Pentru anul 2017, pe rspectiva asupra fondurilor
este una extrem de sumbră, amenințarea unor tăieri a acestora planând asupra organizației și a

109www.mid.ru/en/foreign_policy/news/ -/asset_publisher1cknonkje02bw/content/id/256376 , accesat la data de
30.05.2017.
110http://www.firstpost.com/world/aleppo -and-the-syrian -crisis -an-attempt -to-explain -the-distortion -of-facts –
3162918.html , accesat la data de 30.05.2017.

43
proiectelor aflate în desfășurare. Din necesarul de 4. 63 de miliarde de dolari, doar 18% au fost
strânși (circa 831 de milioane de $)111. Comparativ cu anul 2016, când numai 63% din
finanțările necesare au fost obținute, situația anului 2017 pare mult mai sumbră. Slaba finanțare
a programelor organizației poate duce la reducerea programelor ce vizează sectorul medical,
protecția, administ rarea adăposturilor colective și alte servicii112, aspect ce conduce la o
agravare a unei situații deja precare.
În ceea ce privește situația civililor, încălcări ale drepturilor acestora au fost extrem de
frecvente. Relevante în acest sens sunt deciziile guvernului Assad de a lansa bombe prin
intermediul raidurilor aeriene constante asupra Alepului, în dorința de a recuceri acest leagăn
al civilizației113 sau de a folosi arme chimice. La acestea se adaugă și acțiunile demarate de
trupele de la sol, care, în urma asocierii unei persoane cu un rebel/terorist, ar fi recurs la
uciderea acestuia. În urma unei astfel de misiuni, aproximativ 82 de persoane au fost ucise,
dintre care 11 femei și 13 copii114. La fel ca în cazul raidurilor aeriene, astfel de misiuni nu a u
fost singulare. Mulți civili au fost uciși și în urma confruntărilor militare dintre armata
guvernului și grupările rebelilor. Deși utilizarea armelor în zonele în care locuiesc civili precum
și atacurile date în mod deliberat asupra acestor zone sunt co nsiderate a fi crime de război, nu
s-a putut face nimic în acest sens, dat fiind că este nevoie de aprobarea guvernului pentru a
acționa. Circa 21.500 de civili au fost uciși numai în Alep de la începutul conflictului. Deși
numărul acestora este impresiona nt, conform legislației internaționale aflate în vigoare, acesta
nu poate fi catalogat a fi genocid, în ciuda faptul că numeroase surse s -ar referi la această
situație ca fiind un astfel de act.
Din totalul populației orașului, î n decursul conflictului ci rca 50.000 au fost relocați în
partea Vestică a orașului, în timp ce, per total, 400.000 de persoane se află relocate în diferite
zone din Alep. Pentru cei ajunși în adăposturile UNHCR, organizația oferă un ajutor de 300$
în vederea asigurării subzistenței acestora, la care se adaugă și oportunitățile pentru a -și asigura
singur i traiul zilnic și posibilitatea de a le asigura copiilor accesul la învățământ115. Dar, acestea
nu sunt suficiente, dat fiind că numărul persoanelor afectate este extrem de mare, neces itățile

111 http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php , accesat la data de 1.06.2017
112http://www.unhcr.org/ne ws/latest/2017/4/58e347288/unhcr -warns -funding -cuts-threaten -aid-syrian -refugees –
hosts.html?query=aleppo , accesat la data de 30.05.2016.
113 http://www.bbc.com/news/world -middle -east-38552913 , accesat la data de 30.05.2017.
114http://www.independent.co.uk/news/world/middle -east/aleppo -latest -battle -un-syrian -army -forces –
government -regime -kill-civilians -massacre -assad -russia -a7471416.html , accesat la data de 30.05.2017.
115http://www.unhcr.org/news/latest/2017/1/588a18659/battle -aleppo -residents -want -to-work.html , accesat la
data de 30.05.2017.

44
acestora fiind direct proporționale. În acest sens, o și mai mare implicare este absolut necesară,
la care se adaugă și sprijinul politic, primordial în creșterea eficienței acestui demers116, dat
fiind că, numai pentru 261.000 de rezidenți au exista t ajutoare, alimente au fost distribuite unui
număr de 119.500 de persoane, iar 300.000 de locuitori au beneficiat de asistență medicală. 117.
Cu toate acestea, există critici care susțin că în ceea ce privește livrarea ajutoarelor în zonele
deja eliberate d e sub controlul rebelilor au fost extrem de întârziate. Oficialii ruși susțin în acest
sens că UNHCR a oprit livrarea ajutorului umanitar după ce forțele guvernului Bashar au
eliberat 40% din oraș și că singura sursă de hrană pentru cei 90.000 de oameni af lați în zonă a
fost furnizată de armată118. La aceste acuzații, UNHCR, împreună cu reprezentanții Crucii
Roșii au afirmat că Rusia a interzis furnizarea sprijinului umanitar în zonă, fără a exista un
motiv concret119.
Eforturi se fac în continuare pentr u ajutorarea civililor , însă, în absența unui mediu
propice, a unui guvern dornic să își ajute proprii cetățeni, a unor fonduri suficiente pentru a
acoperi mare parte din nevoile populației și a unei implicări active atât din partea societății
internaționale cât și din partea organizațiilor existente la fața locului, soarta celor din Alep
rămâne sub semnul întrebării. În același timp, se dovedește a fi absolut necesar existența unui
plan concret, bazat pe rapoartele oferite de diferiți observatori și care să reflecte întocmai
realitatea, pentru a putea diminua atât suferința, cât și pentru a putea oferi sprijinul necesar
populației. Totuși, până în acest moment, deși UNHCR are acțiuni aflate în desfășurare în zonă
și raportându -ne la cele executate până în ace st moment, se poate afirma că deși în anumite
situații există rezultate notabile, la nivel larg, situația revelă slaba implicare, pe de o parte a
societății internaționale, iar, pe de altă parte, o lipsă de ineficiență la nivelul gestionării situației
din partea organizației.

116http://www.unhcr.org/news/latest/2017/2/58920c484/un -refugee -chief -calls-accelerated -assistance –
aleppo.html , accesat la data de 30.05.2017.
117http://www.unhcr.org/news/latest/2017/1/586d45994/amid -ruins -aleppo -unhcr -sees-signs -hope.html , accesat
la data de 30.05.2017.
118https://www.rferl.org/a/russia -syria -criticizes -un-over-aleppo -aid/28152431.html accesat la data de 30.05.2017
119https://www.rt.com/news/370464 -aleppo -aid-uk-us-russia/ , accesat la data de 30.05.2017.

45
Concluzii

Situația existentă în aces t moment reflectă cel mai bine e fectele luării unei hotărâri
tardive, a lipsei determinări societății internaționale . Pe lângă efectele ce vizea ză situația
internă a statului s irian și condițiile cu care cetățenii săi trebuie să se confrunte, mai pot fi notate
o serie de efecte suferite de țările vecine precum destabilizarea de natură economica, politică
și socială. Deși conflictul a început în 2011, o reacție la nivel in ternațional poate fi obser vată
odată cu anul 2012, însă aceasta este prea slabă, prea sceptică, prea puțin dornică de a interveni.
Aparent, evenimentele survenite în urma invadării Irakului constituie un punct de referință
important în momentul luării unei astfel de decizii. Chiar dacă mijloacele la care guvernul
Bashar al -Assad a recurs au oripilat Occidentul prin cruzimea lor, adevărata intervenție pentru
protejarea civililor nu începe decât odată cu anul 2014. Totuși, aceasta nu a fost notabilă, dat
fiind că atacurile au continua t iar rezultatele rapoartelor indică imposibilitatea societății
internaționale de a -i proteja. Martori în această situație stau rezidenții orașului Alep care au
avut două variante: să plece, acceptând statutul de refugiat și riscurile ce le presupune, sau să
rămână, să trăiască printre ruine și să încerce să supraviețuiască, așteptând ajutorul dat de către
statele lumii, prin intermediul organizațiilor internaționale.
Una dintre aceste organizații internaționale care, de altfel, ar fi trebuit să aibă în v ederea
asigurarea unei securități minime a refugiaților și furnizarea ajutorului umanitar necesar
subzistenței acestora, fie că este vorba de cei captivi în zonele de conflict sau cei aflați în
taberele de refugiați, se confruntă cu o serie de probleme car e îi afectează programele în ceea
ce privește obținerea rezultatelor scontate, creând dubii legate de nivelul de eficiență a acesteia
în gestionarea unei situații de o astfel de amploare. Chiar și în ceea ce reprezintă „miezul”
acțiunii sale există anumite probleme, iar critica adusă organizației, în loc să fie privită ca fiind
constructivă, conduce către conturarea unui sentiment de auto -prezervare.
Deși beneficiază de o experiență care ar trebui să îi ghideze modul în care parteneriatele,
deciziile și programele sunt aplicate și desfășurate, lipsa unor rapoarte concrete care să releve
activitatea acesteia pe termen lung, erorile cu care se confruntă, alături de reușitele acesteia
conduce către reinventarea roții120, așa cum nota Gil Loescher în lucrarea The UNHCR and the
World Politics:State Interest vs. Institutional Autonomy. Astfel că, dacă, teoretic, în urma

120 Gil LOESCHER, Op. Cit. , pp. 33 -34.

46
evenimentelor din Darfur și din Yemen, anumitor probleme ar fi trebuit să li se aducă soluții
pentru a se îmbunătăți calitatea răspunsului dat în ceea ce privește ajutorul umanitar, la
momentul actual, în contextul crizei siriene, unele dintre acestea tind să se repete și să conducă
către repetarea anumitor episoade considerate tragice în istoria omenirii.
Mediul politic sirian s -a dovedit a fi extrem de fluid, de impredictibil, de dificil atât
pentru civili, cât și pentru UNHCR și organizațiile implicate . Atacurile din partea guvernului
Assad și a aliaților săi, deși vizau rebelii, nu au făcut diferențe între aceștia din urmă, civili și
membrii organizațiilor implicate. Mai mult, strategia aplicată de guvern, în ciuda efectelor sale
vizibile și contestate la nivel internațional, nu au condus către o mai mare implicare în ceea ce
privește ajutorarea civililor și a refugiaților. Astfel că, în ciuda necesității unor acorduri
temporare pentru încetarea focului în vederea livrării sprijinului umanitar necesar, acestea au
fost extrem de rare, iar populația nevoită să își procure singură hrană, precum și restul
obiectelor necesare subzistenței. Poate că, cel mai mare neajuns cu care UNHCR se confruntă
la nivelul actual este imposibilitatea de a acționa în cazurile de conflict activ și necesitatea
obținerii de aprobări multiple pentru a furniza sprijinul umanitar. În contextul unui guvern
precum cel de la Damasc care își percepe cetățenii rămași în zonele aflate sub ocupația rebelilor
ca fiind aliați ai acestora, pr ocesul birocratic este puternic îngreunat și întârziat în mod
deliberat. Astfel că, UNHCR, în ciuda încercărilor sale, nu reușește decât să ajute persoanele
aflate în spațiile ocupate de forțele guvernului. Acest lucru a putut fi observat cu ușurință în
cazul populației din Alep, care, până în anul 2014 a fost nevoită să se descurce pe cont propriu,
posibilitatea acordării sprijinului umanitar fiind nulă, abia în anul 2016, prin intermediul celor
trei acorduri de încheiere a schimbului de focuri putând fi o ferit sprijinul necesar.
Accesul la informații concrete în ceea ce privește situația reală a civililor a fost și el
extrem de problematic pentru organizație, o situație concretă asupra stării populației existând
doar odată cu anul 2015. În cazul Alepului, așa cum a fost menționat anterior, ONU a fost
nevoit să trimită observatori independenți pentru a se asigura de veridicitatea informațiilor
primite. Într -adevăr, începând cu acest an, odată cu descoperirea realității cetățenilor, măsuri
concrete și efect ive au fost luate, aspect evidențiat și de reducerea numărului de refugiați.
Totuși, timp de patru ani, eficiența programelor desfășurate poate fi chestionată datorită
rezultatelor extrem de slabe. Mai mult, încă din anul 2012, UNHCR are încheiate acorduri de
parteneriat cu diverse organizații, acoperindu -se în acest fel o gamă mult mai variată de
domenii în ceea ce privește furnizarea ajutorului umanitar, ceea ce conferă o anumită eficiență

47
a acțiunilor sale în timpul situațiilor de urgență. Totuși, în loc ca acest lucru să conducă la o
evoluție constantă a intervenției în vederea sprijinirii populației, situația indică o stagnare în
evoluția cooperării și în obținerea unor rezultate mulțumitoare. Aparent, datorită rolului de lider
și de intermediar dintre societatea internațională și organizațiile cu care acorduri sunt încheiate
asumat de UNHCR, organizațiile implicate, în loc să ofere răspunsuri exacte la problemele
refugiaților prin oferirea unor soluții viabile, au preferat în unele circumstanțe să accep te
răspunsurile oferite de UNHCR. Totodată, lipsa unei strategii globale care să vizeze întreaga
gamă de probleme, precum și grupurile afectate (întrucât există grupuri cu populație minoritară
a căror situație este neglijată în cadrul rapoartelor) afecteaz ă gradul și calitatea intervenției.
Dar, problema cea mai mare la nivelul actual este dat de prezența unui scepticism al
societății internaționale, pe de o parte, combinate cu interesele anumitor state influente la nivel
mondial, pe de altă parte, acest lucru afectând nivelul finanțărilor programelor UNHCR. Pe tot
parcursul intervenției UNHCR, problema finanțărilor a fost constantă, bugetele necesare
nefiind niciodată atinse în proporție de 100%. În acest sens, eșecul reflectă incapacitatea
sistemului gl obal de state de a distribui costurile în mod echitabil și sustenabil pentru fiecare
stat. Astfel, posibilitatea oferirii ajutorului umanitar tuturor persoanelor afectate, precum și
ajutorul oferit în vederea restaurării unei anumite ordini capabile să con ducă către un viitor trai
decent scade considerabil. Totuși, trebuie menționat că numeroase persoane au reușit însă să
beneficieze de programele UNHCR care vizau oferirea unui loc de munc ă pentru a relansa ușor
economia , de împrumuturile financiare în valo are de 300$, de un sistem medical, de accesul la
educație, la alimente, etc. La aceste „minusuri” se adaugă și lipsa personalului adecvat
situațiilor de urgențe, fiind necesară o mutare continuă a acestuia. Relevant în acest caz este
exemplul Alepului, und e, pentru circa 400.000 de persoane sunt doar 100 de reprezentanți
UNHCR, insuficienți pentru coordonarea situației și a modului în care ajutorul umanitar este
livrat.
În concluzie, se poate afirma că deși există unele rezultate în ceea ce privește
ameli orarea vieții unor categorii de refugiați, per ansamblu, activitatea UNHCR este dominată
de o serie de erori cu care organizația s -a confruntat în decursul intervenției sale, la acestea
adăugându -se și influența pe care sfera politică o exercită asupra fin anțărilor, pe de o parte, și
a intervenției, pe de altă parte, lucru ce dictează caracterul ineficient la s cară largă al acțiunilor
sale. Astfel că, ipoteza acestei lucrări, conform căreia activitatea UNHCR este marcată de o

48
ineficiență în ceea ce privește protejarea civililor în Siria și acționarea asupra cauzelor ce
determină valurile de refugiați este confirmată.

49
Bibliografie

Surse primare
3RP Regional, Refugee & Resilience Plan 2016 -2017. In response to the Syria crisis , disponibil
la adresa www.3RPSyriaCrisis.org , accesat la data de 25.05.2017.
Guidelines on International Protection no. 12 , articol disponibil online la adresa
http://www.unhcr.org/publications/legal/58359afe7/unhcr -guidelines -international –
protection -12-claims -refugee -status -related.html , accesat la data de 16.02.2017.
Political rights and civil liberties in Syria, disponibil online la adresa
https://freedomhouse.org/report/freedom -world/2014/syria , accesat la data de 18.03.2017.
Protecting and Supp orting the Displaced in Syria. UNHCR Syria End of Year Report 2015 ,
articol disponibil online la adresa http://www.refworld.org/docid/56cac3254.html accesat la
data de 16.02.2017.
Syria Coordinated Accountability and Lesson Learning Synthesis and Gap Analysis, disponibil
online la adresa http://www.unhcr.org/research/evalreports/57b5a7a47/syria -coordinated –
accountability -lesson -learning -call-evaluation -synthesis.html , accesat la data de 23.02.2017.
Surse secundare
ABIODUN, Oluwadare , „Darfur: A complicated peace process ”, în Journal of Alternative
Perspectives in Social Sciences, Vol. 3, nr. 1, 2011, pp. 183 -207.
ADAMS, Simon , „Failure to Protect: Syria and the UN Security Council ”, în Global Centre
for the Responsability to Protect, Occasional Paper Series , nr. 5, 2015 , pp. 1 -32.
ADEPOJU, Aderanti , „The Refugee situation in the Horn of Africa and Sudan ”, în Issue: A
Journal of Opinion. African Refugees and Human Rights , Vol 12, nr. 112, 1982, Cambridge
University Press, pp. 29 -36.
BARKIN, J. Samuel, International Organiz ation: Theories and Institutions , ed. Palgrave
Macmillan, New York, 2006.

50
BETTS, Alexander , UNHCR, autonomy and mandate change in International Organizations
as Self Directed Actors: A framework for analysis , editat de Joel E. Oestrich, ,Abigdon,
Routledge , 2012, pp. 118 -140.
CRISP , Jeff, „The local integration and local settlement of refugees: a co nceptual and historical
analysis ”, Working Paper No. 102 , Global Commision On International Migration, UNHCR,
Geneva, 2004, pp. 1 -8.
DARCY, James , Syria Coordinated Accountability and Lesson Learning. Evaluation Synthesis
and Gap Analysis , mai 2016, articol disponibil online la adresa
http://www.alnap.org/resource/23125 pp. 1 -76, accesat la data de 16.02.2017.

DOSTAL , Jörg Michael, „Syria – the outcast state ”, Political I nsight , 2014 , pp. 32 -35.
GEOFF , Gilbert, „Spread too thin? The UNHCR and the New Geopolitics of Refugees ”,
Harvard International Review , Vol. 31, No. 3, 2009, pp 56 -59.
HAMIDI, Ayman , „Inscriptions of Violence in Northern Yemen: Hauting Histories, Unstable
Moral Spaces ”, în Middles East Studies, Vol. 45, Nr. 2, Taylor & Francis, pp. 165 -187.
IVANCIU, Cosmin , „The status of armed conflicts. Case study: The conflict in Syria ”, „Henry
Coanda” în Scientific Research And Education In The Air Force -Afases, 2016, Academia
Forțelor Aeriene , Brașov, România , pp.583 -593.

J. SAVELSBERG , Joachim, Representing the Mass Violence , University California Press,
2015.

LESCH , David , The New Lion of Damascus: Bashar al -Asad and Modern Syria , New Haven,
CT: Yale University Press, 2005 , pp. 70 -81.
LOESCHER, Gil, „The UNHCR and the World Politics:State Interest vs. Institutional
Autonomy ”, în The International Migration Review , No. 1, 20 01, Proquest, pp. 33 -56.
LOWE, V, TZANAKOPOULOS, A, „Humanitarian intervention ” în The Max Planck
Encyclopaedia of Public International Law (2011), disponibil online la adresa

51
http://opil.ouplaw.com/view/10.1093/law:epil/9780199231690/law -9780199231690 –
e306?rskey=M4n9Fn&result=1&prd=EPIL , accesat la data de 5.03.2017.
MAHER, Shiraz , „Horror in Aleppo ”, New Statesman , 2016, pp. 25-29.
MALSIN, Jared, „With Aleppo ’s fall, Syria ’s civil war reaches a grim turning point ”, în The
Brief , 2016, pp . 11-12.
MCHUGO, John, Syria: A History of the Last Hundred Years , The New Press, 2014 .
MIDDLENTON, Neil, O’KEEFE, Phil, Politics, History & Problems of Humanitarian
Assistance in Sudan, în Review of African Political Economy, volum 33, nr. 109, sept. 2006,
Taylor & Francis Ltd., pp. 543 -559.
MOMMERS, Christian , VAN WESSEL, Margit , „Structures, Values and Interaction in Field –
Level Partnerships:The Case of UNHCR and NGOs ”, în Development in Practice, Vol. 19, nr.
2, aprilie 2009, Taylor and Francis, Ltd., pp. 160 -172.
SAVARIAN, Arman, „Humanitaria Intervention after Syria ”, Legal Studies , Vol. 36, No. 1,
2016 , pp. 20 -47.
SEYMOUR , Claudia, recenzie asupra Gil LOESCHER, Alexander BETTS, James MILNER ,
„United Nations High Commissioner for Refugees (UNHCR): The politics and practices of
refugee into the twenty -first century: The politics and practices of refugee into the twenty -first
century ”, London, Routledge, 2008, în Journal of Refugee Studies , Vol. 22, Nr . 2, Oxford
University Press, 2009, pp. 242 -243.
SCHMITZ, Hans Peter, SIRKKINK Kathryn, „International Human Rights ”, în Handbook of
International Relations , SAGE Publications Ltd. 2002 , pp. 682 -709.
TENDAYI, Achiume , „Syria, Cost -Sharing and the Responsibility to Protect Refugees ”, în
100 Minnesota Law Review 687 (2015); UCLA School of Law Research Paper No. 15 -34, pp.
687-762. Disponibil online la adresa https://ssrn.com/abstract=2316562 , accesat la data de
10.03.2017.

52
UDAMBANA, Nsongurua J. , „Still Playing Dice with Lives: Darfur and Security Council
Revolution 1706 ”, în Third World Quaterly , vol. 28, nr. 1, 2007, Taylor & Francis Ltd., pp.
97-116.
WELLING, J.J., „Non-governmental Organisations, Prevention and Intervention in Internal
Conflicts: Though the Lens of Darfur ”, în Indiana Journal of Global Legal Studies , Vol. 14,
Nr. 1, Indiana Univ ersity of Law, 2007 , pp. 147 -179.
Linkuri
http://carleton.ca/ces/eulearning/introduction/what -is-the-eu/extension -what -are-
international -organizations/ , accesat la data de 14.03.2017.
http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.ph p, accesat la data de 24.05.2017.
http://data.unhcr.org/syrianrefugees/regional.php , accesat la data de 1.06.2017
http://scpr -syria.org/publications/policy -reports/scpr -alienation -and-violence -report -2014 -2/,
accesat la data de 24.05.2017.
http://www.3rpsyriacrisis.org , accesat la data de 18.03.2017.
http://www.abc.net.au/news/2017 -02-26/humanitarian -crisis -unfolds -in-yemen -as-world –
refuses -to-act/8304896 , accesat la da ta de 21.05.2017.
http://www.bbc.com/news/world -middle -east-29319423 , accesat la data de 21.05.2017.
http://www.bbc.com/ne ws/world -middle -east-38220785 , accesat la data de 21.05.2017.
http://www.bbc.com/news/world -middle -east-38552913 , accesat la data de 30.05.2017.
http://www.firstpost.com/world/aleppo -and-the-syrian -crisis -an-attempt -to-explain -the-
distortion -of-facts -3162918.html , accesat la data de 30.05.2017.
http://www.firstpost.com/world/aleppo -and-the-syrian -crisis -an-attempt -to-explain -the-
distortion -of-facts -3162918.html , accesat la data de 30.05.2017.

53
http://www.independent.co.uk/news/world/middle -east/aleppo -latest-battle -un-syrian -army –
forces -government -regime -kill-civilians -massacre -assad -russia -a7471416.html , accesat la
data de 30.05.2017
http://www.ipsnews.net/2017/04/y emen -worlds -largest -humanitarian -crisis/ , accesat la data
21.05.2017.
http://www.unhcr.org/news/latest/2017/1/586d45994/amid -ruins -aleppo -unhcr -sees-signs –
hope.html , accesat la data de 30.05.2017.
http://www.unhcr.org/ news/latest/2017/1/588a18659/battle -aleppo -residents -want -to-
work.html , accesat la data de 30.05.2017.
http://www.unhcr.org/news/latest/2017/2/58920c484/un -refugee -chief -calls-accelerated –
assistance -aleppo.html , accesat la data de 30.05.2017.
http://www.unhcr.org/news/latest/2017/4/58e347288/unhcr -warns -funding -cuts-threaten -aid-
syrian -refugees -hosts.html?query=aleppo , accesat la data de 30.05.2016.
http://www.unhcr.org/news/stories/2017/3/58c133764/scarred -broken -six-years -conflict –
syria.html , accesat la data de 30.05.2017.
https://www.rferl.org/a/russia -syria -criticizes -un-over-aleppo -aid/28152431.html , accesat la
data de 30.05.2017
https://www.rt.com/news/370464 -aleppo -aid-uk-us-russia/ , accesat la data de 30.05.2017.
https://www.theguardian.com/news/datablog/2013/jun/19/refugees -unhcr -statistics -data,
accesat la data de 24.05.2016.
https://www.theguardian.com/world/2016/feb/11/report -on-syria -conflict -finds -115-of-
population -killed -or-injured , accesat la data de 24. 05.2017.
https://www.theguardian.com/world/2016/sep/08/aid -groups -un-syria -concern -assad -united –
nations , accesat la data de 30.05.2017.
https://www.theguardian.com/world/2017/apr/25/yemen -humanitarian -appeal -un-antonio –
guterres , accesat la data de 21.05.2017.
www.brookings.edu/on -the-record/internally -displaces -persons -in-darfur -tacking -stock ,
accesat la data de 21.05.2017.
www.hrw.org/news/2016/12/12/syria -urgent -need -aleppo -aid-acces , accesat la data de
30.05.2017.
www.humanitarianresponse.info/en/opera tions/yemen/document/yemen2017 -hrpfinal ,
accesat la data de 21.05.2017
www.mid.ru/en/foreign_policy/news/ -/asset_publisher1cknonkje02bw/content/id/256376 ,
accesat la data de 30.05.2017.