Studiu asupra relației dintre locul controlului și agresivitate la tineri [607881]

Universitatea din București – Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Departamentul de Psihologie
Studiu asupra relației dintre locul controlului și agresivitate la tineri
Teza de licență
Melinte Maria Bianca
2019

Profesor coordonato r: Lect. Dr. Laurențiu Mitrofan

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
2

Cuprins
Abstract ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 2
Abstract (limba engleză) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 4
Capitolul 1. Cadru teoretic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 5
1.1 Agresivitatea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 5
1. 2 Nevrotism ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 16
1. 3 Lo cusul controlului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 19
Capitolul 2. Obiectivele și metodologia cercetării ………………………….. ………………………….. ……………. 21
2. 1 Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 21
2. 2 Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 21
2. 3 Participanți și procedură ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 22
2. 4 Instrumente ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 22
2. 5 Design experimental ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 24
Capitolul 3. Rezultatele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 25
Capitolul 4. Concluzii și aprecieri finale ………………………….. ………………………….. …………………………. 50
Referințe bibl iografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 53

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
3
Abstract

Obiectivul principal al acestui studiu este descoperirea relației care există între două concepte
studiate masiv: agresivitatea și locusul de control în rândul tinerilor. Aceste variabil e principale
au fost alese deoarece agresivitatea este o mare problemă în viețile oamenilor de zi cu zi, iar
populația trebuie să conștientizeze implicațiile pe care această problematică le are. Studiul
conține și un factor de personalitate: nevrotismul, c a variabilă moderatoare a relației dintre
celelalte două anterior menționate. Lotul de participanți a fost construit din 147 de persoane cu
vârsta cuprinsă între 19 și 35 de ani. Chestionarul la care au răspuns (construit din 3 chestionare
pentru fiecare v ariabilă analizată) a fost transmis online, eșantionarea fiind efectuată după
modelul de conveniență. Rezultatele au artătat că există o legătură între agresivitate și nevrotism
(indivizii cu nevrotismul ridicat au avut scoruri mari la scala de agresivitat e) și între agresivitate
și locusul de control (locusul de control extern a însemnat o agresivitate crescută). Nevrotismul
nu a reieșit ca fiind un moderator al relației în acest studiu. Analiza acestor două concepte este
un început pentru cercetările viit oare pentru a se studia mai departe aspecte specifice ale
conceptelor, cu ajutorul cărora să se înțeleagă mai bine fenomenul agresivității, cum acesta
influențează viața cotidiană și cum poate acest lucru să fie influențat de numeroși factori.
Cuvinte chei e: agresivitate, locus de control, nevrotism, tineri

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
4
Abstract (limba engleză)

This paper has the main focus of revealing the relationship that is between two massively
studied concepts: aggression and locus of control among young adults. These main vari ables
have been chosen because aggression is a great problem in our everyday life and people need
to raise awareness about it and understand its implications. The study also includes
Neuroticism, a personality trait to observe if it moderates the relations hip between the other two
variables. There have been 147 participants and the questionnaire they answered to (formed by
3 smaller questionnaires for each concept) was sent to them online, the method for cgoosing
the sample being convenience sampling. The o nly requierment was that they had between 19
and 35 years old. The results revealed that there is indeed a connection between aggression and
neuroticism (individuals with higher levels of neuroticism score higher in aggression) )and
between aggression and locus of control (individuals with externalized locus of control have a
higher level of aggression). Neuroticism turned out to not be a moderator of the relationship
between aggression and locus of control. Studying there two concepts together is a start f or
future research to analyze specific aspects of them, in order to get a better understanding of the
aggresion phenomenon and how it infeluences our daily lives and how it can be influenced by
all types of factors.
Keywords: aggression, locus of ccontrol, neuroticism, young adults

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
5
CAPITOLUL 1. CADRU T EORETIC

1.1 Agresivitatea
Încă din cele mai vechi timpuri , s-au putut observ a unele modele comportamentale
înrădăcinate adânc în conștiința colectivă a oamenilor, de la modalități specifice de a
reacționa sau gândi până la manifestări întâlnite des în viața cotidiană . Printre acest e
fenomene întâlnim ș i agresivi tatea, un concept larg studiat și încă incomplet din punct de
vedere al înț elegerii umane profunde . Agresivitatea este prezentă în viața omului încă de la
început, când oamenii încercau să îș i procure hrana sau să își proteje ze familiile în vreme de
necaz. Apă rarea resurselor spre exemplu era de multe ori efectuată prin acte de agresivitate,
selecția naturală permițâ ndu-le doar celor mai puternici să continue. Alte exem ple de acte
agresive extreme față de umanitate pot f i întâlnite în ră zboai e sau chiar î n eveni mente care au
avut un impact atât de mare încâ t au marcat pentru eternitate conștiința unor naț iuni
(Holocaustul) . În ciuda sutelor de ani de evoluție, agresivitatea încă este un fenomen des
întâlnit, fiecare dintr e noi experimentâ ndu-l uneori chiar și zilnic, î n diferite le lui forme, unele
fiind mai ușoare, altele ajungând chiar să fie fatale.
O categorie vulnerabilă când vine vorba de acest subiect sunt tinerii, mai ales î n primii
ani ai acestei etape a vieții, c ând principiile, valorile și modul de gândire stau încă sub semnul
formării ș i al descoperir ii de sine. Acest grup nu este doar susceptibil la a se regăsi în situația
de a se comporta agresiv ci și în situația de a fi victime ale unui astfel de comportamen t
exercitat de cei din jur. Studiul de față doreș te analizarea acestui fenomen la p ersoanele tinere
deoarece omul își găsește un echlibru emoțional începând cu vârsta de 19 -20 de ani când
cunoaș terea de sine atinge un nivel mai înalt (Roberts et. al, 2006 ), dar și pentru că această
vârstă este o perioadă critică de tranziție în care adolescenț ii devin parte din societate. (S un et.
al, 2016)
Problematica cea mai importantă și totodată cea mai ignorată câ nd vine vorb a de
agresivitate este faptul că agresiv itatea nu se manifestă doar sub forma violenț ei, așa cum este
de cele mai multe ori percepută . Conceptul de agr esivitate este un concept vast ș i
multi -dimensional pe care fiecare om îl regăsește în numeroase activități desfăș urate zilnic.
De-a lungul timpului, cercetătorii au căutat să definească acest concept câ t mai succinct , pentru
a capta adevarata esență a acestuia, însă când vine vorba de un aspect atât de complex al vieții
umane, restrâ ngerea acestuia poate fi dificilă. Una dintre c ele mai răspândite definiții ale

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
6
agresivității pe care o putem regăsi î n lite ratura de specialitate recentă este cea dată de
(Anderson & Bushman, 2002):
“Agresivitatea umană este orice comportament direcționat către un alt individ care
intenționează vătăm area imediată a acestuia.”
Violența este o formă particulară a agresivităț ii la care ne raportă m ce l mai des. Aceasta
este definită ca fiind agresivitate a cărei scop final este vătămarea extremă. Orice formă de
violență este implicit agresivitate , însă multe forme de agresivitate nu sunt violente. (Anderson
& Bushman, 2002). De -a lungul vieț ii unui om, nivelul de agresivitate pe care acesta îl posedă
se modifică mai ales în funcție de etapa de dezvoltare în care acesta se află . (Loeber & Hay,
1997) a u analizat perioadele timpur ii de dezvoltare ale copilului ș i au surprins î n studiul efe ctuat
punctele cheie în care se modifică agresivitatea umană în prima parte a vieț ii. Spre exemplu ,
cele mai semnificative schimbări survenite în acest domeniu se produc în p erioada adolescenței
și a tinereții timpurii, deci î ntr-un moment crucial al dezvo ltării individului ca întreg. Odată cu
creșterea puterii fizice date de vârstă, pot crește ș i daunele provocate d e comportamentele
agresive, putând avea uneori urmări fatale. De asemenea, cu cât copilul acumulează mai multe
cunoștinț e despre lumea din juru l lui, poate începe să folosească anumite arme sau să intre în
grupuri care promovează astfel de manifestări și poate fi influenț at de presiun ea grupului care
este exercitată asupra lui (toate a cestea duc la ce este cunoscut și î n limbajul cotidian ca fiin d
“delincvență juvenilă ”). A ceste grupuri apar mai ales la începutul adolescenței, atunci când
copilul este în căutarea propriei sale identități și este impulsionat să î ncerc e lucruri no i pentru
a descoperi ce oameni îi oferă un sentiment de apartenență . O urmare a implicării î n astfel d e
grupuri poate fi chiar violența exercitată asupra membrilor familiei, ducând la o creștere a
conflictelor dintre părinți și copii. Odată cu începerea adolescenței, dorința de a aparține unei
relații romantic e creș te, iar od ată cu aceasta sunt înregistrate din ce în ce mai multe conflicte
între genuri care în unele cazuri pot degenera în abuz. Alături de începerea maturiză rii pe toate
planurile , tinerii pot deveni părinți abuzatori, iar violența familială poate deveni un model
comportamental. Totuși, studiile arată faptul că prevalenta agresivității este mai mare în prima
parte a vieții și poate culmina în perioada adolescenței cu acte de agresi vitate gravă, urmând
apoi să descrească semnificativ odată cu înaintarea în vârstă ( de obicei, violența fizică este cea
care tinde spre scă dere). (Loeber & Hay, 1997)
Tematica agresivității are o importanță majoră mai ales în contextu l cultu ral la care ne
vom raporta, Româ nia. Sta tisticile efectuate la nivel naț ional de -a lungul timpului au rolul de a
ridica u n semn de întrebare când vine vorba de valorile ș i modelel e care le sunt transmise

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
7
generaț iilor viitoare, mai ales tinerilor, care pentru o perioadă b ună de timp se situează la graniț a
dintre a se afla sub controlul părinților și a -și construi propriul mod de a fi și propria viață,
independent de aceș tia. Ab ordarea problematicii agresivității este sensibilă deoarece într -o
cultură a abuzului, precum Rom ânia, aceasta este de multe ori un subiect tabu, deseori evitat.
Este important să se efectueze o analiză mai de taliată legată de această problemă deoarece
în viitor, tinerii vor educa generațiile următoare, iar dacă acest model comportamental nu este
diminuat, va continua să impacteze numeroase vieți și va continua cercul vicios început de
strămoșii noș tri. Agresiv itatea se manifestă încă de la cele mai fragede vârste ș i se poate observa
cel mai clar în momentul în care copilul este integrat în comunitate și se relationează cu cei din
jur. Modul î n care aceasta o face este un i ndicator care nu trebuie ignora t legat de conduita sa
viitoare și de cum vor funcționa relaț iile interumane viitoare. În perioada ș colarit ății și a
adolescenței, fenomenul agresivităț ii este denumit de cele mai multe ori ”bullying ”, acesta
manifestându -se uneori și sub formă de violență . Termenul se regăsește din ce î n ce mai des pe
buzele cadrelor didactice și ale psihologilor ș colari. Un studiu efectuat în anul 2012 de Salvați
Copiii a scos la iveală niște rezultate îngrijoră toare: 3 din 10 copii sunt excluși din grupul de
colegi, 1 din 4 copii a fost umilit în fața colegilor și 3 din 10 copii sunt amenințați cu bătaia sau
lovirea de către colegi. 73% dintre copiii participanți la stu diu au afirmat că au fost ma rtorii
unei situații de agest gen în ș coala lor. Datorită acestor întâmplă ri, problematica agresivității și
a violenței trebuie să fie din ce în ce mai des abordată, pentru a ajuta la conștientizare ș i la
efectuarea unor interve nții de gestionare a tendinț ei agresive. Odată ce acești copii cu
predispoziț ie spre agresivitate cresc fără să realizeze ce consecinț e au faptele lor, agresivita tea
acestora se poate instaura în viețile lor de zi cu zi, ducând mai departe „tradiția”, mai ales în
perioada tinereții câ nd ce i mai mulți se gândesc să își înființeze o familie. Având î n vedere
perioada de vârstă cuprinsă î n ace st studiu, sondajele efectuate î n ultimii ani referitoare la
violență nu sunt promiță toare, mai ales cele c are au ca sco p principal violența î n fami lie, o
manifestare a agresivității extrem de gravă și de des întâlnită . Sond ajul efectuat î n 2013 de
INSCOP Researc h (“Barometrul de opinie publică – Adevărul despre Româ nia”) a avut scopul
de a investiga cum este perceput fenom enul violenței în familie de către româ ni. Peste 40% din
participa nte au declarat că de la î nceputul anulu i în care s -a desfăș urat studiu l au auzit de astfel
de cazuri î n prox imitatea lor. De asemenea, tot în 2013, Asociația Necuvinte de la IGPR a
înregist rat 23.090 de cazuri de violență domestică în țară . Problema agresivității trebuie mai
întâi să devină un subiect de interes deoarece fără acest l ucru, nu poate fi constientizată la nivel
național ca fiind un lucru grav care ne afectează pe toți mai mult s au mai puțin datorită variatelor

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
8
forme pe care le poate lua. Astfel, persoanele abuzate nu cunosc nici leg ile și asociațiile care le
pot proteja î n cazuri de abuz (la momentul s tudiului, 74% din femei nu cunoș teau niciun
serviciu care le poate oferi suport specializat). Cel mai mare s tudiu din lume efectuat de Agenț ia
pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene a cuprins 1500 de femei din România și a
scos la iveală faptul că doar aproximativ 13% dintre acestea au raportat poliț iei cel mai grav
inciden t de violență pe care l -au tră it (provocat de partenerul de viață sau nu), numărul femeilor
abuzate î n realitate fiindul unul mult mai mare.
Problema tica agresivității trebuie mai întâi să devină un subiect de interes deoarece fără
acest lucru, nu poate f i conștientizată la nivel naș ional ca fiind un lucru grav. Mai ales î n cazul
anilor de formare, individul este mult ma i susceptibil la factorii care îl pot influenț a, deci
gestionarea agresivității lor e ste de o importanță crucială . Numeroș i factori nu pot fi sub
controlul permanent voluntar, acesta fiind un alt motiv pentru car e problematica trebuie
analizată la scară cat mai largă .
Studiul de față dorește investigarea relației dintre agresivitate ș i un concept ce ține de
propria persoană și care ne impact ează tuturor viețile zi de zi, fie că ne dă m sau nu
seama: locusul controlului. Măsura în care considerăm că evenim entele care ni se petrec se află
sau nu sub controlul nostru îș i pune amprenta asupra mo dului în care indivizii reacționează și
poate influența atâ t latura cognitiva ă cât și cea comportamentală. Întotdeauna avem tendința de
a atribui întâmplările din viața noastră unei anumite forțe, fie că este a noastră sau nu. Această
dimensiune poate afecta in dividul pe mai multe paliere al e ființei lui: cognitiv (ducând uneori
la cogniții dezadaptative); comportamental (având impact asupra gradului de impulsivitate) sau
chiar emotional (controlul deficitar al mediului poate genera emoții negative care repetate, pot
duce la somatizare). Având în vedere consecințele pe care le are locusul controlului asupra
conduitei umane, studiul prezent urmărește și influența pe care un factor de personalitate extrem
de utilizat și cunoscut o are asupra relației anterior menționate: nevrotismul. Factorii de
personalitate pot avea un rol instrumental când vine vorba de agresivitate, mai ales nevrotismul
(Sharpe & Desai, 2001 ).
Agresivitatea a fost anal izată și în relație cu intenția de vătă mare a unei alte persoane.
Unii cercetători consideră faptul că î n unele tipuri de agresivitate, făptațul poate nega acuzaț iile
care i se aduc (de exemplu, atunci când se vorbește pur ș i simplu despre livrarea unor st imuli
nocivi către orice organism, fără a se lua în discuție și intenția celui care a luat această decizie).
(Ramirez& Andreu, 2006). Definiția menționată anterior nu se aseamănă cu cele concepute
înainte deoarece face diferența între scopurile imediate și cele ultime, îndepărtate; intenția este

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
9
privită ca fiind o condiț ie obli gatorie pentru un act agresiv, însă doar pe termen scurt, iar orice
act agresiv nu are un singur scop final. (Bushman & Anderson, 2001)
Taxonomiile pentru agresivitate sunt numeroase , studiile efectuate până în prezent
încercând să surprindă cât mai clar esența agresivității în funcție de ne număraț ii factori care o
influentează și în funcț ie de finalitatea pe care ag resivitatea o are. Cea mai des întâlnită și
cunoscută distincție î ntre tipurile de agresivitate are ca punct de pornire modul în care individul
răspunde situației în care este nev oie sa reacț ioneze. A stfel, conform acestei clasificări,
agresivitatea se împarte în agresivitate verbală (se folosește de cuvinte pentru a ră ni o altă
persoană), agresivitate fizică (include act ele de a lovi, ataca sau chiar împușca pe cineva) și
agresiv itate relațională (care are ca scop ră nirea unei per soane prin intermediul deteriorării
relațiilor ei sociale cu scopul de a o face să se simtă exclusă ). (Allen & Anderson, 2017)
O altă clasificare a agresivității regăsite în mai multe studii face diferenț a între
agresivitatea ostila ș i cea instrumental ă. Agresivitatea ostilă este considerată ca fiind impulsivă,
condusă de furie ș i are ca ultim scop vătămarea ț intei, apărând ca o reacție la o provocare
percepută de individ. Pe de altă parte, agresivitatea i nstrumentală este o cale prin care individul
ajunge l a un scop dorit, fiind proactivă, nu reactivă . (Anderson & Bushman, 2002)
Repercusiunile pe c are le are asupa celorlalți sunt privite ca modalităț i de a ajunge la scopul
dorit. Diferențele dintre aceste două tipuri de agresivitate scot în evidență latura afectivă a
individului care preia conducerea î n unele cazuri, scopul pe care comportamentul își dorește să
îl atingă și evenimentul declanș ator. (Allen & Anderson, 2017)
Agresivitatea poate fi considerat ă atât directă cât și indirectă, în funcție de prezența sau
absența țintei. Agresivitatea directă apare atunci când persoana asupra căreia s e răsfrânge actul
este prezentă (poate fi atât agresivitate fizică cât ș i verbal ă, însă are ca scop clar ră nirea une i
alte persoane), iar cea indirectă apare în urma lipsei acelei persoane (de aseme nea poate fi
agresivitate fizică prin distrugerea unor obiecte sau verbal ă prin vorbitul pe la spate). (Ramirez
& Andreu, 2006)
Pentru o mai bună înțelegere a conceptului de agresivitate, a fost conceput General
Aggression Model (Anderson & Bushman, 200 2). Modelul oferă o perspectivă integrativă și
comprehensivă asupra fenomenului agresivităț ii în orice context, încercând să explice de ce în
ciuda faptului că oamenii au evolua t atât de mult, agresivitatea încă este o parte mare a vieții
noastre. Acesta combină idei din mai multe teorii, ajungând la o perspectivă social – cognitivă
care dorește înțelegerea acestei părți a ființei umane. Modelul doreș te formarea unui cadru de

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
10
lucru stabil în care nu doar se explică problematicile implicate de agresivitate, dar se și
urmărește o soluț ionare a lor. (C avalcanti & Pimentel, 2016) Iniț ial, a fost folosit în experimente
de laborator însă apoi a fost extins și î n analizarea evenimentelor din viața reală . (Dewall et. al,
2011) Modelul se bazează pe folosirea structurilor de cunoștințe, cele mai relevante î n acest
context fiind:
(1) schemele perceptuale (folosite la identificare a fenomenelor sau obiectelor din jur);
(2) schemele personale ( conțin credințe despre o persoană anume sau despre un grup de
persoane);
(3) scen ariile comportamentale (informaț ii despre cum oamenii se comportă în aumite
situaț ii) (Anderson & Bushman, 2002)
Anderson & Bushman (2002) sunt cei care au construit modelul, studiul prezentând cea
mai recentă versiune a lui. Cele t rei structuri pe care se bazează modelul se dezvoltă în urma
experienț elor personale, deci m odelul poate fi particularizat în funcție de individ și de
problematica vieț ii sale. Folosite repetat, aces tea devin automatisme deoare ce sunt associate cu
anumite stări afective trăite de persoană. Modelul se axează pe individ în “episod” (situația la
care se raportează), deci punctele de bază ale schemei sunt : aportul personal concretizat în
credințe și trăsă turi; căile cognitive și afective prin care particularitățile individului au un impact
și consecințele evaluării ș i ale procesului decizional. Acest model este de aseme nea un pilon
important care susține faptul că personalitatea este relaționată cu agresiv itatea (Cavalcanti &
Pimentel, 2 016) Modelul nu propune o schemă clară de rezol vare a problemelor, ci se axează
pe p articularizarea unui plan de acțiune în funcție de caz. Pentru a începe un proces de
diminuare a agre sivității în orice context de viață , mo delul propune o serie de paș i care pot
ajuta: evaluare a comportamentului indezirabil (cât de prezent este afectul ostil, câ t de
automatizate au devenit anumite gânduri sau sentimente, câ t de mare este scopul final de a
vătăma pe cineva și câ t de mult ataca torul a luat în considerare consecinț ele). Astfel, planul de
intervenție poate fi structurat, fără a se pierde î n detalii care ar putea fi irelevante pentru c az.
Modelul poate fi folosit atât pentru gestionarea agresivității sau violenței cât ș i pentru
programele de prevenți e. (Dewall et. al, 2011)
Este deja binecunoscut faptul că nevrotis mul este legat de controlul emoțiilor. Furia este
o stare emoțională subiectivă care include relaț ionarea componentelor psihologice cu evaluarea
cogniti vă, aceasta putând fi pozitivă sau negativă în funcț ie de cum este int egrată și raportată la
situaț ie. (Blake & Harmin, 2007). Roberton et. al (2012) a analizat această problematică,

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
11
ajungâ nd la c oncluzia ca o gestionare precară a emoț iilor sau un control prea mic poate duce la
agresivitate pentru a evita situația nefastă î n care este pus indi vidul sau pentru a o finaliza câ t
mai rapid. Expresia furiei se poate face în mai multe moduri: violență verbal ă și fizică sau
violență indreptată către sine și că tre alții.(Blake & Harm in, 2007) Astfel, atâ t furia (care este
cel mai des asociată cu agresivitatea) cât și alte emoții negative influențează agresivitatea dacă
nu sunt controlate. Pe lângă faptul că furia nu se identifică cu agresivitatea (deși există o
suprapunere între acest ea), trebuie făcută distincția î ntre f uria ca afect (care se manifestă și
fluctuează pe o perioadă scurtă de timp) și ca trăsătură de personalitate (care este stabilă și
diferă de la persoană la persoană în cee a ce priveș te frecven ța și intensitatea cu car e se manifestă
furia ca afect) . (Roberton et. al, 2015) Există multe cercetări care să susțină asocierea între
aceste două concepte, scoțând în evidență importanța furiei în perpetuarea agresivității.
(Novaco, 2011). Există două mecanisme primare care evid ențiază relația dintre furie ș i
agresivitate: procesele cognitive și excitarea fizică. Astfel, în momentul î n car e individul devine
furios, atenția lui este îndreptată doar spre gâ nduri ost ile orientate spre furie, activâ ndu-se un
impuls motor agresiv (int erpretă rile contextului vor fi percepute prin intermediul schemelor
cognitive agresiv e deja existente), aceastea ducâ nd la o energizare a comportamentului și la
reducerea abilităț ii de a reevalua decizia de a agresa. (Roberton et al, 2015 ) Din acest motiv,
reglarea emoțională este extrem de importantă și trebuie exersată încă de la vâ rste fragede
deoarece controlarea deficitară a emoțiilor î i predispune pe indivizi la comiterea unor acte de
agresivitate, sub impulsul momentului.
La fel ca cele mai multe fe nomene psihice și sociale, agresivitatea poate fi influențată de
numeroși factori, aceștia depinzând de diferite aspect ale vieții noastre. Un subiect des s tudiat
face referire la diferențele de gen în agresivitate și este de asemenea ș i una dintre ce le ma i
documentate descoperiri în psihologia socială. Cum am menț ionat anterior, taxonomia
agresivităț ii este una vastă însă una di n cele mai relevante distincții se poate face între
agresivitatea directă și cea indirectă care are ca scop deteriorarea poziț iei sociale a persoanei
asupra căreia este direcționată (Giudice, 2015). Archer (2009) a descoperit printr -o meta –
analiză faptul că bărbații, indiferent de vârstă tind să fie implicați mai mult în acte de
agresivitate directă (atât verbală cât și fizică), iar femeile î n agresivitate a indirectă. Diferențele
de gen în agresivitatea fizică mai ales tind să atingă o culme în perioada de tranziție dintre
adolescență și tinerețe, aceste diferențe fiind mai pregnante în agresivitatea directă. De
asemenea, bărbații au tendința de a fi implicați î n acte de agresivitate neprovocată mai des decâ t
femeile. (Giudice, 2015) Ten dința bărbaților de a agresa mai mult decâ t femeile este mai

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
12
pronunțată câ nd vine vorba de agresivitate a care are ca finalitate vătămarea corporală dec ât in
agresivitatea care produce daune psihologice sau sociale. (Eagly & Steffen, 1986)
Agresivitatea poat e influența și imaginea socială pe care o persoană și -o construiește mai
ales prin implicare a în relații romantice în timpul adolescenț ei. Astfel, agr esivitatea scade
pentru ambele genuri, acest lucru întâmplâ ndu-se mai rapid la femei. Femeile care prezintă un
nivel crescut de agresiv itate nu sunt privite bine de societate ș i sunt deseori catalogate ca f iind
antisociale, fapt care le ține departe de a -și găsi un partener ș i de a se integra social. (Xie et. al,
2011)
Din momentul în care ne naștem suntem mai mult sau mai puțin sub influența culturii în
care ne naștem ș i a normelor sociale care fac parte din acea cultură. Astfel, modul de viață ș i
conduita celor din jur va avea un impact asupra modelă rii individu lui încă din primele zile de
viață . Durrant & Ensom (2012) confirmă un lucru pe care îl observăm de multe ori in viața de
zi cu zi: experiența agresivității fizice sub formă de pedeapsă este asociat ă mai târziu cu
agresivitatea exercitată față de părinț i, rude sau parteneri de viață. Cu cât copiii sunt pedepsiți
în această manieră, cu atât crește probabilitatea ca aceș tia să execute acte de violență asupra
membrilor familiei, mai ales asupra partener ilor intimi. ( Gershoff, 2008 ) Aceeași situaț ie est e
întâlnită și în Romania: agresivitatea fizică este considerată o pedeapsă eficientă, care îi va face
pe cei mici să fie ascultători și obedienț i. Astfe l, agresivitatea este perpetuată din generație în
generație iar p ersoanele abuzate fizic au la râ ndul l or șanse foarte mari să devină abuzatori din
dorința de a respecta cultura și de a -și educa în acest fel copiii, neluând în calcul consecinț ele
pe care aceste fapte le pot avea mai târziu. Sub această umbre lă culturală întră cu precădere ș i
caracteristicile membrilor familiei care formează micro – sistemul în care individul se
formează: relaț iile dintre membrii familiei, trăsăturile fiecăr ui membru, absența părinților,
statutul socio – demografic (Ribeaud & Eisner, 2010 ), sănă tatea precară a părinț ilor,
monitorizare a deficitară a comportamentului copilului sau capacitatea slabă de creș tere a
copilului. (Blake & Harmin, 2007)
Un alt factor extrem de impor tant care poate avea o influență asupra agresivității în timp
și care î n zilele noastre poate fi evitat cu ma re greutate este mass – media. În fiecare zi, atâ t
copii cât și adulți interacționează cu programe TV, filme sau jocuri video care portretizează
agresivitatea în diferite forme ș i context e, aceste imagin i neputâ nd fi ignorat e odată ce au fost
privi te. Tehnologia a devenit o sursă primară de informație și divertisment, având oricine acces
la ea ș i la tot ce poate oferi: ascultare sau vizual izare de materiale informative și chiar
interacțiunea cu această co mponentă a vieț ii noastre. Acce sul la Internet este nelimitat și este

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
13
disponibil zi și noapte, copiii putând fii stimulați (nu doar vizual ) oricând doresc. Având în
vedere că distanța dintre om și tehnologie este din ce în ce mai mică, devine mai evident ș i
faptul că individu l este influențat comportamental de ce vede î n mass -media. Conf orm
modelului risc si reziliență , un singur factor de risc nu are un potențial atât de puternic încât să
poată produce agresivitate pe cont propriu . Agresivitatea este consi derată o acumulare de factori
de risc care produc actul agresiv. Individual, fiecare factor de risc crește probabilitatea de
apariție a agresivității. Luând în considerare atât factori ce țin de copil și de mediul în care
acesta se dezvoltă, violența preze ntată î n mass -media cr ește riscul apariției agresivităț ii.(Krah é
et al., 2012 ) De asemenea, gradul î n care imaginile agresive din mass -media influențează
individul ț in de factori precum: identif icarea individului cu personalități agresive, influențele
parentale ș i conț inutu l media urmărit. Nicio persoană nu este imună la efectele pe care le are
agresivitatea din mass -media: pe termen lung, copiii, adolescenții și tinerii prezintă o creș tere a
comportamentului agresiv (verbal ș i fizic). ( Anderson et. al, 2003)
Pentru a determi na dacă o trăsătură are legatură cu factorii genetici sau cei de mediu,
studiile cele mai potrivi te sunt cele gemelare, care urmăresc cum este influențată de mediul
persoanei o anumită trăsătură comună . Aceste studii au fost efectuate î n mare p arte pentru
început pe animale, numărul studiilor cu subiecți umani luând amploare î n ultimi i ani. Un studiu
care a revoluționat bazele neurogenetice ale agresivităț ii umane a fost efectuat pe o familie a
căror membri de sex masculin prezentau o tulburare de tip bor derline și reacț ii agresive
necontrolate ș i anormal e precum: agresivitate impulsivă , tentativ e de viol sau chiar incendieri
și exhibiționism. S -a descoperit că activitatea unei enzime la acești oameni nu era normală , fapt
care a dus la concluzia că metabolismul bioaminelor poate fi crucial în reglarea angresivităț ii
impulsive. Astfel, atenția cercetătorilor s -a îndreptat spre stud iul serotoninei ca
neurotransmițător cu un rol instrumental î n agre sivitate, nivelul ei scazut ducând la o creștere a
agresivi tății. (Anholt & Mackay, 2012) Mecanismele eredității prin care e influențată
agresivitatea sunt încă neclare și în momentul de față , iar pentru o mai bună înțelegere, atenția
este pusă asupra genelor care pot influenț a acest fenomen. Cele mai studi ate gene care po t lua
parte la procesul influențării agresivităț ii umane (care este parte a psihicului uman) sunt
sistemele serotoninergice ș i dopaminergice, sistemul hipotalamo – pituitar ș i genele care
metabolizează serotonina. (Davydova , 2018) De asemen ea, enizma menționată anterior poate
determina ș i problem e antisoci ale viitoare ale celor maltratați î n cop ilărie: copiii cu un nivel
mic al acestei enzime au ș anse mult m ai mici de a dezvolta probleme în comparaț ie cu cei care

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
14
au un nivel ridicat al enzim ei (în ambele cazuri, copiii au un istoric de maltratare). ( Anholt &
Mackay, 2012 )
Lista factorilor de risc este una l ungă deoarece orice element atât extern cât și intern
individului îi poate influenț a nu doar conduit a vieții î ntr-un anumit fel ci poate a vea un impact
asupra personalităț ii lui și a felului în care acesta devine și se formează . Alți factori care pot
influe nța agresivitatea umană sunt: mediul școlar și nivelul de agresivitate regăsit î n
comunitatea din care face parte individul, dar și defic iențele ce țin de cogniția socială
(informația socială neutră este percepută de acești copii ca fiind ostilă ș i pericu loasă, acest fapt
cristalizându -se în ră spunsuri comportamentale agresive). (Blake & Harmin, 2007)
Alături de toți aceaști factori, regă sim și personalitatea. Datorita faptului că agresivitatea
conține la baza ei o component ă emoțională , una dintre cele mai releva nte corelații dintre
aceasta și personalitate ț ine de dimensiunea n evrotismului prin intermediul căreia omul își
reglează sau nu e moțiile resimțite ș i poate avea control asupra lor mai mult sau mai puț in.
Una dintre primele și cele mai cunoscute teorii ale agresivității este cea care pune semnul
de egal între agresivitate și instinct. Astfel de teorii au fost formulate de Sigmund F reud, Konrad
Lorenz și Edward Wilson. Aceștia au încercat să explice fenomenul de agresivitate prin
înțelegerea biologică a omului, considerând că energia agresivă este un impuls instinctual care
la un moment dat explodează, această eliberare fiind facilit ată de stimuli externi. Modalitatea
prin care aceasta se face nu este importantă pentru organism, acesta găsind mai repede sau mai
târziu o metodă de a o exprima. (Buss & Shackelford, 1997)
Una dintre cele mai vechi, dar și cele mai influente teorii a agre sivității îi aparține lui
Freud. Fiind o parte importantă a naturii umane, Freud a legat originile acesteia de un concept
cheie al teoriei lui: pulsiunea. Teoria psihanalitică are la bază termenii de instinct și pulsiune,
acestea reprezentând niște element e în jurul cărora individul își construiește întreaga viață
psihică. Aceste pulsiuni instinctuale au fost considerate de Freud ca fiind de două feluri: sexuale
și agresive. Cele sexuale au inconștient rolul de prezervare a speciei umane, iar cele agresive
au roluri pur distructive. (Freud, 1947)
Agresivitatea privită ca instinct este asociată și cu numele antropologului Konrad Lorenz,
care a descoprit rolul important pe care studierea modelelor comportamentale îl are în anumite
medii și a studiat peste 40 d e specii de animale pentru a înțelege cum se manifestă agresivitatea
și pentru a face o conexiune cu manifestările umane ale agresivității. Propunerea pe care a
făcut -o acesta bazându -se pe cercetările sale a fost că există un impuls agresiv înnăscut în

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
15
oameni, care este nevoit să se manifeste. Deși definiția pe care acesta o dă agresivității este
diferită față de cea a lui Freud, amândoi consideră că agresivitatea există în om și se poate
manifesta în orice moment, nefiind dependentă de stimuli exter iori. Oamenii nu caută stimulul
potrivit care să îi ajute să elibereze energia agresivă, uneori chiar producându -l ei înșiși.
(Ozcelik, 2017)
Din punct de vedere evoluționist, agresivitatea poate fi privită ca fiind adaptativă deoarece
aceasta poate însemn a apărarea resurselor sau avansarea către un nivel mai înalt social. (Buss
& Shackelford, 1997) Latura evoluționistă a fenomenului de agresivitate a fost exploatat de
Wilson care indicat faptul că mediul este cheia către înțelegerea agresivității. (Ozcelik , 2017)
O altă teorie care a dorit să înglobeze natura agresivității umane a fost propusa in 1939
de Dollard și a conținut două mari postulate pornind de la conceptul de frustrare:
(1) Frustrarea este cea care conduce la actele de agresivitate
(2) Toate ac tele agresive sunt rezultatul frustrării anterioare. (Dill & Anderson, 1995)
Pentru o mai bună înțelegere, frustrarea este definită ca fiind o barieră neașteptată care
apare în procesul de realizare a unui obiectiv. (Berkowitz, 1981)
Doi ani mai târziu, u nul dintre colaboratorii lui Dollard a reformulat teoria perincipală,
deoarece a considerat -o neclară și incompletă. A doua ipoteză a teoriei a fost cea reformulată
deoarece inducea faptul că singura consecință a frustrării este agresivitatea. De asemenea,
postulatele inițiale nu luau în considerare faptul că există o diferență între instigarea la
agresivitate și efectiva manifestare a ei. (Miller, 1941) Astfel, al doilea postulat al teoriei a
devenit: ”Frustrarea instigă la diferite răspunsuri, unul din el e fiind o instigare spre o formă de
agresivitate.” (Dill & Anderson, 1995) Teoria înaintată în 1939 a fost continuată 50 de ani mai
târziu de Berkowitz. Acesta considera că ipoteza de bază este validă însă a adăugat o
reformulare majoră care spune că frust rările sunt evenimente negative și produc agresivitate
doar în măsura în care produc emoții negative. (Berkowitz, 1989)
Luând în considerare faptul că, încă de la naștere, individul este supus fenomenului de
socializare pentru a se integra mai întâi în familie și a poi în societate, a fost postulat faptul că
acesta învață anumite comportamente (dezirabile sau nu social) prin observarea persoanelor cu
care acesta interacționează în timpul vieții, urmând apoi să își formeze un model
comportamental propriu prin care se raportează la lume.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
16
Albert Bandura, întemeietorul teoriei sociale a învățării a abordat și un subiect
controversat precum agresivitatea în spiritul teoriei sale inițiale, construind astfel teoria învățării
sociale a agresivității. Aceasta a avut doua postu late majore , derivate din teoria sa a învățării
sociale :
(1) Agresivitatea este preluată prin învățare directă (prin recompensarea sau pedepsirea
unor comportamente);
(2) Agresivitatea se învață prin observarea sau imitarea unor modele de conduită ale alto r
persoane, mai ales a adulților. (Bandura, 1997)
În anul 1961 , Bandura a desfășurat experimentul denumit Bobo Doll pentru a arăta că
oamenii își modelează comportamentul și învață anumite comportamente de la anumite modele,
dar și că cei mici sunt influențați de conduita comportamentală a adulților. Predi cțiile făcute
înainte de efectuarea studiului s -au dovedit a fi adevărate și anume: după ce copiii participanți
au fost expuși atât unor modele agresive cât și unor modele non – agresive, s -a observat că cei
expuși la agresivitate au reprodus apoi aceste c omportamente. (Bandura, Ross & Ross, 1961).
În acest studiu de asemenea este menționată o cercetare în care s -a arătat că cei mici imită un
comportament învățat de la un model mai ales în prezența acestuia. Bandura et al. (1961) dă
curs unei ipoteze care s usține faptul că modelele comportamentale au fost înv ățate de subiecți
datorită unor întăriri anterioare și că acest lucru ar putea si generalizat și în cazul adulților.

1. 2 Nevrotism
Conceptul de nevrotism face parte din modelul Big 5 ( Costa & McCrae , 1992 ), fiind o
dimensiune a personalității caracteristică persoanelor care au tendința de a experimenta stări
afective negative și stres psihic. (Bettencourt et al., 2006) . Nevrotismul a fost pentru prima dată
introdus de Freud, urmând apoi să fie readus în actualitate de Eysenck. ( Ormel et al., 2013)
Termenul are mai multe fațete care sunt conectate cu predispoziția unor oameni pentru stres,
anxietate, depresie, ostilitate , vulnerabilitate sau idei nerealiste. (Cavalcanti & Pimentel, 2016)
Persoanele nevr otice nu sunt capabile să gestioneze stresul întâlnit în viață, sunt predispuși să
aibă modele cognitive iraționale și pot avea reacții emoționale extreme și frecvente în situații
obișnuite. La capătul opus se află persoanele calme, care prezintă o stabili tate emoțională
crescută și care se pot adapta și descurca în situații stresante fără să piardă controlul.
(Bettencourt et al., 2006)

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
17
Deja este binecunoscut faptul că femeile și bărbatii nu sunt la fel și că î n ceea ce privește
unele aspecte, aceștia sunt fundamental diferiți. Trăsă turile d e personalitate sunt un aspect în
care există diferențe semnificative între cele doua genuri. Nevrotismul î n special este o
dimensiune a pe rsonalității prin intermediul că reia se pot observa foarte cla r cum se diferențiaz ă
genurile, Lynn & Martin (1997) au efectuat un studiu în 37 de țări ale lumii și rezultatele
obținute de aceștia au întă rit si mai mult credința conform căreia femeile și bărbații prezintă
nivele de nevrotism diferi te. Concluziile studiului au arătat fapt ul că în fiecare țară analizată ,
femeile au avut un nivel mai m are al nevrotismului, inclusiv în Romania, care a făcut parte din
studiu . Un alt studiu care confirmă acelaș i lucru și î n care este inclus ă și Româ nia a fost efectuat
de Schmitt et al. (2008) . Cercetarea a vizat 55 de state ale lumii și a concluzionat că femeile au
scorat în medie mai mult decât barbaț ii pe dim ensiunea nevrotismului. Diferențele de gen câ nd
vine v orba de trăsă turile de per sonalitate sunt mai accentuate în țările în care femeile își duc
viața într -un mediu care le oferă mai multe oportunități egale cu ale bărbaților și în culturile
sănătoase, în care se promovează egalitatea sexelor. (Schmitt et al., 2008)
La fel ca marea majoritate a trăsă turilor de personalitate, nevrotismul e ste privit ca fiind
o rezultantă a interacț iunii factor ilor genetici cu cei de mediu. În cazul unor diferenț e
psihologice de gen, deosebirile nu sunt date de crom ozomii care dau sexul sau de alți hormoni
asociați acestora, ci de interacțiunea specifică a unor gene care funcționează diferit în creierul
femeilor ș i al bărbaților. Există anumiți varianți genetici care se relaționează mai strâns cu
dezvoltarea trăsăturilor nevrotice la femei decât la bărbați . (Schmitt et al., 2016) Pentru a avea
o imagine mai c lară a cât de mult influențează mediul și bagajul genetic trăsăturile de
personalitate, cercetătorii au încercat să facă estimări. A fost aproximat că ereditatea ar explica
40 – 60% (Ormel et al., 2013) sau 80% (Eys enck & Prell, 1951) din diferenț ele indiv iduale ale
trăsă turilor de personalitate, iar mediul ar avea un impact de aproximativ 20% (Eysenck & Prell,
1951) (procente rezultate din studierea perechilor de gemeni în comparaț ie cu grupuri de
indivizi nevrotici).
Schimbarea, fiind o constantă clara î n viața omului are impact și asupra trăsă turilor de
perso nalitate, trecerea timpului ducâ nd la modificarea acestora. Ormel & Rijsdijk (2000)
confirmă faptul că nevrotismul nu este o constantă a vieții printr -un studiu longitudinal efectuat
de-a lungul a 16 ani pe o populaț ie de aproximativ 200 de persoane. Roberts et al. (2006) expune
într-una din cele mai mari m eta-analize efectuate pe această temă care conț ine numeroas e studii
longitudinale faptul că există două opinii populare în acest sens: unii autori suștin că
personalitatea prezintă modificări până la vârsta de 30 de ani urmând apoi să stagneze pentru

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
18
restul vieții, iar unii consideră că se întâlnesc schimbări relevante și la persoanele ajunse la
vârsta maturității sau chiar trecute de această etapă , datorită maturizării ș i a diferitelor roluri
sociale experimen tate de individ de -a lungul vieț ii. McAdams & Olson (2010) au concluzionat
că nivelul nevrotismul ui scade de -a lungul timpului până în jurul vârstei de 40 de ani, urmând
apoi să prezinte un nive l constant pentru restul vieț ii.
Nevrotismul însă , este unul din principalii factori de risc (genetici sau nu) ai sănătăț ii
publice (Ormel et al., 2013) mai ales pentru tulburările psihologice comune, incluzând
anxietate, adicții sau schimbări de dispoziț ie (Jeronimus et al., 2016) sau pentru psihopatologii
mai grave (Ormel et al., 2013) . Dacă nu este ținut sub control se manifestă ca fiin d o
vulnerablitate considerabilă când vine vorba de anumite tulbură ri psihologice. Nivelul înalt de
nevrotism poate lăsa în urma lui un nivel î nalt de vulnerabilitate reziduală pe termen lung, care
neajustată pe termen scurt poate avea influențe nefaste î n viitor. (Jeronimus et al., 2016)
Fiind un concept vast și controversat, personalitatea a fost des studiată în legătură cu
numeroase alte laturi ale vieții individului, una din ele fiind agresivitatea . Legătura dintre
dimensiunea nevrotică și agresivitate la ființa umană se poate stabili pentru început pe baza
faptului ca ambele concepte c onțin o componentă emoțională. Nevr otismul, printre alte
trăsături, este definit de reactivitatea emoțională pe care un individ o posedă, deci de
impulsivitate. De asemenea, agresivitatea este o dimensiune corelată pozitiv cu impulsivitatea
și negativ cu autocontrolul. (Fetterman et al., 20 10) Astfel, cele doua mari concepte des studiate
se asociază prin creșterea emoțiilor agresive resimțite de individ . (Barlett & Anderson, 2012)
Sharpe & Desai (2001) prin studiul efectuat au arătat faptul că în comparație cu restul
trăsăturilor de personal itate din modelul menționat anterior, agreabilitatea și nevrotismul sunt
cele care prezic cel mai bine agresivitatea, agreabilitatea fiind relaționată negativ și nevrotismul
pzitiv. Conceptele pe care aceștia le -au studiat au fost măsurate cu Buss & Perry (1992)
Aggression Questionnaire , rezultând că nevrotismul a fost corelat mai puternic cu scalele Furie
și Ostilitate.
Nevrotismul este de asemenea corelat atât direct cât și indirect prin intermediul emoțiilor
cu agresivitatea exprimată fizic . (Barlett & A nderson, 2012) Această dimensiune a
personalității prezice diverse modele comportamentale de agresivitate atât în condiții care
provoacă indi vidul cât și în condiții neutre (Bettencourt et al., 2006) , nivelul ei crescut ducând
astfel la un nivel mai mare a l agresivității individului. (Sun et al., 2016)

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
19
1. 3 Locusul controlului
Locusul controlului este una dint re cele mai studiate variabile î n psihologie de -a lungul
timpului ș i de asemenea face parte din cele patru dimensiu ni ale auto -evaluării de bază (Judg e
et. al, 1998), complexitatea sa ducând și la ipoteze conform că rora ar face parte dintr -un
construct mult mai mare (Judge et. al, 2002). Julian Rotter (1966) a introdus pentru prima dată
termenul de ”locus al controlului” care este o teorie pshilogică și socială referitoare la măsura
în care omul percepe că el este cel care are control asupra vieții sale sau o altă forță ce nu ține
de persoana lui, ci de mediu. (April, Dharani & Peterson, 2012) Locul controlului poate fi intern
sau extern, tipul dominant în viața individului determinându -i acestuia reacțiile și
comportamentul și de asemenea poate fi folosit pentru a explica motivația care se află în spatele
acțiunii unei persoane. (Breet, Myburgh & Poggenpoel, 2010) În prima formă a teoriei învăță rii
sociale, Rotter propune faptul că așteptă rile pe care un individ le are nu sunt influențate doar de
întăririle pe care le primește ci și de percepț ia pe care omul o are asupra legăturii dintre
comportament și întă rire. Astfel locusul cont rolului vizează dacă in dividul poate primi o întă rire
prin intermediul propriului său comportament sau dacă are legatură cu factorii ext erni. ( Trae,
2012 )
Weiner (1985) a inaintat concepul de “stil atributional”, considerand faptul ca Rotter nu
a elaborate suficient de mult teo ria sa si nu a luat in considerare bogatia explicatiilor cauzale.
Astfel, prin intermediul exemplului anterior referitor la reusita si esec, acesta a extins
problematica, spunand ca pe langa locusul controlului, stabilitatea si controlabilitatea ca fiind
dimensiuni ale perceptiei asupta succesului si esecului, aplicand teoria sa pe motivatia
studentilor. Teoria lui a fost continuata in anii urmatori de Abramson et. al (1978) care au
adaugat si dimensiune de globalitate – specificitate, aducand in discutie m odul characteristic al
unui om de a atribui evenimentele negative unor factori interni, stabili si globali poate fi o parte
importanta a depresiei. Astfel, a fost demonstrate si faptul ca oamenii cu un locus extern sunt
mai predispusi la depresie. (Benass i et. al, 1988)
Oamenii cu un locus al controlului intern privesc consecințele acțiunilor proprii ca fiind
o rezultantă a efortului personal (April et al., 2012) , gestionând mai bine stresul și situațiile
critice (Breet et al., 2010) datorită credinței că ei își controlea ză propriul destin (April et al.,
2012) , independent de alte forțe . La polul opus, persoanele cu un locus al controlului extren își
justifică atât acțiunile cât și consecințele pe care acestea le au prin factori exteriori precum
norocul, șansa sau acțiunil e altora . (Martin et al., 2005) De asemenea, aceștia consideră că nu
au control asupra circumstanțelor și uneori, astfel de credințe pot duce la furie , frustrare sau

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
20
agresivitate. (Breet et al., 2012) O persoană cu un locus de control extern poate ajunge s ă
răspundă agresiv la stimulii din jurul ei deoarece are un sentiment de neputință ( Williams &
Vantress, 1969) care nu îi permite să ia inițiativă și să schimbe situația, lăsându -se condus de
evenimentele din jurul său. Acest aspect însă se poate schimba d eoarece de -a lungul vieții
percepțiile despre propria persoană și despre ceilalți suferă modificări . (Breet et al. , 2010)
Există totuși și ideea conform căreia locusul controlului nu este o dimensiune unilaterală
a personalității ci extremele sunt două cap ete ale unui continuum, de aici rezultând faptul că
există și oameni “bi-locali”, care nu se situează în niciun capăt. Aceștia au caracteristici
provenite atât de la locusul intern cât și de la cel extern, fiind capabili să gestioneze mai bine
evenimentele aversive ale vieții. Cei care au o combinație a celor două extreme pun sub semnul
responsabilității personale acțiunile întreprinse și consecințele acestora și în același timp se pot
baza și pe forțe externe. (Jabobs – Lawson, 2011)
Spre exemplu, indivizi i cu un locus extern vor considera succesul și esecul ca fiind
dependente de mediul extern și nu vor depune un efort concret spre a atinge un scop în timp ce
indivizii cu un locus intern vor asocia reușita sau eșecul cu efortul depus de ei. ( Trae, 2012)
Literatura de specialitate nu conține o varietate largă de informații despre o eventuală
legătură puternică între locusul controlului și agresivitate . Young (1992) a efectuat un studiu pe
un eșantion de 116 studenți pornind de la ideea că indivizii cu un se ntiment de control asupra
vieții percep agresivitatea ca fiind instinctivă în comparație cu cei cu locul extern al controlului
care îi găsesc sursele în factori ce nu țin de individ. Astfel, odată cu un loc al controlului mai
internalizat, a crescut și pe rcepția conform căreia omul este responsabil pentru propriile sale
instincte. O corelație pozitivă semnificativă între locusul controlului extern și agresivitate a fost
descoperită și de Williams & Vantress (1969) pe un eșantion de 235 de studenți. Locusul de
control poate fi de asemenea asociat cu diversele fațete ale nevrotismului. Tot în studiul efectuat
de Williams & Vantress (1969) sunt prezentate numeroase studii care duc spre concluzia
conform căreia oamenii cu un locus orientat extern pot tinde să f ie mai agresivi și mai ostili,
mai ales datorită faptului că există legături între locusul extern și ostilitate susținute empiric.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
21
CAPITOLUL 2. OBIECTIVELE ȘI METOD OLOGIA CERCETĂRII

2. 1 Obiecti vele cercetării
Obiectivul cercetării de față este acela de a surprinde un aspect al vieții cotidiene care ne
impactează tuturor viețile mai mult sau mai puțin: modul în care agresivitatea este relaționată
cu un factor studiat intens în ultimii 50 de ani, locusul controlului. Cele două variabile au fost
intens studiate de -a lungul timpului, iar importanța lor este dată și de modalitatea în care acestea
sunt legate de ființa umană și de conduita acesteia. Studiul prezent dorește să observe cum sunt
aceste variabile relaționate în rândul tinerilor, deoarece tineri i sunt o categorie vulnerabilă, în
plină formare, aflându -se la vârsta la care se stabilizează emotional și își încep propria viață
independentă. De asemenea, este urmărit și rolul moderator al nevrotismului în această relație,
fiind una dintre cele cinci trăsături de personalitate fundamentale, dar și pentru că agresivitatea
are și ea la rândul ei o bază emoțională, la fel ca nevrotismul. Studiul dorește și aducerea la
cunoștință a problematicii agresivității în viața de zi cu zi, dar și a reglării și gest ionării
emoționale care pot fi o cheie spre o viață mai bună și ma i liniștită pentru toată lumea.

2. 2 Ipotezele cercetării
1. Subiecții cu un locus al controlului externalizat vor avea un nivel al agresivității globale mai
crescut decât cei cu locusul controlului internalizat.
Conform caracteristicilor unui locus al controlului extern, individul consideră ca el nu are cum să
modifice factorii externi de mediu, viața lui fiind sub semnul unei forțe cu care acesta nu se identifică.
(April et. al , 2012 ) Astfel, va considera că este neputincios în fața situației, neavând cum să ia inițiativa
și să controleze ce se întâmplă cu el (Williams & Vantress, 1969) , devenind mai agresiv.
2 Există o relație de moderare a nevrotismului asupra relației dintre locusului de control și
agresivitate .
Locusul de control este o variabilă puternic relaționată cu agresivitatea și nevrotismul, putând
avea un rol moderator în relația dintre cele două. Moderarea este o posibilitate de interacțiune a celor
trei variabile. Interacț iunea urmărită în acest studiu este una de potențare, dorind să se observe dacă
locusul de control și nevrotismul afectează agresivitatea în aceeași direcție, adică, daca acestea duc la
creșterea agresivității.
3. Există o corelație pozitivă între agresivi tatea globală și nivelul nevrotismului.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
22
Atât agresivitatea cât și nevrotismul au la bază o componentă emoțională, ambele fiind
caracterizate și de o impulsivitate crescută. (Fetterman et al., 2010) Nevrotismul se referă în primul
rând la reactivitatea emoț ională și la gradul în care individul își poate controla emoțiile. Persoanele care
manifestă o agresivitate crescuta nu reușesc să își controleze emoțiile și devin impulsivi, lăsând emoțiile
gestionate precar să îi controleze. (Roberton et. al, 2012)

2. 3 Participanți și procedură
Participanții la acest studiu au fost în număr de 147 de tineri, vârsta acestora fiind cuprinsă
între 19 și 35 de ani. Toți participanții sunt de origine română, provenind din medii variate și
cu diverse ocupații (de la studenț i la profesori). Majoritatea participanților însă sunt studenți în
cadrul mai multor facultăți din România. Eșantionarea a fost de tip snowball, lotul fiind format
prin conveniență. Media vârstei a fost de 21,61 ani, cuprinzând 28, 57 % bărbați (în număr d e
42) și 71,43% femei (în număr de 105). Datele au fost colectate computerizat, online,
participanții completând un chestionar format în platforma Google Forms. Pe prima pagină a
chestionarului s -a regăsit o scurtă prezentare a problematicii vizate de aces t studiu (cerându -le
participanților să completeze adresa de e -mail, inițialele, sexul și vârsta) și detalii referitoare a
consimțământul informat și la prelucrarea ulterioară a datelor. Aceștia au fost informați legat
de confidențialitatea datelor și de f aptul că prin participarea la acest studiu acești își dau acordul
pentru folosirea datelor în scop științific. De asemenea, pentru fiecare scală (fiind mai tipuri de
completări: scala Likert de la 1 la 5, dihotomic) a fost menționat succint un instructaj l a început
pentru a se prezenta modalitatea de a răspunde.

2. 4 Instrumente
Variabila agresivitate a fost măsurată cu Buss & Perry Aggression Questionnaire (Buss
& Perry, 1992) . Chestionarul de 29 de itemi a fost folosit pentru a măsura agresivitatea
participanților. Acesta conține patru subscale care au fost considerate relevante pentru a acoperi
cât se poate de mult conceptul de agresivitate: agresivitatea verbală (5 itemi – „ Mă regăsesc
des în situația de a nu fi de acord cu alți oameni.” ) și agresiv itatea fizică (9 itemi – „ Dacă
cineva mă lovește, lovesc și eu înapoi.” ) care implică vătămarea sau rănirea altora reprezintă
partea instrumentală a comportamentului; furia (7 itemi – „ Uneori simt că sunt un butoi cu
praf de pușcă gata să explodeze.” ) es te componenta emoțională sau afectivă a
comportamentului care implică excitarea psihică și pregătirea pentru agresare și ostilitatea (8
itemi – „ Câteodată simt că viața mă tratează nedrept.” ) care este componenta cognitivă a

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
23
comportamentului și se referă la sentimentul de injustiție, animozitate sau rea – voință. (Buss
& Perry, 1992) Există și itemi scorați negativ, aceștia fiind în număr de doi (unul la scala
agresivității fizice și unul la scala furiei). Chestionarul a fost validat în numeroase studii,
validitatea sa fiind analizată și ajungându -se la concluzia că cele patru dimensiuni sunt correlate
intre ele. În studiul se față, chestionarul este folosit în forma lui originală, răspunsurile fiind de
tip dihotomic. Recent, a fost recomandată folosirea lu i în format Likert, pentru o mai ușoară
completare a lui de către participanți. (Becker, 2007), însă din considerente statistice, studiul
folosește chestionarul în variantă dihotomică. Pentru a se obține rezultatele finale ale
răspunsurilor la această scal ă, a fost efectuată o medie pe fiecare scală și apoi o medie totală,
din care a rezultat agresivitatea globală
Pentru măsurarea locusului de control, a fost folosită scala Rotter’s Locus of Control
Scale (Lange & Tiggemann, 1981) . Scala creeată în 1966 con ține 29 de itemi (oferă posibilitatea
de a alege dintre două afirmații pe cea care se potrivește cel mai bine pentru individ: „Multe
dintre lucrurile nefericite din viețile oamenilor se datorează parțial ghinionului.” sau
„Necazurile oamenilor rezultă din greșelile pe care ei le fac.” ) și este una dintre cele mai
folosite scale pentru a măsura această variabilă. Prin folosirea sa în numeroase studii ale
expectanței interne sau externe față de reîntăriri, scala a dovedit faptul că variabila are o
importanță majoră în studiul personalității, variabilitatea test – retest confirmând acest lucru.
(Lange & Tiggemann, 1981) Pentru scorarea scalei se folosesc doar 23 de itemi, restul de 6
fiind doar de probă. Nu există itemi scorați negativ. Instrucțiunile de scorar e ale chestionarului
indică faptul ca după completare, se adună câte un punct pentru unii itemi (menționați în
instructaj), rezultând într -un scor mai mare sau mai mic. Scorurile mari corespund indivizilor
cu locusul de control externalizat, iar scorurile mici sunt asociate cu indivizii cu locusul de
control internalizat. A fost efectuat statistic acest calcul și pentru a stabili care sunt scorurile
mari și care sunt cele mici a fot efectuată o medie a eșantionului la care s -a făcut apoi raportarea
pentru a delimita cele doua grupuri de participanți în funcșie de rezultatele obținute la această
scală.
Nevrotismul subiecților a fost calculat folosind scala Mini International Personality Item
Pool (IPIP) Scale for Neuroticism (NEO -PI-R Domain) (Goldberg et al ., 2006) . Scala conține
doua serii de 10 itemi, derivați din chestionarul NEO -PI-R. Nevrotismul este măsurat cu
ajutorul scalelor Likert aferente fiecărui item, de la 1 (neadevărat) la 5 (adevărat) pentru prima
parte a chestionarului ( „Starea mea de spirit fluctuează des.” ) și de la 1 (adevărat) la 5
(neadevărat) pentru a doua parte a chestionarului ( „Mă simt comod cu mine.” ), unde itemilor

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
24
urmează să li se aplice o scorare inversă. Chestionarul, alături de multe altele, a fost construit
pentru a ușura munc a cercetătorilor și pentru a aduce mai aproape de oricine este interesat,
chestionarele de personalitate cele mai importante într -o formă mai accesibilă, oferind o
alternativă a marilor chestionare de personalitate. Chestionarele IPIP sunt extrem de utiliz ate și
itemii regăsiți în ele corelează puternic cu itemii chestionarelor originale. (Goldberg et al.,
2006) Scorarea scalei a fost efectuată folosind o medie a eșantionului , pentru a determina
participanții cu un nivel scăzut al nevrotismului (scoruri mic i) și participanții cu un nivel înalt al
nevrotismului (scoruri mari).
Completarea celor trei scale ale chestionarului s -a efectuat prin metoda self – report.

2. 5 Design experimental
Designul studiului este non – experimental de tip transversal , variabilele cercetării fiind
următoarele: agresivitatea (variab ila dependentă), locusul de control (variabilă independetă) și
nevrotismul (variabilă moderator).

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
25
CAPITOLUL 3. REZULTATELE CERCETĂR II

Analiza datelor a început cu efectuarea părții de statistică descriprivă. Pentru început, au
fost efectuate anali ze de frecvență pentru variabilele (atât cantitative cât și calitative) ale
studiului cu scopul analizării indicatorilor statistici ai distribuțiilor scorurilor participanților
(analiza a fost efectuată atât pentru variabilele gen și vârstă, cât și pentru variabilele principale
ale studiului: agresivitate, nevrotism și locus de control). De asemenea, au fost efectuate analize
și pentru subscalele chestionarelor, acolo unde a fost cazul (chestionarul folosit pentru
măsurarea agresivității care conține patru subscale). Pentru o imagine mai clară a distribuțiilor
participanților, am efectuat și grafice de tip histogramă pentru variabilele studiului și pentru
subscalele chestionarului folosit pentru măsurarea agresivității.
Statistics
gen tip_locus_de_control
N Valid 147 147
Missing 0 0
Mode 2 1.00

Tabelul nr. 1. Tabel prezentând indicatorul statistic descriptiv mod pentru variabila
calitativă “gen”
Din tabelul de mai sus se observă că modul variabilei “gen” este Mo = 2, ceea înseamnă
că genul predominant în lotul de participanți este cel feminin.

gen
Frequency Percent Valid
Percent Cumulative
Percent
Valid masculin 42 28.6 28.6 28.6
feminin 105 71.4 71.4 100.0
Total 147 100.0 100.0

Tabelul nr. 2. Tabel prezentând distribuția participanților în funcție de variabila “gen”
Din tabelul de mai sus se observă că un număr de 42 de participanți au genul masculin
și un număr de 105 participanți au genul feminin.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
26

Reprezentarea grafică nr. 2. Grafic de
tip pie (“plăcintă”) prezentând
distribuția parti cipanților în funcție de
variabila “gen”
Din graficul de mai sus se
observă că un procent de 28, 57% dintre
participanți au genul masculin, iar
71.43% dintr e participanți au genul
feminin .

Reprezentarea grafică nr. 3. Grafic de
tip pie (“plăcintă”) prezentând
distribuția participanți lor în funcție
de variabila “tip_locs_de_control ”
Din graficul de mai sus se observă că un
procent de 49.66% dintr e participanți au
locusul de control intern, iar 50.34 %
dintr e participanți au locusul de con trol
extern (participanții au fost împărțiți în
aceste categorii în funcție de media
lotului de subiecți din acest studiu).

tip_locus_de_control
Frequency Percent Valid Percent Cumulative Percent
Valid Intern 73 49.7 49.7 49.7
Extern 74 50.3 50.3 100.0
Total 147 100.0 100.0

Tabelul nr. 3. Tabel prezentând distribuția participanți lor în funcție de variabila
“tip_locus_de_control ”
Din tabelul de mai sus se observă că un număr de 73 de participanți au locusul de control
intern și un număr de 74 de participanți au locusul de control extern .

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
27
Statistics
varsta nevrotism locus_de_control
N Valid 147 147 147
Missing 0 0 0
Mean 21.6190 61.2245 11.4626
Median 21.0000 60.0000 12.0000
Mode 21.00 60.00 10.00
Std. Deviation 3.39890 8.22025 3.62312
Variance 11.553 67.573 13.127
Skewness 2.202 -.238 -.283
Std. Error of
Skewness .200 .200 .200
Kurtosis 4.733 1.466 -.483
Std. Error of Kurtosis .397 .397 .397
Range 16.00 53.00 16.00
Minimum 19.00 30.00 2.00
Maximum 35.00 83.00 18.00

Tabelul nr . 4. Tabel prezentând indicatorii statistici descriptivi pentru variabila vârstă,
pentru chestionarul de nevrotism și pentru chestionarul de locus al controlului.
Din tabelul de mai sus se observă că:
– pentru variabila “vârstă ”, media scorurilo r obținute de participanți este m = 21, 61
(valoare a care este mai aproape de minimul șirului), iar abaterea standard este s = 3, 39;
se observă valori foarte mari pentru indicele de simetrie (Skewness = 2,02) și pentru
indicele de aplatizare (Kurtosis = 4,73), lucru care este în afara normalității statistice și
care se datorează distribuției puternic asimetrice a participanților în funcție de variabila
„vârstă” deoarece marea majoritate a participanților au avut în medie 21 de ani;
– pentru scala ”nevrotism”, media sco rurilor obținute de participanți este m = 61, 22
(valoarea fiind mai apropiată de maximul șirului), iar abaterea standard este s = 8, 22;
indicele de simetrie (Skewness = -0,23) este unul normal, însă indicele de simetrie iese
puțin din sfera normalității (Kurtosis = 1,46);
– la scala “ locus de control ”, media scorurilo r obținute de participanți este m = 11, 46
(valoare a care este mai aproape de maximul șirului), iar abaterea standard este s = 3, 62;
indicii de simetrie și de aplatizare se află în normalitate (Skewness = -0,28 și
Kurtosis = -0,48).

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
28

Reprezentarea grafică nr. 4 .
Grafic de tip histogramă
reprezentând distribuția
participanților în funcție de
variabila “ vârstă ”
Din graficul de mai sus
se observă că distribuția
participanților în fu ncție de
variabila “ vârstă ” este
asimetrică spre dreapta ,
graficul concentrând u-se în
jurul valorilor între 19 și 22 .

Reprezentarea grafică nr. 5. Grafic de tip
histogramă reprezentând distribuția
participanților în funcție de variabila
“nevrotism ”
Din graficul de mai sus se observă că
distribuția participanților în funcție de
variabila “ vârstă ” este relativ simetrică ,
graficul concentrând u-se în jurul valorilor
medii între 50 și 65 .

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
29

Reprezentarea grafică nr. 6.
Grafic de tip histogramă
reprezentâ nd distribuți a
participanților în funcție de
variabila “ locus_de_control ”
Din graficul de mai sus se
observă că distribuția
participanților în funcție de
variabila “ locus_de_control ”
este relativ simetrică , graficul
concentrând u-se în jurul
valorilor medii între 8 și 12 .

agresivitate_fizica agresivitate_verbala furie ostilitate agresivitate_globala
N Valid 147 147 147 147 147
Missing 0 0 0 0 0
Mean .2615 .5320 .3771 .5298 1.7003
Median .2222 .6000 .2857 .5000 1.6873
Mode .11 .60 .29 .38 1.76
Std. Deviation .20718 .22268 .25737 .26871 .63129
Variance .043 .050 .066 .072 .399
Skewness .764 -.018 .547 -.041 .129
Std. Error of
Skewness .200 .200 .200 .200 .200
Kurtosis .174 -.640 -.474 -.875 -.185
Std. Error of Kurtosis .397 .397 .397 .397 .397
Range .89 1.00 1.00 1.00 3.34
Minimum .00 .00 .00 .00 .33
Maximum .89 1.00 1.00 1.00 3.67

Tabelul nr. 5. Tabel prezentând indicatorii statistici descriptivi pent ru chestionarul de
agresivitate

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
30
Din tabelul de mai sus se observă că:
– la subscala “agresi vitate fizică”, media scorurilo r obținute de participanți este m = 0,26
(valoare a care este mai aproape de minimul șirului), iar abaterea standard este s = 0, 207;
indicii de simetrie (Skewness = 0,76) și indicele de aplatizare (Kurtosis = 0,17) se află în
sfera normalității;
– la subscala ”agresivitate verbală”, media scorurilor obținute de participanți este m = 0,53
(valoarea cea mai apropiată de minimul șirului), iar abaterea standard este s = 0,22; indicii
de simetrie și de aplatizare sunt încadrați în no rmalitate (Skewness = -0,1 și
Kurtosis = -0,64);
– la subscala “ furie ”, media scorurilo r obținute de participanți este m = 0,37 (valoare a care
este mai aproape de minimul șirului), iar abaterea standard este s = 0, 25; indicele de
simetrie (Skew ness = 0,54) este normal, la fel și cel de aplatizare (Kurtosis = -0,47);
– la subscala “ ostilitate ”, media scorurilo r obținute de participanți este m = 0, 52 (valoare a
cea mai apropiată de minimul șirului), iar abaterea standard este s = 0, 26; ambii indici
(simetrie și aplatizare) prezintă valori normale (Skewnwss = -0,04 și Kurtosis = -0,87);
– la subscala “agresivitate globală ”, media scorurilo r obținute de participanți este
m = 1,70 (valoare a care este mai aproape de minimul șirului), ia r abaterea standard este
s = 0, 63; indicele de simetrie este normal (Skewness = 0,12), la fel și cel de aplatizare
(Kurtosis = -0,18).

Reprezentarea grafică nr. 7 . Grafic de
tip histogramă reprezentând
distribuția participanților în funcție de
variabila “agresivitate fizică”
Din graficul de mai sus se observă
că distribuția participanților în funcție de
variabila “agresivitate fizică” este relativ
asimetrică spre dreapta, graficul
concentrându -se în jurul valorilor mici și
medii, între 1 și 4.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
31

Reprezentarea grafică nr. 8 . Grafic de
tip histogramă reprezentând distribuția
participanților în funcție de variabila
“agresivitate verbală ”
Din graficul de mai sus reiese faptul
că distribuția participanților în funcție de
variabila “agresivitate verbală ” este vag
asimetrică spre stânga , graficul
concentrându -se în jurul valorilor medii
între 2 și 8 .

Reprezentarea grafică nr. 9 . Grafic de
tip histogramă reprezentând
distribuția participanților în funcție
de variabila “ furie ”
Graficul de mai sus ne arat ă că
distribuția participanților în fu ncție de
variabila “furie ” este relativ asimetrică
spre dreapta, graficul concentrându -se în
jurul valor ilor mici și medii, între 1 și 5 .

Reprezentarea grafică nr. 10 . Grafic de
tip histogramă reprezentând distribu ția
participanților în funcție de variabila
“ostilitate ”ss
Din graficul de mai sus se observă
că distribuția participanților în funcție de
variabila “ ostilitate ” este relativ simetrică ,
graficul concentrând u-se în jurul valorilor
medii, între 3 și 7 .

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
32
Reprezentarea grafică nr. 11 .
Grafic de tip histogramă
reprezentând distribuția
participanților în funcție de
variabila “agresivitate
globală ”
Din graficul de mai sus
se observă că distribuția
participanților în funcție de
variabila “agresivitate globală ”
este relativ simetrică , graficul
concentrându -se în jurul
valorilor între 1 și 3 .

Pentru a stabili legăturile dintre variabilele cantitative prezente în studiu, am efectuat o
corelație Pearson. Am eliminat rezultatele din tabel care se repetau pentru o citi re mai ușoară.

Correlations
Varsta agresivita
te_fizica agresivita
te_verbal
a furie ostilit
ate agresivita
te_global
a nevroti
sm locus_de_
control
varsta Pearson
Correlation -.056 .014 -.100 -.079 -.088 -.108 -.255**
Sig. (2 –
tailed)
.497 .863 .229 .339 .290 .194 .002
N 147 147 147 147 147 147 147
agresivitate
_fizica Pearson
Correlation .256** .385*
* .228** .673** .033 .129
Sig. (2 –
tailed)
.002 .000 .005 .000 .690 .120
N 147 147 147 147 147 147
agresivitate
_verbala Pearson
Correlation .201* .149 .582** .000 .002
Sig. (2 –
tailed)
.014 .073 .000 .998 .982
N 147 147 147 147 147
furie Pearson
Correlation .265** .718** .098 .239**

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
33
Sig. (2 –
tailed)
.001 .000 .238 .004
N 147 147 147 147
ostilitate Pearson
Correlation .661** .245** .423**
Sig. (2 –
tailed)
.000 .003 .000
N 147 147 147
agresivitate
_globala Pearson
Correlation .155 .320**
Sig. (2 –
tailed)
.060 .000
N 147 147
nevrotism Pearson
Correlation .110
Sig. (2 –
tailed)
.186
N 147
**. Correlation is significant at the 0.01 level (2 -tailed).
*. Correlation is significant at the 0.05 level (2 -tailed).

Tabelul nr. 6. Tabel prezentând rezultatele testului statistic de corelație Pearson pentru
variabilele ca ntitative ale studiului
Din tabelul de mai sus se observă că:
– între scalele “agresivitate globală” și “locusul controlului” există o corelație
statistică pozitivă medie foarte înalt semnificativă statistic (indice de corelație
Pearson r = 0,32; nivel de probabilitate statistică p < 0,001 – consultând opțiunea de
citire completă a valorii pragului în output -ul oferit de SPSS am constatat că
valoarea este p = 0,000077 ), ceea ce arată că cu cât nivelul locusului de control
este mai mare (tinzând către valori le care marchează locusul de control
extern), cu atât nivelul agresivității globale este mai ridicat.
– între scalele “agresivitate verbală” și “agresivitate fizică ” există o corelație statistică
pozitivă medie foarte înalt semnificativă statistic (indice de corelație Pearson
r = 0,25 ; nivel de probabilitate statistică p = 0,002; p < 0,05) , ceea ce arată că cu cât
nivelul agresivității verbale este mai mare, cu at ât nivelul agresivității fizice
este mai ridicat.
– între scalele “agresivitate fizic ă” și “furie ” există o corelație statistică pozitivă medie
foarte înalt semnificativă statistic (indice de corelație Pearson r = 0,38 ; nivel de

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
34
probabilitate statistică p < 0,001 – consultând opțiunea de citire completă a valorii
pragului în output -ul ofer it de SPSS am constatat că valoarea este p = 0,0005 ), ceea
ce arată că cu cât nivelul agresivității fizice este mai mare, cu at ât nivelul furiei
este mai ridicat.
– între scalele “agresivitate fizică” și “ostilitate ” există o corelație statistică pozitivă
medie înalt semnificativă statistic (indice de corelație Pearson r = 0,22 ; nivel de
probabilitate statistică p = 0,005; p < 0,01) , ceea ce arată că cu cât nivelul
agresivității fizice este mai mare, cu at ât nivelul ostilității este mai ridicat.
– între scalele “agresivitate verbală” și “agresivitate fizică ” există o corelație statistică
pozitivă medie semnificativă statistic (indice de corelație Pearson r = 0,201 ; nivel
de probabilitate statistică p = 0,01; p < 0,05) , ceea ce arată că cu cât nivelul
agresivităț ii verbale este mai mare, cu at ât nivelul furiei este mai ridicat.
– între scalele “agresivitate verbală” și “agresivitate fizică ” există o corelație statistică
pozitivă medie înalt semnificativă statistic (indice de corelație Pearson r = 0,26 ;
nivel de prob abilitate statistică p = 0,001; p < 0,01) , ceea ce arată că cu cât nivelul
furiei este mai mare, cu at ât nivelul ostilității este mai ridicat.
– între scalele “agresivitate verbală” și “agresivitate fizică” există o corelație statistică
negativă medie foarte înalt semnificativă statistic (indice de corelație Pearson
r = – 0,25; nivel de probabilitate statistică p = 0,002; p < 0,01) , ceea ce confirmă
ipoteza conform căreia „ Există o corelație negativă între vârsta participanților
și tipul de locu s de control ”, adică cu cât vârsta participanților crește, cu atât va
scădea nivelul locusului de control (acesta va fi internalizat).
– între scalele “agresivitate globală” și “nevrotism” există o corelație nesemnificativă
statistic (indice de corelație Pea rson r = 0,15 ; nivel de probabilitate statistică
p = 0,60; p < 0,05) , ceea ce infirmă ipoteza conform căreia „ Există o corelație
pozitivă între agresivitatea globală și nivelul nevrotismului ”, adică cu cât vârsta
participanților crește, cu atât va scădea nivelul locusului de control (acesta va
fi internalizat).

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
35

Dat fiind faptul că ipoteza era formulată unidirecțional , am refăcut tabelul de corelație
pentru testarea probabilității statistice de tip one-tailed .

Correlations
agresivi tate_globala nevrotism
agresivitate_globala Pearson Correlation 1 .155*
Sig. (1 -tailed) .030
N 147 147
nevrotism Pearson Correlation .155* 1
Sig. (1 -tailed) .030
N 147 147
*. Correlation is significant at the 0.05 level (1 -tailed).

Tabelul n r. 7. Tabel prezentând rezultatele testului statistic de corelație Pearson pentru
variabilele „agresivitate globală” și „nevrotism”
Din t abelul de mai sus se observă că între scalele „agresivitate globală” și „ nevrotism”
există o corelație statistică pozit ivă semnificativă statistic (indice de corelație Pearson r = 0,15;
nivel de probabilitate statistică p = 0.030 (p < 0,05) ceea ce arată că cu cât nivelul agresivității
globale este mai mare, c u atât nivelul este mai ridicat, lucru care confirmă în final ip oteza
conform căreia „Există o corelație pozitivă între agresivitatea globală și nivelul
nevrotismului ”.

Reprezentarea grafică nr. 12 .
Grafic de regresie reprezentând
relația dintre variabilele “locus de
control” și “agresivitate globală”
Din graficul d e mai sus se observă
că î ntre variabilele “agresivitate
globală” și “locusul controlului”
există o corelație pozitivă, ceea ce
rezultă din faptul că panta dreptei de
regresie este crescătoare, respectiv o
corelație de mărime medie, ceea ce
rezultă din ungh iul mediul pe care dreapta de regresie îl face cu axa Ox.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
36
Coefficientsa
Model Unstandardized
Coefficients Standardized
Coefficients t Sig. Correlations Collinearity
Statistics
B Std. Error Beta Zero –
order Partial Part Tolerance VIF
1 (Constant) 1.061 .165 6.439 .000
locus_de_control .056 .014 .320 4.070 .000 .320 .320 .320 1.000 1.000
a. Dependent Variable: agresivitate_globala

Tabelul nr. 7 . Tabel prezentând rezultatele testului statistic de regresie pentru variabilele
“agresivitate globa lă” și “locusul controlului”
Din tabelul de mai sus se observă că între variabilele “agresivitate globală” și “locusul
controlului” coeficienții ecuației de regresie sunt panta a = 0,056, respectiv interceptul b = 1,06,
ceea ce arată că formula ecuației de regresie este y = 0,056 * locus_de_control + 1,06. De
asemenea, coeficienții sunt semnificati statistici doarece sig < 0, 05.
După standardizarea datelor, variabila locus_de_control a fost redenumită
tip_locus_de_control.
Rezultatele testului statistic t pentru eșantioane independente

Group Statistics
tip_locus_
de_control N Mean Std. Deviation Std. Error
Mean
agresivitate_fizica intern 73 .2709 .21515 .02518
extern 74 .2523 .20003 .02325
agresivitate_verbala intern 73 .5315 .20607 .02412
extern 74 .5324 .23935 .02782
furie intern 73 .3249 .25227 .02953
extern 74 .4286 .25357 .02948
ostilitate intern 73 .4281 .26346 .03084
extern 74 .6301 .23539 .02736
agresivitate_globala intern 73 1.5554 .60785 .07114
extern 74 1.8433 .62521 .07268
nevrotism intern 73 60.0548 8.39625 .98271
extern 74 62.3784 7.93070 .92192

Tabelul nr.8 . Tabel prezentând diferențele dintre subgrupul participanților care au un
locus de control intern comparativ cu cei care au locus de control extern la variabilele
cantitative ale studiului.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
37

Din tabelul de mai sus se observă că:
– în cazul scalei “agresivitate globală”, media scorurilor obținute de participanții care
au un locus al control ului intern este m_i = 1,55, în vreme ce media celor cu locus
extern este m_e = 1,84;
– în cazul scalei ”ostilitate”, media scorurilor obținute de participanții care au un locus
al controlului intern este m_i = 0, 42, în timp ce media celor cu locusul extern este
m_e = 0,63;
– pentru scala ”furie”, media scorurilor obținute de participa nții care au un locus al
controlului intern este m_i = 0,32, iar media scorurilor pentru cei cu locusul
controlului extern este m_e = 0,42.
– în cazul scalei “agresivitate verbală”, media scorurilor obținute de participanții care
au un locus al control ului intern este m_i = 0, 53, în vreme ce media celor cu locus
extern este m_e = 0,53;
– în cazul scalei “nevrotism”, media scorurilor obținute de participanții care au un
locus al control ului intern este m_i = 60,05, în vreme ce media celor cu locus extern
este m_e = 62, 37;
– în cazul scalei “agresivitate fizică”, media scorurilor obținute de participanții care
au un locus al control ului intern este m_i = 0, 27, în vreme ce media celor cu locus
extern este m_e = 0, 25.

Equal variances assumed = eva; Equal var iances not assumed = evna

Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differenc
e Std. Error
Differenc
e 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
agresivitate
_fizica Eva .757 .386 .545 145 .586 .01868 .03426 -.04904 .08639
Evna .545 143.925 .587 .01868 .03428 -.04907 .08643
agresivitate
_verbala Eva 1.381 .242 -.025 145 .980 -.00093 .03686 -.07378 .07193
Evna -.025 142.403 .980 -.00093 .03682 -.07372 .07186
furie Eva .494 .483 -2.486 145 .014 -.10372 .04172 -.18618 -.02125
Evna -2.486 144.989 .014 -.10372 .04172 -.18618 -.02126

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
38
ostilitate Eva 1.266 .262 -4.903 145 .000 -.20199 .04119 -.28340 -.12057
Evna -4.899 142.742 .000 -.20199 .04123 -.28348 -.12049
agresivitate
_globala Eva .191 .663 -2.831 145 .005 -.28795 .10172 -.48900 -.08690
Evna -2.831 144.970 .005 -.28795 .10170 -.48897 -.08694
nevrotism Eva .008 .930 -1.725 145 .087 -2.32358 1.34694 -4.98575 .33858
Evna -1.724 144.280 .087 -2.32358 1.34746 -4.98690 .33973

Tabelul nr. 9 . Tabel prezentând rezultatele testului statistic t pentru eșantioane
independente privind semnificația statistică a diferenței dintre subgrupul participanților
care au un locus de control intern comparativ cu cei care au locus de control extern la
variabilele cantitative ale studiului
Din tabelul de mai sus se observă că:
– în cazul scalei “agresivitate globală”, nivelul de semnificație statistică a diferenței
dintre subgrupul participanților ca re au un locus de control intern comparativ cu
cei ca re au locus de control extern este p = 0,005 (t = -2,83, df = 145), nivel mai
mic decât pragul de semnificație statistică α = 0,01, ceea ce indică un rezultat înalt
semnificativ statistic; coroborând cu rezultatele din primul tabel, rezultă că
participanții cu locus de control intern au un nivel de agresivitate înalt
semnificativ statistic mai mic decât cei cu locus de control extern , ceea ce
validează ipoteza 1 a cercetării , potrivit căreia „ Subiecții c u un locus al
controlului externalizat vor avea un nivel al agresivității globale mai crescut
decât cei cu locusul controlului internalizat. ”;
– în cazul scalei ”ostilitate ”, nivelul de semnificație statistică a diferenței dintre cele
doua subgrupuri de par ticipanți (cei cu locusul de control intern comparativ cu cei
care au locusul d e control extern) este p = 0.000002 (t = -4,90, df = 145), nivel mai
mic decât pragul de semnificație statistică (α = 0 ,001), ceea ce indică un rezultat
foarte înalt semnificati v statistic, ceea ce înseamnă că participanții cu locus de
control intern au un scor semnificativ mai ridicat pe scala ”ostilitate ”.
– în cazul scalei ”furie”, nivelul de semnificație statistică a diferenței dintre cele
doua subgrupuri de participanți (cei cu locusul de control intern comparativ cu cei
care au locusul de control extern) este p = 0,014 (t = -2, 48, df = 145), nivel mai
mic decât pragul de semnificație statistică (α = 0,05), ceea ce indică un rezultat
semnificativ statistic; rezultând că parti cipanții cu locus de control intern au un
scor semnificativ mai ridicat pe scala ”furie”.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
39

Reprezentarea grafică nr. 13 . Grafic de tip histogramă comparativă prezentând diferența
dintre subgrupul participanților care au un locus de control intern compara tiv cu cei care
au locus de control extern la variabila “agresivitate globală”
Din graficul de mai sus se observă că în cazul scalei “agresivitate globală”, participanții
cu locus de control intern au scoruri în general mici și medii comparativ cu cei cu locus de
control extern, care au în general scoruri medii spre mari; de asemenea, în cazul celor cu locus
intern minimul, maximul și media (indicată de vârful graficului curbei normale) sunt mai mici
decât în cazul celor cu locus extern.

Group Statistic s
gen N Mean Std.
Deviation Std.
Error
Mean
agresivitate_fizica feminin 105 .2286 .19662 .01919
masculin 42 .3439 .21226 .03275
agresivitate_verbala feminin 105 .5295 .22699 .02215
masculin 42 .5381 .21408 .03303
furie feminin 105 .3946 .26171 .02554
masculin 42 .3333 .24372 .03761
ostilitate feminin 105 .5417 .26554 .02591
masculin 42 .5000 .27746 .04281

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
40
agresivitate_globala feminin 105 1.6943 .64223 .06268
masculin 42 1.7153 .61038 .09418
nevrotism feminin 105 60.8095 8.66258 .84538
masculin 42 62.2619 6.98102 1.0771
9
locus_de_control feminin 105 11.6762 3.68076 .35921
masculin 42 10.9286 3.45982 .53386

Tabelul nr. 10 . Tabel prezentând diferențele dintre subgrupul participanților care au
genul feminin comparativ cu cei care au genu l masculin la variabilele cantitative ale
studiului.
Din tabelul de mai sus se observă că:
– în cazul scalei “agresivitate fizică”, media scorurilor obținute de participanții de
gen feminin este m_f = 0,22, în vreme ce media celor de gen masculin este
m_m = 0,34;
– în cazul scalei “agresivitate verbală”, media scorurilor obținute de participanții de
gen feminin este m_f = 0,52, în vreme ce media celor de gen masculin este
m_m = 0,53;
– în cazul scalei “agresivitate globală”, media sco rurilor obținute de participanții de
gen feminin este m_f = 1,69, în vreme ce media celor de gen masculin este
m_m = 1,71;
– în cazul scalei “furie”, media scorurilor obținute de participanții de gen feminin este
m_f = 0,39, în vreme ce media ce lor de gen masculin este m_m = 0,33;
– în cazul scalei “ostilitate”, media scorurilor obținute de participanții de gen feminin
este m_f = 0,54, în vreme ce media celor de gen masculin este m_m = 0,5;
– în cazul scalei “nevrotism”, media scorurilor obținute de participanții de gen
feminin este m_f = 60,8, în vreme ce media celor de gen masculin este
m_m = 62,26;
– în cazul scalei “locus_de_control”, media scorurilor obținute de participanții de gen
feminin este m_f = 11,67, în vreme ce me dia celor de gen masculin este
m_m = 10,92.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
41

Equal variances assumed = eva; Equal variances not assumed = evna

Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differenc
e Std. Error
Differenc
e 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
agresivitate_fizica Eva .363 .548 -3.141 145 .002 -.11534 .03673 -.18793 -.04275
Evna -3.039 70.692 .003 -.11534 .03796 -.19104 -.03965
agresivita te_verbala Eva .441 .508 -.210 145 .834 -.00857 .04079 -.08919 .07205
Evna -.216 79.804 .830 -.00857 .03977 -.08773 .07058
furie Eva .465 .496 1.306 145 .194 .06122 .04688 -.03143 .15387
Evna 1.347 80.771 .182 .06122 .04546 -.02923 .15168
ostilit ate Eva .162 .688 .849 145 .398 .04167 .04911 -.05539 .13872
Evna .833 72.700 .408 .04167 .05004 -.05808 .14141
agresivitate_globala Eva .402 .527 -.182 145 .856 -.02102 .11564 -.24958 .20753
Evna -.186 79.228 .853 -.02102 .11313 -.24620 .20415
nevrotism Eva .663 .417 -.968 145 .335 -1.45238 1.50113 -4.41931 1.51455
Evna -1.061 93.130 .292 -1.45238 1.36931 -4.17151 1.26675
locus_de_control Eva 1.263 .263 1.131 145 .260 .74762 .66086 -.55854 2.05377
Evna 1.162 80.057 .249 .74762 .64346 -.53289 2.02813

Tabelul nr. 11 . Tabel prezentând rezultatele testului statistic t pentru eșantioane
independente privind semnificația statistică a diferenței dintre subgrupul participanților
care au genul feminin comparativ cu cei care au genul masculin la variabilele cantitative
ale studiului.

Din tabelul de mai sus se observă că în cazul scalei “agresivitate fizică”, nivelul de semnificație
statistică a diferenței dintre subgrupul participanților care au genul feminin comparativ cu cei
care au genul masc ulin este p = 0,002 (t = -3,14, df = 145), nivel mai mic decât pragul de
semnificație statistică α = 0,01, ceea ce indică un rezultat înalt semnificativ statistic; coroborând
cu rezultatele din primul tabel, rezultă că între subgrupul participanților care au genul masculin
și subgrupul participanților care au genul feminin exista o diferență semnificativ statistica
pentru scala „agresivitate fizică”, pentru restul scalelor diferențele dintre subgrupuri nefiind
semnificative.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
42

Model Summary
Model R R
Square Adjusted
R Square Std. Error
of the
Estimate Change Statistics
R Square
Change F
Change df1 df2 Sig. F
Change
1 .320a .102 .089 .57748 .102 8.024 2 141 .001
2 .325b .105 .086 .57851 .003 .494 1 140 .483
a. Predictors: (Constant), Zscore( locus_de_control ), Zscore( nevrotism )
b. Predictors: (Constant), Zscore( locus_de_control ), Zscore( nevrotism ),
int_locus_nevrotism
c. Dependent Variable: agresivitate_globala

Tabelul nr. 12. Tabel prezentând rezultatele testului statistic de moderare pentru
variabilele independente “locusul controlului” și “nevrotism” și variabila dependentă
“agresivitate globală”
Din tabelul de mai sus se observă că
– în primul model de regresie, în care am introdus cele două variabile independente,
indicele de determinare r2 = 0,102 , valoare semnificativă statistic la prag ul p < 0,01 ;
– în vreme ce în al doilea model, unde am adăugat produsul scorurilor standard al
celor două variabile independente (am preferat să standardizez în loc să centralizez
variabilele pentru a mă asi gura că ele au aceeași unitate de măsură), indicele de
determinare r2 = 0,1 05, ceea ce înseamnă o s chimbare a valorii sale de 0,003 , valoare
nesemnificativă statistic având pragul p = 0,483 , rezultat pe baza căruia nu se poate
valida ipoteza cercetării, po trivit căreia „ Există o relație de moderare a
locusului de control asupra relației dintre nevrotism și agresivitate ”;
– în ciuda acestui rezultat nesemnificativ statistic, dacă ținem cont de numărul relativ
mediu de participanți la studiu, putem afirma că se observă o tendință vagă de
moderare pe care scorul locusului de control o realizează între v ariabila
independentă “locus de control ” și cea dependentă “agresivitate .

Reprezentarea grafică nr. 14 . Grafic de tip scatterplot reprezentând rezultatele testulu i
statistic de moderare pentru variabilele independente “locusul controlului” și
“nevrotism” și variabila dependentă “agresivitate globală”

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
43
Din graficul de mai sus se observă că
– în cazul participanților cu locus de control extern, nu există nicio relație între locusul
de control și agresivitate ;
– în vreme ce în cazul participanților cu locus de control intern, există o corelație
pozitivă medie între variabila independentă și cea dependentă.
Coefficientsa
Model Unstandardized
Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) .752 .414 1.817 .071
Zscore(nevroti
sm) .006 .006 .074 .929 .355
Zscore(locus_d
e_control) .051 .013 .305 3.813 .000
2 (Constant) .747 .415 1.802 .074
Zscore(nevroti
sm) .006 .006 .078 .968 .335
Zscore(locus_d
e_control) .050 .013 .300 3.730 .000
int_locus_nevr
otism -.036 .051 -.056 -.703 .483
a. Dependent Variable: agresivitate_globala
Tabelul nr.13. Tabel prezentând coeficienții ecuației de regresie pentru variabilele
independente “locu sul controlului” și “nevrotism” și variabila dependentă “agresivitate
globală” , calculați pentru analiza de moderare
Din tabelul de mai sus se observă că pentru variabila „nevrotism”, avem panta a = 0,06
și interceptul b = 0,752 , iar pentru variabila „loc us de control” avem panta a = 0,51 și interceptul
b = 0,752 . Se păstrează ca predictor doar variabila „locus de control” deoarece sig < 0,05, fiind
semnificativ statistic. Pentru celălalt predictor nu se poate spune același lucru deoarece sig >
0,05. Relaț ia de moderare nu este semificativă statistic deoarece sig> 0,05.

Rezultate suplimentare
În continuare, am făcut analiza de moderare pentru celelalte tipuri de agresivitate
considerate pe rând ca variabilă dependentă, apoi am repetat aceeași analiză luâ nd în
considerare și variabilele de identificare “vârstă” și “gen”, nu am obținut rezultate semnificative
statistic, în schimb am obținut praguri de probabilitate suficient de mici, încât să indice o

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
44
tendință de interacțiune între diferite variabile indepe ndente, ținând cont de numărul relativ
mediu de participanți la studiu. Mai jos sunt incluse câteva dintre cele mai puternice astfel de
tendințe statistice care s -au obținut.

Model Summary
Mod
el R R
Square Adjusted
R Square Std. Error
of the
Estimate Change Statistics
R Square
Change F
Change df1 df2 Sig. F
Change
1 .242a .059 .046 .25145 .059 4.482 2 144 .013
2 .264b .070 .050 .25086 .011 1.674 1 143 .198
a. Predictors: (Constant), locus_de_control, varsta
b. Predictors: (Constant), locus_de_co ntrol, varsta, moderator_varsta_locus

Tabelul nr. 14. Tabel prezentând rezultatele testului statistic de moderare pentru
variabilele independente “locusul controlului” și “vârstă” și variabila dependentă “furie ”
Din tabelul de mai sus se observă că :
– în primul model de regresie, în care am introdus cele două variabile independente,
indicele de determinare r2 = 0,059 , valoare semnifica tivă statistic la pragul p < 0, 01;
– în vreme ce în al doilea model, unde am adăugat produsul scorurilor standard al
celor două variabile, indicele de determinare r2 = 0,070, ceea ce înseamnă o
schimbare a valorii sale de 0,011 , valoare nesemnificativă statistic având pragul
p = 0,198, rezultat pe baza căruia nu se poate valida ipoteza de moderare menționată
anterior;
– în ciuda acestui rezultat nesemnificativ statistic, dacă ținem cont de numărul relativ
mediu de participanți la studiu, putem afirma că se observă o tendință de moderare
pe care scorul locusului de control o realizează între variabila independentă “vârstă”
și cea dependentă „furie”, ceea ce se confirmă și din graficul de mai jos.

Coefficientsa
Model Unstandardized
Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) .259 .169 1.534 .127
varsta -.003 .006 -.042 -.496 .620
locus_de_contr
ol .016 .006 .228 2.728 .007
2 (Constant) .339 .180 1.889 .061

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
45
varsta -.007 .007 -.092 -1.002 .318
locus_de_contr
ol .016 .006 .223 2.676 .008
moderator_var
sta_locus -.029 .022 -.116 -1.294 .198
a. Dependent Variable: furie
Tabelul nr .15. Tabel prezentând coeficienții ecuației de regresie pentru variabilele
independente “locusul controlului” și “vârstă” și variabila dependentă “furie ”, calculați
pentru analiza de moderare
Din tabelul de mai sus se observă că pentru variabila „locus de control” panta este a = 0,016,
respectiv interceptul b = 0,33, iar pentru variabila „vârstă” panta este a = -0,007 iau interceptul
b = 0,33. Se păstrează ca predictor doar variabila „locus de control” deoarece sig < 0,05, fiind
semnificativ statistic. Însă , pentru celălalt predictor nu se poate spune acelați lucru deoarece sig
> 0,05. Relația de moderare dintre cele două variabile nu este semnificativă statistic deoarece
sig > 0,05.

Model Summary
Mod
el R R
Square Adjusted
R Square Std. Error
of the
Estim ate Change Statistics
R Square
Change F
Change df1 df2 Sig. F
Change
1 .014a .000 -.014 .22420 .000 .015 2 144 .985
2 .112b .012 -.008 .22360 .012 1.778 1 143 .185
a. Predictors: (Constant), nevrotism, varsta

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
46
b. Predictors: (Constant), nevrotism, varsta, moderator_varsta_nevrotism
Tabelul nr. 16. Tabel prezentând rezultatele testului statistic de moderare pentru
variabilele independente “nevrotism ” și “vârstă” și variabila dependentă “agresivitate
verbală ”
Din tabelul de mai sus se observă că
– în primul model de regresie, în care am introdus cele două variabile independente,
indicele de determinare r2 = 0,, valoare semnificativă statistic la pragul p < 0,001;
– în vreme ce în al doilea model, unde am adăugat produsul scorurilor standard al celor
două variabile independente, indicele de determinare r2 = 0,012, ceea ce înseamnă o
schimbare a valorii sale de 0,012, valoare nesemnificativă statistic având pragul
p = 0,185, rezultat pe baza căruia nu se poate confirma ipoteza de moderare;
în ciuda acestui rezultat nesemnificativ statistic, dacă ținem cont de numărul relativ mediu de
participanți la studiu, putem afirma că se observă o tendință de moderare pe care scorul
nevrotismului o realizează între v ariabila independentă “vârstă ” și cea dependentă “agresivitate
verbală ”, ceea ce se confirmă și din graficul de mai jos.

Coefficientsa
Model Unstandardized
Coefficients Standardized
Coefficients t Sig.
B Std. Error Beta
1 (Constant) .508 .193 2.632 .009
varsta .001 .005 .015 .174 .862
nevrotism 4.710 .002 .002 .021 .983
2 (Constant) .448 .198 2.265 .025
varsta .004 .006 .058 .643 .521
nevrotism 8.668 .002 .003 .038 .970
moderator_var
sta_nevrotism .029 .022 .119 1.333 .185
a. Dependent Variable: agresivitate_verbala
Tabe lul nr.17. Tabel prezentând coeficienții ecuației de regresie pentru variabilele
independente “vârstă” și „nevrotism” și variabila dependentă “agresivitate_verbală ”,
calculați pentru analiza de moderare
Din tabelul de mai sus se observă că pentru variabila „vârstă” panta este a = 0,004, respectiv
interceptul b = 0,44, iar pentru variabila „nevrotism” panta este a = 8,66 iau interceptul

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
47
b = 0,33. Nu se poate păstra ca predictor niciuna dintre cele două variabile deoarece pentru cele
două cât și pentru relația de moderare sig > 0,05.
De asemenea, am ținut cont de faptul că se poate lua în considerare și interacțiunea
dintre variabilele calitative “gen” și “tipul locusului de control”, în măsura în care de aici se pot
obține predicții pentru variabilele cantitative. Pentru aceasta, am efectuat testul statistic two-
way ANOVA , iar rezultatele cele mai importante le includ mai jos.

Descriptive Statistics
Dependent Variable: agresivitate_verbala
gen tip_locus_de_control Mean Std. Deviation N
masculin intern .5407 .21350 27
extern .5333 .22254 15
Total .5381 .21408 42
feminin intern .5261 .20378 46
extern .5322 .24526 59
Total .5295 .22699 105
Total intern .5315 .20607 73
extern .5324 .23935 74
Total .5320 .22268 147

Tabelul nr. 18. Tabel prezentând distribuția scorurilor obținute de participanți la scala
de agresivitate în funcție de cele două variabile independente calitative “gen” și “locus de
control”
Din tabelul de mai sus se observă că un număr de 27 de participanți sunt d e gen masculin
și au locus de control intern, iar media lor este m = 0,54, în vreme ce un număr de 15 participanți
de gen masculin au un locus de control extern cu o medie m = 0, 53. Se observă de asemenea
ca un număr de 46 de participanți de gen feminin a u locusul de control intern cu media m =
0,52, iar participanții de gen feminin cu locusul de control extern sunt în număr de 59, cu media
m = 0,53. Pentru acest lot de participanți, există o totalitate de 73 de persoane cu locusul de
control intern cu med ia m = 0,5315 și 74 de participanți cu locusul de control extern cu media
m = 0,5324.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
48

Tests of Between -Subjects Effects
Dependent Variable: nevrotism
Source Type III
Sum of
Squares df Mean
Square F Sig.
Corrected Model 429.979a 3 143.326 2.172 .094
Intercept 423581.4
45 1 423581.44
5 6419.524 .000
gen 75.728 1 75.728 1.148 .286
tip_locus_de_control 83.991 1 83.991 1.273 .261
gen *
tip_locus_de_control 116.086 1 116.086 1.759 .187
Error 9435.613 143 65.983
Total 560886.0
00 147
Corrected Total 9865.592 146
a. R Squared = .044 (Adjusted R Squared = .024)

Tabelul nr. 19 . Tabel prezentând semnificația statistică a diferenței dintre grupurile de
participanți împărțiți în funcție de cele două variabile independente calitative “gen” și
“locus de control”
Din tabelul de mai sus se observă că semnificația statistică a diferenței dintre grupurile
de participanți împărțiți în funcție de cele două variabile independente calitative “gen” și “locus
de control” este p = 0,187 (F = 1,759; df = 1), rezulta t care, deși nu indică o semnificație
statistică a diferenței între medii, poate fi considerat ca indicator al unei tendințe importante,
care rezultă și din graficul de mai jos.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
49

Reprezentarea grafică nr. 15 . Grafic de tip univariate profile plot reprez entând diferența
dintre grupurile de participanți împărțiți în funcție de cele două variabile independente
calitative “gen” și “locus de control”
Din graficul de mai sus se observă că bărbații cu locus de control intern au un nivel de
agresivitate mai mar e decât femeile cu locus de control intern, în vreme ce bărbații și femeile
cu locus de control extern au un nivel de agresivitate asemănător.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
50
CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI APRECIERI FINALE

Obiectivele și ipotezele acestui studiu au avut la bază dorinț a de a observa influența pe
care o are locusul de control asupra agresivității, de a se analiza legătura dintre locusul de
control și nevrotism, dar și de a identifica dacă se poate identifica o relație de moderare a
nevrotismului asupra relației dintre ag resivitate și locusul de control. În urma efectuării analizei
statistice, au fost confirmate prima ipoteza și a treia ipoteză cercetării. S -a arătat că într -adevăr,
subiecții care au un locus al controlului externalizat vor prezenta un nivel mai ridicat al
agresivității decât cei cu locusul internalizat, dar și că cei care au un nivel al agresivității ridicat
vor manifesta un nivel al nevrotismului mai crescut. De asemenea, ca rezultat adițional
important pentru eșantionul ales, s -a observat că odată cu înaintarea în vârstă, locusul
controlului se internalizează, indivizii învățând de -a lungul timpului să adopte comportamente
care să le permită un control mai mare asupra mediului înconjurător și asupra propriei conduite.
Relația de moderare nu a fost conf irmată, rezultând faptul că în acest studiu, nevrotismul nu
este un moderator al relației dintre agresivitate și locusul de control. Ipoteza de moderare a fost
formulată în urma consultării literaturii de specialitate masive care susține legăturile dintre cele
trei variabile, studiul de față propunând că ar exista o relație de moderare între aceste variabile.
Cele două variabile principale ale studiului sunt influențate individual de numeroși factori, deci
s-a propus ideea existenței unui f actor moderator al relației dintre ele.
O parte din rezultatele acestui studiu au rezultat a fi congruente cu literatura de
specialitate în ceea ce privește influența pe care locusul de cont rol o are asupra agresivității,
după cum arată Bhatia & Golin (1978) în studiul legat de faptul că persoanele cu un locus extern
vor manifesta o agresivitate mai m are provenită din frustrare și Österman et al. (1999) care
confirmă o strânsă legătura între locusul extern și agresivitate (mai ales agresivitate fizică).
Aceste constructe au fost analizate în cele mai multe cazuri separat și pe populații foarte
specifice, studiile pe eșantioane de tineri fiind extrem de puține și împărțite pe intervale mici
de vârstă. De asemenea, constructele sunt în cele mai multe cazuri analizate cu fațete mai bine
definite ale altor problematici, reprezentând diferite forme ale celor trei mari concepte ale
acestui studiu. Acest lucru este evidențiat și i n studiul lui B reet et. al ( 2010 ) care după
descoprirea unei legături între locusul de control extern și agresivitatea verbală menționează
faptul că există și alte variabile (mai ales demografice, dar și situaționale) care ar putea influența
aceasta legătură).

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
51
Bettencourt et. al (2006) confirmă o tendință a relației dintre agresivitate și nevrotism, iar
Egan & Lewis (2011) confirmă existența unei relații pozitive dintre aceste două constructe,
scoțând în evidență baza emoțională pe care o au amândouă, folosind aceeași scală pen tru
măsurarea agresivității ca acest studiu. O implicare pe d omeniul criminologiei, o aduc J ones et.
al (2011 ) care arată faptul că aceste două variabile sunt relaționate în același sens ca studiile
menționate anterior. Studiile existente în literatura de specialitate sunt axate pe aspecte mult
mai specifice, predominante fiind asociațiile dintre variabilele prezente în studiu și tulburările
psihice. Nevrotismul nu a fost observat ca factor moderator în studiile de specialitate, însă
datorită faptului că personalitatea influențează cu prec ădere agresivitatea individului, s -a
încercat analizarea unei situații în care un factor de personalitate (nevrotismul ) poate influența
relația dintre agresivitate și locusul de control.
Design -ul după care s -a conturat st udiul este una dintre cele mai importante limite,
deoarece acesta nu a fost unul experimental deci nu a fost posibilă manipularea variabilei
independente. De asemenea, nici eșantionul nu a fost ales prin cea mai bună metodă. Deoarece
chestionarul a fost tr anspus într -o platformă online, acesta a fost trimis la cât mai multe
persoane, care la rândul lor l -au dat mai departe. Astfel, nu a putut fi controlată populația decât
la nivel de vârstă. De aici rezultă și o direcție viitoare pe care alte studii o pot l ua, prin includerea
mai multor limite ale eșantionului (mediul de proveniență, domeniul de activitate) și studierea
unor aspecte cât mai specifice (strict agresivitatea verbală printr -un chestionar mai lung și mai
detaliat, populația cu locusul de control intern). Intervalul de vârstă poate fi și el restrâns,
incluzând perioade specifice ale unui stadiu de dezvoltare (19 – 25 de ani din perioada tinereții ),
lucru care poate ajuta monitorizarea acestor trei aspecte importante ale personalității
(agresivitate , nevrotism, locus de control) și schimbările de finețe care se produc odată cu
înaintarea în vârstă. Se pot efectua astfel de studii specifice pe diferite populații pentru a se
observa diferențele culturale.
Distribuția vârstei participanților este consi derată o altă limită importantă a studiului
deoarece marea majoritate a participanților s -au situat în prima parte a intervalului de vârstă 19
– 35 ani, studiului aproape lipsindu -i respondenți cu o vârstă de peste 26 de ani. Astfel,
distribuția nu este un a favorabilă, ducând la o validitate scăzută a rezultatelor studiului.
De asemenea, variabilele studiate pot interacț iona și prin intermediul altor variabile care
nu sunt incluse în studiu ca variabile propriu – zise. Spre exemplu pot exista și variabile care să
medieze, nu doar să modereze relația dintre variabilele studiului. Pot exista și variabile care țin
de proveniența participanților care să poată avea un impact asupra relației. Personalitatea este

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
52
un factor extrem de important, iar restul factorilor de perso nalitate care nu sunt implicați în
studiu pot fi semnificativi pentru relația dintre variabilele prezentate. Pentru a se studia mai de
aproape relația dintre variabilele principale, se pot include separat restul factorilor de
personalitate sau se pot combi na pentru a se observa și interacțiunea dintre ei.
Cea mai importantă direcție viitoare rezultată din limitele studiului este analizarea
fenomenului agresivității in relație cu cât mai multe variabile singulare care pot duce la o mai
bună înțelegere a con ceptului, dar care poate avea impact și asupra formării unor programe de
prevenție cât mai bune și centrate pe problem. Odată ce populația conștientizează care sunt
factorii de risc pentru agresivitate și cum poate fi influențată aceasta, se pot desfășura activități
specifice pentru gestionarea acestor trăsături încă de la vârste fragede. Este important să se
studieze cât mai atent și formarea atitudinilor agresive pentru a se putea acționa cât mai
devreme.
În ceea ce privește implicațiile practice ale studiului, acesta este doar o analiză a unor
constructe genera le, care se pot împărți în mai multe fațete. Agresivitateam fiind un concept
larg, vizualizat diferit de multi cercetători are numeroase dimensiuni și poate fi interpretat
diferit. Studiul de față conține doar o viziune de ansamblu asupra problematicii agr esivității,
însă este un punct de plecare pentru viitoare studii care să se axeze pe investigarea conceptului
de agresivitat și de factori de personalitate.
Studiu l de față a vizat un aspect pe cât de șocant, pe atât de important al vieții codtidiene,
dar m ai ales al societății românești: agresivitatea. De asemenea, necesitatea aprofundării
experimentale asupra acestui concept se regăsește în motivația cea mai importantă pentru
alegerea acestei tematici, anume o conștientizare mai mare și o încercare de a se gestiona aceste
situații care sunt o realitate de care ne lovim extrem de des, în diversele ei forme. Studiul
abordează de asemenea și locusul controlului și nevrotismul, două concepte greu de gestionat
de către ființa umană care pot avea un impact asupra vieții de zi cu zi care să nu fie conștientizat
imediat. În urma rezultatelor obținute, se poate concluziona mai ales că într -adevăr, locusul de
control influențează nivelul agresivității pe care o persoană o posedă, acest nivel crescând cu
cât locusul es te externalizat.

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
53
Referințe bibliografice
Abramson, L. Y., Seligman, M. E., & Teasdale, J. D. (1978). Learned helplessness in
humans: Critique and reformulation . Journal of Abnormal Psychology, 87(1), 49 -74.
doi:10.1037/0021 -843x.87.1.49
Allen, J. J., & Anderson, C. A. (2017). Aggression and Violence: Definitions and
Distinctions. The Wiley Handbook of Violence and Aggression , 1(14).
doi:10.1002/9781119057574.whbva001
Anderson, C. A., & Bushman, B. J. (2002). Human Aggression. Annual Review of
Psychology, 53(1), 27 -51. doi:10.1146/annurev.psych.53.100901.135231
Anderson, C. A., Berkowitz, L., Donnerstein, E., Huesmann, R. L., Johnson, J. D., Linz,
D., Wartella, E., et al. (2003). The influence of media violence on youth. American
Psychological Society , 4(3), 81-110. doi:10.1111/j.1529 -1006.2003.pspi_1433 .x
April, K. A., Dharani, B., & Peters, K. (2012). Impact of Locus of Control Expectancy
on Level of Well -Being. Review of European Studies , 4(2). doi:10.5539/res.v4n2p124
Archer, J. (2009). Does sexual selection explain human sex differences in aggression?
Behavioral and Brain Sciences, 32 (3-4), 249 -266. doi:10.1017/s0140525x09990951
Bandura, A. (1977). Social learning theory . Englewood Cliffs, NJ: Prentice -Hall.
Bandura, A., Ross, D., & Ross, S. A. (1961) . Transmission of aggression through
imitation of aggressive models. The Journal of Abnormal and Social Psychology , 63(3), 575 –
582. doi:10.1037/h0045925 S
Barlett, C. P., & Anderson, C. A. (2012). Direct and indirect relations between the Big 5
personality traits and aggressive and violent behavior. Personality and Individual
Differences, 52(8), 870 -875. doi:10.1016/j.paid.2012.01.029
Becker, G. (2007). The Buss –Perry Aggression Questionnaire: Some unfinished
business . Journal of Research in Personality, 41(2), 434 -452. doi:10.1016/j.jrp.2006.05.004
Benas si, V. A., Sweeney, P. D., & Dufour, C. L. (1988). Is there a relation between
locus of control orientation and depression? Journal of Abnormal Psychology, 97(3), 357 -367.
doi:10.1037/0021 -843x.97.3.357

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
54
Berkowitz, L. (1981). On the difference between internal and external reactions to
legitimate and illegitimate frustrations: A demonstration. Aggressive Behavior , 7(2), 83 -96.
doi:10.1002/1098 -2337(1981)7:23.0.co;2 -h
Berkowitz, L. (1989). Frustration -aggression hypothesis: Examination and
reformulation. Psychological Bulletin,106 (1), 59 -73. doi:10.1037/0033 -2909.106.1.59
Bettencourt, B. A., Talley, A., Benjamin, A. J., & Valentine, J. (2006). Personality and
aggressive behavior under provoking and neutral conditions: A meta -analytic
review. Psychological Bulletin , 132(5), 751 -777. doi:10.1037/0033 -2909.132.5.751
Bettencourt, B. A., Talley, A., Benjamin, A. J., & Valentine, J. (2 006). Personality and
aggressive behavior under provoking and neutral conditions: A meta -analytic
review. Psychological Bulletin, 132(5), 751 -777. doi:10.1037/0033 -2909.132.5.751
Bhatia, K., & Golin, S. (1978). Role of locus of control in frustration -produced
aggression. Journal of Consulting and Clinical Psychology, 46(2), 364 -365. doi:10.1037 /0022 –
006x.46.2.364
Blake, C. S., & Hamrin, V. (2007). Current Approaches to the Assessment and
Management of Anger and Aggression in Youth: A R eview. Journal of Child and Adolescent
Psychiatric Nursing, 20(4), 209 -221. doi:10.1111/j.1744 -6171.2007.00102.x
Breet, L., Myburgh, C., & Poggenpoel, M. (2010). The relationship between the
perception of own locus of control and aggression of adolescent boys. South African Journal of
Education , 30(4), 511 -526. doi:10.15700/saje.v30n4a386
Breet, L., Myburgh, C., & Poggenpoel, M. (2010). The relationship between the
perception of own locus of control and aggression of adolescent boys. South African Journal of
Education, 30(4), 511 -526. doi:10.15700/saje.v30n4a386
Bushman, B. J., & Anderson A. C. (2001) Is It Time to Pull the Plug on Hostile versus
Instrumental Aggression Dichotomy? Psychological Review , 108(1), pp. 273 –279.,
doi:10.1037//0033 -295x.108.1.273.
Buss, A. H., & Perry, M. (1992). Aggression Questionnaire. PsycTESTS Dataset .
doi:10.1037/t00691 -000
Buss, A. H., & Perry, M. (1992). The Aggression Questionnaire. Journal of Personality
and Social Psychology , 63(3), 452 -459. doi:10.1037/t00691 -000

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
55
Buss, D. M., & Shackelford, T. K. (1997). Human aggression in evolutionary
psychological perspective. Clinical Psychology Review, 17(6), 605 -619. doi:10.1016/s0272 –
7358(97)00037 -8
Cavalcanti, J. G., & Pimentel, C. E. (2016). Personali ty and aggression: A contribution
of the General Aggression Model. Estudos De Psicologia (Campinas), 33(3), 443 -451.
doi:10.1590/1982 -02752016000300008
Cavalcanti, J. G., & Pimentel, C. E. (2016). Personality and aggression: A contribution
of the General Aggression Model. Estudos De Psicologia (Campinas), 33(3), 443 -451.
doi:10.1590/1982 -02752016000300008
Costa, P. T., & Mccrae, R. R. (1992). The Five -Factor Model of Personality and Its
Relevance to Personality Disorders. Journal of Personality Disorders, 6(4), 343 -359.
doi:10.1521/pedi.19 92.6.4.343
Davydova, J. D., Litvinov, S. S., Enikeeva, R. F., Malykh, S. B., & Khusnutdinova, E.
K. (2018). Recent advances in genetics of aggressive behavior. Vavilov Jou rnal of Genetics and
Breeding, 22(6), 716 -725. doi:10.18699/vj18.415
Dewall, C. N., Anderson, C. A., & Bushman, B. J. (2011). The general aggression
model: Theoretical extensions to violence. Psychology of Violence, 1(3), 245 -258.
doi:10.1037/a0023842
Dill, J. C., & Anderson, C. A. (1995). Effects of frustration justification on hostile
aggression . Aggre ssive Behavior, 21(5), 359 -369. doi:10.1002/1098 -2337(1995)21:53.0.co;2 –
6
Durrant, J., & Ensom, R. (2012). Physical punishment of children: Lessons from 20
years of research. Canadian Medical Association Journal, 184(12), 1373 -1377.
doi:10.1503/cmaj.101314
Eagly, A. H., & Steffen, V. J. (1986). Gender and aggressive behavior: A meta -analytic
review of the social psychological literature. Psychological Bulletin, 100(3), 309 -330.
doi:10.1037/0033 -2909.100.3.309
Egan, V., & Lewis, M. (201 1). Neuroticism and agreeableness differentiate emotional
and narcissistic expressions of aggression. Personality and Individual Differences, 50(6), 845 –
850. doi:10.1016/j.paid.2011.01.007

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
56
Eysenck, H. J., & Prell, D. B. (1951). The Inheritance of Neuroticism: An Experimental
Study. Journal of Mental Science, 97(408), 441 -465. doi:10.1192/bjp.97.408.441
Fetterman, A. K., Robinson, M. D., Ode, S., & Gordon, K. H. (2010). Neuroticism as a
Risk Factor for Behavioral Dysregulation: A Mindfulness -Mediation Perspective. Journal of
Social and Clinical Psychology, 29(3), 301 -321. doi:10.1521/jscp.2010.29.3.301
Freud, A. (1947). Aggression in Relation to Emotional Development; Normal and
Pathological. The Psychoanalytic Study of the Child, 3(1), 37 -42.
doi:10.1080/00797308.1947.11823077
Gershoff, E. T. (2008 ). Report on Physical Punishment in the United States: What
Research Tells Us Ab out Its Effects on Children . Columbus, OH: Center for Effective
Discipline.
Giudice, M. D. (2015). Gender Differences in Personality and Social
Behavior. International Encyclopedia of the Social & Behavioral Sciences , 750-756.
doi:10.1016/b978 -0-08-097086 -8.25100 -3
Goldberg, L. R., Johnson, J. A., Eber, H. W., Hogan, R., Ashton, M. C., Cloninger, C.
R., & Goug h, H. G. (2006). The international personality item pool and the future of public –
domain personality measures . Journal of Research in Personality, 40(1), 84 -96.
doi:10.1016/j.jrp.2005.08.007
Jacobs -Lawson, J. M., Waddell, E. L., & Webb, A. K. (2011). Predictors of Health
Locus of Control in Older Adults. Current Psycholo gy, 30(2), 173 -183. doi:10.1007/s12144 –
011-9108 -z
Jeronimus, B. F., Kotov, R., Riese, H., & Ormel, J. (2016). Neuroticisms prospective
association with me ntal disorders halves after adjustment for baseline symptoms and
psychiatric history, but the adjusted association hardly decays with time: A meta -analysis on
59 longitudinal/prospective studies with 443 313 participants. Psychological Medicine, 46(14),
2883-2906. doi:10.1017/s0033291716001653
Jones, S. E., Miller, J. D., & Lynam, D. R. (2011). Personality, antisocial behavior, and
aggression: A meta -analytic review. Journal of Criminal Justice, 39(4), 329 -337.
doi:10.1016/j.jcrimjus.2011.03.004

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
57
Judge, T. A., Erez, A., & Bono, J. E. (1998). The Power of Being Positive: The Relation
Between Positive Self -Concept and job Performance. Human Performance, 11(2-3), 167 -187.
doi:10.1080/08959285.1998.96 68030
Judge, T. A., Erez, A., Bono, J. E., & Thoresen, C. J. (2002). Are measures of self –
esteem, neuroticism, locus of control, and generalized self -efficacy indicators of a common
core construct? Journal of Personality and Social Psychology, 83(3), 693 -710.
doi:10.1037/0022 -3514.83.3.693
Krahé, B., Berkowitz, L., Brockmyer, J. H., Bushman, B. J., Coyne, S. M., Dill, K. E.,
Warburton, W. , et al. (2012). Report of the Media Violence Commission. Aggressive
Behavior, 38(5), 335 -341. doi:10.1002/ab.21443
Lange, R. V., & Tiggemann, M. (1981). Dimensionality and Reliability of the Rotter I -E
Locus of Control Scale. Journal of Personality Assessment, 45 (4), 398 –
406.doi:10.1207/s15327752jpa4504_9
Loeber, R., & Hay, D. (1997). Key Issues In The Development Of Aggression And
Violence From Childhood To Early Adulthood. Annual Review of Psychology, 48(1), 371 -410.
doi:10.1146/annurev.psych.48.1.371
Lynn, R., & Martin T. (1997). Gender Differences in Extraversion, Neuroticism, and
Psychoticism in 37 Nations. The Journal of Social Psychology , 137(3), 369–373.,
doi:10.1080/00224549709595447
Marti n, R., Thomas, G., Charles, K., Epitropaki, O., & Mcnamara, R. (2005). The role of
leader -member exchanges in mediating the relationship between locus of control and work
reactions. Journal of Occupational and Organizational Psychology, 78(1), 141 -147.
doi:10.1348/096317904×23763
Mcadams, D. P., & Olson, B. D. (2010). Pers onality Development: Continuity and
Change Over the Life Course. Annual Review of Psychology, 61(1), 517 -542.
doi:10.1146/annurev.psych.093008.100507
Miller, N. E. (1941). I. The frustration -aggression hypothesis. Psychological
Review, 48(4), 337 -342. doi:10.1037/h0055861

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
58
Ormel, J., & Rijsdijk, F. V. (2000). Continuing change in neuroticism during
adulthood —structural modelling of a 16 -year, 5 -wave community study. Personality and
Individual Differences, 28(3), 461 -478. doi:10.1016/s0191 -8869(99)00112 -9
Ormel, J., Jeronimus, B. F., Kotov, R., Riese, H ., Bos, E. H., Hankin, B., Oldehinkel, A.
J. (2013). Neuroti cism and common mental disorders: Meaning and utility of a complex
relationship. Clinical Psychology Review, 33(5), 686 -697. doi:10.1016/j.cpr.2013.04.003
Ormel, J., Jeronimus, B. F., Kot ov, R., Riese, H ., Bos, E. H., Hankin, B., Oldehinkel, A.
J., et al. (2013). Neuroticism and common mental disorders: Meaning and utility of a complex
relationship. Clinical Psychology Review, 33(5), 686 -697. doi:10.1016/j.cpr.2013.04.003
Österman, K., Björkqvist, K., Lagerspetz, K. M., Charpentier, S., Caprara, G. V., &
Pastorelli, C. (1999). Locus of control and three types of aggression. Aggressive
Behavior, 25(1), 61 -65. doi:10.1002/(sici)1098 -2337(1999)25:13.0.co;2 -g
Ozcelik, A. D. (2017). Aggression Theories Revisited: Lo renz`s Neoinstinctivism,
Wilson `s Socio -Biology and Skinner `s Behavioral Theories. Journal of Asian Scientific
Research, 7(2), 38 -45. doi:10.18488/journal.2.2017.72.38.45
Ramírez, J., & Andreu, J. (200 6). Aggression, and some related psychological
constructs (anger, hostility, and impulsivity) Some comments from a research
project. Neuroscience & Biobehavioral Reviews, 30(3), 276 -291.
doi:10.1016/j.neubiorev.2005.04.015
Raymond W. No vaco (2011) . Anger dysregulation: driver of violent offending. The
Journal of Forensic Psychiatry & Psychology , 22(5), 650 -668, doi :
10.1080/14789949.2011.617536
Ribeaud, D., & Eisner, M. (2010). Risk factors for aggression i n pre -adolescence: Risk
domains, cumulative risk and gender differences – Results from a prospective longitudinal study
in a multi -ethnic urban sample. European Journal of Criminology, 7(6), 460 -498.
doi:10.1177/1477370810378116
Roberton, T., Daffern, M., & Bucks, R. S. (2012). Emotion regulation and
aggression. Aggression and Violent Behavior,17 (1), 72 -82. doi:10.1016/j.avb.2011.09.006
Roberton, T., Daffern, M., & Bucks, R. S. (2015). Beyond anger control: Difficulty
attending to emotions also predicts aggression in offenders. Psychology of Violence, 5(1), 74 –
83. doi:10.1037/a0037214

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
59
Roberts, B. W., Walton, K. E., & Viechtbauer, W. (2006). Patterns of mean -level change
in personality traits across the life course: A meta -analysis of longitudinal
studies. Psychological Bulletin, 132(1), 1 -25. doi:10.1037/0033 -2909.132.1.1
Rotter, J. B. (1966). Generalized expectancies for internal versus external control of
reinforcement. Psychological Monographs: General and Applied, 80(1), 1 -28.
doi:10.1037/h0092976
Schmitt, D. P., Long, A. E., Mcphearson, A., Obrien, K., Remmert, B., & Shah, S. H.
(2016). Personality and gender differences in global perspective. International Journal of
Psychology , 52, 45-56. doi:10.1002/ijop.12265
Schmitt, D. P., Realo A., Voracek M., & Allik J. (2008). Why Cant a Man Be More like
a Woman? Sex Differences in Big Five Persona lity Traits across 55 Cultures. Journal of
Personality and Social Psycholo gy, 94(1), 168–182., doi:10.1037/0022 -3514.94.1.168
Sharpe, J., & Desai, S. (2001). The Revised Neo Personality Inventory and the MMPI -2
Psychopathology Five in the prediction of aggression. Personality and Individual
Differen ces,31 (4), 505 -518. doi:10.1016/s0191 -8869(00)00155 -0
Sun, J., Xue, J., Bai, H., Zhang, H., Lin, P., & Cao, F. (2016). The association between
negative life events, neuroticism and aggression in early adulthood. Personality and Individual
Differences, 102, 139-144. doi:10.1016/j.paid.2016.06.066
Trae, S. (2012). Undergraduate Honors Service -Learning & Effects on Locus of
Control. Journal of Service -Learning in Higher Education, 1, 70-85.
Weiner, B. (1986). An Attributional Theory of Achie vement Motivation and
Emotion. An Attributional Theory of Motivation and Emotion, 159-190. doi:10.1007/978 -1-
4612 -4948 -1_6
Williams, C. B., & Vantress, F. E. (1969). Relation Betwee n Internal -External Control
and Aggression. The Journal of Psychology, 71(1), 59 -61.
doi:10.1080/00223980.1969.10543070 .
Xie, H., Drabick, D. A., & Chen, D. (2011). Developmental trajectories of aggression
from late childhood through adolescence: Similarities and differences across
gender. Aggressive Behavior, 37(5), 387 -404. doi:10.1002/ab.20404

Studiu asupra rela ției dintre locul controlului și agresivitate la tineri
60
Young, T. J. (1992). Locus Of Control And Perceptions Of Human
Aggression. Perceptual and Motor Skills, 74(4), 1016. doi:10.2466/pms.74.4.1016 -1018