Studii Europene, Anul I,Semestrul I [607859]

Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza ” Iași
Centrul de Studii Europene

Piața internă

Coordonator: prof. dr. Pascariu Gabriela Carmen

Masterand: [anonimizat], Anul I,Semestrul I

Iași
2017

O ambiție a celor șase membrii ai Comunității Europene, mai târzi u devenind Uniu ne,
piața comună a fost prevăzută pentru prima dată în art. 9 al Tratatului de la Roma. Acesta
prevedea existența unei comunități care ar fi avut la bază o uniune vamală ce va acoperi întregul
comerț cu bunuri și care va implica interzicerea taxelor vamale la importul și exportul de produse
între statele membre, ca și a altor taxe cu efect echivalent.
Actul Unic European de la 1986 a reglementat o piață internă definită ca un spațiu fără
frontiere interne în care libera circulație a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor și a capitalurilor
era asigurată. Piața internă și -a pus amprenta într -o manieră semnificativă asupra dezvoltării și
integrării economiei europene. Schimburile comerciale în cadrul Comunității Europene au
crescut cu aproximativ 15 % în fiecare an.
Trata tul de la Maastricht din 1992 prezintă piața comună într -un mod avasat, aceasta este
mult mai integrată, lipsită de bariere ce stateau în calea liberului comerț. Din acest moment se
poate vorbi și se poate avea în plan o evoluție constantă a pieței unice.
Strategia pentru piața internă pentru anii 2003 -2010 a avut ca obiectiv facilitarea liberei
circulații a mărfurilor, de a integra piața serviciilor, se a reduce impactul obstacolelor fiscale și
de a simplifica cadrul de reglementare. Progrese importante s-au făcut în domeniile liberalizării
transporturilor, a telecomunicațiilor, a energiei electrice, a gazului și a serviciilor poștale.
Actul privind piața unică a fost prezentat în două etape, în 2011 și 2012, acesta conținând
propuneri privind exploatarea în continuare a oportunităților oferite de piața unică, pentru a
crește gradul de ocupare a forței de muncă și a spori încrederea în afacerile europene.
Ca o urmare a planului propus prin Tratatul de la Lisabona, strategia Europa 2020 vine cu
niște obiecti ve bine definite de niște cifre, lăsând deoparte ambiguitățile, obiective ce trebuie
îndeplinite de toate statele membre ale Uniunii. Acestă strategie va fi prezentată mai pe larg în
cuprinsul acestei lucrări.

Libera circulație a bunurilo r
Tratatul de la Roma a prevăzut în cuprinsul său o integrare a pieței bunurilor ce depășește
o simplă uniune vamală. Această uniune vamală acoperă întregul comerț cu bunuri. Piața
comună din cadrul comunității europene este dusă dincolo de o uniune vamală a Acordul General

pentru Tarife și Comerț (GATT). Aceasta se bazează pe armonizare a legislațiilor și a politicilor
comune.
Armonizarea a reprezentat un procedeu foarte dificil în primii ani ai Comunității
Europene deoarece a fost mereu impiedicată prin exercitarea drepturilor de veto. Dispozițiile de
armonizare pentru vămile naționale au fost destinate să nu facă mai mult decât un minim, fără să
se acorde prea multă atenție costurilor afacerilor transfrontaliere. Datorită faptului că a abordat și
compli catele ajustări la frontieră pentru impozitele indirecte a exacerbat această inconsistență.
Pe lângă aceste contradicții s -a alăturat și dispoziția generală de armonizare legislativă: tarifele și
contingentele au fost eliminate, o multitudine de bariere r eglementare împiedicau integrarea
pieței bunurilor în uniunea vamală. Articolul 100 din Tratatul de la Roma menționa eliminarea
barierelor existente în condiții de unanimitate, lăsând acestă reglementare la nivel național fără a
fi guvernată de o legislaț ie obligatorie la nivel comunitar. Ușor de identificat erau tarifele, însă
celelalte bariere reglementare puteau trece neobservate. Țările membre nici măcar nu observau
ca aceste bariere creșteau, abi a mult mai târziu acestea găsind o soluție la acestă problemă1.
La nivelul politicilor comune instituirea tarifelor externe comune este precizată în
termeni specifici și este introdusă o politică comercială comună care depășește cerințele TEC de
la nivelul Acordului General pentru Tarif e și Comerț. În trei domenii diferite
Comunitatea nu s -a putut ridica la nivelul Acordului: agricultură, la nivelul contingentelor
naționale față de tările terțe și la nivelul acordării unui tratament preferențial coloniilor și
fostelor colonii.

Tipuri de bariere de pe piața internă
Barierele tehnice:
-diferențe între reglementările (naționale) privind produsele;
-diferențe dintre standarde (voluntare) ;
-diferențe în sau dublarea conformității.
Prima diferență este una foarte clară, tările participante la Comunitatea Economică
Europeană trebuiau să își modifice legislația astfel încât să se ajungă la stabilirea unor reguli
comune. Cea de a doua diferență, deși pare puerilă, poate pune comerțul în tre tările participante
în dificultate. Dacă se ajunge la nivelul în care standardele locale sunt dominante, cota de piață a

1 Jacques Pelkmans, Integrare Europeană. Metode și analiză economică , Ed. a II -a. , p. 72

nou-veniților străini nu se poate dezvolta înainte de r espectarea acelor standarde. Cea de a treia
diferență poate deveni mai mult decât costisitoare în momentul în care testare și certificarea
trebuiesc făcute în mai multe tări din UE.
Într-un sens calitativ, principalele efecte economice ale eliminărilor acestor diferențe
constau în economii la costuri datorită împuținării întrerupe rilor producției de scară și a r educerii
cerințelor de stocarea, economii la costuri dat fiind că reutilarea nu mai este necesară, iar
evaluarea conformități este mai ieftină și mai mari de a intra pe piață, precum și stimulentlor mai
mari de a concura în baza calității.
Pentru depă șirea acestor acestor diferențe este necesar interzicerea măsurilor cu un efect
echivalent cu cel al contingentelor. Toate cele trei bariere au fost eliminate, însă cu costuri
uriașe în ceea ce privește rigiditatea și complexitatea unor directive adoptate cu unanimitate. Un
aspect economic și reglementar important pentru piața internă a fost existența unui ș ir de norme
naționale care se adaugă multitudinii de bariere tehnice, în timp ce viteza îndepărtării era extrem
de mică. Pentru a elimina într -un mod cât mai rapid toate aceste bariere directivele primite de
către statele membre din partea Comunității Europene se bazau pe o minimă armonizare
cerându -se numai îndeplinirea unor cerințele minime legate de sănătate, secur itate, protecție a
consumatorului și a mediului. Având ca scop doar îndeplinirea standerdele europene se la sa loc
pentru o mare flexibilitate pentru firme deoarece CEN ( reprezentând organismul european
pentru standerdele non -electrice) și CENELEC (repreze ntând organismul european pentru
standardele electrice/ electronice) vor ținti îndeplinirea standardelor de performanță, acestea fiind
voluntare lăsându -se loc inovatorilor posibilitatea de le ocoli.
Această nouă abordare a creat o modalitate eficientă de gestionare a multor bariere
tehnice. Un alt element care a ajutat la gestionarea acestor bariere este Directiva 83/189 care are
puterea de a interveni în redactarea legilor naționale, în cazul în care acestea ar institui noi
bariere tehnice în calea comer țului. Statele aveau mereu tendința de a institui noi reguli care
erodau piața intern a bunurilor, iar fără mecanismul instituit de directiva anterior menționată am
fi inevitabilă o perturbare constantă a dezvoltării pieței bunurilor.

Bariere fiscale
Ideile incipiente cu privire la domeniul armonizării fiscale au fost de cele mai multe ori
centralizatoare, rigide și uniformizatoare. În urma menținerii acestor poziții extreme au fost
păstrate mult timp, mai exact până la începutul anilor 90, frontire fi scale la care statele membre
nu voiau să renunțe pentru a putea păstra automia fiscală.
Armonizarea fiscală referitoare la piața bunurilor consta în impozitarea indirectă,
respectiv impozitele pe vânzări, și acccizele. Există două principii care stau la ba za acestei
armonizări: principiul destinației și principiul originii.
Principiul destinației precizează că bunurile trebuie impozitate la locul unde vor fi
consumate , cu cota locală a impozitului. Deoarece exporturile nu sunt consumate pe plan local,
acest ea nu ar trebui impozitate. Consumul din țara destinatară va fi neutru față de comerț: dacă
prețurile interne și cele de import înainte de impozit sunt egale, prețurile cu taxe vor fi
deasemenea egale2. În cadrul acestui principiu frontierele fiscale sunt reprezentate de două
activități: în momentul în care bunurile de export trec în mod fizic frontiera, de la vamă se ia un
formular în care se notează că acestea sunt eligibile pentru o cotă zero de impunere; la intrarea în
jurisdicția fiscală de destinație , acestea vor fi supuse impozitării indirecte locale. Totuși o astfel
de uniune vamală care a înlăturat instrumentele de protecție la frontieră pentru comerțul in
interiorul uniunii vamale, respectiv contingentele și tarifele, se va confrunta totuși cu fro ntiere
fiscale duble.
Pentru separarea comerțului din interiorul uniunii vamale de cel intern se utilizează
principiul originii. Conform cu acest principiul, impozitul pentru un bun se aplică la locul de
producție, indiferent de locul în care acesta este consumat, local sau în străinătate. În ipoteza în
care acest principiu ar fi folosit în cadrul comerțului internațional, nu ar fi neutru față de comerț,
ci l-ar distorsiona. Într-un lume utopică în care toate regimurile fiscale naționale ar fi identice iar
ratele pentru majorita tea bunurilor ar fi uniforme, distorsionarea concurenței ar dispărea. La acest
principiu au apărut două categorii de obiecții. O primă categorie se referă la suboptimalitatea
economică a unor regimuri fiscale și rate de schimb complet uniforme între țări, chiar într -o
uniune vamală. Diferențele în impozitare apar datorită diferențelor de venit și de modul de
distribuție a acestora, precum și datorită diverselor priorități și ambiții ale cheltuielilor publice,
care reies la rândul lor din diferențele în pref erințele alegătorilor, care apar într -un mod sau altul

2 Jacques Pelkmans, op.cit ., p. 86

prin intermediul sistemului politic. Impunerea unei egalități între regimurile fiscale și între ratele
statelor membre ar suprima realizarea dorințelor majorității statelor memebre. Toate aceste
obiec ții reprezintă un argument puternic împotriva faptului că, la inceput, Comunitatea
Europeană a avut ca scop o uniformizare fiscală, nu o mare diversitate fiscală.
Cea de a doua categorie de obiecții este importantă deoarece susținerea principiului
origini i se bazează, în schimb, pe susținerea reformelor fiscale pentru a micșora distorsiunile.
Într-o modalitate practică, eliminarea impozitelor indirecte între statele membre conduce
la existența a mai multor aspecte. Un prim aspect constă în faptul că impozi tele indirecte au fost
mereu diferite. Pe parcursul formării uniunii vamale toate tările participante la Comunitatea
Economică Europeană, exceptând Franța, aveau instituite impozitele în cascadă: fiecare vânzare
prin care trecea bunul de la momentul produ cției și până la momentul consumului era
impozabilă, însă această idee nu este una compatibilă cu ratele interne uniforme chiar și în
situația în care impozitele ar fi egale. În aceste condiții, Franța avea o taxă pe valore adăugată
unde facturile tuturor vânzărilor raportau întotdeauna valoarea taxei cumulate până în acel
moment -aceasta putea fi cerută de firmă, iar taxa și valoarea adaugată suplimentară ar fi fost
transferate următorului utilizator sau consumatorului final. Această taxă a facilitat comer tul
intern și pe cel din cadrul Comunității, l -a facut neutru și nearbitrar și de aceea a fost propusă
pentru toate cele șase tări participante la Comunitate.
Un al doilea aspect de luat în considerare este cel al bazelor de impozitare. Existau bunuri
care erau impozitate, unele erau scutite iar altora li se aplica un tratament special. Aceste baze de
impozitare au fost armonizate de către Uniune in 1977, însă a cestea nu au devenit complet
uniforme. Acestă armonizare a avut un scop politic deoarece o cotă redusă din veniturile
naționale obținute din TVA se ducea la bugetul Uniunii.
Introducerea taxei pe valoare adaugată și armonizarea au reprezentat o reformă fi scală,
aceasteau au simplificat întru totul impozitarea indirectă și în același timp au eliminat toate
impozitele arhaice. Toate aceste fapte sunt adevărate și pentru accize, acestea plicânduse doar
câtorva categorii de bunuri, în special cele probleme de sănătate, mediu și infrastructură.

Problema standardizării
Standardele reprezint ă întrumări care arată specificații tehnice pentru bunurile și
serviciile care circulă pe piața unică. Aceste standarde sunt realizate de către organizații private
de standardizare. Standardele se adoptă în mod voluntar, însă ca urmare a adoptării acestora se
dovedește o calitate superioara a bunurilor și a serviciilor ceea ce duce câtigarea î ncrederii
clienților. Respectarea standardelor conduce și la îmbunătățirea accesului la piețe.
Organismele europene care adoptă asemenea standarde sunt Comitetul European de
Standardizare, Comitetul European pentru Standardizare în Electrotehnică și Insti tutul European
de standardizare în Telecomnicații.
În orice tară există organisme naționale de standardizare care transpun în standarde
naționale regulile primite de la organismele europene. Acestea obșigația de a înlătura standardele
care nu corespund.
Comisia Europeană are posibilitatea de a cere organismelor europene elaborarea unui
anumit standard, care va purta denumirea de standard armonizat.
În timp adoptarea standardelor este lasată la latitudinea producătorilor și a prestatorilor de
servicii, cer ințele tehnice sunt obligatorii.

Recunoa terea reciprocă stă la baza pieței unice și este un principiu cheie. Conform
acestui principiu libera circulație a serviciilor și a bunurilor este permisă între toate statele
Uniunii nemaifiind necesară o armonizare a legislației naționale.
Tot acest principiu ajută și la comercializarea a tuturor pro duselor care sunt legale într -o
țară în celelalte state membre ale Uniunii, indiferent că respectă sau nu normele tehnice din tările
respective. Totuși trebuie să respecte niște circumstanțe define strict.
Există produse complexe care întâmpină dificultăț i din cauza cerințelor naționale privind
protecția consumatorilor, siguranța și sănătatea. În cazul serviciilor acestea se lovesc de
îndeplinirea unui criteriu al intersului general pentru populația țării.
Măsuri ce se pot lua pentru a facilita libera cir culație a bunurilor ar putea începe prin
realizarea unui raport bianual de către Comisie în care să se țină evidența aplicării principiului
recunoșterii ceea ce ar putea conduce la descoperirea lipsurilor în procesul de armonizare.

Marcajul CEE
Pentru a fi vândute pe teritoriile tărilor ce fac parte din SEE, chiaar dacă sunt făcute în
aceste țări sau în afara lor,bunurile trebuie să poarte marcajul CE. Pentru obținerea acestui
marcaj trebuie dovedită îndeplinirea mai multor cerințe impuse de Uniune. Pentru îndeplinirea
acestor cerințe nu este necesară utilizarea standardelor, se pot utiliza și alte soluții tehnice.

Libera circulație a lucrătorilor

Cetățenii europeni au posibilitatea de a se deplasa și de a obține un loc de muncă în orice
țară membră a Uniunii Europene. Pe baza acestei libertăți, cetățenii Uniunii pot gasi o soluție la
problemele personale sau financiare, pot ocupa locuri de muncă vacante și se pot soluționa
deficitele în materie de competență.
Nu doar cei care sunt în cautarea unui loc de muncă pot beneficia de această libertate, ci
și invers, angajatorii își pot cauta angajați în celelalte state membre și pot încheia contracte de
muncă cu aceștia.
Se interzice orice formă de discriminare între cetățenii europeni, este inacceptabilă
efectuare de proceduri separate în procesul de recrutare a străinilor și existența unor limite în
procesul de difuzare a ofertelor de muncă ori introducerea de condiții specifice. Condițiile de
încadrare în muncă ref eritoare la remunerare, concediere și reintegrare profesională, precum și
avantajele sociale și fiscale trebuie să fie aceleai pentru toți cetățenii Uniunii. De asemnea,
aceștia au drepturi egale în ceea ce privește participare la școli profesionalem sau l a centre de
recalificare.
În situația în care o persoana era sau este angajată într -o altă țară a Uniunii, copiii
acesteia au dreptul la învătământul general național al țării de reședință, au dreptul de a participa
la cursuri de ucenicie sau cursuri de f ormare profesională.
Ca orice principiu, principiul nediscriminării are și el o excepție, cea de natură
lingvistică. În cazul în care pentru postul oferit este necesară cunoașterea limbii țării respective,
angajatorii pot cere acest lucru de la un potenți al angajat.
Conform Directivei 2005/36/CE a creat un sistem în care se recunosc reciproc calificările
profesionale obținute în țările Uniunii Europene și în țările care fca parte din Spațiunl Economic
European și Elveția.

Pe site -ul Comisiei Europene se g ăsește o listă cu profesiile reglementate în Europa și un
sistem prin care se poate verifica corespondența anumitor profesii dintr -o țară în alta3. Cu privire
la profesiile de auditori financiari sau avocați, există directive specifice care se ocupă de
reglementarea pe plan european.
În cazul în care o persoană dorește să -și ofere serviciile pe o anumită perioadă de timp
într-una din țările europene acest lucru se poate realiza pe baza stabilirii lor în țara de origine.
Există posibilitatea solicitării unei declarații prealabile.
Medicilor, asistenților medicali generaliști, medicilor stomatologi, medicilor veterinari,
moașelor, farmaciștilor și arhitecților le este recunoscută automat profesia deoarece acestea ua
fost armonizate la nivel european. În baza e xperienței profesionale, desfăuranții activităților
artizanale, industriale și comerciale au posibilitatea de a solicita recunoașterea automată a
calificărilor.
În condițiile în care există diferențe între formarea obținută în țara natală și cea necesară
pentru efectuarea unei activități identice în țara gazdă, există posibilitatea efectuării unui stagiu
de adaptabilitate ori participarea la o probă de aptitudini, persoana în cauză având posibilitatea să
aleagă.
În cazul în care vreți să lucrați în altă țară membră a Uniunii , în care profesia pe care ați
dobândit -o are reglementare, este probabil să nu vă puteți activa până la
momentul recunoașterii oficiale a calităților profesionale dobândite.
În cazul în profesia practicată și pregătirea au o reglementate în țara membră a Uniunii în
care doriți să muncți, dar nu dețin statu t în țara de origine, țara unde doriți să practicați vă poate
cere să arătați că ați practicat -o pe o periodă de cel puțin 2 ani din ultimul deceniu . Abia după
veți putea practica acea profesie.
În cazul în care profesia pe care ați ales să o practicați nu deține o reglementare în țara de
destinație, aveți posibilitata de a o exercita la fel ca și cetățenii respectivei țări.
În cazul în care doriți să beneficiați de o recunoaștere a unei calificări și să prestați
servicii într-o altă tără membră a Uniunii este nevoie de a arăta o declarații preliminare scrise.
În ipoteza în care profesia pe care ați ales să o exercitați poate avea repercursiuni asupra
securității sau sănătății, țara în care vreți să exercitați profesia are posibilitatea, în prealabil, de a
verifica dacă dețineți calificările conform declarației dumneavoastră.

3 Pentru detalii vezi http://ec.europa.eu/growth/tools -databases/regprof/index.cfm?action=homepage

După cum am precizat anterior, p rofesia de avocat beneficiază de o reglementare
specială. Avocații își pot exercita profesia în toate țările Uniunii Europene, necesitând doar
înregistrarea în țara aleasă la autoritățile competente. Aceștia au posibilitatea de a oferi
consultanță juridic ă cu privire la dreptul țării în care își exercită profesia, cât și la cel din țara
unde a obținut capacitatea de a exercita această profesie și la dreptul internațional.
Există situații când avocații din altă țăra membră a Uniunii au posibilitatea de a obține și
titlul p rofesional al altei tări member UE. Aceștia trebuie să aibă o activi tate efectiv ă și efectuată
cu regularitate pe parcursul a trei ani în țara unde a vrut sa se stabiliească și să fi obținut o
experiență îndeajuns de bogată în domeniu l dreptului țării respective.
În cazul în care activitatea prestată în domeniul dreptului țării primitoare nu este
îndeajuns, avocații care și -au obținut calificarea în altă țără membră UE au posibilatea să obțină
titlul profesional al țării alese dacă dove desc în fața autorităților competente că au însușit
cunoștințe le necesare în orice alt mod.
Cetățenii SEE (din UE, Norvegia, Islanda și Liechtenstein)) au la dispoziție programul
EURES care este o rețea de servicii europene pentru ocuparea forței de muncă. Are scopul de a
identifica oportunitățile de locuri de muncă și să ușureze libera circulație a lucrătorilor.
Partenerii acestei rețele sunt serviciile publice de ocupare a fosței de munc ă plus
organiațiile sindicale și patronale. Întreaga rețea este coordonată de către Comisia Europeană.
Obiectivele acestei rețele sunt: informarea, consilierea și orientarea celor care sunt în cautarea
unui loc de muncă în interiorul Spațiului Economic European cu privire atât la locurile de
muncă, cât și la condițiile de trai; acordarea de ajutor angajatorilor care doresc să angajeze
muncitori din alte țări; acordarea de îndrumare și consiliere lucrătorilor și angajatorilor
din regiunile transfrontaliere .
Principiile care stau la baza EURES pro movează:
-o piață a muncii dezvolată în Uniunea Europeană deschisă și accesibilă tuturor
membrilor Uniunii;
-punerea forței de muncă la nivel transnațional, interregional și transfrontalier, prin
schimbul de oferte și cereri de muncă ;
-schimbul de informații și posibilități privind oportunitățile de angajare, posibilități de
dobândire a multor calificărilor și posibilități de urmare stagii și ucenicii, precum și cu privire la
o eventuală cazare a stagiarilor și a ucenicilor.

-informații privind pos ibilităților tinerilor lucrători.
Această rețea se ocupă în special de crearea unor locuri de plasare pentru persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă , a unor servicii de îmbinarea a cererii și a ofertei de locuri
de muncă pentru lucrătorilor și an gajatorilor, precum și servicii de asistență destinate
angajatorilor care doresc să găsească personal în una dintre celelalte țări member ale Uuniunii. O
altă activitatea este cea legată de prezentarea de informații actuale cu privire la condițiile de viaț ă
și cele de muncă și ceea ce se se caută pe piața muncii. Tot această rețea se ocupă și de
observarea și evaluarea impedimentelor în calea mobilității, inclus chestiuni de legislație sau
administrative.
Europass -ul reprezintă o metodă de a le facilita cetățenilor Uniunii prezentarea
calificărilor și a competențelor personale în mod gratuit. Acest dosar facilitează găsirea unui loc
de muncă sau posibilitatea de a beneficia de formare în orice la stat european.
Acest dosar Europass poate conține un curri culum vitae pentru a putea prezenta
competențele tituarului, mobilitatea europass pentru a putea tine o evidență a t uturor
informațiilor despre mobilitățile transnaționale având scopuri internationale, suplimentul
Europass la diploma pentru a dovedi absolv irea învățământului superior, suplimentul Europass la
certificatul professional care prezintă calificările profesionale obținute ( emiterea acestuia tine de
autoritățile naționale), pașaportul lingvistic Europass pentru dovedirea competențelor culturale și
lingvistice și nu în ultimul rând pașaportul European al competențelor care reprezintă o formă
actualizată a unui curriculum vitae prin strângerea tuturor informațiilor legate de formarea
profesională și de educație.
EPSO (european personnel selection office) reprezintă o posibilitatea de a găsi un loc de
muncă în cadrul instituțiilor Uniunii, posibiitatea de a învăța și de a evolua în carieră. Pe site -ul
oficial se găsesc informații cu privire la modul de a aplica, cerințele ce nec esită indeplinite, teste
cu care să exersezi4.
EURAXESS este un portal unde cercetătorii naționali și internaționali pot găsi informații
despre joburi în propria lor țară sau despre posibilități de cercetare în alte tări ale Uniunii și
celelalte țări part enere.

4 Vezi https://epso.europa.eu/home_en

Toate serviciile EURAXESS sunt gratuite, la dispoziția tuturor exitând peste 260 de
centre în cele 40 de țări partenere5.
EURAXESS este de asemenea la îndemâna refugiaților în cazul în care sunt în căutarea
unui job în cercetare, de a lucre împr eună cu europen i, să discute problem, să găsească soluții și
să studieze împreună6.

Libera circulație a serviciilor
Libera circulație a serviciilor este abordată într -un mod diferit decâat cea a bunurilor, în
Tratatul de la Roma neexistând aproape niciun detaliu cu privirea la modalitatea și domeniile
care ar trebui liberalizate. Inițial s -a pus accent în special pe serviciie turistice și pe cele de
transport , cele din urmă fiind necesare î n special pentru integrarea pieței bunurilor. Conform
tratatului existau servicii prestate temporar și servicii permanente. Cele trei tipuri de servicii
temporare erau servicii între consumatorii imobili și prestatorii imobili, cât și în mod alternativ,
cât și servicii pentru consumul (sau prestarea) cărora consumatorul (sau furnizorul) trece
frontiera. Prestarea de servicii permanente într -un alt stat membru este inclusă în regimul
drepului de stabilire.
Pentru a realizarea liberaliza rea pieței serviciilor este nevoie de existența unor
reglementări ca aceasta sa funcționeze la un nivel optim, cel puțin aspecte legale de calitate.
Această reglementare este necesară pentru a evita cele mai frecvente eșecuri ale pieței.
Cel mai cunoscut eșec al pieței serviciilor este reprezentat de internalități . Natura
nestocabilă și intangibilă a serviciilor ridică greadul de dificultate al evaluării calității în cazul
serviciilor. Având în vedere că serviciile sunt bunuri de experiență este și normal ca piața
serviciilor să fie afectată din cauza asimetriilor informaționale. Acest lucru înseamnă că
vânzătorul știe de înainte mai multe despre calitatea serviciului oferit spre vânzare comparativ cu
cumpărătorul. Ca pi ața serviciilor să funcționeze în mod corespunzător trebuie depășite două
probleme. Prima dintre ele este reprezentată de riscul moral care reprezintă comporatamentul
pieței indus de infromații imperfect observabile: astfel, furnizorii pot obține profituri ridicate
reducând calitatea reală a serviciului sub calitatea percepută sau cea asteptată7. Cea de -a a doua

5 Mai multe informații puteți găsi pe http://www.euraxess.gov.ro/
6 Informații despre toate acestea pe https://euraxess.ec.europa.eu/
7 Jacques Pelkmans, op. cit ., p. 123.

problemă este selecția adversă care este o problemă atât a cumpărătorilor, cât și a vânzătorilor8.
Există situații în care vânzătorii nu au la îndemână suficiente informații despre cumpărător
pentru a putea distinge între ei în funcție de risc. Pe cealaltă parte, cumpărătorii întâlnesc un
număr mare de prestatori de servicii și devine dific să dstingă în funcție de calitate sau de
competență.
Cel de -al doilea eșec al pieței este repr ezentat de concurența imperfectă. Mulți prestatori
de servicii au ajuns în situația de a aprofita de o anumită putere p e piața serviciilor. Această
putere reiese dintr -o mică posibilitate de a contesta firmele vechi și puternice de pe piață. Cel de –
al trei lea eșec al piței interne constă în externalități. Când externalitățile sunt negative acestea
conduc la influențarea prestării de servicii.

Piața unică a serviciilor de tr ansport
Cele șase modalități de transport sunt rutier, aerian, feroviar, maritim, fluvial și un
înlocuitor pentru prestarea serviciilor în vrac -conductele.
Realizarea pieței interne privind transportul rutier a fost împiedicată de contingentele
naționale și o ca tegorie largă de restricții de acces. Armonizarea a pus accent în special pe
reglementări tehnice referitoare în special la caracteristicele autovehiculelor și la calitățile
conducătorilor plus pe aspecte sociale referitoare la condițiile de lucru ale cond ucătorilor de
autovehicule. În procesul de instituire a pieței servciilor de transport probleme au apărut în
domeniul impozitării .și taxelor de utilizare, deasemnea și cabotajul.
Având în vedere că în anumite tări aflate în centrul Europei erau c ele mai străbătute
drumuri le -au facut pe unele dintre acestea să insiste pe principiul teritorialității. Acest principiu
susține faptul că utilizatorul drumului ar trebui impozitat de tara a cărei infrastructră o
utilizează9. Un alt princiupiu care se aplica în z ona de nord -vest a Uniunii este cel al rezidenței
care afirmă că impozitarea trebuie realizată de către țara de origine a transportatorului.
Cabotajul presupune un serviciu de transport între două puncte în interiorul unui stat
membru, de către un presta tor de servicii străin10. De aici rezultă posibilitatea amestecării

8 Idem , p. 124.
9 Jacques Pelkmans, op. cit ., p. 135.
10 Idem

serviciilor de transport intern cu cele de transport transfrontalier, apărând o concurență între
aceștia. A existat o teamă că serviciile din tările cu salariile reduse să nu se extindă în tările unde
veniturile erau mult mai ridicate.
Bariere în calea pieței interne a serviciilor de tranport au fost în special vămile interne și
frontierele fiscale care au fost eliminate în mare pare până la începutul anilor 90.

Piața serviciilor financiare
Există trei tipuri de servicii financiare: servicii bancare, de asigurări și de investiții. Chiar
dac aceste servicii fac parte din categorii diferite, au o reglementare distinctă cât și regimuri de
supraveghere separate instituțiile care prestează aceste servicii sunt de cele mai multe ori
conglomerate financiare s au dacă nu, prestează un amalgam de servicii.
Spațiul financiar european este compus din patru elemente: piața internă pentru servicii
financiare ; piața internă pentru capital financiar și bani; existența unei monede unice plus o
armonizare fiscală și con tabilă.
Tratatul de la Roma a încercat o realizare a acestui spațiu financiar european punând
accent, în special, pe primele două componente, însă în ceea ce privește crearea unei monede
unice, această acțiune a avut un demers anevoios. Eu existat valute diferite ceea ce a condus la
diferențe de preț, iar tranzacțiile realizate între diferite valute nu erau scutite de existența unui
risc.
După întrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht crearea spațiului financiar european
a fost privită cu mai mult interes. Un prim pas a fost eliminarea controalelor schimburilor și
capitalurilor. În anul 1999 când a fost introdusă monda euro a aparut un impuls colosal ce a dus
la îmbunătățirea celor patru elemente ale spațiului financiar european.
În anii 70 s -a pus accent pentru prima dată pe realizarea unei piețe a serviciilor financiare.
Piețele asigurărilor și cele ale titlurilor financiare erau extrem de neuniforme ajungându -se în
situația în care autoritățile care efectuau controlul să nu se poată coordona.
După intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht liberalizarea transfrontalieră a
serviciilor a ajuns la un nivel mult mai avansat. Această liberalizarea ar fi putut fi fost cu atât mai
avansată în cazul în care prestatorii de servicii ar dori cauta rea de către noi afaceri în celelalte
state membre fără să ia în considerarea stabilirea pe acele teritorii. În acest domeniu armonizarea
a fost diferită, acesta se baza pe o supraveghere prudențială, lăsând la o parte detaliile serviciilor

prestate. Toate agențiile de supraveghere au recunoscut toate licențele pe baza unui nou
principiu, ce al controlului tării de origine. Acest control înlătura disputele privind operatorii din
celelalte tări. Această posibilitatea a adus o inovație în domeniul serviciilor financiare deoarece
consumatorii puteau alege dintr -o gama mai variată de servicii. Totuși chiar și cu această nouă
reglementare nu s -a putut realiza o adevărată integrare a pieței serviciilor deoarece statele
membre, prin intermediul autorităților de su praveghere nationale, au bloc at sau chiar interzis
serviciile venite din alte țări deși prestatorii beneficiau de asa numitul pașaport unic. Pensiile
private sau suplimentare au fost excluse din procesul de liberalizare și asigurările au fost
restricționate. Curte Comunității Europene a distrus acordoarea de cretite ipotecare
transfrontaliere printr -o decizie care afirma că plata dobânzilor nu este deductibilă fiscal în
interiorul țării unde este plătit impozitul pe profit, în cazul în care ipoteca a fost obținută de la un
prestator de servicii din alt stat al Comun ității.
Comerțul electronic și introducerea monedei euro au accelerat procesul de liberalizare.
Au fost acceptate serviciile financiare electronice erau existența monedei euro a dus la dipariția
riscurilor valutare ceea ce a condus la apariția fondurilor de pensii.
Totuși pentru a crește încredera în serviciile financiare electronice era nevoie de crearea
unei certitudini juridice și aducerea la cunoștinața publicului a suficiente informații. S -a sugerat
ca la îndemâna consumatorilor electrici, ca și me todă de apărare, să existe dreptul contractual
intern, ceea ce a îngreunat acest proces.
Pentru dezoltarea unei creșteri economice durabile a fost nevoie de reformarea sectorului
financiar, ceea ce s -a și întâmplat. Se consideră că pentru a evita o nouă c riză economică este
nacesar să existe o transparență în domeniul piețelor financiare, o supraveghere și niște controale
efective în acest domeniu, actorii financiari să devină mult mai responsabili.

Libera circulație a capitalurilor
Articolul 56 din Tratatul privind înființarea Comunității Eur opene stabile ște regului
privind circulația capitalului între statele member ale Comunității sau în tre statele membre și
terțe state . Este interzisă respricționarea circulației capitalului. Chiar și așa, statele membre pot
păstra unele retricții față de țările din afara Uniunii . Definiția liberei circula ții a capitalurilor nu
face referire doar la plăți sau transferuri de bani în exterior, ci cuprinde și alte tranzacții ce permit
transferul dreptului de proprietat e.

O piață de capital unificată are drept scop sporirea surselor alternative de finanțare, altele
diferite decât cele bancare pentru IMM -uri și pentru proiecte de infrastructură ce se vor desfășura
în Uniune. Un alt scop este cel de a crește numărul de in vestiții pe teritoriul țărilor membre la
Uniune.
Libera circulație a capitalurilor este reglementată pe larg în cadrul Directivei 88/361/CEE
a Consiliului. Aceasta instituie principiul deplinei liberalizări a micărilor de capital în cadrul
Comunității Eur opene.
Prin această directivă a fost introdusă și o clauză de salvgardare. Piețele valutare pot fi
supuse la presiuni din cauza mișcărilor de capital. În această situație, Comisia Europeană, ca
urmare a interogării Comitetului guvernatorilor băncilor centrale și Comitetul monetar are
puterea de a autoriza respectivul stat să își ia măsuri de protecție.

Actori economici și privați și libera circulație a capitalurilor – întreprinderi
Ca în orice domeniu și aici există riscuri iar evitarea acestora este necesară reglementare
transferurilor și a plății produselor financiare. Principalul risc a cărui evitare se face referire este
falimentul celor implicați într -o astfel de tranzacție. Aceste norme apar în Directiva nr.
98/26/CE. Participanții la astfel de tranzacții sunt instituțiile financiare și operatori de sistem.
Aplicabilitatea ordinelor de transfer ce ap arțin produselor financiare se realizează prin
contract. Aceste norme se aplică și în cazul procedurii compensării. Normele acestei directive și
în ipoteza în care un participant face obiectul unui proceduri de faliment doar dacă inițiativa
acestui ordin d e transfer a fost luată înainte ca procedura să înceapă.
Scopul acestei directive este acela de a se ajunge la o aplicabilitate uniformă a normelor
în ipoteza funcționării unei multitudini de sisteme de plăți și de deconectare.
Comisia a propus pentru prima dată crea rea unei posibilități de a exista p societate
europeană. Prin această acțiune Uniunea dorește să ofere posibilitatea socităților de a se exitinde
și în celelalte tări membre.
Societatea europeană este reglementată de Regulamentul nr. 2157/2001 . Totuși anumite
aspect sunt lăsate la latitudinea statelor membre cum ar fi dizolvarea, lichidarea sau
insolvabilitatea societății.

Mai multe informații despre consti tuirea unei societăți europene se găsesc în
Regulamentul mai sus menționat și pe portalul Uniunii11.
Pentru a îmbunătăți și accesul IMM -urilor la o piață europeană Consiliul decide că este
nevoie de existența unui statut
Există tot felul de norme cu privire la o societate private europeană, norme asemănătoare
cu cele din dreptul national. O astfel de societate poate fi compusă din una sau mai multe
persoane fizice sau juridice și se poate realiza prin transformare, divizar e sau fuziunea unor alte
societăți. În ipoteza unei societăți europene private fuziunea poate fi și transfrontlieră. În ceea ce
privește capitalul acesta este de doar un euro. Există reguli cu privire la înregistrare, liste de
acționari și modul de funcți onare.
Țările Uniunii Europene au obligați să creeze sisteme de compensare pentru investitori.
Orice intreprindere de investiții care are ca obiect de activitate prestarea de servicii de investiții
este obligată să aparțină unui sistem de compensare. Înt reprinderile de investiții au posibilitatea
de a apela la sistemul de compensare în momentul în care sunt in inpomsibilitatea de a -și
indeplini obligațiile asumate față de investitori.
Pentru a spori transparența, toate societățile din statele membre contate la bursa sunt
obligate la crearea de conturi care să respecte standardele de contabilitate international.
Regulamentul care prevede toate aceste norme este și acela care inițiază în ființare a doua
organisme pentru a ușura intregul proces: Comitetul de reglementare contabilă și
Grupul consultativ european pentru raportarea financiară .

Actori economici și privați și libera circulație a capitalurilor – consumatori
Consiliul a emis o directive care are drept scop protejarea consumatorilor de clauzele
contractelor întocmite în mod exclusive de către comparator. Această directive se referă la
contractile de ad eziune încheiate pentru achiziționarea de bunuri și servicii.
Scopul acestei directive este acela de a -i ajuta pe consumatori să încheie tranzacții
echitabile. Consumatorii se pot informa din Directiva 93/13/CEE cu privire la clauzele abuzive
ce pot apărea în contracte, aceasta conține exemple de asemenea clauze. Dacă contractul conține
clauze complicate sau neinteligibile acestea se interpretează în favoarea consumatorului.

11 Vezi http://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/?uri=uriserv:l26016

Apărarea drepturilor consumatorilor de clauzele abuzive ale contractelor de credit are este
prevăzută de Directiva 2008/48/CE. Această directivă sporește extinderea piței împrumuturilor.
Directiva nu are aplicabilitate în cazul contractelor de credit garantate prin ipotecă, încheiate cu
scopul dobândirii unui imobil sau a cărei sumă depă șește intervalul 200 -75000 de euro. Pentru
toate acestea există alte acte normative europene ce au scopul de a proteja consumatorii.
În momentul în care o instituție financiră își prezintă ofertele produselor financiare este
obligată ca prin intermediul or icărei oricărei forme de publicitate să apără un exemplu clar cu un
calcul reprezentativ. Împrumutătorul este obligat să îl informeze corect pe potențialul comparator
al serviciului și să ajungă să -i ofere cea mai bună soluție pentru nevoie sale.
Acestă d irectivă vine în ajutorul consumatorilor atât de mult încât instituie un termen de
renunțare la contracul de credit (14 zile) fără a fi obligați să dea vreo explicație. Pe lângă acest
drept pot rambursa creditul anticipat, creditorul are dreptul la o compe nsație justă și obiectivă.

Piața internă digitală – prioritate strategică și rol în funcționalitatea și eficacitatea
pieței unice UE
Având în vedere că internetul este în momentul de față de îndemâna oricui, acesta trebuie
exploata pentru a extinde și mai mult piața internă. Studiile arată că cetățenii Uniunii cumpără
dintr -o altă țară membră UE în proporție de 15%.
Strategia privind extinderea pieței unice digitale s e bazează pe trei piloni: un acces
upgradat la bunuri și servicii digitale consumatorilor și întreprinderilor în toate țările membre
UE; (2) ajungerea la condiții adecvate și la condiții de concurență echitabile pentru dezvoltarea
rețelelor digitale și a s erviciilor inovatoare; (3) valorificarea la maximum a potențialului de
creștere al economiei digitale.
Îmbunătățile pe care se presupune că le va aduce piața unică digitală sunt tranzacții
eficiente la costuri mai reduse, un mai bun acces la informații, d ematerializarea consumului, o
îmbunătățire a afacerilor etc. Consumatorii vor avea acces la o piața mai largă de produse,
costuri mai reduse, o comparație mai simplă a ofertelor. Îmbunătățiri apar atât la nivelul
oportunităților de afaceri cât și la posibi litatea de găsire a uni loc de muncă.
Indicele economiei și societății digitale , organism al Comisie, verifică evoluția economiei
digitale. Pentru evoluția rapidă a acestei piețe unice digitale Comisia a făcut noi propuneri
legislative cu trimitere la geoblocarea nejustificată, livrarea transfrontalieră a coletelor,

portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online, o revizuire a Regulamentului
privind cooperarea în materie de protecție a consumatorului, serviciile mass -media audiovizuale ,
contractele pentru vânzările online și alte tipuri de vânzare la distanță a unor bunuri și contractele
de furnizare a conținutului digital.

Piața internă și instrumente suport pentru IMM – uri
99% din întreprinderile sunt microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii. Având în
vedere că acestea crează o multitudine de locuri de muncă există multe programe de susținere
printre care și Small Business Act . IMM -urile sunt reglementate de multe dispoziții ale
articolelor din TFUE. Uniunea sus ține aceste mici întreprinderi și dorește ca acestea să se
dezvolte și să influențeze crearea de noi întreprinderi.
Small Business Act își propune ca IMM -urile să adopte o politică modernă și să crească
numărul de locuri de muncă. Pentru ca aceste întrep rinderi să se dezvolte, Directiva
2006/123/Ce se reduc bariere reglementare care împiedicau prestările de servicii
transfrontaliere.S -e încearcă în mod constant modernizarea politicilor și reducerea sarcinilor
administrative.
IMM au acces la diferite form e de finanțare care să ducă la dezvoltarea lor și au acces la
diferite fonduri europene. Se încearcă o îmbunătățire permanentă a accesului la asemenea
fonduri și o informare cât mai în masă. Pentru ca acestea să poată avea un acces cât mai bun la
piața in ternă, Uniunea le -a oferit numeroase derogări. S -au pus la dispoziția IMM -urilor fonduri
care pot fi accesate fără notificarea Comisiei.
Programele Orizont 2020 și COSME sunt la dispoziția tinerilor antreprenori și a femeilor
pentru a porni o afacere, informarea cu privire la o viitoare afacere, folosirea de programe de
cercetare. Aceștia au la dispoziție finanțări sub formă de capitaluri proprii și datorii. Se urmărește
o dezvoltarea cât mai rapidă a antreprenoriatului prin ajungerea cât mai rapidă la piețe nu numai
în Uniune, cât și la o piață mondială.
The Small Business Portal și SME Internationalisation Portal sunt două portaluri unde
cetățenii satelor membre ale Uniunii pot găsi informații cu ușurință și pot găsi suport pentru
deschiderea unei noi afaceri.

Piața internă și obiectivele strategice Europa 2020

În 2010 s -a observant nevoia ce a se realiza un plan pe termen lung având învedere
situația economică a Europei.
O creștere economică inteligentă și durabilă care să ducă la creșterea numărului de locuri
de muncă și la reducerea sărăciei este un obiectiv ce stă la baza strategie Europa 2020.
Principalele obiective ale programul Europa 2020 se prefer în principal la creșterea
numărului de locuri de muncă pentru a re duce șomajul, cercetarea și dezvoltarea vor primi mai
mulți bani, se urmărește reducerea într -un procent cât mai ridicat a emisiilor de gaze cu efect de
seră, folosirea surselor de energie regenerabilă. Un al obiectiv al acestui program este privitor la
educație, se urmărește o creștere a numărului de absolvenți cu studii superioare și scaderea ratei
de părăsire școlii intr -o faza incipientă. Tot prin acest program se urmărește reducerea sărăciei și
reducerea diferențelor ce apar ca urmare a acestora.
Toate aceste obiective au fost transpune la nivel national și toate statele trebuie să le
îndeplinească, fără excepții. Se va realiza o monitorizare a acestor strategii pentru ca toate
deciziile luate să fie transparente.

Bibliografie

Tratate. Cursuri. Monografii
1.Baldwin, Richard, Wyplosz, Charles, Economia Integrării Europene , Editura Economica,
Bucuresti , 2006
2.Pelkmans, J acques, Integrare Europeană. Metode și analiza economică , IER, București , 2003
3.Wallace, H elen, Elaborarea politicilor în Uniunea Europeană , IER, București , 2011

Site-uri internet
1. http://ec.europa.eu
2.http://eur -lex.europa.eu