Influențarea performanței și a poziției financiare raportate în situațiile [607850]

Influențarea performanței și a poziției financiare raportate în situațiile
financiare anuale cu ajutorul metodelor creative
Introducere
Într-unprincipiu internațional, bilanțul contabil este documentul de sinteză care ne
aratăsituația financiar ă și evoluția ei. El îngăduieformulareaunor judecăți de valoare privind
eficiența și riscul aferente unei întreprinderi, precum și aprecierea mișcărilor viitoare de numerar .
Din ace astăcauză , întreprinderile sunt tentate săurmăreascăîmbunătățirea bilanțului ca
format , cât și modificarea contului de profit și pierdere. Contul de profit și pierdere
cercetează totalitatea operațiilor care și-au adus contribuția la formarea rezultatului, profit sau
pierdere.
Teoria economică consideră că țelulsocietăților este max imizarea profitului. Totuși , sunt și
întreprinderi care doresc să realizeze doar un profit acceptabil . Metodele contabile le dau voie
întreprinderilor să prezinte, în anumite limite, rezultate conforme mai degrabă cu obiectivele lor
decât cu realitatea.
Metode creative de modelare a performanței financiare prezentate în situațiile
financiare
Unele dintre aceste metode , numite politici contabile, apar din selecționarea între
diferitele metode de contabilizare și au drept scop fie îndrept area rezultatului curent și a
rezultatului net, fie transformarea structurii rezultatului fără a schimba rezultatul net.
Alte metode , numite decizii de gestiune, nu exprimă o simplă acțiune de înregistrări
contabile, ci operații care au fost realizate cu adevă rat de către întreprindere și au ca și
consecință optimizarea rezultatului curent și a rezultatului net.
Una din metodele creative de manipulare a performanței financiare este legată de
folosirea politicilor contabile. Aceste politici contabile conțin posibilitățile managerilor
privindargumentele contabile. Ele fac referire la:
– determinarea tehnicilor de evaluare și de etalare a docu mentelor de sinteză
– precizarea capacității și a nivelului de agregare a informației publicate în documentele
de sinteză, în general, și în anexă, în special
– stabilirea informațiilor tipărite în raportul de gestiune
– stabilirea perioadei de a face cunoscute informațiile financiare
– editareadin proprie inițiativă a unor acte de sinteză opționale

– renunțarea la anumit e principii contabile.

Obiectivele politicii contabile diferă de la o societate la alta. Astfel, o societate care face
apel la economisirea publică acordă importanță consecințelor financiare ale deciziilor luate, iar o
societate mică sau mijlocie privilegi ază, adesea, optimizarea fiscală.
Ca urmare, politicile contabile pot avea ca obiectiv :
– micșorarea pierderilor publicate
– micșorarea beneficiilor impozabile
– majorarea sau micșorarea rezultatului curent
– majorarea sau diminuarea beneficiilor distribuibile
– netezirea temporară a rezultatelor contabile pentru a reduce riscul perceput de către
mediul financiar,etc
Deciziile de gestiune au ca principal finalitate prezentarea unei imagini diferite a
rezultatului, deși în esență ele nu modifică situația societății . Rezultatul contabil reprezintă deci
un concept foarte elastic. Elasticitatea sa este legată de dimensiunile timp și spațiu.
Elasticitatea în timp provine din raționamentul prezent/viitor și accentuareapotențialului
în folosireaideilor în vederea speciali zării exercițiilor și a conexiunii dintre cheltuieli și venituri,
după cum urmează :
a) legareacheltuielilor curente la încasări în perspectivă
Producția în curs de execuție, contractile pe termen lung și cheltuielile capitalizabile creează
dificultăți în eva luarea la inventar și aduc în discuție problema existenței fluxurilor de venituri
viitoare și a perioadei de recuperare a cheltuielilor capitalizate
b) legarea unor cheltuieli în perspectivă la încasărilecurente
Principiul prudenței obligă managerii să identifice faptele generatoare de cheltuieli viitoare care
își au originea în exercițiul prezent și să constituie provizioane. Provizioanele constituite pot avea
însă efecte diferite asupra rezultatului.
c) includereacâștigurilor viitoare în rezultatul exerci țiului
Cele mai cunoscute exemple de realizare a profiturilor latent pentru a aduce rezultatul exercițiului
la nivelul dorit sunt : vânzările urmate de răscumpărare, vânzarea imobilizărilor vechi.
Privind elasticitatea în spațiu, aceasta re iese din tranzac ții“pe jumătate adevărate – pe
jumătate false” și din clasificarea operațiilor. Se observă deci că tehnicile clasice de îndreptare

sunt întregite , din ce în ce mai mult, de o gestiune reală a rezultatului. Deși această gestiune se
bazează pe acțiunea asupra unor principii contabile, unii autori sunt de părere că nu există totuși
“incompara bilități de fond între principiile contabile fundamentale și contabilitatea creativă, dacă
cea din urmă este utilizată cu discernământ, într -un câmp de aplicare clar delimi tat și în condiții
care respectă spiritul în care această noțiune a apărut ”.
Politica de amortizare influențează evoluția rezultatului. Parametrii prin care se exercită
această influență sunt durata de amortizare și metoda de amortizare. Teoretic, în virt utea
principiului permanenței metodelor, societățile pot influența rezultatul prin politica de amortizare
doar în anul în care realizează o investiție.
O altă politică cu impact asupra rezultatului se referă la provizionare. Provizioanele sunt
desemnate acoperirii de riscuri, cheltuieli sau pierderi al căror obiect este determinat cu precizie,
dar a căror realizare și mărime sunt incerte. Necesitând evaluări , provizioanele concepe condiții
pentru șlefuirea rezultatelor.
Astfel, creșterea provizioanelor în anii beneficiari diminuează rezultatul, iar scăderea
provizioanelor în anii deficitari majorează rezultatul.
Un alt caz vizează firmele mici și mijlocii care se caracterizează printr -un număr redus de
angajați. De cele mai multe ori proprietarul -manager este singurul lor angajat. Această situație
pare să îl avantajeze pe manager, deoarece lipsa cheltuielilor salariale influențează, în sensul
majorării, rezultatul contabil și deci mărimea dividendelor.
Modelarea poziției financiare – metode creative
Majoritatea metodelor de cosmetizare a performanței se întâlnesc la nivelul companiilor
mari, listate pe bursă. Motivele directorilor companiilor listate pentru manipularea conturilor pot
fi diverse :
– netezirea veniturilor
În general, compan iile preferă să raporteze o tendință constantă de creștere a profitului decât să
arate profituri volatile cu o serie de creșteri și descreșteri dramatice. Aceasta se obține prin
constituirea de provizioane mari în anii buni, astfel încât aceste provizioane să fie reduse
îmbunătățind profiturile raportate în anii mai slabi.
– o variantă a netezirii veniturilor este manipularea profitului pentru a corespunde
previziunilor

– directorii companiilor pot aplica politica contabilă de a majora venitul pentru a
distrage atenția de la știri nedorite referitoare la companie
– contabilitatea creative poate menține sau crește prețul acțiunilor
– directorii pot utiliza contabilitatea creativ ă pentru a întârzia difuzarea informațiilor
către piață, având oportunitatea de a beneficia de cunoașterea internă.
Un alt ansamblu de motive pentru punerea în aplicare a contabilității creative în
denaturarea performanței apare datorită faptului că întrepr inderile sunt cauza diverselor forme de
drepturi contractuale, obligații și constrângeri bazate pe sumele raportate în situațiile financiare .
La nivel internațional, în unele sectoare industrial e precum electricitate și telefonie,
companiile de utilități s e află sub autoritatea unui organism guvernamental care stabilește sumele
maxime care pot fi cheltuite. Dacă aceste companii raportează profituri mari, atunci organismal
guvernamental va proceda la micșorarea prețurilor. De aceea, aceste companii sunt inte resate să
aleagă metodele contabile care tind să reducă profiturile lor raportate.
De asemenea, planul de prime pentru director poate fi constrâns de nivelul profitului sau
de prețul unei acțiuni a companiei. Dacă este legat de prețul unei acțiuni, atunci este clar că
directorii vor fi justificați să facă cunoscute situații financiare care să impresioneze piața bursieră.
Dacă bonusurile sunt legate de nivelul profitului raportat, atunci planul prevede că prima este un
procent din profitul peste un nivel min im și este plătită până la un nivel maxim. Astfel :
– dacă profitul se situează între cele două limite, directorii vor pune în practică metode
contabile care să dirijeze profitul către limita maximă
– dacă profitul se află sub limita minimă, directorii vor folosi metode contabile care să
maximizeze provizioanele astfel încât, în anii următori aceste provizioane să fie
repuse la venituri și să mărească profitul
– dacă profitul se află peste limita maximă, directorii vor căuta să micșoreze profitul la
această li mită, iar în anii următori profitul să poată fi majorat.
În țările în curs de dezvoltare, dar nu numai, fiscalitatea este de asemenea, o condiție în
contabilitatea creativă, în situațiile în care profitul impozabil este evaluat pe baza cifrelor
contabile.
Modificarea managementului marilor companii a trage după sine motivația noii echipe
manageriale de a constitui provizioane care asigură că orice pierdere apare ca o responsabilitate a
conducerii precedente.

Tehnicile prezentate mai sus vizează modelarea contului de profit și pierdere, dar aceste
tehnici acționează și asupra elementelor precum capitalurile proprii, îndatorirea, nevoia de fond
de rulment precum și trezoreria și deci asupra poziției financiare.
În virtutea principiului prudenței, activele t rebuie evaluate la costul istoric. Aplicarea cu
strictețe a principiului costului istoric, poate afecta însă imaginea situației financiare a unei
societăți. Din acest motiv, în unele țări, normalizatorii contabili autorizează reevaluarea în
anumite condiți i a imobilizărilor corporale. Utilizând o serie de montaje financiare, firmele pot
transforma unele datorii în capitaluri proprii. Ideea constă în emisiunea de titluri care prezintă
particularitatea că sunt rambursabile doar în momentul lichidării societăți i. Această particularitate
le face asimilabile capitalurilor proprii.
Ca urmare, în bilanț, are loc un transfer de la activele mai puțin lichide (stocurile) la
activele cu grad ridicat de lichiditate (creanțe sau disponibil). În ceea ce privește datoriile care ar
putea să rezulte din returnarea bunurilor, acestea nu sunt prezentate în bilanț ci vor face, în cel
mai bun caz, obiectul înregistrării în conturile de ordine și evidență.
Pentru a obține surse de finanțare, societățile pot acționa și la vânzarea stocurilor.
Universalitatea operației constă în faptul că în contractul de vânzare este prevăzută o opțiune de
răscumpărare a stocurilor. Între data vânzării și data răscumpărării stocului, societatea vânzătoare
folosește rezultatul obținut din operația de vânzare ca o sursă de finanțare.
Toate aceste operațiuni nu prezintă nereguli din punct de vedere juridic. Problemele apar
doar în legătură cu traducerea lor contabilă, ceea ce ne arată că, în ultimii ani, contabilitatea
interna țional ă în general și cea românească în particular a pierdut o parte din atitudineasa pentru a
replica sirenelor cetății comerciale. Și dacă nu dorește să își piardă definitiv sufletul, ea trebuie să
rețină acele criteri i care îi permit să găsească un echilibru j ust între cetatea civică și cetatea
comercială. Mingea se găsește, deci, în terenul profesioniștilor contabili.
Astfel, președintele Institutului experților contabili din Anglia și Țara Galilor (ICAEW)
atrăgea atenția “serioaselor probleme ale împodobirii bilanțului (window dressing) și finanțării în
afara bilanțului (off -balance sheet financing)”.
Un an mai târziu, ICAEW1 a emis o normă tehnică care viza contabilitatea creativă.
Conform acestei norme, alegerea tratamentului contabil adecvat unei operații se face în funcție de
substanța economică a acesteia. Totuși, se face menționarea că, pentru a înfățișa o imagine fidelă

1http://www.icaew.com/en/library

a situațiilor financiare a întreprinderii, este absolut necesară și furnizarea unor informații privind
forma legală a tranzacției.
Contabilitatea creativă a preocupat, de asemenea, profesia contabilă și instanța
normalizatoare din SUA. Astfel, Bullen, spunea că „limitarea contabilității creative reprezintă
unul dintre proiectele cele mai complexe ale organismului american de normalizare ”.
La rândul său, Wild2 atrăgea atenția asupra faptului că, ântrucât contabilitatea creativă
poate să înșele utilizatorii de informații financiar -contabile, utilizarea ei ridică semne de întrebare
asupra obiectivelor documentelor de sinteză.
Combaterea contabilității creative
Contabilitatea este o tehnică destinată colectării, prelucrării și interpretării informațiilor
fluxurilor economice. Fiind în serviciul utilizatorilor, ea trebuie să fie neutră pentru a răspunde
obiectiv tuturor părților interesate de funcționarea ei și de rezultatele societății. În continuare aș
vrea să prezint câteva căi prin care utilizatorii externi de informație financiar -contabilă ar putea
evita capcanele contabilității creative.
În primul rând trebuie vizualizat raportul anua l prin intermediul unor filtre bine stabilite,
filtre ce ar facilita verificarea pe o perioadă mai îndelungată de timp. Folosirea informațiilor de tip
cash flow în detrimentul celor care arată rezultatul este recomandată pentru a evita creativitatea.
Se cun oaște faptul că tehnicile de contabilitate creativă acceptă “aranjarea” rezultatului contabil,
dar nu generează lichidități. Or, disponibilitățile sunt mai importante decât profiturile, deoarece
insuficiența acestora poate determina “prăbușirea” afacerii.

Concluzii
Contabilitatea creativă reprezintă deci o problemă incitantă , care necesită o soluție
energică. Este evident că procesul de normalizare are o mare i nfluență asupra dezvoltării
creativității contabile, în măsura în care acesta se caracterizează pr intr-o multitudine de opțiuni și
referențiale. Ca urmare, armonizarea contabilă devine o bază importantă pentru limitarea
fenomenului de contabilitate creativă. Trebuie subliniat însă că eforturile pe linia armonizării
contabile internaționale se îndreaptă , cel puțin deocamdată, asupra societăților multinaționale și
mai puțin asupra celorlalte societăți. Rezultă că, atâta timp cât mai multe sisteme de referință

2 Warfield,T., Wild, J., Wild ,K. ,1995, Managerial ownership; accounting ch oices and informativeness of earnings ,
Journal of Accounting and Economics, 20: 61 -91

coexist ă, este indispensabil ca societățile să precizeze sistemul pe care l -au utilizat pentru
alcătuirea documentelor de sinteză.
Practica contabilă internațională ne demonstrează că, de fiecare dată când i-a naștere o
directivă nouă, firmele găsesc o modalitate să-imicșoreze impactul.În acord cu aceasta, Devis
spunea că oricât de multe reguli ar i mplementa profesia, întotdeauna vor fi unii care vor găsi o
cale de a “bate” sistemul. Ca urmare, rolul normalizatorilor și profesioniștilor contabili nu este
una deloc simplă, imaginației trebuie să i se răspundă cu imaginație.

Bibliografie
Griffiths, I., 1986. Creative accounting, Sidgwick&Jackson, pp. 1
Jones, M., 2011. Creative accounting, Fraud and International Accounting Scandals, John Wiley and Sons
Ltd., London
Warfield,T., Wild, J., Wild ,K. ,1995, Managerial ownership; accounting choices and informativeness of
earnings , Journal of Accounting and Economics, 20: 61 -91