Situația actuală a societății este destul de incertă dacă ținem seama de faptul că [607838]

1 PREFAȚĂ

Situația actuală a societății este destul de incertă dacă ținem seama de faptul că
datorită secularismului din lume este tot mai mult afectată Biserica, prin actele care se
fac mai nou în afara ei, dar care o vizează în mod direct, aici ne referim la situța în care
Biserica trebuie să răspundă provocărilor de tot felul cum este și cazul căsătoriei sau a
gradelor de rudenie care după Sfintele Canoane sunt înterzise cu orivire la căsătorie.
Căstoria este actul consfințit prin care bărbatul și femeia se unesc până la sfârșitul
vieții dar de multe ori s -a ajuns la situați de divorț iar Biserica trebuia să răspundă
acestor probleme dificile, de aceea prin canoanele Sfinților Părinți, s -a ajuns la
concluzia că este necesar ca familia să nu fie afectată d e slăbiciunile omenești iar taina
cununiei să se săvârșească doar celor vrednici.
În lucrarea noastră am încercat să prezentăm importanța căsătoriei dar mai cu
seamă faptul că rudenia, fie de sânge fie morală sau prin adopție, este un impediment în
săvârși rea cununiei și astfel să prezentăm tpate aspectele canonice, legislative dar și a
dreptului familiei, că este o mare gesală căsătoria între gradele de rudenie.
Lucrarea este structurată pe șase mari capitole care unele dintre ele la rândul lor
sunt struct urate pe subcapitolo.
În primul capitol al tezei noastre am vorbit despre legislația canonică și
importanța acesteia în încheierea căsătoriei, evidențiind rolul fundamental pe care îl
joacă Biserica și legislația canonică, ce își are izvor în dreptul bizan tin.
Capitolul doi vizează necesitatea explicării actelor doveditoare pentru întocmirea
căsătoriei, dar și impedimentele care nu pot da curs unei astfel de taine. Logodna este
prezentată tât din punct de vedere canonic dar și din punc de vedere al evoluție i acestea,
ca un legământ premergător Tainei Cununieie.
În cel de -al trei -lea capitol ne -am aplecat spre definirea termenului de impediment
dar cu precădere asupra impedimentelor cu privire la Taina Cununiei,pentru că, trebuie
să spunem că sunt destule imp edimente atât de ordin moral, religios, fizic, social, dar și
de ordin doctrinar.
Capitolul patru abordează efectele pe care le are taina cununiei si validitatea
acesteia doar dacă este făcută după normele legislative bisericesti, și nu după unele
inovații care nu au nimic în comun cu Biserica.
O problemă destul de spinoasă am aborbat -o în capitolul patru și anume problema
căsătoriilor mixte, care în definitiv ele nu există în Biserica Ortodoxă, decât dacă luăm
în considerare problema etnică.

2 Ultimul capito l abordează problematica încetării căsătoriei unde sunt prezentate
motivele pentru care o căsătorie poate înceta și care sunt consecințele dezastroase ale
divorțului, pentru că divorțul nu este doar un act de divizare a familiei, dau de
despărțire, ci si u n act care lezează Bisereica de aceea o un divorț nu poate fi luat
înconsiderare decât atunci când episcopul acordă divorțul bisericesc.

3
INTRODUCERE

Vorbind despre instituția căsătoriei putem spune că este de origi ne divină , fiind
instituită pentru prima dată de către Dumnezeu în Grădina Raiului, când prin Adam și
Eva s -a stabilit chemarea acestora la această taină, de aceea căsătoria este de origine
divină pentru că vine de la Dumnezeu ca o binecuvântare a familiei , iar familia la rândul
ei este datoare să țină acest legământ ce s -a făcut în Rai, până la sfârșitul zilelor lor
Căsătoria nu are doar rolul de a unii două persoane bărbat și femeie ci are rolul de
a duce mai departe viața pe acest pământ prin nașterea și creșterea de prunci buni, de
aceea Dumnezeu a făcut -o pe femeie din coasta lui Adam și din carnea lui, adică viață
din viața pe care a creat -o Dumnezeu pe pământ prin Adam.1
Prin lucrarea de față ne propunem să abordăm problema căsătoriei atât din punct
de vedere al Dreptului Bisericesc dar și din punct de vedere al dreptului familiei axându –
ne în special pe problema rudeniei care poate fi un impediment la căsătorie, de aceea
vom prezenta opinia Bisericii cu privire la rudenia în cadrul căsătoriei dar în a celași
timp vom prezenta și dreptul familiei în care este acceptată Căsătoria de la un anumit
grad de rudenie.2
Trebuie să spunem din capul locului că familia reprezintă nucleul societății de
care este nevoie indispensabilă pentru a transmite generațiilor viitoare importanța și
rolul familiei în societate. Ba mai mult decât atât, trebuie să spunem că familia creștină
în zilele noastre are un rol deosebit atât din punct de vedere spiritual dar și din punct de
vedere social.
Asistăm la un atac vehement împotr iva familiei tradiționale dar și împotriva
Bisericii care susține familia tradițională, pentru că societatea de astăzi nu mai înțelege
scopul familiei tradiționale și nu mai înțelege rostul și rolul pe care îl are Biserica în
sânul familiei , de aceea ne lo vim uneori de situații când din punct de vedere al dreptului

1 Se pot consulta : Studiul Biblic al Vechiului Testament , Manual pentru Facultățile de
Teologie , Preot Dumitru Abrudan si Preot Emilian Cornitescu – Arheologia biblică , Pr. Prof. dr. Dumitru
Stăniloae, Teologie Dogmatică , Origen Comentariu la Matei , .Prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologie
Dogmatică , Irinee Hausherr Paternitatea și îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creș tin, Paul
Evdochimov Taina iubirii , Sfântul Ioan Gură de Aur Comentariu sau Explicarea Epistolei către Efeseni ,
Pr.dr.Vasile Gavrilă Cununia – viața întru împărăție .
2 Constantin Dron , Canoanele apostolice , Ediția 2, Vol. I, Ed. Cărților bisericești, Bucure ști,
1933, p. 25 .

4 bisericesc căsătoria nu se poate înfăptui iar din punct de vedere al legilor statului este
admisă căsătoria în anumite grade de rudenie.3
În tradiția Bisericii atunci când doi tineri vor să -și un ească destinele existau așa
numitele vestiri sau anunțuri ale intenției acestora, care se făcea de către preot în
Biserică după Sfânta Liturghie, când anunță credincioșii de intenția celor doi tineri iar
dacă cineva dintre ei cunoșteau un impediment ca ei să nu se poate căsătorii erau
obligați să o spună și aici ne referim la gradele de rudenie.
Căsătoria este cea mai frumoasă taina a Bisericii în care Dumnezeu
binecuvintează pe cei ce doresc să -și unească destinele sub binecuvântarea lui Lui.
Dar în acela și timp este și o responsabilitate , cum afirmă și apostolul Pavel pentru
că familia creștină este modelul de urmat pentru cei din jurul ei, iar sacrificiile la care
inevitabil sunt chemați părinții nu fac altceva decât să întărească învățătura pe care
Hristos a lăsat -o moștenire Apostolilor săi iar ulterior nouă.4
Încă din cele mai vechi timpuri au existat discuții cu privire la căsătorie, chiar și
în ceea ce privește gradele de rudenie care au devenit impedimente și nu se puteau
căsătorii tinerii pentru că între ei există un anumit grad de rudenie și se interzice acest
lucru.
Dreptul Bisericesc îndeaproape a analizat și dorit soluționarea acestor probleme
cu care se confruntă Biserica, astfel că prin canoanele Sfinților Părinți s -a reușit
reglementarea grad elor de rudenie dar în același timp sau dat răspunsuri la posibile
încălcări ale legii bisericești cu privire la căsătorie.
Taina în sine a căsătoriei este una sacră , una sfântă , pentru că ea reprezintă
legătura dintre bărbat și femeie cum afirmă Apostolul Pavel, exact cum este legătura
dintre Hristos și Biserică, iar Biserica a condamnat disprețul față de căsătorie prin
canonul 51 Apostolic care prezintă anumite rigori cu privire la căsătorie, sau că această
taină poate fi oarecum stricăcioasă, de aceea am spus că are un rol deosebit, pe de o
parte un rol religios -moral, iar pe de alta parte un rol social și juridic astfel că prin
familie se creează ambientul unei societăți dar în același timp și a statului.5
Chiar Mântuitorul Hristos a fost cel care a bin ecuvântat căsătoria celor doi tineri
prin participarea Sa la nunta din Cana Galilei. Deci nici de cum nu a văzut în căsători

3 Olivier Clement, Întrebări asupra omului , trad. rom. Ierom. Iosif Pop și Pr. Ciprian Șpan,
Alba -Iulia, 1997, p. 12 .
4 Arhimandritul Sofronie, Nașterea întru împărăția cea neclătită , trad. rom. Ierom. Rafail
(Noica), Renașterea, Alba -Iulia, 2003, p. 19 .
5 Jean-CIaude Larchet, Etica procreațui in învățătura Sfinților Părinți , trad. rom. Marinela
Bojin, Sophia, București, 2003, p. 10 .

5 oficiată o înfrânare a râvni religioase și spirituale a omului , ba dimpotrivă omul se poate
mântui atât în cadrul familiei cât și î n viața monahală.6
Așadar familia și căsătoria în sine reprezintă binecuvântarea lui Dumnezeu, însă
au existat situații în istoria Bisericii când unele căsătorii nu puteau fi săvârșite din cauza
unor impedimente, mai exact din cauza gradelor de rudenie car e existau între cei doi
tineri și pe care le propunem spre abordare în lucrarea noastră unde vom vedea în ce
constau aceste impedimente din perspectiva Canoanelor Bisericii Ortodoxe, dar în
același timp vom vedea și ce spune dreptul familiei cu privire la gradele de rudenie ce
pot exista între cei care vor să se căsătorească.7
O abordare importantă este cu privire la impedimentele care lovesc în esența
cununiei și importanța ei pentru că adesea ne confruntăm cu unele situații în care
Biserica nu dă voie săv ârșirii căsătoriei pentru că există un grad de rudenie dar legile
statului, dreptul familiei acceptă din punct de vedere al situației legale această căs ătorie.
Astfel că situația în cele mai multe cazuri este de a respinge Biserica , săvârșirea
tainei, î n sânul ei , însă statul accepta din punct de vedere al legilor și a dreptului familiei
această unitate a familiei.8
O altă problemă este cu siguranță divorțul, știm cu toții că în ultimele decenii
numărul de divorțuri a crescut semnificativ și vom observa că din punct de vedere al
legilor bisericești divorțul nu se poate acorda decât în anumite situații extraordinare dar
nu același lucru putem să spunem despre divorțul care se dă din punct de vedere al
legilor statului. În Biserică trebuie să existe motive bi ne întemeiate pentru care se
acordă divorțul bisericesc iar după normele canonice acest divorț nu -l poate da decât
episcopul locului.
Fără divorțul bisericesc acordat de episcop, practic cununia nu încetează, deci
familia nu este despărțită și în mod logi ci nuci nu se pot recăsători nici unul dintre
membri familei, pentru că doar divorțul bisericesc dat prin pogorământ poate anula
căsătoria.
Totuși sunt nenumărate cazurile de divorț care se face la starea civilă și care nu au
divorțul bisericesc, de aceea Biserica este foarte atentă la astfel de situații unde divorțul
bisericesc nu a fost acordat.

6 Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu , Craiova, 1987, p. 7 .
7 Sfântul Alanasi e cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului , Cap, III, irad. rom. Pr. prof.
dr. Dumitru Stâniloae, în „Părinți și Scriitori Bisericești”, vol . 15, București 1987 p 92 -93.
8 Pavel Florenski, Stâlpul și Temelia Adevărului . Încercare de teologie ortodoxă în 12 scrisori ,
trad. rom. Emil Iordache, Pr. Iulian Fripiu și Pr. Dimitrie Popescu, Polirom, Iași, 1999, p. 272.

6 O altă problemă deosebită este și problema căsătoriilor mixte care în Biserică
practic nu există, când vorbim de căsători mixte practic vorbim de căsători de et ni
diferite și nu de confesiuni diferite.

7
CAPITOLUL I
LEGISLAȚIA CANONICĂ ȘI IMPOR TANȚA EI PENTRU
ÎNCHEIEREA UNEI CĂSĂTORII CANONICE

I.1. Cadrul general
Pentru a vorbi despre legislația canonică și importanța ei în încheie rea unei
căsătorii recunoscute din punct de vedere canonic, trebuie să facem o prezentare
generală asupra semnificației dreptului bisericesc , astfel că omul în decursul vieții sale
dobândește pe lângă noi drepturi și anumite îndat oriri dar și abilități car e se r aportează
la anumite situații.9
Raportarea omului la aceste legi reprezintă de fapt alegerea unui stil de viață pe
care și-l asumă, în funcție de dorința lui de a trăi în anumite reguli și anumite norme .
În ceea ce privește dreptul , trebuie să spunem că își are i zvorul în dreptul Roman
care ulterior a fost folosit în alcătuirea dreptului bizantin, iar dreptul bisericesc Bizantin
a reușit să organizeze statutul de funcționare a l bisericilor locale , care prin adoptarea de
norme și legi a păstrat învățăt ura de credință transmisă de Mântuitorul Hristos atât cu cei
ucenicilor cât și episcopilor care au fost puși să cârmuiască Biserica instituită de
Domnul Hristos.10
Din c ele mai vechi timpuri creștine Biserica s -a organizat după învățătura
Sfinților Părinți și mai cu s eamă după canoanele date de aceștia la cele șapte Sinoade
Ecumenice , canoane care aveau în vedere soluționarea unor probleme de ordin dogmatic
dar și a unor probleme de ordin canonic , de aceea Sfintele canoane rămâ n general
valabile atâta vreme cât va exista Biserica lui H ristos .11
Legile romane au avut drept scop îndreptarea omului din punct de vedere al
statului laic, dar unele dintre aceste legi au fost adoptate și în dreptul Bizantin , care de
fapt este părintele dreptului bisericesc , al biseri cilor locale și după cum bine știm și
Biserica Ortodoxă Română și -a alcătuit dreptul bisericesc după dreptul Bizantin în ceea

9 Sfântul Clement Romanul Epistola către Corinteni (II) , Cap. XII, trad. rom. Pr. dr. Dumitru
Fecioni, în Scrierile Părinților Apostolici, Buc urești, 1995, p. 117 -118.
10 Pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Teologia Dogmatică Ortodoxă , voi. I, Editura Institutului
Biblic și de Misiune, București, 2003, p. 411.
11 John Meyendorff, Teologia Bizantină , Traducere de Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Editu ra
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București – 1996, p. 121 .

8 ce privește statutul de funcționare al bisericii , el este aprobat de către forumul suprem al
acesteia și anume de către Sfântul Si nod.12
Dacă ar fi să vorbim din punct de vedere istoric . dreptul bisericesc sa format cu
siguranță după edictul pe care la dat Constantin cel Mare și anume edictul de la Milan
când creștinii aveau voie să -și manifeste sentimentul lor religios în public fără a mai fi
persecutați , în aceste condiții Biserica s -a văzut în fața unei invazii mari de creștini care
doreau să facă parte din sânul ei .
Însă odată cu acest edict a slăbit și credința credincioșilor dar mai cu seamă au
apărut și numeroase învățături greș ite sau eretice , de aceea era necesar ca Biserica să
dea niște norme , niște legi prin care să se organizeze și astfel a avut loc întrunirea
primului Sinod Ecumenic din anul 325 ținut la N iceea , unde au fost dezbătute atât
probleme de ordin doctrinar prin c ombaterea erezie lui Arie dar și probleme de ordin
juridic și administrativ .13
Normele canonice sunt măsuri prin care credincioșii , ca fiind membri activi ai
Bisericii și trăind printr o comuniune religioasă aveau nevoie de o reglementare a
relației dintre Biserică și dintre instituția sacerdotală și clericală, de aceea normele
canonice rep rezintă niște reguli prin care a utoritatea legi slativă bisericească hotărăște
cum este necesar să se acționeze s au să se comporte credincioșii Bisericii în diferite
situaț ii, care pot apărea în decursul timpului , având drept scop acțiunea de a păstra
nealterate învățătura de credință .
Sigur că istoria bisericească a demonstrat că era nevoie de astfel de norme
canonice care sau constituit în diferite rânduieli , chiar obiceiu ri sau tradiții religioase ,
normele canonice prevăd și anumite sume de norme morale , de norm e religioase care
sunt elaborate de anumite organisme bisericești pe care le numim sinoade .14
Cu siguranță că trebuie să existe o relație strânsă între membrii Biser icii și
valorile pe care le dă Biserica, valori spirituale și care este în permanență în atenția ei ,
de aceea prin elaborarea acestor norme de conduită canonică Biserica încearcă să
urmărească o promovare a valorilor veșnice și acestea fiind sfințenia , binele, frumosul ,
onoarea cinstea și dreptatea .15

12 Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Căsătoria și familia în lumina Sfintei Scripturi. Nașterea de
prunci, scop principal al căsătoriei , în „Mitropolia Ardealului ”, XXX ( 1985), nr. 9 -10, p. 584 .
13 Alexandru Stănciulescu -Bârda, Drept canonic – curs ținut la Facultatea de Teologie a
Universității "Al. I. Cuza" din Craiova în anul universitar 2005 -2006, Editura Sitech, Craiova, 2006, p.
121.
14 P. S. dr. Laurenliu Sireza, Epi scopul Caransebeșului, Tainele de inițiere creștinii în Bisericile
Răsăritene . Trinitas, Iași, 2002, p. 83 .
15 Hamangiu, Matei G. Nicolau, Dreptul roman , vol. I, ed. Librăriei Socec, București, 1930, p.
274-277; I. C. Cătuneanu, Curs elementar de drept roma n, Cluj -Napoca, 1922, p. 110 -112.

9 Putem considera că normele canonice sunt prezentate ca și caracteristici în raport
cu principiile religioase dar și cu normele etice care rezultă din acestea , totuși normele
canonice sau regulile de Drept canon ic bisericesc au un rol deosebit în ansamblul
normelor religioase , dar și morale , și provin din poziția pe care o are dreptul canonic în
sânul Bisericii dar și de forța de intersectare pe care o exercită asupra comunității
credincioșilor .16
În ceea ce prive ște aplicarea corectă a normelor canonice este nevoie însă de o
cunoaștere foarte bună a elementelor structurale , cum ar fi ipoteza sau dispoziția dar și
sancțiunea , pentru că dacă acestea nu se găsesc în același canon dat de Sfinții Părinți , se
pot găsi î n canoane elaborate de același Sinod sau în alte cazuri , în alte canoane , la care
se face referi re sau care pot fi subiective.17
Trebuie să spunem că aceste norme canonice , de alt fel ca și normele juridice ,
acționează în timp în spațiu dar și asupra persoa nelor la care se referă pentru că aceste
norme au efecte și se aplică numai la fapte care se petrec în perioada în care sunt în
vigoare .
Deci în principiu normele canonice intră în acțiune din mom entul când au fost ele
elaborate sau conceput e, de regulă în să nu se restabilește dura ta aplicării lor și nici nu se
indică momentul când se încheie acțiunea acestei norme canonice .18

1. 2. Importanța Legislației canonice pentru încheierea căsătoriei.
Sigur că din punct de vedere al vieții de familie , dar mai cu se amă din punc de
vedere religios , este necesar să existe o legislație în ceea ce privește căsătoria religioasă
sau cununia, pentru că doar printr -o astfel de legislație se poate încheia un asemenea act
prin c are se validează din perspectiva Bisericii relația dintre barbat și femeie.19
Legislația canonică este foarte importantă pentru că prezintă situații în care nu se
pot face astfel de căsătorii din cauza gradului de rudenie apropiat, și astfel căsătoria
devine nulă, sau nu se poate efectua, cum este situa ția a doi frați cu două surori, ei nu se
pot căsători decât de -odată și în aceeași biserică, pentru că altfel apare grad de rudenie
între ei și căsătoria este nulă.

16 P. F. Girard, Manuel élémentaire de droit romain , ed. Rousseau et Cie, Paris, 1929, p. 165 –
166.
17 Alexandru Stănescu, Familia, în Funeraria Dacoromana , Presa Universitară Clujeană, Cluj –
Napoca, 2003, p. 128, n. 21, 23.
18 Tacitus, Annales, III, 33, 34; Anthony B. Marshall, Tacitus and the Governor’s Lady : a note
on Annals 3.33 -4, în Women in Antiquity, ed. Ian McAuslan, Peter Walcot, Oxford, 1996, p. 18 -22.
19 P. Veyne, Lumea romană, în Cea mai frumoasă istorie a iubirii , ed. Dominique Simonnet,
ed. Artemis, Pitești – București, 2004, p. 26 -28.

10 Prevederile canonice fac referire și la integritatea persoanei, adică un om bolnav
psihic, care nu este în toate facultățile mintale, nu poate avea discernămând, deci prin
urmare nu poate să încheie un act de căsătorie nici măcar în Biserică.20
Trebuie să spunem că autoritatea legislativă în Biserică este Sinodul, doar el poate
da norme canonice sau actualiza unele norme canonice cât și decizia de schimbare a
unor situații legilative, de aceea cu privire la căsătorie legiuirile bisericesti respectă într –
u totul hotărârile Sfintelor Sinoade Ecumenice, de la cere nici o biserică autocefală nu
face r abat, și nici o Biserică nu schimbă canonul care vizează această situație. Dar în
același timp putem vorbi și de dispense care vin în urma unor dezbateri și hotărâri
sinodale.21
Cu privire la căsătorie și aici avem câteva situații când se impun acordarea de
dispensă cu privire la timpul săv ârșirii acesteia sau cu privire la persoane, dar nu
modifică cu nimic hotărârile sinodale.
Fără o legislație corectă nu putem vorbi de o păstrare a canianelor, de o păstrare
nealterată cu m adesea se interpretează de cei ca re nu cunosc problematica aceasta, totuși
din cele mai vechi timpuri legislația bisericească a avut un rol importat pentru cârmuirea
Bisericii și în special pentru dezvoltarea sistemului legislativ cu privire la normele
canonice și la normele de conduită m orală pe care Biserica le-a pus la dispoziția
credincioșilor prin preoți și prin ierarhi care să țină vie conștiința omului.
După cum se poate observa legislația cu privire la întocmirea căsătoriei este una
destul de complicată având în vedere faptul că su nt situații în care nu se poate încheia un
astfel de contract de căsătorie datorită unor impedimente pe care le vom dezbate în
capitolele ce urmează, și care din punct de vedere al Bisericii nu pot fi recunoascute ca
fiind comforme cu Sfintele Canoane, de aceea s -a structurat această legislație bine
definită și care se bazează pe Sfintele Canoane ale Sinților Apostoli.
Dacă nu s -ar respecta normele canonice cu privire la săvârșirea tainelor și cu
precădere la săvărșirea Cununiei situația Bisericii Ortodoxe ar fi asemenea Bisericii
Romano -Catolice, ar fi un haos și o neorânduală.
Ce este important de reținut în toată această dezbatere, este fapltul că Biserica
Ortodoxă rămâne consecventă și păstrează nealterată învățătura ei, fără să se abată de la
adevăr și de la principiul sinodalității.

20 Al. Stănescu, Familia în Dacia romană , Cluj Napoca, 2003, p. 86 .
21 P. Veyne, Nunta la romani, în Cea mai frumoasă istorie a iubirii , ed. Dominique Simonnet,
ed. Artemis, Pitești – București, 2004, p. 122 .

11 Totuși au existat numeroase situații când impedimentele la căsătorie au fst
încălcate cu bună știință dar în cele din urmă s -a revenit la normele canonice iar azi
putem spune că Biserica Ortodxă păstrează nealterată norma ca nonică.

12 CAPITOLUL AL II -LEA
ACTE PREMERGĂTOARE ȘI PREGĂTITOARE
CĂSĂTORIEI

Pentru încheierea căsătoriei sigur că sunt câțiva pași de urmat în ceea ce privește
raportul de valabilitate a acestei taine .
În primul rând este vor ba de acordul consimțit între bărbat și femeie , iar în al
doilea rând trebuie să nu aibă impedimente canonice cu privire la această unitate dintre
cei doi , pentru că sa întâmplat în istoria Bisericii ca cei care doreau să se căsătorească să
nu îndeplineasc ă condițiile canonice ,
Trebuie să spunem că Biserica a vegheat perma nent ca tainele să fie săvârșite în
mod corect și să nu se încalce sfintele can oane pentru a nu duce o lezare Bisericii iar
mai cu seamă pentru ca familia întemeiată , în urma acestui acor d consfințit să ducă pe
mai departe generațiile viitoare .22
Pentru întocmirea acestor acte premergătoare dar și pregătirea pentru casatorie cei
doi tineri , în primul rând trebuie să fie membri ai Bisericii, adică să fie botezați în cadrul
Bisericii Ortodoxe , astfel încât să nu existe situații de căsătorii mixte cum vom vedea
într un capitol viitor .
Deci Căsătoria se poate săvârși doar atunci când cei doi tineri sunt botezați în
cadrul Bisericii Ortodoxe iar ca martor i sau nașii trebuie să fie tot o familie d e buni
creștini , dacă se poate mai înaintați în vârstă , pentru că nașii nu au doar un rol de
martori în cadrul acestei taine și mai mult decât atât a sunt deja părinții spirituali ai
acestor doi tineri .23
În principiu omul chiar de la începuturi le existențe i sale a avut, c u siguranță
întrebarea în sinea l ui, cine este și încotro se îndreaptă , iar din perspectiva antropologică
putem spune că Dumnezeu la făcut pe om și la pus în Grădina Raiului ca să stăpânească
această grădină , dar nu la lasat singur , și a fă cut persoană pe măsura lui moment în care
a creat o pe Eva , care să -i fie alături în această grădină.
Lumea în decursul istoriei , a evoluat iar relația dintre bărbat și femeie trebuia
consacrată într un fel sau altul , nu prin simple formalități sau prin si mple de clarații și
mai cu seamă printr un legământ care să treacă dincolo de starea unor acte sau a unor

22 Pr. Dr. Gheorghe I. Soare, Însemnări asupra noului statut de organizare , în „Glasul
Bisericii”, an VIII (1949), nr. 5 -6; p 133 .
23 Pr prof dr Valeriu Șesan, Revizuirea canoanelor și altor norme bisericești, precum și
codificarea l or, în „Candela”, an. XLVII, 1936, p. 145 .

13 norme , și să îl ducă pe om în fața lui Dumnezeu , de aceea în Vechiul T estament
căsătoria era foarte atent supravegheată , chiar și logodna se făcea cu fo arte mare atenție
iar în Noul Testament , această unire dintre bărbat și femeie ajunge să fie ridicată la rang
de taină.
Chiar Mântuitorul Hristos binecuv intează căsătoria la nunta din C ana Galilei ,
unde săvârșește acea m inune binecunoscută și prin ace asta Mântuitorul arată întregii
lumi că taina cununiei este leg ământul pe care cei doi tineri îl fac un u fațî de altul și față
de Dumnezeu .
Pentru că cea mai mare porunca pe care o dă Mântuitorul I isus H ristos este
porunca iubirii.24
Trebuie să spunem că în ant ichitatea romană dar și în antichitatea greacă căsătoria
avea un rol pur terestru , Vechiul T estament în schimb d obândește o altă perspectivă a
mântuirii , pentru că în perioada vechi testamentară căsătoria avea și o simbolistică
divină , în ceea ce privește Noul Testament , căsătoria nu este altceva decât taina iubirii
lui Dumnezeu , chiar Mântuitorul Iisus Hristos confirmă instituirea căsătoriei care avea
loc încă din Grădina Raiului , iar la cincizecime , căsăto ria primește noțiunea de taină
pentru că atunci Mâ ntuitoru l Iisus Hristos trimite asupra ucenicilor săi Duhul Sfânt prin
care pot oficia tainele Bisericii .25

2.1 Logodna
Prin logodnă se înțelege legătura ca un act premergător al căsătoriei dintre un
bărbat și o femeie , logodna fiind un act premergător pen tru că atât din Vechiul
Testame nt cât și din dreptul roman reiese că logodna este acea promisiune din ambele
părți sau reciprocă dintre un bărbat și o femeie , care doresc în viitor să se căsătorească și
să își întemeieze o familie.
De aceea în Biserica Ortodoxă logodn a își are rostul și rolul ei în cadrul tainei
căsătoriei și de regulă logodna se săvârșește înaintea tainei căsătoriei , după cum sa
hotărât la Sinodul 6 Ecumenic în canonul 98 , care susține că vinovat de adulter e ste cel
care va lua în căsători e o femeie care este logodită cu un alt bărbat , astfel se încalcă
actul logodnei pe car e îl făcuse femeia înainte.
Marele părinte al Bisericii și anume Sfântul Vasile cel Mare s ubliniază în canonul
69 rînduială logodnei și hotărăște ca logodnicul care ar f i avut raporturi intime cu

24 Ioan Dură, Noul Cod de Drept canonic al Bisericii Romano -Catolice , în „Ortodoxia” an
X(1986),nr 2, p. 133 .
25 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Noul Cod canonic al Bisericii latine , în „Mitropolia
Ardealului”, an X VII(1983), nr 2 -3, p. 155 .

14 logodnica sa , dar înainte de încheierea căsătoriei , cere sa fie sancționat și oprit de la
Sfânta Împărtășanie astfel a plicând pedeapsa numai pentru înfrânare , iar nu și pentru
desfrânare , socotind Sfântul Vasile cel Mare că ; omul a păcă tuit cu o femeie care nu era
cu totul străină de el.
În ceea ce privește dreptul Roman trebuie să spune m că logodna nu avea urmări
de drept, deși era încheiată printr -un contract scris și verbal între cele două părți , care
arată de fapt legătura din tre cele două persoane , însă cei doi lo godnici nu erau obligați la
promisiunea făcută , în acest moment dacă între timp unul dintre ei se răzgândi există o
consecință care se putea spune și anume bărbatul vinovat de nerespectarea logodnei
avea anumite rețin eri, atât din ceea ce privește darurile oferite , dar în cazul în care
continua această relație până la căsătorie și ulterior darurile care trebuia să le ofere .
În mentalitatea grecească tinerii care doreau să se logodească mergeau la templu
unde aduceau an umite sacrificii și făceau anumite rugăciuni și ritualuri pentru ca
logodnă , din acest punct de vedere devenea sacră.26
În cadrul Bisericii , logodnă primește un statut sacru pentru că prin logodire a celor
doi tineri de fapt venea binecuvântarea lui Dumnezeu , asemenea ca la încheierea
căsătoriei , logodnă astfel a devenit obligatorie ca un prim act premergător al tainei
cununiei , fără de care nu se putea săvârși .
Logodirea se făcea prin punerea acel or inele care reprezentau unitatea dintre
bărbat și femeie și trebuie să spunem că logodna putea fi încheiată și la o vârstă mai
mică decât cea prevăzută , în cazul încheierii căsătoriei și anu me între 7 și 8 ani dar
trebuia să existe consimțământul părinților , în ceea ce privește efecte le logodnei dar și
raportul ei cu taina cununiei a cestea le fixat împăratul Leon Filos oful care a trăit între
anii 876 -912.
Au existat situații în care logodna putea fi oprită , astfel că oprirea logodnei
reprezintă o obligație morală pentru cel care mai era logodit cu altă persoană și nu putea
să se logodească pentru că , în acest caz se produce un grad de rudenie între cei doi
logodiți .27
În primele secole creștine logodnă se făcea separat de taina cununiei însă odată cu
apariția bisericilor autocefale și cu diferența dintre legislație biser icească și legislația de
stat s -a ajuns la concluzia că logodna trebuie să facă împreună cu taina cununiei , de
aceea și Biserica Ortodoxă Română , care sa confruntat cu unele situații de acest gen a

26 Nicolae Dură, Noul Cod de Drept canonic al Bisericii Romano -Catolice. Reflecții ale
canoniștilor și eclesiologilor catolici, în „Ortodoxia”, An XIII(1983), nr 4, p. 211 .
27 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Codex juris canonici , în „Studii Teologice”, an XX(1984), nr.
9-10, p. 89 .

15 hotărât în anul 1865 când de fapt a intrat în vigoare Codul Civil , că logodna să se
săvârșească odată cu taina cununiei , trebuie să spunem că acest caracter exclusiv civil al
căsătoriei la păstrat și codul familiei care a intrat în vigoare la data de 1 februarie 1954 .
Articolul 3 din acest cod al familiei su sține că numai căsătoria încheiată în fața
delegatului de stare civilă , în speță a primarului , dă naștere drepturilor și obligațiilor de
soți, iar articolul 18 p recizează că , căsătoria nu poate fi dovedită decât prin certificatul
de căsătorie care este lib erat pe baza actului întocmit dintre cele două persoane , mai
trebuie să spunem că din punct de vedere al dreptului civil , logodna și căsătoria sunt
valide doar după semnarea de către cei doi a certificatului de căsătorie , fără să ia în
seamă logodna și cun unia religioasă.28
Au existat în decursul timpului situatii î n care un bărbat se logodește cu o fată iar
ulterior renunță la logodna dintre ei , găsind duși o altă fată cu care se logodește , urmând
să se căsătorească , în această situație Biserica prin canonul 98 T rulan a intervenit
susținând că bărbatul care săvârșește un astfel de act este pedepsit ca și un adulter ,
pentru că nu a fost desfăcută logodna anterioară celei la care a dorit să adere acesta.29

2.2. Strigările sau vestirile
Tot datorita experientelo r cu care se confruntă Biserica , în decursul timpului sau
hotărât ca înainte de a se logodi doi tineri există așa nu mitele vestiri sau strigări, acestea
constau în anunțarea în biserică a intenției celor doi tineri de a se căsătorii , care se făcea
timp de trei săptămâni iar credincioșii care cunoșteau acești tineri aveau obligația dacă
existau anumite impedimente de ordin religios sau de ordin tehnic , sau de ordin moral ,
avea obligația să anunțe preotul pentru a nu săvârși o taină a cununiei care să nu fie în
normele canonice.30
Chiar dacă actul căsătoriei din punct de vedere al statului sau din punct de vedere
al actului civil , este reglementat prin codul familiei , din perspectivă religioasă actul în
sine este reglementat de către biserică , de aceea trebuie să existe un raport între stat și
biserică , înainte de a se aproba încheierea acestei căsătorii și este necesară o
documentare cu privire la raporturile dintre soți , ca să nu existe între ei impedimente
canonice iar din punct de vedere al codului familiei și din punct de vedere al canoanelor
Bisericii și care se opune încheierii căsătoriei între cei doi , trebuie să spunem că în

28 Diac. Drd Miron V. Mihuț, Instanțele judiciare în Bisericile Ortodoxe , în „Studii Teologice”,
seria a II – a, nr. 9 -10, 1966 , p. 133 .
29 Lect. Univ. Dr. Mihai L. Iulian Constantinescu, Biserica și institu tia casatoriei. Conditiile
administrarii casatoriei. Studiu juridico -canonic , Editura Aius, Craiova, 2008, p.233 .
30 Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Rus , Ghid canonic privind delictele bisericești, în “Mitropolia
Banatului”, an. XXXV(1985), nr. 9 -10, pp. 620 -627.

16 articolul 13 din Codul familiei este prevăzută datoria pe care o au viitorii soți , de a arăta
în declarațiile de căsătorie că nu au nicio piedică l egală pentru a înfăptui acest act iar
articolul 14 susține că oricine se poate opune la căsătorie dacă sigur există un motiv bine
întemeiat sau dacă se demonstrează că nu îndeplinesc anumite obligații în încheierea
acestui act.31
Trebuie să spunem că Biserica a respectat întotdeauna toate dispozitivele prin care
statul a reglemen tat căsătoria civilă sub aceast cod al familiei , inclusiv hotărârile pe care
le-au luat în conformitate cu articolul 15 din verificarea care se face pentru cei care v or
să se căsătorească , dar Biserica pe lângă toate acestea mai are la dispoziție și
reglementările canonice sau legiuirile bisericești cu privire la căsătoria religioasă .
Astfel că preotul paroh trebuie să f ie foarte atent atunci când vin la el tineri să se
căsătorească și trebuie să cerceteze cu atenție cele două familii pentru a apro ba această
căsătorie a lor.
În primul rând cei doi tineri trebuie să fie creștin i ortodocși botezați în Biserica
ortodoxă , în al doilea rând nașii trebuie să fie și ei la râ ndul lor creștin i ortodocși
botezați în cadrul Bisericii dar, și cununați religios , iar nu în ultimul rând trebuie avut în
vedere și situația fizică și psihică a celor doi tineri , în sensul că cei doi tineri trebuie să
fie integri din punct de vedere fizic dar și psihologică sau psihică pentru că altfel
căsătoria poate fi anulată .32
După ce p reotul a cercetat cu deamănuntul dosarul de căsătorie urmează acele
vestiri sau strigări care se fac în biserică imediat după Sfânta Liturghie , de regulă ele se
fac trei duminici la rând , dinaintea incheierii actului căsătoriei între cei doi tineri iar ,
dacă nu există nici o problemă din punct de vedere religios , moral , canonic sau din
punct de vedere al codului f amiliei urmează pașii următori, c ând se săvârșește taina
căsătoriei propriu zise cu logodna înainte33.

2.3. Timpul căsătoriei
Timpul casatoriei este determinat de vârsta mirilor , și anume trebuie să fie majori
din punct de vedere al legislației statului , bărbatul să împlinească 18 ani de asemenea și
fata, iar dup ă vârsta majoratului s e consideră că îndeplinesc vârsta de a se putea căsători ,
în ceea ce privește legislația de stat, p utem afirma că au existat cazuri când vârsta

31 Pr prof dr Valeriu Șesan, Revizuirea canoanelor și altor norme bisericești, precum și
codificarea lor , în „Candela”, an. XLVII, 1936, p. 145 .
32 Prof. Iorgu D. Ivan, Codul… , p.473 .
33 Dr. Dr.Valerian Șesan, Obligativitatea căsătoriei bisericești… ., p.212 .

17 căsătoriei la femei a fost de 16 ani însă Biserica recunoaște ca fiind validă căsătoria
civilă d oar după îndeplinirea majoratului.34
În Biserică timpul are alte dimensiuni decât în spațiul laic astfel că atâta vreme cât
suntem sub presiunea timpului e greu, poate imposibil să scriem despre el. Uitându -ne
în jurul nostru vedem tot felul de oameni , de la cei mici la cei mari și asistăm
neputincioși cum timpul a trecut prin ei sau ei prin timp, ajungând să ne întrebăm ce -i
timpul, de unde vine și cât mai durează?35
Aruncând o privire trecătoare (la fel de trecătoare ca și noi) prin gândirile
teologic e și filosofice, nu este chiar atât de imposibil să constați că timpul este cel mai
bun prieten al tinerilor și cel mai mare dușman al bătrânilor încărunțiți de vremi.36
Timpul nu este doar ceea ce a trecut sau ceea ce este, ci și ceea ce va fi, este
trecut ul, prezentul și viitorul deopotrivă. În viață este timp pentru toate, dar nu tuturor le
acordăm suficient timp, el se pierde adesea inutil, fără sens, fără rost.
Chiar și acum când scriu aceste rânduri, conștientizez că acea clepsidră a timpului
lasă tot mai puține clipe deasupra și tot mai multe scurse și, totuși, cred că merită o
astfel de „pierdere de timp” scriind despre el.37
Vremile, timpul a fost creat de Dumnezeu pentru a -și cunoaște omul anii, zilele și
clipele vieții sale și, implicit, de a se buc ura de fiecare clipă petrecută în comuniune cu
El. Acesta este timpul sacru, timpul sfânt, liturgic, timpul petrecut în Hristos, fiind
vreme pentru toate. Biserica a înțeles acest timp punându -i omului la dispoziție vreme
pentru toate, pentru rugăciune (ce le șapte laude), pentru lucru ( ieși-va omul la lucrul său
și la lucrarea sa până seara ), pentru meditație ( cugetat -am la toate lucrurile mâinilor
Tale), pentru odihnă ( soarele și -a cunoscut apusul său, pus -ai întuneric și s -a făcut
noapte ).
Timpul se regăs ește și -n viața noastră laică, strict umană: ne naștem, creștem și
îmbătrânim, dar toate cu un scop, cu un sens, pe care trebuie să -l (re)descoperim.38
Scurgerea timpului nu înseamnă doar trecutul, pentru că trecutul e și clipa de
acum, scurgerea timpului e drumul nostru spre veșnicie, spre atemporalitatea împărăției
cerești, unde timpul nu există, ci doar prezentul continuu. Orice clipă petrecută fără
Dumnezeu este un timp pierdut, trăit inutil. Ioan al Crucii, misticul din perioada Evului

34 Dr. Dr.Valerian Șesan, Rudenia… , p. 23.
35 Pr. Dumitru Stăniloae, Din aspectul sacramental al Bisericii , în „ Studii Teologice” an
(1966), nr. 9 -10, p. 533 .
36 Prof. Dr. Milan Șesan, Obligativitatea căsătoriei bisericești după canonistul Dr.Valeri an
Șesan , în „Biserica Ortodoxă Română”, LIX (1941), nr. 9-10, pp. 530-531.
37 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Rudenia.. ., p. 98.
38 Dr. Nicodim Milan, Canoanele sinoadele… , p. 423.

18 Mediu, scria, în ale sale Opere Majore , următoarele: „ A avea o mare durere pentru
fiecare timp pierdut sau răstimp în care nu l -am iubit pe Dumnezeu ”.
Sigur că timpul fizic, în zilele noastre, parcă se scurge într -un mod mult mai alert,
adesea auzim afirmații de genul: „nu mai am timp”, „nu -mi ajunge timpul” sau „mai
demult parcă timpul era altfel, aveai vreme pentru toate”, nu că acum nu ar putea fi așa,
însă modul în care ne cheltuim timpul nostru este unul hilar, vremea de acum e
caracterizată prin viteză, grabă etc., om ul se grăbește spre ceva ce -și pierde sensul în
materie în consum și în cheltuirea timpului în mod haotic.
Timpul nostru al fiecăruia se scurge fără să ne întrebe dacă vrem sau nu, el este
cum afirma odinioară Dimitrie Cantemir (1673 -1723), în lucrarea sa Sentenții , că timpul
este „ dascălul și învățătorul tuturor ”, el, timpul, ne învață să -l prețuim să profităm de el,
lucrând fiecare în parte talantul dat.
Adesea, în momentele grele din viața noastră timpul poate deveni, cum afirmă
scriitorul latin din seco lul I, Publilius Syrus, în opera sa Sententione , „cel mai prețios
sfătuitor al omului ”, dar și acest timp va avea un sfârșit când va hotărî Dumnezeu și
atunci timpul va fi: „ ultima înmormântare a lucrurilor ” cum mărturisește Seneca în
scrisoarea către Luci um (Epistulae ad Lucium).39
Dacă ne uităm puțin în istorie vedem că toate au luat ființă de la Dumnezeu și El
le-a făcut în timp – „și a fost seară și a fost dimineață ziua întâi… ” – de aceea și poetul
grec Pindar (născut probabil în jurul anului 522 î. H r.), afirma în „ Ode”, că „ timpul este
părinte al tuturor lucrurilor ”. Acest timp, sub presiunea care trăim fiecare este uneori și
cel mai bun medic, este, cum afirmă filosoful evreu Philon Iudeul din Alexandia (20 î.
Hr. – 50 d. Hr.), în lucrarea sa Fragme nte, – „doctorul sufletului ”.40
Mai putem vorbi și de un timp al dragostei, al iubirii ce a trecut, în sens profan, de
fiecare lucru frumos și pierdut ce lasă în suflet o rană, dar timpul vindecă această rană,
poate nu deplin, dar într -o mare măsură. Sigur timpul este aspru mai ales cu cei bătrâni,
iar omul se dovedește neputincios în fața scurgerii timpului. Poetul și dramaturgul rus
Aleksandr Sergheevici Pușkin (1799 -1837) scria în poezia Iubita mea e vremea , tradusă
în românește întâia oară de Al. Philipp ide în 1834, următoarele: „ Trec zile după zile și
fiecare ceas/Mai smulge -un fir de viață/Noi mergem mai departe/Și tot croind la planuri
deodată dăm de moarte ”.41

39 Dr. Dr.Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 189.
40 Prof. Iorgu D. Ivan, Căsătoria – Sfânta taină a Bisericii și instituției juridică a statului , în
Revista „Biserica Ortodoxă Română”, CI (1 983), Nr. 9-10, p. 121 .
41 Pr. Dr. Gheorghe T. Soare, Impedimente la căsătorie și motive de divorț , în Revista „Biserica
Ortodoxă Română”, LXI (1943), nr. 4-6, p. 230.

19 Pentru unii timpul e de -a dreptul plictisitor, mulți tineri se vaită că n -au ce face cu
timpu l, pierzându -și clipe după clipe inutil, să nu mai vorbim de „generația internet”,
care omoară timpul stând toată noaptea cu retina lipită de ecran și îmi aduc aminte de
lucrarea teoreticianului și filosofului englez Herbert Spencer (1820 -1903), Definiții , în
care spune că timpul este „ ceea ce oamenii încearcă întotdeauna să omoare, dar care
termină prin a -i omorî ”.
Lucrurile eterne, veșnice nu sunt supuse timpului, chiar dacă ele s -au plăsmuit
într-un fel sau altul în timp, ele rămân veșnice pentru că au c auzalitate în Dumnezeu și
aici mă refer la Biserică, la Mireasa lui Hristos pe care a instituit -o pentru veșnicie.
Dar oare trece timpul sau noi trecem prin el? Oare scriitorul maghiar Imre
Madach, părintele lucrării Tragedia omului , nu are dreptate când s pune că „ nu vremea
trece, noi călătorim ”? O viață întreagă suntem călători pe acest pământ, suntem în
trecere mergând spre un loc bine definit, trăim permanent cu nostalgia celestă și Denis
Diderot (1713 -1784) – filosoful francez din perioada iluminismului – credea că „ totul
dispare, totul trece … doar timpul durează ”.
Există un început pentru toate, dar și o finalitate, timpul ne este uneori prieten
alteori judecător aspru; unii au prea mult alții îl cerșesc de la Dumnezeu măcar până -și
văd nepoții mari. Timpul poate deveni o veșnicie, atunci când aștepți inutil sau poate fi
un prezent trecut atunci când ai plăcerea să stai cu cineva de vorbă și nu te mai saturi.42
Cât este de interesant acest timp ce e singur, dar totuși cu mai multe aspecte, ca:
cel sacr u, timpul sfânt, filosofic, timpul de după timp sau dinaintea timpului, cel
romantic și literar. Este unul în toate, este un început la începutul fiecărei vieți și
învingător în orice competiție cu umanul.43
Timpul cu siguranță este și „ imagine a eternități i”, cum afirmă Platon, dar la
origini timpul vine de la Dumnezeu, pentru că El este cel ce cunoaște vremile și timpul
fiecăruia.
În final, fiecare clipă e sfântă și trebuie trăită în așa fel încât să nu o regretăm, nu
irosind timpul fără sens, omorându -ne și amăgindu -ne cu lucruri fără valoare, trecătoare,
ci adunând clipe după clipe și lucruri ce au sens, cu lucrurile ce rămân și pe care timpul
nu le va distruge. Timpul are o taină a sa, un mister ce greu poate fi înțeles, de aceea
omul devine direct respo nsabil pentru timpul pe care îl primește de la Dumnezeu ca dar.

42 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de D r. Dr.
Milan Șesan , Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p.189 .
43 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislație și administrație
bisericească , vol. II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Româ ne, București,
1990, p. 67.

20 Timpul nu -i este dat omului oricum și într -un mod haotic, ci de la bun început cu o
anumită însemnătate, mântuitoare -eshatologică.44
Interesant este să privim timpul din perspectiva transcenden tului, a veșniciei,
ieșind dincolo de timp, de vremi, de clipe, și atunci cu siguranță vom conștientiza
importanța și menirea noastră pe acest pământ. Și totuși timpul nu este decât o distanță
între ceva și altceva, iar părintele Dumitru Stăniloae află ce distanță reprezintă timpul:
„este distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului ”.45
În ceea ce privește timpul liturgic de săvârșire a tainei cununiei putem observa că
Biserica a rânduit ca această slujbă să se săvârșească doar în zilele și în p erioadele când
nu este post pentru a nu întrerupe postul bisericesc , sa hotărât prin sfintele canoane ca
această taină să se săvârșească în perioadele din afara posturilor , astfel că posturile mari
consacrate , cele ale Crăciunului , cele ale Paștelui sau po stul Sfinți lor apostoli Petru și
Pavel cât și Postul Adormirii Maicii Domnului , sunt considerate zile în care nu se pot
săvârși taina cununiei , dar mai sunt și zile de post în care nu se săvârșește această taină .
În concluzie putem spune că timpul săvârșir ii tainei cununiei este după cum reiese
din documentele patristice ziua de Duminică pentru că taina cununiei în primele secole
creștine s-a săvârșit împreună cu Sfânta Liturghie iar , ulterior sa separat de aceasta,
săvârșinduse taina cununiei în zilele de sâmbătă.
Biserica, trebuie să spunem că a recunoscut permanent căsătoriei caracterul de
Sfânta Taină. Mântuitorul însuși restabilește căsătoria în starea ei originală, subliniind
unitatea și indisolubilitatea ei și o înalță la rangul de Taină, dându -i harul du mnezeiesc.
A aprobat monogamia ș i a condamnat poligamia (Matei 19, 5).
Cu cât se va respecta cu religiozitate Sfânta Taină a Căsătoriei, prin care soții se
dăruiesc unul altuia, cu atât familia va fi mai bine întemeiată pe bazele moralei creștine
și va fi mai unitară și mai durabilă.
Cu cât soții vor fi mai profund pătrunși de adevărul , că menirea lor este aceea de
a se sprijini, de a se completa, de a se respecta, cu atât moralitatea familiei va fi
consolidată. Când cei doi soți sunt pătrunși în adân cul sufletelor lor de adevărul că
Însuși Dumnezeu, Creatorul celor văzute și nevăzute, stă de față în Sfânta Taină a
Căsătoriei, fiind martorul declarațiilor și primind jurămintele ce își fac mirii între ei, din
înălțimea cerului , El trimite harul ș i binec uvantarea Sa, când cei doi se tem a ajunge

44 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan , Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 189.
45 Pr.Ștefan Slevoacă, Căsătoria creștină , în Revista „Mitro polia Moldovei și Sucevei”, (1967),
nr.9-10, p. 612.

21 vreodată la gândul despărțirii, în asemenea condiții familia devine sfințită, întărită de
puterea divină și nimic nu va tulbura liniștea ei.
În dreptul roman apare un al doilea tip de căsătorie, căsătoria sine ma nu. S -a
considerat că acest tip de căsătorie a apărut din considerente patrimoniale (nu prea pot fi
bănuite tendinț e feministe în această epocă), neexistând nici un interes ca familia de
origine a femeii să piardă controlul asupra patrimoniului pe care ace asta l -ar fi putut
deține, în contextul în care în cazul divorțului sa u al decesului femeii, nici dotoria nu
mai putea fi recuperată46.
Prin acest tip de căsătorie , femeia nu mai devenea agnata soțului său, ea r ămânea
în familia sa de origine, familie în c are ea poate moșteni și în care vor moșteni
eventualii ei copii.

46 Jane Garner, op. cit ., p. 13

22 CAPITOLUL AL III -LEA
IMPEDIMENTE LA CĂSĂTORIE

Pentru a vorbi de impedimente în cadrul tainei cununiei trebuie să facem o
incursiune teologică asupra conceptului de tai nă și asupra înțelesului acestuia .
Așadar taina cununiei reprezintă o lucrare sfântă prin care se desăvârșește prin
harul lui Dumnezeu legătura dintre două persoane , dintre bărbat și femeie , prin care
acestea încheie căsătoria .
Binecuvântarea religioasă a căsătoriei reprezintă legământul dintre Dumnezeu și
miri, legământului între biserică și cei care se căsătoresc dar , nu se reduce doar la un
simplu formalism ci este formată și dintr o parte ne religioasă sau laică , ce constă în
înțelegerea firească și no rmală care se stabilește prin consensul celor două persoane care
încheie această taină .
Fără consensul acesta , binecuvântarea Bisericii prin administrarea tainei cununiei
nu este posibilă chiar dacă se dă , iar ea nu produce acel efect Harc, specific tainei
căsătoriei și lucrări lui Dumnezeu , în acest s ens importanța căsătoriei este c u siguranță
una majoră .47
Dacă cineva dorește să se căsătoreas că din punct de vedere religios, trebuie să
îndeplinească anumite condiții religioase Acestea fiind în primul rând c redința tinerilor
în Biserica ortodoxă și în învățătura de credință ortodoxă , de asemenea să aibă botezul
valid , de să fie botezați în cadrul Bisericii Ortodoxe , dar să aibă și acea calitate de
membru al Bisericii , cu toate drepturile și se cuvine , adică t inerii ce vor să se
căsătorească să nu fie excomunicați din Biserică, să nu fie dați a natema sau să se supună
vreunei alte pedepsei care ar fi un impediment la taina căsătoriei .
Un alt aspect reprezintă și acela al împărtășaniei , dacă tinerii sunt canonic să nu
se împărtășească atunci nici taina căsătoriei nu poate fi săvârșită decât către un preot.48

47 Pr. Prof. Nicolae Dură, Îndatorirea credincioșilor privind viața creștină în lumina sfintelor
canoane , în Revista „Altarul Banatului”, XLIII (1993), Nr.10 -12, p. 18.
48 Rev. Prof. L.Stan, Contributions des théologiens roumains aux problèmes du droit canonique
et leur position dans ce domaine, dans vol. De la Théologie Ortodoxe Roumaine des origines à vos jours,
Bucarest, 1974, p.392, apud. Rev. Prof. Dr.Nicolae Dură, Îndato rirea credincioșilor privind viața creștină
în lumina sfintelor canoane , în Revista „Altarul Banatului”, XLIII (1993), Nr.10 -12., p.295. A se vedea
și: Rev. Prof. Dr. Nicolae Dură, Îndatorirea credincioșilor privind viața creștină în lumina sfintelor
canoa ne, în Revista „Altarul Banatului”, XLIII (1993), Nr.10 -12, p. 295.
J.Wolinski, Les sept premiers conciles oecuméniques, dans Introduction à l’Etude de la
Théologie. Manuel de Théologie sous la direction de J.Doré , vol.III, Paris, 1992, p.271, apud.
Rev.Pr of.Dr.Nicolae Dură, Îndatorirea …, p.296 .
A.M. Rouco -Valera, Algemeine Rechtslehre oder Theologie des Kanonischen Rechts , dans
Archiv. Fur. Katholisches, Kirchenrecht, 138, 1969, p. 110, apud. Rev. Prof. Dr. Nicolae Dură.

23
3.1 Impedimente care lovesc esența cununiei .
Din punct de vedere moral există și anumite impedimente care lovesc în cadrul
căsătoriei . În primul rând tin erii trebuie să fie conștienți, a dică să aibă conștiința curată ,
să fie teferi la minte dar și responsabil i și să fie sinceri în momentul când fac un astfel
de pas în viață , să fie în toate facultatile mintale și să fie liberi în decizia pe care o iau și
pe ca re o pronunță în mod liber și conștient , de asemenea tinerii trebuie să aibă o
conduită morală adică să nu fi săvârșit păcate grave care ar descalifica din punct de
vedere religios .
În aceeași situație arătând u-le cât de important este să fie curat la Trup și la suflet
un punct tot în această ordine de idei , canoanele Bisericii prevăd că tinerii trebuie să fie
curați sufletește adică femeile care se căsătoresc să nu fie văduve sau divorțate ,
persoanele să nu fie într o legătură de înrudire din punct de vede re moral și , de
asemenea să nu fie în grade de rudenie pentru că Biserica în unele cazuri nu permite
căsătoria .
Cum ar fi , să nu fie rudă prin adopție sau prin înfiere sau prin tutelă iar , gradele în
care ar fi oprită căsătoria între ele este și aceasta , dar să aibă și dispensa în cazuri
excepționale de la episcopul locului .49
Esența familiei ră mâne incontestabil cel mai de preț lucru și anume unitatea dintre
bărbat și femeie, unitate indistructibilă pentru că îl are model pe Domnul Hristos, și de
asemenea t rebuie să rămână neatinsă , însă sunt situații când acastă unitate este lezată
prin imoralitatea unor membrii al familiei, sau prin nerespectarea jurământului pe care l –
au făcut la Taina Cununiei.

3.2. Împedimente care lovesc formalitățile de încheiere a C ununiei.
În ceea ce privește esența căsătoriei și a formalitatilor , acestea trebuie să spunem
că sunt câteva condiții majore care pot împiedica această validare a căsătoriei .
În primul rând cei ce se căsătoresc t rebuie să nu fi de același sex c i de parte
bărbătească și de parte femeiască , de asemenea să fie sănătoși din punct de vedere fizic
și să nu aibă tulburări psihice , să nu aibă antecedente de acest gen pentru că se pune în
pericol sănătatea generațiilor care urmează din această căsătorie.

Îndatorirea credincioșilor privin d viața creștină în lumina sfintelor canoane , în Revista „Altarul
Banatului”, XLIII (1993), Nr.10 -12, p. 295.
J. M. P.Carriom, Nuevo Derecho Canonico , Manual pratico, Sevilla, 1983, p.13, apud.
Rev.Prof.Dr.Nicolae Dură, Le Regime… , p. 295.
49 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele Sinoadelor ecumenice , trad. De Pr. U.Kovincici și Pr. Prof.
N. Popovici, vol.I, Tipografia Diecezană, Arad, 1931, p. 307.

24 Deci trebu ie să fie integri din punct de vedere fizic și psihic în același timp , să nu
se întâmple ca una dintre cele două persoane să fie afectate din punct de vedere genital ,
în altă ordine de idei spun că taina cununiei se poate săvârși doar atunci când nu există o
legătură de înrudire atât fizică cât și duhovnicească între cele două perso ane.50
Căsătoria de asemenea mai are și anumite conditii de ordin social pe care trebuie
să le îndeplinească cei care vor să se căsătorească în biserică și anume , în primul rând
trebuie să fie cetățeni ai statului în care vor să încheie această oficiere a căsătoriei dar în
același timp să aibă și liberul consimțământ. 51
Dar din punct de vedere al codului familiei , fără să fie afectați de vreo interdicție
anume să aibă deplină liber tate socială , adică să nu fie acesta al căsătoriei o
obligativitate pe care o impune statul și să se găsească în stare de deplină libertate , adică
nu se poate oficia căsătoria unei femei cu cineva care este condamnat și ispășește o
pedeapsă într -un peniten ciar c hiar dacă uneori au existat și astfel de cazuri când cei din
penitenciare solicitau să fie căsătoriți , a fost întotdeauna o situație delicată dacă ar fi să
ne gândim la problema Sclavilor .52
Un alt aspect care trebuie îndeplinit este și aprobarea în c azuri excepționale pentru
a se încheia această taină a cununiei și aici ne referim la autoritățile superioare sau în
unele cazuri la anumite organe competente , fiind necesară o astfel de aprobare pentru
persoane aflate în unele si tuații deosebite fie sub u n rap ort a l libertății sociale sau sub
raportul profesiunii sa u a unei funcții pe care vrea să o ocupe, c um este în cazul preoției
când pentru încheierea actelor premergătoare cununiei este nevoie de binecuvântarea
episcopului locului și după aceea se poat e oficia această căsătorie .53
Pentru întocmirea dosarului de căsătorie este nevoie în primul rând de actul de
identitate pe care preotul , care va săvârși această taină este obligat să -l ceară de la cei
care vor să se căsătorească , de asemenea mai are nevoie și de certificatul de căsătorie de
la Starea Civilă care a fost oficiat ă înainte , pe lângă a cestea se adaugă și certificatele de
naștere ale celor doi tineri precum și în unele cazuri excepționale certificatul de
naturalitate . 54

50 Métropolite Damaskinos, Dialoguri teologice. O perspectivă ortodoxă (în grecește),
Thesalonic, 1986, p. 117; citat de H. Legrand, în Théologie des Eglises sœurs, în: Revue des Sciences
Philosophiques Théologiques, 88 (2004), p. 462 .
51Ion Bria, Numărul Tainelor, raportul dintre ele și problema Tainelor din afara Bisericii, în:
Ortodoxia 8 (1956), nr. 1, p . 191 -215.
52 Liviu Stan, Iconomie și intercomuniune , în: Ortodoxia, 22/1 -70) p. 8 .
53 Pr. Dr. Lect. Sorin Șelaru, Pr. Lect. Dr. Patriciu Vlaicu, Misiunea sacramentală a Bisericii
Ortodoxe în context european , Editura Basilica, București, 2013, p. 277 .
54 Liviu Stan, Icono mie și intercomuniune , p. 9 .

25 În ceea ce privește minori i este nevoie în primul rând de actul oficial de
încuviințare al tatălui său al tutorelui pentru săvârșirea acestei cununii și nu în ultimul
rând trebuie făcută și dovada medicală că tinerii sunt sănătoși din punct de vedere fizic
și psihic.
Toate aceste f ormalități și după cele trei vestiri sau anunțuri făcute în biserică se
poate înregistra cununia în cadrul unei parohii .55
Trebuie să spunem că la ora actuală Biserica prin preoț ii săi trebuie să ceară de la
cei ce vor să se căsătorească, î n primul rând ce rtificatul de căsătorie de la Starea Civilă .

3.3 Rudenia ca impediment la Căsătorie
Sunt nenumarate situatiile î n care o căsătorie nu se poate oficia în cadrul cununiei
datorită relațiilor de rudenie dintre cei doi tineri , este vorba de rudenie spirituală și este
vorba de rudenia fizică , lucruri pe care le vom prezenta în rândur ile de mai jos arătând
de fapt c are este gradul de rudenie pe care statul nu permite căsători a și c are este gradul
de rudenie pe care Biserica nu îl acceptă în cadrul oficierii aces tei căsătorii.
În primul rând este vorba de rudenia de sânge sau consânguirea, c are este defapt
un raport de intimitate ce se stabilește de regulă între două sau mai multe persoane , dar
care în baza comunicării același sânge transmise din generație în gene rație, prin actul
fizic al nașterii , este de fapt un impediment la căsătorie .
În ceea ce privește limita gradelor de rudenie din punct de vedere al consângiurii
au fost prezentate în dreptul bisericesc anumite legi c um este de exemplu originea
directă sau indirectă a unei persoane din alta .
Acest ra port de rudenie de sânge nu se referă doar la părinți , copii sau la nepoți și
are un aspect colateral , în sensul de verișori , verișoare sau chiar nepoț i, de aceea
Biserica interzice căsătoria între astfel de grad e de rudenie și prin canoanele Bisericii ele
sunt respinse .
Există de asemenea o consângiure directă sau o consângiure laterală pentru că în
momentul în care există grad de rudenie , fiecare membru din punct de vedere al liniei
directe , tată, copil , nepot , fiecărui membru pe partea colaterală : verișor , verișoară sau
nepoată , căsătoria nu se poate face în cadrul Bisericii în aceste condiții .
Se pune întrebarea c are ar fi motivul pentru care Biserica interzice căsătoriile de
gradul 4 de exemplu . În primul rân d trebuie să spunem că din experiența pe care o are
Biserica de-a lungul timpului sau dovedit că acele căsători care au fost făcu te apropiate
din punct de vedere al gradelor de rudenie , au avut o consecință inevitabilă prin

55 Liviu Stan, Iconomie și intercomuniune , p. 10.

26 decăderea și degenerarea n eamulu i omenesc , atât din punct de vedere fizic dar și din
punct de vedere spiritual cât și intelectual .
De aceea pentru îndepărtarea unei astfel de situații Biserica a dat anumite canoane
prin care interzice căsătoria între gradele de rudenie atât din punct de vedere al
constituirii dar și din punct de vedere al gradelor de rudenie spirituale .56
Unul dintre canoanele care se referă la căsătoria între gradele de rudenie 4 este și
canonul 54 hotărât la Sinodul T rulan care interzice cu desăvârșire căsătoria între g radele
de rudenie din acest tip , atât din punct de vedere al lini ei directe , adică din punct de
vedere al consângiurii dar și din punct de vedere duhovnicesc spiritual pentru că aceste
cazuri reprezintă fie verișorii sau verișoarele unei familii .
În cazul în care totuși acest lucru se întâmplă Sfinții P ărinți consideră acest act ca
fiind un adulter , și căsătoria între veri i primari cum ar fi gradul 2 este oprită tot de
același S inod de la Trulan și pe care canonisește pe cei căsătoriți , la fel și Sfântul Va sile
cel Mare consideră ca fiind adultr, iar un lucru i mportant este că doar în gradul 7 și 6 cu
dispensă de la episcop pot fi posibile astfel de căsătorii .
Dar codul familiei prin articolul 6 arată că din punct de vedere al consângiurii,
casatoria este op rită în linie dreaptă până la gradul 4 inclusiv , interzicând căsătoria între
tată și fiică , între mamă și fiu , bunic și nepoată, bunică și nepot , străbunicii , strănepoată
între frate și verișoara , mătușă și nepot , verișori primari .57
Dar în articolul 6 din Codul familiei prevede că pentru unele motive bine
întemeiate se poate da o dispensă în ceea ce privește căsătoria între rud ele de sânge în
linie colaterală de gradul al patrulea doar de către forumul superior al consiliilor
populare sau ale consiliilor Ju dețene prin decizie motivantă .58
Este necesar să spunem că aceste decizii nu se mai supun dezbaterii în zilele
noastre și ele sunt acceptate prin c odul familiei fără a arăta că se aduce o lezare asupra
instituției familiei sau asupra instituției Bisericii . De aceea sunt cazuri în care se oficiază
căsătorii din punct de vedere al statului și la gradul 4 de rudenie .59
Ne mai putem întâlni și cu o altă situatie î n cadrul gradelor de rudenie și an ume
cuscrie , pentru că prin căsătorie se produce o legătură , un rap ort într e părinții mirelui și

56 Vezi Ioan N. Floca, Canoanele…, p. 76 .
57 Pr. Dr. Lect. Sorin Șelaru, Pr. Lect. Dr. Patriciu Vlaicu, Misiunea sacramentală a Bisericii
Ortodoxe în context european , Editura Ba silica, București, 2013, p. 278.
58 Canonul 72 Trulan: „Nu se îngăduie ca bărbatul ortodox să se lege (prin căsătorie) cu femeia
eretică, nici ca femeia ortodoxă să se unească (prin căsătorie) cu un bărbat eretic, ci de s -ar și vădi că s -a
făcut un lucru de către vreunul, căsătoria să se socotească fără de tărie, și căsătoria (însoțirea nelegiuită)
să se desfacă, deoarece nu se cade a amesteca … să se împerecheze cu lupul, și nici părții lui Hristos cu
murlu păcătoșilor; iar dacă cineva ar călca cele orând uite de noi, să se afurisească.
59 Ioan I. Ică Jr, Canonul Ortodoxiei vol I Canonul Apostolic al primelor secole , Editura
Deisis/Stavropoleos, 2008, p. 992 .

27 părinții m iresei , astfel că e i deja sunt în grad de rudenie și este o rudă nelegitimă dar e ste
interzisă căsătoria cuscri lor, pentru că pe de o parte părinții mi relui devin și părinții
miresei , iar părinții miresei devin părin ții mirelui , și a astfel există un raport de rudenie
care nu poate f i anulat pentru că o dată cu unirea între cei doi tineri , apare deja gradul de
rudenie și Biserica poate accepta o astfel de căsătorie între cuscrii .60
Sigur există cuscrie de gradul 1 dar în acel ași timp în mod practic biserica la
socotit ca impediment în c azul în care un membru din de gradul 1 dorește să se
căsătorească .61
Care se căsătoresc în aceste situații apare acest grad de rudenie în care este
interzis cu desăvârșire ca unul din memb rii care fac parte din aceasta grade de rudenie
să se căsătorească cu cei pe care ia botezat sau ia cununa de regulă sunt situați în care
mirele se căsătorește cu nașa dar este un impediment pentru că între ei deja există un
grad de rudenie
Rudenia religi oasă a fost mult discutată de Sfinții Părinți și dezbătută la Sinodul I
de la Niceea și este canonul 35 a l Sinodului 6 Ecumenic sau cum este canonul 54 de la
același Sinod Ecumenic und e prezintă clar că este interzisă căsătoria între rudele
religioase din punct de vedere bisericesc .62
Iar acest Canon prevede că cel care a fost botezat nu se poate căsătorii cu nașa lui
pentru că între ei deja există un grad de rudenie consfinți tă.
Sunt nenumarate situatiile în care apar grade de rudenie, c um este de exemplu și
rudenia morală , care apare din actul unei tutele sau prin actul unei adopții , când cineva
adoptă o persoană dar și prin actul logodnei cum am vorbit în rândurile de mai sus .63
Totuși p entru rude nia morală întemeiată pe tutelă trebuie să înțelegem înrudi rea
care apare prin semnarea tutelei și este constituit într un singur grad , acest impediment
la căsătorie , și anume între persoana de care este tutore și persoana aflată sub aceasta
tutelă , dar în același timp trebuie să spunem că Biserica arată că de fap t aici există un
grad de rudenie incontestabil.64
Ce înseamna de fapt rudenia morală , care se întemeiază pe adopții , este vorba de
gradul de rudenie care apare în momentul în ca re o persoană înfiază sau adoptă o altă

60 I. Floca, Molitfelnicul ortodox studiu istorico -liturgic cu privire specifică asupra
Molitfelnicul ui Românesc până la sfârșitul secolului al XVIII -lea, în Mitropolia Ardealului An.XVII nr,
1-2, 1962, p. 101 .
61 Arhid. Prof. Dr. Ioan I. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe Note și Comnetarii , Ediția a III –
a –îmbunătășită, Sibiu, 2005, p. 150 .
62 Vlasios I. Phidas, Drept canonic. O perspectivă ortodoxă , Ed Trinitas, Iași, 2008, p. 40 .
63 Pr. Dr. Lect. Sorin Șelaru, Pr. Lect. Dr. Patriciu Vlaicu, Misiunea sacramentală a Bisericii
Ortodoxe în context european , Editura Basilica, București, 2013, p. 282.
64 Pr. Pr of. Univ. Dr. Constantin Rus, Canoanele Bisericii și funcția lor eclesiologică , în
“Altarul Banatului”, an. XI (2000), nr. 7 -9, pp. 37 -46.

28 persoană și care după un anumit interval de timp dorește să se căsătorească cu acea
persoană .
În acest caz Biserica a prezentat punctul ei de vedere și interzice cu desăvârșire
această căsătorie pentru că între ei a apărut acest grad de rudenie morală , prin înfiere sau
prin adopție care nu le d ă voie să facă un astfel pas pentru că acest grad de rudenie este
un grad de rudenie moral și implicit între ei nu poate exista o altă stare sau un alt accept
al familiei .65

3.4. Înlăturarea impedimentelor .
Sunt anumite situații câ nd aceste impedimente pot fi pe o perioadă scurtă sau pe o
perioadă mai lungă , de aceea în unele cazuri se poate acorda o anumită dispensă din
partea episcopului care consideră că unele lucruri nu pot fi imp edimente la căsătorie de
aceea e le pot fi înlăturate , cum ar fi de exemplu diferența de vârstă între cele două
persoane care vor să se căsătorească sau anumite probleme de ordin fizic care își găsesc
remediu ulterior sau impedimente care nu pot cădea de la sine ori din voia soților .
De aceea Biserica întotdeauna a avut o mare a tenție asupra întemeierii familiei și
a cercetat cu mare interes întocmirea unei familii sănătoase , a unei familii care să dea
mai departe membrii sănătoși Bisericii lui Hristos.66
În ceea ce privește înlăturarea impedimentelor acestea țin mai mult de deciz ia
episcopului sau a Sinodului , doar el este cel care poate da anumite dispensii, sau cel care
poate înlătura anumite impedimente iar ca forum superior , Sinodul poate , prin hotărârile
sale să înlăture anumite impedimente care sunt pe un termen scurt .
În ceea ce privește căsă toria aici se pune și problema c ăsătoriilor mixte , aici se
poate discuta și de problemele de ordin personal al celor căsătoriți unde e Biserica poate
acorda dispensă în cazul în care de exemplu o femeie care a divorțat do rește să se
recăsătorească, atunci episcopul poate da o dezlegare sau poate da voie să se oficieze
această căsătorie .67
În ceea ce privește înlăturarea impedimentelor cu privire la căsătoriile , ia se face
după natura acestora în două feluri , unele impedimente dispar de la sine sau sunt
înlăturate pe cale naturală datorită trecerii timpului , cum este cazul impedimentu lui de
vârstă , sau în cazul însănătoșirii , iar pe de altă parte în cazul impedimentelor de boală ,
vorbim de redobândirea sănătății prin conviețuirea conjugală , însă cele mai multe

65 Pr prof dr Ioan Floca Importanta canonica -juridica a Pravilei de la Govora , în ,,Mitropolia
Ardealului,, an. IX, ( 1964), nr. 6 -8, p. 496 .
66 Prof. Dr. Iorgu Ivan, Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române sub Î.P.S. Patriarh Justinian , în
„Biserica Ortodoxă Română”, an LXXII (1954), nr. 1; p. 343.
67 Pr. Prof. Dr. Nicolae Dură, Îndatorirea …,, p. 296.

29 impedimente dar cu precădere cele întemeiate pe legătură de iubire , sunt înlăturate
numai prin dispensă adică doar pe calea dezlegarii de către episcop .68
Un lucru foarte important este și rolul episcopului , în ceea ce privește înlăturar ea
anumitor impedimente trebuie să spunem că episcopul reprezintă întreaga eparhie pe
care o păstorește și el veghează asupra împlinirii învățăturii de credință dar și a
respectării canoanelor Sfinților Părinți precum și a hotărârilor sinodale .
De aceea î nlăturarea impedimentelor pot fi date de către episcopi după caz , iar în
unele situații episcopul poate să țină seama și de legislația în vigoare a statului sau a
organelor abilitate pentru că sunt unele situații care vizează dreptul familiei și în
conseci nță episcopul este obligat să păstreze învățătura Bisericii dar în același timp să
găsească soluții în rezolvarea unor probleme de ordin bisericesc .69
Într-o altă ordine de idei putem spune că episcopul are dreptul de a acorda
anumite dispense, de la impedi mentele cu privire la căsătorie nu se întemeiază pe
obișnuita putere al unui episcopul , care are puterea de a lega și de a dezlega și pe un
anumit obicei constant care sa oferit episcopului dar apoi Sinodului de a acorda dispensă
de la orice lege , canon sa u altă formă de rînduială bisericească , de aceea episcopul poate
acorda astfel de dispensă , doar în situațiile în care nu se realizează co nținutul dogmatic
sau moral al B isericii .

68 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele Sinoadelor ecumenice , trad. De Pr. U.Kovincici și Pr. Prof.
N. Popovici, vol.I, Tipografia Diecezană, Arad, 1931, p. 307.
69 Pr. Prof. Dr. Nicolae Dură, Îndatorirea …,, p. 296.

30 CAPITOLUL AL IV -LEA
EFECTELE SFINTEI TAINE A CUNUNIEI

Căsatoria est e una din cele mai frumoase Taine pe care Biserica le are și care nu
face altceva decât să împărtășească bucuria celor doi tineri care se căsătoresc și care
doresc să-și unească destinele , viața în sine este o luptă cu încercările și ispitele însă în
cadrul tainei căsătoriei , în cadrul unității familiei de fapt lucrurile stau altfel .
Biserica a binecuvântat u nirea dintre bărbat și femeie pentru a naște prunci bun i,
ca atât statul cât și Biserica să aibă o continuitate în ceea ce privește transmitere a pe mai
departe a harului lui Dumnezeu care sfințește familia creștină și care o păstrează în
autenticitatea ei .
În ceea ce privește rânduiala canonică a săvârșirii tainei cununiei trebuie să
spunem că în primele secole creștine slujba cununiei se săvârșe a în cadrul Sfintei
Liturghii , adică duminica după o pregătire prealabilă a celor doi tineri , cu timpul însă
rânduiala sa separat de Sfânta Liturghie , iar în zilele noastre , taina cununiei se
săvârș ește în zilele de sâmbătă dintr -un motiv neortodox
Astfel că persoanele , sau tine ri care vor să se căsătorească, î n primul rând trebuie
să mărturisească păcatele dar și să primească dezlegare de la preot ul lor. La rândul său
duhovnic ul răspunde pentru săvârșirea acestei taine minunate , de aceea odată ce sau
hotăr ât să-și unească destinele , urmează după cum am mai spus așa numitele vestiri sau
anunțării în Biserică , unde se cerea credincioș ilor, în cazul în care se cunosc
impedimente care ar putea opri această căsătorie , să le spună preotului.
Prin aceste vestiri , sau anunțuri trebuie să înțelegem anunț area consecutivă care se
poate face ș i duminica sau în sărbători , având drept scop să se dea posibilitatea să fie
oprită încheierea acelor căsătorii care nu îndeplinesc normele canonice ale Bisericii sau
care încalcă grav atât legislația bisericească dar și codul familiei .
În primele veacuri creștine logodna se săvârșea în afara tainei cununiei , deci în
altă zi decât în ziua când avea loc cununia tinerilor , constituind un act separat ,
premergător acesteia, astăzi însă logodna se săvârșește în cadrul aceleiași slujbe a
cununiei , ritual care se face înaintea tainei propriu zise , arătând o seamă de situații
importante în ceea ce privește logodna tinerilor .
Dar cu privire la logodnă trebuie să spunem că ea este necesară pen tru a se putea
face cununia , însă cununia se săvârșește doar în biserică , doar în zile în care nu sunt
prevăzute perioade sau zile de post și doar în conformitate cu rânduială prescrisă de
biserică .

31 În ceea ce privește săvârș itorii tainei cununiei acesta e ste preotul și episcopul ,
altcineva în afară de cei doi reprezentanți ai clerului superior nu pot săvârși taina
cununiei pentru că nu este validă .
În același ti mp preotul trebuie să fie canonc hirotonit, trebu ie să fie recunoscut de
episcop și să nu aibă i mpedimente de ordin liturgic sau de ordin canonic , adică să nu fie
oprit de la săvârșirea Sfintelor T aine.70
După săvârșirea tainei cununiei când soții au depus jurământ în fața lui Dumnezeu
că vor fi împreună până la sfârșitul vieții , trebuie să spunem că mai există și câteva
efecte juridice ale acestuia , sigur d e care se ocupă legiuirile bisericești .
Printre altele sunt și aceștia , cei căsătoriți sunt de Drept considerați ca formând o
mică unitate s ocială dar și religioasă , adică formând familia creștină .
De asemenea între soți apar și anumite îndatoriri pe de o parte bărbatul are datoria
de a se îngriji de familie sau de a munci pentru familia sa , iar pe de alta parte femeia are
datoria de a se îngriji de casă de creșterea copiilor și de a le oferi o educ ație creștină
pentru ca mai apoi copiii care rezultă di n această familie să devină și ei un mic nucleu al
societății sau o familie creștină .71
Așadar prin încheierea căsătoriei după legile de stat dar și după rânduielile
bisericești și canonice putem spune că se întemeiază familia creștină care constituie cel
dintâi sanctuar al vieții creștine și anume cea ma i mică unitate bisericească și s ocială dar
și cea mai mică unitate civil ă, care are o poziție în cadrul vieții bisericești dar și în
cadrul vieții de zi cu zi pentru că familia se prezintă întocmai ceea ce și ea este în
realitate și anume ca o piatră de temelie a întregului edificiu din cadrul Bisericii dar și ca
un edificiu al întregirii vieții obștești sau al statului .
Din această perspectivă atenția și grija pe care o manifestă față de familie atât
Biserica cât și statul reprezintă gradul de conștiință a misiunii celor două instituț ii pentru
această mică unitate socială oferind u-le de asemenea și sprijinul corespunzător .72
Au existat situați î n decursul istoriei Bisericii de la căsătorie și la cununia
religioasă sub d enumirea de impedimente, un termen de origine latină care a fost
moștenit din terminologia dreptului roman , care nu sunt altceva decât obstacole care
stau în calea încheierii cununiei sau adm inistrării sfintei taine a cununiei , reprezentând
modul de in valabilitate sub toate formele ei .

70 Pr. Prof. Dr. Nicolae Dură, Îndatorirea …, p. 304.
71 Dr.Dr.Valerian Șesan, Obligativitatea căsătoriei bisericești …., p. 206.
72 Dr.Nicodim Milaș, Canoanele sinoadelor… , p. 233.

32 Însă privite în esența lor aceste impedimente reprezintă anumite lipsuri sau goluri
care nu au conținut pozitiv și propriu dar care constau tocmai din acest ali ment negative
ale lipsei condiții condițiilor necesare care se cer la încheierea unei căsătorii.73
Daca tinem seama ca impedimentele la căsătorie constau din anumite lipsuri ale
condițiilor ce trebuiesc îndeplinite pentru încheierea unei căsătorii sau pentr u
administrarea tainei cununiei din punct de vedere economic se poate proceda la
stabilizarea și enumerarea acestora urmând întocmai schema pe care legiuirile bisericești
dar și codul familiei le impune.74
În general slujba logodnei după cum am spus precede slujba cununiei care are loc
imediat după aceasta dar se poate oficia și împreună dar și separat de cununie trebuie să
spunem că logodna si cununia corespund unui stadiu aparte al căsătoriei pentru că
logodna Este o formă a contractului dacă putem spune a stfel a căsătoriei logodnicul și
logodnica sa făgăduiesc în fidelitate și un respect Reciproc dar în același timp se
făgăduiește și lui Dumnezeu că Ținând credința lor .75
În cadrul logodnei sunt folosite atât simboluri Cît și obiecte care au o simbolistica
aparte unul dintre acestea este și inelul care se oferă celor ce se logodesc de aceea actul
cel mai important din cadrul slujbei logodnei .
Cu siguranță reprezintă punerea și schimbarea inelelor care simbolizează dintru
început unitatea dintre cei doi și u nitatea dintre cei ce se logodesc și biserică pentru că
aceste simboluri au fost folosite atât în vechiul testament dar ulterior și în Noul
Testament să nu uităm că pliniu cel tânăr ne dă mărturie că inelul pe care le de
logodnicul logodi logodnicei sale e ste după unii vechi obicei Iar tertullian îl numește
inelul unității dintre cei doi .
Până acum a inelele erau puse pe sfânta masă astfel că le dădeau un sens profund
din punct de vedere eshatologică iar în Biserica grecească dar și cea rusă astăzi se
păstr ează rânduiala punerii inelelor pe sfânta masă și așezarea mirilor pe sol în fața
Sfintelor uși pentru a fi binecuvântați de preot după care sunt duși în naos pentru a se
oficia Taina cununiei .76
Din punct de vedere putem spune că rugăciunile ce se citesc l a logodnă au un sens
de slăbit dat de biserică dar și momentul schimbării lor nu este doar unul formal .

73 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mit ropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 189.
74 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele Sinoadelor ecumenice , trad. De Pr. U. Kovincici și Pr. Prof.
N. Popovici, vol.I, Tipografia Diecezană, Arad, 1931, p. 32.
75 Dr.Dr.Valerian Șesan, op.cit. , p.204 .
76 Pr. Dr. D. G. B oroianu, Dreptul bisericesc. Principii de drept, Organizațiunea Bisericii
Române , vol.III, Tipografia „Dacia”, P.Iliescu și D.Grosu, Iași, 1899, pp. 241-242.

33 Noi suntem obișnuiți să interpretăm schimbul acestor inele ca o simplă mărturie a
unității și a respectului dintre cei doi este de asemenea important s ă ținem seama că nici
una dintre cele patru referințe biblice și scripturistice la care se face aluzie rugăciune
inelelor interpretează slujbă în acest sens limitat și trebuie să înțelegem că inelul este
mai întâi cel Intel lui Dumnezeu către om .
După săvâ rșirea logodnei urmează taina nuntii sau taina cununiei care reprezintă
cununia dintre bărbat și femeie prec um a fost căsătoria dintre H ristos și Biserica Sf
Apostol Pavel o numește o taina Minunata taină mare pentru că această unire dintre
bărbat și femei e este pe veci d e ce nu are întreruperi și nu se termină aici și în veșnicie a
lui Dumnezeu.77
Cu siguranță căsătoria creștină a trecut prin mai multe dificultăți încă din primele
veacuri creștine rolul de a veghea la păstrarea sensului nealterat al acestui ideal creștini
în ceea ce privește căsătoria este de a primi toate lucrurile în Domnul și nu după Trup și
după suflet secularizarea societății cu toate aspectele ei are consec ințe grave în ceea ce
privește t răirea autentică a creștinilor , iar această tain a căsătoriei este una dintre
dimensiunile cele mai importante lecții care intră cel mai des în contact duel de
secularizare a lumii prin libertinaj și prin divorturile excesiv din ultima vreme .
Există o criză acută a omului contemporan care poate fi defini tă ca o lipsă a
comuniunii sale cu Dumnezeu această criză se manifestă în viața tuturor creștinilor prin
pierderea sensului adevărat al vieții dar și al comuniunii cu Dumnezeu , care nu mai este
un mod de a trăi și o manifestare o cazională pe care o împline ște o ricum formal printr'o
raportare putem spune chiar exterioară la formele slujbelor sau la formele liturgice din
cadrul bisericii .78
De ce nu mai multe ori pregătirea pentru cununie nu este o pregătire strict
materială rezumat doar la partea pe care după cum sa putut stabili clar în cele prezentate
până acum și mai degrabă reprezintă o pregătire duhovnicească o pregătire din punct de
vedere moral pen tru că menirea căsătoriei este u nirea dintre bărbat și femeie pentru
veșnicie și în acest caz se cerea o au toevaluare a fiecăruia dintre cei doi pentru că odată
ce au pășit în viață împreună prin această taină nici o grijă a vieții și nimeni să nu îi
poate despărții având exemplu legătura dintre H ristos și biserică .79

77 Arhid. Prof. Dr. Ioan Floca, Drept canonic ortodox. Legislație și administrație bisericească ,
vol.II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1990., p. 76.
78 78 Ioan Mihălcescu, Pâslaru, Matei, Nițu, G. N., Scrierile Părinților Apostolici dimpreună cu
Așezămintele și Canoanele Apostolice, ,,Colecția Teologic ă”, volumul II, Editura Facultății de Teologie
din Chișinău, Chișinău, 1929, p. 154 .
79 Alexandru Stănciulescu -Bârda, Drept canonic – curs ținut la Facultatea de Teologie a
Universității "Al. I. Cuza" din Craiova în anul universitar 2005 -2006, Editura Sitec h, Craiova, 2006, p.
211.

34 Un rol foarte important în siguranță și nași i de cununie care participă ca martori
dar mai cu seama ca și părinți duhovnicești ai tinerii familii îndeplinind împreună alături
de preot anumite ritualuri sau gesturi liturgice în cadrul cununiei între care punerea
inelelor pe degetele tinerilor dar și punerea cununiilor pe capetele mirilor în cadrul
sfintei cununii.80
Astfel că rolul nașilor la cununie este același ca și la botez pentru că e de vin
părinți spirituali ai celor ce urmează să se cunune în ceea ce privește vechimea în viața
Bisericii a nașil or este aceeași cu vechimea tainei cununiei și a fost ușor de instituit de
vreme ce pe de o parte reprezintă adunarea tuturor credincioșilor iar pe de alta parte
reprezintă viitoarea familiei care urmează să se căsătorească obiceiul a putut fi ușor
asimila te în cadrul Bisericii din O nouă semnificație creștină care are un rol definitiv și
acela a fi martori la Minunata Unirea dintre cei doi tineri .81
Sigur că aici se impun câteva condiții, î n primul rând naș ii trebuie să fie
crestinortodocși pentru că preved erile Bisericii prin canoanele a insista t asupra acestui
canon și să fie doar din cadrul bisericii.
Este bine ca nasii de cununie să fie mai în vârstă decât tineri căsătoriți pentru că
prin experiența lor de viata pot oricând să le fie bun sfătuitor celor doi tineri care se
căsătoresc dar mai cu seamă au un rol important în viața duhovnicească a tinerilor
căsătoriți.82
Aceste considerații pe care le am prezentat ne fac s ă credem că nașii alături de
miri trebuie să acordăm o foarte mare atenție pregătirii lor duhovnicești în ceea ce
privește cununia printr o prealabilă spovedanie însoțită de rugăciune și de post pentru că
dacă nu vor avea păcate care se oprească de la Sfânta Împărtășanie se poate și împărtăși
ca astfel să îndeplinească învățătura Bisericii dar și legislație bisericească .83
În ceea ce privește lumânările care se folosesc la taina cununiei este bine să se știe
că ele reprezintă Lumina lui Cristos care le va fi alături pe tot parcursul vieții lor și în
această luminare ei de fapt sunt chemați să ră mână în cadrul Bisericii ca o nouă familie
creștină care va da viata copiilor care vor deveni la rândul lor membrii ai Bisericii lui
Hristos .84

80 Ioannis Zizioulas, Creația ca Euharistie , Traducere de Caliopie Papacioc, Editura Bizantină,
București, 1999, p. 53 .
81 John Meyendorff, Teologia Bizantină , Traducere Pr. Conf. Dr. Alexandru I. Stan, Editura
Institutului Biblic ș i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p. 174 .
82 Ion Vlăducă, Elemente de Apologetică Ortodoxă , Seria Apologetica, Editura Bizantină,
București – 1998, p. 39-40.
83 Ion Vlăducă, Elemente de …, p.41 -42.
84 Nichifor Crainic, Sfințenia îm plinirea umanului , Colecția “Teologie și Spiritualitate” Nr.2,
Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Trinitas, Iași – 1993, p. 162.

35 Este foarte important de retinut ca legiuirile bisericești dar și codul familiei
încurajează familie în același t imp susținând datorită importanței și impactului pe care
aceasta o exercită în cadrul societății astfel sunt anumite situații Când căsătoriile pot fi și
mixtă dar de preferat este ca Biserica să vegheze asupra membrilor iei și să învețe că
defapt unitatea dintre bărbat și femeie s e face asemeni unității dintre H ristos și biserică.
Frumusețea în cadrul căsătoriei
Nu se urâțește pământul de unul singur, ci datorită mie, datorită ție, poate chiar
datorită lor, datorită tuturor în parte, pentru că ce era frumos odinioară și „bune foarte”,
acum au fost mutilate de indiferentismul nostru.85
Când frumusețea moare din lucruri, din fapte, din oameni, toate se întorc de la
fața lui Dumnezeu, toate merg spre urâțire inevitabilă, ca un bulgăre de zăpadă ce
primește noi d imensiuni cu fiecare rotire, cu fiecare clipă, ajungând să creeze o lume a
eului propriu, a negurii, a întunericului, de fapt a imperiului întunericului, care vrea doar
în jurul lui să fie suspin.86
Frumusețea aceea celestă ca un atribut a lui Dumnezeu, oar ecum se pierde în
oameni, frumusețea angelică nealterată moare uneori în noi, iar pentru a nu ne vedea goi
pe dinăuntru, cosmetizăm exteriorul. Îmi aduc aminte de o secvență din romanul
Parfumul scris de Patrik Suskind, apărut pentru prima dată în Elveția anului 1985, când
acel tânăr parfumeur Jean-Baptiste Grenouille, obsedat de descoperirea parfumului ideal
ce depășea orice excitare a simțului afrodiziac, ajunge să fie condamnat la moarte în
urma crimelor săvârșite, însă în acel moment scoate o sticluță c u parfum, toarnă pe o
batistă din această esență, face mici valuri prin mulțimea adunată, iar după câteva clipe
toți încep să -l aclame, adorându -l, până și cardinalul îl vede atât de frumos, de parcă ar
fi un înger, în condițiile în care el era un monstru cu față de om. Din acest pasaj se
observă cel puțin două aspecte.
În primul rând, euforia din acea piață ce i -a făcut pe toți să trăiască senzația unei
frumuseți a erosului, a omului prin acoperirea unei cercetări umane, iar în al doilea rând,
senzația un ei frumuseți indusă de parfum ce l -a zeificat pe acel tânăr.87
Când frumusețea moare în noi este primul moment când nu o percepem în
deplinătatea ei și încercăm să căutăm tot felul de metode pentru a înșela prin apariție
frumusețea exterioară. Lucrurile efe mere, trecătoare au frumusețea lor, fiind o picătură

85 M. Farantes, Aspects théologique du dogme (en grec), dans Theologhia, t.40, fasc.2, Athènes,
1969, pp.223 -256, apud R ev. Prof. Dr. Nicolae Dură, Îndatorirea .., p. 304.
86 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 193.
87 Pr. Dr. D. G. Boroianu, Dreptul bisericesc. Principii de drept, Organizațiunea Bisericii
Române , vol.III, Tipografia „Dacia”, P.Iliescu și D.Grosu, Iași, 1899, p. 206.

36 din frumusețea lui Dumnezeu, pe care o percepem în parte atâta vreme cât suntem în
trup. 88
Ori, dacă te bucuri de o floare, de un parc tomnatic, de o primăvară însorită sau de
o carte în care găsești ami ntite aspecte ale frumuseții, atunci cum să nu te bucuri de
frumusețea lui Dumnezeu, ce în tine apare ca o reflecție pentru că, nu uita, tu ești creat
după chipul Lui „ Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui
Dumnezeu l-a făcut ” (Facere I , 27), și, totuși, cu timpul, frumusețea ta exterioară se
alterează și, poate, uneori, și frumusețea lăuntrică.89
Frumusețea lui Dumnezeu rămâne veșnic în creație, ca de altfel și purtarea Sa de
grijă, însă nu o impune ca stare, ci o propune ca un mod de vi ață; totul însă depinde de
opțiunea noastră personală, de ceea ce vrem să fim și să trăim. Haideți să facem un
exercițiu de imaginație. Când te gândești la un eveniment neplăcut din viața ta,
frumusețea și seninătatea chipului tău se transformă, se schimbă , se întristează; când
însă te gândești la o persoană pentru care ai da și fericirea ta, văzându -o pe ea fericită,
atunci chipul tău se înfrumusețează, se luminează, se deschide, pentru că acolo apare
dragostea, acel sentiment care -l înfrumusețează pe oric e om.90
Când frumusețea, însă, moare, ea moare în toate, în toate domeniile: în artă, în
muzică, în credință, ca mai apoi să moară și în om. Iar rezultatul este cel pe care îl
vedem azi, zi de zi. Moare pentru că omul s -a alterat, nemaiînțelegând frumosul d ivin și
chiar cel sofianic și atunci îl înlocuiește cu tot felul de improvizații. Dacă am vorbi de
perioada iluministă, am putea vedea cu ochiul liber diferența izbitoare dintr -o operă de
artă de atunci și kitsch -ul de azi. Muzica este vibrația care trebui e să te înalțe și nu să te
ducă într -o stare de agitație, iar credința să te înfrumusețeze la suflet, nu să te omoare.
Chiar Mântuitorul Hristos spunea „ Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul
când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închi nare lui Dumnezeu. ” (Ioan XVI, 2).
Păi Dumnezeul nostru nu este al jertfei omenești, s -a terminat epoca aceea în care dacă -l
omorai pe aproapele tău aduceai jertfă unui Dumnezeu plin de mister.91
La nivel de individ, frumusețea moare datorită stărilor lăunt rice, poate uneori
cauzate de factori externi – dezamăgiri, drame personale, suferințe interminabile, inimi
frânte, lacrimi și suspin, boală – toate acestea înnegresc sufletul omului dacă nu trăiește

88 Dr. Dr.Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 194.
89 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 195.
90 Prof. Iorgu D. Ivan, Codul familiei , în Revista „Biserica Ortodoxă Română”, LXXII (1954),
nr.4, p. 472.
91 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universi tar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 195.

37 cu dragoste față de toți, dar oare poți să mai trăiești altfel decât o cer interesele societății
de azi? Oare nu ești deplasat iubind, când lumea valorifică ura? Oare nu ești considerat
de o cultură mediocră vorbind despre Dumnezeu sau despre frumusețea unei vieți unde
nu banul are valoare, ci sufletul? Cu sigu ranță vei fi „răstignit”, însă un lucru este cât se
poate de sigur, cum spune chiar Domnul Hristos „ dacă ați fi din lume, lumea ar iubi pe
al său, însă cum nu sunteți din lume … ” (Ioan XV, 19).
Moartea unei frumuseți efemere este vizibilă în fața unui sarc ofag și vezi că
realitățile sunt altele, observând chipul cel de odinioară cum se alterează – „în mormânt
frumusețea zăcând fără suflare” – și te întrebi oare totul se rezumă până la groapă, oare
viața este doar atât? Dacă da, pare sinistru. Însă, inevitab il, realitatea existențială a
omului este alta; ortodoxia te învață că viața veșnică începe abia din acest moment, când
iese la iveală frumusețea sufletului care a pătimit pe drumul vieții. Acum este momentul
când devine liber sub cer, ca mai apoi să se bu cure de toată frumusețea raiului.92
Dar, oare, fericirea poate fi percepută ca un dat de sus sau ca o cauză a luptei
omului de a fi fericit? Ești fericit pentru că tot ce te înconjoară, oameni, flori, stări,
plăceri, materie îți slujesc sau ești fericit pen tru că ai descoperit fericirea divină,
dumnezeiască, fericirea eternă ce vine înspre creație ca un izvor nesecat din care
umanitatea să -ți adape setea? Și totuși, mulți se consideră nefericiți, dezamăgiți de cei
din jur, pentru că și -au pus inima în palmel e lor fără să știe că pot să o mângâie sau să o
strivească.93
Făcând un exercițiu imaginar, trăiesc sentimentul că, atâta vreme cât cerem de la
semenii noștri un standard pe care ni -l impunem, vom trăi permanent sentimentul de
dezamăgire. Nu poți cere cuiva să fie ca tine: ori că nu poate, ori că nu vrea, iar fericirea
nu ține de acest aspect. Nu poți spune că ești nefericit, atâta vreme cât tu stai pe o mină
de fericire, doar că nu o cauți și nu o exploatezi; poate ai ajuns să părăsești marea iubire
pentru o clipă de amăgire, mutilând adevărata frumusețe a fericirii din viața ta.94
Și, la toate acestea, se mai adaugă și neliniștea din inima ta, grijile cotidiene, lipsa
de comuniune cu Hristos, toate te vor face nefericit și neîmplinit, ajungând să nu mai
înțelegi pe nimeni care crede că este fericit.
Sigur, poți avea o mie de argumente pentru a duce pe cineva pe cele mai înalte
culmi ale disperării, dar ai cel puțin un motiv să crezi că fericirea veșnică începe de aici,
de pe pământ, și acela ești tu… da, t u ești motivul pentru care fericirea poate renaște în

92 Prof. Iorgu D. Ivan, Codul… , p.472 .
93 Prof. Iorgu D. Ivan, Codul… , p.473 .
94 Dr. Dr.Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Pro fesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 196.

38 alții, în cei pe care i -ai pierdut, în cei pe care încă îi mai aștepți, gândește -te o clipă ce ar
fi marea fără soare, ce ar fi ziua de azi fără ziua de mâine, ce ar fi floarea fără parfum și
ce ar fi v iața fără tine. De aceea, fericirea începe de aici, de pe pământ, cu fiecare în
parte.95
Emil Cioran, în discuțiile pe care le avea cu Adrian Hritcu, spunea „ Fără
Dumnezeu mi-e imposibil iar cu El mi -e greu ”; de ce? Pentru că trăia experimental acel
pesimis m schopenhauerian de care s -a îmbătat întreaga viață, trăind oarecum nefericit și
permanent cu gândul la filosofia însingurării vieții, crezând că soluția cea mai bună la
toate este sinuciderea, și totuși, după atâția ani și mii de pagini scrise pe această
problematică, el nu a făcut -o, adică nu s -a sinucis, acceptând să trăiască experiența
nefericirii câteva decenii, decât o veșnicie de nefericire, ce -l aștepta prin actul
sinuciderii, și totuși, a crezut în Dumnezeu prin negațiile sale.96
Aruncând o privire trecătoare printre oameni, citești pe chipurile lor mohorâte, ce
parcă devin gri, citești nefericirea și neîmplinirea, oare au aspirații prea mari, oare nu se
regăsesc în legile și normele sociale, oare s -au rupt atât de mult de Dumnezeu încât și -au
conda mnat sufletele la nefericire, devenind ei înșiși reci, crezându -se semizei ce prin
moartea lor nu au nimic de pierdut?97
Sunt sigur că fericirea nu poate fi găsită în această lume în mod total, ci mai
degrabă fragmentar, iar mult mai puternic fericirea o gă sești la oamenii sinceri, care
iubesc tot ce -i frumos și sublim, fericirea o găsești în inimi curate, care s -ar sacrifica
pentru tine, ar vărsa și ultimul strop de lacrimă doar pentru a te vedea fericit. Cred că
fericirea o găsești în Biserica lui Hristos, acolo unde cerul se coboară sărutând
pământul, iar omul se înalță la cer.98
Cel ce va iubi lumea aceasta mai mult decât pe Dumnezeu, nu va avea parte de
fericire, decât în mod profan, care este un episod trecător în marea dramă a suferinței.
Când, însă, îl va descoperi pe Dumnezeu, va descoperi și fericirea ce vine spre el,
asemeni adierii de seară a vântului.99
Să fii fericit ține mai mult de condiția ta umană și prea puțin de ceilalți, pentru că
foarte ușor te pot face nefericit, ducându -te într -un tărâm a l nefericiților. De aceea cred

95 Pr. Dr. Gheorghe I. Soare, Impedimente la căsătorie. Necesitatea asigurării unei practici
uniforme în toată Biserica Ortodoxă , în Revista „Ortodoxia”, XIII (1961), nr.4, p. 582.
96 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngrijită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p. 199.
97 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele Sinoadelor ecumenice însoțite de comentarii , trad.de Pr.
U.Kovincici și Pr. Prof. N. Popovici, vol.II, partea a II -a, Tipografia Diecezană, Arad, 1936, p. 82.
98 Arhid.Prof.Dr.Ioan N.Floca, Rudenia …, p.70 .
99 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc Universal , ed. A IV -a, îngri jită de Dr. Dr.
Milan Șesan, Profesor Universitar, Tipografia „Mitropolitul Silvestru”, Cernăuți, 1942, p.200.

39 că fericirea „ trebuie să fie o răsplată, nu un scop ”, cum afirma eseistul și romancierul
francez Anatoine de Saint -Exupery (1900 -1944), deci trăiește fericirea ca și cum ar fi o
picătură ce -ți astâmpără setea și -ți alină dure rea. Fii fericit și nu te întreba de ce, pentru
că fericirea ta este din Dumnezeu și nu se bazează pe nefericirea altora. Cei ce vor să te
vadă fericit vor acționa în această direcție, bucurându -se de fericirea ta pe care o
împărtășești cu ei.100
Prin Sfinte le taine omul intră în comuniune directă cu Hristos cel dătător de viață
care revarsă harul Său asupra noastă spre maântuirea cea dorită de fiecare astfel că prin
Taine omul întră în această sinaxă cu El iar Taina Cununiei aduce relația defamilie
unindu -o prin binecuvântarea lui Dumnezeu și sacralizând -o adică ducându -l pe om în
starea de sfințenie prin acastă taină.
Taina Cununiei după cum am putut observa a avut o evoluție în decursul istoriei
creștinismului încă din primele secole unde nu avem decât câte va rugăciuni de
binecuvântare a familiei creștine și ulterior o dezvoltare a ei în secolele următoare
datorită dezvoltării cultului creștin.
Căsătoria are scopul de a duce prin sinea ei învățătura de credință generaților
viitoare iar dacă o căsătorie nu es te făcută după rânduiala Bisericii și după normele și
prevederile canonice, ea poate intra ăn invaliditate, adică poate fi nulă din punct de
vedere haric, de aceea canoanele Bisericii sunt foarte clare cu privire la acordarea
acestei taine.
Au existat situ ații când s -a intrat în incompatibilitate iar taina a fost nulă, aici
facem referire la problemele de ordin psihic dar de ordin moral, când cei doi tineri nu
crespudeam și astfel nu li s -a putut acorda această taină pe care Mntuitorul Iisus Hristos
a consf ințit-o.
Impedimentele ce vizează imposibilitatea acordării căsătoriei, unele sunt de ordin
moral, altele de ordin social dar și de consângiuire, după cum am prezentat mai sus, și
au drept scop respectarea prevederilor canonice dar și păstrarea unei socie tății sănătoase
care să nu se degradeze în timp.
Dar sunt anumite situații unde episcopul poate interveni, acordând dispense pe
motive bine întemeiate și care să fie plauzibile, pentru a nu se face o rutină prin
acordarea dispenselor și astfel să de vină o practică frecventă.
Scopul vieții noastre creștinești este mântuirea întru Domnul Iisus Hristos. Pentru
aceasta trebuie însă să dobândim harul Duhului Sfânt, iar tainele au un rol foarte

100 Arhid. Prof. Dr.Ioan N. Floca, Rudenia …, p.75.

40 important în acest proces. După cum afirmă Bulgakov, Ele sunt acte s finte, în care, sub
un simbol vizibil, se împărtășește un dar determinat, invizibil, al Sfântului Duh.101

101 Dr. Dr. Valerian Șesan, Curs de Drept Bisericesc … , p. 200.

41
CAPITOLUL AL V -LEA
CĂSĂTORIILE MIXTE

O problemă destul de spinoasă î n discuțiil e dintre biserică și societate c u siguranță
este cea cu privire la căsătoriile mixte însă trebuie să facem o explicație și să spunem că
de fapt căsătoria mixtă nu constă în căsătoria dintre un tânăr ortodox și o tânără de altă
confesiune pentru c ă ea nu este permisă și constă m ai degrabă între căsăt oria unui tânăr
de anumită pe tine sau naționalitate și a unei tinere de altă naționalitate.102
Sigur că Biserica din cele mai vechi timpuri cu astfel de situații în ce ea ce privește
căsătoria mixtă d acă ar fi să facem o incursiune istorică putem porni chiar din perioada
apostolică Pentru că atunci printre membrii au fost recrutați și dintre păgâni dar și dintre
evrei care au aceste căsătorii din punct de vedere al codului Roman care erau valide cu
necreștini.103
Au existat situatii cand de doi tineri sau căsăt orit după ritualul lor iar ulterior unul
din membrii familiei a trecut la creștinism adică să convertim și se pune întrebarea dacă
un astfel de s ituații căsătoria lor e xistă ca și act legal din dreptul Roman .
Mult mai vehemenți au fost Sfinții Părinți cu p rivire la căsătoriile mixte , care se
făceau și în acea perioadă unii dintre ei erau atât de tranșant încât nu mai au această
căsătorie o societate a desfrânării .
Adică o căsătorie care nu este validă din punct de vedere al Bisericii și doar din
punct de v edere al statului și nu poate să fie o familie creștină și o familie binecuvântată
de Dumnezeu de aceea tertulian numește această căsătorie o căsătorie a desfrânării și
cere ca cei care fac astfel de căsătorie să fie excomunicați din rolul bisericii .
Alte canoane care condamnă căsătoriile mixte este și canonul 31 de la L aodiceea
și canalul 14 de la Sinodul 4 Ecumenic care consideră căsătoria dintre creștini și este
eterodocși că este o căsătorie fără f undament dogmatic și pe o logică și este interzisă în
Biserica ortodoxă t otuși prin canonul 72 de la Sinodul T rulan este interzisă cu
desăvârșire căsătoria între un creștin ortodox și o fată de alte confesiune iar învățătura
Bisericii noastre consideră că o astfel de căsătorie este nulă .104
Canonul 31 al Sinodulu i de la laodiceea admite căsătoria mixtă doar o singură
condiție ca cel care nu este ortodoxă și dorește să se căsătorească cu o persoană

102 Pr. prof. dr. Petre Vintiles cu, Preotul în fața chemării sale de păstor al sufletelor, București,
1934, p. 251
103 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele Bisericii Ortodoxe…, vol. II, part. 2, p. 305 -307.
104 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele…, p. 212 .

42 ortodoxă să promită solemn că va trece la ortodoxie și că nu v a avea influență asupra
soției c are este ortodoxă să tre acă la altă confesiune în acest sens canonul 14 de la
Sinodul 4 Ecumenic prin Sfinții Părinți se stabilește o dispoziție canonică potrivit căreia
un tânăr ortodox se poate căsători cu o tânără eterodoxă numai în cazul în care persoana
respectivă a p romite că se va converti la credința ortodoxă .105
Din punct de vedere al formei canonice în ceea ce privește săvârșirea acestei
cununie mixtă mari canonisti afirmă că dacă nu se face această taină în numele Sfintei
Treimi și conform ritualului ortodox iar nu poate fi validată și în esență nu poate fi
considerată taină .
Din punct de vedere al Bisericii Ortodoxe Române și a regulamentului de
Procedură al instituțiilor disciplinare preoții au obligația să nu afișeze sfânta taină a
cununiei decât între ortodocși asistaț i de nașii de aceeași credință ortodoxă iar cei de
alcool sau alta religie sunt obligați ca înaintea încheierii acestei căsătorii sunt deplina
scăpată formalitățile de trecere la Biserica ortodoxă clericii care se vor de la acestei
hotărâri sinodale pot fi pedepsiți cu caterisirea la mănăstire până la transferare de aceea
Când a avut loc o astfel de situație episcopul locului poate lua astfel de decizii .106
Nu întâmplător Biserica ortodoxa nu acceptă căsătoriile mixte pentru că dacă am
uitat puțin în urmă am vedea că În astfel de familii mixte foarte ușor apare propaganda
prozelitismului în rândurile ortodocșilor de aceea este important ca preoții să fie cu luare
aminte și foarte atenți în momentul când se pune problema căsătorii mixte iar mai cu
seamă trebuie să depună toate eforturile ca cel care vrea să treacă la ortodoxie să nu o
facă formal doar pentru a se putea căsători Și să aibă convingerea că dorește să
îmbrățișeze ortodoxia .
Au existat numeroase situatii in care prozelitismul catolic se extinde print re
credincioșii ortodocși atât în lume a bisericească Ortodoxă Română d ar, cât și în lumea
Slavă pentru că mulți dintre tinerii ortodocși au luat de soții fete de rit romano catolic iar
prin aceasta sa trecut la familie mixtă fără a avea un Fundament canoni c și fără a mai fi
considerați membri ai Bisericii ortodoxe .107
Existat și probleme de ordin juridic din punct de vedere bisericesc au existat
situații când Biserica ortodoxă a considerat că este nevalidă cununia care a fost oficiată

105 Pr. prof. dr. Liviu Stan, Tăria nez druncinată a sfintelor canoane, în “Ortodoxia”, an.
XXII(1970), nr. 2, p. 300 .
106 Dr. Nicodim Milaș, Dreptul bisericesc oriental, p. 358 .
107 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele …, p. 71 .

43 de preoți catolici sau d e preoți108 protestanți și de aceea nu recunosc nici tainele sau
sacramentele catolice și mai puțin cununia Romano Catolică .
Sunt anumi te elemente care determină sau d elimitează cadrul în care se pune
problema unei căsătorii mixte între creștinii de diferite confesiuni în primul rând este
vorba de valabilitatea tainei botezului pentru cei care vor să se căsătorească .109
În al doilea rând este vorba de caracterul cununiei care nu poate fi considerat o
taină oficială decât dacă este făcută în Biserica ortodoxă ia r mirii să fie or todoxă iar în al
patrulea rând C aracterul tainei este reprezentat prin sfințenia iar între catolici și
ortodocși sau între ortodocși și protestanți nu există un punct comun în care să se
considere taină ca fiind validă de aceea Biserica ortodoxă consideră taina cununiei ca
prin deplină doar în momentul în care se săvârșește în Biserica Ortodoxă .
Chiar dacă uneori Biserica ortodoxă a fost considerată o Biserică conservatoare ș i
învechită totuși ea nu consideră taina cununiei pe ceață în roma nul catolicism ca fiind un
sacrament și cel mult o simplă legătură c e are la bază un contract semnat între cele două
părți acesta este punctul de vedere oficial al Bisericii Ortodoxe care ia în considerare
doar căsătoria făcută în sânul ei .
În ceea ce pri vește i conomia în unele situații putem spune că în Biserica ortodoxă
modalitățile folosite și problema c ăsătoriilor mixte sunt acri via și economia iar dacă e
vorba de aplicarea lor acesta este determinată de interesele majore ale Bisericii și nu de
intere sele personale ale fiecăruia dintre noi .
Canoanele Bisericii Ortodoxe rămân valabile pentru to tdeauna și în acest context
al căsătoriilor mixte, p utem afirma că Biserica ortodoxă păstrează cu sfințenie canonul
31 de la Sinodul de la N iceea în care se prezi ntă faptul că preoții sunt datori să oficieze
taina cununiei doar între ortodocși car e au nași ortodocși și nici de c um s ă pună nași de
alte confesiuni c um adesea se întâmplă în zilele noastre .110
Sigur că este o problemă foarte delicată căsătoria mixtă de a ceea Biserica privește
cu mare atenție situația actuală a societății în care trăim având în vedere statutul de
organizare și funcționare dar mai cu seamă având în vedere și normele canonice care au
fost date precum și cele juridice liturgice și pastorale f ără a ignora dificultățile care pot
apărea la un moment dat cu privire la aceste căsătorii mixte .111
Tendintele actuale ale lumii moderne încearcă să limiteze Biserica la actele pe
care le face de aceea în unele situații Biserica trebuie să dea răspuns Categ oric în ceea

108 Dr. Nicodim Milaș, Dreptul bisericesc oriental, p. 359 .
109 Pr. p rof. dr. Dumitru Călugăr, Catehetica, Manual pentru Institutele teologice, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1976, p. 15 .
110 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele …, vol. I, part. 2, p. 134 .
111 Pr. Petre Vintilescu, Sacerdoțiu creștin, Pitești, 1926, p. 20 .

44 ce privește căsătoria mixtă și astfel după cum am prezentat putem observa că în cadrul
Bisericii Ortodoxe nu sunt acceptate căsătoriile în căsătorie mixtă din punct de vedere
confesional .
Adică o fată ortodoxă nu se poate mărită cu un tânăr ro manul catolic și doar dacă
acel tânăr trece la ortodoxie botez în dusei în numele Sfintei Treimi și ulterior se poate
săvârși taina cununiei .112
Având această atitudine vehementă Biserica ortodoxă pe unii creștini care au ales
să se căsătorească la alte conf esiuni pentru faptul că nu a acceptat căsătoria mixtă însă
trebuie spus că Biserica păstrează nealterate canoanele Sfințilo r Părinți și învățătura din
Evanghelii și nu face rabat de la legislația se canonică doar pentru a satisface unele
plăceri ale unor c redincioși care nu înțeleg rolul Bisericii și rolul lor în biserică .
Este bine cunoscut faptul că în Transilvania o dată cu uniația care a avut loc la
începutul secolului al 18 -lea sau pus tot mai mult problema c ăsătoriilor mixte pentru că
mulți români ort odocși au fost obligați să treacă la greu catolicism și ei astfel taina
cununiei oficiată în Biserica greco catolică nu a fost recunoscută ca fiind validă în
cadrul Bisericii ortodoxe .113
Multe din familiile care au intemeiat în acea perioadă au trăit o cred ință forțată o
credință impusă dar mai cu seamă au trăit din punct de vedere al canoanelor Bisericii
ortodoxe în desfrânare întreaga viață iar ulterior când sa pus problema căsătorie mixtă
între cele două confesiuni sa apelat la sfintele canoane pentru a a rata clar si limpede că
orice căsătorie între tineri de alte confesiuni este interzisă în Biserica ortodoxă .114
Unitatea Bisericii Ortodoxe este reprezentanta și prin această hotărâre pe care a
luat o cu privire la căsătoria mixtă pentru că din momentul în c are se slăbește credință
omului el de multe ori gândește emoțional și cred emoțional acceptând chiar să treacă la
o altă confesiune de dragul unei persoane însă când se întâmplă să fie un eșec această
căsătorie ajunge să conștientizeze importanța Sfintelor canoane ale bisericii .115
Din punct de vedere al codului familiei căsătoria mixtă este posibila in orice
situatie Nu există un impediment sau oprire de la căsătoria mixtă pentru că legislația
statului nu ține seama de starea confesională a persoanelor și de statutul lor social în
societatea noastră de aceea există foarte multe căsătorii mixte din punct de vedere
etnic .116

112 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele …, vol. II, part. 1, p. 100 .
113 Pr. C. Dron, Canoanele – text și interpretare, vol. II, Tipografia Cărților bisericești,
București, 1932, p. 412 .
114 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele …, vol. II , part. 1, p. 101 .
115 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele …, vol. II, part. 1, p. 102 .
116 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele …, vol. II, part. 1, p. 103 .

45 In aceasta situatie poporul român este un popor omogen dar în același timp un
popor care prin căsătoriile mixte a slăbit din intensitatea na ționalității sale existând
multe cazuri de căsătorii între români și maghiari cum a fost în Transilvania sau între
moldoveni și fete din Ucraina și exemplele pot continua .
Legislatia romaneasca in vigoare admite căsătoria mixtă doar între persoanele
acelei ași naționalități Adică chiar dacă tânărul este în ger și tânăra este româncă
important din punct de vedere al statului este că naționalitatea lor să fie română fără să
țină seama de opinia fiecăruia dintre ei .117
Au existat unele situații când tinerii și -au dorit să se căsătorească întro biserică
ortodoxă însă datorită situației confesionale au renunțat să oficieze această cununie
rămânâd să fie căsătoriți doar la starea civilă, considerând că de fat actul de la starea
civilă are o valoare juridică mai mare decât căsătoria religioasă.
Se poate spune câ în secolul nostru Dreptul Bisericesc și cu precădere Dreptul
Canonic este printre puținele elemente de care beneficiază Biserica în păstrarea
autentică a sfintelor canane și care ține dreaptă învățătura de cred ință și cârmuiește
Biserica prin valurile nemiloase care o lovesc.
Căsătoriile mixte sunt de fapt niște acte convenționale care nu au nici un efect
bisericesc, adică ele nu sunt recunoscute de Biserică, decât în cazul în care cel de altă
confesiune trece l a ortodoxie, botezându -se, nu dintr -un formalism ci din convingere, iar
după aceea se poate săvârși taina Cununiei care nu este o taină mixtă, ci una
sacramentală și validă.
Înterpreatarea căsătoriilor mixte din perspectiva societății de azi este una care
contravine învățăturii și doctrinei Bisericii de acea de multe ori Biserica este pusă în
situația în ca re trebuie să dea explicații oa menilor pentru că nu acceptă căsătoriile mixte.
Căsătoriile mixte sunt practic o anomalie sau o deviere de la normalitatea firească
sau norma canonică dată de Biserică, totuși este un adevăr, o realitate incontestabilă,
căsători mixte există dun punc de vedere etnic dar în cadrul Bisericii Ortodoxe nu se
pune problema de a se oficea această cununie mixtă, pentru că ea devine nulă chiar din
prima clipă.
Lumea de azi trebuie să accepte faptul că Biserica nu -și schimbă învățătura ei
după cum dorește fiecare secol sau fiecare veac, ci ea rămâne consecventă pâstrându -și
originalitatea și consecvența ei, fără să se abată de la canoa nele Sfinților Părinți, și fără
să se abată de la legislația bisericească.

117 Pr. Prof. Ilie Moldovan, Darul sfânt al vieții și combaterea păcatelor împotriva acestuia ,
Editura Institutului Bib lic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București – 1997, p. 7.

46 Am putut observa în cele prezentate până acum că Biserica Ortodoxă nu are o
astfel de cununie mixtă pentru că este o anomalie și a definitivat clar ce înseamnă Taina
Căsătoriei și c um își păstrează demintatea de taină.

47 CAPITOLUL AL VI -LEA
ÎNCETAREA CĂSĂTORIEI ȘI DIVORȚUL

În manifestările cele mai obișnuite ale activității dispensei pontificale există o
obiecție principală, și anume: un element esențial al actului administrativ ar putea lipsi
în mod general, sau și mai rău, nu ar fi în mod imperios necesar, acest element fiind
cauza după cum amintește principiul care supune că sufficit sola voluntas pro causa.118
Asupra acestui element canonul se exprimă astf el: „Să nu se dispenseze de la o
lege eclesiastică fără un motiv just și rațional, ținându -se seama de circumstanțele
cazului și de gravitatea legii de la care se dispensează; în caz contrar, dispensa este
ilicită, iar dacă nu este acordată de Legiuitor sa u de un alt superior este și invalidă”.119
Separat de aceasta, o posibilă notificare preliminară este aceea că nu se mai
vorbește de act administrativ, ci primește sensul de măsură legislativă45, drept pentru
care obiecția adusă mai sus ar trebui să se verif ice la lumina poziției și a portiței
deschisă de elementul cauzal în noua înfățișare a măsurii legislative.120
Noi dorim să contestăm, dar nu în mod direct, că motivul just și rațional ar fi
indispensabil pentru a nu trăda spiritul și esența dreptului canoni c, reducând elementul
constitutiv al dispensei de drept pontifical la un element al voinței 46. De fapt, ni se pare
că s-ar putea întoarce împotriva autorului aici criticat, acuzația că în mod just el se
adresează împotriva acelora care introduc idei discr iminante între principii și institute de
drept laic și canonic.121
Infinita facultate de a dispensa ce se dorește a i se recunoaște Romanului Pontif
în baza importanței unicului element de voință, se aseamănă mult cu puterea regală de
totalitarism și suveran itate a unui stat absolutist, și cu principele imperiului roman. Și,
dacă este adevărat începând mai ales de la o anumită perioadă și referitor la dreptul
public că dreptul imperial roman pecetluia normele canonice din acele timpuri, nu poate
fi confundată esența și spiritul originar al configurației juridice canonice cu o asemenea
amprentă.122

118 Pr. Prof. Ilie Moldovan, Darul sfânt al vieții … , p.7.
119 Pr. Dr. Gheorghe I. Soare, Însemnări asupra noului statut de organizare , în „Glasul
Bisericii”, an VIII (1949), nr. 5 -6; p 133.
120 Pr prof dr Valeriu Șesan, Revizuirea canoanelor și altor norme bisericești, precum și
codificarea lor , în „Candela”, an. XLVII, 1936, p. 145 .
121 Nicolae Dură, Noul Cod de Drept canonic al Bisericii Romano -Catolice. Reflecții ale
canoniștilor și ecles iologilor catolici, în „Ortodoxia”, An XIII(1983), nr 4, p. 211 .
122 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Canoanele …, p. 111 .

48 Adevărul este că dincolo de limitele dreptului divin (fie el natural sau pozitiv)
admis de toți, validitatea dispenselor pontificale este legată de realizarea în pract ică.

6. 1. Motivele de divorț
În acest subcapitol vom putea observa că dispensa nu poate fi acordată fără o
cauză dreaptă și rațională. Iar în ceea ce privește motivele divorțului acestea pot fi
multiple. Având în vedere rigoarea legii de la care se dispe nsează, acest principiu este
lipsit de sancțiune și este totodată admis aici doar cu titlul de avertisment în momentul
în care cel care acordă dispensa este însuți Legiuitorul sau un alt Superior.123
Neobservarea acestui principiu face ca dispensa să fie con siderată atât ilicită cât
și invalidă dacă a fost acordată de către o autoritate inferioară. Chiar și în aceste
circumstanțe se poate considera ca fiind validă dispensa cerută și acordată în dubiul
suficienței cauzei.124
Dacă afirmăm încă de la început că el ementul cauzei formale este străin de
tradiția canonistică ce privește institutul dispensării, facem o concluzie pripită și
totodată neverosimilă. Până acum am putut observa că procedura folosită în antichitate
scotea în evidență exigența fondării acestei facultății de către un element cauzal
obiectiv, admițând și amestecul confuz dintre cauză și rațiune.
Într-o altă ordine de idei, tot în aceeași perioadă istorică ce deschidea calea
elaborărilor doctrinare ale figurii conceptului de dispensă, au fost emise anumite
doctrine care, chiar dacă nu au ajuns la o configurație concretă și stabilă a elementului
cauzei formale, ne demonstrau totuși exigența lor pentru acele timpuri, chiar dacă doar
într-un mod pur empiric.125
Vom indica în continuare o linie ascendentă ca și timp, începând cu Rufino,
continuând apoi cu Inocențiu al III -lea și ajungând până la Giovanni d’Andrea.
Primul dintre acești autori s -a oprit mai mult la un rezultat analitic: explicarea
conceptului de cauză dreaptă ca și cauză motivă, acesta fiind unicul concept elaborat
asupra cauzei, care are de fapt aprobarea majorității canoniștilor, în pofida tuturor
criticilor și opiniilor contrare, contemporane lui Rufino precum și a celor postume.

123 Ioan Dură, Noul Cod de Drept canonic al Bisericii Romano -Catolice , în „Ortodoxia” an
X(1986),nr 2, p. 133 .
124 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Noul Cod canonic al Bisericii latine , în „Mitropolia
Ardealului”, an XVII(1983), nr 2 -3, p. 155 .
125 Nicolae Dură, Noul Cod de Drept canonic al Bisericii Romano -Catolice. Reflecții ale
canoniștilor și eclesiologilor catolici, în „Ortodoxia”, An XIII(1 983), nr 4, p. 211 .

49 Trecând la cel de -al doilea mare autor, Inocențiu al III -lea, găsim un text care,
după părerea noastră exprimă exigența, ca alături de cauza motivă să fie admisă o cauză
legată de rațiune, adică această cauză motivă trebuie să corespundă unei cauze formale.
De fapt, afirmațiile lui Inocențiu al III -lea sunt de acor d cu ideile lui Hostiense,
în sensul că se identifică cu acestea, și anume: rațiunea se raportează la cauza motivă.
Aici cauza motivă ar fi așa zisa „praerogativa meritorum “ ceea ce înseamnă că dispensa
tuturor faptelor presupuse și prevăzute de drept în normă49, drept pentru care în lipsa
acestor presupuneri, cazul particular nu poate exista cu o dorință lezată a celui care
acționează, sau mai curând lipsită de o plinătate a facultăților, deoarece nu corespunde
prevederilor normative. 126
Măsura legislativă este așadar fără nici un dubiu trecută într -un plan de
subordonare a unei norme și de concretizare a unui precept, și deci într -un plan tipic
administrativ.127
Observația ce se poate aduce doctrinei urmărite de noi este că a neglijat aproape
în totalitate o cercetare bazată pe dezvoltarea istorică a izvoarelor, acestea fiind utile
pentru a confirma și certifica rezultatele preluate pe cale sistematică, împreună cu
angajamentul instrumentelor teoriei moderne generale asupra actelor administrative.
Însă, nu tr ebuie să se creadă că cele două metode de cercetare sunt
incompatibile deoarece ele se îndreaptă spre același punct, dar numai în măsura în care
istoria poate oferi fie fundamentul și întărirea izvoarelor, fie noi căi și îndemnuri pentru
o reconstruire sis tematică mai validă și mai completă.
Motivele pentru care se poate începe divorțul atât din punct de vedere bisericesc
cât și al codului civil sunt permise prin legislatie civilă dar și prin legislația bisericească
de aceea practica vieții bisericești Încă nu a stabilit o listă ce poate determina sau poate
motiva divorțul bisericesc și putem spune că normele de caracter religios pentru
acordarea divorțului bisericesc sunt fiecare discutate în parte .
Unul din cele mai importante motive pentru care se poate a corda divorțul este
adulterul sau încălcarea respectului față de familie prin înșelare chiar mântuitorul
Cristos spune că cel ce va săvârși acest păcat al adulterului se poate oferi carte de
despărțire adică se poate divorta .
Dacă ne întoarcem la primele s ecole ale creștinismului putem observa că Biserica
după învățătura a admis divorțul pentru un singur lucru și anume pentru adulter alt

126 Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Codex juris canonici , în „Studii Teologice”, an XX(1984), nr.
9-10, p. 89 .
127 Diac Drd Miron V. Mihuț, Instanțele judiciare în Bisericile Ortodoxe , în „Studii Teologice”,
seria a II – a, nr. 9 -10, 1966 , p. 133 .

50 motiv nou putut fi admisă de biserică pentru că nu erau motive fundamentale și astfel
Biserica a ținut strânsă legătură c ăsătoriei pentru că ea este considerată taină și pentru a
fi păstrată în sfințenia ei .128
Totuși istoria umanității și în specializarea creștinismului a arătat că divorțul
bisericesc se poate acorda din mai multe motive nu doar din cauza adulterului pentru c a
aceste motive produc efecte asemănătoare cu moartea fizică sau corporală și tot așa
acestea pot impune uneori încetarea căsătoriei .
În primul rând este vorba de moartea religioasă adică lepădarea de credință
apostazia unui membru din familie în al doile a rân d care provoacă moartea morală,
adică este atât de împătimiți de păcătos încât nu mai poate exista acea unitate a
familiei .129
Dar mai sunt situații c ând putem vorbi de moarte fizică adică unul dintre membrii
familiei este intr o moarte fizică parțială o comă profundă de ani de zile și nu în ultimul
rând se mai poate vorbi și d e moarte civilă sau de moartea l ibertății atunci când cineva
este condamnat pe viață .

6. 2 Organele competente în pronunțarea divorțului din perspectivă civilă
Doar Biserica este cea care poate acorda divorțul după un proces în prealabil,
după analizarea și cugetarea la actul ce trebuie facut și dacă nu există nici o soluție de
împăcare în cele din urmă episcopul este cel care semnează sentința de divorț bisericesc.
În afară de ep iscop nimeni nu poate acorda divorțul bisericesc, nici măcar preotul.
Prin căsătoria mixtă se înțelege căsătoria dintre un creștin ortodox cu un creștin
neortodox botezat, fie cu o persoană care nu a primit botezul.
Cunoaștem astfel de situații încă din pr imele secole creștine, când unii membri
ai Bisericii erau recrutați dintre iudei, dar și dintre păgâni; de aici rezultă deseori
căsătorii între creștini cu necreștini, căsătorii absolut legale din punctul de vedere al
legislației civile și tolerate în mod misionar de Biserică. Sfântul Apostol Pavel spune:
„Dacă un frate are o femeie necredincioasă, și ea voiește să viețuiască cu el, să nu o lase.
Și o femeie, dacă are bărbat necredincios, și el binevoiește să locuiască cu ea, să nu -și
lase bărbatul. Căci bă rbatul necredincios se sfințește prin femeia credincioasă și femeia
necredincioasă se sfințește prin bărbatul credincios” (I Cor. 7, 12 -16).
Prin Sinoadele Ecumenice și locale Biserica a dezbătut problema căsătoriilor
mixte prin diferite învățături concret izate în canoane; și pentru că aceste căsătorii mixte

128 Arhid. Prof. Dr. Ioan N.Floca, Drept Canonic Ortodox… , p.246 .
129 Arhid. Prof. Dr. Ioan N.Floca, Drept Canonic Ortodox… , p.247 .

51 au continuat să existe, Biserica a adoptat principiul iconomiei bisericești cu cele două
forme ale sale: pogorământul (condescendența) și severitatea (acrivia). Însăși Patriarhia
Ecumenică și -a schimbat notabil modul de aplicare al canoanelor stricte și a realizat o
serie de excepții studiind în mod individual fiecare caz.130
Regulamentul pentru relațiile bisericești ale clerului ortodox român cu creștinii
eterodocși din 1881 prevedea: „Căsătoriile mixte, între persoane ortodoxe cu persoane
eterodoxe sau de alt rit creștin, se binecuvântează de Biserica Ortodoxă, păzindu -se uzul
de până acum, ca copiii ce se vor naște din aceste căsătorii să devină membri ai Bisericii
Ortodoxe”131.
Regulamentul de procedură a l instanțelor disciplinare și de judecată ale Bisericii
Ortodoxe Române din 1950 permite în mod excepțional, prin iconomie, săvârșirea
căsătoriilor mixte, numai cu dispensa prealabilă a episcopului ortodox și cu promisiunea
de a se educa și boteza copiii î n credința ortodoxă.
Astfel, deja observăm două condiții esențiale pentru oficierea căsătoriei mixte:
binecuvântarea dată de episcop și promisiunea botezării copiilor în credința ortodoxă.
Pe lângă aceste condiții e necesar ca săvârșirea slujbei de Cununi e să fie oficiată
de un preot ortodox, iar mirii să aibă nași ortodocși.
Alte tipuri de dispensă se dau cazurile în care doi frati vor sa isi uneasca
destinele cu doua surori nu sunt straine preotilor sibieni. Canoanele bisericesti nu admit,
insa, casator ia intre fratele unuia dintre soti și sora celuilalt. Preotii recunosc ca situatiile
sunt foarte grele pentru ca cei implicati sunt pusi în situatia de a lupta cu propriile
sentimente. Doar cununia religioasa este interzisa, caci în fata ofiterului Servici ului de
Stare Civila, fratii unor tineri deja casatoriti nu sunt impiedicati sa devina o familie. 132
Parinț ii au hotarat printr -un canon, la primele Sinoade Ecumenice, ca doi frati
nu se pot cununa religios cu doua surori, chiar daca nu este vorba de rude d e sange.
Canoanele se discuta și astazi. Au fost situatii cand au venit perechi de gemeni care
doreau sa obtina dispensa de la episcop pentru a se putea casatori.
Nimeni nu vrea sa riste în fata lui Dumnezeu Chiar daca sunt indragostiti și vor
sa faca pa sul spre casatorie, unele cupluri formate din fratii unei familii deja intemeiate
hotarasc sa se desparta.133

130 S. Simeonov, Legislația Bisericii Ortodoxe Bulgare , în „Biserica Ortodoxă Română”, Nr. 5 –
6, an XXII (1941 ), p. 211 .
131 A se vedea Statutul de organizare și fucționare al Bisericii Ortodoxe Române
132 Lect. Univ. Dr. Mihai L. Iulian Constantinescu, Biserica și institutia casatoriei. Conditiile
administrarii casatoriei. Studiu juridico -canonic , Editura Aius, Craiova, 2008, p. 233.
133 Pr. Prof. Univ. Dr. Constantin Rus , Ghid canonic privind delictele bisericești, în “Mitropolia
Banatului”, an. XXXV(1985), nr. 9 -10, pp. 620 -627.

52 Au venit tineri în aceasta situatie care au vrut sa se casatoreasca. Prin rugaciuni
am incercat sa ii ajutam, sa ii lumineze Dumnezeu. în cele din urma s -au despartit. Un
alt caz: doua familii deja formate din doi frati și doua surori. Nu se intelegeau deloc, se
certau tot timpul. Unul dintre cupluri a avut un copil nascut cu buza taiata.

6. 3 Efectele divorțului
După acordarea divorțului biserices c acesta la rândul lui are niște efecte iar
Biserica nu rămâne indiferentă în primul în mod obișnuit divorțul este admisă doar în
anumite situații pe care le am prezentat mai sus iar în ceea ce privește efectul acestui
divorț practica nu prevedea restricți i cu privire la dreptul celor care au divorțat de a se
recăsători cu alte persoane însă Biserica recomandă ca omul să nu fie singur pe Pământ
astfel să găsească persoana asemenea lui .
Biserica din primele secole producea anumite interdicții după divorțul b isericesc
astfel că după Sfânta Scriptură soțul care a divorțat era oprit să se recăsătorească atâta
timp cât a 3 -a fosta soție sau să se căsătorească cu femeia care a intervenit în viața de
familie și care a dus la dreptul la divorțul bisericesc chiar din perioada împăratului
Iustinian a început să permită și căsătoria soțului vinovat Însă doar după trecerea celor 5
ani de la divorț mai mult decât atât v ăduva trebuia sau cea care divorța trebuia să aștepte
un an sau măcar 10 luni până la a doua căsătorie p entru a nu se face o sminteală în
comunitate .134
Au existat și cazuri când sa acordat divorțul bisericesc iar ulterior soții sau în
păcat sau recăsători În astfel de situații divorțul bisericesc nu produce nici un efect
restrictiv Deci recăsătorirea celor do i care au divorțat a fost admisă în Codul Civil
Român de exemplu nu permite căsătoria soților divorțați doar că decretul numărul 32 și
3 din 31 ianuarie 1954 această restricție din Codul Civil a fost anulată și Este permisă în
România recăsătorirea soților divorțați .135
Divorțul nu reprezintă doar ruptura dintre bărbat și femeie ci și o suferință a
Bisericii, pentru că se produce această separare între soți, dar dacă din punc de vedere al
stării civile divorțul se poate acorda ușor, nu același lucru se poate spune despre divorțul
bisericesc, pentru că Biserica încearcă să păstreze unitatea familiei chiar dacă soții decid
să se despartă, totțuși se încearcă prin metode catehetice să se renunțe la ideea
divorțului.

134 Dr. Nicodim Milaș, Canoanele …, vol. II, part. 2, p. 179 .
135 Sandu N. Ștefan, Lucrarea harului în r ealizarea mântuirii subiective , în “Studii Teologice”,
Revista Institutelor Teologice din Patriarhia Română, Nr. 3 – 4, 1971, București, p.235 .

53 În unele cazuri Biserica este cea care reușește să-i reîntoarcă pe calea adevărulu
pe soți dar în unele situații se vede pusă în fața faptului de a acorda divorțul bisericesc.
Biserica, pentru a reglementa faptele și acțiunile cu caracter extern, a pus la
îndemâna credincioșilor săi un îndreptar, Sfint ele Canoane, acesta prevăzând și
îndatoririle creștinilor cu privire la viața creștine. Pentru aplicarea acestui îndreptar și
tâlcuirea canoanelor, creștinul trebuie să facă apel la ierarhia Bisericii, adică la episcop
sau preot, care vor interpreta și exp lica sensul conținutului respectiv în lumina legii
morale și a doctrinei dogmatice ortodoxe.136
Pentru a vorbi despre dispensa trebuie să vorbim întâi de impedimente la
casătorie la Rudenia de sânge (consângenitatea).
Rudenia de sânge „Este raportul de inti mitate ce se stabilește între două sau mai
multe persoane, în baza comunicării aceluiași sânge, prin actul fizic al nașterii „.137 În
privința limitelor în care rudenia de sânge constituie un impediment la căsătorie, s -au
adaptat la început normele dreptul ui mozaic cuprinse în Levitic la capitolul 18.
„Consângenitatea se întemeiază prin descendența, originea directă sau indirectă a unei
persoane din alta, sau prin originea lor dintr -un tată comun”.138.
Raportul rudeniei de sânge mai apropiate sau mai îndepărt ate se stabilește nu
numai între părinți și copii ca ascendenți și descendenți direcți, ci și între frați ca
descendenți ai acelorași progenituri, părinții lor, sau între veri, ca descendenți direcți ai
acelorași progenituri comuni (bunicii lor). Progenito rii cu descendenții lor formând la un
loc un singur neam, consângenitatea se numește și „Rudenia cea de un neam„.139
Cu privire la superioritatea rudeniei spirituale față de cea de sânge, este evident
că înrudirea de sânge stabilește un raport de intimitate mai strânsă între rude, acest
raport fiind mai viu, mai puternic, determinând raporturi de intimitate și de solidaritate
mai mari.
Canonul 53 al Sinodului Trulan extinde impedimentul rudeniei religioase până la
gradul doi, iar canonul 54 al aceluiași sinod prevede că înrudirea de sânge și de cuscrie,
deci o înrudire fizică, nu spirituală, constituie impediment la căsătorie până în gradul IV
inclusiv, pe linie colaterală, iar nu numai până în gradul II, ca înrudirea religioasă, acest
lucru întărind afirmația anterioară.

136 Pr. Prof. Nicolae Dură, Îndatorirea…, p.18-19.
137 Prof. Iorgu D.Ivan, Căsătoria… , p.742.
138 Dr.Dr.Valerian Ș esan, Obligativitatea căsătoriei bisericești… ., p.206 .
139 Dr.Dr.Valerian Șesan, Obligativitatea căsătoriei bisericești… ., p.206 .

54 De-a lungul istoriei, ele au fost traduse în diferite rânduri, atât integral, cât și
parțial, atât în diferite Pidalioane sau lucrări, cât și în lucrări care s -au referit în mod
explicit la ele.
O traducere frumoasă și bine realizată aparține părintelui pe atunci, Ioan
Mihălcescu, mitropolitul de mai târziu Irineu al Moldovei, un mare om de cultură al
vremii sale. Aceasta, realizată în colaborare cu economii Matei Pîslaru și G. Nițu, a
apărut la editura Facultății de Teologie din Chișinău în a nul 1929, unde el era de altfel
de ceva vreme profesor universitar, fiind de mare folos atât studenților, cât și
cercetătorilor care se vor apleca ulterior asupra acestei teme.
După ce am văzut cum au fost receptate în dreptul canonic românesc canoanele
apostolice, este necesar să facem și o analiză profundă a lor, al cărei scop va fi reliefarea
complexității, valorii și importanței lor.

55 CONCLUZII

Lumea de azi, marcată de o puternică criză morală, impactul negativ se răsfrânge
în multe rânduri și forme asupra familiei ca și element fundamental ce stă la baza
formării societății.
Familia contemporană devine mai degrabă un barometru al schimbărilor
economice și
sociale și economice ce afectează societatea trecând printr -un vizibil proce s de
democratizare, laicizare și liberalizare.
Asistăm azi la nivel național, la o puternică dezbatere publică cu privire la
definirea
familiei și căsătoriei, în cadrul căreia Biserica are marea responsabilitate de a
susține și reafirma coordonatele sănă toase ale familiei tradiționale punând în lumină
caracterul de taină, subliniind totodată atât bazele sale religios -morale cât și normele
canonico -juridice pentru înlăturarea eventualelor confuzii și reafirmarea cu tărie a
poziției Bisericii în fața libert inajului contemporan contribuind decisiv la întărirea
familiei creștine, bazată pe căsătorie.
În fața provocărilor contemporane care lovesc adeseori în familie, Biserica are
menirea
de a da un răspuns unitar și ferm, de apărare a valorilor și familiei cr eștine.
Tocmai acest lucru a urmărit Biserica Ortodoxă, prin Sfântul și Marele Sinod
Panortodox, desfășurat anul trecut în Creta, tema familiei și problemelor legate de
căsătorie fiind una dintre temele de discuție.
Tocmai de aceea am și ales să încerc a aborda problematica „Impedimente la
căsătorie
după sfintele canoane și legislația bisericească și de stat„„, considerând că este o
tematică de actualitate iar reflecția la normele canonico -juridice ale Bisericii precum și
la legislația de stat din trecutu ri până în prezent, poate constitui atât pentru mine cât și
pentru alții prilej de cunoaștere, întărire și afirmare a credinței.
Căsătoria este un mod de viață, o expresie dinamică a iubirii cu adevărat libere de
orice patimă, o chemare a omului , bărbat ș i femeie, să pășească împreună pe calea
desăvârșirii.Pornind de la originea și semnificația căsătoriei, putem afirma că două sunt
caracteristicile căsătoriei și anume: unitatea și indisolubilitatea.
În optica și logica creștină, familia este inseparabilă d e căsătorie, mai precis de
căsătoria ca și taină, fiind practic imposibil să le abordăm distinct.

56 Bărbatul și femeia exprimă două modalități de existență ale omului. Omul a fost
creat „ca dualitate pentru a exista în relație, luat individual el nu se simte complet, îl
caută pe celălalt pentru împlinire și creație.”
Mântuitorul restaurează caracterul religios al căsătoriei, prin harul Duhului Sfânt,
purifică, înnobilează iubirea conjugală. El își inaugurează activitatea cinstind căsătoria
cu prezența Sa la n unta din Cana Galileii. (Ioan 2, 2 – 11) „să vârșind acolo cea dintâi
minune prin puterea Sa mai presus de fire, și dând perechii care se căsătorea să bea din
vinul iubirii entuziaste turnate de el prin Harul Său, El vrând să arate prin aceasta că
începe în ălțarea vieții omenești în ordinea harului de la întărirea și înălțarea căsătoriei.”
În ceea ce privește problema divorțului Sfântul Apostol Pavel este categoric:
„Femeia să nu se despartă de bărbat… tot așa, bărbatul să nu -și lase femeia. ” (I Corinteni
7, 10 -11) Cei care s -au despărțit au două posibilități, ori să rămână așa ori să se împace.
Legătura căsătoriei dintre cei doi soți rămâne validă pe tot parcursul vieții celor
despărțiți, numai moartea dezlegând această legătură: „Femeia este legată prin l ege atâta
vreme cât trăieste bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se căsătorească
cu cine vrea, numai întru Domnul ” (I Corinteni 7, 39)
După cum aminteam anterior, unul din importantele scopuri ale c ăsătoriei este
nașterea și creș ter ea copiilor, legătura fizică dintre soți nu este justificată dac ă este
privit ă numai ca remediu împotriva concupiscenței, ci se are în vedere și procrearea,
căci „actele de unire trupească se îmbină prin asumarea unei responsabilități de un
element spiri tual și mai accentuat ”
Nașterea de prunci este socotită în Vechiul Testament ca o binecuvântare divină,
iar Noul Testament „este considerată ca fiind mijloc de mântuire” : „femeia se va mântui
prin naștere de prunci, dacă va stărui, cu înțelepciune, în cre dință, în iubire și în
sfințenie ” (I Timotei 2, 15). Cu toate acestea, nașterea de prunci nu e singura modalitate
de dobândire a mântuirii, dacă unele familii nu pot avea copii, asta nu înseamnă că
pentru ele nu exist ă mântuire. După afirmația Sfântului A postol Pavel chiar și cei care
au copii sunt în situația de a -și pierde mântuirea dacă nu -i cresc în credință, în iubire și
în sfințenie. Nașterea de prunci presupune și responsabilitatea creș terii lor, întru
înțelepciune și învățarea poruncilor lui Dumne zeu. (Efeseni 6, 4).
Concluzionând cele afirmate până acum putem spune că Biserica este singura care
se îngrijeste de familie și de familia creștină cu precădere. Nu dorește nici căsătoria
mixtă șici divorțul însă este foarte atentă cu privire la impedimen te care după cum am
putut observa, pot fi de natură religioasă sau socială.

57 Divorț ul este voarte vrecvent întâlnit în zilele noastre, aceasta și datorită
neînțelegerii importanței Tainei Cununiei care unește pe veci pe cei doi soi, și nu există
decât drumu l împreună până la sfârșitul vieții, având drept scop nașterea de copii care
vor deveni membri ai Bisericii.

58