Rolul auditului financiar in România și în Uniunea Europeana [607743]

Rolul auditului financiar in România și în Uniunea Europeana

Key words : financial audit, European Union, economy, standards.

Notiunea de audit vine de la
cuvântul italian "audire", a asculta; cuvânt
de origine latină , transformat în timp de
practica anglosaxonă , semnificã azi, în sens
strict, revizia conturilor realizată de experti
independenti în vederea exprimă rii unei
opinii asupra regularită tii si sincerită tii
acestora. Prin audit, în general, se întelege
examinarea profesională a unei informatii în
vederea exprimă rii unei opinii responsabile
si independente prin raportarea la un criteriu
(standard, normă ) de calitate.
Uniunea Europeană nu cunoaste
decât denumirea de controlor legal , dar
acesta se cheamă comisar de conturi în
Franta, comisar-revizor în Belgia, auditor
statutar în Regatul Unit etc. Auditul statutar (legal) este
singurul tip de audit reglementat la nivel
european (Directiva a VIII-a) si prevãzut, de
regulă , prin legea companiilor si prin actele
constitutive (statutele) acestora;
Denumirea simplă de "audit
financiar" poate fi folositã pentru a desemna
numeroase alte misiuni ca, de exemplu:
-auditul financiar al procedurilor
infor matizate de tinere a contabilită tii;
-auditul financiar al operatiunilor de schimb
pentru a verifica prezentarea regulamentară
a acestora în situatiile financiare; The role of the Financial Audit in Romania and in the European U nion
In Romania the financial audit is still at an early stage, but with the regulations in r ecent
years, new trends are predicted as well as a growth of its role in the near future. Society
suffers many economic changes, like increasing financial transactions, merger or
bankruptcy, and this thing motivates the development of financial audit. Improving
financial audit is useful, especially in our country where this activity grows with the
evolution of the reform process and the integration of our economy into the European
Union. Abstract

-auditul financiar al contabiliză rii
cheltuielilor sociale pentru a verifica
respectarea legislatiei sociale;
-auditul financiar asupra situatiei fiscale;
-auditul financiar asupra conturilor d e
clienti pentru a verifica dacă evaluarea
creantelor îndoielnice s-a fãcut de o
manierã prudentă etc.
Din cele prezentate rezultã
că sintagma "audit financiar" este mult
mai cuprinză toare decât cea de "audit
statutar". Reglementarea europeană
(Directiva a VIII-a) si reglementãrile
nationale se referă numai la auditul
statutar, adică auditul asupra situatiilor
financiare ale entită tii.
Auditul financiar poate fi
definit ca o activitate competenta de
evaluare a situaț iilor financiare ale unei
organizaț ii de către o persoana acreditată
în acest domeniu, care poartă numele d e
auditor financiar, și care obț ine probe de
audit necesare pentru a realiza raportul
de au dit financiar. Acesta reprezintă o
asigurare precum că situaț iile financiare
sunt realizare sub toate aspectele
semnificative și în concordanță cu un
cadru general identificat de raportare
financiară . Practic, orice control, orice
analiză , orice studiu si orice verificare
realizată asupra unei secțiuni sau a unei
parți din conta bilitate sau din situați ile
financiare ale unei organizații poate sa
fie calificată ca reprezentând un "audit
financiar". O activitate de audit financiar
poate fi realizată înaintea unei acțiuni de
audit operațional sau a unei activităț i de
audit de gestiu ne, în acelaș i timp înțelegându -se că sintagma "audit
financiar" este cea care defineș te perfect
misiunea auditului.
Auditul financiar este înainte
de toate un proces riguros de identificare
a problemelor: corijarea
disfunctionalităț ilor, prevenirea si
blocarea riscurilor de a se realiza. Ea
aplică cu toată independența procedurile
coerente si normele de examinare in
vederea de a evalua adecvat, pertinenta,
securitatea si funcționarea totală sau
parțială a acțiunilor menite într -o
entitate prin referință la o normă . Acesta
poate fi intern și extern .
Funcția de audit s -a născut
prin deprind erea unor activități din
auditul extern și de aici unele confuzii
care se manifestă. În realitate cele două
funcții sunt net diferențiate, dar, în
același timp, între acestea se identifică și
relații de complementaritate. Mai jos
vom enumera câteva diferen țe dintre
cele două:
 În ceea ce privește statutul: este o
evidență care este
fundamentală. Auditorul intern aparține
personalului întreprinderii, auditorul
extern (Cabinet internațional) este în
situația unui prestator de servicii juridice
independente.
 În ceea ce privește beneficiarii auditului:
auditul intern lucrează în beneficiul
responsabililor întreprinderii: manageri,
direcția generală, eventual Comitetul de
Audit. Auditorul extern certifică
conturile pentru toți cei care au nevoie:
acționari, bancheri, autorități de tutelă,
clienți și furnizori etc.

 În ceea ce privește obiectivele auditului:
atunci când obiectivul auditului intern
este de a aprecia buna desfășurare a
activităților întreprinderii (dispozitive de
control intern) si de a recomanda
acțiunile pentru a ameliora, cel al
auditului extern este de a certifica:
 regularitatea,
 sinceritatea,
 imaginea fidelă a conturilor,
rezultatelor și situației financiare.
Se observă că pentru a atinge
aceste obiective, auditorii externi vor trebui,
și ei, săaprecieze dispozițiile de control
intern, ceea ce în mod precis trebuie să
garanteze cele treicaracteristici
fundamentale mai sus menționate: vor fi
astfel dispoziții de natură
financiară,contabilă și cantitativă
Un audit extern independent la
nivelul UE și la nivel național, efectuat în
mod corespunzător, este un element esențial
pentru a oferi organelor legislative și
cetățenilor informații și o asigurare cu
privire la utilizarea finanțelor publice și la
implementarea politicilor de o manieră
legală, eficace, eficientă și economică.
Dispozițiile europene care au un impact
asupra auditului extern al finanțelor publice
ar trebui să fie stabilite doar prin intermediul
unor acte legislative ale UE care necesită un
proces consultativ, așa cum prevede Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene;
Curtea de Conturi Europeană
este auditorul extern al Uniunii Europene.
Activitatea Curții se concentrează pe
raportarea financiară a UE, precum și pe
execuția bugetului Uniunii și pe punerea în aplicare a politicilor sale. Asemenea altor
instituții supreme de audit, Curtea
desfășoară trei tipuri diferite de audit: audit
financiar, audit de conformitate și auditul
performanței.
Auditurile desfășurate de Curte
sunt complexe și tehnice și necesită resurse
considerabile. Temele de audit sunt selectate
pe baza riscului, a interesului public și a
impactului probabil. Ele urmăresc o
exploatare optimă a resurselor Curții.
Principalele etape ale procesului de audit
sunt următoarele:
 Programarea multianuală și anuală:
în această etapă sunt determinate
prioritățile de audit, pe baza unei
analize a riscurilor și a politicilor,
precum și direcția strategică generală
a Curții.
 Studiul preliminar: în cadrul acestuia
sunt evaluate fezabilitatea propunerii
referitoare la sarcina de audi t și
impactul său probabil.
 Planul de audit: prezintă în detaliu
etapele auditului necesare pentru a
asigura eficiența și eficacitatea
procesului.
 Activitățile de audit la fața locului:
urmăresc obținerea probelor directe
de audit, prin vizite la fața locu lui în
instituțiile UE, la agențiile și
organismele descentralizate, la
structurile administrative naționale
și la alți beneficiari ai fondurilor UE.
 Comunicarea și confirmarea
constatărilor de audit cu entitatea
auditată: vizează verificarea faptelor

împr eună cu entitatea auditată și
confirmarea calității constatărilor.
 Publicarea raportului de audit: acesta
prezintă constatările, concluziile și
recomandările auditului și include
răspunsul entității (entităților)
auditate.
 Monitorizarea acțiunilor întrepri nse
în urma recomandărilor: după doi
sau trei ani, se verifică măsura în
care recomandările au fost puse în
aplicare.
Rapoartele de audit publicate de
Curte descriu în mod clar și concis
constatările, concluziile și recomandările
acesteia și includ răspunsul entităților
auditate. Rapoartele contribuie la asigurarea
transparenței procesului de audit și sunt o
componentă importantă a lanțului de
asigurare a răspunderii în UE. Rapoartele
elaborate de Curte sunt utilizate de
Parlamentul European și de Consiliu în
cadrul procedurii anuale de acordare a
descărcării de gestiune, având drept scop să
asigure îndeplinirea de către cei responsabili
de gestionarea bugetului UE a obligației de a
răspunde pentru actul de gestiune.
Oficiul European de Luptă
Antifraudă (OLAF) este responsabil de
lupta antifraudă a UE și de protejarea
intereselor financiare ale Uniunii. În
conformitate cu Decizia sa nr. 97-2004 (care
stabilește regimul de colaborare cu OLAF),
Curtea de Conturi Europeană comunică
OLAF orice suspiciune de fraudă, corupție
sau orice altă activitate ilegală care afectează
interesele financiare ale UE. Cazurile de
fraudă potențială pot fi identificate în cursul activității de audit a Curții sau pot fi
comunicate acesteia de către părți terțe.
În societățile de mocratice, pentru
a se asigura o supraveghere și un proces
decizional eficace, este esențial să se
dispună de informații complete, exacte și
ușor accesibile cu privire la execuția
bugetului și la implementarea politicilor.
Aceste informații contribuie la p romovarea
bunei gestiuni financiare, servind totodată
drept bază pentru obligația de a răspunde
pentru actul de gestiune. Ca și statele
membre, UE are nevoie de un auditor extern
care să joace rolul de gardian independent al
intereselor financiare ale cetăț enilor.
În concluzie , auditul financiar
are ca rol controlul informației financiare
care are atât o utilitate internă ( conducerea
și gestionarea întreprinderii), cât și o alta
externă, de informare a terților ( fisc, clienți,
furnizori, creditori, bănci, etc.). Acest
control se exercită în fapt în scopul protejării
patrimoniului și asigurării credibilității
informațiilor date publicității.
Rolul final al auditului financiar îl
constituie însă verificarea și certificarea
documentelor contabile de sinteză . În
condițiile în care Europa se confruntă cu
provocări din ce în ce mai redutabile și cu o
presiune crescută asupra finanțelor sale
publice, rolul Curții de Conturi Europene
devine din ce în ce mai important. Curtea
avertizează cu privire la riscurile exis tente,
oferă asigurări și formulează recomandări
adresate factorilor de decizie din UE cu
privire la modalități de a îmbunătăți
gestiunea finanțelor publice și de a se
asigura că cetățenii europeni știu cum sunt
utilizați banii lor. Aceasta reprezintă, în

esență, contribuția Curții la consolidarea
legitimității democratice și a sustenabilității Uniunii Europene.

Bibliografie

1. Horomnea, Emil – „Auditul FiŶaŶĐiar: CoŶĐepte, StaŶdarde, Norŵe”, Iași, ϮϬϭϬ
2. http://lucianarosca89.blogspot.ro/2012/04/rolul-auditului-financiar.html ,
3. DoďroteaŶu, A.L., DoďroteaŶu, C.L., „ Audit. CoŶĐepte și praĐtiĐi. Aďordare
ŶațioŶală și iŶterŶațioŶală”, Ed. EĐoŶoŵiĐă, ϮϬϬϮ
4. C.C.R. Manual de Audit Financiar , Ed. RA MoŶitorul OfiĐial, BuĐurești
5. Mircea Boulescu, Corneliu Barnea, Audit financiar , Ed. FuŶdatiei ͞ RoŵaŶia de
MaiŶe͟, BuĐuresti, ϮϬϬ7
6. http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/AuditingActivities.aspx