INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [607739]
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 2
CAPITOLUL I – UTILIZAREA CARDULUI CA METODA DE PLATĂ ………………………….. …………….. 3
CAPITOLUL II – CARREFOUR ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 13
2.1 Prezentare Carrefour ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 13
2.2. Gama de produse ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 20
2.3 Grupul Carrefour: un lider mondial în distribuție ………………………….. ………………………….. ……….. 21
2.4 Grupul Carrefour Management ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 23
CAPITOLUL III – UTILIZAREA CARDULUI ÎN CARREFOUR ………………………….. …………………….. 25
3.1 Istoricul cardului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
3.2. Definirea și clasificarea cardurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 27
3.3 Sisteme mondiale majore care asigură promovarea și globalizarea plăților prin carduri ………….. 38
3.4 Operațiuni cu carduri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 47
3.5 Romcard – centru de autorizare și decontare a tranzacțiilor cu carduri în România …………………. 50
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 61
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 63
INTRODUCERE
Proiectul de fa ță are ca scop analiza asupra plății cu cardul în rețeaua magazinelor
Carrefour, atât la nivel de Ro mânia cât și extern.
Lucrarea își propune să evidențieze imaginea magazinului Carrefour dar și impactul
său în rândul cumpărătorilor, aceste in formații regăsindu -se în capitolele II și III. Întrucât am
avut o cazia de a vizita acest magazin , am putut să cunosc și să înțeleg mai bine puterea sa
dominantă în rândul celorlalte hipermarketuri.
M-am oprit asupra acestei teme întrucât doresc să îmi îmbunătățesc cunoștințele
asupra cercetării de marketing dar în special pentru a puncta evoluția magazinului Carrefour în
România. Un al doilea motiv îl reprezintă și faptul că, conceptul de hipermarket a fost inventat
de Carrefour î n urmă cu 40 de ani în Franta, iar Carrefour este primul care a adus acest concept
în România, în 2001, punând bazele pieței de retail.
Pe plan național, grupul Car refour exploatează aproximativ 32 de hipermarketuri și
236 de supermarke turi. Carrefour ocupă poziția de lider în cadrul distribuitorilor europeni și
locul secund la nivel mondial, după Wal -Mart, operând mai multe tipuri de magazine:
hipermarketuri, supermarketuri, hard discount și magazine de vecinătate. Grupul Carrefour este
prezent în 32 de țări din lume cu peste 9.500 magazine, și numără peste 471.000 de angajați. În
2011, Carrefour a fost unul dintre retailerii care s -au extins destul de agresiv.
Proiectul va urmări o analiză asupra plății cu cardul și evoluției ac estuia, după cum se va
vedea î n capitolul I, după care capitolel II ș i III vor cupinde an aliza asupra procesului de plată cu
cardul în rețeaua de magazine CARREFO UR, dar și ce reprezintă ș i mai ales, poziția pe care o
ocupă aceasta rețea de Hipermarketuri. Tot ce pot menționa, în ainte de analiză este că știu, ș i
statisticile o arată, că este o firma foarte serioasă, cifrele ș i statisticile spun a sta, fiind primul
retail pe piața hypermarket -urilor din Europa și România ș i al doilea din lume. Am ales sa fac
practica la acea sta companie datorita seriozității acesteia, dorind să intru î n conta ct cu un mediu
dintr -o organizaț ie unde me ntalitatea de a fi primul domneș te, iar pr ofesionalismul este la el
acasa, și cu toate acestea, î n capitolul 3 voi urmării să dovedesc că plata cu cardul este una dintre
probleme cu care se confruntă societatea.
CAPITOLUL I – UTILIZAREA CARDULUI CA METODA DE PLATĂ
DEFINITIE – Cardul este un instr ument de plata prin intermediul caruia se poate efectua
plata unui produs sau serviciu, avand la baza un system relational organizat pe baze contractuale
intre detonator, emitent si comerciantul sau prestatorul de servicii.
În ultimul deceniu se afirmă tot mai puternic în economiile de piață avansate
specializarea: plăți fără numerar. Progresul tehnologiilor informatice și de telecomunicații a
permis globalizarea tranzacțiilor și creșterea fiduciarității în comerțul de servicii. Serviciile
financiare au dev enit un factor de creștere a eficienței tranzacțiilor, dar și a independențelor între
partenerii de afaceri. Plațile sunt astăzi critice, iar riscul generat de comportamentul în timp al
resurselor de creditare are la dispoziție formule revoluționare de man agement. Datorită
performanței în transferul și deconectarea banilor, devin posibile noi produse în întreaga
economie fiduciară, deocamdată doar prin materializarea unei singure ramuri de opțiune
tehnologică: instrumentul multifuncțional și personalizat de economisire, credit și plată.
Este desigur, o certitudine că puțini specialiști din domeniul financiar ar fi putut ghici cu
mai bine de 40 de ani în urmă impactul pe care urma să -l aibă cardul bancar asupra întregii vieți
economice și sociale, că acest produs urma să devină cel mai pro fitabil și des utilizat dintre
produsele financiare oferite consumatorilor.
În anul 1946, John C. Biggins creează premisele apariției cardului bancar. Lucrând ca
specialist în domeniul creditelor de consum la Flatbush National Bank din Brooklyn, Biggins s-a
gândit să lanseze un nou plan de creditare denumit “Charge -it” care să utilizeze bonurile valorice
în schimbul cărora se puteau face achiziții de la comercianți la acest nou plan de creditare.
Principiul care stătea la baza acestui plan era relativ sim plu: comercianții depuneau aceste bonuri
valorice obținute în urma vânzărilor efectuate (în general de mică valoare) într -un cont bancar,
iar banca factura cumpărătorii pentru contravaloarea lor.
De la acest plan de creditare și pâna la apariția efectivă a primului credit -card modern nu
mai era decât un singur pas, iar în 1951 acest pas este făcut de Franklin National Bank din New
York.
Cam în aceeași perioadă, în 1950, Dinners Club introducea primul card pentru călătorii și
consum (Travel&Entertainment C ard). Acest nou card a stârnit interesul băncilor de a lua în
considerare o nouă formă de acordare de credite pentru consum pe baza unui card de plastic care
funcționa într -un mod similar cu bonurile valorice introduse de J. C. Biggins.
Ideea de creditare pe baza cardurilor de plastic s -a transformat într -un instrument propriu –
zis abia în 1960, când Bank of America a lansat BankAmericard (în prezent denumită VISA
International). Persoanele care au conceput acest nou instrument și sistem -suport, se așteptau de
la bun început ca produsul să fie rapid absorbit de consumatori. Ceea ce nu au sesizat a fost ca
acest nou instrument bancar, în doar câțiva ani de la lansarea sa, va revoluționa definitiv modul
de achiziționare de bunuri și servicii pentru milioane de consumatori de pretutindeni.
BankAmericard, emis de Bank of America, a fost utilizat la început de foarte puțini
consumatori, pentru ca apoi, în numai zece ani, statisticile să indice existența a peste 20 milioane
de deținători de carduri.
Odata cu succe sul nemaiîntâlnit al cardului BankAmericard, un grup de 17 bancheri din
diferite instituții financiare s -au decis sa -și creeze propria rețea, prin care sa -și accepte reciproc
credit -cardurile locale. Astfel, în 1966 aceste 17 banci înființeaza Asociația In terbancara de
carduri (Master Charge), care se ocupă cu procedurile de autorizare, clearing și decontare.
Odată cu dezvoltarea pe plan internațional a acestei organizații, în 1979 aceasta și -a
schimbat denumirea în Master Card. Astfel, această organizație , a cunoscut, ca și
BankAmericard (VISA International), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90
milioane de carduri MasterCard în circulație.
Piața cardului a evoluat ascendent, aceasta întrucât, cu toate reticențele, acest instrument
rămâne pentru consumatorul de baza, turist sau om de afaceri, o modalitate practica de
reglementare. “Alergia” manifestată de anumite categorii de utilizatori potențiali față de acest
produs (riscurile de fraudă, furt sau pierdere, la care se adaugă incitare a spre consum) nu a
împiedicat extinderea lor.
Motivele pentru care acest nou instrument de plată, cardul, a cunoscut o dezvoltare
fenomenală într -o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: al
deținătorilor de carduri, al comercianților și al băncilor. Noțiunea de card provine din limba
engleză deoarece acest instrument a apărut pentru prima dată în S.U.A. și ulterior a apărut și s -a
dezvoltat în alte părți, preluând denumirea generică consacrată pe piața americană.
Din p unct de vedere al comercianților, cardurile reprezentau anumite avantaje:
În primul rând, vânzările se puteau autoriza cu ușurință. Procedura a fost și este relativ
simplă: dacă numărul de card nu apărea pe lista “neagră” a comerciantului și valoarea tranzacției
se încadra sub limita de autorizare stabilită, atunci achiziția deținătorului de card era considerată
validă. În cazul în ca re valoarea tranzacției depășea limita de autorizare stabilita de bancă,
comerciantul lua legătura telefonic cu centrul de autorizare al bancii pentru a valida tranzacția.
Prin această procedură, comercianții nu erau expuși riscurilor inexistenței de fondu ri sau a
invalidității cardurilor, iar contravaloarea achizițiilor clienților le era plătită de către bancă în
momentul în care aceștia depuneau la bancă chitanțele în original.
În al doilea rând, prin utilizarea cardurilor, crește volumul vânzărilor come rcianților ,
băncile și asociațiile naționale emitente de carduri au cheltuit sume însemnate de bani pentru
publicitate si direcționarea posesorilor de carduri către punctele de vânzare ce afișau autocolante
cu însemnele băncii – marcă. Astfel, cu cât erau e mise mai multe carduri, cu atât erau frecventați
mai mult acești comercianți. Comercianții alegeau cardurile și pentru faptul că deținătorii
acestora făceau achiziții de valori mult mai mari decât ar fi făcut cu numerar.
În al treilea rând, gestionarea ac hizițiilor efectuate pe credit era aproape imposibilă pentru
micii comercianți. Odată cu apariția MasterCarInternational, comercianții au putut să vândă pe
credit. Rezultatul imediat a fost sporirea numărului deținătorilor de carduri, a valorii și
volumulu i vânzărilor la comerciant.
Singurul aspect care i -a împiedicat pe unii comercianți să accepte carduri a fost plata
comisionului bancar pentru serviciile oferite în momentul acceptării cardurilor, întrucât acest
comision reprezenta un anumit procent din v aloarea achizițiilor.
In amplitudinea functiilor sale cardul este un instrument de plata fara numerar prin care
detinatorul autorizat poate achita contravaloarea bunurilor cumparate de la comercianti, sau
beneficia de serviciile prestate de terti care sunt abilitati sa -l accepte si sa -l utilizeze. De
asemenea, cardul permite obtinerea de lichiditati de la banca emitenta, in fapt administratoate a
contului current al titularului de card.
Experimental, cardul poate fi conceput si aplicat pe masura evolutiei c ercetarilor
stiintifice in domeniu. In fapt, cardul a intrat definitive in familia instrumentelor de plata, atunci
cand aplicarea tuturor inovatiilor componente ce putea fi dirijata la dimensiuni de masa a dovedit
eficienta, respective cand s -a produs o sc adere semnificativa a preturilor productiei de masa a
tehnologiei echipamentelor si retelelor care sa fie convenabila, atat la nivelul bancilor, la nivelul
comerciantilor si a altor factori implicate, cat si la nivelul utilizatorilor, personae fizice.
Card ul s-a dezvoltat rapid si continua sa se dezvolte in ritmuri inalte, ocupand un loc mai
mare in ceea ce priveste ponderea numarului de plati (tranzactii).
In opozitie, valoarea platilor desfasurate cu ajutorul cardului ramane infima datorita
faptului ca va loarea medie a pltilor effectuate prin carduri ramen relative mica, cardul
reprezentand instrumental de baza in efectuarea micilor tranzactii de catre persoanele fizice.
Caracteristica primordiala a cardului este data de natura sa tehnologica. Cardul este un
ansamblu de tehnologii privind:
– receptia, prelucrarea si stocarea informatiilor in conditii de operativitate si rapiditate
maxima
– transmiterea la distanta a informatiilor in conditii de operativitate, oportunitate si
siguranta, in masura sa permita un t ransfer de fonduri in mod eficinet;
– reflectarea operative in situatia contului beneficiarului a tranferurilor effectuate, astfel
incat sa permita acestuia accesul accelerat la resusele transferate.
Cardul este operational prin existenta unei retele specifi ce cu multiple ramificatii:
– care leaga comunitatea detinatorilor de carduri cu propriile banci
– care leaga comunitatea comerciantilor abilitati sa primeasca fonduri prin intermediul
cardurilor, cu bancile lor
– care leaga bancile detinatorilor de carduri cu bancile comerciantilor, beneficiarii de plati
prin card si cu administratorii retelelor, cu relatii functionale implicite.
Instrumetele de plata clasice: cecul, viramentul erau ca tip, titluri obiectivizate, localizate
la un singur raport de plata, pentru o suma data, si cu un circuit unitar.
Cardul ca instrument de plata este creat pe alte coordinate radical diferite.
Caracteristicile materiale de structura ale cardului imprima utilizarii cardului aceste
coordonate noi. Principala caracteristica este const ructia sa specifica.
Cardul este, in speta, un dreptunghi de plastic de o anumita dimensiune si conformatie,
care permite pozitionarea sa in locasele special construite si continute de aparatajul pozitionat la
punctele de vanzare sau la automatele bancare.
De regula, in carcasa cardului se afla imprimat un microprocessor care actioneaza:
– ca deposit de informatii privind detinatorul de card si factorii implicate in retea
– ca purtator de informatii accesibile
– ca receptor de informatii, in principal privind mesajele de platadecise de detonator si
inregistrare ca atare in retea, potrivit consimtamantului expres al titularului de card.
Pe de alta parte, cardul actioneazaca un instrument de plata multiplu, cu utilizarea
succesiva si permaneta asigurand inalte fa cilitate utilizatorilor platitori, precum si beneficiarilor
platilor, cu care utilizatorii se afla in raporturi contractuale.
Pe aceasta baza, dispunerea platilor devine mai operative, mai accelerate, aspect favorabil
pentru toti participantii. Sub un alt aspect, mecanismul platii pe card implica, intr -o mare masura,
exercitarea deciziei de plata in sieful beneficiarului platii.
Derularea platilor prin card implica o siguranta sporita pentru toti participantii, dar in
special pentru beneficiarii de sume.
De-a lungul timpului s -au instituit si promovat functionalitatile specifice ale cardului,
care astazi in metodologie si in literature de specialitate s -a concretizat in urmatoarea
conformatie:
– functia de numerar ce se realizeaza prin utilizarea cardului la a utomatele de eliberare a
numerarului (ATM) pentru obtinerea de sume cu scopl de a fi utilizate in numerar
– functia de debit prin posibilitatea utilizarii cardului pentru dispunerea de plati in reteaua
Internet.
Introducerea cardurilor de plată la începutul secolului al XX -lea, de către Western Union
(1914) a reprezentat o nouă descoperire în domeniul formelor de plată. Cu timpul aceste carduri
au sporit loialitatea clientului și au stimulat comportamentul de cumpărarare repetat. Inițial ele au
avut uncaracte r relativ limitat la piața locală sau utilizarea lor într -un lanț demagazine.
Primele au aparut cardurile de credit, care nu erau nici bancare si nici de plastic.
Destinatia lor consta in confirmarea credibilitatii detinatorului in afara bancii. Ele au ap arut in
SUA, unde creditul de consum al persoanelor fizice se dezvolta vertiginos inca la sfirsitul
secolului XIX. Deja in anul 1914 unele magazine au inceput sa elibereze clientilor sai cei mai
bogati si permanenti carduri speciale pentru a a -i pastra dre pt clienti. In anul 1928 compania
Farrington Manufacturing din Boston a emis primele placi de metal pe care se scria in relief
adresa si care se eliberau clientilor de incredere. Vinzatorul introducea placa intr -o masina
speciala numita imprinter si inform atia de pe placa se imprimau pe cec. In anii urmatori au fost
inventate asa categoriide ale schemei creditar -financiare, ca rata minima lunara de rambursare a
creditului, perioada aminarii, adica creditarea fara dobinda, si multe altele.
Activitatea de acc eptare a cardurilor s -a derulat inca din anul 1972, serviciul finnd
gestionat de Oficiul National de Turism, dar destinat doare pesonaelor fizice nerezidente.
Anul 1992 reprezinta anul adevaratului debut al tranzactiilor cu carduri in tara noatra.
Initiati va a apartinut unui grup de cinci banci comerciale (Banca Comerciala Romana, Banca
Romana pentru Dezvoltare, Banca Romana de Comert Exterior, Banca Agricola si Banca
Comerciala “Ion Tiriac”) la care s -a adaugat din 1995 o a sasea (BancPost). Aceste banci a u pus
bazele programelor de carduri in Romania, angajandu -se in directia acceptarii la decontare a
cardurilor emise de banci straine si ulterior a emiterii de carduri nationale si internationale1.
Dupa acest prim pas, a urmat aderarea celor sase banci la siteme mondiale VISA
International si Europay International. In parallel, fiecare banca si -a creat departamentele
specializate pentru dezvolatrea serviciilor de decontari prin carduri si – beneficiind si de
consultanta organismelor internationale specializ ate – au eleborat strategii de urmat.
Inceputul fusese facut, in continuare bancile romanesti au pus in aplicare programe
proprii de extindere a operatiunilor prin carduri, abordand treptat si activitatea de emitere a unor
carduri proprii, sub egida organi zatiilor internationale la care aderasera.
Acest lucru le -a dat posibilitatea sa ofere clientilor serviciilor perfectionate ale sitemelor
mondiale de decontare si sa beneficieze ele insele de logistica consacrata a retelelor perspective.
In anul 2002 s -a inregistrat cel mai mare ritm de crestere a numarului de carduri emise pe
piata romaneasca, bancile emitand circa 2 milione de carduri, cat cu fost emise in intreaga
perioada 1995 -2001. s -a ajuns astfel la 3.3 milioane de carduri valide la 30 septembrie 200 2 si
3.7 milioane la sfarsitul anului 2002. Evolutiile sunt incurajatoae, iar bancile au raportat la BNR
o infrastructura formata din 2.084 de ATM -uri si 4.919 POS -uri la sfarsitul anului 20022.
Cu exceptia catorva carduri, de credit (BRD VISA Clasic in le i, BCR
Eurocard/Mastercard in lei, BancPost Visa Electron – Brilian in lei) toate celelalte carduri puse
in circulatie sunt de debit, amrea majoritate oferind facilitatea de overdraft/descoperit de cont,
intrucat sunt carduri pentru plata salariilor in con t. statisticile bancilor arata ca gradul de utilizare
al cardurilor este intr -o proportie de peste 95% numai la ATM -uri, pentru eliberarea de numerar.
1 Sabina Funar – Produse si servicii bancare – Cardul, ed Academi pres Cluj napoca 2001
2 www.no -cash.ro
Cum 80% din carduri sunt de salarii, iar in Romania sunt 4.5 miliane de salariati, se poate
spune ca si i n Romania cardul a devenit un fenomen de masa. Cu toate acestea, la peste zece ani
de la emiterea primului card. Cultura cash -ului este inca foarte inradacinata, cumparaturile prin
carduri la comercianti detinand o pondere de aproximativ 5% din valoarea tr anzactiilor3.
Incepand cu anii 2000 -2001 au aparut si servicile de mobile -banking. Acesta permite
obtinerea de informatii cu privire la situatia contului, cursul valutar etc. BancPost a oferit primul
serviciu de acest fel, denumit Smart Tel SMS, insa, la scurt timp a fost urmata de alte banci.
Important este faptul ca majoritatea celor care au acces la Internet si la telefonia mobile
este reprezentata de personae cu venituri peste medie, detinatori de contuir bancare sau carduri,
ceea ce genereaza un poten tial important pentru implementarea de servicii tip direct -banking.
In paralel in ultimii ani s -au dezvoltat si serviciile de comert electronic, existand deja
importante site -uri web care permit vizualizarea on -line a cataloagelor de produse, lansarea
comenzilor si plata acestora cu cardul.
Cardurile de plata se pot clasifica in functie de momentul platii in:
1. cu plata inainte: carduri prealimentate
2. cu plata acum: carduri de debit
3. cu plata mai tarziu: carduri de credit, carduri de comerciant, ca rduri de cheltuieli
Tipuri de cârduri iu functie de calitatea emitentului:
A. Carduri emise de banci (carti bancare)
B. Carduri emise de comercianti (carti private)
C. Carti emise de alte instituții sau organizații (exemplu: cărțile emise de instituții de credit).
Cardurile emise de bănci, sunt următoarele: card -uri pentru retrageri de numerar, card -uri
naționale, card -uri internționale si card -uri internaționale de prestigiu.
Preocupate în permanență de diversificarea produselor și serviciilor oferite clienților lo r,
precum și de adoptarea activității de specialitate la nivelul standardelor internaționale,
principalele bănci comerciale din România s -au lansat în proiectarea și dezvoltarea unor
programe ambițioase de carduri.
Considerentele pentru care băncile din Ro mânia au introdus sistemul de plată bazat pe
carduri sunt reprezentate în primul rând de avantajele pe termen mediu și lung oferite, și anume:
3 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
diminuarea numerarului în circulație, creșterea corespunzătoare a plăților prin virament și a
plăților prin contu ri, avantaje ce sunt deopotrivă valabile pentru agenții economici și pentru
bănci. Băncile au astfel posibilitatea de a -și diversifica serviciile oferite, astfel încât să vină căt
mai mult în întâmpinarea dorințelor clienților. Cerința orientării de către bănci și către alte tipuri
de servicii a devenit imperioasă, întrucât se pare că, în momentul de față, principalul serviciu al
băncilor, creditele bancare, se află într -o perioadă de stabilizare.
Anul 19924poate fi considerat anul debutului programelor de carduri bancare în România.
Tranzacțiile cu carduri, respectiv acceptarea la decontare a cardurilor emise de sistemul
bancar internațional, au fost derulate în România încă din 1972, dar acest serviciu, gestionat de
Organizația Națională de Turism, repreze nta un privilegiu numai pentru persoanele fizice
nerezidente.
Din anul 1992, bănci comerciale românești, cum ar fi: Banca Agricolă, Banca Comercială
Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Română de Comerț Exterior, Banca Română
“Ion Țiriac”, iar ult erior, din 1995 și Banc Post, au pus bazele programelor de carduri în
România, angajându -se atât în emiterea cardurilor, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea
acestor instrumente de plată cxa mijloc de decontare în mediul economic românesc.
Intențiile băncilor sus menționate au fost materializate în primă fază prin aderarea lor la
sistemele mondiale VISA INTERNATIONAL și ulterior, în anul 1994, la EUROPAY
INTERNATIONAL (promotor al cardurilor EUROCARD și MASTERCARD), precum și prin
cererea unor d epartamente bancare specializate, dedicate exclusiv operațiunilor cu carduri.
Aceste nuclee bancare au înregistrat o dezvoltare însemnată, ajungându -se în 1996 la
transformarea lor în puternice centre de profit, care reprezintă baza viitoarelor segmente de
“retail” bancar.
În prima etapă, s -a asigurat autorizarea operațiunilor cu carduri, urmând ca apoi să se
realizeze decontarea efectivă a tranzacțiilor, practic circulația “prin cont” a banilor. Strategia pe
care băncile au adoptat -o se caracterizează prin elemente importante. În primul rând s -a creat
logistica, suportul necesar pentru deț inătorii de carduri din străinătate emise de bănci străine,
pentru a putea fi utilizate oriunde în România.
4 www.no -cash.ro
Pasul următor a fost etapa de emisiune , în care băncile românești au devenit capabile să
emită cărți de credit deținătorilor români, care trebuie s ă îndeplinească condiția minimă de a avea
cont la una din cele 5 bănci amintite mai sus.
Primul pas deja demarat, urmează următorul pas, care a avut un orizont ceva mai
îndepărtat, circa un an, în care băncile românești au devenit capabile să emită cărți de credit. De
fapt, s -au conturat două sub -etape. Una în care băncile au emis cărți de plată în valută, așa -zisele
“Bussines -card”, pentru reprezentanți ai firmelor care au conturi la băncile respective, carduri ce
vor putea fi utilizate numai în străinăta te. A doua sub -etapă cuprinde cărți de plată emise în lei
pentru cetățeni români deținători de canturi în lei la băncile din România și care vor fi utilizate în
magazinele, restaurantele, hotelurile etc. din România5.
Cu ajutorul consultanților concretizaț i în organisme specializate internaționale, în
România a fost organizată piața de acceptare a instrumentelor moderne de plată -cardurile.
Băncile comerciale promotoare, constituite într -un veritabil forum de carduri, au pornit în
1993 programe de procesare tranzacții derulate prin carduri emise de sistemul bancar
internațional.
Într-un timp foarte scurt, băncile comerciale au retras în sfera pplăților prin carduri toți
comercianții reprezentativi din România, astfel încât la sfârșitul anului 2000 pe teritor iul național
se afișau siglele VISA, EUROCARD/MASTERCARD sau AMERICAN EXPRESS și se
acceptau carduri la decontare într -un număr de 5000 de puncte comerciale românești ca: hoteluri,
magazine, restaurante, benzinării, agenții de turism etc..
Un alt element important, care a asigurat promovarea acestui instrument bancar ca mijloc
de plată în economia românească, l -a reprezentat demararea programelor de emisiuni de carduri
în moneda națională6.
În etapa actuală și în continuare, populația trebuie să se famili arizeze cu noile instrumente
de plată – cardurile. În acest sens, băncile comerciale și -au elaborat propriile strategii în vederea
emiterii cardului domestic, precum și a cardurilor internaționale care sunt carduri de afaceri
emise societăților comerciale ai căror reprezentanți călătoresc în străinătate. Cardurile proprii
emise de băncile comerciale pentru deținătorii autohtoni pot fi folosite fie ca un card domestic
5 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
6 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
numai pe piața românească, fie ca un card internațional, numai în străinătate. Concomitent, s-au
ales softurile și echipamentele hardware necesare pentru punerea în operă a acestui sistem.
În acest fel, în România se va produce o revoluționare a sistemului de plăți, se vor
îmbunătăți și diversifica serviciile și produsele bancare oferite comerc ianților sau deținătorilor de
carduri. Rezultatul va fi, deci, creșterea vitezei de realizare a acestor operațiuni și în același timp
se va reuși alinierea la standardele internaționale.
Trebuie remarcat faptul că presiunea exercitată de agenții economici angajați în activități
de import – exportdatorată solicitărilor frecvente de schimb și eliberare de numerar în valută a
fost diminuată prin demiterea cardurilor.
Prin procesarea tranzacțiilor derulate de deținătorii cardurilor emise, băncile românești au
obținut cel puțin două surse de venit, respectiv venituri din taxe pe operațiuni și surse bănești din
depozite de cont. Câștigul băncii nu a fost reprezentat numai de venitul efectiv sau potențial al
taxelor din operațiuni, ci, în special, de constituirea de surse valutare atrase care, printr -o politică
adecvată, conduce la dezvoltarea altor sectoare bancare și reduce presiunea asupra rezervelor
valutare ale țării.
CAPITOLUL II – CARREFOUR
2.1 Prezentare Carrefour
Scurt istoric
Cu peste 2 miliarde de clienți și 11 800 de magazine în 29 de ță ri din care peste 1000
hypermarket -uri, cu peste 450 000 de salariaț i Carrefour este primul operat or de hypermarket -uri
din lume și Româ nia, primul operator de supermarket -uri din Europa ș i al tr eilea operator de hard
discount din lume. Compania a fost înființată în anul 1959 de către familiile Fournier și
Defforey.. În 1960 se construieș te primul Supermarket Carrefour în Anneccy, Franța, urmând ca
trei ani mai tarziu să se construiască primul Hyp ermarket Carrefour, tot în Franța în Sainte –
Genevieve. În anul 1969 Carrefour începe să se lanseze și în exterior, în Belgia, urmând ca î n
anul 1 989 să ajungă pe piața Asiei, iar mai târziu în România î n anul 2001.
Carrefour în Româ nia
Crearea societății are loc în martie 1999, iar primul Hypermarket Carrefour Militari se
deschide pe 27 iunie 2001, în București. Tot în București se deschid și Carrefour Orhideea și
Carrefour Colentina pe 24 septembrie 2003, respective 23 februarie 2004. În același an se
deschide pe 21 octombrie Carrefour Brașov, urmând ca un an mai târziu să -și facă apariția în
Ploiești. În 2006 se mai deschide un Carrefour la București, în Băneasa și încă unul în Constanț a.
În 2007 Carrefour se lansează pe piața ieșeană, în Centrul Comercial Felicia, pe 10 octombrie, iar
2 zile mai târziu și la Cluj7.
Activitatea organizaț iei
a) Principalul sector de activitate a Grupului Carrefour este comerc ializare produselor
alimentare și non -alimentare, punând la dispoziția cl ientului o gama largă de servicii.
Totodată Carrefour produce ș i sub marca proprie, astfel:
este produsă în România fiind și cea mai ieftină marcă după cum se poate
observa ș i din sigla. Sub aceasta marcă sunt produse p este 550 de produse
alimentare ș i non alimentare.
7 Ovidiu Stioca – efecte ale integrari i europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
90% din produse sunt realizate în Franța și Spania, iar 10% în Româ nia.
Aceasta marca propune cel mai bun raport preț calitate.
majoritatea produselor sunt realizate î n Polonia. Ma rca are o vechime de 30
de ani și realizează produse d e larg consum ș i de bazar.
este o marca produsă în Franța și dedicată în totalitate produselor naționale
ale bucătă riei franceze.
b) Conform codului Caen Grupul Carrefour își are activitatea împărțită în următoarele clase:
472 Comerț cu amănuntul al produselor alimentare, băuturilor și al produselor din tutun, în
magazine specialitate
473 Comerț cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specialitate
474 Comerț cu amănuntul al produselor alimentare, băut urilor și al produselor din tutun, în
magazine specialitate
475 Comerț cu amănuntul al produselor casnice în magazine specialitate
476 Comerț cu amănuntul de bunuri culturale și recreative în magazine specialitate
478 Comerț cu amănuntul al altor bunuri în magazine specialitate
107 Fabricarea produselor de brutărie și a produselor făinoase
139 Fabricarea altor articole textile
79 Activități ale agențiilor turistice și a tur -operatorilor; alte servicii de rezervare și asistență
turistică
7481 nu
Activități fotografice
c) Piata organizatiei
Domeniile de referinta, obiectivele si actiunile marketingului sunt orientate
preponderent spre piata. Strategiile de marketing, deciziile si programele se
fundamenteaza plecand de la informatia de piata care se coreleaza ulterior cu posibilitatile
intreprinderii.
Piata este un loc comun., este timpul si spatiul in care agentii activi din societate vin sa
comunice unii cu altii si sa schimbe intre ei bunuri cu valoare de schimb.
În marketing întotdeauna se operea ză cu o piață concretă, localizabilă sub aspect
geografic, identificabilă sub aspect socio -demografic, descriptibilă sub aspect economic și
monetar, accesibilă sub aspect politic și juridic, măsurabilă în termeni mai mult sau mai puțin
aproximativi și dete rminată precis în raport cu o anumită întreprindere sau un anumit produs.
Numele generic dat acestei piețe concrete este acela de piață de referință.
Piața produsului este piața hypermarket -urilor din Iași, din România și din lume. Această
este dată de î ntreaga populație de consumatori și utilizatori ai produselor de acest gen indiferent
de originea sau marca acestora. Piața produsului hipermarket -urilor este într -o continuă
dezvoltare aceasta datorându -se creșterilor s alariilor8.
Piața organizației Carrefour este acea parte din piața produsului pe care firma vinde în
nume propriu, în interes propriu și sub marca proprie..
d) Oferta organiza ției
Carrefour vine în întâmpinare clienților cu o gamă largă de produse alimentare ș i
nealimentare. Produsele alimentare sunt așezate pe rainoane după cum urmează :
Băcă nie:.
Produse proaspete: măcelărie; legume și fructe; produse pescăreș ti
Gastronomie ș i rotisserie
Brută rie; patisserie și cofetă rie
Mezeluri ș i branzeturi
Specialități tradi ționale.
Produsele nealimentare sunt împărțite pe raionae după cum urmează :
Produse electrocasnice si electronice: consumabile IT si GSM; aparatura de bucatarie;
aparatura HI -Fi.
Bazar: articole menaj; articole sportive; articole pentru masina; decoratiuni pentru
casa; produse de papetarie; jucarii; carti, muzica si filme.
Textile: lenjerie; articole de casa; camasi, jeans, incaltaminte; textile dama, barbati si
copii.
Igiena si frumusete: cosmetice; produse baie;produse ingrijire corp si par; boutique
machiaj.
8 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
Intretinerea casei: produse pt intretinerea casei; detergenti si parfurmante.
Serviciile pe care le Carrefour le ofera clientilorr sunt:
Posibilitatea platii cu bonuri de masa
Cardul de credit Carrefour
Livrarea gratuita pentru volumele mari si di stante de maxim 30 km.
Bancul de proba
Borna de pret
Returnarea produselor
Cabina de proba
Retusuri gratuie
Developare foto
Pungi gratuite
Baby care center
Boutique de machiaj.
e) Consumatori și clienț i
Consumatori sunt toate persoanele care au discernământ ș i pot să cumpere produse,
indifferent de vârstă, venit deoarece Carrefour vine în întâmpinarea acestora cu o gamă de
produse pentru toate “buzunarele”.
Nonconsumatorii absoluți sunt acele persoane care din punct de vedere fizic nu vor
putea să facă niciodată cumpărături, sau care sunt restrictionati din punct de vedre
biologic, ori suferă de anumite boli care ne le permite acest lucru9.
Nonconsumatori i relativi sunt acele persoane care refuză să -și facă cumpărăturile
în Carrefour, ori care locuiesc în mediul rural și nu posibilități reduse de cumpărare.
Clienții sunt atât persoane fizice și juridice, care cumpără produse pentru consum
propriu, indife rent de mărimea venitului și ocupația acestora acestora. Carrefour a avut și un
program special care a venit în întâmpinarea unei categorii mai devaforizate din punct de vedere
al venitului în România, pensionării, oferindu -le acestora bonuri de consum pen tru o anumită
sumă cheltuită de aceștia în magazine. Tombolele pe care Carrefour le pune la dispozitita
9 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asu pra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
clientului au scopul de a -i fideliza pe aceștia și în același timp de a -i recompense premia pentru
faptul că își fac cumpărăturile din magazin.
Anual numărul clienților care pășesc în magazinele Carrefour din întreaga lume crește
considerabil, aceasta evoluție fiind prezentată în următorul grafic, în milione.
Tabel 2.1
Numărul
anual de
clienți 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
1680 1695 1599 1715 1806 1924 1995 2066 2287 2563 2890
Sursa – http://www.zf.ro/infografice/graficele -zilei-galerie -foto-8494495
050010001500200025003000
Numărul anual de clienți
2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017
Fig 2.1 – Graficul numărului de clienți
f) Dimensiunea și structura pieței
Nu putem vorbi despre dimensiunea pieței fără să avem în vedere o evaluare cel puțin
aproximativă a volumului fizic și a valorii produsului de referință. Vânzările poteniale sunt
dependent e strict de capacitatea de absorbție a pieței de referință. Această aproximare pune o
problemă destul de serioasă și caută un răspuns cuantificabil la următoarele întrebări:
Ce cantitate din produsul de referință ar putea absorbi piața?
Ce valoare ar putea avea vânzările în anumite condiții de prețuri și venituri.?
Analizând mixul de produse al hypermarket -ului Carrefour, observăm că acesta oferă
clienților aproximativ 50 000 de referințe. În acest context ar fi foarte dificilă sarcina stabilirii
capacității pieței, precum și a po tențialului și volumul acesteia10.
Cota de piață este calculată cel mai adesea în raport că între vânzările firmei
și vânzările totale pe viață. În 2007 Grupul Carrefour România a avut o cotă de 3% pe
paiață de retail fiind depășit de Metro Group 7,5% și Rewe Group (care operează Billa și Penny
Market), 5,5%.
g) Dinamică pieței
Piață de retail din România are cel mai mare ritm de creștere din regiune și va putea
depăși 100 de miliarde de euro până în 2010, dacă se va păstra creșterea medie de 50% din
ultimii ani. Piața este deja a doua ca mărime din Europa Centrală și de Est, după Polonia. Piață
de retail este încă imatură, și probabil va ajunge la maturitate în anul 2012 afirmă Dan Ostahie,
președintele Altex..
Potrivit unui studiu făcut de compania de cercetare de piață GfK România în 2005 27%
din vânzările din România au fost făcute prin lanțurile de retail, în timp ce în 2001 doar 6% din
vânzări s -au realizat prin astfel de rețele de magazine. Până în 2010, ponderea comerțului
modern va crește până la 50%, de la cele 29 de procente înregistrate 2007. În Capitală, comerțul
modern a reprezentat 60% din total, în creștere cu 11% față de anul 2006, că urmare a unor
factori multipli, printre care rată de șomaj scăzută, concurența acerbă de pe piață de profil,
creșterea salariilor și a puterii de cumpărare.
Lanțurile mari de retail din România își măresc în fiecare an cotă din totalul pieței de
vânzări, iar potențialul de creștere pentru hipermarketuri și supermarketuri rămâne ridicat,
potrivit studiilor de piață.
În următorii 5 ani grupul numărul unu pe piață de retail din România va pierde din cotă,
clasamentul c elor mai importanți 10 retaileri va rămâne neschimbat însă. Spre deosebire de
Metro, toate grupurile de retail de pe piață autohtonă vor înregistra pană în 2013 creșteri ale cotei
de piată, se arată într -un studiu realizat de compania de cercetare Planet R etail Cea mai
semnificativă creștere o va avea grupul Carrefour care își va dublă cotă de piața de la 3%, în
2007, la 5,9%, în 2013, când va putea atinge vânzări de 2,84 miliarde de euro.v
10 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
După Carrefour, de departe cea mai semnificativă expansiune o va avea insă Auchan,
care va ajunge la vanzări de 1,9 miliarde de euro și o cotă de piată de 2,4%. Anul trecut,
retailerul deținea doar 0,3% din piată și, potrivit Planet Retail, a raportat vanzări de 97 de
milioane de euro. Tengelmann (Plus) va bate în 2013 spre 2% din piată, cu vanzări estimative de
985 de milioane de euro, urmând să detină o cotă de 1,7%, adică cu 0,7 procente peste nivelul
din 2007, în vreme ce Delhaize Group va atinge 1% din piată, cu vanzări de 524 de milioane de
euro, fată de 107 milioa ne de euro cât a raportat anul trecut.
Din datele Planet Retail, peste cinci ani se vor simți schimbări importante și în ceea ce
privește structura retailerului. Astfel, comerțul tradițional va scădea de la 72 la 55%. Spre
exemplu, hipermarketurile și sup ermarketurile vor ajunge să detină 21,5% din piată, fată de
10,3% în 2007, în vreme ce discounterii vor ajunge la 4,7% în 2013, fată de 2,5% la nivelul
anului trecut. „Sectorul cu cea mai importantă creștere va fi cel al discounterilor“, susține Milos
Ryba , analist în cadrul Planet Retail.
Din anul 2015 -2016, magazinele Billa, au fost preluate, treptat de marele concern
Carrefoure, ajungând, la sfârșitul anului 2017 să aparțină în totalitate acestuia.
h) Concurență reprezintă luptă dintre firme în scopul câștigării unei cote cât mai mari a
pieții, implicit a clienților. Aceste așa zise luptă se duc pe mai multe planuri:
• politică de preț;
• calitatea produselor și serviciilor oferite;
• fiabilitatea produselor oferite;
• pregătirea personalului;
• service -ul , garanțiile oferite;
• metodele de vânzare, canalele de distribuție;
• termenele de livrare;
• politică de creditare a clienților și de acordare a discount -urilor;
• modurile de realizare a reclamei și publicitătii;
• renumele firm ei sau a fondatorilor ei, nivelul stocurilor
Concurenții hypermarketului Carrefour sunt celelalte hypermarket -uri și supermarketu –
uri existente în Iași Kaufland (concurent direct), Metro, Billa, G -market; magazinele alimentare,
cât și piețele agro -alime ntare (concurenți pe anumite produse).
2.2. Gama de produse
Grupul urmărește să sprijine furnizorii locali, cu aproximativ 90 -95% din produsele de
pe rafturile sale din surse locale, în funcție de țară. În ceea ce privește industria textilă, Carrefour
își selectează furnizorii în funcție de gradul lor de specializare și de aderarea lor la regulile sale
de etică. Carrefour impune furnizorilor, printr -un caiet de sarcini strict, ca materiile prime să nu
conțină coloranți pe bază de azot și meta le grele peste cantitățile maximale permise, pentru a nu
dăuna mediului înconjurator. Totodată interzice furnizorilor folosirea produselor de finisare,
utilizate în mod curent în industria textila, care sunt cancerigene și nefaste organismelor vii.
Fig. 2.2
De asemenea, a lansat Marca de produse proprie Carrefour venită în sprijinul
clientilor. Această gamă este într -o continuă creștere și adăuga noi referințe la cele deja
existente. Prețurile sunt semnificativ mai mici față de produs ele de aceeași calitate, ale mărcilor
naționale. Produsul este amplasat în raion împreuna cu o semnalistică corespunzătoare, fapt ce
ajută foarte mult la reperarea imediată a acestuia în magazin. Pe ambalajele produselor Marcă
Proprie Carrefour sunt înscri se informații importante pentru cumpărător – atât informații
nutriționale (proteine, glucide, lipide) cât și ingredientele/compoziția.
Calitatea produselor marca proprie Carrefour rezultă dintr -un parteneriat încheiat cu
furnizorii noștri locali atent selecționați. Această selecție are loc în urma mai multor etape menite să
21
asigure o transparență totală a procesului de fabricație, în vederea asigurării calității produselor.
Compania urmează o tendință de fond prin care vinde produse sub marcă pro prie, care în fiecare an
devine din ce in ce mai importantă. În Franța brandurile private Carrefour au o pondere de 34% în
afaceri, în Polonia de 20% , iar în România de 6% (în anul 2009) . În România, printre companiile
care produc în prezent sub noua marcă proprie, Carrefour, se numără Reinert Romania , Orkla Foods
Romania , Vascar sau Farmec Cluj -Napoca. Fa rmec produce 33 de produse cosmetice sub brandul
Carrefour: creme, emulsii, loțiuni, geluri de duș, șampoane și deodorante.
2.3 Grupul Carrefour: un lider mondial în distribuție
În ultimii 40 de ani, grupul Carrefour a crescut și a deveni lider în grupurile de distribuție
din lume. Grupul operează în prezent în patru formate principale de magazin alimentar:
hipermarketuri, supermarketuri, magazine hard discount și comoditate. De asemenea, în prezent
deține peste 15500 de magazine, fie operate de companie sau francize și se află printre primii 7
angajatori -societate privată din lume. La nivel mondial,au mai mult de 495.000 de angajați. In
cadrul grupului există peste 120 de mese rii, 90% dintre ele implicând contact cu clienții. In 2008
a recrutat în întreaga lume peste 100.000 de persoane11.
Un retailer internațional
Un operator de pionierat în țări precum Brazilia (1975) și China (1995), grupul operează în
prezent pe trei piete majore: Europa, America Latină și Asia. Cu o prezență în 34 de țări, peste
57% din cifra de afaceri de grup derivă din afara Franței. Grupul v ede un puternic potențial de
creștere internațională în viitor, în special în astfel de piețe naționale mari precum China,
Brazilia, Indonezia, Polonia și Turcia.
În anul 2000, Grupul Carrefour a înființat o fundație internațională, astfel că a ceasta poate
furniza un răspuns adaptat la problemele care apar în țările în care Grupul Carrefour este prezent,
prin sprijinirea asociațiilor non -profit care desfășoară acțiuni concrete pe teren. Fundația este
astfel în măsură să acționeze în mod legitim și eficient, utilizând abilitățile de echipe locale.
În scopul de a realiza această ambiție, fundația a dezvoltat trei misiuni, legate în mod specific la
zonele Grupului de expertiză:
– Programul de alimentare: ca un producător și comerciant cu amănuntul , produsele
alimentare reprezintă 75% din vânzări Carrefour. Programul de donare de alimente își propune
11 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
22
să ofere punct de vedere economic și social vulnerabil, cu acces la prevederile alimentare sigure
și variate.
– Integrare: clasarea pe locul șapte di n lume, oferind o gamă largă de oportunități de
angajare, Carrefour este un vehicul impresionant pentru mobilitatea socială. Și, să extindă rolul
său chiar mai departe, Carrefour International Foundation speră că, prin sprijinirea inițiativelor
microcredit e, programele de dezvoltare rurală și proiecte de reintegrare profesională, aceasta va
contribui la îmbunătățirea perspectivelor de angajare a celor care suferă de excluziunea socială
sau economică.
– Solidaritate: ca un actor local, cu o înțelegere de lo gistica de distribuție, Carrefour este
capabil de a atrage sprijinul clientilor sai, prin apel pentru donații, prin contribuția la ajutorul
umanitar sau răspunde cu donații de produse adaptate la nevoile persoanelor vulnerabile, după
cazul de urgență.
Grupul Carrefour Management
Sub autoritatea directorului general, managementul Carrefour este acum organizată după
cum urmează:
-> Un comitet executiv, care, împreună cu CEO -ul, elaborează strategia Grupului, obiectivele
operaționale și planul anual , și supraveghează executarea.
-> Un Comitet Executiv, care contribuie la definirea și punerea în aplicare a pl anului strategic și
operațional .
Comitetul Executiv garantează alinierea echipelor și difuzarea principiilor de
management si leadership. Ori d e câte ori are o prezentare, Carrefour este activ angajat să
promoveze dezvoltarea economică locală.. De obicei, grupul Carrefour va fi unul dintre
angajatorii privați din orice țară în care operează. Desigur, acesta este cazul Franței, fiind locul în
care grupul a fost fondat inițial, dar este de asemenea adevărat pentru țări ca Brazilia, Argentina,
Columbia, Italia și Grecia. De asemenea, grupul urmărește să sprijine furnizorii locali, cu
aproximativ 90 -95% din produsele de pe rafturile sale din surse loc ale, în funcție de țară.
Grupul Carrefour în Romania
În România, echipa este formată dintr -un personal de peste 8.400 de angajați cu media de
vârstă de până în 30 de ani. Toți angajații au posibilitatea dezvoltării unei cariere – în aceeași
măsură, absolvenții de studii medii și cei cu studii superioare, cei la început de drum sau
profesioniștii cu experiență; importantă este competența. De asemenea, au acces la poziții de
23
management – dacă își doresc astfel de poziții și dacă au potențialul necesar dar și posibilitatea de
a migra din punct de vedere funcțional, către alte zone de activitate pentru care manifestă interes,
sau geografic, către magazine situate în diferite regiuni ale țării.
Fig 2.2
Formarea internă:
Carrefour deține un departament intern de formare, în cadrul Departamentului Resurse
Umane, alcătuit din 10 persoane dedicate 100% acestui tip de activitate.
Formatorii sunt foști Manageri de Departament sau de Raion, care au beneficiat de cursuri de
specialitate. Datorită formărilor multiple de care beneficiază angajații noștri, EXPERIENTA
NU ESTE O CONDITIE A ANGAJARII la Carrefour (cu foarte puține excepții) . În anul
2008, 90% dintre angajații Carrefour Romania au beneficiat de cel puțin o formare (internă
sau externă) 12.
2.4 Grupul Carrefour Management
Carrefour este cel mai mare retailer european și al doilea din lume, după Wal-Mart . Cu
456.000 de angajați în 30 de țări, Carrefour are numeroase divizii și subsidiare în Uniunea
Europeană , America de Sud , Africa și Asia . Carrefour a înregistrat în anul 2011 o scădere
12 Ovidiu Stioca – efecte ale integrarii europene asupra sistemului bancar romanesc, ed univ al I cuza, iasi, 2005
pp146
24
de 14% a profitului, la 371 milioane euro, în timp ce vânzările au crescut ușor, cu 0,9%, la
81,3 miliarde euro.
S-a observat că numărul magazinelor Carrefour este într -o continuă creștere. Carrefour
Român ia a vândut în anul 2010, prin cele șapte magazine, produse în valoare de 608,9 milioane
de euro, reprezentând o creștere de 39% față de 2005. Carrefour avea în decembrie 2010 zece
hipermarketuri în România, cinci în București și câte unul în Ploiești, Con stanța, Brașov, Brăila,
Iași, Cluj -Napoca și Pitești.
Piața de retail din România, a doua ca mărime din Europa Centrală și de Est, a ajuns la
40 miliarde euro anul acesta și a depășit 100 de miliarde euro până în 2010 datorită creșterii
medii de 50% din ultimii ani. Spre comparație, anul trecut ponderea com erțului modern în Franța
a fost de 96%, în Polonia de 57%, în Italia de 58%, iar în Romania de 29%.
Potrivit reprezentanților Carrefour România, printre punctele slabe ale pieței românești de
retail se numără sectorul produselor proaspete – care este insuficient dezvoltat – și infrastructura
subdezvoltată. Expansiunea retailului românesc este în continu are amenințată de raportul
dezechilibrat preț – teren, de dezvoltarea alertă a rețelelor de magazine și de migrația forței de
muncă, potrivit oficialilor Carrefour. Pentru 2012, Carrefour își propune aplicarea unui plan de
acțiuni în Europa de Sud prin spo rirea competitivității prețurilor, cu promoții mai puține, dar
focusate, și prin consolidarea planului de reducere a costurilor.
Produsele Marcă Proprie Carrefour au anumite caracteristici obligatorii, foart e
importante
– nu conțin organisme modif icate genetic (OMG);
– nu sunt ionizate (nu sunt radiate pentru conservare);
– produsele sunt supuse testelor consumator (mai ales pentru cele alimentare – în ceea ce
privește proprietățile organoleptice – gust, miros, văz) și totodata anlizelor de labor ator pentru
testele microbiologice.
– sunt fabricate majoritar în România.
25
CAPITOLUL III – UTILIZAREA CARDULUI ÎN CARREFOUR
3.1 Istoricul cardului
În ultimul deceniu se afirmă tot mai puternic în economiile de piață avansate
specializarea: plăți fără numerar. Progresul tehnologiilor informatice și de telecomunicații a
permis globalizarea tranzacțiilor și creșterea fiduciarității în comerțul de servic ii. Serviciile
financiare au devenit un factor de creștere a eficienței tranzacțiilor, dar și a independențelor între
partenerii de afaceri. Plațile sunt astăzi critice, iar riscul generat de comportamentul în timp al
resurselor de creditare are la dispozi ție formule revoluționare de management. Datorită
performanței în transferul și deconectarea banilor, devin posibile noi produse în întreaga
economie fiduciară, deocamdată doar prin materializarea unei singure ramuri de opțiune
tehnologică: instrumentul mu ltifuncțional și personalizat de economisire, credit și plată.
Este desigur, o certitudine că puțini specialiști din domeniul financiar ar fi putut ghici cu
mai bine de 40 de ani în urmă impactul pe care urma să -l aibă cardul bancar asupra întregii vieți
economice și sociale, că acest produs urma să devină cel mai pro fitabil și des utilizat dintre
produsele financiare oferite consumatorilor.
În anul 1946, John C. Biggins creează premisele apariției cardului bancar. Lucrând ca
specialist în domeniul creditelor de consum la Flatbush National Bank din Brooklyn, Biggins s-a
gândit să lanseze un nou plan de creditare denumit “Charge -it” care să utilizeze bonurile valorice
în schimbul cărora se puteau face achiziții de la comercianți la acest nou plan de creditare.
Principiul care stătea la baza acestui plan era relativ sim plu: comercianții depuneau aceste bonuri
valorice obținute în urma vânzărilor efectuate (în general de mică valoare) într -un cont bancar,
iar banca factura cumpărătorii pentru contravaloarea lor.
De la acest plan de creditare și pâna la apariția efectivă a primului credit -card modern nu
mai era decât un singur pas, iar în 1951 acest pas este făcut de Franklin National Bank din New
York.
Cam în aceeași perioadă, în 1950, Dinners Club introducea primul card pentru călătorii și
consum (Travel&Entertainment C ard). Acest nou card a stârnit interesul băncilor de a lua în
26
considerare o nouă formă de acordare de credite pentru consum pe baza unui card de plastic care
funcționa într -un mod similar cu bonurile valo rice introduse de J. C. Biggins13.
Ideea de creditar e pe baza cardurilor de plastic s -a transformat într -un instrument propriu –
zis abia în 1960, când Bank of America a lansat BankAmericard (în prezent denumită VISA
International). Persoanele care au conceput acest nou instrument și sistem -suport, se aștepta u de
la bun început ca produsul să fie rapid absorbit de consumatori. Ceea ce nu au sesizat a fost ca
acest nou instrument bancar, în doar câțiva ani de la lansarea sa, va revoluționa definitiv modul
de achiziționare de bunuri și servicii pentru milioane d e consumatori de pretutindeni.
BankAmericard, emis de Bank of America, a fost utilizat la început de foarte puțini
consumatori, pentru ca apoi, în numai zece ani, statisticile să indice existența a peste 20 milioane
de deținători de carduri.
Odata cu succ esul nemaiîntâlnit al cardului BankAmericard, un grup de 17 bancheri din
diferite instituții financiare s -au decis sa -și creeze propria rețea, prin care sa -și accepte reciproc
credit -cardurile locale. Astfel, în 1966 aceste 17 banci înființeaza Asociația I nterbancara de
carduri (Master Charge), care se ocupă cu procedurile de autorizare, clearing și decontare.
Odată cu dezvoltarea pe plan internațional a acestei organizații, în 1979 aceasta și -a
schimbat denumirea în Master Card. Astfel, această organizați e, a cunoscut, ca și
BankAmericard (VISA International), o dezvoltare rapidă, ajungând ca în 1990 să aibă peste 90
milioane de carduri MasterCard în circulație.
Piața cardului a evoluat ascendent, aceasta întrucât, cu toate reticențele, acest instrument
rămâne pentru consumatorul de baza, turist sau om de afaceri, o modalitate practica de
reglementare. “Alergia” manifestată de anumite categorii de utilizatori potențiali față de acest
produs (riscurile de fraudă, furt sau pierdere, la care se adaugă incitar ea spre consum) nu a
împiedicat extinderea lor.
Motivele pentru care acest nou instrument de plată, cardul, a cunoscut o dezvoltare
fenomenală într -o perioadă atât de scurtă pot fi analizate din următoarele puncte de vedere: al
deținătorilor de carduri, a l comercianților și al băncilor. Noțiunea de card provine din limba
engleză deoarece acest instrument a apărut pentru prima dată în S.U.A. și ulterior a apărut și s -a
dezvoltat în alte părți, preluând denumirea generică consacrată pe piața americană.
13 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
27
Cu p rivire la comercianți , cardurile reprezentau anumite avantaje:
În primul rând, vânzările se puteau autoriza cu ușurință.14Procedura a fost și este relativ
simplă: dacă numărul de card nu apărea pe lista “neagră” a comerciantului și valoarea tranzacției
se încadra sub limita de autorizare stabilită, atunci achiziția deținătorului de card era considerată
validă. În cazul în care valoarea tranzacției depășea limita de autorizare stabilita de bancă,
comerciantul lua legătura telefonic cu centrul de autorizare a l bancii pentru a valida tranzacția.
Prin această procedură, comercianții nu erau expuși riscurilor inexistenței de fonduri sau a
invalidității cardurilor, iar contravaloarea achizițiilor clienților le era plătită de către bancă în
momentul în care aceștia depuneau la bancă chitanțele în original.
În al doilea rând, prin utilizarea cardurilor, crește volumul vânzărilor comercianților ,
băncile și asociațiile naționale emitente de carduri au cheltuit sume însemnate de bani pentru
publicitate si direcționarea posesorilor de carduri către punctele de vânzare ce afișau autocolante
cu însemnele băncii – marcă. Astfel, cu cât erau emise mai multe carduri, cu atât erau frecventați
mai mult acești comercianți. Comercianții alegeau cardurile și pentru faptul că dețină torii
acestora făceau achiziții de valori mult mai mari decât ar fi făcut cu numerar.
În al treilea rând, gestionarea achizițiilor efectuate pe credit era aproape imposibilă pentru
micii comercianți. Odată cu apariția MasterCarInternational, comercianții au putut să vândă pe
credit. Rezultatul imediat a fost sporirea numărului deținătorilor de carduri, a valorii și
volumului vânzărilor la comerciant.
Singurul aspect care i -a împiedicat pe unii comercianți să accepte carduri a fost plata
comisionului banca r pentru serviciile oferite în momentul acceptării cardurilor, întrucât acest
comision reprezenta un anumit procent din valoarea achizițiilor.
3.2. Definirea și clasificarea cardurilor
Definirea cardului
Cardul este un instrument de decontare care asigură posesorului autorizat achiziționarea
de bunuri sau servicii fără prezența efectivă a numerarului. Cu alte cuvinte, cardul, care
14 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
28
facilitează legătura financiară intrinsecă între comercianți și consumatori, este o simplă cheie de
acces într -un cont bancar.
Cardul este un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care
semnalează că deținătorul său ar putea avea acces la dreptul de a -l folosi pentru plată. 15
Un card este acceptabil de către comerciant ca mijloc pentru plată de către deținător a
obligațiilor asumate de către utilizator la procurarea de mărfuri, consumul de servicii sau
obținerea de avansuri în numerar de la comerciat, în termenele și condițiile legii, a obligațiilor
reciproce și a altor reglementări aplicabile.
Un card va fi acceptat ca mijloc de plată conform condițiilor în care a fost emis, stipulate
prin obligațiile reciproce.
În vedera prevenirii riscurilor de neplată, cardul va fi acceptat ca mijloc pentru plată
astfel încât să permită un sistem de transfer de fonduri:
a) transferul obligațiilor create de instrucțiunile de a plăti sau a face să se plătească,
date sau autorizate de plătitor, colectate la banca beneficiarului plății către banca plătitorului în
vederea d ebitării contului acestuia, procedură denumită, conform practicii internaționale, debit
transfer; sau
b) prelucrarea unuia sau mai multor ordine de plată începând cu cel al inițiatorului,
date în scopul de a pune fonduri la dispoziția beneficiarului, procedur ă care va fi denumită,
conform practicii internaționale, credit transfer.
Având caracteristicile universale ale unui instrument de plată, cardul asigură, pe lângă
fincțiunile prezentate, și obținerea necondiționată de numerar, înlăturându -se astfel orice b arieră
funcțională de utilizare.
Începând cu anul 1992, cardurile au fost dotate progresiv cu microprocesoare încorporate
(“chips”, “puces”). Aceste instrumente, standardizate pe plan internațional, integreaza date
informatice susceptibile unei lecturi op tice în cadrul operațiilor de distribuție bilete, facilitându –
se astfel evidența și verificarea ordinelor primite de la clienti. De asemenea, se economisesc
hărtia și timpul pentru verificarea autenticității semnăturilor. Emitentul cardului este o bancă, f ie
că este proprietatea mărcii distinctive sub care este emis cardul, fie că are cu proprietarul mărcii
obligații reciproce care îi permit să emită cardul.
15 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
29
Proprietarul mărcii (credit -card company) este o persoană juridică ce, conform
obligațiilor recipro ce în care este semnatară, poate furniza și servicii de marketing, prelucrare de
informații, precum și alte servicii persoanelor cărora le acordă permisiunea de a folosi marca
respectivă.
Cardurile pot deschide foarte multe uși celor care știu să le folos ească. În afară de
funcțiile de plată și retragere de bani în toată lumea, cardurile pot crea condiții deosebite cu
ocazia deplasărilor în străinătate. Astfel, pe lângă toată gama de asigurări, cardurile cuprind o
serie de servicii de asistență medicală (p entru posesor și membrii de familie), garanții pentru
locații auto, reduceri la hotelurile și restaurantele de lux și rezervări de locuri în cadrul acxestora,
selectarea voiajelor cu prețuri mai atractive, transmiterea de mesaje urgente. Gama acestor
prest ații variază mereu datorită concurenței între emitenți. Beneficiază cu adevărat persoanele
care călătoresc mult în stăinătate; cei ce se deplasează doar o dată pe an, cu ocazia concediilor,
nu vor reuși niciodată să epuizeze avantajele, pe cât de discrete, pe atât de numeroase, oferite de
cardurile de prestigiu.
Prin îngemănarea tuturor caracteristicilor mai sus amintite, cardul este în prezent un
instrument de plată universal aplicabil și global acceptabil. 16
Clasificarea cardurilor
Cardurile, indiferent de funcțiile îndeplinite, au o serie de trăsături comune care conferă
uniformitate tehnologică și recognoscibilitate universală.
Aceste trăsături comune sunt fabricarea din material plastic cu aceleași dimensiuni
indiferent de emitent (86mm x 54mm x 0,54mm), dar si s ă se prezinte pe partea din față (recto)
următoarele:
a)elemente destinate folosirii impriterului pentru luarea unei amprente clare și
distincte cel puțin pentru evidențele deținătorului , care vor include:
– numărul cardului, putând avea maximum de caractere prevăzut în obligațiile reciproce;
– numele, prenumele și orice alte elemente care să permită evitarea confuziilor referitoare
la identitatea deținătorului, într -o redactare cu caractere latine și fonturi conform e obligațiilor
reciproce;
16 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
30
– data cronologică a expirării valabilității cardului (LL/AA), conform calendarului
gregorian, cu precizarea în obligațiile reciproce a timpului convențional în care este stabilită ora
expirării în evidențele emitentului;
b)elemente destinate informării prin recunoaștere vizuală, cel puțin la comerciant:
– denumirea și sigla emitentului aplicate conform reglementărilor în vigoare astfel încât
să nu inducă în eroare comerciantul și să nu furnizeze informație falsă despre emi tent;
– o hologramă vizibilă la lumina naturală.
Toate aceste înscrisuri se vor face prin gravare laser (recomandat) sau embosare.
Să prezinte pe partea din spate (verso) următoarele:
a) o bandă magnetică care permite citirea următoarelor date: numărul de cont,
numărul de cod confidențial, fondurile disponibile;
b) un panel de semnătură cu fundal de culoare deschisă, rezistent la uzură și având
elemente de siguranță în desen care să îngrădească posibilitatea ștergerii sau modificării
semnăturii.
Cardurile p ot fi clasificate în funcție de o serie de criterii, esențială rămânând gruparea
acestora după modul de stocare a caracteristicilor de securizare, funcțiile îndeplinite și calitatea
emitentului.
Tipuri de carduri în raport cu modul de stocare a caracteris ticilor de securizare
Nevoia crescândă de securizare a acestui instrument de decontare, precum și dezvoltările
tehnologice actuale au condus la existența și funcționarea a două tipuri esențiale de carduri,
respectiv:
a) Cardul cu bandă magnetică asigură pe trei piste distincte încriptarea și securizarea
unor informații despre utilizatorul cardului, emitentul acestuia, precum și algoritmului unic de
codare/ decodare a datelor de verificare a validității acestui instrument de plată.
Cardurile cu bandă magnetică se utilizează pentru aparatele automate de distribuit bilete
din bănci, case de schimb sau la magazinele ce dispun de terminal în legătură directă cu banca
(on-line) sau fără legătură cu aceasta (off -line). 17
17 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
31
În primul caz terminalul este racorda t la un conector cu ac magnetic care transmite
ordinatorului băncii datele primite. Pentru autenticitatea ordinului de plată, clientul trebuie să
formeze numărul codului său secret, prescurtat conform practicii internaționale prin termenul
PIN.
Codul perso nal de identificare (PIN) este un cod personal atribuit biunivoc de către
emitent unui deținător de card, cod pe care utilizatorul poate fi pus în situația de a -l reproduce în
vederea verificării identității deținătorului la o plată cu card deservită de un automat programabil
sau de un alt mijloc apt să preia și să recunoască cardul pentru comerciant, precum și să
protejeze, cel puțin față de acesta din urmă, coținutul respectivului PIN.
Acolo unde plata cu card se poate face prin transfer electronic de dat e, PIN poate fi
considerat ca echivalentul electronic al semnăturii deținătorului cardului.
În absența legăturii instantanee între bancă și furnizor, verificarea fondurilor clientului nu
se poate face imediat. Date cum sunt: debitul clientului, creditul ac ordat de furnizor se conservă
în memorie, fiind ulterior reportate pe ordinatorul din bancă. Verificarea codului se face în
terminal. Acest sistem implică un schimb periodic de informații între bancă și furnizorii de
mărfuri și servicii, care se realizează prin suporturi magnetice sau teletransmisiuni.
b) La cardurile cu microprocesor (chip) – smart -carduri – chip-ul atașat pe avers
asigură stocarea informațiilor de securitate direct în acest chip și pot, opțional, asigură
alimentarea și golirea financiară (transfer efectiv de fonduri). În acest ultim caz, cardurile cu chip
funcționează pe principiul unui portofel electronic.
Cardul cu microprocesor stochează și verifică toate datele. Aceste carduri sunt adevărate
bănci de date, care îndeplinesc funcția de acceptare, respingere și identificare a codului secret
comandat. Transmiterea operațiunilor de la comerciant la bancă se face “on -line”. Extinderea
acestui tip de carduri a determinat o reducere substanțială a fraudelor.
Din 1998 marii operatori ai acestui instrument de decontare (VISA International,
MASTERCARD, AMEX etc.) promovează pe scară largă chip -ul, încercându -se astfel înlocuirea
tehnologiei de securizare pe bandă magnetică cu cea pe microprocesor. 18
18 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
32
Tipuri de carduri în raport cu sursa de acoper ire a cheltuielilor
În raport raport cu sursele de acoperire a cheltuielilor, cardurile pot îmbrăca următoarele
forme:
a) Cardurile de debit asigură utilizatorului achiziționarea de bunuri sau servicii, sau
retrageri de numerar fără prezența efectivă a îns emnelor monetare. Condiția esențială de
funcționare a acestui tip de card o reprezintă prerezervarea unor fonduri într -un cont de card și
efectuarea de cheltuieli în limita soldului disponibil.
Toate plățile efectuate prin intermediul unui astfel de card s e găsesc în grupa debitorilor
contului atașat cardului. Un card de debit poate funcționa printr -un cont curent de operațiuni sau
printr -un cont dedicat tranzacțiilor cu carduri.
Un card multifuncțional este orice debit -card care are și alte funcții care îl pot face
recunoscut ca mijloc de plată, precum:
Cartela de numerar , denumită conform practicii internaționale cash card, care
este un card utilizabil exclusiv pentru automate programabile care pot distribui numerar;
sau
Cartela de garantare a emiterii cecurilor, denumită conform practicii
internaționale cheque guaranteed card, care este un card emis ca parte a unui sistem de garantare
care permite, la prezentarea de către utilizatorii unui astfel de card valid, alături de cecul scris și
semnat, ca acesta să fie garantat, până la o sumă specificată, de către banca emitentă a cardului și
trasă prin cec.
Unele carduri de debit sunt “on-line” , ceea ce înseamnă că ele merg direct în computerul
băncii pentru a extrage banii. Altele intră într -un sistem de așteptare, unde detaliile cardului de
debit sunt înregistrate și așteaptă până la sfârșitul zilei de lucru, când șirul de informații este
alimentat în computer pentru a debita contul deținătorului debit -cardului și pentru a c redita
contul comerciantului. 19
Deși cardul de debit se apropie cel mai mult de ideea lichidităților financiare fizice
(cheltuielile se fac în limita disponibilului existent), practica mondială actuală demonstreză o
reluctanță evidentă pentru produse debit . O societate bancară orientată pe gestionarea profitabilă
a unor produse “retail” (produse și servicii bancare pentru populație) nu este interesată de
19 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica ,
Bucuresti, 1996
33
încadrarea consumului în limitele disponibilităților proprii, ci de stimulare “prudențială” a
cheltuieli lor pe credit. 20
b) Cardurile de credit asigură utilizatorului achiziționarea de bunuri și servicii sau
retrageri de numerar; iar plățile se efectuează dintr -un credit sau o linie de credit acordate pe
numele posesorului de card.
Un credit -card este un împ rumut bancar automat, care are programate pe o bandă
magnetică detaliile aranjamentelor între deținătorul cardului și bancă.
Deținătorul cardului are cardul asupra sa și îl poate folosi pentru a scoate bani din
mașinile automate de plată sau pentru a cumpă ra în orice magazin care acceptă cardul ca plată.
Vânzătorul sau automatele de plată restituie o chitanță ca dovadă a tranzacției, iar duplicatul
acesteia se folosește pentru a informa banca în legătură cu folosirea cardului de credit.
Cardurile de credit pot îmbrăca două forme esențiale, luând în considerare gradul de
expunere al băncii față de creditul potențial, și anume:
Pentru utilizatorii fără o credibilitate bancară considerabilă sau în lipsa
cunoașterii unor comportamente bancare anterioare, cardul de credit pus la dispoziție este de tip
“charge”, caz în care posesorul este obligat ca într -un anumit termen (maxim o lună) să acopere
depășirea de sold înregistrată (credit de overdraft) sau creditul temporar acordat.
Pentru utilizatorii cu “punctaje” de credit rezonabile, banca pune la dispoziție
cardul de credit cu funcțiuni depline, cheltuielile fiind acoperite dintr -un plafon sau linie de
împrumut negociată anterior.
Practica mondială demonstrază că acest tip de card, respectiv cardul de credit, este cel
mai avantajos, atât pentru utilizatori, cât și pentru bănci. Nu trebuie, însă ignorate, avantajele
comercianților.
Orice cheltuială efectuată de utilizator generează instantaneu venituri bancare și surse de
profit comercianților. Dobânda la credit asig ură în timp real funcționarea surselor bancare, iar
utilizatorii îsi pot satisface oricând dorințele, chiar dacă temporar nu dispun de sumele necesare.
Această corelație asigură promovarea perpetuă a cardului și desigur universalitatea plăților prin
cardur i.
20 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
34
Tipuri de carduri în raport cu calitatea emitentului
Din punct de vedereal emitentului, cardurile pot fi grupate după cum urmează:
– carduri emise de bănci;
– carduri emise de societăți non -bancare;
– carduri emise de comercianți.
A. Carduri emise prin bănci
Dezvoltarea fără precedent a sectorului bancar mondial, creșterea încrederii în utilizarea
instrumentelor bancare pentru fructificarea oricăror surse de venit au generat preocupări multiple
pentru identificarea și lansarea pe piața de consum a unor instrumente de plată atractive, utile,
ușor de obținut, sigure și profitabile. 21
Sistemul american a reușit într -un termen scurt lansarea “banilor de plastic” pe piața
instrumentelor de plată mondială. Astfel, cardurile în variantă debit sau credit au deve nit
realitate, sigla și holograma de securitate asigurând globalizarea plăților prin carduri,
dinamizarea comerțului internațional, atragerea valorilor moderate și chiar modeste în circuitul
schimburilor internaționale, precum și eliminarea barierelor de i ncompatibilitate a valutelor
mondiale.
Cardurile bancare sunt caracterizate printr -o mare diversitate în cadrul unei game unice
comune tuturor băncilor care se asociază. Această gamă are patru nivele distinctive în funcție de
posibilitățile de utilizare:
– carduri pentru retrageri de numerar;
– carduri naționale;
– carduri internaționale;
– carduri internaționale de prestigiu.
Cardurile pentru retrageri de numerar sunt emise contra cost în limita unui plafon
variabil în funcție de banca emitentă. Aceste car duri dau posibilitatea deținătorilor să cunoască
soldul contului și ultimele operațiuni efectuate.
Cardurile nationale sunt administrate prin acorduri interbancare, supunându -se unor
dispoziții comune. Cu ajutorul lor se pot efectua retrageri de numerar pr in distribuitoarele aflate
21 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucurest i, 1996
35
pe teritoriul național, în baza unui plafon variabil. Totodată, aceste carduri permit și reglarea
plăților în cazul achiziției de bunuri de la comercianții afiliați.
Cardurile internaționale prezintă importanță asemănătoare cu ce le naționale, dar
folosirea lor este extinsă și în străinătate pentru efectuarea de plăți. Acestea sunt grupate în două
rețele, VISA și Eurocard/ MasterCard, fiind utilizate ca și cardurile naționale pentru plăți și
retrageri de numerar pe plan național și internațional. Acest gen de carduri asigură și servicii
precum: asigurarea contra pierderii sau furtului, asigurarea în caz de accident de călătorie, de
invaliditate și deces. Sunt carduri personale și profesionale.
În cadrul cardurilor internaționale se disting cardurile bancare internaționale de
prestigiu care sunt carduri de “gamă înaltă” definite prin acordurile internaționale. Ele oferă
servicii multiple, precum: retrageri de numerar în țară și străinătate, asigurarea automată a
călătoriei, servicii d e rezervare asigurate, închirieri de mașini fără garanție, protecție juridică și
alte garanții și asigurări însoțite de indemnizații mai ridicate.
Deținătorii cardurilor internaționale de prestigiu (ex.: Premier sau Gold pentru VISA)
sunt selectați pe crit eriul venitului fix anual realizat. Fiecare din aceste carduri este marcat prin
caracteristicile fiecărei rețele și vizează clientela de “gamă înaltă”. 22
B. Cardurile emise de societăți non -bancare
Luând exemplul cardurilor bancare, societățile non-bancare, precum: lanțuri de
magazine, cluburi private etc., au lansat propriile carduri care, pe lângă recunoașterea calității de
membru, asigură posibilitatea efectuării de cheltuieli în timp real, fără a mai fi pusă problema
dimensiunii disponibilită ților proprii.
C. Cardurile emise de comercianți
Cardurile emise de comercianți sunt așa -numitele carduri private emise de întreprinderi
comerciale pentru a facilita plățile emise cumpărătorilor din magazine și, eventual, de a oferi
facilități de credite. Creditul este uneori acordat gratuit cu ocazia an umitor operații de
promovare. Aceste cărți sunt livrate de marile magazine, de supermagazine, societăți de
distribuție a carburantului, precum și de firme ce vând prin corespondență. Fiecare carte este
emisă de o filială a băncii comerciantului. Ca efect, fiecare credit este asociat utilizării unei cărți
22 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
36
sau, dacă aceasta este utilizată mai mult într -unul din magazinele comerciantului considerat,
emițătorul trebuie obligatoriu să fie un stabiliment de credit.
Cardurile private presupun în general două opțiu ni de reglement:
– opțiunea la termen care permite purtătorului să plătească o dată pe lună cantitatea de
cumpărături recepționate conform facturii. Plata se face prin cec sau prin autorizație, emițătorul
cărții neavând acces direct la contul purtătorului cărții. Această opțiune corespunde unui credit
gratuit mai mult de 30 de zile.
-opțiunea credit care permite purtătorului să se elibereze de datoriile sale prin mai
multe vărsăminte, la taxe precizate la semnarea contractului. Suplimentar, anumite carduri permit
retragerile din distribuitoarele deschise de către emițătorii lor în marile magazine. Este vorba de
retrageri de credit efectuate asupra contului (fivtiv) al purtătorului, după cum un card de credit
este debitat la orice retragere. Alte funcții ale cardurilor private, în afară de plată și retragere, dau
dreptul la servicii financiare sau la produse de asigurare. Ele sunt dedicate unui comerciant
particular și dau dreptul de acces la o rețea de distribuție de bani.
Cărțile private ale comerțului au apărut din necesitatea cunoașterii mai bune a clientelei și
din dorința de a împărți riscurile și informațiile legate de un sistem multicomerț. În acest scop
distribuitorii s -au asociat cu societăți financiare pentru a crea propriul lor sistem de carduri. Prin
urmare, emitenții acestora sunt marii distribuitori. Ele sunt emise și de alți comercianți de talie
mai mică. Acest card este acceptat de un comerciant sau de un grup de comercianți, iar obiectivul
său este fidelitatea clientelei, în timp ce scopul îl constituie stabilirea unei legături constante între
card și magazinul care l -a emis, inclusiv activitatea utilizării sale.
Cartea funcționează pe un singur cont și oferă diferite avantaje titularilor: plata imediată,
credit revolving, dinamizarea vânzări lor care justifică apelarea la credite, oferirea unor servicii
mai bune, stimularea cumpărătorilor, administrarea mai bună a serviciilor, conferirea unei
imagini moderne, ș.a.
Sistemul de carduri private aduce comercianților o mai bună rentabilitate a înc asărilor,
evitându -se costurile legate de manipularea cecurilor sau a numerarului, ca și riscurile legate de
păstrarea numerarului. 23
Cardurile private oferă, în principal, următoarele avantaje:
23 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
37
plata din disponibilitățile clientului;
creditul;
retrageri d e numerar;
servicii anexe multiple.
Cardurile de voiaj și plăcere sunt specifice emițătorilor ce beneficiază de o anumită
vechime (ex. Dinners Club, American Express). Aceste cărți au aceleași funcții ca și cardurile
bancare, acceptul fiind pus pe utilizar ea internațională. Sunt acceptate de către comercianți din
mai multe țări și dau dreptul la un ansamblu de servicii anexe, cum ar fi: asigurare, reduceri în
animite hoteluri etc.. Ele necesită deschiderea unui cont, purtătorul reglând cumpărările sale ca ș i
în cazul unei cărți private. 24
Chiar dacă plata cardurilor s -a maturizat într -un termen uluitor de scurt, trebuie amintit
faptul că implementarea acestui instrument de plată s -a efectuat pe un “teren”fertil cu grad înalt
de “conștință” bancară. Rătăciril e evazioniste sau de utilizare frauduloasă au fost estompate de
acțiunea riguroasă a comportamentului bancar modern. Nici un produs card nu ar fi primit
aureola globalizării dacă utilizatorii nu ar fi acționat în cadrul unor reguli stricte de respect
banca r față de termene, domenii de aplicabilitate sau elemente de securizare ale produsului.
Cu siguranță tendința producerii și utilizării frauduloase a cardurilor reprezintă un
fenomen negativ care generează multiple pierderi sistemului bancar mondial. Tendința generală,
tehnologia modernă și comportamentul riguros bancar al utilizatorului moder n asigură, însă,
acoperirea efectelor negative de fraudă, precum și încrederea deplină în funcțiile acestui nou
instrument de plată.
Tipuri de carduri în funcție de momentul înregistrării tranzacției
Cardurile pot fi clasificate și după alte criterii, da r cel mai important criteriu pentru
activitatea bancară este sistemul de decontare căruia îi aparțin.
Astfel, în funcție de momentul înregistrării tranzacției în contul deținătorului de card,
există trei sisteme de decontare:
Sistemul “ pay later” : deținăt orul de card își reglează datoriile față de bancă la anumite
intervale de timp stabilite de comun acord cu aceasta, după ce tranzacția dintre el și comerciant a
24 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
38
avut loc. Acesta este singurul sistem care a fost folosit până acum în tranzacțiile internațion ale,
iar la baza lui stau așa numitele “cărți de credit”, când banca creditează deținătorul de card până
la data convenită pentru reglarea cheltuielilor.
Există două tipuri de cărți de credit: credit -card – posesorul de card are deschisă
permanent o linie de credit, având obligația reglării periodice a soldului contului și charge -card –
posesorul de card are obligația caq la sfârșitul fiecărei luni să -și regleze cheltuielile.
Sistemul “pay befor” : deținătorul de card plătește serviciile pe care le facilitea ză cardul
înainte de a beneficia de ele (în momentul în care i se eliberează cardul); este cazul cardurilor de
acces la metrou, al cardurilor pentru telefon.
Sistemul “pay now” : deținătorul de card plătește bunurile cumpărate sau serviciile de
care benefic iază în momentul derulării tranzacției prin debitarea automată a contului. Sistemul
presupune utilizarea debit -card-ului.
În concluzie, precizăm că analiza tipologiei cardurilor în funcție de diferite criterii
demonstrează că piața internațională a acesto ra s-a dezvoltat continuu, iar de la apariția lor și
până în prezent cardurile au câștigat un loc important în rândul instrumentelor de decontare.
3.3 Sisteme mondiale majore care asigură promovarea și globalizarea
plăților prin carduri
Dintre sistemele mondiale majore care asigură cu succes globalizarea plăților prin carduri
se pot aminti: VISA International, Europay International, American Express, Dinners Club, JCB
etc.. Aceste sisteme mondiale sau regionale au asigurat, sub forma unor organizații non -profit,
generarea unui compartiment de plăți “uniform”, excluzând orice barieră națională, monedă
tradițională sau comportament financiar particular.
Indiferent de interesele regionale, fără a denatura rolul sau importanța euromonedelor, a
monedelor tran snaționale sau global acceptabile, sistemele mondiale majore amintite mai sus
realizează internaționalizarea neconvențională a plăților, precum și uniformitatea
comportamentală în domeniul fluxurilor de numerar sub forma unei monede unice și anume,
banul d e plastic.
39
VISA International
VISA International este o organizație non -profit, proprietate a membrilor ei, înființată și
subvenționată prin intermediul taxelor și a costurilor de participare. Societatea VISA
International este alcătuită din organisme financiare cum ar fi: bănci comerc iale, case de
economi etc..
VISA este o societate cu marcă înregistrată; această marcă, incluzând faimoasele benzi
colorate în albastru, alb și galben, autorizează membri în decontarea tranzacțiilor internaționale.
VISA International oferă o mare varieta te de instrumente de plată orientate spre
satisfacerea diferitelor necesități ale fiecărui client -membru VISA.
VISA este cel mai mare sistem mondial de plată, cu peste 850 milioane de carduri ce
poartă simbolul VISA în întreaga lume. Mai exact, cardurile VISA sunt acceptate în peste 17
milioane de locații care au afișat simbolul unic VISA, ușor de recunoscut și, în peste 550 mii de
automate bancare.
VISA a fost înființată la începutul anilor ’70 prin asocierea unor bănci americane care
aveau un țel comun, și anume: crearea pentru clienții proprii a unui sistem de plată universal
acceptat. Conceptul băncilor de a -și uni eforturile în beneficiul clienților lor s -a dovedit atât de
prolific, încât numărul instituțiilor bancare asociate VISA a crescut rapid.
Pe lângă faptul că VISA are cele mai multe carduri în circulație în întreaga lume și cea
mai mare rețea de acceptare dintre toate sistemele de plată, cardul VISA este folosit de clienți
foarte frecvent în cursul unui an, iar valoarea tranzacțiilor este mai mare decât a oricărui alt
sistem de carduri. Preferința utilizatorilor de carduri VISA este motivată de excelența și
unicitatea mărcii la punctul de vânzare. Această preferință a utilizatorilor este foarte importantă
pentru băncile membre VISA, întrucât vo lumul mare de tranzacții este o sursă de venit
considerabil. 25
Preocupată de depășirea cu succes a dificultaților cauzate de anul 2000, VISA este
pionierul industriei de introducere a tehnologiilor de programare pe bază de chip sau smart -card-
uri, cqare su nt mult mai sigure și mai ușor de folosit atât de către bănci, cât și de către utilizatori.
Aceste carduri oferă utilizatorilor și posibilitatea de a achiziționa bunuri și servicii prin Internet
25 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
40
în secolul XXI. VISA are deja în circulație peste 23 milioane de smart -card-uri în 17 țări din
lume.
Cardurile de tip “VISA Classic”
Manipularea numerarului și a cecurilor reduce profitabilitatea unei bănci. Unele studii au
estimat că aproximativ 40% din costurile unei bănci sunt reprezentate de costurile de proces are a
numerarului și a cecurilor. Automatizarea prin intermediul unui program de carduri
îmbunătățește viteza și eficiența și poate reduce în mod semnificativ costurile.
Nu toți clienții unei bănci îndeplinesc condițiile pentru a primi un credit -card, iar debit –
card-urile pot fi acceptate numai într -un mediu electronic on -line și pot limita oportunitățile de
folosire potențial profitabile. Un debit -card care operează în toate mediile de acceptare, on -line,
înseamnă creșterea oportunităților de folosire, cr eșterea volumului și a veniturilor. Statisticile
VISA arată că, în medie, debit -card-urile autorizate în toate mediile sunt folosite de patru ori mai
mult la punctele de vânzare decât cardurile de debit care funcționează numai on -line. În plus, pe
lângă re ducerea costului pentru bancă, acestea asigură noi surse potențiale de venituri pentru
emitent.
Cu un debit -card VISA Classic, clienții pot avea acces convenabil, controlabil și global la
fondurile lor. Acest card poate fi autorizat prin intermediul unui EFT POS (terminalul pentru
transferul electronic de fonduri) sau ATM (ghișeu automat de bancă). Acolo unde se folosesc
sisteme manuale, sumele tranzacționate trebuie să fie autorizate vocal atunci când valoarea
tranzacției depășește plafonul limită stabili t de VISA pentru tipurile specifice de comercianți.
Faptul că se solicită autorizarea tranzacțiilor atunci când se depășește o anumită limită,
asigură un nivel de gestiune a riscului mai ridicat decât în cazul cardului de credit. De aceea,
selectarea și e valuarea bonității clienților sunt importante.
Serviciile suplimentare oferite de emitent contra -cost, specifice acestui tip de card, sunt:
– înlocuirea cardurilor în situații excepționale (furt, pierderi etc.);
– eliberarea de numerar cu maximă operativi tate.
Procesarea cererilor personale de împrumut, de obicei înseamnă interviuri, verificarea
referințelor, garanții, costând timp și bani. Un credit -card, cu o linie de credit aprobată anterior,
41
poate fi o alternativă viabilă. În același timp, emitenții po t extinde creditul într -un mod practic și
profitabil. 26
Metodele flexibile de autorizare ajută emitentul să mențină controlul asupra limitelor
aprobate anterior. În sistemul on -line, cardul poate fi folosit la EFT POS -uri. În sistemele off –
line, autorizare a telefonică prin voce ajută la minimizarea folosirii greșite a cardului și a
fraudelor. În oricare dion aceste situații, deținătorii de carduri se bucură la maximum de
oportunitățile de a face cumpărături și de a opține numerar la un mare număr de bănci,
comercianți și ATM -uri.
Cardul de tip “VISA Business”
Cardul de tip “VISA Business” este un produs destinat a fi utilizat de persoane ce
călătoresc și întrețin în mod regulat afaceri și au un potențial financiar ridicat, cum sunt firmele,
personalul anga jat al societăților comerciale, patronii, familiile bine situate.
Utilizarea acestui tip de card este asemănătoare cu cea a cardului VISA Classic,
utilizându -se pentru achitarea călătoriilor de afaceri, a cazării, închirierii de autoturisme, a
vacanțelor etc..
Emitentul trebuie să se preocupe să ofere contra -cost servicii suplimentare. Pentru cardul
de tip VISA Business serviciile sunt:
– servicii speciale de asistență medicală și juridică în cazurile fortuite;
– asigurări pentru evitarea pierderilor în caz de întârzieri pe timpul trasportului,
pierderea bagajelor;
– înlocuirea cardurilor în cazuri excepționale;
– servicii de rezervări (hoteluri, manifestări culturale, autoturisme etc).
Cardul de tip “Gold Card/Premier”
Emitenții doresc să folose ască un program de gold card pentru a întări relațiile cu clienții
importanți. Cardul VISA Gold domină piața în acest moment. Acesta oferă clienților cu venituri
mari, acces la fondurile proprii și la facilități de creditare prin intermediul celei mai exti nse rețele
de ATM -uri și comercianți din lume.
Serviciile oferite de programul VISA Gold Card include:
26 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
42
– o limită de cheltuială de cel puțin 5000 USD sau echivalentul în monedă locală, pentru
fiecare ciclu de facturare;
– limită zilnică de retragere de nu merar de la ATM de cel puțin 200 USD sau echivalentul
în moneda locală. Emitenții pot ridica această limită pentru anumiți clienți;
– înlocuirea de urgență a cardului și avans de numerar pentru clienții al căror card a fost
furat în țară sau în străinăta te. VISA oferă acest serviciu fără taxe suplimentare pentru emitent;
– asigurarea asistenței medicale și juridice de urgență pentru deținătorii aflați în
străinătate, oferite centralizat de către VISA.
Emitenții pot potrivi programele în scopul satisfaceri i nevoilor clienților și ale pieței prin
adăugarea de alte servicii, obținute de la furnizori recomandați de VISA. Aceste servicii pot
include telephone -banking, rate de împrumut speciale, asigurare, tarife privilegiate pentru
călătorie, hotel și inchirier i de mașini, acces la saloanele business din aeroporturi etc..
Cardul de tip “VISA Electron”
În mod tradițional, băncile au gestionat riscul asociat clienților noi sau clienților care nu
au mai avut un cont bancar -studenți și elevi, de exemplu, solicitându -se să retragă numerar de la
o sucursală unde sunt cunoscuți. Acest lucru este ineficient pentru bănci și neconvenabil pentru
clienți. 27
VISA Electron este un produs de debit integral “on -line”, care permite autorizarea
fiecărei tranzacții efectuate de o g amă largă de clienți. VISA Electron este folosit atât pentru
extragerea de numerar din automatele bancare, cât și pentru efectuarea cumpărăturilor.
Acest tip de card este un produs tip “electronic” și este în special desemnat clienților care
prezintă un g rad ridicat de risc în utilizare, cum sunt studenții și elevii. Ori de câte ori un electron
card este folosit, trebuie obținută autorizarea, adică emitentul decide dacă tranzacția se face sau
nu.
Principala funcție a acestui card este înlocuirea numerarul ui. Prin utilizarea electron -card-
ului se poate înlocui circulația numerarului, acest lucru fiind posibil prin distribuirea debit -card-
urilor clienților din categoria menționată mai sus, dându -se astfel posibilitatea de a avea acces în
rețeaua dispozitivel or de eliberare automată a numerarului.
Cardul de tip “VISA Cash”
27 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
43
VISA a lansat un puternic program de cercetare pentru prototipuri de smart -card-uri,
terminale și echipamente aferente.
Cardul VISA cu valoare înglobată – “VISA Cash” – operează într -un sis tem deschis și
poate fi folosit pentru cumpărături de valoare mică în locurile în care, în mod tradițional, se
folosesc bancnotele și moneda metalică. Un astfel de card, care arată identic cu un card bancar,
este dotat cu un microprocesor care conține și p rocesează bani sub formă de date electronice. În
momentul folosirii, suma exactă de bani este dedusă din chip și pe display -ul terminalului apare
suma de bani rămasă în card.
Microprocesoarele înglobate într -un asemenea card pot stoca, în mod curent, apro ximativ
de 80 ori mai multă informație decât banda magnetică. Capacitatea de procesare a
microprocesorului îmbunătățește semnificativ securitatea și permite plasarea de aplicații
suplimentare pe același card laolaltă cu funcțiile deja existente.
VISA și -a extins sistemul VISA Net pentru a sprijini compensarea și decontarea
tranzacțiilor efectuate cu cardul VISA Cash. Există trei tipuri de carduri:
De unică folosință. Cardurile sunt cumpărate la o valoare prestabilită și după ce
valoarea este consumată sunt aruncate sau păstrate ca suvenir.
Reîncărcabile. Cardurile se cumpără cu sold zero și se încarcă cu valoare
electronică. Atunci când valoarea este consumată, cardul se poate reîncărca cu ajutorul
dispozitivelor speciale sau a unor ATM -uri upgradate.
Mult ifuncționale. Cum sunt cardurile de debit sau de credit care conțin aplicația
VISA Cash. Acesta este primul pas către oferirea de servicii complete prin smart -card.
Sistemul VISA Cash este bazat pe specificațiile comune ale industriei financiare, fapt
care asigură compatibilitatea cu alte produse pe bază de chip. De asemenea, sistemul este
proiectat pentru a asigura simplitatea și operarea cu costuri scăzute, astfel încât oferă o
alternativă practică numnerarului și monedei metalice.
Avantajele particulare oferite de produsul VISA Cash sunt:
– clienții vor avea posibilitatea să efectueze tranzacțiile mai rapid;
– clienții vor avea la dispoziție un produs convenabil, ușor de folosit, în condițiile în care
nu vor mai fi nevoiți să poarte asupra lor numerar, î n special în tranzacțiile zilnice de rutină,
unde sunt necesare sume fixe de bani;
44
– comercianții se vor confrunta cu mai puține probleme de securitate, mânuind mai puțin
numerar;
– comercianții își vor micșora costurile de manipulare a numerarului;
– cu timpul, un astfel de card emis într -o țară va putea fi folosit și în altă țară.
Afinity Card
VISA Afinity Card este un produs rezultat în urma unui acord între VISA și alte
organizații sau grupuri care nu pot fi membre VISA, cum ar fi autocluburi, so cietăți profitabile
pe închirieri auto, organizații profesionale sau de caritate.
VISA Travellers Cheques
Cecurile de călătorie sunt destinate acoperirii cheltuielilor pe perioada vacanțelor și a
călătoriilor de afaceri, iar rețe aua ceru tă de VISA, este în prezent cea mai dezvoltată rețea de
astfel de cecuri în întreaga lume, acestea emițându -se în 14 valute.
Cardul de tip “Eurocard/MasterCard Classic”
Eurocard/MasterCard – clasic card este un card tip debit -card sau credit -card care se
adresează tuturor categoriilor de utilizatori prezentând un anumit grad de siguranță. El poate fi
folosit în întreaga lume atât pentru tranzacții comerciale, cât și pentru obținerea de numerar, prin
intermediul echipamentelor electronice (ATM, POS) sau cu preluarea manuală a datelor
operaționale.
Cardul de tip “Cirrus”
Cirrus este un card tip debit -card care se adresează categoriilor de utilizatori cu grad înalt
de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru retragerea de numerar prin intermediul
echipamentelor electron ice (ATM).
Eurocheque
Eurocheque este un cec de călătorie acceptat numai în Europa, adresat persoanelor care
călătoresc frecvent și nu dețin conturi în bancă.
Cardul de tip “Edc”
Edc este un card tip debit -card care se adresează categoriilor de utilizato ri cu grad înalt de
risc, putând fi folosit numai în Europa pentru tranzacții comerciale prin intermediul
echipamentelor electronice (POS).
45
Cardul de tip “Maestro”
Maestro este un card tip debit -card care se adresează categoriilor de utilizatori cu g rad
înalt de risc, putând fi folosit în întreaga lume pentru tranzacții comerciale prin intermediul
echipamentelor electronice (POS). Fiecare membru Europay decide asupra condițiilor de
furnizare a serviciilor Europay clienților săi. Ei aleg produsele care se potrivesc cel mai bine
necesităților piețelor interne și a serviciilor oferite împreună cu produsele Europay; au, de
asemenea, libertatea de a vinde produsele și serviciile Europay în orice mod doresc.
Sistemul de operare a tranzacțiilor Eurocard/MasterCard și desfășurarea tranzacțiilor sunt
identice cu cele ale societății VISA Intrnational.
Europay CLIP
Produsul CLIP combină avantajele numerarului cu ușurința în folosire, securitatea
absolută și capaci tatea unică de folosire oriunde în lume. Deținătorul cardului folosește una din
metodele de încărcare cu monedă sau valute la alegere, după care este liber să folosească cardul
în țara sa, fie în străinătate.
CLIP este singurul produs de plată de acest ti p proiectat să opereze fie la nivel local, fie
la nivel internațional. Abilitatea produsului de a stoca diferite valute în același timp este
apreciată în mod egal atât de clienți cât și de companii.
Valoarea înglobată în card este stocată în chip, sumele plătite deducându -se în momentul
efectuării unei tranzacții, astfel încât nu este necesară conectarea “on -line” sau un cod personal
de identificare (PIN). Deoarece valoarea cardului este limitată la suma stocată, riscurile rezultate
din pierdere sau furt s unt limitate.
Utilizarea CLIP este la fel de ușoară ca și utilizarea numerarului, mai ales în situația în
care este necesară folosrea unor valute nefamiliare. Produsul CLIP este realmente avantajos
atunci când se fac plăți de valuare mică sau atunci când se solicită sume fixe. De aceea, acest
produs este ideal pentru folosirea în magazine cu rulaj ridicat cum ar fi fast -food-uri sau la
dispozitive de parcare, automate de vânzare etc..
Avantajele acestui produs sunt:
Pentru clienții privați:
– dispun oricâ nd de suma potrivită de numerar atunci când doresc, unde doresc, local sau
în străinătate;
46
– tranzacții rapide, fără probleme de schimb valutar, fără PIN sau semnătură, fără grija de
furt sau pierdere.
Pentru companii:
– avantajos pentru angajații companiilor care călătoresc frecvent în străinătate, deoarece
au posibilitatea de a efectua plăți de mică valuare în orice moment și în orice țară, fără a fi nevoie
să aibă asupra lor mai multe valute. Companiile pot oferii ang ajaților care efectuează o călătorie
de afaceri în străinătate un CLIP pre -încărcat și să recupereze orice valoare reziduală rămasă pe
card la sfârșitul călătoriei.
Pentru comercianți:
Comercianții acoperă o mare varietate de tipuri: de la cafenele la tra nsportul public, de la
parcări la stații de benzină, lanțuri de restaurante, fast -food, super -market -uri etc.. Pentru toți
aceștia, importante sunt viteza și securitatea banilor. Cu cât au capacitatea de ași servi mai
repede clienții, cu atât afacerea creș te, iar profitul devine mai mare.
Faptul că nu mai este necesar ca aceștia să manevreze numerar și să dea rest la
cumpărături face ca tranzacțiile cu cardul de tip CLIP să fie garantate 100%, să fie precise și să
dureze practic câteva secunde.
Modalitate a de plată prin CLIP este excelentă pentru creșterea profitabilității și securității
în cazul plăților de taxe auto, a taxelor de parcare și la automatele de vânzare.
Cardul de tip Europay CLIP poate, de asemenea, să crească profitabilitatea, permițând
clienților să efectueze plăți chiar și atunci când se solicită bani potriviți – serviciu apreciat în
particular de turiști și de cei care sunt în călătorii de afaceri.
Pentru bănci:
Aspectul care interesează cel mai mult profesiunea bancară este securitatea excepțională
a produsului CLIP, toate sumele fiind încărcate on -line și controlate permanent de bănci.
Valoarea unui card furat sau pierdut este strict limitată la valoarea pe care acesta o conține,
neputând fi folosit peste suma stocată în chip sau încăr cat fără un PIN corect.
Alte beneficii pentru emitent include valoarea adăugată de CLIP produselor existente prin
extinderea plăților electronice la plăți de mică valoare și plăți internaționale.
47
Cercetarea făcută în Europa a evidențiat faptul că cea mai cerută combinație de servicii
este CLIP asociat unui card de debit. Cardul CLIP conține o multitudine de portofele, fiecare
fiind capabil să poarte o valută dif erită. 28
3.4 Operațiuni cu carduri
În acest subcapitol se va aborda problema emiterii și acceptării de carduri, deoarece prin
acești doi termeni se cuprinde întreaga structură logistică a legăturii băncilor cu deținătorii de
carduri și cu comercianții. Deasemenea, se vor avea în vedere strategiile, fluxurile și sistemele
utilizate în emiterea și acceptarea cardurilor.
Băncile puse în fața problemei emiterii de carduri vor apela la diferite strategii de atragere
a potențialilor deținători de carduri. Pâna a se stabili, însă, legătura directă între banca emitentă și
clientul potențial deținător de carduri, sectorul specific care se ocupă cu promovarea cardurilor
din cadrul băncii, va parcurge mai multe etape pentru a -și stabili anumite coordonate.
Emitentul va organiza activitatea și evidențele astfel încât să poată gestiona distinct
cel puțin două faze ale plății cu card, și anume:
1. O fază non – bancară care cuprinde emiterea cardului, inițierea și schimbul de
informație pentru autorizarea cererii comerciantului de a -l accepta ca mijloc pentru plată, precum
și circuitul și evidența in formației convenite în obligațiile reciproce pentru finalitatea decontării
plăților cu card.
2. O fază bancară care cuprinde, după incheierea fazei non -bancare, operarea de
înscrieri în evidențe, inclusiv în conturi deschise la bănci, agenți participanți sau instituții de
decontare, în măsura în care acestea sunt bănci pentru finalitatea decontării plăților cu car d.
Dobândirea calității de emitent de card se face după dobândirea autorizării cardului ca
instrument de plată de Banca Națională a României.
Anul 1992 poate fi considerat anul debutului programelor de carduri bancare în România.
Tranzacțiile cu carduri, r espectiv acceptarea la decontare a cardurilor emise de sistemul
bancar internațional, au fost derulate în România încă din 1972, dar acest serviciu, gestionat de
28 Basno C., Dardac N. – Operatiuni bancare. Instrumente si tehnici de plata, Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1996
48
Organizația Națională de Turism, reprezenta un privilegiu numai pentru persoanele fizice
nerez idente.
Din anul 1992, bănci comerciale românești, cum ar fi: Banca Agricolă, Banca Comercială
Română, Banca Română pentru Dezvoltare, Banca Română de Comerț Exterior, Banca Română
“Ion Țiriac”, iar ulterior, din 1995 și Banc Post, au pus bazele programelo r de carduri în
România, angajându -se atât în emiterea cardurilor, cât și în crearea condițiilor pentru acceptarea
acestor instrumente de plată cxa mijloc de decontare în mediul economic românesc.
Intențiile băncilor sus menționate au fost materializate î n primă fază prin aderarea lor la
sistemele mondiale VISA INTERNATIONAL și ulterior, în anul 1994, la EUROPAY
INTERNATIONAL (promotor al cardurilor EUROCARD și MASTERCARD), precum și prin
cererea unor departamente bancare specializate, dedicate exclusiv op erațiunilor cu carduri.
Aceste nuclee bancare au înregistrat o dezvoltare însemnată, ajungându -se în 1996 la
transformarea lor în puternice centre de profit, care reprezintă baza viitoarelor segmente de
“retail” bancar.
În prima etapă, s -a asigurat autoriz area operațiunilor cu carduri, urmând ca apoi să se
realizeze decontarea efectivă a tranzacțiilor, practic circulația “prin cont” a banilor. Strategia pe
care băncile au adoptat -o se caracterizează prin elemente importante. În primul rând s -a creat
logistica, suportul necesar pentru deț inătorii de carduri din străinătate emise de bănci străine,
pentru a putea fi utilizate oriunde în România.
Pasul următor a fost etapa de emisiune , în care băncile românești au devenit capabile să
emită cărți de credit deținătorilor români, care trebuie s ă îndeplinească condiția minimă de a avea
cont la una din cele 5 bănci amintite mai sus.
Primul pas deja demarat, urmează următorul pas, care a avut un orizont ceva mai
îndepărtat, circa un an, în care băncile românești au devenit capabile să emită cărți de credit. De
fapt, s -au conturat două sub -etape. Una în care băncile au emis cărți de plată în valută, așa -zisele
“Bussines -card”, pentru reprezentanți ai firmelor care au conturi la băncile respective, carduri ce
vor putea fi utilizate numai în străinăta te. A doua sub -etapă cuprinde cărți de plată emise în lei
pentru cetățeni români deținători de canturi în lei la băncile din România și care vor fi utilizate în
magazinele, restaurantele, hotelurile etc. din România.
Cu ajutorul consultanților concretizați în organisme specializate internaționale, în
România a fost organizată piața de acceptare a instrumentelor moderne de plată -cardurile.
49
Băncile comerciale promotoare, constituite într -un veritabil forum de carduri, au pornit în
1993 programe de procesare tranzacții derulate prin carduri emise de sistemul bancar
internațional.
Într-un timp foarte scurt, băncile comerciale au retras în sfera pplăților prin carduri toți
comercianții reprezentativi din România, astfel încât la sfârșitul anului 2000 pe teritori ul național
se afișau siglele VISA, EUROCARD/MASTERCARD sau AMERICAN EXPRESS și se
acceptau carduri la decontare într -un număr de 5000 de puncte comerciale românești ca: hoteluri,
magazine, restaurante, benzinării, agenții de turism etc..
Un alt element i mportant, care a asigurat promovarea acestui instrument bancar ca mijloc
de plată în economia românească, l -a reprezentat demararea programelor de emisiuni de carduri
în moneda națională.
În etapa actuală și în continuare, populația trebuie să se familiar izeze cu noile instrumente
de plată – cardurile. În acest sens, băncile comerciale și -au elaborat propriile strategii în vederea
emiterii cardului domestic, precum și a cardurilor internaționale care sunt carduri de afaceri
emise societăților comerciale ai căror reprezentanți călătoresc în străinătate. Cardurile proprii
emise de băncile comerciale pentru deținătorii autohtoni pot fi folosite fie ca un card domestic
numai pe piața românească, fie ca un card internațional, numai în străinătate. Concomitent, s -au
ales softurile și echipamentele hardware necesare pentru punerea în operă a acestui sistem.
În acest fel, în România se va produce o revoluționare a sistemului de plăți, se vor
îmbunătăți și diversifica serviciile și produsele bancare oferite comercia nților sau deținătorilor de
carduri. Rezultatul va fi, deci, creșterea vitezei de realizare a acestor operațiuni și în același timp
se va reuși alinierea la standardele internaționale.
Trebuie remarcat faptul că presiunea exercitată de agenții economici a ngajați în activități
de import – exportdatorată solicitărilor frecvente de schimb și eliberare de numerar în valută a
fost diminuată prin demiterea cardurilor.
Prin procesarea tranzacțiilor derulate de deținătorii cardurilor emise, băncile românești au
obținut cel puțin două surse de venit, respectiv venituri din taxe pe operațiuni și surse bănești din
depozite de cont. Câștigul băncii nu a fost reprezentat numai de venitul efectiv sau potențial al
taxelor din operațiuni, ci, în special, de constituirea d e surse valutare atrase care, printr -o politică
adecvată, conduce la dezvoltarea altor sectoare bancare și reduce presiunea asupra rezervelor
valutare ale țării.
50
3.5 Romcard – centru de autorizare și decontare a tranzacțiilor cu carduri
în România
La 1 martie 1994, cu o investiție de 500.000 USD, B.C.R., Banca Agricolă, B.R.D.,
Bancorex, Banca Comercială “Ion Țiriac” și Banc Post au înființat primul centru de autorizare și
decontare automată a operațiunilor derulate prin carduri numit ROMCARD.
Deoarece băncile românești au trecut la emiterea de carduri abia în ianuarie 1996,
activitatea s -a bazat în primii aproape doi ani de la înființare numai pe autorizarea și decontarea
cardurilor emise în străinătate. Practic pentru orice tranzacție cu cardu ri – indiferent că era vorba
de extragere de numerar sau de plată a unor bunuri și servicii la comerciant – prin Romcard se
obținea autorizarea operației respective. Circuitul mesajului era: “Are bani în cont” și pleca de la
centrul de avizare VISA, Europa y sau AMEX, iar de aici ajungea la banca emitentă a cardului.
La întoarcere, pe acelașă traseu, mesajul era: “Acceptați sau nu cardul la plată”. Tot acest drum
informașional se parcurge într -un interval de timp de 7 până la 15 secunde.
Pentru efectuarea op erației descrise mai sus era nevoie și de echipamentele necesare.
Astfel, VISA a echipat tehnic centrul de autorizare Romcard prin participarea, împreună cu
băncile fondatoare, la formarea primului operator interbancar al tranzacțiilor cu carduri.
În următ orii ani, băncile respective au devenit, pe rând, și membre EUROPAY, iar în
prezent Romcard este dotat cu câte un server pentru fiecare din cele două sisteme internaționale
de plată, respectiv VISA și EUROPAY.
În primii ani de la înființare, Romcard a înre gistrat un profit brut de peste 2 miliarde de
lei. Acest rezultat a fost posibil ca urmare a unui volum de activitate extrem de ridicat.În
structura acestui volum, 60% reprezintă operațiunile privind extragerile de numerar de la ATM –
uri. Astăzi, centrul pr ocesează 100.000 de tranzacții în 24 de ore, cu o valoare zilnică de
aproximativ un milion de dolari.
Procesarea tranzacțiilor derulate prin carduri a adus venituri însemnate și băncilor
promotoare. În baza comisionului de procesare, băncile au încasat cel puțin 2 milioane USD,
acoperind astfel investiția lor inițială în proiectul de acceptare.
Toate succesele de debut, precum și necesitatea reorientării activității bancare românești
către domenii sigure și profitabile determină continuitatea și amplificare a programelor de carduri
din țara noastră. Astfel, băncile comerciale precum Banca Agricolă, Banca Comercială Română,
51
Banc Post, Banca Transilvania și Banca Comercială “Ion Țiriac” vor lărgi aria de răspândire a
activităților cu carduri, acționând prin toa te unitățile lor teritoriale, atât pentru determinerea
acceptării cardurilor ca mijloc de plată, cât și pentru stimularea eliberării de carduri naționale.
Analizele efectuate de către compartimentele specializate ale băncilor au indicat că
succesul program elor de carduri va fi direct dependent de tipul cardurilor lansate. Astfel, pe piața
românească se vor introduce aproape simultan câte 2 -3 produse ale fiecărei bănci promotoare,
care vor satisface atât necesitățile de consum ale persoanelor fizice cu stand ard mediu sau ridicat,
cât și cererile de fonduri ale persoanelor mai puțin favorizate în prezent. În acest mod, consumul
individual va fi restimulat, iar toate barierele legate de neasigurarea în timp real și la nivelul
solicitării fondurilor necesare vor fi suprimate.
Realitățile economiei românești de tranziție, mentalitatea profund înrădăcinată în spectrul
numerarului, dar și necesitatea asigurării unei treceri graduale la folosirea banilor de plastic au
determinat specialiștii băncilor să abordeze grad ual proiectele lor de carduri. În primul rând și -au
propus să ofere consumatorului un card prin intermediul căruia să poată oricând retrage
numerar. Ulterior, printr -o politică agresivă de “scumpire” a numerarului, atunci când cardul a
devenit o realitate adânc întipărită în conștiința comportamentală a mediului economic, vor lansa
pe piață cardul de tip “cheltuială directă”.
Banca Agricolă, unul dintre marii operatori de carduri din România, a abordat într -un alt
mod programul său de card național. Dispun ând de o largă rețea teritorială și având un număr
impresionant de clienți, atât din domeniul ofertei de consum individual (puncte de desfacere
etc.), cât și al potențialilor utilizatori (persoane fizice cu conturi bancare), această bancă lansează
simultan atât produse tip ATM (cash), cât și carduri de consum direct, îngemănând funcțiunile
lor într -un singur card. Astfel, pentru necesitatea de acoperire a cheltuielilor de deplasare a
angajaților firmelor românești, dar și pentru satisfacerea tuturor cerințe lor de consum individual
sau de grup pe parcursul vacanțelor, concediilor, dar și pentru oferirea posibilităților de retragere
de numerar în orice moment, Banca Agricolă emite un card tip Classic, care este folosit atât în
ATM -uri, cât și în mediul “zip -zap/ imprinter” la comercianți.
Ceea ce trebuie remarcat la piața pmânească de carduri este faptul că, deși băncile
comerciale se află într -o concurență evidentă la nivelul produselor card, orice instrument emis
sub siglă consacrată (VISA, EUROCARD/ MASTERCA RD sau AMERICAN EXPRESS) este
imediat un produs național acceptat. Desigur, meritul revine tot experienței mondiale din
52
domeniul care a impus universalitatea siglei sale, dar nu trebuie neglijată nici disponibilitatea
băncilor de a nu se bloca reciproc în acceptarea cardurilor proprii.
Pentru viitor, datorită carențelor funcționale ale instrumentelor de plată la vedere aflate la
dispoziția agenților economici, cardul, prin funcțiunile sale de decontare în timp real, va deveni
și o realitate a cheltuielilor “en gros”.
Banca Agricolă intenționează și lansarea unui card de tip “en gros”care va elimina în
scurt timp toate inconvenientele generate de asigurarea, securizarea și transferul numerarului
între participanții la comerțul en gros.
Pe lângă băncile promot oare ale programului de carduri în România, chiar și bănci mai
mici apărute în ultimul timp în spectrul afacerilor din România, au sesizat importanța proiectelor
de carduri.
În concluzie, acest motor numit proiect bancar de carduri, va genera în scurt timp
impunerea cu succes a acestui instrument de decontare în mediul economic românesc.
Carrefour este una din reteaua de hipermarketuri care accepta plata cu toate cardurile mai
sus prezentata cu ajutorul POS -ului. Controlul de plafon pentru operațiile efect uate cu
ajutorul terminalelor de plată (POS). Un plafon de cheltuieli autorizate dinainte pe o animită
perioadă (7 zile riscante) este administrat la nivelul cartelei, fără ca pentru efectuarea acestuia
contul purtătorului să fi fost în prealabil debitat d in suma totală a plafonului. Acest control
permite să se declanșeze, în cazul în care este necesar, un apel la centrul de autorizare.
Cel mai simplu smart -card de are o capacitate mică de memorie, aproximativ 1000 biți și
nu are microprocesor. Cardurile cu memorie și cu capacități de procesare mai mari costă, de
regulă, mai mult. Cu toate acestea, costul scade mult în raport cu creșterea cantității de carduri
utilizate.
Un smart -card de putere medie conține un microprocesor capabil să execute operațiuni
logice și de criptare. Un astfel de smart -card poate avea 128 biți RAM, aproximativ 4000 biți
ROM și aproximativ 100 biți EEPROM.
Smart -card-urile mai complexe sunt proiectate pentru aplicații care impun o mare
securitate. Acestea sunt capabile să execute pr oceduri foarte sofisticate de criptare/decriptare și
tind să aibă o mai mare capacitate de memorie, din care cauză sunt considerabil mai scumpe.
53
Unele smart -card-uri sunt proiectate pentru scopuri speciale, cum ar fi, de exemplu,
rețelele pentru telefonia mobilă (GSM). Unele aplicații legate de îngrijirea sănătății folosesc
carduri cu cea mai mare capacitate de memorie posibilă în prezent.
Smart – card-ul fără contact este u nou tip de chip -card cu microprocesor. În loc să fie
necesar un contact fizic între cititorul de carduri și cardul propriu -zis pentru transmiterea
informațiilor, așa cum se întâmplă cu smart -card-urile convenționale, comunicarea se face cu
ajutorul undelor radio. Acest tip de card este atractiv pentru utilizări la tranzite masive sau la
plata taxelor de drumuri, unde viteza este importantă și tranzacțiile au o valoare mică. Astăzi
există aproximativ 170 de tipuri de smart -card-uri din lume, produse de mai mult de 40 de
companii. Există peste 10 companii care se ocupă de producerea chip -urilor folosite pentru
carduri.
Smart -card-urile sunt fabricate respectând standardele ISO. Fabricarea unui smart -card
presupune, în primul rând, producerea chip -urilor. Chip -ul este un mic pătrat fabricat din
material semiconductor subțire, de obicei silic iu, care conține un set specific de caracteristici
electrice. Fiecare chip este introdus într -un modul. Acest modul îndeplinește două funcțiuni și
anume: protejează chip -ul de mediul exterior (de exemplu: umezeală) și conține contactele
electrice care alim entează chip -ul cu energie electrică și îl face capabil să comunice cu
terminalul. Pentru a finaliza un smart -card, fabricantul înglobează chip -ul într -un card de plastic.
Cea mai mare parte a informațiilor conținute într -un chip sunt înscrise în memoria ROM
în timpul fabricației acestuia, din rațiuni de eficiență a costurilor. Sistemul de operare al chip -ului
și mai multe aplicații sunt stocate în memoria RAM. Opțiunile și informațiile specifice
deținătorului de card sunt programate în memoria EEPROM atun ci când un card este dat spre
utilizare. Tot atunci, cardul este embosat și personalizat, iar banda magnetică este codată cu
informații care corespund informațiilor înglobate în chip. Din acest moment, cardul este dotat cu
tot ceea ce este necesar pentru a putea fi folosit de către utilizator.
Organizația Internațională pentru Standardizare (ISO) a creat standarde tehnice pentru
smart -card-uri. Cu toate acestea, deoarece aceste standarde tehnice nu se adresează direct
folosirii cardurilor în domeniul plăți lor, se oferă spațiu de manevră suficient pentru o mare
varietate de obțiuni.
54
Cele mai mari organizații care domină piața card -urilor, ți anume: VISA, Europay și
Mastercard, au început colaborarea cu specialiști pentru a elabora specificații pentru utiliz area
chip-urilor în domeniul plăților. Scopurile acestui efort reunit au fost:
Să asigure o interoperativitate globală, astfel încât smart -card-urile, terminalele
bancare și dispozitivele implicate în operațiuni cu carduri să interacționeze cu succes în toată
lumea, indiferent de locație, instituție financiară sau furnizor de tehnologie. Astfel,
deținătorul de card poate fi sigur că, oriunde s -ar afla, cardul său va fi acceptat, iar
comercianții nu sunt nevoiți să investească în diferite tehnologii de acc eptare în scopul
deservirii tuturor clienților;
Să instituie standarde ridicate pentru smart -card-uri și terminalele bancare în scopul
descurajării falsurilor și a altor tipuri de fraude.
În general, VISA are peste 70 proiecte pentru introducerea de smart -card-uri în 38 de țări
din întreaga lume și pe internet. Pe plan mondial, 23 de milioane de smart -card-uri poartă, în
prezent, marca VISA. De asemenea, VISA este pionierul în introducerea tehnologiilor legate de
securitatea electronică a tranzacșiilor car e fac posibil comerțul pe internet.
VISA apreciază smart -card-urile drept metoda de plată a viitorului și de aceea lucrează cu
băncile membre în mod convret, pe proiecte reale, în așa fel încât băncile să poată oferi clienților
lor noile produse moderne î ntr-un timp cât mai scurt cu putință.
Piața smart -card-urilor a înregistrat o creștere puternică și este unanim recunoscut că
există un potențial de creștere remarcabil pentru următorii ani. Cu toate că smart -card-ul are mai
mult de 20 ani vechime și s -au încercat o mulțime de proiecte pilot sau pe scară largă, acesta este
momentul în care forțele pieței converg înspre a crea o piață globală pe care să fie utilizate
smart -card-urile.
Factorii cheie care influențează creșterea recentă și potențială a progr amelor bazate pe
smart -card și în particular pe cele din industria serviciilor financiare sunt:
– Concurența crescută din partea celor noi care intră pe piața serviciilor financiare a
impus instituțiilor financiare să caute noi madalități de a menține și î mbunătăți relețiile cu
clienții. Tehnologia chip -urilor permite instituțiilor financiare să ofere pachete de servicii prin
proiectarea unui card care să vină în întâmpinarea nevoilor clienților. Un astfel de produs bazat
pe chip poate asigura accesul la ma i multe conturi,incluzând conturi de depozit și conturi de
55
credit, programe de loialitate, informații personale ale deținătorilor de card, ș.a.. Un astfel de
card va face ca relația client -bancă să se poată desfășura oricând și oriunde.
– Industria bunurilor de consum electronice se dezvoltă continuu și introduce pe piață
dispozitive de acces tot mai sofisticate. Vânzările de produse electronice sunt în creștere, odată
ce consumatorii devin mult mai apropiați de tehnologie. În timp ce dispozit ivele de acces devin
tot mai uzuale, sunt dezvoltate diverse servicii interactive, cum ar fi, de exemplu: informații on –
line, cumpărături și servicii de consum. În viitor se așteaptă ca smart -card-ul să devină cheia de
acces către aceste servicii financiar e moderne.
– Costul card -urilor este în cădere continuă datorită creșterii de smart -card-uri. În același
timp, sunt dezvoltate o mai bună securitate a card -ului, capacitățile de stocare și procesare a
informațiilor.
Acestea sunt câteva din p rogramele pe termen lung în domeniul serviciilor financiare. Cu
toate acestea, în multe zone din lume nu există smart -card-uri care asigură accesul la servicii
financiare sau sunt un fenomen relativ nou.
În anul 1994 s -a realizat un pas foarte important î n domeniul plăților, odată cu
recunoașterea smart -card-ului la nivel internațional de către marile organizații – VISA, Europay
și Mastercard – ca fiind platforma de viitor a plăților. Smart -card-ul a fost recunoscut ca singura
tehnologie capabilă să lupte împotriva fraudelor. Acest tip de card permite efectuarea de
tranzacții on -line și off -line, reducând astfel costul tranzacției. Smart -card-ul este, de asemenea,
considerat ca fiind tehnologia ideală pentru a oferi servicii suplimentare deținătorului de ca rd și
comerciantului, servicii ce nu pot fi oferite folosind tehnologia existentă cu bandă magnetică.
Smart -card-urile se pot folosi în programele de credit sau debit -card-uri pentru a
implementa sceme noi de asigurare a securității, pentru a reduce fraud ele și costurile asociate
reducerii fraudelor. Un smart -card poate conține următoarele tehnici: autentificarea criptografică
a cardurilor și a terminalelor, semnătura electronică, gestionarea on -line a resurselor, controlul
codului PIN în mod selectiv sau sistematic, controlul plafonului sau al soldului.
Cardurile de credit, precum și cele de debit, necesită o mare securitate, precum și sisteme
de clearing și decontare. Se bazează, în principal, pe sisteme de telecomunicații mari, soft -uri
sofisticate și c lienți bancari maturi, chiar dacă apariția tehnologiei smart permite tot mai multe
tranzacții off -line.
56
Produsul potrivit pentru a înlocui numerarul în piețele dezvoltate este portofelul
electronic. În piețele dezvoltate există un număr mare de bănci, un n umăr de utilizatori de carduri
de debit, o mare rețea de terminale de tipul ATM -urilor și EFT POS -urilor și o minimă
interoperativitate.
De obicei, băncile lansează un sistem deschis, pre -plătit de portofelulelectronic. În
traducere, înseamnă că valuarea conținută în card a fost plătită anterior, folosind debit -card-uri
sau numerar și este considerată ca un echivalent electronic al numerarului. Un sistem deschis de
portofel electronic poate fi considerat ca un înlocuitor perfect al monedelor metalice și al
bancnotelor. Acest sistem este destinat cumpărătorilor de mică valoare.
Soluția smart de plăți pentru piețele în formare o reprezintă portofelul electronic
universal. În cazul piețelor în formare, se confruntă cu următoarele probleme: lipsa de
solvabilit ate a clienților, o rată mică de utilizatori de credit -card-uri, respectiv debit -card-uri,
funcționare necorespunzătoare a rețelei publice de telecomunicații, o rată mare a inflației. În
astfel de cazuri este recomandată implementarea unui portofel electro nic universal. Cardul este
asociat unui cont bancar.Valoarea înglobată în card este fie pre -plătită. Fie pre -autorizată,
putându -se crea astfel două portofele electronice, și anume: unul pre -plătit și unul pre -autorizat.
Așa cum fiecare tranzacție este în mod necesar urmărită și înregistrată, un nou card poate
fi oferit după pierderea , furtul sau distrugerea cardului odată cu restaurarea soldului original.
Portofelul electronic pre -autorizat poate fi utilizat pentru cumpărări de mare valoare.
Cea mai simp lă modalitate de a obține numerar este libretul electronic. Acesta combină
într-un singur dispozitiv caracteristicile unui libret uzual fabricat din hârtie și a cardului atașat
pentru retrageri de numerar. Libretul electronic este, de fapt, un smart -card a sociat contului
bancar al deținătorului de card, care înregistrează tranzacțiile, calculează soldul și permite
retrageri de numerar off -line.
Pentru emitent, produsul oferă o serie de avantaje. Smart -card-ul este protejat împotriva
falsificării comparativ cu libretul confecționat din hârtie sau cu banda magnetică a cardului
clasic. Limita de autorizare este stocată de card. Ca mijloc de educație a populației, libretul
electronic este platforma perfectă pentru implementarea graduală a portofelului electroni c sau a
altor servicii suplimentare. Acesta permite stabilirea unui sistem eficient de plăți, fără a avea un
sistem de comunicații național corespunzător.
57
Pentru deținător, libretul electronic oferă următoarele avantaje: ori de câte ori cardul este
folosi t on-line, ultima tranzacție, precum și soldul contului sunt actualizate. Acest lucru poate fi
folositor atunci când deținătorul cardului așteaptă creditarea contului din partea unei terțe
persoane sau atunci când călătorește în tone neconectate, fiind inf ormat de noul sold și poate
retrage numerar de la un ATM sau de la o sucursală locală a băncii.
Elemente cheie în definirea unui program de portofel electronic
Un portofel electronic este un smart -card care înlocuiește numerarul sau cecurile.
Conceptul de portofel electronic a obținut un mare succes atât în mediul bancar, cât și în presă.
Deși inițial a fost proiectat pentru piețe mature din punct de vedere al plăților, în prezent el este
folosit în toată lumea.
Sistemul de portofel electronic se bazează pe un smart -card și prezintă următoarele
avantaje:
Sunt ușor depurtat într -un buzunar sau portvizit;
Sunt ieftine;
Sunt sigure din punct de vedere funcțional;
Sunt prevăzute cu un înalt nivel de securitate, necesar pentru a preveni fraudele și
falsificările;
Un singur smart -card poate fi folosit ca un portofel electronic și poate, de asemenea
include și alte funcții cum ar fi facilitațile de debit sau credit.
Un sistem de portofel electronic poate îmbrăca următoarele forme:
a) Deschis sau închis;
b) De unică folosință sau reîncărcabil;
c) Pre-plătit sau pre -autorizat;
d) Domestic sau internațional;
a) Un sistem de portofel electronic este închis atunci când același operator emite
carduri și acceptă tranzacții. Un sistem deschis de portofel electronic necesit ă compensarea
tranzacțiilor între diferiți emitenți.
b) Un portofel electronic de unică folosință este cel care se vinde la valoarea înglobată
în el. Odată consumat, acesta poate fi aruncat sau colecționat la fel ca și card -urile pentru
telefonia publică.
58
Portofelul electronic reîncărcabil este acela care poate fi reîncărcat la bănci sau ATM -uri
sau poate fi folosit atâta timp cât soldul său este creditor, ceea ce înseamnă că funcțiile, respectiv
aplicațiile de pe fiecare card de acest gen pot fi șterse sa u completate la cerere. Băncile emitente
de portofele electronice reîncărcabile beneficiază și ele de avantajele acestor posibilități, în
sensul creșterii securității și scăderii costurilor operaționale.
c) Valoarea înglobată în card poate fi pre -plătită, fie pre -autorizată. Un portofel
electronic pre -plătit înglobează bani reali, transferați dintr -un cont bancar sau dintr -un depozit
de numerar. Un portofel electronic pre -autorizat înglobează costul unei cumpărături, pe care
operatorul portofelului o garan tează.
d) Dacă se dorește abordarea unui sistem de portofel electronic internațional, este
necesar un card care se adresează mai multor valute. Acesta necesită dispozitive capabile să
execute scimbul valutar și un sistem de compensare între operatorii port ofelului. Portofelul
electronic domestic este cel destinat utilizării pe plan național.
În scopul producerii și lansării pe piață a sistemului de portofel electronic este necesară
elaborarea unui plan de afaceri de către emitent. Planul de afaceri va atin ge următoarele
probleme tehnice și de marketing:
– Controlul/Proprietate/Marcă;
– Integrare cu cardurile curente/Infrastructură;
– Standarde – interoperabilitate;
– Regulu schematice pentru bănci, deținători, comercianți;
– Costuri de intrare;
– Integrare cu alte produse
Se poate opta pentru un portofel electronic pre -plătit în situația unei piețe mature din
punct de vedere al plăților. Sistemele pre -autorizate sunt mai bine adaptate piețelor în formare.
Orice combinație este posibilă, depinzînd de scopurile specif ice ale fiecărui emitent.
În orice sistem de portofel electronic există cel puțin trei participanți principali și anume:
a) Banca
Un sistem de portofel electronic este promovat, de obicei, de către un grup de bănci sau
alte instituții financiare sau asociaț ii de comercianți. Banca poartă întreaga răspundere pentru
operarea și securitatea sistemului de portofel electronic.
59
Banca va implementa sau subcontracta emiterea portofelului electronic, operațiunile de la
ATM -uri pentru încărcarea portofelului electroni c și transferul de fonduri de la comercianți.
În cadrul unui sistem național, există multe bănci sau instituții implicate în elaborarea și
lansarea pe piață a unui sistem de portofel electronic. Acest lucru implică existența cel puțin a
unui acceptant și o rețea de case de compensații pentru a colecta tranzacțiile de la comercianți și
a le redistribui între bănci. De aceea, un sistem de portofel electronic pornește cu un sistem pilot
care implică o singură bancă pentru a se asigura de operarea corectă a si stemului, după care
sistemul este extins la scară națională.
b) Deținătorul de card
Persoana care primește de la bancă un portofel electronic îl încarcă cu numerar electronic
și îl folosește pentru cumpărături. În mod normal,deținătorul portofelului pretinde ca acesta să fie
acceptat acolo unde este acceptat numerarul și în locurile care îl avantajează.
c) Comerciantul
Comerciantul va accepta plata cu un portofel electronic în schimbul bunurilor și/sau
serviciilor vândute deținătorului de portofel electronic. Plata se va face cu ajutorul unui terminal
EFT POS. Comerciantul pretinde ca portofelul electronic să prezinte garanția că bunurile și/sau
serviciile vor fi plătite și ca acestă modalitate de plată a cumpărătorului să fie ușoară și rapidă de
utilizat de că tre comerciant în sistemul bancar.
Și în cazul portofelului electronic, ca la toate tipurile de carduri, există beneficii și
limitări atât pentru bancă, cât și pentru deținătorul portofelului electronic și pentru comerciant.
a) Pentru bancă
Portofelul electr onic asigură o nouă metodă de plată care permite băncii să intre pe o
piață a tranzacțiilor, care este complementară pieței tranzacțiilor cu debit sau credit –
carduri.portofelul electronic nu prezintă riscul de neplată și generează venituri din existența
contului de float.
b) Pentru deținătorul portofelului electronic
În cazul în care portofelul electronic este combinat cu un debit -card, reprezintă un singur
card care poate plăti convenabil toate cumpărăturile de valoare mică până la medie efectuate de
deținăto r. Înlocuirea monedelor cu carduri în sistemul de telefonie publică arată că populația
preferă cardul telefonic și îl folosește mai des și pentru convorbiri de mai lungă durată.
60
Acceptarea instrumentului de plată de către potențialul deținător se va baza p e adoptarea
acestuia de către comercianți, pe ușurința în folosire și probabil, pe posibilitatea de a consulta
soldul potofelului electronic oriunde și oricând.
c) Pentru comerciant
Un sistem total de portofel electronic va însemna o metodă simplă de a accept a plăți, cu
eliminarea numerarului și a costurilor de manipulare a acestuia, și fără riscuri de fraude.
Sistemele care ușurează plățile cresc vânzările.
61
CONCLUZII
În încheierea acestei lucrări, doresc să evidențiez câteva concluzii cu privire la diferite
aspect care au făcut obiectul lucrării, aspect care vizează pe de o parte imaginea magazinului
Carrefour, cât și întregul proces economic și managerial. Întru -cât a m avut ocazia de a vizita
acest magazine, am putut să cunosc și să înțeleg mai bine puterea sa dominantă în rândul
celorlalte hipermarketuri.
De asemenea, am constatat că un rol foarte important îl joacă seriozitatea, publicitatea,
flexibili tatea, relațiile cu clienții și felul în care relaționezi cu aceștia. Relațiile de parteneriat sunt
vitale într -o afacere, de orice natură ar fi ea, seriozitatea dintre parteneri reprezentând, după
părerea mea, un “pilon de bază” la dezvoltarea unei afacer i.
Cu ajutorul informațiilor obținute prin cercetări de marketing, se poate produce o
mutație majoră la nivelul firmei , trecerea de la managementul reactiv la cel proactiv. În loc să
aștepte ca schimbările din mediul extern să aibă un impact major asupra firmei, înainte de a
decide să acționeze, managerii proactivi efectuează modificări pe termen scurt în tacticile de
marketing și elaborează strategii pe termen lung, care să se integreze în noile evoluții ale micro și
macromediului. Una dintr e cerințele majore pe care trebuie să le îndeplinească cercetările de
marketing este asigurarea unei obiectivități maxime. Cercetătorul trebuie să fie detașat, iar
perspectiva pe care o adoptă să fie imparțială. Valoarea informațiilor rezultate scade
consi derabil, în măsura în care apar distorsiuni în procesul cercetării, datorate subiectivității
cercetătorului.
Ca în orice alt domeniu de activitate, și în acest domeniu comercial totul pornește de la
“vârf”. De reținut este faptul că un manager bun din punct de vedere profesional, nu va avea
probleme în afacerea pe care o conduce și o coordonează. Evident, și aici se cuvine a enumera
câteva aspect interesante – recrutarea și selectarea personalului, strategiile de pregătire a
personalului care tr ebuie să se întindă pe termene lungi constituind lucruri majore, lucruri care să
își pună exact amprenta pe succesul sau insuccesul afacerii respective.
De asemenea, am constatat că un rol foarte important îl joacă seriozitatea, publ icitatea,
flexibilitatea, relațiile cu clienții și felul în care relaționezi cu aceștia. Relațiile de parteneriat sunt
vitale într -o afacere, de orice natură ar fi ea, seriozitatea dintre parteneri reprezentând, după
părerea mea, un “pilon de bază” la dezv oltarea unei afaceri. S-a urmărit î n principal s ă se
62
stabileasc ă modul în care cumpărătorii aleg să facă cumpărături și părerea lor despre prețurile și
produsele pe care acest magazin le comercializează și le practică.
Așa cum am presupus, cele mai multe resurse bănești sunt alocate achiziționării .Așa cum
bine știm, o creștere a venitului determină de cele mai multe ori o creștere a sumelor
cheltuite.Acest lucru a fost confirmat de către repondenți, observând în grafice veniturile
categoriilor intervievate. Cele mai mari atu -uri ale magazinului Carrefour, după cum a rezultat
din această cercetare, sunt prețurile acccesibile și varietatea de produse și servicii.
Concluzia finală care se poate desprinde referitoare la existent și activitatea magazinului
Carrefour este accea că în cadrul societății magazinul a fost perfect conceput pentru dezvoltarea
unei afaceri profitabile, oferind, de altfel o serie de beneficii cum ar fi: crearea de locuri de
muncă, pr estarea unor servicii de calitate care vin în sprijinul clienților dar și promovarea unei
game largi de produse care satisfac nevoile clienților. Într -un cuvânt, acest magazin este pentru
un manager o afacere de succes.
63
BIBLIOGRAFIE
Avram, V. Monedă și credit Ed.Radical, 2000
Basno, C., Dardac, N., Monedă, credit, bănci Ed. Didactică și Pedagogică,
Floricel, C. București, 1994
Basno, C., Dardac, N. Operațiuni bancare. Inst rumente Ed. Didactică și Pedagogică,
Și tehnici de plată București, 1996
Cousserques, S. Gestion de la Banque Ed. Dunod, Paris, 1992
Davidescu, N. Sisteme informatice financiar – Ed. ALL, București, 1998
bancare
Dedu, V. Management bancar Ed. Mondan, București,1996
Institutul Bancar Român Fundamentele gestiunii bancare Note de curs
Ionescu, C. Băncile și operațiunile bancare Ed. Economică, Bucureș ti,
1996
Isărescu, M. Reforma bancară în România București, 1995
Lițoiu, V. Sisteme informaționale bancare Ed. Sitech, Craiova, 1998
Lițoiu,V.,Mehedințu,A., Sisteme informatice financiar – Reprografia U niversității din
Bădică, A. bancare Craiova, 1999
Negruș, M. Plăți și garanții internaționale Ed. ALL, București, 1996
Oprițescu, M., Hurtupan Monedă și credit – Teorie și Ed. Universitaria, Craiova
J.Spulbăr,C.,Ungurean, P. practi că 1998
Parlamentul României Legislație bancară R.A. Monitorul Oficial,
București, 1998
Păunescu, F., Goloșteanu, Sisteme de prelucrare distribuită Ed. Tehnică, București, 1993
D.P. și aplicațiile lor
Roșca, T. Monedă și credit Cluj Napoca, 1996
**** Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară
**** Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naționale
64
**** Sisteme de plăți în România , BNR, București 1996
**** Raport ann ual BNR pe 1998, 1999, 2000
**** Regulamentul BNR nr. 10/1994 privind compensarea
interbancară
**** Regulamentul BNR br. 6/1995 privind plățile cu carduri
**** Revista “Capital”, colecțiia 2001, 2004
**** Planul de conturi bancar și instrucțiunile de aplicare a acestuia,
Monitorul Oficial al României, partea I, numărul 212 bis, 1997
**** www.no -cash.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………….. [607739] (ID: 607739)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.