PROGRAM UL DE STUDIU: CONTABILITATEA, AUDITUL ȘI GESTIUNEA [607670]

UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
PROGRAM UL DE STUDIU: CONTABILITATEA, AUDITUL ȘI GESTIUNEA
AFACERILOR
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:

Conf univ dr CHIRILA EMIL
ABSOLVENT: [anonimizat]
2017

CUPRINS
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND BILANȚUL ………………………….. ………… 1
1.1. Scurt istoric al evoluției contabilității ………………………….. ………………………….. ………. 1
1.2. Definirea bilanțului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 2
1.3. Funcțiile b ilanțului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 5
1.4. Abordări privind bilanțul întreprinderii ………………………….. ………………………….. ……. 6
1.5. Bilanțul contabil ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 10
1.6. Bilanțul financiar (lichiditate – exigibilitate) ………………………….. ………………………… 16
1.7. Bilanțul funcțional ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 18
CAPITOLUL 2. ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE PE BAZA BILANȚULUI …………. 21
2.1. Necesitatea analizei financiare ………………………….. ………………………….. ………………. 21
2.2. Studiul Bilanțului – instument al analizei financiare ………………………….. …………….. 22
2.3. Analiza echilibrului financiar ………………………….. ………………………….. ………………… 25
2.3.1. Analiza situației nete ………………………….. ………………………….. ……………………… 25
2.3.2. Analiza fondului de rulment ………………………….. ………………………….. ……………. 27
2.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment ………………………….. ……………………….. 29
2.3.4. Analiza trezoreriei ………………………….. ………………………….. ………………………… 30
2.4. Analiza ratelor de structură ale bilanțulu i ………………………….. ………………………….. .. 32
2.4.1. Analiza ratele de structură ale activului ………………………….. ……………………….. 32
2.4.2. Analiza ratelor de structură ale pasivului ………………………….. …………………….. 34
2.5. Analiza ratelor cinetice ………………………….. ………………………….. ………………………… 35
2.6. Analiza ratelor de echilibru financiar ………………………….. ………………………….. ……… 36
2.7. Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate ………………………….. ………………………… 37
2.8. Analiza ratelor de îndatorare ………………………….. ………………………….. …………………. 39
CAPITOLUL 3. ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL LA
S.C. ARTEGO S.A. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 40
3.1. Scurt istoric ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 40
3.2. Evoluția principalilor indicatori ai S.C. ARTEGO S.A ………………………….. …………. 42
3.2.1. Determinarea și evaluarea echilibrului financiar ………………………….. ………….. 42

3.2.2. Determinarea și evaluarea r atelor de structură ale activului ………………………. 45
3.2.3. Determinarea și evaluarea ratelor de structură ale pasivului ……………………… 46
3.2.4. Determinarea și evaluarea ratelor cinetice ………………………….. …………………… 48
3.2.5 . Determinarea și evaluarea ratelor de echilibru financiar ………………………….. . 49
3.2.6 . Determinarea și evaluarea ratelor de îndatorare ………………………….. ………….. 49
3.2.7. Determinarea și evaluarea ratelor de lichiditate și solvabilitate ………………….. 50
CAPITOLUL 4. CONCLUZII. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 52
4.1. Puncte Tari ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 52
4.2. Puncte Slabe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 53
BIBLIOGRAFIE . ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 54

1
CAPITOLUL 1. NOȚIUNI GENERALE PRIVIND BILANȚUL

1.1.Scurt istoric al evoluției contabilității
Cercetând geneza c ontabilității, rezultă că, odată ce omul a devenit o ființă economică,
a apărut și nevoia de măsurare și înregistrare a activității sale economice desfășurate la
nivel individual sau comunitar.
Contabilitatea de casă sau de trezorerie a fost condusă în special de prinți, clerici sau
așezăminte filantropice. Această contabilitate era ținută în partidă simplă și înregistra
numai influența activității economice asupra trezoreriei (casei de ban i) . Registrele
contabile memorizau încasările și plățile, iar diferența dintre aceste fluxuri de c asă
reprezenta numerarul rămas în casieri. Î n schimb, negustorii, deveniți mai apoi oameni de
afaceri, care cumpărau și vindeau pe credit, aveau nevoie de o contabilitate care să
înregistreze relațiile cu debitorii și cu creditorii lor . Acestor necesități le răspundea mai
bine sistemul de contabilitate practicat de negustorii din statele italiene, numit
contabilitatea comercianților, bazat pe tehnica înregistrăă în partidă dubla, prin care fiecare
tranzacție era înregistrată din perspectiva a două conturi: unul ca pol de plecare, iar altul ca
pol de sosire.
Contabilitatea în partidă dublă a apărut, în opinia lui Ionașcu I., și s -a dezvoltat și
perfecționat, din rațiuni sau considerente de ordin practic, și nu ca rezultat al unui demers
științific sau didacti c. Spre deosebire de contabilitatea în partidă simplă, contabilitatea în
partidă dublă, se prezintă ca un sistem de conturi aflate în corespondență, prin utilizareea a
două registre principale: Registrul Jurnal și Cartea Mare. Din cercetarea unor mărturii
istorice, în opinia lui Ionașcu I., rezultă că jurnalul și cartea mare erau utilizate ca mijloc d
eprobă în justiție în litigiile dintre negustori.
Deși tehnica contabilității în partidă dublă este utilizată de mai bine de o jumătate de
mileniu pentru prel ucrarea informațiilor privind afacerile și s -au dat diverse explicații în
legătură cu apariția, funcționarea, răspândirea, dezvoltarea ei, discuția nu este nici pe de
parte încheiată, provocând polemici între oamenii de știință.
Teoria contabilă contempora nă se caracterizează prin cercetări științifice canalizate
spre a demonstra care este cu adevărat obiectul de studiu al contabilității, ce este
contabilitatea, cum trebuie să fie contabilitatea sau abordarea constructivă despre ceea ce

2 ar putea să fie cont abilitatea. Înt rucât în zilele noastre contabilitatea are o multitudine de
accepțiuni, și mai toate sunt recunoscute internațional, doctrina contabilă se poate
caracteriza prin dinamism, flexibilitate și inovație. Toate aceste trăsături sunt determinate
de diferitele interpretări care se dau contabilității și obiectivelor ei, având în vedere
multitudinea de culturi contabile și de tradiții în domeniu.1
În concluzie, putem afirma faptul că termenul de contabilitate a apărut ca o necesitate
de a cunoaște și de a gestiona cât mai bine, patrimoniul (averea) . Existența patrimoniului
este cauza existenței însăși a contabilității.

1.2.Definirea bilanțului
Bilanțul reprezintă componenta de bază a situațiilor financiare anuale prin care se
prezintă ansamblul elementelo r de activ, datorii și capital propriu al entității la sfârșitul
exercițiului financiar, precum și în cazul fuziunii, divizării sau încetării activității.2
În înțelesul actualelor reglementări:3
 Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice
viitoare și al căror cost poate fi evaluat în mod credibil;
 datorie reprezintă o obligație actuală a entității ce decurge din evenimente
trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care
încorporează beneficii economice;
 Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acționarilor sau asociaților în
activele unei entități după deducerea datoriilor sale.
Noțiunea de bilanț este f oarte veche. Nu se cunoaște precis când și cine a creat acest
instrument contabil, dar se știe că s -a obținut realizarea cu ajutorul său a dublei
reprezentări a patrimoniului. Similar contabilității, bilanțul este creația anonimă la care și –
au adus contrib uția generații și generații de autori practicieni și teoreticieni, din cele mai
vechi timpuri.

1 Bogdan V., Bazele contabilității contemporane , Ed. Universității din Oradea, 2008, pag. 15
2 Pântea I.P., Bodea G, Contabilitatea financiară , Ed. Intelcredo, Deva, 2011, pag. 457
3 OMFP 1802/2014, Cap.2, Secțiunea 2.1 Dispoziții generale

3
Aristotel, în lucrarea Politica, vorbește de bilanțul preventiv și cel consumptiv,
respectiv de bugetul de venituri și cheltuieli.
Autorul italian Brambilla v orbește de bilanțul cetății Trevizia din 1341, iar alți autori
susțin că în anul 1368 s -ar fi încheiat un bilanț al cetății Roma și mai târziu pentru Milano,
ca socoteală finală de activitate.
Bilanțul a început să fie întocmit odată cu apariția contabilității. Denumirea de “bilanț”,
provine, conform anumitor păreri, din latinescul “bilanx”, care înseamnă “cu două talgere”.
Conform altor opinii, denumirea provine de la “bilancium”, care înseamnă “cântar”, cuvânt
format mai târziu tot din “bilanx”. Indiferent de explicația data etimologiei cuvântului,
noțiunea de bilanț are același sens, simbolizând o balanță cu două talgere, aflată permanent
în echilibru.
Încă de la prima definiție dată de „cânta r al averii în corelație cu sursele reale de
dobândire”, bilanțul a făcut obiectul unor preocupări permanente, practice și teoretice.
Din multitudinea de calități și funcții proprii bilanțului, cea mai importantă ipostază de
prezentare a sa este cea metodo logică, adică de procedeu folosit în explicarea și definirea
partidei duble.4
Dubla prezentare a patrimoniului se realizează cu ajutorul bilanțului contabil. El
evidențiază în expresie valorică, la un moment dat, echilibrul dintre mijloacele economice
și sursele lor de finanțare, precum și rezultatele obținute ca urmare a investirii, consumării
și reproducției capitalului.

Astfel, prezentând la un moment dat față în față valoarea mijloacelor economice
concrete sub aspectul natural -material al rolului pe care-l îndeplinesc în activitatea
desfășurată și sursele de proveniență a acestora, se obține o egalitate care poate fi
asemănată cu o balanță cu două brațe în poziție orizontală, care nu este altceva decât
bilanțul în forma sa cea mai simplă.

4 Bojian O., Contabilitate generală. Bazele contabilității. Contabilitatea financiară a întreprinderii , Ed.
Universitară, București, 2003 , pag.62

4

Dubla r eprezentare a patrimoniului

Figura 1.1. Dubla reprezentare a patrimoniului
Sursă : Bogdan Victoria, Bazele contabilității contemporane, Ed. Universității din Oradea, 2008, pag. 94

În acest context, bilanțul este unul dintre instrumentele principale ale metodei
contabilității, care prin intermediul structurilor sale de activ și pasiv, realizează dubla
reprezentare a patrimoniului.

1.3.Funcțiile Bilanțului
PATRIMONIUL
MIJLOACE ECONOMICE
concrete, privite din punct de
vedere al destinației și utilității
lor (realitatea patrimoniului )
SURSELE ECONOMICE (de
procurare, dobândire a averii) –
relațiile de proprietate
care transpuse în BILANȚ devin
ACTIV
PASIV

5 Ca procedeu specific al metodei contabilității, bilanțul îndeplinește mai multe funcții, a
căror cunoaștere se impune pentru a -l putea face utilizabil în raport cu rolul deosebit pe
care îl are în sistemul de informații al unei întreprinderii.
Acoperind prin conținutul său totalitatea aspectelor legate de activitatea unei
întreprinderi într -o perioadă dată, bilanțul contabil își demonstrează rolul important prin
funcțiile sale5:
 Putând fi numit „oglinda întreprinderii” , este un mijloc de conducere și
analiză;
 Este principalul mijloc de informare a tuturor celor interesați în ceea ce privește
activitatea întreprinderii;
 Constituie un instrument pentru calcularea indicatorilor macroeconomici și a
elaborării prognozelor datorită faptului că servește la stabilirea patrimoniului
economiei naționale, execuția bugetului de stat, întocmirea balanțelor financiare
și a bilanțului pe economia națională.
Teoria și practica contabilă au determinat existența mai multor funcții ale bilanțului,
și anume:
 Funcția de generaliza re;
 Funcția de informare;
 Funcția de analiză.
Funcția de generalizare a bilanțului constă în faptul că, în organizarea procesului
cunoașterii contabile, datele și informațiile referitoare la obiectul studiat parcurg un drum
ascendent, de la particular la general, de la simplu la complex, bilanțul reflectând
momentul suprem al acestuir flux. El asamblează toate valențele contabilității în partidă
dublă. În bilanț se preiau toate datele individuale ale fiecărui cont. Aceste date sunt grupate
și sistematizate , cu ajutorul bilanțului, în funcție de natura lor, în așa fel încât se obțin date
sintetice, cu o mare putere informativă, care centralizează și generalizează întreaga masă a
informațiilor economice și financiare cuprinse în sistemul contabilității. 6
Funcția de informare este asigurată de bilanț datorită informațiilor extrem de
importante pe care le conține, informații privind mijloacele, sursele și procesele economice

5 Dumitru Matiș, Ioan Oprean, Ionică Oltean, Nicolae Pașca, Doina Marian, Adela Deaconu, Atanasiu Pop,
Bazele c ontabilității agenților economici din România , Ed. Intelcredo, Deva, 1996, Ediția a 2 -a, pag. 300
6 Dumitru Matiș, Ioan Oprean, Ionică Oltean, Nicolae Pașca, Doina Marian, Adela Deaconu, Atanasiu Pop,
Bazele contabilității agenților economici din România , Ed. Intelcredo, Deva, 1996, Ediția a 2 -a, pag. 300

6 și finanaciare ale unității patrimoniale. Bilanțul oferă informații referitoare la va loarea
bunurilor economice pe care o societate le gestionează la un moment dat:7
 dacă și în ce măsură sunt acestea finanțate din surse proprii sau din surse
străine;
 ponderea diferitelor grupe de mijloace sau surse în totalul acestora;
 dacă exercițiul la care se referea bilanțul, s -a încheiat cu profit sau cu pierdere.
Datele înscrise în bilanțul contabil constituie una din principalele surse de
informare a managerilor în vederea luării unor decizii în cunoștință de cauză.
Funcția de informare a bilanțului se extinde și în afara întreprinderii. Informațiile
cuprinse în bilanț sunt necesare diverselor categorii de utilizatori ai infomației contabile:
băncilor, investitorilor, acționarilor, clienților, furnizorilor.
Funcția de analiză – pe baza informațiilor din bilanț se determină anumiți indicatori
economico -financiari, prin intermediul cărora se poate stabili un diagnostic al situației
financiare și a renatbilității entității.

1.4. Abordări privind bilanțul întreprinderii
Teoria contabilității a consacrat trei concepții cu privire la interpretarea bilanțului în
cele două părți ale sale (activ și pasiv):8
 concepția juridică;
 concepția economică;
 concepția financiară.
Concepția juridică definește bilanțul ca situație a patrimoniului și explică conținutul
activului ca fiind constituit din totalitatea drepturilor de proprietate și a drepturilor de
creanță, iar conținutul pasivului ca fiind dat de capitalurile proprii și totalitatea datorii lor
(obligațiilor).

7 Ionescu Cincila, Bazele contabilității , Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005, pag. 316
8 Bogdan Victoria, Op.cit., pag.97

7 BILANȚ
ACTIV PASIV
DREPTURI DE PROPRIETATE
DREPTURI DE CREANȚĂ CAPITALURI PROPRII
DATORII CĂTRE TERȚI

Potrivit acestei concepții, patrimoniul este privit strict din punct de vedere juridic.
Potrivit acestui concept, în sfera activelor nu se cuprind bunurile utilizate (deținute) ce nu
fac obiectul proprietății titularului de patrimoniu (cele cumpărate cu clauza de rezervare de
proprietate până la plata completă a prețului, cele luate cu chirie, etc.), acestea în virtutea
„princ ipiului patrimonialității”.
Pasivele sunt considerate, în opoziție cu activele ca „elemente ale patrimoniului
care au o valoare economică negativă pentru întreprindere, exprimând în mod curent
pasivul extern”. Deci, definite din perspectivă patrimonială, p asivele sunt formate doar din
datoriile (obligațiile) întreprinderii față de terți. Dar, dacă valoarea economică negativă o
reprezintă datoriile față de terți și constituie pasivul extern, rezultă că pasivul bilanțului
trebuie să mai cuprindă o componentă pentru a fi întregit, acesta fiind pasivul intern.
Pasivul intern se poate deduce că este acea structură a pasivului patrimonial care
delimitează datoriile (obligațiile) pe care întreprinderea le are față de asociați sau acționari,
din care se formează cap italurile proprii.
Concepția juridică de interpretare a conținutului bilanțului a permis construcția, pe
baza bilanțului, a unui important indicator al gestiunii patrimoniale și anume situația netă
(active totale minus datorii față de terți).9
Concepția economică consideră activul bilanțului ca un ansamblu de utilizări, iar
pasivul ca un ansamblu de resurse (surse) care finanțează utilizările.10
BILANȚ
ACTIV PASIV
UTILIZĂRI
1. MIJLOACE IMOBILIZATE
2. MIJLOACE CIRCULANTE RESURSE (SURSE)
1. FINANȚARE MIJLOACE
IMOBILIZATE

9 Ionescu Cincila, Bazele contabilității , Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005, pag. 291
10 Bogdan Victoria, Op.cit., pag.98

8 2. FINANȚARE MIJLOACE
CIRCULANTE

În concepția economică, activul bilanțului cuprinde toate bunurile utilizate în
scopuri economice de către întreprinderi și nu numai bunurile asupra cărora ea exercită
drepturi de proprietate, după cum acceptă co ncepția juridică pe aza pricnipiului
patrimonialității. Ca utilizări, bunurile devin mijloace care sunt grupate după destinație în
mijloace imobilizate și mijloace circulante.
În pasiv, resursele indică sursele de finanțare a utilizărilor, delimitându -se pentru
fiecare categorie sau fel de utilizări (mijloace) sursa de finanțare. Astfel, pot fi identificate
sursele de finanțare a mijloacelor imobilizate, cu surse stabile (capital social, profit,
împrumuturi pe termen lung, etc.) și sursele de finanțare a mi jloacelor circulante ca resurse
ale activității curente (fondul de rulment, credite pe termen scurt, obligații față de terți,
etc.).
Pe baza concepției economice a bilanțului a fost elaborat un important instrument
de analiză, și anume „Tabloul de finanțar e”, care permite delimitarea fluxurilor
patrimoniale ca variație periodică a drepturilor și obligațiilor, de fluxurile financiare și
fluxurile monetare.
Concepția financiară asupra conținutului bilanțului este orientate spre necesitatea de
a cunoaște în ce măsură întreprinderea este aptă ca urmare a mijloacelor pe care le posedă
să-și onoreze (achite) datoriile față de terți atunci când acestea ajung la scadență.11
În această viziune, activul bilanțului este considerat un ansamblu de mijloace utile
pentru achitarea datoriilor la scadență, deci activul este privit sub aspectul capacității de
lichiditate.
Pe de altă parte, pasivul este tratat prin prism a termenelor la care datoriile
(obligațiile) trebuie achitate, respectiv când devin exigibile la plată.
BILANȚ
ACTIV PASIV
MIJLOACE ECONOMICE ORDONATE
ÎN FUNCȚIE DE LICHIDITATE DATORII ORDONATE ÎN FUNCȚIE
DE EXIGIBILITATEA ACESTORA

11 Bogdan Victoria, Op.cit., pag.98

9
Ordonarea în activul b ilanțier a mijloacelor economice după criteriul lichidității se
poate face în două moduri:12
 în ordinea lichidității crescătoare, adică mai întâi se înscriu mijloacele a
căror transformare în bani necesită o perioadă mai îndelungată de timp și
apoi cele a c ăror timp este mai scurt;
 în ordinea lichidităților descrescătoare, după care sunt înscrise în activul
bilanțului mai întâi mijloacele bănești iar apoi cele care se pot transforma în
bani într -un timp mai scurt, ca pe măsură ce se coboară pe rândurile
activului să fie consemnate mijloacele care au nevoie de o perioadă lungă de
timp pentru a fi transformate în bani.
În pasivul bilanțului, datoriile sunt ordonate folosind o logică simetrică cele
adoptate pentru mijloacele economice din activ, de asemenea în două moduri:13
 în ordinea exigibilității crescătoare, mai întâi datoriile care nu au scadențe
declarate pe timpul existenței întreprinderii, și apoi succesiv datoriile cu
termene scadente îndepărtate, urmând apoi cele cu termene din ce în ce mai
scurte;
 în ordinea exigibilității descrescătoare, potrivit căreia pe primele rânduri se
trec datoriile curente, apoi cele cu termene scadente pe termen scurt, mediu
și lung ca la sfârșit să fie înscrise obligațiile fără scadențe declarate.
Concepția financiară asu pra bilanțului vizează, deci, capacitatea de plată a
întreprinderii, respectiv posibilitatea ei de a realiza achitarea datoriilor în totalitate la
termenele scadente. Aceasta presupune ca întreprinderea să dispună în orice moment de
disponibilități bănești , numite și mijloace de trezorerie, necesare pentru plata datoriile
exigibile în fiecare moment. Asigurarea capacității de plată cere urmărirea și dirijarea
sistematică a fluxurilor de trezorerie descrise de mișcările patrimoniale.
Schemele sau modelele de bilanț propuse de normalizatori sunt proiectate în
general prin îmbinarea echilibrată, în cele mai frecvente cazuri, a celor trei concepții,
realizându -se o reprezentare de tip juridico -economico -financiară a patrimoniului în
structura bilanțului.

12 Bogdan Victoria, Op.cit., pag.99
13 Bogdan Victoria, Op.cit., pag.99

10
1.5.Bilanț ul contabil
Bilanțul contabil este o reprezentare a bunurilor economice, a drepturilor și a
obligațiilor unei entități contabile. Această reprezentare se face sub forma unei egalități
care reflectă echilibrul activelor și pasivelor patrimoniale.14
Bilațul c ontabil se întocmește pe baza balanței de verificare sintetice și cuprinde
soldurile debitoare și creditoare ale conturilor de bilanț privind exercițiul financiar încheiat,
precum și ale celui precedent. Completarea bilanțului se face pe rânduri numerotate cu
valoarea netă contabilă a elementelor patrimoniale existente la închiderea exercițiului. Din
punct de vedere al structurii sale, bilanțul contabil păstrează, în general, clasamentul
valorilor contabile prezentate în Planul de conturi.15
Practica mondial ă cunoaște două forme de scheme de bilanț. Una sub formă de tabel cu
două părți alăturate, partea stângă numită ACTIV (UTILIZĂRI) și partea dreapta numită
PASIV (RESURSE), numită și schema orizontală de bilanț, și modelul sub formă de listă
verticală, denu mită schema bilanțului vertical. Ambele scheme de bilanț, orizontal și
vertical (cont sau listă), au la bază ecuația fundamentală a contabilității ACTIV=PASIV.
Indicatorii bilanțieri prin care sunt grupate și generalizate elementele de activ și
pasiv poart ă denumirea de posturi de bilanț. Fiecare element de activ și pasiv constituie,
după caz, un post de activ sau pasiv. La rândul lor posturile sunt grupate și sistematizate în
capitole și grupe de activ și, respectiv de pasiv. Ordonarea posturilor se face, de regulă, în
funcție de criteriul lichidării activului și exigibilității pasivului.
În România, în Reglementările contabile conforme cu directivele europene s-a optat
pentru schema orizontală, respectiv modelul listă, privind bilanțul contabil.
Alegând bilanțul contabil ca document oficial al exercițiului financiar care se
suprapune cu anul calendaristic, sistemul contabil românesc recunoaște anualitatea
exercițiului financiar și își dovedește compatibilitatea cu sistemul contabil continental.16

14 Iacob Petru Pântea, Managementul contabilității românești, Ed. Intelcredo, Deva, 1998, Partea a 4 -a, pag.
559
15 Iacob Petru Pântea, Managementul contabilității românești , Ed. Intelcredo, Deva, 1998, Partea a 4 -a, pag.
559
16 Dumitru Matiș, Ioan Oprean, Ionică Oltean, Nicolae Pașca, Doina Marian , Adela Deaconu, Atanasiu Pop,
Bazele contabilității agenților economici din România , Ed. Intelcredo, Deva, 1996, Ediția a 2 -a, pag. 300

11 Obligați a întreprinderilor de a publica un singur set de situații financiare, care să
satisfacă necesitățile informaționale ale tuturor utilizatorilor, s -a constituit într -un
principiu, numit principiul unicității bilanțului. Conform acestuia, întreprinderilor le este
interzisă publicarea mai multor seturi de documente de sinteză care să servească mai
multor necesități informaționale. În consecință, în virtutea acestui principiu, va exista
întotdeauna un set comun de informații structurate în documentele de sinteză , care să
servească tuturor categoriilor de utilizatori ai informației contabile.17
Dintre principiile contabile admise, cele care vizează direct bilanțul sunt: principiul
noncompensării și principiul intangibilității bilanțului de deschidere. În ceea ce p rivește
primul principiu, acesta trebuie avut în vedere la întocmirea bilanțului, când nu este admisă
compensarea elementelor de activ cu cele de pasiv, mai precis, a creanțelor cu datoriile. Al
doilea principiu menționat interzice modificarea în vreun fel a bilanțului de deschidere al
exercițiului următor, astfel încât, întotdeauna, bilanțul final al unui exercițiu să fie egal cu
bilanțul inițial al exercițiului următor.18
În conformitatea cu OMFP nr.1802 /2014, formatul bilanțului întocmit de către
entități le mari și mijlocii este următorul:19
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
1. Cheltuieli de constituire
2. Cheltuieli de dezvoltare
3. Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare,
dacă acestea au fost achiziționate cu titlu oneros și nu intră în categoria
fondului comercial achiziționat cu titlu oneros
4. Active necorporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
5. Fondul comercial,în măsura în care acesta a fost achiziționat cu titlu oneros
6. Avansuri
II. Imobilizări necorporal e
1. Terenuri și construcții
2. Instalații tehnice și mașini
3. Alte instalații, utilaje și mobilier
4. Invetiții imobiliare

17 Ionescu Cincila, Bazele contabilității , Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005, pag. 287
18 Iacob Petru Pântea, Managementul contabilității româneș ti, Ed. Intelcredo, Deva, 1998, Partea a 4 -a, pag.
559
19 OMFP 1802/2014, Cap.4, Secțiunea 4.2 Prezentarea Bilanțului

12 5. Active corporale de explorare și evaluare a resurselor minerale
6. Active biologice productive
7. Avansuri și imobilizări corporale în curs de execu ție
III. Imobilizări financiare
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Împrumuturi acordate entitățilot afiliate
3. Interese de participare
4. Împrumuturi acordate entităților de care entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare
5. Investiții deținute ca imobilizări
6. Alte împrumuturi
B. Active circulante
I. Stocuri
1. Materii prime și materiale consumabile
2. Producția în curs de execuție
3. Produse finite și mărfuri
4. Avansuri
II. Creanțe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de
un an trebuie prezen tate separat pentru fiecare element.)
1. Creanțe comerciale
2. Sume de încasat de la entitățile afiliate
3. Sume de încasat de la entitățile de care entitatea este legată în virtutea
intereselor de participare
4. Alte creanțe
5. Capital subscris și nevărsat
III. Investiții pe termen scurt
1. Acțiuni deținute la entitățile afiliate
2. Alte investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans

D. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă de până la un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându -se separat
împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile

13 2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale -furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate entităților afiliate
7. Sume dato rate entităților de care entitate este legată în virtutea intereselor de
participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale privind asigurările sociale

E. Active circulante nete/datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă mai mare de un an
1. Împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, prezentându -se separat
împrumuturile din emisiunea de obligațiuni convertibile
2. Sume datorate instituțiilor de credit
3. Avansuri încasate în contul comenzilor
4. Datorii comerciale -furnizori
5. Efecte de comerț de plătit
6. Sume datorate enităților afiliate
7. Sume datorate entităților de care entitatea este legată în virtutea intereselor
de participare
8. Alte datorii, inclusiv datoriile fiscale și datoriile privind asigurările soci ale

H. Provizioane
1. Provizioane pentru litigii
2. Provizioane pentru garanții acordate clienților
3. Provizioane pentru pensii și obligații similare
4. Provizioane pentru impozite
5. Alte provizioane

I. Venituri în avans

J. Capitaluri proprii

14 I. Capital subscris
1. Capital subscris vărsat
2. Capital subscris nevărsat
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
1. Rezerve legale
2. Rezerve statutare sau contractuale
3. Alte rezerve
V. Profitul sau pierderea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
Microentitățile și entitățile mici întocmesc bilanț prescurtat. Formatul bilanțului
prescurtat este următorul:20
A. Active imobilizate
I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare

B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanțe (Sumele care urmează să fie încasate după o perioadă mai mare de
un an trebuie prezentate separat pentru fiecare element. )
III. Investiții pe termen scurt
IV. Casa și conturi la bănci

C. Cheltuieli în avans
D. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă de până la un an
E. Active circulante nete/dat orii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii: sumele care trebuie plătite într -o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane
I. Venituri în avans
J. Capitaluri proprii

20 OMFP nr.1802/2014, Cap.4, Secțiunea 4.18 Bilanțul prescurtat

15 I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare
IV. Rezerve
V. Profitul sau pierd erea reportat(ă)
VI. Profitul sau pierderea exercițiului financiar
O sinteză a tuturor elementelor constitutive ale activității întreprinderii trebuie
comunicată periodic tuturor categoriilor de utilizatori ai informației contabile. Acest lucru
se realizează prin intermediul bilanțului contabil, care potrivit standardelor internaționale și
naționale de contabilitate, este instrumentul universal de lucru în care se găsesc
informațiile cu privire la patrimoniu și la perfomanțe, fiind componentă de bază a
situațiilor financiare pe care orice întreprindere trebuie să le elabore ze cel puțin annual
Bilanțul prezentat de contabilitate este un instrument de lucru static, cu ajutorul
căruia, în urma unor corecții (retratări și reclasări) ale posturilor bilanțiere, analiștii
întocmesc diferite tipuri de bilanțuri, în funcție de scopurile urmărite în procesul de
analiză.
Întrucât structura și cuprinsul acestor tipuri de bilanțuri nu sunt reglementate în
mod strict de actele normative, numărul acestora este suficient de mare atât în teoria, dar și
în practica economico – financiară . Oricare ar fi forma pe care acestea o îmbracă,
obiectivul este unul și același, adică identificarea dezechilibrelor financiare ce au loc într -o
întreprindere, la un moment dat.
Analiza financiară pe bază de bilanț trebuie realizată după repartizarea rezu ltatului
financiar și „trebuie să înceapă cu examinarea structurii pasivelor (capitalurile proprii și
datoriile) și a structurii activelor (imobilizările, activele circulante) în scopul caracterizării
echilibrului între resursele de finanțare și utilizarea acestora.”21
Din perspectivă contabilă, bilanțul reprezintă un document contabil de sinteză care
prezintă elementele de activ și cele de pasiv ale unei întreprinderi la sfârșitul exercițiului
financiar.
Conform normelor legislative aflate în vigoare, struc tura bilanțului se prezintă sub
forma unei liste care cuprinde trei mari categorii de elemente componente: activele,
datoriile și capitalurile proprii. Literatura de specialitate prezinta doua modele derivate de
analiza rezultate din bilantul contabil :

21 Moscviciov Andrei, Ratingul întreprinderilor românești din industria IT , Editura Risoprint, Cluj Napoca,
2011, p. 8

16
1.6 Bilanțul financiar (lichiditate – exigibilitate)

Bilanțul financiar , ( lichiditate – exigibilitate ) este un instrument constru it pe baza
retratărilor bilanțului contabil. Acest tip de bilanț reprezintă punct de pornire în analiza
solvabilității și lich idității unei întreprinderi.
Exigibilitatea reprezintă „calitatea a unei creanțe sau a unei obligații de a i se putea
pretinde executarea, chiar silită dacă este nevoie.”22
Lichiditatea este „capacitatea unei unități economice de a transforma mijloacele
materiale sau creanțele de care dispune în mijloace lichide de plată.”23
Solvabilitatea reprezintă „capacitatea unui agent economic de a plăti datoria pe care
o are față de un creditor, la termenul de plată stabilit în prealabil.”24
Analiza lichiditate – exigib ilitate are la bază, în primul rând, concepția patrimonială
a întreprinderii, iar în al doilea rând, criteriile de clasificare a elementelor din bilanț
De asemenea, acest tip de bilanț are în vedere stabilirea valorii capitalurilor proprii
în concordanță c u principiile contabile aferente evaluării. Dacă se respectă principiul
continuității activității, activul net contabil se determină prin diferența dintre active și
totalul datoriilor. Activul net contabil reprezintă „valoarea contabilă a capitalurilor
proprii.”25 Acest indicator arată existența și mărimea riscului de insolvabilitate al unei
întreprinderi.
Bilanțul lichiditate -exigibilitate se sprijină pe concepția financiară a bilanțului,
care, pornește de la noțiunea de “finanțe ca totalitatea mijloacelor bănesti aflate la
dispoziția unei întreprinderi, abordează conținutul bilanțului ca o necesitate de cunoastere a
acestor finanțe, determinate de mijloacele pe care unitatea le posedă pentru a -si achita
datoriile față de terți, în momentul în ca re acestea ajung la scadență.”26
Necesitatea prelucrării bilanțului contabil rezultă din:27
 contradicția dintre analiza contabilă a unei operații și realitatea economică și
financiară pe care aceasta o reprezintă;
 consecințele aplicării principiilor contabil e;

22 Popescu – Cruceru Anca, Managemntul financiar al fime i, Edit ura Artifex, București, 2006, pag. 124
23 Idem 22 , p.125
24 http://www.conta.ro/dictionar_online_Solvabilitate.html ,
25 Fărcaș Dorin, Diferite concepții cu privire la bilanțul financiar , revista Contabilitatea, expertiza și auditu l
afacerilor, noiembrie 2011, pag. 37
26 Cotlet D., Contabilitate, Inf ormație, Decizie , Editura Orizonturi Universitare, Timișoara, 1998, p. 116 citat
de Popa Dorina, Analiza statică, dinamică și previzională a situațiilor financiare, Oradea, 2008, p ag. 43
27 Lorant Eros -Stark, Ioan Marius Pantea, Analiza situației financiare a firmei – Eleme nte teoretice. Studiu
de caz , Editura Economică, București, 2001, pag. 49

17  consecințele opțiunilor contabile ale întreprinderii (referitoare la amortizare și
provizioane);
 divergențele dintre contabilitate și fiscalitate.
Principiile care stau la baza întocmirii bilanțului financiar sunt următoarele:28
 evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă;
 ordonarea elementelor de activ în ordinea crescătoare a gradului de lichiditate;
 ordonarea elementelor de pasiv în ordinea descrescătoare a gradului de exigibilitate.

Figura 1.2 . Structura bilanțului financiar
Sursa : V. Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii , Ed Economică, București, 2010, pag. 38

Așa cum reiese din figura 1.2. , bilanțul conține două părți: partea superioara sau de
sus (reflecta nevoile și capitalurile permanente) care înfățișează structura f inanciară cu
elementele sale componente și partea inferioara sau de jos ( reflecta nevoile și sursele
temporare) care este aferentă ciclului de exploatare.

28 Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economic o – financiară , Editura Economică, București,
2005, pag. 344
Activ imobilizat
net (mai mare de
un an)
Activ circulant net
(mai mic de un an):
Stocuri
Creanțe – clienți
Titluri de
plasament
Disponibilități
Capital social
Rezerve
Profit net nerepartizat
Provizioane pentru
chelt. mai mari de un an
Datorii cu scadențe mai
mari de un an
Datorii cu scadențe mai
mici de un an:
Furnizori
Salariați
Stat
Bănci, etc.
ACTIV = NEVOI
PASIV = RESURSE
NEVOI
PERMANENTE
NEVOI
TEMPORAR
CAPITALURI
PERMANENT
RESURSE
TEMPORARE

18 Pentru că trebuie să existe un echilibru între nevoile și sursele de finanțare a
acestora, bilanțu l evidențiază două reguli importante ale procesului de finanțare și anume
faptul că nevoile permanente trebuie finanțate pe seama surselor (capitalurilor)
permanente, pe când nevoile temporare se finanțează din resurse temporare. Nerespectarea
acestor prin cipii duce automat la dezechilibre financiare.

1.7 Bilanțul funcțional
Bilanțul funcțional se sprijină pe concepția economică a bilanțului, „potrivit căreia
activul cuprinde totalitatea bunurilor utilizate în scopuri economice de către întreprindere
și numai cele asupra cărora are drept de proprietate, iar pasivul indică sursele de finanțare a
utilizărilor din activ.”29
Acest tip de bilanț răspunde mai bine exigenețelor managerilor în ceea ce privește
gestiunea întreprinderii, fiind adaptat pentru realizarea unei analize interne a funcționării
acesteia. Acesta prezintă o imagine fidelă la un moment dat a celor trei cicluri funcționale
și nu ia în considerare deloc valoarea reală a elementelor patrimoniale, acestea fiind
înregistrate la valoarea brută, fără ded ucerea diferitelor ajutări de valoare.

Figura 1.2. Structura bilanțului funcțional
Sursa: Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii, Editura Economică, Bucure ști, 2010, pag. 60

29 Popa Dorina, Analiza statică, dinamică și previzională a situaț iilor financiare , Oradea, 2008, pag. 55
Activ
imobilizat brut
Activ circulant de
exploatare (brut)
Activ circulant în
afara exploatării
(brut)
Activ de trezorerie
Capitaluri proprii
Amortisment și
provizioane
Datorii financiare
Datorii de exploatare
Datorii în afara
exploatării
Pasiv de trezorerie
ACTIV = NEVOI
PASIV = RESURSE
FUNCȚIA DE
INVESTIȚIE
FUNCȚIA DE
EXPLOATAR
FUNCȚIA DE
FINANȚARE
FUNCȚIA DE
EXPLOATARE

19
Concepția funcțională a întreprinderii diferă semnificativ de cea patrimonială (sau
juridică) care spune că acesta este o persoana juridică ce deține un patrimoniu. În opinia
acestei concepții, agentul economic este văzut ca o entitate economică care are ca și
obiectiv producerea de bunuri și servicii, în vederea căruia exercită un ansamblu de funcții
economice: producție, comercializ are, repartiție, investiții și finanțare.
Funcția de investiție structurează imobilizările necorporale, corporale și financiare
pe două categorii (de exploatare și în afara exploatării), neținând cont de durata lor de
viață. Imobilizările reclasificate pri n funcția de investiție, reprezintă nevoi (alocări) stabile
(aciclice) care în mod indispensabil sunt finanțate din resursele durabile (aciclice).
Spre deosebire de analiza lichidității „care reține doar imobilizările cu lichiditate
mai mare de un an, incl uzând aici și activele circulante cu aceeași durată (excluzând
activele fictive), optica funcțională răspunde viziunii prudente a întreprinderii de a -și
asigura resurse suficiente pentru finanțarea tuturor nevoilor. Astfel, optica funcțională ia în
conside rare toate utilizările, inclusiv cheltuieli de înființare, cheltuieli de repartizat pe mai
multe exerciții, diferențe de conversie active.”30
Așadar, funcția de investiție sprijină fundamentarea deciziilor strategice de
modernizare a mijloacelor fixe, cât ș i deciziilor de dezvoltare, alegând astfel între
investițiile productive și participațiile financiare.31 Prin urmare, decizia financiară va
susține dezvoltarea investițiilor productive, determinând creșterea rentabilității financiare,
adică a capitalului pr opriu.
Funcția de finanțare reclasifică capitalurile proprii, datoriile financiare neținând
seama de scadența acestora, precum și provizioanele. Deoarece imobilizările sunt
înregistrate la valoarea lor brută, amortizările și provizioanele sunt încadrate în categoria
resurselor proprii.
Funcția de exploatare cuprinde elementele de activ care sunt direct legate de ciclul
de exploatare, denumite active circulante de exploatare, care, în mod firesc sunt finanțate
cu ajutorul datoriilor de exploatare.
Rolul bila nțului funcțional este acela de „permite aprecierea vulnerabilității
structurii financiare a întreprinderii reflectată de evoluția trezoreriei nete, dar și de a
exprima interdependența dintre structura financiară a întreprinderii și natura activității
sale.”32

30 Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editur a Economică, București, 2010, pag. 60
31 Bușe Lucian, Analiză economico – financiară , Editur a Economică, București, 2005, pag. 61
32 Idem 30, p. 61

20 CAPITOLUL 2. ANALIZA SITUAȚIEI FINANCIARE PE BAZA BILANȚULUI

2.1.Necesitatea analizei financiare
Analiza financiară a apărut în urma unor necesități practice, la sfârșitul secolului al
XIX-lea, când bancherii cereau informații pentru evaluarea și aprecierea garanțiilor
întreprinderilor care doreau să efectueze un împrumut. La început aceste informații se
refereau la o analiză sumară a solvabilității și la verificarea anumitor echilibre financiare,
însă, odată cu dezvoltarea și diversificarea agenților economici și ca urmare a creșterii
rolului băncilor și instituțiilor financiare în economie, complexit atea analizei financiare a
crescut.
Dicționarul fiduciar financiar apărut la Paris în anul 1991 definește analiza
financiară ca fiind un studiu metodic al situației și evoluției unei întreprinderi privind
structura sa financiară și rentabilitatea, pornind de la bilanț, contul de rezultat și de la toate
celelalte informații oferite de întreprindere sau care pot fi obținute referitor la întreprindere
și viitorul său.
Analiza financiară este o proiectare a metodelor proprii analizei economice în
domeni ul finanțelor societății. Necesitatea apariției ei s -a impus odată cu nașterea și
dezvoltarea economiei financiare. Analiza financiară se poate defini ca fiind un ansamblu
de concepte, metode și instrumente care permit tratarea infromației contabile și a a ltor
informații de gestiune în vederea formulării unei aprecieri privind situația financiară a unei
societăți sau organizații, a riscurilor care afectează această entitate, a nivelului și calității
performanțelor sale.33
Cu trecerea timpului importanța ana lizei financiare este marită de numeroasele
cereri, de un grad mare de sinteză, generate în special de34:
 necesitatea informațiilor financiare prelucrate, pentru îmbunătățirea
gestionării întreprinderii și luării deciziilor de participare pe piața financiar ă;
 dezvoltarea și diversificarea pieței financiare;
 posibilitatea achiziționării de titluri emise de către alte întreprinderi;

33 Iacob Petru Pântea, Managementul contabilității românești , Ed. Intelcredo, Deva, 1998, Partea a 4 -a, pag.
572
34 Cornelia Meșter, Dorina Lezeu, Adina Pereț , Analiza economico -financiară , Editura Universității din
Oradea, 2001, pag. 210

21  interesul pentru studiul partenerilor întreprinderii și în special al
concurenților;
 necesitatea informării actualilor și potenți alilor acționari despre
performanțele întreprinderilor.

2.2.Studiul Bilanțului – instument al analizei financiare
Principala sursă a informațiilor economico -financiare o reprezintă contabilitatea. Ea
constituie componenta principală a sistemului informațional al întreprinderilor.35
Instrumentul universal de lucru, potrivit standardelor internaționale și naționale de
conta bilitate, în care se găsesc inf ormațiile cu privire la patrimoniu și la perfomanțe, îl
constituie bilanțul contabil, componentă de bază a situațiilor financiare pe care orice
întreprindere trebuie să le elaboreze cel puțin anual.36
O sinteză a tuturor elementelor constitutive ale activității întreprinderii trebuie
comunicată periodic tuturor categorii lor de utilizatori ai informa ției contabile. Acest lucru
se realizează prin intermediul bilanțului contabil . Conform IAS 1, “Prezentarea situațiilor
financiare”, obiectivul bilanțului este de a prezenta fidel informații despre poziția
financiară a întreprinderii, respectiv, capacitate a de a se adapta schimbărilor mediului, cu
ajutorul resurselor economice controlate (activele), structurii de finanțare (datorii și
capitaluri proprii), precum și cu ajutorul unor indicatori financiari importanți pentru
evaluarea sănătății financiare a înt reprinderii (lichiditatea și solvabilitatea).
Evaluarea unui activ sau întreprindere se face pe baza bilanțului economic al
activului sau al întreprinderii, un bilanț teoretic, de calcul, un bilanț abstract, elaborat de
experți exclusiv în scopul evaluării. Acesta este bilanțul care cuprinde, de asemenea,
patrimoniul, dar un patrimoniu exprimat în valori economice și nu contabile, precum și un
rezultat financiar, profitul net, dar un profit ținând seama de condițiile normale ale pieței
din care fac e parte întreprinderea sau activul și nu politicile interne ale întreprinderii. 37
Bilanțul ca document de sinteză contabilă, este principala sursa informațională
pentru toți terții interesați de viața unei societăți. Informațiile furnizate de acesta deservesc

35 Ionescu Cincila, Bazele contabilității, Ed. Fundației România de Mâine, București, 2005, pag. 286
36 Marin Toma, Inițiere în evaluarea întreprinderilor , Ed. CECCAR, București, 2009, Ediția a 3 -a, pag. 27
37 Dumitru Matiș, Ioan Oprean, Ionică Oltean, Nicolae Pașca, Doina Mari an, Adela Deaconu, Atanasiu Pop,
Bazele contabilității agenților economici din România , Ed. Intelcredo, Deva, 1996, Ediția a 2 -a, pag. 301

22 nu numai raportării unor date obligatorii cerute de organismele publice, ci și unei analize
financiare a activității desfășurate de societate.38
Poziția financiară reflectă relația dintre activele, capitalurile proprii precum și
datoriile unei întreprinderi, în forma în care sunt ele prezentate în bilanț.
Poziția financiară relevă informații importante utilizatorilor interesați datorită
elementelor care o influențează:39
 resursele economice pe care le controlează întreprinderea;
 structura financiară a întreprinderii;
 lichiditatea și solvabilitatea acesteia;
 capacitatea întreprinderii de a se adapta schimbărilor mediului în care operează.
Obiectivul analizei poziției financiare îl reprezintă stabilirea punctelor slabe și tari
în ceea ce privește gestiunea financiară, determinarea cauzelor dificultăților sesizate,
precum și aprecierea c apacității entității economice de a -și acoperi toate nevoile de
finanțare.
Dintre toate documentele de sinteză, bilanțul este considerat a fi cea mai importantă
sursă informațională pentru analiza poziției financiare.
Utilitatea informațiilor referitoare l a resursele economice rezultă din posibilitatea
anticipării capacității întreprinderii de a genera lichidități pe viitor, precum și a evaluării
aptitudinilor manageriale ale conducerii.
Informațiile referitoare la structura financiară a întreprinderii sunt relevante în
procesul de anticipare a nevoilor viitoare de creditare și posibilitatea de a obține
împrumuturi în viitor. Acestea sunt utile pentu a anticipa modul în care se vor repartiza
rezultatele și fluxurile de trezorerie între cei cărora le revin de drept aceste interese.
Gradul de lichiditate și solvabilitate arată capacitatea entității de a -și achita toate
datoriile scadente. Lichiditatea are în vedere „disponibilitățile de numerar în viitorul
apropiat, ținând cont de obligațiile financiare aferent e perioadei respective, pe când
solvabilitatea surprinde disponibilitățile de numerar pe o perioadă mai lungă, luând în
calcul angajamentele financiare corespunzătoare acesteia.”40

38 Iacob Petru Pântea, Managementul contabilității românești , Ed. Intelcredo, Deva, 1998, Partea a 4 -a, pag.
571
39 Negescu Mihaela Diana, Valorificarea valențelor de informare ale bilanțului contabil , Teză de doctorat,
Academia de Studi i Economice, București, 2005, pag. 83
40 Negescu Mihaela Diana , Valorificarea valențelor de informare ale bilanțului contabil , Teză de doct orat,
Academia de Studi i Economice, București, 2005, pag. 83

23 Informațiile cu privire la capacitatea întreprinderii de a face față schimbă rilor de
mediu au în vedere rapiditatea cu care aceasta se poate adapta dinamicii continue de pe
piață și nu numai.
Activele sunt „resurse controlate de întreprindere ca rezultat al unor evenimente
trecute și de la care se așteaptă să genereze beneficii e conomice viitoare pentru
întreprindere.”41
Datoriile reprezintă „obligații ale unei întreprinderi apărute ca urmare a unor
evenimente trecute, a căror decontare se așteaptă să aibă ca rezultat o ieșire de beneficii
economice din întreprindere.”42
Capitaluril e proprii „evidențiază relația care există între active și datorii, și se
calculează matematic ca diferență între activele și datoriile întreprinderii.”43
Elementele de activ sunt structurate după natura, destinația și gradul lor de
lichiditate, iar cele de pasiv sunt grupate în funcție de natura, proveniența și exigibilitatea
acestora.
Analiza poziției financiare pe baza bilanțului vizează pe de -o parte activele
societății iar pe de altă parte datoriile și capitalurile proprii ale acesteia, atât în dinamică cât
și static.44
Standardul Internațional de Contabilitate IAS 1 – Prezentarea situațiilor financiare
consemnează faptul că situațiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a rezultatelor și
poziției financiare a unei întreprinderi la sfarșitul exer cițiului financiar, oferind informații
utile unei categorii largi de utilizatori.45
Analiza financiară are ca și scop obținerea unor informații relevante utilizând
diverse surse, metode și mijloace. Astfel s -a conturat două teorii fundamentale care
prezintă valoarea teoretică și utilitatea practică: teoria bilanțului patrimonial (financiar) și
teoria bilanțului funcțional.46

41 Bogdan Victoria, Bazele contabilității , Editura Universit ății din Oradea, Oradea, 2005, pag . 25
42 Dămbean Cătălin, Analiza poziției financiare a entității economice , Revista Tribuna Economică – Decanul
presei economice, Nr. 47
43 Burja Camelia, Analiza poziției financiare reale a firmei , Ana lele Universtității din Oradea,
http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/economie -si-administrarea -afacerilor/31.pdf

44 Mihalciuc Camelia, Contabilitate financiară aprofundată , Facultatea de Științe Economice și
Administrație Publică, Universitatea Ștefan cel Mare Suceava, pag. 16
45 Bușe Lucian, Analiză economico -financiară , Editura Economică, București, 2005, pag. 55
46 Idem 14, pag. 87

24 2.3.Analiza echilibrului financiar
Bilanțul este “fotografia” întreprinderii, care, indiferent de forma de prezentare,
trebuie să ofere răspuns la o serie de întrebări specifice celui care efectuează analiza.
Aceste întrebări decurg din modul în care se realizează egalitatea între activul și pasivul
bilanțului, egalitate care transpune o identitate fundamentală între două reprezen tări
diferite ale aceleiași mărimi economice, sursele fondurilor (originea lor), trebuind să
corespundă cu utilizările (necesitățile) cărora le -au fost afectate.
Analiza situației financiare pe baza bilanțului în vederea elaborării diagnosticului
financiar trebuie să aibă în vedere câteva cerințe de bază:47
 Bilanțul trebuie analizat ca o unitate a indicatorilor financiari și materiali, ceea ce
implică o analiză internă a acestuia;
 Pentru a asigura studiului o anumită profunzime, bilanțul se examinează ca un tot
unitar, ceea ce impune corelarea indicatorilor din bilanț cu operațiuniile economice
al căror efect final îl reflectă;
 Analiza bilanțului, la un moment dat, trebuie comparată în timp și spațiu cu alte
unități similare;
 Pe baza analizei bilanțului se vo r elabora previziuni și se vor adopta decizii.
Analiza echilibrului financiar pe baza bilanțului evidențiază modalitățile de
realizare a echilibrului financiar având drept obiectiv e48:
 echilibrul pe termen lung , atunci când se supune comparației capitalului
permanent cu activele imobilizate (fond de rulment net);
 echilibrul curent, când se supune comparației activele circulante cu
obligațiile pe termen scurt (nevoia de fond de rulment);
 echilibrul pe termen scurt, în momentul in care se compară fondul de
rulment cu nevoia de fond de rulment (trezoreria).

2.3.1. Analiza situației nete
Bilanțul, prin elementele de activ și de pasiv, pe care acesta le descrie arată starea
patrimonială a unei enități la un moment dat. Activul cuprinde bunurile deținute de
societate, precum și drepturile asupra terților (creanțe). Pasivul cuprinde capitalurile proprii

47 Silvia Petrescu, “Analiz ă financiară aprofundată ”, Iași, 2005, pag. 119
48 Mihai Toma, Petre Brezeanu , Finanțe și gestiune financiară , Editura Economică, București, 1996, pag.
202

25 precum și datoriile contractate. Diferența dintre totatul activului și cel al datoriilor oferă o
primă și importantă evaluare a unei societăți la încheierea ex ercițiului financiar. Această
ecuație fundamentală „a bilanțului redă situația netă a întreprinderii, respectiv averea netă a
acționarilor (activul degrevat de datorii).”49
Pe baza abordării juridice a bilanțului, analiștii financiari determină situația net ă (SN) a
întreprinderii cu ajutorul relației:

SN = Active totale – Datorii totale
Situația netă (SN) arată valoarea activului realizabil la un moment dat și răspunde într –
un mod fidel cerințelor acționarilor și proprietarilor întreprinderii interesați să cunoască
valoarea pe care o dețin, cât și creditorilor, deoarece această valoare co nstituie garanția lor
de a-și recupera creanțelor. Situația netă la sfârșitul exercițiului contabil poate fi pozitivă
sau negativă și privită în dinamică, poate înregistra valori crescătoare sau descrescătoare. 50
Comparativ cu capitalurile proprii, situ ația netă este mai restrictivă, deoarece exclude
subvențiile și provizioanele reglementate. De aceea, situația netă este un indicator mai
relevant, ce exprimă valo area activului realizabil la un moment dat, care interesează
proprietarii, acționarii, cât și creditorii întreprinderii, mai ales î n cazul lichidării acesteia.
Ea se calculea ză punând față în față bunurile și datoriile de aceeași scadență.
Cel mai adesea situația netă este pozitivă (SN > 0) și în creștere ca efect al unei
gestiuni economice sănătoase. Creșterea situației nete este rezultatul reinvestirii unei părți
din profitul net și a altor elemente de acumulări și se concretizează într -o creștere a averii
proprietarilor, care înseamnă de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare și
anume maximizarea valorii capitalurilor proprii.51
În situația în care situația netă este negativă (SN < 0), avem de -a face cu o depășire
a activului total de către datoriile totale angajat e de întreprindere în exercițiul contabil
încheiat. Este o situație care apare după mai multe exerciții contabile încheiate cu pierderi
mai mari continue, care face ca întreprinderea să intre într -o situație prefalimentară.
Temporar, se pot înregistra pier deri, dacă este vorba de o restructurare a activului în
vederea obținerii unor profituri viitoare superioare. Dacă p ierderile se obțin ca rezultat al

49 Chirilă Emil, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Universită ții din Oradea, Oradea, 2011, pag.
166
50 Georgeta Vintilă , Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura didactică și pedagogică, București, 2005 ,
pag.36
51 Emil Chiril ă, Gestiunea Financiară a întreprinderii , Editura Universității din Oradea, 2010, pag. 166

26 unei utilizări ineficiente a activului net, a unei eronate politici financiare, întreprinderea
poate să in tre în situația de faliment. În această stare, în care există datorii mai mari decât
activele pe baza cărora datoriile s -au angajat, majoritatea creditorilor întreprinderii va
suporta un risc de nerecuperare totală a împrumuturilor acordate întreprinderii. Dacă
pierderile înregistrate sunt mari, acestea vor consuma integral capitalurile proprii, iar
partea neacoperită va rămâne în sarcina creditorilor ca un rezultat al asumării riscului de
insolvabilitate al societății.52

2.3.2. Analiza fondului de rulment
Pe baz a bilanțului financiar care grupează posturile după criteriul permanenței,
echilibrul financiar presupune finanțarea activului cu durata mai mare de 1 an din resurse
cu scadența peste 1 an, iar finanțarea activelor sub 1 an din resurse scadente sub 1 an.
Pornind de la un echilibru care trebuie să existe între durata mijloacelor de finanțare
corespunzătoare și durata unei operații de finanțat, bilanțul financiar pune în evidență două
reguli principale ale finanțării53:
 nevoile permanente de alocare a fondur ilor bănești se vor acoperi din capitaluri
permanente existente, în special din capitaluri proprii;
 nevoile temporare trebuiesc acoperite din sursele temporare.
Din punct de vedere financiar, posturile bilanțiere de activ presupun o scădere a
fondurilor bă nești, cu scopul de a realiza structuri de producție potrivite cu strategia
întreprinsă de conducerea întreprinderii. În bilanț, activele sunt structurate în funcție de
gradul acestora de lichiditate, iar pasivele în funcție de exigibilitate. Activele cel mai puțin
lichide (imobilizările) reprezintă alocări (nevoi) stabile (permanente). Pasivele cele mai
puțin exigibile (capitalurile permanente) sunt considerate a fi resurse stabile (permanente).
Cu cât „sursele permanente sunt mai mari decât necesitățile permanente de alocare
a fondurilor bănești, cu atât întreprinderea dispune de o marjă de securitate, care o pune la
adăpost de evenimente neprevăzute.”54 Acest excedent de „resurse permanente degajat de

52 Georgeta Vintilă , Diagnosticul financiar și evaluarea întreprinderilor , Editura didactică și pedagogică,
București, 1998, pag. 40
53 I. Stancu, Finanțe , Ed. Economică, București, 2002, pag. 784
54 Chirilă Emil, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Universităț ii din Oradea, Oradea, 2011, pag.
169

27 ciclul de finanțare al imobilizărilor poate fi utiliza t sau rulat pentru reînnoirea activelor
circulante.”55 De aici rezultă și denumirea de fond de rulment.
Fondul de rulment reflectă realizarea echilibrului financiar pe termen lung și
contribuie la realizarea echilibrului pe termen scurt.
Ca și modalitate de calcul, fondul de rulment se determină ca diferență între sursele
și alocările permanente.
FR = SURSE PERMANENTE – NEVOI PERMANENTE
FR = CAPITAL PERMANENT – ACTIVE IMOBILIZATE NETE
Fondul de rulment se poate împărți în două categorii: fond de rulment propriu și
fond de rulment împrumutat.
Fondul de rulment propriu reprezintă „excedentul de surse proprii ce rămâne după
finanțarea în întregime a activelor imobilizate nete, excedent utilizat pentru finanțarea
activelor circulante, fiind cea mai ieftină s ursă de finanțare.”56
FRP = CAPITAL PROPRIU – ACTIVE IMOBILIZATE NETE
Fondul de rulment împrumutat ne arată excedentul de resurse împrumutate utilizat
pentru finanțarea activelor circulante și se determină ca diferență între fondul de rulment și
fondul de propriu.
FRI = FR – FRP
Fondul de rulment se poate prezenta în una dintre următoarele situații:57
 fondul de rulment pozitiv – reprezintă situația ideală și ne arată faptul că sursele
stabile (capitalurile permanente) depășesc valoarea activelor imobilizate nete,
ceea ce înseamnă ca societatea dispune de acea marjă de securitate care o pune
la adăpost de evenimentele neprevăzute, iar astfel se asigură finanțarea gestiunii
activelor circulante.
 fondul de rulment negativ semnifică faptul că sursele permente în registrează
valori sub nivelul activelor imobilizate nete, ceea ce înseamnă că acestea nu pot
fi finanțate numai din sursele permanente, apelându -se astfel și la sursele
temporare. Prin urmare, există un dezechilibru financiar pe termen lung, care
are cons ecințe și asupra finanțării activelor circulante.
 fondul de rulment zero se înregistrează atunci când capitalurile permanente sunt
egale cu activele imoblizate nete. Altfel spus, are loc o armonizare a structurii

55 Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Didactică și pedagogică, București, 2010,
pag. 38
56 http://www.deu.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/gestiune_financiara_.pdf ,
57 Ilie Vasile , Gestiunea financiară a întreprinderii , Biblioteca digital ASE, Cursuri în format digital,
http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=93&idb=20 ,

28 resurselor cu utilizarea acestora, iar exce dentul (surplusul) de resurse nu se mai
degajă, societatea nedeținând acea marjă de securitate.

2.3.3. Analiza necesarului de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment desemnează nevoile financiare generate de
executarea unor operațiuni repetitive care compun ciclul de exploatare curentă (cumpărări,
vânzări, plăți salarii), al cărui total trebuie acoperit cel puțin parțial de resurse stabile
(fondul de rulment net). El reprezintă banii ce trebuie rulați în întreprindere pentru a -i
asigura funcționarea (după fi nanțarea imobilizărilor), care reclamă cheltuieli ce vor fi
recuperate la achitarea facturilor de către clienți.
Nevoia de fond de rulment este determinată de relația următoare:
NFR = UTILIZĂRI CICLICE – RESURSE CICLICE
Utilizările ciclice sunt reprezentate de stocuri, creanțe, iar resusele ciclice sunt
reprezentate de datorii din exploatare și datorii din afara exploatării, din care se scad
datoriile financiare pe termen scurt.58
După acoperirea activelor curente pe seama resurselor curente, excedentul de nevoi
ciclice de finanțare rămase reprezintă necesarul de fond de rulment (NFR). Practic,
necesarul de fond de rulment reprezintă acea partea din activele ciclice care trebuiesc
finanțate din resurse stabile.
Pornind de la relația care trebui e să existe între necesarul temporar și resursele
temporare, NFR constituie un indicator de echilibru financiar , pozitiv sau negativ, după
cum urmează:
a) Dacă NFR > 0, rezultă un surplus de necesar temporar față de resursele
temporare ce pot fi mobilizate, f iind o situație normală dacă este consecința
unor investiții privind creșterea necesarului de finanțare a ciclului de exploatare.
În caz contrar, NFR > 0 arată un decalaj nefavorabil între lichidarea stocurilor și
creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii
încasărilor și accelerării plăților.
b) Un NFR < 0 reflectă un surplus de resurse nete temporare față de capitalurile
circulante, necesitățile temporare fiind mai mici decât resursele temporare ce
pot fi mobilizate. Această situație este favorabilă dacă este consecința

58 Ion Stancu, Gestiunea financiară a agenților economici , Ed. Economică, București 1994, pag.33

29 accelerării rotației activelor circulante, a urgentării încasărilor și relaxării
plăților.
Necesarul de fond de rulment reflectă echilibrul curent al întreprinderii, este mai
fluctuant , mai instabil decât fondu l de rulment și depinde de cifra de afaceri, durata de
rotație a stocurilor, decalajul dintre termenul de recuperare a creanțelor și termenul de plată
a furnizorilor.

2.3.4. Analiza trezoreriei
Trezoreria netă reprezintă expresia cea mai importantă a desfășurării unei activități
eficiente. Ea reprezintă disponibilitățile bănești rămase la dispoziția firmei din activitatea
desfășurată pe parcursul unui exercițiu financiar. Aceasta reprezintă excedentul de
lichidități rămase în urma acoperirii excedentul ui de nevoi ciclice (rămase neacoperite) de
excedentul de resurse permanente. Trezoreria, la nivelul unei întreprinderi, este imaginea
disponibilităților monetare și a plasamentelor, pe termen scurt, apărute din evoluția curentă
a încasărilor și a plăților , respectiv din plasarea excedentului monetar. Încasările și plățile
efectuate reflectă operațiunile pe care le realizează o întreprindere fiind de altfel, fie
operațiuni de intrare de trezorerie, fie operațiuni de ieșire de trezorerie. 59
În concepția fina nciară, analiza trezoreriei înseamnă analiza echilibrului financiar
pe termen scurt prin compararea fondului de rulment (care este o mărime relativ constantă)
cu nevoia de fond de rulment (o mărime fluctuantă).
Trezoreria netă se poate determina în două m oduri: ca diferență între fondul de
rulment și nevoia de fond de rulment, sau ca și diferență ăntre disponibilitățile bănești și
creditele bancare pe termen scurt:60
T = FOND DE RULMENT – NEVOIA DE FOND DE RULMENT
T = Db – Cbts
În funcție de modul prin care se acoperă a nevoilor de finanțare, trezoreria netă
poate fi:

59 Iacob Petru Pântea, Managementul contabilității românești, Ed. Intelcredo, Deva, 1998, Partea a 4 -a, pag.
577
60 Dorina (Lezeu) Popa, Cornelia Meșter, Analiză economico -financiară: Elemente teoretice și aplicații
practice , Ed. Universității din Oradea, 2006, pag. 309

30  nulă, când FRN = NFR;
 pozitivă, când FRN > NFR;
 negativă, când FRN < NFR.
Egalitatea dintre fondul de rulment și necesarul de fond de rulment corespunde
situației în care echilibrul trezoreriei este perfect asigurat, fără excedent (TN > 0) sau fără
deficit (TN < 0). Este o situație foarte rar întâlnită, existând doar tendința de egalitate
dintre FRN și NFR.
În situația în care FRN > NFR, se obține o trezorerie pozitivă care evidențiaz ă un
echilibru financiar pe termen scurt al întregii întreprinderi. Această situație favorabilă are
loc printr -o îmbogățire a trezoreriei, deoarece întreprinderea dispune din abundență de
lichidități care îi oferă posibilitatea atât de a rambursa datoriil or financiare pe termen scurt,
cât și de a efectua diferite plasamente eficiente și în deplină siguranță pe piața monetară și
financiară. Înregistrarea unei trezorerii în cadrul mai multor exerciții financiare succesive
demonstrează succesul unei întreprin deri în viața economică și posibilitatea plasării
rentabile a disponibilităților bănești pentru întărirea poziției ei pe piață. Însă, efectele
pozitive ale acestei situații se pierd pe termen lung, întrucât ar reprezenta o insuficiență în
utilizarea lichid ităților, fapt ce ar produce efecte negative în remunerarea capitalului.
Scopul unei întreprinderi nu este deținerea de lichidități, ci folosirea lor în activități
eficiente.61
Dacă FRN < NFR, întreprinderea va apela la credite bancare pe termen scurt, lucr u
ce duce la o creștere a dependenței față de partenerii financiari. Trezoreria netă negativă
reprezintă un dezechilibru financiar la încheierea exercițiului contabil, iar deficitul monetar
constatat a fost acoperit prin luarea de noi credite pe termen scu rt. În această situație se
urmărește obținerea unui cost cât mai mic prin negocierea mai multor surse de capital.
Chiar dacă trezoreria negativă evidențiază o anumită dependență financiară, ea nu trebuie
să fie interpretată ca o stare de insolvabilitate. P ot exista întreprinderi cu o astfel de situație
care să supraviețuiască și să prospere, dacă partenerii lor financiari acceptă menținerea
resurselor de trezorerie pentru acoperirea pasivului exigibil. Pentru a aprecia mai bine
gravitatea dezechilibrului, a cesta trebuie analizat în raport cu operațiile de investiții și de
exploatare.62

61 Silvia Petrescu, Analiza si diagnostic financiar -contabil , Ed.CECCAR, Bucuresti 2008, pag.198
62 Ioan Trenca, Fundamente ale managementului financ iar, Ed. Casa Cărții de știință, Cluj Napoca 2005,
pag. 80 -81

31 2.4.Analiz a ratelor de structură ale bilanțului
Ratele de structură a le bilanțului reflectă structura financiară (de finanțare) a
întreprinderii și se definește prin proporțiile posturilor din activul și pasivul bilanțului în
raport cu totalul acestuia. Ratele de structură se obțin în urma analizei pe verticală a
bilanțului ș i pun în evidență câteva caracteristici financiare ale întreprinderii, cum ar fi:
capacitatea activelor de a se transforma în lichidități, autonomia și independența financiară
a întreprinderii, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt, ș.a.

2.4.1. Analiz a ratele de structură a le activului
Ratele de structură ale activului reflectă apartenența sectorială și depind de nat ura
activității întreprinderii. Cele mai importante rate ale structurii activului sunt:
1) Rata activelor imobilizate (R AI ) – reprezintă ponderea elementelor patrimoniale
aflate în permanență la dispoziția întreprinderii, în total activ. Această rată
reprezintă un indicator de măsurare a gradului de investire a capitalului din
întreprindere.
R AI
63
Întrucât activele imobilizate au o structură diferită, se impune determinarea unor rate
analitice:
a) Rata imobilizărilor necorporale ne indică ponderea activelor intangibile
(licențe, mărci, brevete, goodwill, etc.) în cadrul patrimoniului întreprinderii.
Valoarea acestei rate depinde de mărimea societății, dar și de specificul
activității. În ceea ce privește societățile românești, va lorea acestei rate este
mult mai redusă decât în țările dezvoltate, cum ar fi SUA, unde ponderea
activelor necorporale depășește 50% din valoarea de înlocuire a firmelor.64

b) Rata imobilizărilor corporale măsoară ponderea activelor fixe în totalul
activelor unei întreprinderi. Această rată depinde de domeniul de activitate al
firmei. Astfel, rata va avea valori mai ridicate în cadrul firmelor care activează
în următoarele domenii: p roducție și distribuție de energie, transporturi

63 Dorina (Lezeu) Popa, Cornelia Meșter, Analiză economico -financiară: Elemente teoretice și aplicații
practice , Ed. Universității din Oradea, 2006, pag. 314
64 Ișfănescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C., Analiză economico – financiară , Biblioteca Digitală ASE,
http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=75&idb=6

32 feroviare, industrie grea, domeniul hotelier, etc. De asemenea, acest indicator
depinde și de regimul de amortizare, de poltica de investiții sau opțiunea dintre
costul istoric și valoarea justă pentru evalu area imobilizărilor corporale.

c) Rata imobilizărilor financiare depinde de legăturile financiare pe care
societatea le are cu alte firme, la care aceasta deține participații în capitalu l
social. Este lesne de înțeles faptul că această rată înregistrează valori ridicate în
cazul grupurilor de societăți.

2) Rata activelor circulante (R AC ) – Reflectă ponderea în activul total a
elementelor patrimoniale care, datorită destinației și naturii lor, nu au scopul
de a rămâne durabil în întreprindere, exceptând elementele utilizate în cadrul
unui ciclu lung de fabricație. Depinde de sectorul de activitate și durata ciclului de
producție (prin ponderea stocurilor), de durata termenelor de plată convenite cu
clientela (prin ponderea creanțelor) și reflectă esența trezoreriei (prin ponderea
lichidităților în patrimoniu).65 Rata activelor circulante s e apreciază în mod diferit
în funcție de specificul activității. În dinamică, o tendință de creștere este apreciată
favorabil dacă indicele cifrei de afaceri este superior indicelui activelor circulante,
reflectând accelerarea vitezei de rotație. În mod as emănător, reducerea ratei poate fi
apreciată pozitiv dacă este consecința modificării cifrei de afaceri într -o proporție
mai mică decât cea a valorii activelor circulante, însemnând o accelerare a vitezei
de rotație.
R AC
66
Prin urmare, ratele de structură ale activului relevă informații privind destinația
economică a capitalurilor, gradul de lichiditate al acestora și capacitatea întreprinderii de
a-și modifica structura activului pentru a face față schimărilor conjuncturale.

65 Silvia Petrescu, Anali ză financiară aprofundată , Iași, 2005, pag. 137
66 Dorina (Lezeu) Popa, Cornelia Meșter, Analiză economico -financiară: Elemente teoretice și aplicații
practice , Ed. Universității din Oradea, 2006, pag. 316

33 2.4.2. Analiza ratelor de structură a le pasivului
Ratele de structură ale pasivului reflectă autonomia financiară și gradul de îndatorare a
întreprinderii . Cele mai importante rate privind structura pasivului sunt:67
1) Rata stabilității financiare ( R Sf ) – evidențiază ponderea resurselor permanente
în total pasiv. Rata stabilității financiare reflectă autonomia financiară globală (prin
ponderea capitalurilor proprii), autonomia la termen a întreprinderii (prin ponderea
datoriilor pe termen lung), respectiv dependența pe termen lung de finanțarea
externă, sau rata î ndatorării globale a întreprinderii (prin ponderea tuturor
datoriilor)68. Valoarea minim acceptabilă a ratei pentru o firmă industrială este de
50%, iar o valoare normală oscilează în jurul a 66%. În dinamică, o creștere a ratei
stabilității financiare este apreciată favorabil dacă este consecința modificării
capitalului propriu într -un ritm superior modificării datoriilor pe termen mediu și
lung. În mod asemănător, diminuarea ratei poate fi considerată o situație pozitivă
dacă se datorează în exclusivitate reducerii datoriilor pe termen mediu și lung, fără
însă ca rata să scadă sub nivelul minim acceptabil.
R Sf

2) Rata autonomiei financiare globale ( R Afg ) – Mărimea ratei autonomiei
financiare depinde de politica financiară adoptată, eficiența deciziilor luate și
rentabilitatea întreprinderii . Fiind rezultatul politicii financiare promovate de
fiecare întreprindere, rata autonomiei financiare poate să difere de la o întreprindere
la alta. Totuși, analiștii apreciază că valoarea minim admisibilă este de 33% iar
băncile folosesc ca prag minim o rata de 30% a activul ui net (capitaluri proprii) față
de totalul pasivului.
R Afg

3) Rata de îndatorare globală ( R Îg ) – exprimă dependența întreprinderii de diverși
creditori și șansele de rambursare a datoriilor . Prin natura ei, rata de îndatorare
globală este subunitară, valoarea maxim admisibilă fiind 50%, mergând până la
66%, pe măsură ce valoarea raportului se diminuează, îndatorarea se reduce,
respec tiv autonomia financiară crește.
R Îg

67 Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico – financiară , Editura Economică, București,
2005, pp. 350 -351
68 Georgeta Vintilă , Diagnosticul financiar și evaluarea întreprinderilor , Editura didactică și pedagogică,
București, 1998

34 4) Rata de îndatorare la termen ( R It ) – exprimă dependența față de creditori, fiind
afectată de inflație , valoarea ratei fiind considerată normală dacă este mai mică
decât 50 %;
R It
69
Această rată mai poartă numele de "rata levierului" permițând:
 aprecierea măsurii în care întreprinde rea apelează la fenomenul ce poartă
numele de "efect de levier";
 evidențierea capacității de îndatorare a întrepri nderii în funcție de poziționarea
valor ii în intervalul [0,100].
Prin urmare, ratele de structură ale pasivului permit aprecierea politicii financiare a
societății prin evidențierea provenienței și a gradului de exigibilitate a surselor de
finanțare.

2.5. Analiza ratelor cinetice
Exprimă măsura în care activele întreprinderii sunt folosite pentru creșterea cifrei de
afaceri. Principalele indicatori sunt următoarele:
 Durata de rotație a stocurilor: arată numărul de zile cuprinse între momentul
achiziției mărfurilor de la furnizori și momentul livr ării lor către clienți sau
distribuției pe piață. În cazul societăților care desfășoară comerț, durata de rotație a
stocurilor e recomandată să fie sub 30 zile. Calculul acestuia este:
Dst =
x 360
 Durata de încasare a creanțelor arată numărul de zile necesar pentru încasarea
creanțelor de la terți. Se dorește ca acestă durată să fie mai mică de 30 de zile.
Calcularea acestuia este:
Dcr =
x 360
 Durata de achitare a furnizorilor exprimă numărul de zile în care se face plata
furnizorilor. So cietatea dorește ca această durată să fie cât mai mare, însă nu ar fi
bine să se depășească 30 zile. Calcularea acestuia este:

35 Dfr =
x 360
2.6.Analiza ratelor de echilibru financiar
Această categorie de rate reprezintă de fapt reflectarea realiză rii echilibrului financiar
pe termen lung, dar și scurt determinat de existența/inexistența fondului, a nevoii de
rulment, precum și a trezoreriei nete. În rândul acestora se numără:70
1) Rata de finanțare a imobilizărilor sau rata fondului de rulment reflectă felul în
care sunt finanțate activele imobilizate. Acest indicator se poate determina prin
două modalități:

sau

Valorile supraunitare ale indicatorului ilustrează faptul că activele imobilizate sunt
finanțate din resurse aciclice, adică din capitalurile permanente. De fapt acest indicator
ilustrează sub formă procen tuală fondul de rulment. Teoretic, creșterea acestei rate
reprezintă un aspect favorabil deoarece, are loc o îmbunătățire a structurii financiare, iar
scăderea reflectă situația opusă, excepție fiind situațiile în care acest lucru are loc în mod
voluntar î n vedere stabilizării structurii financiare (diminuarea capitalurilor proprii,
rambursarea creditelor, etc.). Cu toate acestea, acest indicator nu reflectă realitatea în
totalitate, deoarece corelația dintre numitor și numărător este alterată de inflație.
2) Rata fondului de rulment propriu sau rata de finanțare a capitalurilor proprii
trebuie să fie, de preferință supraunitată.

3) Rata nevoii de fond de rulment ne indică partea corespunzătoare din fondul de
rulment care finanțează nevoia pozitivă de fond de rulment.

De obicei, atunci când această rată ia valori supraunitare, înseamnă că trezoreria
netă este pozitivă, ceea ce reflectă un echi libru financiar, iar când ia valori subunitare se
manifestă situația opusă.

2.7.Analiza ratelor de lichiditate și solvabilitate
Lichiditatea măsoară aptitudinea întreprinderii de a face față obligațiilor pe termen
scurt și reflectă capacitatea de a transforma rapid activele circulante în disponibilități(bani).

70 Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Didactică și pedagogică, București, 2010,
pag. 214-215

36 O întreprindere este “lichidă” când resursele degajate de operațiunile curente ale
exercițiului îi furnizează suficiente disponibilități pentru a face față scadențelor pe termen
scurt.71
Cele ma i utilizate rate de lichiditate sunt:
1) Rata lichidității curente sau generale (R Lc ) – reflectă capacitatea întreprinderii
de a -și acoperi obligațiile pe termen scurt prin transformarea tuturor activelor
circulante în lichidități și se determină prin rapor tarea valorii activelor curent e la
valoarea pasivelor curente.
R Lc
72
Lichiditatea generală se apreciază favorabilă când rata lichidității curente are o
mărime supraunitară, în jurul valorii 26, valoarea minimă acceptabilă fiind 1.
2) Rata lichidității reduse (R Lr ) – exprimă capacitatea întreprinderii de a -și onora
datoriile pe termen scurt din acele active circulante care pot fi transformate rapid în
lichidități, adică din crean țe și disponibilități;

R Lr

73
Mărimea optimă a lichidității rapide este considerată a fi între 0,8 și 1, un nivel
corespunzător poate fi considerat chiar între 0,65 și 1, iar un nivel mai mic de 0,5 poate
evidenția probleme în ce privește onorarea plăților scadente.

3) Rata lichidității imediate ( R Li ) – măsoară capacitatea în treprinderii de
rambursare a datoriilor pe termen scurt, utilizând disponibilitățile existente.

R Li

Pentru funcționarea normală a întreprinderii se consideră că lichiditatea imediată
trebuie să fie mai mare de 0,37.

71 Silvia Petrescu, Analiz ă financiară aprofundată , Iași, 2005, pag. 157
72 Dorina (Lezeu) Popa, Cornelia Meșter, Analiză economico -financiară: Elemente teoretice și aplicații
practice , Ed. Universității din Oradea, 2006, pag. 326
73 Silvia Petrescu, Analiză financiară aprofundată, Iași, 2005, pag. 158

37 Pentru a obține informații privind capacitatea întreprinderii de a face față
datoriilor sale, se utilizează ratele de solvabilitate.
Solvabilitatea constituie aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe
termen lung și mediu și depinde de mărimea datoriilor cu asemenea scadențe și de
cheltuielile financiare (costul îndatorării). Ea constituie un obiectiv prioritar al
întrepr inzătorului care dorește să -și păstreze autonomia financiară și flexibilitatea gestiunii
și rezultă din echilibrul dintre fluxurile de încasări și fluxurile de plăți, dar și dintr -un fond
de rulment net pozitiv , adică dintr -o bună adecvare între necesarul de finanțare pe termen
lung (în active corporale și financiare) și resursele de finanțare cu caracter permanent
(capitalurile proprii și îndatorarea la termen).
În funcție de nivelul la care se consideră datoriile, pot fi construite mai multe rate
de solvabilitate , dintre care cea mai importantă fiind Rata solvabilității globale sau
generale (R Sg), care exprimă în ce măsur ă datoriile totale sunt acoperite de către activele
totale ale întreprinderii și se determină cu relația:74
R Sg

Rata solvabilității generale exprimă securitatea de care se bucură creditorii pe
termen lung și scurt, precum și marja de creditare a întreprinderii. Se co nsideră că mărimea
asiguratorie a ratei este 3 – 4, deși în unele lucrări75 se apreciază că o valoare mai mare de
1,5 semnifică faptul că întreprinderea are capacitatea de a -și onora obligațiile față de terți.

2.8.Analiza ratelor de îndatorare
Gradul de îndatorare al unei întreprinderi reprezintă un aspect important în
definirea strategiilor viitoare. Ratele de îndatorare evidențiază structura datoriilor din
pasiv, precum și cea a capitalurilor permanente.
Există mai multe rate de îndatorare, printre care cele mai importante sunt
considerate a fi:76
1) Rata levierului (coeficientul total de îndatorare) ilustrează modul în care
capitalurile proprii reușesc să asigure finanțarea activității întreprinderii. Acest

74 Dorina (Lezeu) Popa, Cornelia Meșter, Analiză economico -financiară: Elemente teoretice și aplicații
practice , Ed. Universității din Oradea, 2006, pag. 327
75 D. Mărgulescu și colectiv, Diagnostic economico -financiar , Ed. Romcart, București, 1994, pag. 277
76 Vintilă Georgeta, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Didactică și pedagogică, București, 2010,
pag. 218-220

38 indicator reflectă proporția în care s ursele proprii reușesc să acopere obligațiile pe
termen lung și scurt.

O rată supraunitară semnifică faptul că întreprinderea este dependentă de creanțierii săi.
Și cu cât depășește mai mult valoarea 1, cu atât această dependență este mai mare. O rată
subunitară reflectă o autonomie financiară, iar contractarea de noi împrumuturi nu va
reprezenta o problemă deoarece societatea prezintă garanție.
2) Rata datoriilor financiare arată gradul de înda torare pe termen lung.

Ideal este ca această rată să se situeaze sub valoare de 0,5 pentru ca întrepridnerea
să poată obțină noi credite bancare pe termen lung.
3) Rata independenței financiare reflectă ponderea capitalurilor proprii în sursele
permanente.

Normele bancare impun un nivel min de 0,5 pentru ca întreprinderea să poată
contracta noi credite bancare pe termen lung.

40 CAPITOLUL 3. ANALIZA FINANCIARĂ PE BAZA BILANȚULUI CONTABIL
LA S.C. ARTEGO S.A .

3.1.Scurt istoric

S.C. ARTEGO S.A. își desfășoară activitatea în sectorul „‟Industria de prelucrare a
cauciucului și a maselor plastic, subramura alte articole din cauciuc‟‟, cod CAEN 2219 –
Fabricarea altor produse din cauciuc.
Obiectul de activitate principal este prelucrarea și comercial izarea benzilor de
transport din cauciuc, garniturilor presate din cauciuc, plăcilor tehnice și covoarelor din
cauciuc regenerat rezultat din refolosirea deșeurilor de cauciuc și anvelope uzate.
Firma S.C. ARTEGO S.A. are o tradiție de peste 40 de ani în d omeniul produselor
din cauciuc, înființându -se în anul 1973 pe platforma industrială de nord a orașului Tîrgu –
Jiu.
ARTEGO este deținută în proporție de 75% de către salariați, restul de 25% reprezentând
alți acționari.
Principalele produse realizate de S.C.ARTEGO S.A. sunt:
 benzi de transport;
 plăci tehnice și covoare;
 accesorii auto pentru RENAULT, DACIA, DAEWOO, RABA;
 garnituri presate într -o gamă largă.
Ponderea fiecărei categorii de produse în veniturile societății comerciale pentru
ultimii 3 ani sun t prezentate în tabelul următor:
PRODUS 2013 2014 2015
Benzi transport 75,31% 79,42% 82,34%
Placă tehnică 10,75% 12,48% 10,07%
Garnituri presate 4,5% 3,99% 3,93%
Altele 9,41% 4,11% 3,66%
Tabel 3. 1. Ponderea categoriilor de produse
Sursa: Raport anual S.C. ARTEGO S.A. pentru exercițiul financiar 2015

41 ARTEGO este lider autohton pe piața benzilor de transport și unul din cei mai mari
producători de articole tehnice din cauciuc din lume. Realizările anului 2015 au situat S.C.
ARTEGO S.A. ca lider de piață în România cu 96% din necesarul de benzi.
Principalii clienți ai S.C. ARTEGO S.A. sunt CNH Petroșani, SNL Oltenia,
Complexele Energetice, SN Cuprului Deva, RA Arsenal Armatei pe piața internă și firme
din Italia, Anglia, Dubai, Spania, Germania, etc.
Capitalul social al societății este de 24.873.442,50 divizat în 9.949.377 acțiuni cu
valoare nominală de 2,5 lei/acțiune. Acțiunile S.C. ARTEGO S.A. sunt tranzacționate pe
piața B.V.B.

INDICATOR 2014 2015
PROFIT NET 5.042.216 11.287.856
CIFRA DE AFACERI 144.763.149 151.689.051
ACTIVE TOTALE 150.942.710 152.367.961
Tabel 3.2 . Principalii indicatori ai S.C. ARTEGO S.A.
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO
S.A.
Cifra de afaceri ia valori mari și prezintă o tendință favorabilă de creștere, ca
urmare a creșterii vânzărilor, atât interne, cât și a celor la export. Această creștere a cifrei
de afaceri a se datorează unor factori precum: creșterea numărului de angajați direct
productivi , creșterea cere rii de pe piață .
Activele totale prezintă și ele o tendință de creștere, ca urmare a creșterii valorii
activelor circulante.

42
Figura 3. 1. Evoluția profitului net
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

Rezultatul net înregistrează o creștere de 6.245.640 lei de la o perioadă la alta, ca
urmare a creșterii cifrei de afaceri și a creșterii veniturilor într -o proporție mai mare decât
cheltuielile aferente anilor analizați.

3.2.Evoluția principali lor indicatori ai S.C. ARTEGO S.A
3.2.1. Determinarea și evaluarea echilibrului financiar

INDICATOR 2014 2015
ACTIVE IMOBILIZATE 57.523.045 53.973.486
ACTIVE CIRCULANTE 93.149.054 98.092.429
CHELTUIELI ÎN AVANS 270.611 302.046
ACTIV TOTAL 150.942.710 152.367.961
DATORII PE TERMEN SCURT 58.548.297 74.327.941
DATORII PE TERMEN LUNG 7.453 7.565
PROVIZIOANE – –
VENITURI ÎN AVANS 1.953.152 1.403.888
DATORII TOTALE 58.555.750 74.335.506
SITUAȚIA NETĂ 90.433.808 76.628.567
Tabel 3. 3. Determinarea și evoluția situației nete
02,000,0004,000,0006,000,0008,000,00010,000,00012,000,000
2014 2015PROFIT NET
PROFIT NET

43 Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

În cazul societății ARTEGO S.A., situația netă este una pozitivă și prezintă o
tendință nefavorabilă de scădere de la un an la altul. Aceast fapt reflectă diminuarea valorii
capitalur ilor proprii ale întreprinderii. Este recomandat ca societatea să revizuiască politica
de reinvestire a profitului realizat.

Tabel 3. 4. Determi narea și evoluția FR, NFR, TN
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.
INDICATOR 2014 2015
CAPITAL PROPRIU 90.433.808 76.628.567
SUBVENȚII INVESTIȚII 1.953.152 1.403.888
DATORII PE TERMEN LUNG 7.453 7.565
CAPITAL PERMANENT 92.394.413 78.040.020
IMOBILIZĂRI NETE 57523045 53.973.486
FOND DE RULMENT (FR) 34.871.368 24.066.534
FOND DE RULMENT PROPRIU
(FRP) 32.910.763 22.655.081
FOND DE RULMENT
ÎMPRUMUTAT (FRÎ) 1.960.605 1.411.453
STOCURI 5.012.381 43.980.867
CREANȚE 37.601.102 47.914.493
CHELTUIELI ÎN AVANS 270.611 302.046
ACTIVE CURENTE 87.884.094 92.197.406
DATORII PE TERMEN SCURT 12.959.725 30.739.856
NEVOIA DE FOND DE RULMENT
(NFR) 74.924.369 61.457.550
TREZORERIA NETĂ -40.053.001 -37.391.016

44
Figura 3.2. Evoluția FR, NFR, TN
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

Fondul de rulment are valori pozitive în ambii ani de analiză, fapt ce reflectă
realizarea echilibrului financiar pe termen lun g al societății. SC ARTEGO SA respectă
principiile de gestiune financiară, utilizând pentru finanțarea investițiilor surse permanente,
fapt ce îi asigură societății marja de securitate necesară pentru desfășurarea activității în
condiții de eficiență. De la o perioadă la alta FR înregistrează o reducere semnificativă
datorată diminuării capitalurilor permanente (mai exact, scăderea semnificativă a
capitalului propriu) și reduceri i activelor imobilizate (s-a redus valoarea terenurilor și
mijloacelor de t ransport , s-au diminut cheltuielile de dezvoltare).
În perioada 2014 -2015, societatea analizată înregistrează valori pozitive ale nevoi
de fond de rulment, ceea ce reprezintă o lipsă de surse temporare în raport cu necesitățile
de finanțare ale ciclului d e exploatare, reflectând un decalaj nefavorabil între lichidarea
stocurilor și creanțelor și exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul încetinirii
încasărilor și accelerării plăților, ceea ce conduce la un dezechilibru financiar pe termen
scurt.
Consecința faptului că FR <NFR este creearea unei trezorerii nete negative,
reflectând un dezechilibru financiar la încheierea exercițiului contabil. Prin urmare, pentru
a reuși să -și onoreze scadențele, întreprinderea va fi nevoită să apeleze la credite ba ncare
pe termen scurt, lucru ce va duce la o creștere a dependenței față de partenerii financiari. În
2015, societatea reușește să diminueze deficitul de trezorerie (prin majorarea cu 661.498
-60,000,000-40,000,000-20,000,000020,000,00040,000,00060,000,00080,000,000100,000,000
2014 2015
FR
NFR
TN

45 lei a disponibilităților bănești) și să ramburseze o parte din c reditele ban care pe termen
scurt , dar aceasta rămâne în continuare negativă. Ca și măsuri de îmbunătățire a gestiunii
trezoreriei , societatea trebuie să maximizeze operativitatea încasării creanțelor
întreprinderii, fără a afecta politica față de clienți, să optimizeze utilizarea excedentului de
trezorerie prin cea mai buna plasare a lichidităților, care să asigure rentabilitatea și
siguranța.

3.2.2. Determinarea și evaluarea ratelor de structură ale activului

INDICATOR 2014 2015 ABATEREA
2015 -2014 valoric procentual valoric procentual
Imobilizări
necorporale 13.966.149 9,25% 13.279.299 8,71% -686.850
Imobilizări corporale 43.363.289 28,73% 40.694.187 26,71% -2.669.102
Imobilizări financiare 193.607 0,13% – – -193.607
ACTIVE
IMOBILIZATE 57.523.045 38,11% 53.973.486 35,42% -3.549.559
Stocuri 50.012.381 33,13% 43.980.867 28,86% -6.031.514
Creanțe 37.601.102 24,91% 47.914.493 31,45% 10.313.391
Investiții fin . pe
termen scurt 14.397 0,01% 14.397 0,009% –
Dispon. bănești 5.521.174 3,66% 6.182.672 4,06% 661.498
ACTIVE
CIRCULANTE 93.149.054 61,71% 98.092.429 64,38% 4.943.375
Cheltuieli în avans 270.611 0,18% 302.046 0,20% 31.435
TOTAL ACTIV 150.942.710 100% 152.367.961 100% 1.425.251

Nr.
Crt. INDICATOR Simbol Perioada analizată
2014 2015
1. Rata activelor imobilizate RAI=Ai/At*100 38,11% 35,42%
2. Rata imobilizărilor necorporale RIN=In/At *100 9,25% 8,71%

46 3. Rata imobilizărilor corporale RIC=Ic/At*100 28,73% 26,71%
4. Rata imobilizărilor financiare RIF=If/At *100 0,13% –
5. Rata activelor circulante RAC=AC/At*100 61,71% 64,38%
Tabel 3. 5. Determinarea și evoluția ratelor de structură ale activului
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

Rata activelor imobilizate înregistrează valori în scădere de la 38,11% în 2014 la
35,42% în 2015. Această scădere are loc pe fondul reducerii achizițiilor de noi mijloac e
fixe utilizate în procesul de producție. Tendința ratei imobilizărilor corporale este similară.
Rata imobilizărilor necorporale cât și rata imobilizărilor financiare înregistrează valori
mici, întrucât acestea dețin o pondere nesemnificativă în totalul a ctivelor S.C. ARTEGO
S.A.
În schimb, rata activelor circulante are o evoluție inversă celorlalte rate amintite și
crește cu aproape trei puncte procentuale în anul 2015 față de anul 2014, ca urmare a
creșterii valorii creanțelor și activelor de trezorerie, cu toate că stocurile au scăzut de la un
an la altul.

3.2.3. Determinarea și evaluarea ratelor de structură ale pasivului

INDICATOR 2014 2015 ABATEREA
2015 -2014 valoric procentual valoric procentual
Capital social 115.039.486 76,21% 114.980.354 75,46% -59.132
Rezerve din
reevaluare 29.428.802 19,50% 29.320.294 19,24% -108.508
Rezerve 28.050.246 18,58% 28.675.676 18,82% 625.430
Acțiuni proprii -1.515 -0,001% -1.515 -0,001% –
Rezultatul reportat -86.825.331 -57,52% -107.008.668 -70,23% -20.183.337
Rezultatul exercițiului 5.042.216 3,34% 11.287.856 7,41% 6.245.640
Repartizare profit -300.096 -0,20% -625.430 -0,41% -325.334
CAPITAL PROPRIU 90.433.808 59,91% 76.628.567 50,29% -13.805.241
Datorii termen scurt 58.548.297 38,79% 74.327.941 48,78% 15.779.644
Credite termen scurt 45.588.572 30,20% 43.588.085 28,61% -2.000.487

47 Datorii termen lung 7.453 0,005% 7.565 0,005% 112
DATORII TOTALE 58.555.750 38,80% 74.335.506 48,79% 15.779.756
Venituri în avans
(Subvenții investiții) 1.953.152 1,29% 1.403.888 0,92% -549.264
PASIV TOTAL 150.942.710 100% 152.367.961 100% 1.425.251

Nr.
crt. INDICATOR Simbol Perioada analizată
2014 2015
1. Rata stabilității financiare RSF= CPM /Pt *100 59,92% 50,30%
2. Rata autonomiei financiare
globale RAFG=CPR /Pt * 100 59,91% 50,29%
3. Rata îndatorării globale R IG RÎG=Dt/Pt * 100 38,79% 48,79%
4. Rata de îndatorare la termen
(levier) RÎT=Dtlm/CPM * 100 0,65% 0,97%
Tabel 3. 6. Determinarea și evoluția ratelor de structură ale pasivului
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

Atât rata stabilității financiare cât și rata autonomiei financiare globale prezintă o
tendință de scădere ca urmare a creșterii datoriilor totale. Dintre acestea, datoriile pe
termen scurt cresc cu 15.779.644 lei în anul 2015 față de anul 2014. În cazul ratei de
autonomie financiară, aceasta înregistrează valori cu mult peste 33% (nivel minim acceptat
de specialiști) ceea ce înseamnă că societatea este autonom ă din punct de vedere financiar.
Cu toate că este în scădere, rata stabilității financi are se situează ambii ani de analiză peste
valoarea de 50% (valoarea minim acceptabilă a ratei pentru o firmă industrială).
Rata de îndatorare globală are o tendință de crește re ajungând de la 38,79% în 2014
la 48,79% în anul 2015 . Acest trend reprezintă un aspect negativ pentru S.C. ARTEGO
S.A. daorită faptului că datoriile pe termen scurt au crescut semnificativ de la un an la
altul, posibil ca urmare a relaxării termenelor d e plată și a încasării unor avansuri în contul
comenzilor din ce în ce mai mari.

48 3.2.4. Determinarea și evaluarea ratelor cinetice

INDICATOR 2014 2015
Stocuri 50.012.381 43.980.867
Creanțe 37.601.102 47.914.493
Furnizori (datorii termen scurt) 58.548.297 74.327.941
Cifra de afaceri 144.763.149 151.689.051
Durata de rotație a stocurilor 124,37 zile 104,37 zile
Durata de rotație a creanțelor 93,50 zile 113,71 zile
Durata de rotație a furnizorilor 145,59 zile 176,40 zile
Tabel 3.7. Determinarea și evoluția ratelor cinetice
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A
În toată cele trei cazuri literatura prescrie că nu ar fi bine depășit niciuna dintre
indicatori de 30 de zile. Însă, practica n e arată situația altfel.
În cazul societății Artego, durata de rotație a stocurilor este una nefavorabilă, de
lungă durată, pentru că e peste limita recomandată (30 de zile).
De apreciat este faptul că societatea își încaseză creanțele în mai scurt timp, de cât
își achită datoriile față de furnizori. În ambele ani analizați durata de rotație a creanșelor
este sub durata de rotație a furnizorilor.

3.2.5. Determinarea și evaluarea ratelor de echilibru financiar

INDICATOR 2014 2015
CAPITAL PROPRIU 90.433.808 76.628.567
CAPITAL PERMANENT 92.394.413 78.040.020
ACTIVE IMOBILIZATE NETE 57.523.045 53.973.486
FOND DE RULMENT 34.871.368 24.066.534
NEVOIA DE FOND DE RULMENT 74.924.369 61.457.550
RATA FONDULUI DE RULMENT 1,61 1,45
RATA FONDULUI DE RULMENT
PROPRIU 1,57 1,42

49 RATA NEVOII DE FOND DE
RULMENT 0,47 0,39
Tabel 3. 8. Determinarea și evoluția ratelor de structură ale pasivului
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

Rata fondului de rulment ia valori supraunitare, ceea ce înseamnă că activele
imobilizate sunt finanțate din capitaluri permanente și nu prezintă oscilații importante.
Rata fondului de rulment propriu este și aceasta supraunitară, însă are o evoluție
descrecătoare ca urmare a diminuării activelor imobilizate nete într -o proporție mai mică
decât capitalurile proprii.
Rata nevoii de fond de rulment înregistrează valori subunitare ceea ce ne indică
existen ța unei trezorerii nete negative , ceea ce se concretiz ează într -un deficit de trezorerie
acoperit prin contractarea de credite bancare pe termen scurt.

3.2.6. Determinarea și evaluarea ratelor de îndatorare

INDICATOR 2014 2015
CAPITAL PROPRIU 90.433.808 76.628.567
CAPITAL PERMANENT 92.394.413 78.040.020
DATORII FINANCIARE 45.588.572 43.588.085
DATORII TOTALE 58.555.750 74.335.506
RATA LEVIERULUI 0,65 0,97
RATA DATORIILOR
FINANCIARE 0,49 0,56
RATA INDEPENDENȚEI
FINANCIARE 0,97 0,98
Tabel 3.9 . Determinarea și evoluția ratelor de îndatorare
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

Rata levierului înregistrează valori subunitare în perioada 2014 -2015, ceea ce
reflectă o autonomie financiară, iar contractarea de noi împrumuturi nu va reprezenta o
problemă deoarece societatea prezintă garanție. Rata independenței financiare depășește

50 pragul impus de normele bancare, ceea ce înseamnă că întreprinderea este independentă de
creanțierii săi și poate contracta noi credite.

3.2.7. Determinarea și evaluarea ratelor de lichiditate și solvabilitate
Tabel 3. 10. Determinarea și evoluția ratelor de lichiditate și solvabilitate
Sursa: Proiecție proprie pe baza informațiilor din situațiile financiare anuale ale S.C. ARTEGO S.A.

Rata de lichiditate generală (curentă) este supraunitară în ambii ani supuși analizei,
însă prezintă o tendință nefavorabilă de scădere. Acest fapt asigură achitarea datoriilor
exigibile din valorificarea activelor circulante. De asemenea, societatea poate apela fără
probleme la noi credite bancare, deoarece prezintă garanții reale de plată.
ARTEGO S.A. prezintă un nivel ridic at al ratei lichidității reduse, situându -se peste
limita recomandată de 1, ceea ce exprimă capacitatea firmei de a -și onora datoriile
scadente pe termen scurt numai din creanțe. Diminuarea R Lr în de la o perioadă la alta este
consecința creșterii datoriil or pe termen scurt într -un ritm superior creșterii creanțelor.
Rata de lichiditate imediată înregistrează valori cu mult sub pragul minim acceptat
de teoria de specialitate de 0,3, ceea ce înseamnă că societatea nu este capabilă să își achite
datoriile exi gibile doar din disponibilitățile bănești. INDICATOR 2014 2015
STOCURI 50012381 43980867
CREANȚE 37601102 47914493
DISPONIBILITĂȚI 5535571 6197069
CHELTUIELI ÎN AVANS 270611 302046
ACTIVE CURENTE 87884094 921197406
ACTIVE CIRCULANTE TOTALE 93149054 98092429
ACTIVE TOTALE 150942710 152367961
DATORII PE TERMEN SCURT 58548297 74327941
DATORII TOTALE 58555750 74335506
RATA LICHIDITĂȚII CURENTE 1,59 1,32
RATA LICHIDITĂȚII REDUSE 1,50 1,24
RATA LICHIDITĂȚII IMEDIATE 0,10 0,08
RATA SOLVABILITĂȚII 2,58 2,05

51 Rata solvabilității înregistrând în 2014 o valoare de 2,58 și în 2015 o valoare de
2,05 reflectă aptitudinea întreprinderii de a face față scadențelor pe termen mediu și lung.
Prin urmare, putem afirma faptul că s ocietatea este solvabilă, adică este capabilă să își
achite toate datoriile sale. Totuși, este recomandat ca valoarea acestei rate să crească până
la nivelul asiguratoriu de 3 -4, astfel încât creditorii să se bucure de o marjă de securitate
cât mai mare.

52 CAPITOLUL 4. CONCLUZII

În capitolul anterior datele din bilanțul contabil au parcurs niște calcule care
au contribuit la analiza financiară a societății Artego. După ce analiza a fost
efectuată, trebuie stabilit punctele tari și slabe a întreprinderii.
Așadar acest capitol va c uprinde rezumarea analizei financiare efectuate la
societatea Artego.

4.1. Puncte tari
După efectuarea analizei financiare, următoarele însușiri sunt punctele tari ale societății.
 Prima și cea mai importantă trăsătura a societății este faptul că este lider autohton
pe piața benzilor de transport și totodată este unul din cei mai mari producători de
articole tehnice din cauciuc din lume.
 Profitul net în anul 2015 a înregistrat o majorare uriașă față de anul 2014, cu o
sumă de aproape 6.000.000 de ron. Anul 2015 a fost un an foarte productiv pentru
societate.
 Societatea Arte go are o situația netă pozitivă, ceea ce înseamnă o gestiune
econimcă sănătoasă și este rezultatul al reinvestirii a unei pșrți din profitul net
realizat din anul anterior sau a alto r elemente din capital.
 Fondul de rulment are valori pozitive în ambii ani de analiză, fapt ce reflectă
realizarea echilibrului financiar pe termen lung al societății .
 Rata activelor circulante are o evoluție crescătoare cu aproape trei puncte
procentuale în anul 2015 față de anul 2014, ca urmare a creșterii valorii creanțelor
și activelor de trezorerie, cu toate că stocurile au scăzut de la un an la altul.
 Un punct foarte tare este evidențiată prin autonomia societății din punct de vedere
financiar.
 Societ atea Artego se încadrează în societățile care au o situație financiară stabilă.
 Deși durata de rotație a creanțelor și furnizorilor este petse limita recomandată de
literatură, societatea își încasează mai repede creanțele decât să -și achite datoriile
către furnizori.
 Activele imobilizate sunt finanțate din capitaluri permanente și nu prezintă oscilații
importante, ceea ce este o situație bună, deorece societetea nu are nevoie să apeleze
la ajutorul complet a serviciilor bancare cu privire la credite bancare.

53  Faptul că societetea poate prezinta garanție suficientă, poate beneficia de băncile
comerciale credite cu valori mari pe o periodă scurtă sau lungă.
 Deși rata de lichidate generală arată valori în scădere din anul 2014 în anul 2015,
aceasta este u na favorabilă din punct de vedere achitării datoriilor exigibile din
valorificarea activelor circulante.
 Societetea Artego își poate onora datoriile scadente pe termen scurt, însă numai din
creanțe. După analiza solvabilității concluzionăm că întreprindere a este apt din
punct de vedere de a face față scadenșelor de termen mediu și lung, așadar este
solvabilă.

4.2. Puncte slabe

După efectuarea analizei financiare, următoarele însușiri sunt punctele slabe ale societății.
 Deși are o situație netă pozitivă, societeta prezintă tendința de scădere din anul
2014 în 2015, ceea ce reflectă diminuarea valorii capitalurilor proprii ale
întreprinderii. În aceste cazuri este recomandat ca societatea să revizuiască politica
de reinves tire a profitului realizat.
 Datorită diminuării capitalurilor permanente și reducerii activelor imobilizate, s -a
dus la scăderea fodnului de rulment.
 Pe termen scurt societatea se confruntă cu un dezechilibru financiar. Din această
cauză, lichiditatea imediată se poate realiza doar din disbonibilățile sale bănești.
 Faptul că fondul de rulment este mai mică decât nevoia de fond de rulment rezultă
că există o trezorerie netă negativă . Pentru a îmbunătăâi sutuația , pentru a reuși să –
și onoreze scadențele, întreprinderea va fi nevoită să apeleze la credite bancare pe
termen scurt, lucru ce va duce la o creștere a dependenței față de partenerii
financiari
 Datorită scăderii ce are loc pe fondul reducerii achizițiilor de noi mijloace fixe
utilizate în procesul de producție, rata activelor imobilizate este în scădere de la
anul 2014 la anul 2015.
 Faptul că trezorerie este negativă, există un deficit de trezorerie acoperit prin
contractarea de credite bancare pe termen scurt.

54 BIBLIOGRAFIE

1. Bogdan V. (2008) , Bazele contabilității contemporane , Ed. Universității din
Oradea.
2. Bogdan Victoria (2005) , Bazele contabilității , Editura Universit ății din
Oradea, Oradea.
3. Bojian O., Contabilitate generală. Bazele contabilității. Contabilitatea
financiară a întreprinderii , Ed. Universitară, București .
4. Bușe Lucian (2005) , Analiză economico – financiară , Editura Economică,
București.
5. Burja Camelia, Analiza poziției financiare reale a firmei , Analele
Universtității din Oradea,
6. Cotlet D. (1998) , Contabilitate, Informație, Decizie , Editura Orizonturi
Universitare, Timișoara.
7. Cornelia Meșter, Dorina Lezeu, Adina Pereț (2001 ), Analiza economico –
financiară , Editura Universității din Oradea.
8. Chirilă Emil (2011 ), Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura
Universității din Oradea, Oradea .
9. Dumitru Matiș, Ioan Oprean, Ionică Oltean, Nicolae Pașca, Doina Marian,
Adela Deaconu, Atanasiu Pop (1996) , Bazele contabilității agenților
economici din România , Ed. Intelcredo, Deva , Ediția a 2 -a.
10. Dorina (Lezeu) Popa, Cornelia Meșter (2006) , Analiză economico –
financiară: Elemente teoretice și aplicații practice , Ed. Universității din
Oradea .
11. Fărcaș Dorin (2011) , Diferite concepții cu privire la bilanțul financiar ,
revista Contabilitatea, expertiza și auditul afacerilor .
12. Georgeta Vintilă (1998) , Diagnosticul financiar și evaluarea
întreprinderilor , Editura didactică și pedagogică, București .
13. Ionescu Cincila (2005) , Bazele contabilității , Ed. Fundației R omânia de
Mâine, București.
14. Iacob Petru Pântea (1998) , Managementul contabilităț ii românești, Ed.
Intelcredo, Deva , Partea a 4 -a.
15. Ion Stancu (1994) , Gestiunea financiară a agenților economici , Ed.
Economică, București .
16. Ioan Trenca (2005) , Fundamente ale managementului financiar , Ed. Casa
Cărții de știință, Cluj Napoca .
17. Lorant Eros-Stark, Ioan Marius Pantea (2001) , Analiza situației financiare a
firmei – Elemente teoretice. Studiu de caz , Editura Economică, București .
18. Marin Toma (2009) , Inițiere în evaluarea întreprinderilor , Ed. CECCAR,
București, Ediția a 3 -a.
19. Mihalciuc Camel ia, Contabilitate financiară aprofundată , Facultatea de
Științe Economice și Administrație Publică, Universitatea Ștefan cel Mare
Suceava .

55 20. Mihai Toma, Petre Brezeanu (1996) , Finanțe și gestiune financiară , Editura
Economică, București .
21. Moscviciov Andrei (2011) , Ratingul întreprinderilor românești din
industria IT , Editura Risoprint, Cluj Napoca .
22. Negescu Mihaela Diana (2005) , Valorificarea valențelor de informare ale
bilanțului contabil , Teză de doctorat, Academia de Studii Economice,
București .
23. Pântea I. P., Bodea G, Contabilitatea financiară , Ed. Intelcredo, Deva .
24. Popescu – Cruceru Anca (2006) , Managemntul financiar al fime i, Editura
Artifex, București .
25. Popa Dorina (2008) , Analiza statică, dinamică și previzională a situațiilor
financiare , Oradea .
26. Silvia Petrescu (2005) , “Analiz ă financiară aprofundată ”, Iași .
27. Silvia Petrescu (2008) , Analiza si diagnostic financiar -contabil ,
Ed.CECCAR, Bucuresti .
28. Stancu (2011) , Finanțe , Ed. Economică, București, 2002, pag. 784 Chirilă
Emil, Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura Universității din
Oradea, Oradea .
29. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N. (2005) , Analiză economico –
financiară , Editura Economică, București.
30. Vintilă Georgeta (2010) , Gestiunea financiară a întreprinderii , Editura
Economică, București .
Cercetări publicate:
1. Dămbean Cătălin, Analiza poziției financiare a entității economice , Revista
Tribuna Economică – Decanul presei economice
2. Ilie Vasile, Gestiunea financiară a întreprinderii , Biblioteca digital ASE,
Cursuri în format digital
3. Ișfănescu A., Robu V., Hristea A., Vasilescu C., Analiză economico –
financiară , Biblioteca Digitală ASE
Legi :
1. OMFP 1802/2014 , Cap.2, Secțiunea 2.1 Dispoziții generale
2. OMFP 1802/2014 , Cap.4, Secțiunea 4.2 Prezentarea Bilanțului
3. OMFP nr.1802/2014 , Cap.4, Se cțiunea 4.18 Bilanțul prescurtat

Surse online:
1. http://www.conta.ro/dictionar_online_Solvabilitate.html ,
2. http://steconomiceuoradea.ro/anale/volume/2006/economie -si-
administrarea -afacerilor/31.pdf
3. http://www.deu.ro/images/imguploads/cursuri_biblioteca_virtuala/fse/gesti
une_financiara_.pdf
4. http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=93&idb=20
5. http://www.biblioteca -digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=75&idb=6